Download - Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

Transcript
Page 1: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru
Page 2: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

Alternative la Detenţie în

Europa Centrală şi de Est

Conferinţa Internaţională Bucureşti, 10 – 11 septembrie 2001

Rezoluţie şi Recomandări

Page 3: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

3

AGENDA

Conferinţa Internaţională „Alternative la Detenţie în Europa Centrală şi de Est”

Bucureşti, 10 – 11 Septembrie 2001 Institutul Naţional al Magistraturii

Bd. Regina Elisabeta, Nr. 53 Luni 10 septembrie 9:00 – 10:00 Înregistrarea participanţilor Sesiune în plen Prezidează: Ioan Alexandru, Secretar de Stat – Ministerul Justiţiei, România 10:00 – 10:45 Deschiderea Oficială Discursuri de bun venit:

- Ioan Alexandru – Secretar de Stat - Camelia Păun – Director Regional, Penal Reform International - Don Bisson – Consilier pentru Probleme Juridice OSCE – ODIHR

10:45 – 11:30 Discurs introductiv:

- Perspectiva Internaţională asupra Alternativelor, Experienţă, Standarde şi Modele Internaţionale – Ahmed Othmani, Preşedinte PRI

11:30 – 12:00 Pauză de cafea Prezidează: Miha Wohinz, Ministru Adjunct al Justiţiei, Slovenia 12:00 – 13:00 Rapoarte ale delegaţiilor naţionale asupra situaţiei alternativelor în fiecare

dintre ţările participante: situaţia în prezent, dificultăţi, oportunităţi 13:00 – 14:30 Prânz 14:30 – 15:15 Rapoarte ale delegaţiilor naţionale asupra situaţiei alternativelor

(continuare) 15:15 – 15:30 Prezentare: Standarde Internaţionale şi Europene privind Alternativele la

Detenţie – Monika Platek (Polonia) 15:30 – 16:00 Pauză de cafea

Page 4: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

4

16:00 – 18:00 Prezentarea modelelor regionale de alternative: - Modelul ceh de alternative la detenţie: Probaţiunea - Modelul românesc de alternative la detenţie: Probaţiunea - Modelul leton de alternative la detenţie: Munca în folosul

comunităţii - Modelul polonez de alternative la detenţie: Medierea

18:00 – 18:30 Întâlnire cu raportorii şi conducătorii grupurilor de lucru 19:00 – 21:00 Cocktail oferit de Ministrul Justiţiei Marţi 11 septembrie 9:30 – 11:00 Grupuri de lucru Teme:

1. Iniţierea reformei legislative şi politice: Care sunt dificultăţile majore ce trebuie depăşite pentru a iniţia reforma legislativă şi politică privind alternativele la detenţie şi ce strategii şi abordări s-au dovedit a fi cele mai eficiente în acest sens. Cum se reunesc eforturile factorilor de decizie politică, ale categoriilor interesate de public şi ale reformatorilor pentru a promova reforma legislativă şi politică?

2. Atragerea sprijinului publicului şi al grupurilor de interese pentru reformă: Ce obiective trebuie atinse în creşterea conştientizării şi sprijinului publicului larg şi al grupurilor cheie de interese în vederea atragerii sprijinului pentru alternativele la detenţie? Cum pot fi informaţi şi implicaţi în promovarea alternativelor la detenţie grupurile de interese, leaderii de opinie şi publicul larg?

3. Creşterea implementării alternativelor cu sprijinul ONG, al organizaţiilor religioase şi comunitare: Care este rolul voluntarilor, al organizaţiilor comunitare şi al ONG pentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru a asigura implementarea eficientă a acestor programe?

4. Evaluarea impactului alternativelor la detenţie: Identificarea caracteristicilor programelor eficiente şi de succes în domeniul alternativelor la detenţie şi impactul lor cu privire la producerea modificării comportamentului celor care sunt în conflict cu legea. Determinarea standardelor şi recomandărilor care trebuie create pentru monitorizarea şi evaluarea acestor programe.

11:00 – 11:30 Pauză de cafea 11:30 – 13:00 Grupuri de lucru (continuare)

Page 5: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

5

13:00 – 14:30 Prânz 14:30 – 16:00 Sesiune în plen (raportorul fiecărui grup va prezenta rezultatele şi

concluziile grupului şi va propune recomandări pentru a fi adoptate de conferinţă)

16:00 – 16:30 Pauză de cafea 16:30 – 17:30 Sesiune în plen (continuare) 17:30 – 18:00 Discursuri de încheiere şi închiderea oficială

Page 6: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

7

Alternative la Detenţie

Perspective şi Experienţe Internaţionale

Ahmed Othmani

Preşedinte

Penal Reform International

Este pentru mine o deosebită onoare şi plăcere să mă adresez acestei adunări pe o temă atât de importantă cum este aceea a alternativelor la detenţie.

Penal Reform International a avut norocul de a fi implicată în această regiune încă dintr-o etapă timpurie. Am lucrat împreună cu unii dintre dumneavoastră pentru a iniţia programe comune de reformă penală şi de îmbunătăţire a condiţiilor de detenţie în ţările respective.

Unii dintre dumneavoastră au auzit de PRI. Suntem foarte încântaţi şi fericiţi să fim aici pentru a împărtăşi cu dumneavoastră idei asupra reformei penale, a alternativelor la detenţie şi asupra unora dintre realizările din acest domeniu. Cu sprijinul unui număr de finanţatori, am lucrat cu Naţiunile Unite şi, ce este cel mai important, cu oficialităţi guvernamentale, judecătoreşti şi grupuri ale societăţii civile pentru a atinge scopurile reformei penale.

PRI a promovat o reducere a utilizării închisorilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie acolo unde nu există o altă cale de a face faţă infracţionalităţiii decât trimiterea oamenilor în închisoare.

De ce facem acestea?

Ratele infracţionalităţii X Ratele detenţiei

1. Studii făcute de Tarling, în Marea Britanie, au arătat că o creştere cu 25% a ratelor detenţiei scade ratele infracţionalităţii cu 1%;

2. Studii făcute de Marvell şi Moody (SUA) au arătat că creşterea numărului deţinuţilor are un impact minor sau nu are nici un fel de impact asupra numărului omuciderilor, violurilor şi violenţelor fizice asupra persoanelor;

3. Steven Levitt (SUA) a arătat că creşterea populaţiei penitenciare reduce infracţiunile împotriva proprietăţii private “cu valoare mică”.

Page 7: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

8

De ce sunt rar folosite alternativele?

• Legislaţia este limitată• Lipsa de supraveghere

• Alternativele sunt considerate ca pedepse uşoare

Argumente pentru munca în folosul comunităţii

• Implică pedeapsa;• Integrează în loc să excludă;• Asigură implicarea comunităţii;• Eliberează resurse ce pot fi folosite în alte domenii;• Nu favorizează recidivismul;• Este în beneficiul unor agenţii private sau publice

care au nevoie de sprijin;• Permite munca şi întreţinerea unei familii;• În cele din urmă poate oferi o nouă profesie sau un

nou loc de muncă;• Supravegherea adecvată poate aduce diferite

beneficii.

Costuri lunare / Rio de Janeiro

= U$ 300 pe lună

= U$ 75 pe lună

= U$ 25 pe lună

Page 8: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

9

Sistemul penal brazilian1997

Deţinuţi închişi pentru infracţiuni fără violenţă:58.000

Costul anual pentru un deţinut:U$ 4.150

Costul anual pentru 58.000 de deţinuţi:U$ 240.700.000

U$ 240.700.000sunt suficienţi pentru a construi:

23.457 case pentru săracisau

6.450 unităţi sanitaresau

504 şcoli

În Brazilia, 16 milioane de oameni trăiesc în sărăcie

• Lipsa de locuinţe• Lipsa de locuri de muncă

• Lipsa de asistenţă medicală• Lipsa educaţiei

Page 9: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

10

Strategii de promovare a alternativelor şi de reducere a folosirii

detenţiei

• Scrierea de articole pentru ziare şi reviste• Participarea la programe de radio şi televiziune• Întâlniri cu oameni implicaţi în mass-media• Organizarea de seminarii, conferinţe şi discuţii

neoficiale• Activitatea de predare în universităţi• Dezvoltarea de proiecte de cercetare adresate opiniei

publice• Efortul în vederea schimbării legislaţiei

Promovăm de asemenea un mai bun acces la justiţie al categoriilor sărace şi defavorizate. Scopul nostru, doamnelor şi domnilor, este, în esenţă, acela de a căuta să realizăm reforma penală ţinând seama de diferitele contexte culturale. Realizăm acest lucru prin promovarea dezvoltării şi implementării instrumentelor internaţionale de drepturile omului cu privire la aplicarea legii, condiţiile şi standardele de detenţie .

PRI, de asemenea, promovează eliminarea discriminării nedrepte şi lipsite de etică în toate măsurile penale, promovează abolirea pedepsei cu moartea pentru orice infracţiune în toate ţările lumii, ţinând seama de faptul că aceasta este o recomandare expresă a Naţiunilor Unite. Acesta este un standard pe care Uniunea Europeană l-a impus ca o condiţie pentru aderare şi este o poziţie care a fost adoptată de mai mult de jumătate dintre ţările din cadrul comunităţii internaţionale. În acest sens, ar trebui să menţionez Regulile Standard Minime ale Naţiunilor Unite pentru Sancţiuni Neprivative de Libertate (Regulile de la Tokyo) ca un cadru general şi Regulile Standard Minime ale Naţiunilor Unite pentru Administrarea Justiţiei Juvenile (Regulile de la Beijing). Sunt sigur că Dr. Monika Platek vă va spune mai multe despre aceasta.

PRI promovează reducerea detenţiei în lume propunând sancţiuni neprivative de libertate constructive, care încurajează reintegrarea socială ţinând cont de interesele victimelor.

Justiţia Restaurativă (Noua Zeelandă), Medierera (Madharipur) Plan de Acţiune Revizuit pentru Implementarea Declaraţiei de la Viena asupra Infracţionalităţii şi Justiţiei: Răspuns la Provocările Secolului XXI (Comisia Naţiunilor Unite pentru Prevenirea Infracţionalităţii şi Justiţie Penală, 25 iunie 2001), pag. 16, §30a Este o problemă esenţială pe care PRI o abordează împreună cu cei care sunt sensibili la situaţia victimelor. A trimite oameni la închisoare – pentru infracţiuni minore, infractori care nu prezintă un pericol pentru societate – nu ajută victimele. Dimpotrivă, contribuie la insecuritatea oamenilor pentru că îi expunem pe cei care nu reprezintă un pericol real pentru societate, contactului cu infractori înrăiţi.

Page 10: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

11

Vă reamintesc proiectul pregătit pentru Marea Britanie în 1990, care spunea: „Închisorile sunt o modalitate costisitoare de a-i face pe infractori mai răi”. Acesta este un lucru care afectează foarte mult securitatea. Trimitem în închisoare oameni tineri, care sunt viitorul naţiunilor noastre, care se vor întoarce în societate şi vor contamina alţi oameni, societatea noastră. În termeni foarte practici, această contaminare poate lua forma bolilor, iar cu răspândirea SIDA, a TBC şi a altor boli, aceasta este o cale foarte periculoasă de urmat. Trebuie de aceea să protejăm societatea într-un fel care să asigure condiţii mai bune pentru cei care sunt în închisoare. Ar trebui să existe programe de reabilitare individualizate pentru cei care trebuie să stea în închisoare, dar majoritatea infractorilor nu ar trebui trimişi în închisoare.

Speranţa noastră este că munca ce a fost începută peste tot se va dezvolta în programe regionale puternice, care se vor conecta cu programe din alte părţi. Activităţile se concentrează pe obţinerea unui mai bun acces la justiţie, cu o mai bună protecţie pentru cei care trebuie să fie închişi.

Am fost implicaţi într-un program important în Kazakstan. Acolo se dezvoltă practici model, asigurând ca administraţia penitenciară să realizeze o planificare strategică bună astfel încât oficialii şi personalul să înceapă să adopte practici pozitive şi un tratament mai uman.

Până acum în Africa am avut cea mai bună experienţă în dezvoltarea practicilor pozitive în penitenciare şi a alternativelor la detenţie. Un model de muncă în folosul comunităţii, care acum este introdus în multe alte ţări, a fost dezvoltat în Zimbabwe, şi prinde rădăcini în societăţi în care această abordare a fost principala modalitate de a combate infracţionalitatea.

Factori de succes/Zimbabwe*

1. Simplu şi clar1. Explicarea continuă pentru cei implicaţi2. Voluntari3. Schema este bazată pe dezvoltare

* Stern, Vivien, Alternatives to Prisons in Developing Countries

Page 11: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

12

Alţi factori de succes*

1. Investiţii considerabile în campanii de publicitate2. Implicarea comunităţii3. Personalul adecvat4. Rezolvarea problemelor practice5. Luarea în considerare întotdeauna a faptului că

nu este suficientă o legislaţie bună

*Stern,Vivien, Alternatives to Prisons in Developing Countries

Acest model este bazat pe păstrarea infractorilor în comunitate. Ca parte a comunităţii, ei trebuie să fie trataţi în comunitate. Recunoscând faptul că Occidentul a introdus standarde, norme şi legi, sistemul de justiţie penală dezvoltat până acum a constituit în esenţă un eşec şi trebuie revizuit.

Scopul nostru aici este acela de a ne împărtăşi experienţele şi de a construi o reţea puternică ce există deja între multe ţări, care va ajuta la împărtăşirea practicilor pozitive cu alţii în ce priveşte atât alternativele la detenţie cât şi tratamentul infractorilor. Infractorii ar trebui reabilitaţi astfel încât să se întoarcă în societate reformaţi şi pregătiţi pentru a-şi relua îndatoririle în comunitate ca cetăţeni ce respectă legea.

Ştiu că va fi timp pentru schimburi de experienţe şi pentru a învăţa unii de la alţii în aceste două zile. Am să mă opresc aici mulţumindu-vă pentru atenţie şi urându-vă succes în cadrul lucrărilor conferinţei.

Page 12: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

13

Probaţiunea în România

Dr. Kevin Haines DFID Probation Romania Project Co-ordinator Departamentul pentru Dezvoltare Internaţională al Guvernului Britanic a sprijinit dezvoltarea probaţiunii în România din 1996. Un proiect pilot de probaţiune a fost creat în Arad pentru a evalua posibilitatea de aplicare a probaţiunii în România. Acel proiect s-a încheiat în septembrie 1998. Munca DFID este continuată prin proiectul „Probaţiunea în România” al cărui scop este de a colabora cu Ministerul Justiţiei pentru a crea un serviciu naţional de probaţiune şi pentru a implementa servicii şi activităţi de probaţiune. Prezentul proiect a început în octombrie 1998 şi este prevăzut să se desfăşoare până în septembrie 2003. Proiectul Probaţiunea în România are un personal de 4 consultanţi. Fiecare dintre cei 4 consultanţi are un rol specific: managementul proiectului, dezvoltarea pregătirii profesionale, dezvoltarea practicii şi sprijin strategic. Obiectivul proiectului este de a sprijini dezvoltarea instituţiei probaţiunii şi de a oferi instruire relevantă în acest domeniu. Un program de vizite de studiu este de asemenea în desfăşurare. Crearea unui serviciu naţional de probaţiune şi introducerea metodelor comunitare de lucru cu infractorii fac parte din pachetul de reforme ale justiţiei pe care România le realizează în cadrul programului de pre-aderare la Uniunea Europeană. După standardele Europene, România are o rată ridicată a detenţiei, iar sistemul său de justiţie a fost caracterizat de practici militarizate, cu multe regulamente şi de utilizarea de practici punitive. Introducerea probaţiunii este un element central în reforma justiţiei, care nu va aduce doar beneficii directe (oferirea de rapoarte şi intervenţii comunitare), dar va contribui la procesul mai larg de reformă a justiţiei (individualizarea pedepselor, implicarea comunităţii în justiţie şi cooperarea dintre agenţii). Legăturile internaţionale sunt esenţiale pentru dezvoltarea probaţiunii în România. Aceste legături sunt o importantă sursă de informaţie profesională şi sprijin. Proiectul de Probaţiune al DFID îşi asumă un rol major în dezvoltarea şi facilitarea acestor legături internaţionale şi oferă coordonare la nivel local a eforturilor internaţionale pentru a promova o abordare coerentă şi unitară a dezvoltării probaţiunii în România. Ca parte a acestui program de facilitare a legăturilor internaţionale, Proiectul de Probaţiune în România al DFID a avut plăcerea de a sprijini conferinţa asupra alternativelor la detenţie în Europa Centrală şi de Est. Oportunitatea, oferită de conferinţă, de a împărtăşi din problemele comune şi de a identifica practici pozitive este o parte importantă a dezvoltării metodelor comunitare de lucru cu infractorii în această regiune.

Page 13: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

14

Politica Guvernului Român vizează crearea unui serviciu de probaţiune independent, condus de o Direcţie de Probaţiune din Ministerul Justiţiei. Modelul de probaţiune este un serviciu comunitar cu legături efective cu alte agenţii din comunitate şi cu închisorile. O prioritate a serviciului de probaţiune este dezvoltarea lucrului cu infractorii minori. Implicarea Guvernului şi a Ministerului de Justiţie în dezvoltarea probaţiunii a fost realizată prin angajarea a 106 consilieri de probaţiune la 1 sept. 2001. Personalul nou angajat este cuprins în servicii de probaţiune în 28 (din 41) judeţe din România, inclusiv Bucureşti. În multe zone, aceste echipe ale serviciilor de probaţiune ale Ministerului Justiţiei lucrează în parteneriat cu ONG specializate în domeniul probaţiunii, care oferă resurse suplimentare şi abilităţi de lucru cu infractorii în comunitate. Această consolidare a probaţiunii ca instituţie românească este o realizare considerabilă. Angajarea şi instruirea personalului nou şi a celui existent reprezintă activităţi semnificative şi realizări importante. Aceste realizări şi rezultate trebuie puse în balanţă cu recunoaşterea faptului că serviciul de probaţiune în România este încă mic. Implementarea limitată a activităţilor de probaţiune, a sentinţelor comunitare şi a altor servicii (ex. divergerea şi alternative la detenţie) trebuie de asemenea recunoscute. Strategia pas cu pas, de înaintare înceată în etape incrementale solide şi consolidate rămâne bine fondată, practică şi pragmatică dar, luată ca întreg, probaţiunea în România nu este încă în stadiul în care să aibă un impact semnificativ asupra rezultatelor sistemului de justiţie penală. Această situaţie va persista până când legea probaţiunii va fi adoptată şi, mai important, până când modificările necesare în Codul Penal şi Codul de Procedură Penală vor fi făcute. Pentru ca instituţia probaţiunii să continue să se dezvolte şi pentru ca mai multe servicii comunitare să fie oferite, guvernul trebuie să sprijine serviciul şi să se asigure că procesele de reformă legislativă necesare sunt realizate cu promptitudine.

Page 14: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

15

De ce alternative la detenţie?

Camelia Păun Director Regional pentru Europa Centrală şi de Est Penal Reform International

Stimaţi oaspeţi,

Doamnelor şi domnilor,

Îmi face o plăcere deosebită să vă urez, în numele Reformei Penale Internaţionale – Biroul Regional pentru Europa Centrală şi de Est, un călduros bun venit la conferinţa internaţională: ”Măsuri alternative la detenţie în ţările Europei Centrale şi de Est”. Aş dori să mulţumesc co-organizatorilor acestei conferinţe, Fundaţia pentru o Societate Deschisă – Programul Est-Est, Organizaţia pentru Cooperare şi Securitate în Europa – Biroul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului, Departamentului pentru Dezvoltare Internaţională din cadrul Foreign Office-ului, precum şi Ministerului Justiţiei din România, care ne-au oferit sprijin în organizarea şi realizarea acestei importante conferinţe.

De ce este importantă această conferinţă?

Pentru nenumărate motive. Primul motiv care trebuie menţionat este acela că a adus laolaltă, în aula Institutului Naţional al Magistraturii, participanţi din diferite ţări europene, oameni care poartă o mare responsabilitate umană: miniştrii de justiţie, miniştrii secretari de stat, procurori generali, judecători ai Curţii Supreme de Justiţie, directori de administraţii penitenciare şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, apărători ai drepturilor omului şi reformatori ai justiţiei penale. Iată cum prin această participare avem o primă garanţie că această conferinţă nu este doar „o altă conferinţă”, că aici şi acum, toţi aceşti participanţi – purtători de responsabilităţi concrete – vor lucra împreună pe parcursul celor două zile ale conferinţei pentru a oferi recomandări practice necesare pentru a încuraja promovarea şi implementarea măsurilor alternative la detenţie.

O astfel de conferinţă este un eveniment important şi pentru că reprezintă un pas înainte în reforma justiţiei penale. Să discuţi şi să identifici modalităţi noi prin care detenţia să fie înlocuită, adică să stopezi risipirea resurselor materiale şi umane prin trimiterea atâtor persoane în detenţie, înseamnă reformă.

La sfârşitul anului 2000, potrivit datelor existente, în jur de opt milioane şi jumătate de oameni se aflau în închisorile şi centrele de detenţie din întreaga lume. Mai mult de jumătate dintre aceştia se află în Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă şi China.

O mare parte din aceste opt milioane de persoane ce se află în detenţie nu au fost încă judecaţi şi s-ar putea foarte bine să mai petreacă luni, poate chiar ani în detenţie provizorie înainte de a fi condamnaţi. Un număr excesiv de mare dintre aceştia sunt tineri sub 18 ani, adesea deţinuţi în condiţii menite mai mult să-i corupă decât să-i recupereze. În cazul multor deţinuţi resursele disponibile nu sunt suficiente pentru ca

Page 15: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

16

statul respectiv să-şi onoreze datoria de a-i îngriji. Bolile, subnutriţia şi tratamentul brutal reprezintă experienţa de zi cu zi a multor deţinuţi.

Privarea de libertate, privarea de un drept fundamental al oricărei fiinţe umane, impusă de un tribunal ca urmare a unei condamnări pentru comiterea unei infracţiuni

trebuie să constituie soluţia la care să se recurgă în ultimă instanţă în sistemul de aplicare a justiţiei.

Cu toate acestea, această pedeapsă este sancţiunea cel mai des folosită. Datele statistice prezintă, în cazul unor ţări, rate ale încarcerării raportate la 100.000 de locuitori, de-a dreptul şocante, Rusia – 685%, SUA 670%, … şi exemplele ar putea continua.

La fel de adevărat este însă şi faptul că tot mai multe ţări încearcă, unele aplicând deja cu succes, măsuri alternative la detenţie.

Este firesc să ne întrebăm de ce aceste ţări se luptă să-şi reducă populaţia penitenciară?

În primul rând pentru că penitenciarele, închisorile sunt costisitoare şi reprezintă o sursă permanentă de probleme: pentru deţinuţi, pentru personalul penitenciar, pentru politicieni şi pentru societate.

Ideea de a pune într-un spaţiu adesea de dimensiuni reduse, insuficient dotat, persoane care au comis fapte penale grave, cu un pronunţat caracter anti-social, fapte comise de cele mai multe ori fie sub influenţa alcoolului, fie a drogurilor, fie a amândoura, laolaltă cu acei care, împinşi de condiţiile precare de viaţă, comit fapte penale, care însă nu reprezintă pericol pentru comunitate, şi să speri că prin această măsură şi unii şi ceilalţi vor putea fi recuperaţi din punct de vedere social şi redaţi apoi societăţii după ispăşirea pedepsei, este cel puţin stranie şi total lipsită de orice şansă de succes.

Mediul carceral nu conduce decât la violenţă, iar supra-aglomerarea locurilor de detenţie sufocă orice posibilă iniţiativă a personalului penitenciar, reducând practic la zero orice posibilitate de a se lucra cu cei aflaţi în detenţie în vederea reintegrării lor sociale.

În egală măsură, locurile de detenţie suprapopulate sunt greu de întreţinut, costă foarte mult şi nici o ţară nu are suficienţi bani pentru închisorile pe care le are. Închisorile sunt costisitoare şi folosesc acei bani de care orice societate are nevoie pentru a-i folosi în alte scopuri. Închisorile supra aglomerate sunt locurile expuse riscului declanşării epidemiilor. Este de notorietate cazul tuberculozei din penitenciarele din Rusia. Din păcate, nu este un exemplu singular. Este cu atât mai îngrijorător cu cât formele pe care le dezvoltă astfel de boli contagioase în penitenciare sunt foarte agresive, rebele la tratament şi greu de tratat. Astfel, o condamnare la detenţie pentru un fapt minor, se poate transforma într-o condamnare la moarte!

Detenţia provoacă rupturi sociale ce adesea devin iremediabile. Cel condamnat îşi pierde locul de muncă sau familia, de multe ori ambele, altfel spus poate pierde tocmai acele lucruri care îl poate ţine departe de comiterea faptelor penale şi de a se afla în conflict cu legea.

Page 16: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

17

Dar întrebarea cea mai importantă este: pot închisorile să apere comunitatea şi să reducă criminalitatea? Este într-adevăr detenţia cea care ne apără, ne protejează viaţa şi valorile sociale, care reduce criminalitatea? Care este răspunsul?

Dacă cei care comit crime, marii gangsteri ai crimei organizate, cei violenţi şi periculoşi, dacă toţi aceştia sunt în închisori, atunci, da societatea, noi toţi putem spune că suntem apăraţi! Dar cel mai adesea, în închisori ajung prea puţini dintre aceştia. Cei mai mulţi sunt hoţii, criminalii ocazionali, tinerii din familiile dezorganizate, femeile abuzate, cei care comit fapte sub influenţa alcoolului şi a drogurilor.

Când pronunţi cuvântul crimă sau criminal, opinia publică, publicul în general, în mod automat se gândeşte la închisoare, ignorând realitatea evidentă, şi anume că proporţia delincvenţilor care ajung în închisori este foarte diferită.

Sunt ţări în care 98% dintre cei judecaţi sunt trimişi în închisoare şi doar 2 % beneficiază de măsuri alternative.

Chiar şi sistemul penal cel mai uman şi mai eficace îşi are limitele sale în ceea ce priveşte modul de abordare a criminalităţii şi de asigurare a aplicării dreptăţii.

Iată de ce, Reforma Penală Internaţională este preocupată să încurajeze o nouă concepţie şi abordare. PRI a promovat şi continuă să promoveze aplicarea măsurilor alternative la detenţie. Experienţa pe care o are în acest domeniu a confirmat importanţa pe care o are aducerea la aceeaşi „masă a discuţiilor” pe acei care sunt capabili să facă o analiză punctuală asupra practicilor şi strategiei aplicării alternativelor. PRI şi partenerii săi au beneficiat de astfel de analize critice formulate cu ocazia unor conferinţe cum este şi aceasta, şi au utilizat recomandările făcute cu astfel de ocazii, considerând, pe bună dreptate, că aceste recomandări sunt esenţiale în vederea aplicării alternativelor la detenţie la nivel naţional şi regional.

Astfel de conferinţe au rolul de a promova şi încuraja progresul şi eforturile ce trebuie făcute pentru a crea structurile necesare, pentru dezvoltarea programelor de pregătire, programe ce pot oferi informaţiile şi experienţa, ambele necesare introducerii şi folosirii măsurilor alternative.

Vă mulţumesc pentru atenţia dumneavoastră, pentru că aţi acceptat să participaţi la această conferinţă şi să vă urez succes deplin!

Page 17: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

19

Standarde Internaţionale şi Europene privind Alternativele la Detenţie∗

Dr. Monika Platek Facultatea de Drept, Universitatea Varşovia Preşedinta Asociaţiei Poloneze de Educaţie Legală

1. Alternative la detenţie – un concept înşelător

Chiar ar trebui să discutăm despre alternative la detenţie? Ce fel de mesaj transmitem prin afirmaţia că, atunci când este vorba să pedepsim pe cineva, detenţia este prima opţiune şi doar apoi putem considera şi alternativele la detenţie?

Bo Svensson, pe atunci cel mai tânăr dintre judecătorii Curţii Supreme de Justiţie a Suediei, scria, în 1979, un articol explicând clar că Suedia nu are nevoie de peste 5.000 de deţinuţi atunci când 3.000 sunt suficienţi1. În acest articol, Svensson a demonstrat lipsa legăturii dintre numărul infracţiunilor comise şi numărul de oameni ţinuţi după gratii.

Câţiva ani mai târziu, prezentând politica penală pentru femei în Polonia la sfârşitul anilor 80, descriam exact acelaşi fenomen. Nevoia stringentă de locuri de detenţie pentru bărbaţi, a determinat evitarea cu bună ştiinţă a privării de libertate a femeilor. În doar câţiva ani numărul femeilor deţinute a scăzut cu peste 70%. Ce impact a avut aceasta asupra infracţionalităţii femeilor? Nici unul2. Este exact aşa cum sublinia Nils Christie, noi decidem câţi oameni vrem să fie privaţi de libertate3. De asemenea, în acest caz, nu exista nici o relaţie directă între numărul de infracţiuni comise şi numărul de femei private de libertate. Era în Suedia şi vremea în care numărul infracţiunilor comise creştea, iar numărul deţinuţilor scădea. De ce? Pentru că pur şi simplu nu voiau să trimită oameni în închisori, mai ales că oricum cele mai multe infracţiuni vizau proprietatea. Oamenii erau mai interesaţi în restituire decât în privarea de libertate a infractorului4.

A decide câţi oameni vrem să avem după gratii nu depinde de cei care încalcă legea ci de cei care răspund de politica penală5. Populaţiile penale sunt create de conştientizarea istorică şi de intenţiile politice. Cifrele referitoare la închisori sunt fenomene culturale, dar au consecinţe politice şi sociale6. Cu cât vrem mai mult, cu atât trebuie să ne aşteptăm că vom avea mai mult.

∗ Doresc să mulţumesc sincer doamnei Camelia Păun, Director Regional al PRI şi colegului dânsei, d-lui Silviu Dumitru pentru cooperarea şi ajutorul pe care mi l-au oferit în obţinerea actelor normative referitoare la probaţiune şi măsuri şi pedepse comunitare. 1 Svensson, B. (1979) We can get by with 3.000 prisoners, Sveriges Exportrad Spraktjanst: 1 – 5 2 Platek, M. (1988) Underestimated Experiment – The Current State of Penitentiary Practice Towards Women in Poland, Xth International Congress in Crimonology, 4 – 9 September 1988, Hamburg 3 Christie, N. (1997) Strafens Geografi, Nordisk Tidsskrift For Kriminalvidenskab, Maj Nr. 2:89 – 103 4 Platek, M. (1991) Ruch abolicjonistyczny w Skandynawii – terazniejszosc czy wizja przyszlosci, Studia Iuridica, XX / 1991 : 83 – 95 5 Christie, N. (1993) Crime Control as Industry, London, Routlage 6 Rutherford, A. (1996) The problematic Relationships Between Crime and Imprisonment, Nordisk Tidsskrift For Kriminalvidenskab Maj 1996 Nr. 2: 105 – 110

Page 18: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

20

Aşa cum am subliniat, nu există o legătură directă între numărul oamenilor aflaţi după gratii şi numărul infracţiunilor comise. Totuşi, odată ce decidem ca un număr mare de oamenii să ajungă în detenţie, trebuie să ne aşteptăm la acelaşi număr de disfuncţiuni şi probleme sociale ca o consecinţă a unei astfel de decizii.

Nu este nevoie să explic aici ce înseamnă sindromul penitenciarizării. Totuşi, ar fi interesant chiar şi aici să ne dăm seama că discuţia noastră asupra momentului în care o persoană devine mai degrabă închisă şi constrânsă decât un animal social şi liber, este în cele mai multe cazuri departe de realitate. Deja cu multă vreme în urmă, Gresham M Sykes, în studiul asupra unei închisori de maximă securitate remarca faptul că acel simţ al datoriei care asigură puterea secretă a celor mai multe organizaţii, lipseşte în general la populaţia penitenciară1.

S-a discutat asupra duratei cât o persoană poate fi ţinută închisă înainte ca efectele negative ale detenţiei să-i influenţeze comportamentul social în libertate. Uneori am votat pentru 6 luni, alteori, cei mai optimişti, au ales perioade de un an sau doi. Dar apoi au apărut informaţiile concrete oferite de Ulla Bondenson. Ea a desfăşurat pe o perioadă de peste 10 ani un studiu asupra impactului detenţiei. Conceptul ei de penitenciarizare, ca formă specială de socializare, derivă din lucrările oamenilor de ştiinţă de la Clemmers până la Goffman şi din studiul ei asupra tuturor tipurilor de instituţii privative de libertate. Merită să ne amintim datele oferite de Bondenson.

Penitenciarizarea, descrisă ca efecte negative ale detenţiei, este prezentă deja după 2 săptămâni de detenţie2.

Un alt element important trebuie luat în considerare aici. Studiul lui Bondenson a fost realizat în sistemul penitenciar din Suedia, sistem descris ca fiind cel mai uman şi un exemplu de urmat pentru alţii. Dar indiferent cât de bun este sistemul penitenciar pe care îl creăm, asta nu ne scuteşte de consecinţele negative pe care acesta le are.

Petr Posmakov, Director General al Sistemului de Executare a Pedepselor din Kazakstan, a descris unele dintre aceste consecinţe. El ne-a făcut să conştientizăm că depinde de noi să transformăm societatea noastră deschisă într-o societate incapabilă de a funcţiona bine din cauza stigmatizării prea multor oameni prin sindromul penitenciarizării3.

Deşi Posmakov a scris despre Kazakstan, mesajul său este la fel de valabil pentru orice societate pentru că în orice societate privarea de libertate este un proces cu dus şi întors. Deşi unii speră să încuie uşa şi să arunce cheia, aceasta este o cheie care deschide cutia Pandorei. Sistemul penitenciar nu aduce doar o mărturie despre ce fel de societate avem dar acelaşi sistem influenţează societatea noastră şi are un impact destul de important asupra a cine suntem şi asupra calităţii vieţii noastre.

Luând în considerare efectele negative, tot în Scandinavia a început şi mişcarea europeană a aboliţioniştilor închisorilor. În 1966 întâlnirea a fost organizată la Stromsund, în Suedia. După câtva timp, a început să fie numită Parlamentul Hoţilor. Pentru prima oară în istorie viitorul detenţiei era discutat în prezenţa reprezentanţilor tuturor părţilor interesate: de la victime ale infracţiunilor, la politicieni, activişti locali, ofiţeri de penitenciar, oameni de ştiinţă şi până la deţinuţii înşişi. Cu toţii au fost de acord 1 Sykes, G. M. (1917) The Society of Captives, Princeton University Press, Princeton, New Jersey: 47 2 Bondenson, U. V. (1989) Prisoners in Prison Societies, Transaction Publisher, New Brunswick, 277 – 293 3 Posmakov, P. (2000) Prisonisation Syndrome, Lecture presented during OSCE seminars on International Prison Standards, August 2000 – Oskemen, Shicinsk (Kazakhstan)

Page 19: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

21

că sistemul actual nu este bun de nimic şi că este nevoie ca acesta să fie schimbat. Nici unul dintre ei nu a avut vreo problemă în a accepta ideea că închisoarea ar trebui să fie ultima soluţie şi alternativă la sancţiuni neprivative de libertate. Cu toţii au fost de acord că modul nostru de a privi alternativele la detenţie este dacă nu fals, cel puţin înşelător.

Sunt societăţi reprezentate şi aici (cum ar fi Kazakstan, Kyrgistan, dar şi Albania) care s-au descurcat de-a lungul istoriei lor şi fără astfel de evenimente sociale ca închisorile. Sunt altele care au folosit efectiv închisorile mult mai puţin decât credem noi. De asemenea, pedeapsa capitală a fost folosită mai rar decât am vrea noi să sugerăm. Amenzile şi măsurile restaurative au jucat rolul major. Doar în ultima sută sau în ultimele două sute de ani am pus accentul pe închisoare şi am neglijat alte forme de control social.

Aceasta a adus mai multă nefericire decât satisfacţie. De aceea, ce a început în timpul Parlamentului Hoţilor s-a transformat mai târziu în mişcarea împotriva închisorilor şi a sistemului de justiţie penală. Thomas Mathiesen, unul dintre fondatorii mişcării, susţinea sfârşitul inevitabil al sistemului închisorilor care se presupune că se va transforma în sistemul de rezolvare a conflictelor orientat pe justiţie civilă4. Mathiesen mai susţinea de asemenea că dacă Suedia a decis să nu mai utilizeze centralele nucleare după 2010, ar fi un moment bun să înceteze şi utilizarea închisorilor. Mai este încă timp până în 2010.

Cu toate acestea, la un moment dat nu un om de ştiinţă ci Ministerul de Justiţie suedez a sperat să renunţe la închisori chiar înainte de anul 2000. Aşa cum am observat cu toţii – nu a funcţionat.

Închisoarea – în prezent – este un proiect extrem de important. Ea se dezvoltă cu rapiditate ca număr de închisori şi de deţinuţi în întreaga lume. Relativ recent Consiliul Europei a emis Recomandarea 1257 (1995) asupra condiţiilor de detenţie în statele membre ale Consiliului Europei. Aceste condiţii erau groaznice în 1995 şi s-au agravat în următorii 5 ani. Creşterea pedepselor şi pedepsele privative de libertate mai lungi hotărâte de tribunale au condus la supraaglomerare în unele închisori. În unele state condiţiile din centrele de detenţie preventivă culminează cu tratamente inumane şi degradante, deschizând calea pentru poate mii de plângeri individuale către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în baza articolului 3 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului5.

De aceea, am dreptate să cer renunţarea la conceptul de alternative la detenţie şi să căutăm mai degrabă sancţiuni şi măsuri neprivative de libertate unde închisoarea este privită doar ca ultimă soluţie şi ca alternativă la probaţiune?

Nu avem aici destul spaţiu pentru a discuta acest concept mai în detaliu. Să luăm de aceea în considerare doar câteva puncte. În conformitate cu Codul Penal polonez (care este aici doar un exemplu, căci multe alte coduri penale au aceleaşi categorii), catalogul sancţiunilor pune pe primul loc amenda, apoi probaţiunea şi doar ca ultimă soluţie – detenţia.

Înseamnă aceasta că folosim mai puţin detenţia? Nu, desigur că nu. De ce? Nu doar din cauză că este un cod nou, adoptat doar de 3 ani. Motivul real este înţepenirea în rutină, convenţional, obişnuinţă şi lipsa dorinţei de a gândi într-un mod nou, este apatia. Este obiceiul de a fi corecţi ideologic şi adesea indolenţi în practică. Mă întreb cât de des vom mai afirma aici că problema principală este că sistemul de probaţiune nu este bine

4 Mathiesen, T. (1987) Kan fengsel forsvares, Pax Forlag, Oslo: 44 – 47 5 Conditions of Detention in Council of Europe Member States, Doc. 8884, 3 November 2000

Page 20: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

22

pregătit? Ştim că multe închisori nu sunt de loc bine pregătite cu adevărat şi cu toate acestea ţinem mulţi oameni acolo.

De aceea, aş sugera să discutăm standardele internaţionale nu ca alternative la detenţie, ci ca măsuri neprivative de libertate care ar trebui aplicate în primul rând şi doar acolo unde nu există nici o altă soluţie, detenţia ar trebui privită ca ultimă soluţie alternativă la probaţiune, sancţiuni şi măsuri comunitare.

2. Cadrul legal al vechiului sistem nou

Regulile de la Tokyo şi Recomandarea Consiliului Europei Nr. R (92) 16

Aici vom prezenta documentele cheie ale Naţiunilor Unite şi Consiliului Europei care se referă la sancţiunile şi măsurile neprivative de libertate şi comunitare.

Aşa cum am spus deja, măsurile neprivative de libertate nu sunt un concept nou. Dar dacă Regulile Standard Minime ale Naţiunilor Unite pentru Penitenciare se apropie de vârsta pensionării şi erau deja adoptate în 1955, Regulile Standard Minime ale Naţiunilor Unite pentru Măsuri Neprivative de Libertate– cunoscute şi ca Regulile de la Tokyo au fost adoptate de Adunarea Generală ca rezoluţia 45 / 110 doar pe 14 decembrie 1990.

Regulile Europene pentru Penitenciare din 1973 se află în aceeaşi situaţie în comparaţie cu Recomandarea Consiliului Europei Nr. R (92) 16 a Comitetului de Miniştri ai Statelor Membre asupra Regulilor Europene privind Sancţiunile şi Măsurile Comunitare. Acestea au fost adoptate de Comitetul de Miniştri pe 19 octombrie 1992 la cea de-a 482-a întâlnire a adjuncţilor miniştrilor.

Probaţiunea şi alternativele erau considerate înainte ca parte a sentinţelor cu suspendare sau a eliberării condiţionate. Putem accepta faptul că această perspectivă era asociată mai degrabă cu gravitatea privării de libertate şi nu însemna neapărat o lipsă de interes sau neglijare a sancţiunilor sau măsurilor comunitare.

Amândouă aceste acte sunt recomandări. Recomandările nu sunt legi. Ele nu au puterea unei legi. Ele nu pot constitui baza unică pentru o speţă. Există pe de altă parte o obligaţie politică şi morală a statelor membre de a urma aceste recomandări. Recomandarea însăşi poate oferi măsuri pentru controlul aplicării sale. Standardele minime ale Naţiunilor Unite sunt tratate cu seriozitate. Regulile de la Tokyo nu includ astfel de prevederi şi cu toate acestea sunt de asemenea considerate ca bază pentru promovarea măsurilor neprivative de libertate.

Recomandarea Naţiunilor Unite priveşte măsurile neprivative de libertate. Recomandarea Consiliului Europei se referă la sancţiunile şi măsurile comunitare. Nu se pune accentul aici pe alternative la detenţie ci pe regula sui generis referitoare la pedepsele executate în libertate.

Totuşi, când scopurile fundamentale sunt discutate, Regulile de la Tokyo îşi asumă rolul de a oferi utilizarea măsurilor neprivative de libertate, ca şi protecţia minimă pentru persoanele supuse alternativelor la detenţie.

Recomandarea Consiliului Europei subliniază faptul că intenţionează să stabilească un set de standarde care să ofere autorităţilor cu putere de decizie şi autorităţilor responsabile cu implementarea, capacitatea de a asigura o aplicare dreaptă şi eficientă a sancţiunilor şi măsurilor comunitare. Această aplicare trebuie să aspire la menţinerea

Page 21: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

23

unui echilibru necesar şi de dorit între nevoia de a proteja societatea, atât în sensul menţinerii ordinii legale cât şi al aplicării normelor ce prevăd reparaţia pentru prejudiciul cauzat victimelor, şi recunoaşterea în esenţă a nevoilor infractorului cu privire la reintegrarea sa socială. Este o importantă schimbare a accentului de pe detenţie pe sancţiuni şi măsuri comunitare. Este de asemenea subliniată consideraţia că aceste măsuri şi sancţiuni constituie modalităţi importante de combatere a infracţionalităţii şi în acelaşi timp de evitare a efectelor negative ale detenţiei.

Aceste reguli sunt create pentru a oferi statelor membre criterii de bază pentru utilizarea sancţiunilor şi măsurilor comunitare fără a încălca drepturile fundamentale ale omului.

Regulile de la Tokyo ridică multe aspecte care sunt de la sine înţelese. Nu putem inventa tipuri noi de pedepse. Introducerea, definirea şi aplicarea măsurilor neprivative de libertate va fi reglementată de lege (regula 3.1). Ne putem întreba atunci ce căutăm noi aici? Nu ne aflăm noi aici pentru a învăţa unii de la alţii cum procedăm acasă şi apoi a aplica sau transforma dacă este posibil practica noastră? Da, dar trebuie să fim conştienţi de faptul că uneori este vorba doar de o schimbare a practicii, iar alteori este necesară schimbarea legii.

Nu vom vorbi aici despre aceasta, dar în Polonia există destui care v-ar împărtăşi cu generozitate ideile lor de introducere sau mai de grabă de readucere a biciuirii, a crucificării şi a multor altor invenţii vechi sau noi6. Oamenii au o imaginaţie bogată şi trebuie să le facem faţă fiecare în ţările noastre. Regulile de la Tokyo ne ajută să explicăm faptul că unele măsuri aparţin cu totul trecutului. Trebuie să garantăm utilizarea unui mecanism care să asigure un sistem eficient şi care va funcţiona cu respectarea tuturor drepturilor omului recunoscute pe plan internaţional (regula 3.7).

Regulile de la Tokyo ne obligă să folosim un sistem în care să nu se practice experimente medicale sau psihologice, în care să nu existe riscuri inutile de rănire fizică sau psihică a infractorului (regula 3.8).

Aceleaşi reguli se referă şi la demnitatea infractorului supus măsurilor neprivative de libertate şi la dreptul său şi al familiei sale de a li se respecta viaţa privată.

Pare evident şi totuşi este şocant să observăm că regulile de supraveghere în probaţiune sunt aproape aceleaşi în Anglia, Polonia şi Kazakstan, dar practica de implementare diferă mult. În Anglia, ofiţerii de probaţiune adesea verifică datele doar prin telefon. În Polonia pot telefona dar pot de asemenea face vizite neanunţaţi dar niciodată seara. În Kazakstan vizitele pot fi dimineaţa devreme sau seara târziu. Nu doar felul contactelor diferă, ci şi atitudinea. În Anglia de cele mai multe ori un ofiţer de probaţiune consideră că infractorul va face tot posibilul pentru a respecta regulile. În Polonia există îndoieli cu privire la adevărul declaraţiilor persoanei. În Kazakstan există suspiciunea că un infractor va rămâne întotdeauna un infractor. Nu vreau să etichetez Anglia ca fiind perfectă şi Kazakstanul ca nefiind perfect. Este doar experienţa mea din 3 locuri destul de caracteristice. Regulile de la Tokyo sunt valabile în fiecare dintre acestea, demnitatea umană este la fel de valabilă şi cu toate acestea practica în ce priveşte

6 Pe de altă parte – gândiţi-vă la ce spun ştirile de dimineaţă. Într-unul dintre tribunalele din Ohio, Statele Unite, un tânăr a fost găsit vinovat pentru că asculta în camionul său muzică rock cu volumul dat foarte tare astfel încât tulbura liniştea publică. A fost condamnat la 4 ore de ascultat polka. Aceasta arată că simţul umorului merge mână în mână cu gândirea raţională şi că amândouă sunt posibile în tribunal. (PAP News – 3 septembrie 2001)

Page 22: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

24

respectul pentru fiecare individ diferă. Unde respectul de sine şi respectul real pentru lege şi pentru ceilalţi este mai mic trebuie să ne aşteptăm ca Regulile de la Tokyo să nu fie suficiente.

Cei mai mulţi dintre noi sunt sătui de cuvinte frumoase – le-am auzit pe toate. Ceea ce vrem este naturaleţea pe care o putem întâlni în practică. De aceea trebuie să fim conştienţi că la fel de importantă ca şi congruenţa dintre textul recomandării şi legislaţia naţională este relaţia dintre spiritul recomandării şi practica naţională. Aceasta înseamnă adesea că munca noastră nu se poate limita la politica penală ci trebuie să se extindă şi asupra politicii sociale şi să cuprindă şi construirea respectului de sine şi a încrederii în sine a cetăţenilor.

Regulile de la Tokyo oferă o lungă listă de dispoziţii pentru posibile sentinţe, măsuri post-sentenţiale şi măsuri care pot fi aplicate înaintea procesului (regulile 5 – 9). O astfel de listă nu este inclusă în recomandarea Consiliului Europei. Totuşi, informaţii precise sunt incluse în Recomandarea Consiliului Europei Rec (2000) 22 a Comitetului de Miniştri ai Statelor Membre asupra Îmbunătăţirii Implementării Regulilor Europene privind Sancţiunile şi Măsurile Comunitare, adoptată în noiembrie 2000 la a 731-a întâlnire a adjuncţilor miniştrilor.

Recunoscând relevanţa pentru recomandarea de mai sus a recomandărilor nr. R (92) 17 privind consecvenţa în practica sentenţială, nr. R (97) 12 asupra personalului implicat în implementarea sancţiunilor şi a măsurilor, nr. R (99)19 asupra medierii în chestiunile penale şi nr. R (99) 22 privind supraaglomerarea închisorilor şi inflaţia populaţiei penitenciare, recomandarea Rec (2000) 22 aduce exemple de diferite sancţiuni şi măsuri comunitare.

Regulile de la Tokyo, în regula 8.2 menţionează că autorităţile care dau sentinţe pot utiliza următoarele modalităţi:

(a) Sancţiuni verbale ca admonestarea, atenţionarea;

(b) Încetarea condiţionată a urmăririi penale;

(c) Pedepse ce afectează statusul persoanei;

(d) Sancţiuni economice şi în bani, cum ar fi amenzile;

(e) Ordine de confiscare şi deposedare;

(f) Ordine de restituire către victimă sau de compensare;

(g) Sentinţe cu suspendare sau amânate;

(h) Supraveghere judiciară şi prin probaţiune;

(i) Ordine de muncă în folosul comunităţii;

(j) Trimiterea către un centru de zi;

(k) Arestul la domiciliu;

(l) Orice alte forme de tratament non-instituţional;

(m) Combinaţii ale măsurilor enumerate mai sus.

În etapa post-sentenţială Regulile de la Tokyo recomandă în regula 9.2 dispoziţii care pot include:

(a) Permisii şi centre de asistenţă postdetenţie pentru reintegrarea socială;

Page 23: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

25

(b) Eliberarea pentru muncă sau educaţie;

(c) Diferite forme de eliberare condiţionată

(d) Reduceri ale pedepselor

(e) Graţiere

Recomandarea Consiliului Europei sugerează, în apendicele la Rec (2000) 22, în cadrul principiilor pentru realizarea unei mai largi şi mai eficiente utilizări a sancţiunilor şi măsurilor comunitare, următoarele exemple:

- alternative la detenţia preventivă cum ar fi obligarea presupusului infractor de a locui la o anumită adresă, de a fi supravegheat şi asistat de o agenţie desemnată de o autoritate judecătorească;

- probaţiunea ca sancţiune independentă impusă fără pronunţarea unei sentinţe de trimitere în închisoare;

- supravegherea aplicării unei sentinţe de trimitere în închisoare cu anumite condiţii impuse;

- munca în folosul comunităţii (muncă neplătită în beneficiul comunităţii);

- compensarea / reparaţia adusă victimei / medierea între victimă şi infractor;

- ordine de tratament pentru infractorii care fac abuz de droguri sau alcool şi pentru cei care suferă de tulburări mintale legate de comportamentul lor infracţional;

- supravegherea intensă pentru categoriile de infractori pentru care această măsură este potrivită;

- restrângerea libertăţii de mişcare prin mijloace cum ar fi ordine de restricţionare a programului sau monitorizarea electronică impusă cu respectarea regulilor 23 şi 55 ale Regulilor Europene;

- eliberarea condiţionată din închisoare, urmată de supravegherea post-eliberare.

2. Pentru a promova utilizarea sancţiunilor şi măsurilor neprivative de libertate, şi în special acolo unde sunt create legi noi, legiuitorul ar trebui să ia în considerare indicarea unei sancţiuni sau măsuri neprivative de libertate în locul detenţiei ca sancţiune de referinţă pentru anumite infracţiuni.

3. Ar trebui luată în considerare revizuirea şi reducerea prevederilor formale care împiedică folosirea sancţiunilor şi măsurilor comunitare pentru infracţiuni grave sau repetate.

4. Ar trebui să fie create prevederi pentru introducerea de probă a unor noi sancţiuni şi măsuri comunitare.

5. Orice proces ar trebui să se desfăşoare în acord cu spiritul Regulilor Europene şi să fie monitorizat şi evaluat cu atenţie. Experimentarea ar trebui să fie în acord cu standardele etice ale comunităţii internaţionale.

Page 24: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

26

3. Ideea este bună, dar cum rămâne cu practica?

Aşa cum am încercat să arăt mai devreme, cu toţii am luat cunoştinţă deja de toate declaraţiile, recomandările şi chiar convenţiile în care drepturile omului şi tratamentele care respectă drepturile omului sunt menţionate. Într-un fel sau altul nu suntem mulţumiţi cu nivelul traducerii teoriei în practică.

Noi standarde se nasc adesea din idei noi. Acesta poate fi cazul Recomandării Consiliului Europei nr. R (99) 19 asupra medierii în probleme penale sau al Convenţiei Europene asupra Compensării Victimelor Infracţiunilor cu Violenţă din 24 noiembrie 1983 precedată de Rezoluţia (77) 27 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei asupra compensării victimelor infracţiunilor.

Dar uneori nu o idee nouă ci stagnarea şi inerţia iniţiază procesul. Aceasta se întâmplă atunci când avem recomandare la recomandare. Menţionăm că recomandarea nu este o lege. Cu toate acestea ea poate fi comparată cu o regulă de circulaţie care, dacă nu este respectată, duce adesea la o catastrofă.

Acesta este motivul pentru care Regulile de la Tokyo, în regulile 21.2 şi 21.3, stipulează că ar trebui desfăşurate evaluări regulate în vederea implementării mai eficiente a măsurilor neprivative de libertate.

De asemenea Recomandarea Consiliul Europei R (92) 16 recunoaşte această nevoie când reglementează chestiuni practice cum ar fi cooperarea şi consimţământul infractorului (capitolul IV), resursele financiare (capitolul VI), implicarea şi participarea comunităţii (capitolul VII), condiţii de implementare (capitolul VIII) şi metode de lucru (capitolul IX).

Am putea spune că, în ce priveşte documentele scrise, avem tot ce trebuie, ar trebui să funcţioneze şi funcţionează bine în scris. Cu toate acestea, opt ani mai târziu, autorităţile Consiliului Europei admit că motivul elaborării Recomandării Rec. (2000) 22 constă şi în dificultăţile întâlnite de statele membre în implementarea R (92) 16. Cum se poate schimba această situaţie? Consiliul Europei, în Rec. (2000) 22 sugerează o privire mai atentă asupra practicii sentenţiale.

6. Reglementări pentru practica sentenţială ar trebui stabilite, acolo unde principiile constituţionale şi tradiţiile legislative permit aceasta, şi revizuite din timp în timp de legiuitor sau alte autorităţi competente acordând atenţie, inter alia, reducerii folosirii detenţiei, creşterii utilizării sancţiunilor şi măsurilor comunitare şi asigurării compensării victimelor.

7. Autorităţile judiciare ar trebui implicate în procesul de elaborare şi revizuire a politicilor de utilizare a sancţiunilor şi măsurilor comunitare şi ar trebui informate despre rezultatele lor pentru a asigura, în cadrul comunităţii judiciare, înţelegerea mai largă a naturii lor .

8. O atenţie deosebită ar trebui acordată definirii circumstanţelor atenuante care să permită autorităţilor judiciare evitarea folosirii detenţiei şi dictarea în locul acesteia a unei sancţiuni sau măsuri comunitare.

Aici ne întoarcem la problema noastră iniţială. Consiliul Europei a încercat să evite considerarea sancţiunilor comunitare ca alternative la detenţie. Câţiva ani mai târziu

Page 25: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

27

totuşi, într-un fel au renunţat la aceasta. Este prea mult – trebuie să admitem că da – deşi detenţia ar trebui să fie ultima soluţie, în acest moment ceea ce facem este doar să căutăm alternative la detenţie.

Mulţi vor aduce în discuţie problemele financiare. Sper că suntem deja de acord că rutina, o anumită mentalitate şi cultura juridică cu care suntem obişnuiţi sunt în mai mare măsură responsabile pentru situaţia în care ne aflăm decât banii. Până la urmă, nimic nu este atât de costisitor financiar şi social, ca închisoarea.

Dar sunt doi factori vitali aici: oamenii şi voinţa politică.

4. Personalul, voluntarii şi resursele comunităţii

Îmi aduc aminte discuţia pe care am avut-o acum mai bine de 15 ani în Polonia. Era perioada unei supraaglomerări majore a închisorilor. Viaţa deţinuţilor ca şi viaţa personalului de penitenciare erau pur şi simplu puse permanent în pericol. Erau prea mulţi deţinuţi pentru a putea face faţă situaţiei aşa cum trebuie. Am fost şocată de afirmaţia personalului de penitenciar – că nu contează, că ei vor suporta asta şi încă mai mult. De ce? Pentru că asta este cea ce serviciul şi ţara le cer să facă.

Astăzi, 15 ani mai târziu, personalul de penitenciar este primul care atenţionează şi informează autorităţile şi publicul despre supraaglomerarea cu care ne confruntăm din nou. Ei sunt primii care cer schimbări ale politicii penale, primii care scot în evidenţă efectele negative ale detenţiei. De ce? Pentru că asta este ceea ce serviciul şi ţara le cer să facă.

Ce s-a schimbat între timp? Mentalitatea lor. Care este mentalitatea lor? Cei mai mulţi au încredere şi valorizează cariera pe care o au. Cei mai mulţi nu suferă de lipsa respectului de sine. Sunt percepuţi ca fiind profesionişti, şi chiar sunt aşa Cum s-a întâmplat? Nu s-a întâmplat peste noapte. A fost un proces. Faptul că cei mai mulţi dintre ei au absolvit studii universitare, şi faptul că procesul de pregătire a lor a fost îmbunătăţit radical, contribuie la aceste schimbări.

Acelaşi proces se aplică şi pentru probaţiune şi măsuri comunitare. Atât Tokyo, cât şi Consiliul Europei ne oferă reguli detaliate asupra recrutării şi pregătirii personalului. Deja Regulile de la Tokyo subliniau că:

15.2 Persoanele desemnate să aplice măsurile neprivative de libertate ar trebui să aibă o personalitate adecvată activităţii, dacă este posibil, să aibă pregătirea profesională şi experienţa practică adecvate. Aceste calificări ar trebui specificate clar.

15.3 Formarea şi păstrarea personalului calificat profesional, a unui statut profesional adecvat, a unor beneficii pe măsura naturii muncii ar trebui asigurate şi ar trebui oferite ample oportunităţi pentru perfecţionare profesională şi dezvoltarea carierei.

De asemenea, implicarea comunităţii este subliniată în ambele reguli, făcându-se o distincţie clară între scopul activităţilor şi rolul ce revine civililor şi profesioniştilor responsabili pentru aplicarea probaţiunii şi a măsurilor comunitare. Regulile Consiliului Europei din Recomandarea R (92) 16 stipulează:

Page 26: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

28

Regula 45 Munca autorităţilor responsabile pentru implementarea sancţiunilor şi măsurilor comunitare va fi suplimentată prin folosirea tuturor resurselor adecvate existente în comunitate pentru a oferi acestor autorităţi modalităţi adecvate de a satisface nevoile infractorilor şi de a le apăra drepturile. Pentru acest din urmă scop, va fi folosită şi participarea maximă a organizaţiilor şi indivizilor din comunitate.

Regula 46 Participarea comunităţii va fi folosită pentru a asista infractorii în dezvoltarea unor legături viabile în comunitate, pentru a deveni conştienţi de interesul pe care comunitatea îl manifestă faţă de ei şi pentru a-şi lărgi posibilităţile de a realiza contacte şi de a obţine sprijin.

Regula 47 Participarea comunităţii va fi asigurată în cadrul unui acord stabilit cu autoritatea responsabilă pentru implementare, care specifică, în special, natura sarcinilor şi modalitatea în care acestea vor fi duse la îndeplinire.

Regula 48 Organizaţiile şi indivizii din comunitate care participă vor face supraveghere doar în limitele stabilite de lege sau definite de autorităţile responsabile pentru dictarea sau implementarea sancţiunilor sau măsurilor comunitare.

Regula 49 Recurgerea la persoane din comunitate nu va deveni un substitut pentru munca ce ar trebui făcută de personalul profesionist.

Personalul are o importanţă vitală. De aceea Consiliul Europei ne oferă o recomandare separată nr. R (97) a Consiliului de Miniştri ai Statelor Membre asupra Personalului Responsabil cu Implementarea Sancţiunilor şi Măsurilor.

Acest document cuprinde recomandări detaliate şi principii pentru recrutarea, selecţia, pregătirea, condiţiile de muncă şi mobilitatea personalului responsabil cu implementarea sancţiunilor şi măsurilor. De asemenea, abordează recomandările etice pentru personalul responsabil cu implementarea sancţiunilor şi măsurilor.

Convenţia Europeană asupra Supravegherii Infractorilor Condamnaţi sau Eliberaţi Condiţionat, din 30 septembrie 1964, de asemenea subliniază nevoia existenţei unor ofiţeri de probaţiune bine pregătiţi şi a cooperării cu organizaţiile locale şi comunitatea locală. Această din urmă convenţie este de o importanţă şi un interes speciale pentru că se ocupă şi de infractori străini ale căror sentinţe condiţionate sau părţi ale eliberării condiţionate vor fi executate într-o altă ţară. Sunt adresate probleme care sunt mai actuale astăzi decât atunci când convenţia a fost semnată. Este de asemenea un argument pentru standarde comune. Implementarea standardelor Naţiunilor Unite şi ale Consiliului Europei generează astfel de posibilităţi.

5. Necesitatea unei voinţe politice

Astăzi, când ne gândim la justiţie tindem să fim de acord că luarea în considerare a victimei este mai adecvată decât răzbunarea. Este nevoie de o nouă abordare a problemelor victimelor, infractorilor şi a infracţiunii însăşi. De la un infractor ar trebui mai degrabă să cerem reparaţie faţă de victimă, iar justiţia restaurativă lasă puţin loc pentru răzbunare7. Atunci când luăm în considerare şi victima şi infractorul, 7 Wright, M. (2001) Restorative Justice and Mediation, in Probacyjne strodki polityki kranej – stan i perspektywy, Senat Rzeczpospoiltej Polskije, Warszawa: 263 – 270;

Page 27: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

29

adesea tindem să percepem evenimentul mai de grabă ca pe un conflict şi nu ca pe o infracţiune. Deja cu mult timp în urmă Nils Christie a observat că, conflictul poate fi văzut ca o proprietate pe care statul a furat-o victimei8. Restaurarea drepturilor victimei cere ca victima să aibă din nou un cuvânt de spus şi ca infractorul să fie tratat altfel. Standardele internaţionale sunt pline de toate alternativele posibile la ceea ce facem în mod tradiţional. Nu trebuie să conving pe nimeni că a face ceea ce se sugerează în standardele prezentate este mai înţelept, mai ieftin şi mai corect. Face loc dreptăţii şi de asemenea poate constitui o modalitate foarte eficientă de prevenire a infracţionalităţii.

Pentru a face ca aceste lucruri să devină realitate nu trebuie decât să vrem. Aceasta este voinţa politică ce are o importanţă vitală aici. Consiliul Europei pare a fi pe deplin conştient de aceasta. De aceea Rec. (2000) 22 include reguli ce se adresează direct dimensiunii politice a implementării eficiente a probaţiunii şi a măsurilor comunitare.

Cum poate fi îmbunătăţită credibilitatea sancţiunilor şi măsurilor comunitare în faţa autorităţilor judiciare, a agenţiilor complementare, a publicului larg şi a politicienilor? Iată ce se recomandă printre altele:

5. Liderii politici şi administrativi şi publicul larg ar trebui să primească regulat informaţiile referitoare la beneficiile economice şi sociale ce apar prin utilizarea redusă a detenţiei şi creşterea frecvenţei cu care se recurge la sancţiuni şi măsuri comunitare. Ar trebui să existe o politică oficială de relaţii publice privind media locală. Informaţia ar trebui să sublinieze faptul că sancţiunile şi măsurile comunitare pot implica supravegherea şi controlul eficient al infractorilor.

16. Autorităţile judiciare şi personalul serviciilor de implementare ar trebui să creeze canale de comunicare care să permită discutarea regulată a aspectelor practice ale recomandării şi implementării sancţiunilor şi măsurilor comunitare.

17. Reintegrarea în comunitate fiind un scop important al sancţiunilor şi măsurilor comunitare, serviciile de implementare ar trebui să coopereze activ cu comunităţile locale, de exemplu prin implicarea unor persoane din comunitate în supravegherea infractorilor sau prin colaborarea în cadrul programelor locale de prevenire a infracţionalităţii.

18. Introducerea de noi sancţiuni şi măsuri comunitare în legislaţie şi practică ar trebui să fie însoţită de campanii puternice de relaţii publice cu scopul de a câştiga sprijinul publicului.

Elementul voinţei politice este tratat aici destul de larg. El include nu doar politicienii şi puterea juridică, dar şi publicul larg. Este de asemenea tratat şi ca obligaţie a noastră de a-l influenţa.

Trebuie să admitem că oamenilor le place ceea ce putem să îi convingem că este în interesul lor. Ei nu vor admite o prostie, iar ceea ce încercăm noi să îi convingem nu este o prostie ci o posibilitate de a avea un sistem de justiţie mai bun şi o mai bună calitate a vieţii.

Wright, M. (1999) The Development of Restorative Justice, in Juvenile Offender – Victim Mediation, Ed. by B. Czarnecka-Dzialuk, D. Wojcik Oficyna naukowa, Warszawa: 15 – 36 8 Christie, N. (1977) Conflicts as Property, The British Journal of Criminology, January 1977, No. 1: 1 – 19

Page 28: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

30

Atât Regulile de la Tokyo cât şi Recomandarea R (92) 16 a Consiliului Europei cer evaluarea aplicării sancţiunilor şi măsurilor comunitare.

Regula 90 din R (92) 16 a Consiliului Europei stipulează că:

Evaluarea sancţiunilor şi măsurilor comunitare ar trebui să includă, dar să nu se limiteze aici, evaluarea obiectivă a măsurii în care utilizarea lor:

- este în conformitate cu aşteptările legiuitorului, ale autorităţilor judiciare, ale autorităţilor decidente, ale autorităţilor care le aplică şi ale comunităţii cu privire la scopurile sancţiunilor şi măsurilor comunitare;

- contribuie la reducerea ratelor de încarcerare;

- face posibilă satisfacerea nevoilor legate de infracţiune ale infractorului;

- este eficientă;

- contribuie la reducerea infracţionalităţii în comunitate.

Regulile de la Tokyo evidenţiază perspectiva unei mai bune implementări a măsurilor neprivative de libertate (regula 21.1). De asemenea subliniază importanţa cooperării internaţionale. Să sperăm atunci că ceea ce facem aici este în concordanţă cu şi serveşte implementării acestor reguli.

Monika Platek

Polish Association for Legal Education

Krakowskie Przdnmiescie 12/10

00-325 Warszawa

phone (48-22) 827 78 78, 644 47 18

fax (48-22 828 46 98, 644 47 18

e-mail [email protected]

Page 29: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

31

Alternative la Detenţie

Dr. Zdenek Karabec Institute of Criminology and Social Prevention Ministry of Justice of the Czech Republic

Criza detenţiei

În ultimii 10 ani, ratele infracţionalităţii au crescut în întreaga lume. Puse în faţa aparentei creşteri a încălcărilor legii, guvernele au recurs la detenţie ca metodă principală de pedepsire a infractorilor. Rezultatul a fost o explozie a numărului de deţinuţi: în prezent sunt aproximativ 8 milioane de bărbaţi, femei şi copii închişi în întreaga lume.

Pedepsele necondiţionate la închisoare se bazează pe prezumţia că infractorii pun mai mult preţ pe libertatea personală decât pe orice altceva. Teoria este că ameninţarea cu închisoarea descurajează infracţionalitatea şi că detenţia este pedeapsa cea mai eficientă. În practică, efectul de descurajare pare a fi mai de grabă minim. Mai mult, experienţa a arătat că detenţia poate avea un efect devastator atât asupra infractorului cât şi asupra societăţii.

În ce îl priveşte pe infractor, uneori închisorile constituie pentru acesta „şcoli ale infracţionalităţii”: mediul nociv emoţional, ca şi ceilalţi deţinuţi, îi învaţă adesea pe infractori cum să devină mai buni infractori. Lipsa generală de servicii de reabilitare şi de instruire în închisori fac, de asemenea, dificil ca infractorul să reuşească după eliberare.

Societatea suferă şi ea. Detenţia nu este ieftină. De exemplu, costul pentru un deţinut pe timp de un an în sistemul penitenciar al statului New York este egal cu acela al unei burse de un an la prestigioasa Universitate Oxford din Anglia. Mai mult, adesea societatea trebuie să ducă şi povara întreţinerii familiei infractorului pe perioada cât acesta se află în închisoare.

Mai ales în ceea ce priveşte infracţiunile ce atentează la proprietate, victima este un alt membru al societăţii care rareori beneficiază de pe urma închiderii infractorului. Deşi poate satisface o anumită dorinţă de răzbunare, detenţia nu face nimic pentru a compensa victima fie economic, fie emoţional. Victima este lăsată să-şi reconstruiască viaţa singură.

Începând cu anii 1970, reformatorii au început să ia în considerare problemele de mai sus şi să ia în calcul posibile soluţii. Până la urmă ei au început să creadă că, în anumite cazuri, alternativele la detenţie, cum ar fi programele de muncă în folosul comunităţii, ar fi mai benefice atât pentru infractor cât şi pentru societate. După discutarea pe scurt a standardelor internaţionale care se pot aplica alternativelor la detenţie, această lucrare se concentrează asupra alternativelor care au fost implementate în Cehia, cu un accent deosebit asupra muncii în folosul comunităţii şi asupra rezolvărilor obţinute în afara tribunalelor.

Page 30: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

32

Activitatea Naţiunilor Unite şi a Consiliului Europei

În 1981, Adunarea Legislativă a Consiliului Europei (CE) recomanda ca statele membre „să înlocuiască … pedepsele cu închisoare pe termen scurt cu alte măsuri care sunt la fel de eficiente şi fără efecte negative.”2 În 1986, Comitetul de Miniştri al CE a adoptat o rezoluţie intitulată „Asupra unor Măsuri Alternative la Detenţie”3. În această rezoluţie, Comitetul provoca guvernele statelor membre să implementeze diferite alternative la detenţie şi să considere o posibilă introducere a lor în codurile de lege. În mod special Comitetul recomanda ca membrii să ia în considerare 3 reforme: 1) implementarea măsurilor care recunosc vina infractorului dar nu sunt legate de alte sancţiuni adiţionale; 2) luarea în considerare a comportamentului infractorului în perioada dintre condamnare şi executarea sentinţei; şi 3) luarea în considerare a programelor de muncă în folosul comunităţii care oferă posibilităţi pentru resocializarea activă a infractorilor.

În aceeaşi perioadă, Naţiunile Unite (NU) îşi elabora propriile reforme. În 1985, la al şaptesprezecelea Congres al NU asupra Prevenirii Infracţionalităţii şi Tratamentului Infractorilor (Milano), membrii au acceptat Rezoluţia nr. 16 care se concentrează asupra reducerii numărului deţinuţilor şi asupra promovării alternativelor la detenţie şi a reintegrării sociale a infractorilor. Cinci ani mai târziu, la cel de-al VIII-lea Congres (Havana, 1990), membrii au recomandat ca următoarele sancţiuni alternative să fie utilizate în locul detenţiei în unele cazuri:

- Sentinţe condiţionate sau supravegherea condiţionată a pedepselor cu închisoarea;

- Detenţie la domiciliu;

- Probaţiune;

- Munca în folosul comunităţii;

- Mustrarea în public;

- Internarea obligatorie sau tratament în instituţii pentru infractorii dependenţi de substanţe;

- Sancţiuni morale (de obicei privind diferite forme de acorduri între infractor şi victimă cu scopul de a compensa prejudiciul cauzat de infractor).

Membrii au decis ca încetarea pedepsei cu închisoarea şi eliberarea înainte de termen să nu fie considerate ca alternative la detenţie în înţelesul respectivei rezoluţii.

În 1992, CE a adoptat Recomandarea nr. R (92) 16 a Comitetului de Miniştri ai Statelor Membre asupra Regulilor Europene pentru Sancţiuni şi Măsuri Comunitare8. Această recomandare conţine 90 de reglementări care vin în paralel cu Regulile Europene pentru Penitenciare. Recomandarea îndeamnă membrii să ajungă la un echilibru între protejarea societăţii şi a intereselor victimei, resocializarea infractorului şi aderarea la standardele internaţionale.

2 Vezi: Secretariatul Naţiunilor Unite: “Alternative la Detenţie”, International Review of Criminal Policy, No. 36, 1980, p. 9 3 Rezoluţia CE (76) 10 din 9 martie 1986 8 Recomandarea nr. R (92) a fost adoptată de Comitetul de Miniştri pe 19 octombrie 1992 la cea de-a 482-a întâlnire a Adjuncţilor Miniştrilor

Page 31: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

33

Printre cele mai semnificative reglementări sunt cele care afirmă că nici o măsură sau sancţiune nu poate fi dată pe o perioadă nedefinită şi că alternativele la detenţie sau alte sancţiuni comunitare nu pot fi transformate automat în alte pedepse (inclusiv detenţia necondiţionată) dacă infractorul nu îşi respectă obligaţiile. Reglementările stipulează de asemenea că un control extern regulat al organismelor responsabile cu implementarea sancţiunilor sau măsurilor comunitare va fi garantat de lege. În plus, infractorul are dreptul de a face apel la pronunţarea unei sancţiuni alternative şi poate cere ca supraveghetorul său să fie schimbat.

O mare parte a reglementărilor este alocată implementării măsurilor alternative. În general, aceste sancţiuni ar trebui să aibă un efect pozitiv asupra dezvoltării personale şi sociale a infractorilor. Pentru a încuraja respectarea obligaţiilor sale, infractorul trebuie să fie informat cât mai complet în legătură cu acestea. Mai mult, organele guvernamentale responsabile pentru implementarea sancţiunilor ar trebui să aibă putere de decizie la dispoziţie pentru a fi în măsură să adapteze sancţiunile pentru fiecare infractor în parte.

Activităţile NU şi CE care recomandă şi promovează folosirea largă a alternativelor la detenţie au ajutat la reducerea treptată a utilizării detenţiei în multe ţări din lume. Cu toate că această tranziţie nu a fost uşoară întotdeauna, progresul este evident. La mijlocul anilor 1990, în Belgia de exemplu, doar 26% dintre sentinţele pronunţate implicau detenţia. În aceeaşi perioadă, în Portugalia, sentinţele cu închisoarea reprezentau 45% din totalul sentinţelor. În Finlanda, 90% dintre sentinţe implicau o formă sau alta de sancţiune alternativă.

Alternative la detenţie în Republica Cehă

Sancţiunile alternative la detenţie câştigă treptat autoritate în Cehia. La mijlocul anilor 1990, Codul Penal a fost amendat pentru a permite următoarele tipuri de sancţiuni alternative: încetarea condiţionată a urmăririi penale; tranzacţii extrajudiciare; suspendarea pedepsei, suspendarea condiţionată a pedepsei cu supraveghere, munca în folosul comunităţii şi pedepse pecuniare. Următoarea secţiune discută pe rând fiecare dintre aceste alternative.

Încetarea condiţionată a urmăririi penale (Secţiunea 307 – 308 din Codul de Procedură Penală)

Cu privire la infracţiunile care au o sentinţă maximă de 5 ani de detenţie, judecătorul şi procurorul (în etapa procesului) au posibilitatea de a înceta condiţionat urmărirea penală. Încetarea urmăririi penale este posibilă dacă 1) victima este de acord; 2) infractorul îşi recunoaşte vina şi este de acord să compenseze victima pentru orice prejudiciu implicat; şi 3) situaţia infractorului şi circumstanţele concrete ale cazului justifică folosirea acestei proceduri. După ce procedura de urmărire penală este oprită, infractorul este pus sub supraveghere în cadrul probaţiunii pentru o perioadă între 6 luni şi 1 an. Înainte de terminarea perioadei de probaţiune, infractorul trebuie să compenseze victima pentru prejudiciul cauzat. De asemenea, infractorul este obligat să respecte restricţiile specifice impuse de tribunal. Aceste restricţii pot include, inter alia, urmarea unor cursuri de instruire, înscrierea într-un program de reeducare sau

Page 32: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

34

tratament, urmarea unor sesiuni de consiliere, evitarea vizitării anumitor locuri şi a contactării anumitor persoane şi abţinerea de la jocuri de noroc şi pariuri.

Tranzacţia extrajudiciară (Secţiunile 309 – 314 ale Codului de Procedură Penală)

Prevederile care reglementează tranzacţia extrajudiciară sunt similare cu cele pentru încetarea condiţionată a urmăririi penale. Această opţiune este disponibilă dacă 1) infracţiunea în chestiune are o pedeapsă maximă de 5 ani; 2) acuzatul îşi admite vina şi este de acord să despăgubească victima pentru orice detriment cauzat de infracţiune; 3) victima este de acord; şi 4) tribunalul consideră că circumstanţele justifică o altă pedeapsă decât închisoarea. Dacă o rezolvare în afara tribunalului este găsită, infracţiunea în chestiune nu va apărea în cazierul infractorului.

Suspendarea pedepsei (Secţiunea 24 a Codului Penal)

Această prevedere oferă judecătorului posibilitatea de a nu da nici o pedeapsă în anumite cazuri. Suspendarea pedepsei este posibilă dacă infracţiunea a fost minoră; infractorul şi-a manifestat regretul şi vrea să remedieze consecinţele acţiunilor sale; şi, datorită comportamentului din trecut al infractorului, este posibil să credem că procedura din tribunal este o pedeapsă suficientă. Judecătorul poate lua în considerare de asemenea şi garanţia unei asociaţii sau a altei persoane credibile, în numele infractorului, că acesta se va îndrepta (Secţiunea 4 a Codului de Procedură Penală). Dacă pedeapsa este suspendată, cazierul infractorului rămâne curat.

Suspendarea condiţionată a pedepsei cu supraveghere (Secţiunea 26 a Codului Penal)

Suspendarea condiţionată a pedepsei este similară cu suspendarea pedepsei, cu excepţia că suspendarea condiţionată a pedepsei va fi asociată cu o perioadă de supraveghere, în cadrul probaţiunii, de până la 2 ani. Dacă infractorul se comportă bine în perioada de probaţiune şi respectă toate restricţiile impuse de tribunal, infractorul va evita pedeapsa; altfel, judecătorul va decide o pedeapsă adecvată.

Munca în folosul comunităţii (Secţiunea 45, 45a a Codului Penal, Secţiunile 335 – 340b ale Codului de Procedură Penală)

Munca în folosul comunităţii este definită ca muncă ce este făcută în beneficiul comunităţii fără a fi remunerată. Exemple de proiecte de muncă în folosul comunităţii includ, inter alia, curăţarea şi întreţinerea clădirilor şi drumurilor publice. Un judecător poate condamna un infractor la muncă în folosul comunităţii dacă 1) infracţiunea are o pedeapsă maximă de 5 ani şi 2) datorită naturii infracţiunii şi a „posibilităţilor de a reforma infractorul”, se poate considera că munca în folosul comunităţii este o pedeapsă adecvată. Munca în folosul comunităţii poate fi dictată în asociere cu o altă măsură alternativă; totuşi, nu poate fi dictată în asociere cu detenţia. Sentinţa de muncă în folosul comunităţii poate varia de la 50 la 400 de ore şi trebuie îndeplinită într-un an de la pronunţarea de către judecător. Ca parte a sentinţei, judecătorul poate impune restricţii suplimentare. Dacă infractorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile sau nu respectă restricţiile impuse de tribunal, judecătorul va transforma

Page 33: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

35

restul orelor de muncă în detenţie; în acest caz, fiecare 2 ore de muncă în folosul comunităţii neexecutată echivalează cu o zi de detenţie.

Pedepse pecuniare (Secţiunea 53 – 54 a Codului Penal)

Un tribunal poate dicta amenzi cu sume variind între 2.000 CZK şi 5.000.000 CZK dacă infractorul a obţinut sau a încercat să obţină un beneficiu pecuniar prin activitatea sa infracţională. Această opţiune este disponibilă dacă 1) infracţiunea are o durată maximă de 3 ani a pedepsei cu închisoarea şi 2) detenţia nu este necesară având în vedere natura infracţiunii comise şi posibilitatea reabilitării infractorului. La fixarea sumei pedepsei pecuniare, tribunalul va lua în considerare situaţia personală a infractorului şi resursele sale financiare; de asemenea, va lua în considerare alte măsuri alternative în cazul în care infractorul nu reuşeşte să plătească pedeapsa pecuniară în limita de timp stabilită.

Experienţe şi lecţii ale dictării a două alternative la detenţie în Republica Cehă Munca în folosul comunităţii

Codul Penal ceh a fost amendat în 1995 pentru a permite tribunalelor să condamne infractorii la muncă în folosul comunităţii în anumite situaţii. În 1996, primul an în care noua lege a intrat în vigoare, tribunalele din Cehia au condamnat infractorii la muncă în folosul comunităţii în 728 de cazuri. În 1997 acest număr a fost mai mare decât dublu. În 1999 tribunalele au pronunţat munca în folosul comunităţii în 3.214 cazuri, reprezentând 5,1% din toate sentinţele. Este clar deci că munca în folosul comunităţii câştigă treptat legitimitate în rândurile personalului judiciar.

În 1998, la doi ani după implementarea pentru prima oară a muncii în folosul comunităţii, Institutul de Criminologie şi Prevenire Socială9 din Praga a desfăşurat un studiu asupra eficienţei acestei noi metode de pedeapsă. În cursul cercetării sale, institutul a investigat 335 de dosare penale şi chestionare completate de 699 de judecători, oficiali ai statului şi oficiali de probaţiune implicaţi în munca în interesul comunităţii.

Pe baza acestei cercetări, institutul a ajuns la următoarele rezultate:

- Munca în folosul comunităţii a fost dictată cel mai adesea pentru infracţiuni împotriva proprietăţii, inclusiv furt;

- Cei mai mulţi dintre infractorii condamnaţi la muncă în folosul comunităţii erau fie adulţi tineri, fie minori;

- Celor mai mulţi dintre infractorii adulţi condamnaţi la muncă în interesul comunităţii li s-a cerut să desfăşoare cel mult 200 de ore de muncă în folosul comunităţii; minorilor li s-a cerut să desfăşoare în general sub 100 de ore;

9 Institutul de Criminologie şi Prevenire Socială: “Research into Community Sanctions », Prague, Jan. 1998

Page 34: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

36

- Rareori tribunalele au impus condiţii restrictive celor condamnaţi la muncă în folosul comunităţii;

- Rareori tribunalele au cerut infractorilor condamnaţi la muncă în folosul comunităţii să plătească vreo compensaţie pentru prejudiciul cauzat;

- Autorităţile nu au acordat atenţie suficientă confirmării faptului că infractorii condamnaţi la muncă în folosul comunităţii erau suficient de sănătoşi pentru a face munca repartizată;

- Unele dintre dosarele penale nu aveau toate documentele;

- A existat o lipsă de locuri potrivite pentru muncă în interesul comunităţii.

După analiza acestor rezultate şi a altor cercetări în domeniu, institutul a făcut un număr de recomandări pentru a întări şi îmbunătăţi programul de muncă în folosul comunităţii în Cehia. În primul rând, institutul a remarcat că o componentă importantă a locurilor de desfăşurare a muncii în interesul comunităţii este aspectul lor public. Adesea infractorii desfăşoară munca în folosul comunităţii în văzul publicului. Aprobarea şi respectul public pentru munca lor şi pentru comportamentul lor în timpul acestei munci pot avea un efect puternic asupra şanselor de succes ale infractorilor. Totuşi, cercetarea indică faptul că mare parte a publicului nu este familiarizată cu programele de muncă în folosul comunităţii. De aceea este nevoie să se facă eforturi pentru a conştientiza publicul şi pentru a-l implica activ în implementarea acestor programe.

În al doilea rând, institutul a cercetat dacă participarea unui infractor la munca în folosul comunităţii ar trebui să fie voluntară. În conformitate cu legislaţia în vigoare, un tribunal poate condamna un infractor la muncă în folosul comunităţii fără acordul acestuia. Experienţa din alte ţări a demonstrat că un infractor are mai mari şanse de succes dacă şi-a dat, într-o anumită măsură, consimţământul la pedeapsa dată. În consecinţă, institutul a recomandat ca legea să fie amendată pentru a cere tribunalelor să obţină acordul infractorilor înainte de a dicta o sentinţă de muncă în folosul comunităţii. Guvernul a pregătit o propunere de amendament pentru a aplica această recomandare.

În al treilea rând, cercetarea institutului sprijină concluzia că participanţilor la munca în folosul comunităţii trebuie să li se repartizeze o muncă pe măsura abilităţilor şi nivelului lor de educaţie. Codul Penal actual oferă puţine îndrumări în acest sens, punând accentul aproape exclusiv pe locuri de muncă manuală şi care cer un nivel scăzut de calificare. Codul ar trebui amendat pentru a specifica faptul că judecătorii şi oficialii implicaţi în munca în folosul comunităţii ar trebui să facă un efort pentru a găsi locuri de muncă pe măsura infractorilor.

În al patrulea rând, tribunalele trebuie să îşi folosească mai mult posibilitatea de a impune condiţii suplimentare şi restricţii participanţilor la munca în interesul comunităţii. Aceste condiţii, inclusiv interzicerea asocierii cu anumite persoane şi obligaţia de a se înscrie în programe de tratament, pot fi extrem de benefice pentru resocializarea infractorului.

Page 35: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

37

Tranzacţia extrajudiciară

Un al doilea exemplu de măsură alternativă care a fost implementată recent în Cehia este „tranzacţia extrajudiciară” (Secţiunea 309 – 314 a Codului de Procedură Penală). Aşa cum a fost cazul şi cu munca în folosul comunităţii, un amendament care să permită utilizarea tranzacţiilor extrajudiciare a fost introdus în Codul Penal în 1995. Prevederea a intrat în vigoare la sfârşitul anului 1995. Încă de la început folosirea tranzacţiei extrajudiciare a fost inconsistentă: în 1996 tribunalele au recurs al tranzacţia extrajudiciară în 105 cazuri; în 1997 în 242 de cazuri; în 1998 în 140 de cazuri; iar în 1999 în 212 cazuri.

Cercetarea efectuată de Institutul de Criminologie şi Prevenire Socială10 în 1997 a arătat că tranzacţiile extrajudiciare au numeroase avantaje, inclusiv faptul că victimele primesc relativ repede compensări pentru prejudiciile cauzate; victimele au posibilitatea de a se implica în procesul penal; infractorii trebuie să facă un efort pentru a repara prejudiciul cauzat; infracţiunea nu este înscrisă în cazierul infractorului; procedurile ca întreg sunt mai puţin antagoniste şi conflictuale; iar acordul final este rezultatul cooperării dintre toate părţile participante.

În acelaşi timp, cercetătorii au recunoscut unele dezavantaje ale tranzacţiilor extrajudiciare. În special, cercetarea a indicat că nu există recomandări suficiente cu privire la cazurile în care o tranzacţie extrajudiciară poate fi folosită. În plus, există un număr prea mic de ofiţeri de probaţiune calificaţi pentru tranzacţia extrajudiciară şi publicul larg continuă să fie destul de neinformat în legătură cu această posibilitate. De aceea, institutul a recomandat următoarele:

- Ca unor oficiali guvernamentali desemnaţi să li se acorde puterea de a aproba tranzacţii extrajudiciare în afara procedurilor judiciare;

- Ca infractorului să nu i se ceară să desemneze anumiţi beneficiari care vor primi despăgubirea în bani convenită. Infractorului ar trebui să i ceară să depună suma într-un fond. Un administrator al fondului ar trebui să fie responsabil pentru împărţirea sumei organizaţiilor comunitare, în funcţie de nevoi;

- Să se extindă rolul serviciului de probaţiune şi să se asigure utilizarea la maxim a ofiţerilor de probaţiune.

Concluzie

Experienţele Cehiei confirmă că alternativele la detenţie pot fi un instrument eficient pentru simplificarea şi reformarea procesului penal. Sancţiunile alternative tind de asemenea să aibă rezultate mai bune în ce priveşte compensarea victimelor infracţiunilor. În ultimă instanţă totuşi, cercetarea indică faptul că adevăratul potenţial al alternativelor depinde de adaptarea lor atât la infractor cât şi la infracţiunea respectivă.

10 Institutul de Criminologie şi Prevenire Socială: “Research of the Institution of Out-of-count Settlement”, Prague, Jan. 1999, p. 162

Page 36: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

39

PROBAŢIUNEA Modelul românesc

Departamentul de Reintegrare Socială şi Supraveghere Ministerul Justiţiei din România

Introducere Privită în contextul aderării României la Uniunea Europeană, introducerea elementelor de probaţiune constituie un pas important în armonizarea legislaţiei penale române cu acquis-ul comunitar.

Legislaţia penală existentă în multe state europene reglementează instituţia probaţiunii, instituţie cu vechi tradiţii în dreptul anglo-saxon, adoptată în dreptul continental în special după cel de-al doilea război mondial.

Din perspectiva dreptului intern, elementele de probaţiune tind să promoveze o nouă orientare în sistemul sancţionator român, în sensul că autorul infracţiunii participă la realizarea reintegrării sale în comunitate, aceeaşi comunitate ale cărei valori le-a periclitat sau vătămat prin săvârşirea infracţiunii şi pe care urmează să le asimileze.

În cele ce urmează, vom face o scurtă prezentare a modului în care au apărut şi s-au dezvoltat elementele de probaţiune în România şi, în special, a cadrului legislativ creat în vederea organizării şi funcţionării sistemului de reintegrare socială a infractorilor, şi de supraveghere a măsurilor neprivative de libertate (acestea fiind măsurile educative neprivative de libertate şi măsurile de individualizare judiciară a executării pedepselor).

Dispoziţii din Codul Penal Instituţia probaţiunii a început să se dezvolte în ţara noastră relativ recent, în anul 1992, când prin Legea nr.104 a fost introdusă în Codul Penal o formă specială de suspendare a executării pedepsei, şi anume „suspendarea executării pedepsei sub supraveghere”, după modelul francez al suspendării executării pedepsei cu punere la încercare (sursis avec mise a l’epreuve).

Această nouă formă de suspendare a executării pedepsei reprezintă o formă a probaţiunii. Din nefericire, până în anul 2000, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu a fost însoţită de instituţia care îi asigură eficienţa, şi anume serviciile de probaţiune, care să exercite în fapt supravegherea condamnaţilor sub supraveghere.

Unele elemente de probaţiune au fost introduse în Codul Penal şi în 1996, prin completarea dispoziţiilor privind măsura educativă a libertăţii supravegheate, creându-se posibilitatea instanţei de judecată ca, atunci când dispune faţă de minor această măsură educativă, să-i impună obligaţia de a nu frecventa anumite locuri

Page 37: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

40

legătură cu anumite persoane şi/sau de a presta o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public stabilită de instanţă. Aceeaşi lipsă a serviciilor de probaţiune a determinat insuficienta aplicare a dispoziţiilor menţionate.

Ordonanţa Guvernului nr.92/2000

Ordonanţa Guvernului nr.92/2000 reprezintă cadrul legal care permite crearea la nivel naţional a sistemului de probaţiune şi recunoaşterea autorităţii serviciilor specializate ca organe de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a acestora. Adoptarea Ordonanţei Guvernului nr.92/2000 a fost determinată de lipsa unor organe specializate în reintegrarea socială şi supravegherea infractorilor, de dezvoltarea activităţii experimentale de probaţiune în centrele-pilot şi de programele internaţionale de asistenţă tehnică în domeniu.

De asemenea, la elaborarea acestui act normativ s-a ţinut seama de o serie de recomandări ale Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei, dintre care amintim Recomandarea nr. R(92)16 referitoare la Regulile europene privind sancţiunile şi măsurile aplicate în comunitate, Recomandarea Rec.(2000)22 referitoare la ameliorarea implementării acestor reguli şi, nu în ultimul rând, Recomandarea R(97)12 referitoare la personalul însărcinat cu aplicarea sancţiunilor şi măsurilor.

Prin actul normativ menţionat au fost constituite, sub autoritatea Ministerului Justiţiei, serviciile de reintegrare socială şi supraveghere, ca organisme specializate având ca scop reintegrarea socială a persoanelor care au săvârşit infracţiuni şi supravegherea executării obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată în sarcina acestora.

Funcţionând pe lângă fiecare tribunal, serviciile de reintegrare socială şi supraveghere au rolul de a supraveghea respectarea de către persoanele condamnate a măsurilor şi obligaţiilor prevăzute în Codul Penal prin dispoziţiile referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art.863 din Codul Penal). (Menţionăm că aceste măsuri şi obligaţii se impun sau pot fi impuse nu numai faţă de condamnaţii cu privire la care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ci şi faţă de condamnaţii cu executarea pedepsei la locul de muncă în temeiul art.868 alin.3 din Codul penal, precum şi faţă de infractorii minori cu privire la care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, potrivit art.1101 din Codul Penal).

De asemenea, serviciile au rolul de a supraveghea respectarea obligaţiilor infractorilor minori faţă de care s-a dispus măsura educativă a libertăţii supravegheate, cu îndeplinirea unor obligaţii (art.103 alin.3 din Codul penal).

Totodată, serviciile întocmesc referate de evaluare cu privire la persoanele supravegheate sau la inculpaţi, la cererea instanţelor de judecată, desfăşurând şi activităţi de consiliere a acestor categorii de persoane.

În acelaşi timp, aceste servicii derulează, împreună cu reprezentanţii societăţii civile, cu organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale programe de reintegrare a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, fiind creat cadrul legal pentru atragerea şi

Page 38: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

41

implicarea comunităţii în activitatea de reintegrare socială şi supraveghere a infractorilor.

În consecinţă, dacă în Marea Britanie sau Franţa funcţionează sisteme de probaţiune etatizate, iar în Olanda sau Austria sisteme bazate pe organizaţii neguvernamentale, în România putem vorbi despre un model mixt de probaţiune – Stat-societate civilă – specific contextului normativ şi cultural dar şi al resurselor materiale şi umane existente în acest moment.

Centrele experimentale de probaţiune

Anterior adoptării Ordonanţei Guvernului nr.92/2000, în anul 1996, a început să se deruleze la Arad un program de aplicare experimentală a elementelor de probaţiune. Programul a fost iniţiat la acea dată de Direcţia Generală a Penitenciarelor, cu asistenţă tehnică din partea fondului Know How al Guvernului Marii Britanii.

Proiectul-pilot de la Arad a constituit, încă de la iniţierea sa, un succes pe plan local. Aproximativ 20 cadre ale penitenciarului au format prima echipă de consilieri de probaţiune care au desfăşurat activităţi de supraveghere în comunitate şi reintegrare socială a infractorilor din municipiul Arad. S-au dezvoltat, totodată, relaţii de colaborare cu instanţele de judecată locale, parchetele de pe lângă acestea, poliţia, serviciile sociale, organizaţiile neguvernamentale şi alte instituţii şi organizaţii locale.

Treptat au fost înfiinţate 11 centre experimentale de probaţiune la Arad, Cluj, Gherla, Dej, Iaşi, Focşani, Piteşti, Găeşti, Târgovişte, Timişoara şi Bucureşti.

Activitatea centrelor experimentale de probaţiune se structurează pe trei nivele: la parchet şi instanţa de judecată, în penitenciar şi în comunitate.

Rolul centrelor experimentale de probaţiune la instanţa de judecată este de a elabora un raport de evaluare care să contribuie la individualizarea pedepsei. Acest raport este de fapt o analiză criminologică a persoanei inculpatului şi a faptei sale, astfel încât riscul pentru comunitate şi perspectivele de reintegrare socială să fie cât mai bine determinate.

În comunitate, centrele experimentale de probaţiune desfăşoară activităţi de asistenţă şi supraveghere a persoanelor care au fost condamnate la pedeapsa cu închisoarea cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a minorilor faţă de care s-a luat măsura de siguranţă a libertăţii supravegheate.

În penitenciar, rolul centrelor experimentale de probaţiune este de a colabora cu personalul compartimentelor cultural-educative în vederea pregătirii pentru liberare a condamnaţilor minori şi tineri.

Din punct de vedere statistic, numărul total al persoanelor aflate în evidenţa centrelor experimentale de probaţiune în anul 2000 a fost de 924, din care 64% au fost asistate în penitenciar, 34% în comunitate şi au fost întocmite 397 referate de evaluare a inculpaţilor la solicitarea instanţelor de judecată.

Beneficiind de sprijinul Fondului Know How, a fost posibilă conceperea şi implementarea programului statistic SPFS destinat unei corecte gestionări a bazei de date privind persoanele aflate în evidenţa centrelor experimentale de probaţiune.

Page 39: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

42

Este de remarcat suportul deosebit acordat activităţii centrelor experimentale de probaţiune de către autorităţile şi comunitatea locală reprezentată în special de instanţe de judecată, parchete, unităţi penitenciare, primării, această receptivitate pe plan local materializându-se în protocoale de colaborare.

Punerea în aplicare a Ordonanţei Guvernului nr.92/1992 Acte normative

Ordonanţa Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere (a executării sancţiunilor neprivative de libertate) a intrat în vigoare la 1 noiembrie 2000, însă numai în ceea ce priveşte dispoziţiile cu caracter organizatoric şi de pregătire a personalului, urmând ca activitatea serviciilor să înceapă după numirea în funcţie a consilierilor de reintegrare socială şi supraveghere.

Prin urmare, pentru pregătirea punerii în aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.92/2000, au fost aprobate un număr de 210 posturi pentru cele 41 de servicii judeţene de reintegrare socială şi supraveghere (Hotărârea Guvernului nr. 1022/2000).

De asemenea, a fost emis Ordinul ministrului justiţiei nr. 853/C din 4 mai 2001 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea cursurilor de reintegrare socială şi supraveghere şi a concursului pentru ocuparea funcţiilor din cadrul serviciilor de reintegrare socială şi de supraveghere (consilier, şef serviciu şi inspector de reintegrare socială şi supraveghere).

Selecţia şi pregătirea personalului Pornind de la faptul că ne aflăm în plin proces de organizare a unor noi servicii în structura sistemului justiţiei, precum şi de la premisa că cea mai importantă resursă a unei organizaţii este personalul acesteia, la nivelul Ministerului Justiţiei au fost desfăşurate o serie de activităţi pentru recrutarea şi pregătirea consilierilor de reintegrare socială şi supraveghere.

În vederea pregătirii iniţiale a consilierilor de reintegrare socială şi supraveghere, Ministerul Justiţiei, prin Direcţia de reintegrare socială şi de supraveghere, a iniţiat un grup de lucru care include reprezentanţi ai celor patru mari universităţi din ţară (Universitatea Bucureşti, Universitatea de Vest – Timişoara, Universitatea Al. I. Cuza – Iaşi şi Universitatea Babeş-Boliay – Cluj).

Universităţile amintite au înfiinţat module de specializare în cadrul secţiilor de asistenţă socială precum şi cursuri postuniversitare sau de master, care vor avea anual aproximativ 150 de absolvenţi.

În acelaşi timp, a fost concepută o strategie pentru anul 2001 de pregătire continuă a consilierilor de reintegrare socială şi supraveghere din centrele experimentale de probaţiune, astfel încât să fie specializaţi un număr cât mai mare de consilieri în domeniile specifice activităţii de reintegrare socială şi supraveghere.

Page 40: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

43

În acest context, o atenţie deosebită s-a acordat selecţiei şi pregătirii teoretice a viitorului personal de reintegrare socială şi supraveghere, având în vedere specificitatea şi noutatea acestui domeniu.

În perioada februarie-iunie 2001 au fost recrutaţi, selectaţi şi pregătiţi 110 consilieri de reintegrare socială şi supraveghere care urmează a fi numiţi în funcţie din data de 1 septembrie 2001. Cei mai mulţi dintre aceştia au pregătire în domeniile asistenţei sociale şi a dreptului, iar specializarea lor s-a făcut cu ajutorul experţilor Know How Fund, a profesorilor universitari români şi a practicienilor din centrele experimentale de probaţiune.

Datorită resurselor bugetare limitate şi a numărului redus de personal pregătit în domeniul reintegrării sociale şi supravegherii, într-o primă etapă vor fi înfiinţate 26 de servicii de reintegrare socială şi supraveghere în tot atâtea judeţe. În funcţie de resursele bugetare şi sprijinul societăţii civile vom dezvolta acest sistem până la necesarul estimat de aproximativ 2 000 de consilieri de reintegrare socială şi supraveghere la nivel naţional.

Crearea unei baze de date În vederea colectării de informaţii relevante despre cei aflaţi în atenţia centrelor experimentale de probaţiune şi, mai târziu, a serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere a fost creată, în parteneriat cu experţi ai Fondului Know How, o bază de date.

La nivelul fiecărui centru există, de asemenea, un consilier responsabil pentru colectarea şi prelucrarea datelor, astfel încât în orice moment să se cunoască numărul persoanelor care sunt în supravegherea serviciilor de reintegrare socială, care sunt caracteristicile acestora şi tipurile de activităţi desfăşurate cu privire la aceste persoane.

Programe internaţionale

În vederea dezvoltării sistemului naţional de reintegrare socială şi supraveghere, Ministerul Justiţiei a beneficiat şi beneficiază de asistenţă tehnică ca partener în cadrul unor programe internaţionale, dintre care amintim:

Programul de asistenţă tehnică „Probaţiunea în România” al Fondului Know How al Guvernului Marii Britanii, derulat în perioada octombrie 1998 – octombrie 2001, extins pentru încă 2 ani. Consultanţa britanică este oferită în domeniul instituţional, legislativ, educaţional, informaţional, precum şi al promovării imaginii acestei instituţii nou create. O atenţie deosebită este acordată îmbunătăţirii practicii centrelor experimentale de probaţiune, în special pe dezvoltarea tehnicilor de lucru, prin expertiza oferită de ofiţerii de probaţiune britanici detaşaţi în România.

Proiectul PHARE 2000 al Uniunii Europene, ai cărui beneficiari sunt Direcţia de reintegrare socială şi supraveghere şi Direcţia Generală a Penitenciarelor. PHARE 2000 cuprinde o componentă de investiţii – logistică, informatizarea sistemului – şi un program de twinning care presupune asistenţă tehnică oferită de specialişti din

Page 41: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

44

Spania şi Marea Britanie în domeniul educaţional. Aceste activităţi se preconizează a fi continuate şi în cadrul programului PHARE 2001.

Programul MATRA al Ministerului Afacerilor Externe din Olanda, derulat prin Comitetul Olandez Helsinki, Ministerul Justiţiei din România, Serviciul de Probaţiune din Olanda şi Grupul Român Pentru Apărarea Drepturilor Omului. Acest program a fost iniţiat în luna septembrie 2000 şi se va derula pe o perioadă de 3 ani, constând în oferirea de asistenţă centrului experimental de probaţiune din municipiul Bucureşti.

Încheiere Înfiinţarea serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere constituie un pas important în reforma sistemului justiţiei penale prin sprijinul de care vor beneficia instanţele de judecată în individualizarea pedepselor, prin asistenţa şi supravegherea condamnaţilor menţinuţi în stare de libertate, prin asistenţa deţinuţilor în unităţile penitenciare şi prin colaborarea cu instituţiile şi organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale în vederea reintegrării sociale a persoanelor care au săvârşit infracţiuni.

Crearea sistemului naţional de reintegrare socială şi supraveghere va constitui un bun exerciţiu pentru dezvoltarea în viitor a unei practici eficiente în acest domeniu, în perspectiva elaborării noului Cod Penal, care va reforma sistemul sancţiunilor penale şi în sensul diversificării alternativelor la pedepsele privative de libertate.

Page 42: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

45

Munca în folosul comunităţii – Letonia

Lecţii ale introducerii muncii în folosul comunităţii într-o ţară cu practici sentenţiale dure

Anhelita Kamenska

Programul pentru Reforma Penitenciarelor şi a Poliţiei

Fundaţia Soros – Letonia Alberta iela 13, Riga, LV 1010 e-mail: [email protected]

În ultimii 25 de ani, un număr tot mai mare de ţări au adoptat munca în folosul comunităţii ca substitut pentru detenţie în sistemele lor legale. Munca în folosul comunităţii este considerată o sancţiune de succes şi în multe ţări este a treia pe lista alternativelor după amendă / pedeapsa cu suspendare sau probaţiunea.

Anglia şi Ţara Galilor au fost primele care au introdus munca în folosul comunităţii în 1972, urmate de Germania, Portugalia şi Franţa. La începutul anilor 1990, munca în folosul comunităţii a fost de asemenea introdusă în ţările nordice – Finlanda, Norvegia, Suedia şi Danemarca.

În 1993 Zimbabwe a înfiinţat un program de muncă în folosul comunităţii care s-a dezvoltat într-un model de succes – o lecţie de învăţat nu numai pentru ţările în tranziţie dar şi pentru acele democraţii occidentale unde nu a existat un sprijin larg al publicului pentru alternative.

În Europa de Est, Cehia şi Ungaria au fost primele. Letonia a introdus munca în folosul comunităţii în 1999.

În cele mai multe dintre ţările Europei de Vest, munca în folosul comunităţii a fost introdusă pe baze experimentale, iar perioadele de probă au durat de la 2 la 10 ani. În Letonia şi Cehia munca în folosul comunităţii a fost introdusă imediat la scară naţională. Cum adesea se întâmplă în Europa de Est, există falsa prezumţie că dacă legislaţia adecvată există, lucrurile se vor dezvolta de la sine şi că nu este nevoie de nici un fel de finanţare pentru crearea infrastructurii necesare pentru dezvoltarea muncii în folosul comunităţii. Legislaţia este doar primul pas spre alternative.

Numărul de ore pe care infractorii sunt obligaţi să le execute în beneficiul comunităţii locale variază între 20 şi 400.

Categoriile de infractori ţintă variază de la ţară la ţară, dar beneficiarii cheie sunt de obicei:

- Infractori care au comis infracţiuni împotriva proprietăţii – Danemarca, Suedia;

- Infractori tineri – în Olanda;

- Şoferi care au consumat alcool la volan – Suedia, Finlanda.

Aşa cum am menţionat mai devreme, munca în folosul comunităţii a fost introdusă pentru prima dată în Anglia şi Ţara Galilor. În 1970, comisia guvernamentală a elaborat

Page 43: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

46

un raport – oficialii sistemului de justiţie penală au sesizat necesitatea unui alt tip de sancţiune – munca în folosul comunităţii care ar atinge câteva dintre scopurile sentinţelor1:

- Pedepsire – privarea infractorului de timpul său personal sau de timpul său liber;

- Reparaţie – infractorul trebuie să restituie prejudiciul cauzat;

- Reabilitare – munca poate ajuta la deprinderea unor noi abilităţi şi îl poate pune pe infractor într-un contact benefic cu cetăţenii care respectă legea şi care organizează şi supraveghează munca desfăşurată în comunitate;

- Reintegrare din punctul de vedere al imaginii – comunitatea ştie şi vede pedeapsa, dar există posibilitatea ca infractorul să îşi refacă reputaţia.

LETONIA

Letonia rămâne printre primele ţări din Europa în ce priveşte ratele înalte ale detenţiei. În 2000, într-o ţară cu o populaţie de 2,4 milioane, erau 375 de deţinuţi la 100.000 de locuitori. Sunt 15 penitenciare şi 8.800 de deţinuţi. Dintre aceştia, 42% sunt deţinuţi preventiv. Dintre aceştia, doar 10% sunt implicaţi în programe educaţionale, în timp ce 23% sunt angajaţi mai ales pentru întreţinerea penitenciarelor. Lungimea medie a sentinţelor la detenţie este de 4,6 ani pentru bărbaţi şi 3 ani pentru femei şi minori.

Munca în folosul comunităţii a fost introdusă ca pedeapsă în aprilie 1999, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal. Înaintea noii legislaţii, tribunalele recurgeau, ca sentinţe, cel mai adesea, la amenzi, detenţie sau sentinţe condiţionate / cu suspendare.

Amenda înseamnă adesea jefuirea săracului sau pedepsirea întregii familii, în timp ce sentinţa condiţionată cu supraveghere înseamnă că nu există o supraveghere activă a infractorului şi se reduce de obicei la prezentarea şi raportarea la poliţie. Experienţa Letoniei nu este chiar aşa de mare – doar 2 ani, dar lecţiile pot fi utile pentru alte ţări.

INFRACTORI, DUPĂ TIPUL PEDEPSEI

LETONIA (2000)

Pedeapsa Număr de infractori %

Sentinţă condiţionată 7.168 56%

Detenţie 3.305 26%

Amendă 1.267 10%

Muncă în folosul comunităţii 596 5%

Altele 351 3%

TOTAL 12.689

Sursa: Departamentul de Statistică a Tribunalelor, Ministerul Justiţiei, 2000 1 Anne E. Mace, Chief Probation Officer, West Yorkshire, UK, Contribuţie la Conferinţa Internaţională “Alternative la Detenţie în Kazakstan”, 27 – 30 octombrie 1999

Page 44: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

47

Munca în folosul comunităţii – LETONIA

- De la 40 la 280 de ore;

- Muncă efectuată în beneficiul comunităţii locale;

- 2 – 4 ore pe zi;

- În timpul liber, în afara orelor obişnuite de muncă sau studiu;

- Neremunerată;

- Sentinţă ce trebuie executată într-o perioadă de la 5 la 10 luni;

- Dacă nu este îndeplinită se înlocuieşte cu detenţie – 8 ore de muncă în folosul comunităţii echivalează cu o zi de detenţie.

MECANISMUL DE IMPLEMENTARE

Letonia nu are încă un serviciu de probaţiune, care este agenţia care în mod tradiţional supraveghează infractorii în democraţiile occidentale. De aceea, pentru a dezvolta o sancţiune comunitară, dintre structurile existente, municipalităţile (administraţii locale) au fost identificate ca fiind structurile cele mai orientate spre comunitate. Municipalităţile, în funcţie de mărimea lor, sunt obligate să înfiinţeze departamente de muncă în folosul comunităţii sau să desemneze un coordonator pentru munca în folosul comunităţii. Coordonatorii pentru munca în folosul comunităţii lucrează fie pentru departamentele de protecţie socială, fie pentru departamentele juridice ale municipalităţilor. Ei găsesc locuri de muncă pentru infractori în agenţii ale municipalităţii sau în organizaţii neguvernamentale sau de caritate. În aceste instituţii, supraveghetorii infractorilor nu primesc nici un fel de remuneraţie.

Tipuri de infracţiuni, Letonia

În prezent, munca în folosul comunităţii poate fi dată ca sentinţă doar pentru 87 din cele 496 de infracţiuni enumerate în Codul Penal, în timp ce detenţia pentru 470 din 496 de infracţiuni.

AGENTII ALE MUNICIPALITÃTII:PARCURI PUBLICE, GRÃDINI, CIMITIRESERVICII COMUNITARESCOLI, SPITALE, ETC.

INSTITUTIA CARE OFERÃ LOCUL DE MUNCÃ

ORGANIZATII NEGUVERNAMENTALECRUCEA ROSIEORDINUL DE MALTA, ETC.

INSTITUTIA CARE OFERÃ LOCUL DE MUNCÃ

MUNICIPALITATE

TRIBUNAL

Page 45: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

48

Infractori condamnaţi la muncă în folosul comunităţii,

după tipul infracţiunii (%)

2000

1. Conducere sub influenţa alcoolului 36%

2. Furt, fraudă 33%

3. Tăierea neautorizată a copacilor2 11%

4. Provocarea intenţionată a unor vătămări corporale de gravitate medie

3%

5. Altele

Sursa: Ministerul Justiţiei, 2001

Dezvoltarea cronologică – aprilie 1999 – septembrie 2001

Etapele iniţiale

În ciuda faptului că a existat o perioadă de tranziţie semnificativă de la momentul în care a fost adoptat şi a intrat în vigoare noul Cod Penal, nu a fost organizat nici un program de pregătire pentru instituţiile relevante implicate. Nici nu a fost oferită vreo finanţare pentru implementare. Ca rezultat, a existat o rezistenţă semnificativă din partea administraţiilor locale faţă de noua pedeapsă. Se poate auzi adesea afirmaţia că a cere administraţiilor locale să ofere locuri de muncă pentru infractori înseamnă a pedepsi şi administraţiile locale.

Din fericire a venit vara şi am hotărât să intervenim înainte ca lucrurile să se înrăutăţească. În toamna anului 1999, Fundaţia Soros Letonia (FSL) a organizat prima conferinţă asupra sancţiunilor neprivative de libertate, cu un accent deosebit pe munca în folosul comunităţii. Au fost invitaţi experţi din Marea Britanie, Zimbabwe şi Finlanda pentru că aceste ţări au acumulat unele dintre cele mai bune experienţe în acest sens.

În continuare, FSL a selectat şi finanţat 10 municipalităţi care erau interesate în dezvoltarea muncii în folosul comunităţii. La sfârşitul anului, cu sprijinul unui judecător finlandez şi al Serviciului de Probaţiune Turku, şi cu finanţare din partea Ministerului de Justiţie, am fost în măsură să trimitem 16 judecători şi reprezentanţi ai municipalităţilor într-o vizită de studiu în Finlanda.

În mai 2000, un curs privind diferite aspecte ale muncii în folosul comunităţii a fost organizat pentru aproximativ 50 de oficiali ai administraţiilor locale, judecători şi poliţişti din acele zone în care au fost create programe de muncă în folosul comunităţii sau în care 2 Pădurile acoperă 40% din teritoriul Letoniei, cheresteaua este unul dintre cele mai importante produse de export.

Page 46: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

49

a fost desemnată o persoană care să găsească agenţii care să ofere locuri de muncă pentru infractori. Doi experţi din Marea Britanie, Anne Mace (PRI) şi Julie Brearton (West Yorkshire Probation Office) au condus acest program de instruire. Instruirea s-a centrat pe probleme ca motivele dezvoltării programelor de muncă în folosul comunităţii, informaţiile necesare pentru a evalua dacă măsura este adecvată în diferite cazuri individuale, grupurile ţintă pentru munca în folosul comunităţii, valoarea şi conţinutul instrucţiunilor pentru munca în folosul comunităţii, importanţa unor standarde unitare pentru desfăşurarea muncii în folosul comunităţii, structuri de implementare (comitete locale), etc.

Între timp, guvernul Marii Britanii (DFID) şi Ambasada Marii Britanii în Letonia au oferit finanţare suplimentară pentru dezvoltarea muncii în folosul comunităţii. În noiembrie 2000, opt oficiali Letoni din sistemul de justiţie penală au fost într-o vizită în West Yorkshire pentru a studia experienţa serviciului de probaţiune. Această vizită a fost organizată de Anne Mace de la PRI.

REALIZĂRI

Numărul de infractori condamnaţi la muncă în folosul comunităţii a crescut în numai un an de la 183 (1999) la 596 (2000), proporţia infractorilor condamnaţi la muncă în folosul comunităţii a crescut de la 1,4% în 1999 la 5% în 2000. Într-un număr semnificativ de districte, proporţia infractorilor condamnaţi la muncă în interesul comunităţii a crescut la 20 – 25%, ceea ce este un indicator clar al faptului că munca în folosul comunităţii câştigă teren ca măsură viabilă. Estimăm că proporţia sentinţelor la muncă în folosul comunităţii va ajunge la 10 – 12% la nivel naţional în acest an.

Infractorii cu risc scăzut rămân principala ţintă dar, din ce în ce mai mult, infractori care au comis fapte mai grave primesc sentinţe la muncă în folosul comunităţii, mai ales în domeniile în care au fost acumulate experienţe pozitive.

Locuri de muncă

Munca trebuie să fie pe măsură, iar abordarea în demersul de a găsi locuri de muncă trebuie să fie creativă. Iniţial, important era să fie găsit orice loc de muncă. Totuşi, treptat, se face legătura cu abilităţile infractorului, iar coordonatorii muncii în folosul comunităţii au început să fie atenţi la cauzele infracţiunilor.

Implicarea comunităţii locale a crescut, iar în prezent, aproximativ 100 de angajatori oferă locuri de muncă pentru infractori. În unele domenii cererea pentru infractori depăşeşte oferta şi există o presiune crescută asupra tribunalelor pentru a condamna mai mulţi infractori la muncă în folosul comunităţii.

Instruire locală

Letonia este împărţită în 26 de districte, iar oraşele Riga şi Jurmala formează entităţi administrative separate. Decât să cerem oamenilor să vină la noi, am mers în întreaga

Page 47: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

50

ţară, din district în district. Pe 21 noiembrie a fost organizat seminarul local de instruire pentru reprezentanţi ai judecătoriilor, municipalităţilor, poliţiei şi potenţialii ofertanţi locali de locuri de muncă. Alături de seminarii, organizăm vizite în închisori şi posturi de poliţie pentru a face cunoscute judecătorilor şi publicului aceste locuri. Cu cât publicul vede mai mult condiţiile din aceste locuri şi află despre opţiunile existente, cu atât sprijină mai mult alternativele.

Seminariile au ajutat la depăşirea rezistenţei administraţiilor locale faţă de munca în folosul comunităţii şi au încurajat judecătorii să aplice mai des munca în folosul comunităţii ca sentinţă. Am realizat de asemenea pregătire în domeniul relaţiilor publice pentru cei care sunt cel mai activ implicaţi.

Activitatea cu ofertanţii de locuri de muncă este foarte importantă pentru că foarte multe depind de ei.

Au fost selectaţi 4 coordonatori regionali pentru munca în folosul comunităţii. Responsabilităţile lor includ organizarea în regiune de seminarii locale, vizite de studiu, consilierea părţilor implicate asupra aspectelor practice ale muncii în folosul comunităţii. A fost creată o reţea informaţională pentru coordonatorii de muncă în folosul comunităţii.

Publicăm un buletin informativ pe tema alternativelor la detenţie, buletin care este distribuit tuturor tribunalelor, procurorilor, posturilor de poliţie, municipalităţilor şi altor părţi interesate.

Prezentarea în mass-media a muncii în folosul comunităţii a crescut semnificativ, iar conştientizarea publicului pentru sprijinirea noii măsuri a crescut. Cu mai multe ocazii, cele mai mari posturi de televiziune au difuzat reportaje despre munca în folosul comunităţii în programele de ştiri de la ore de audienţă maximă. Un sondaj pe internet făcut de un post de televiziune a arătat că 87% dintre cei care au răspuns erau în favoarea muncii în folosul comunităţii în Letonia, în timp ce 13% erau împotrivă. Dacă la început se puteau găsi destul de multe articole cu titluri ca:

1. Municipalităţile reticente/forţate să găsească de lucru pentru infractori,

2. Infractorii lucrează în parcurile/grădinile oraşului,

3. Municipalităţile condamnate la muncă în folosul comunităţii,

acestea sunt înlocuite treptat cu titluri ca „Pedeapsă la terapia prin muncă” sau „O alternativă reală la detenţie”.

Totuşi, nu au existat campanii naţionale pentru promovarea muncii în folosul comunităţii, dar sperăm ca atunci când Prinţul de Wales va vizita proiectul nostru de muncă în folosul comunităţii în noiembrie 2001, să fie mai multă publicitate şi să câştigăm mai mulţi prieteni.

Proiectul a pus baza cooperării interdisciplinare dintre judecători, procurori, poliţie, administraţia locală, angajatori şi ONG care poate, în viitor, facilita introducerea altor sancţiuni neprivative de libertate şi a serviciilor de probaţiune. În unele zone am reuşit să creăm comitete districtuale de muncă în folosul comunităţii similare cu cele din Zimbabwe.

Este interesant să auzi judecători spunând că pentru prima dată au devenit interesaţi în cât de eficiente sunt sancţiunile pe care le aplică.

Munca în folosul comunităţii câştigă suport din partea oficialilor din Ministerul Justiţiei şi din Parlamentul Leton. Ministerul a înaintat propuneri comisiei parlamentare care

Page 48: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

51

revizuieşte Codul Penal de la intrarea acestuia în vigoare în aprilie 1999. Printre propunerile ministerului este şi nevoia de a lărgi aplicarea muncii în folosul comunităţii pentru un număr mai mare de infracţiuni. Guvernul şi-a exprimat angajamentul de a sprijini crearea serviciului de probaţiune.

Lecţii

1. proiecte pilot

2. munca în echipă – clarificarea rolurilor, legături reciproce

3. în zonele mai mici / zonele rurale diferiţii actori implicaţi se cunosc mai bine; în oraşe există o mai mare rezistenţă la munca în folosul comunităţii şi rate mai ridicate ale infracţionalităţii

De ce munca în folosul comunităţii este bună

Rezultate vizibile (ex. a fost reparat zidul bisericii, au fost vopsite băncile din staţiile de autobuz / parcuri, a fost făcută curăţenie în cimitire);

Comunitatea vede că infractorul poate face nu numai lucruri distructive dar şi ceva constructiv în beneficiul comunităţii;

Este făcută o muncă în comunităţi locale pentru care nu există fonduri sau pentru care fondurile sunt foarte puţine;

Nu ocupă locurile de muncă ale altora;

Ajută la dezvoltarea altor alternative. Există un nou proiect de lege pentru măsuri corecţionale şi educaţionale pentru minori înaintat Cabinetului de Miniştri şi un grup de lucru guvernamental care lucrează la strategia de justiţie juvenilă; un nou cod de procedură penală este elaborat şi are loc o revizuire semnificativă a codului penal. Guvernul şi-a exprimat angajamentul politic de a sprijini crearea unui serviciu de probaţiune. Am sentimentul că noi am contribuit la toate acestea.

Page 49: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

53

Aspectul juridic al medierii pentru adulţi

Teze adresate judecătorilor

Prezentare în cadrul seminarului

Monika Platek

1. O abordare nouă a aspectului juridic al medierii pentru adulţi

Înainte de a lua cunoştinţă de dispoziţiile din noile coduri, propun să reflectăm asupra cauzei pentru care legiuitorul a decis să introducă medierea în cadrul instituţiilor de drept. Ale dreptului penal, material şi procesual şi, în consecinţă (fapt de care mă voi strădui să vă conving), şi în cadrul dreptului penal şi executiv.

Poate că este vorba de o modă? Sau de faptul că ar fi neplăcut să fie respinsă? Poate că a făcut acest lucru în ultima secundă, în grabă, şi nu s-a gândit mai adânc ce face şi de ce? Sau este oare medierea o consecinţă logică a unei gândiri de bază legată de codificarea penală? Dacă răspunsul se ascunde în ultima întrebare, el reprezintă şi începutul unor noi întrebări despre premisele de frunte ale codificării şi despre ceea ce se află la baza ei. Există un anumit tip de justiţie care se concentrează pe apărarea intereselor statului, dar şi o alta, care ţine seama de interesele persoanelor individuale. Se pare că ultima codificare merge în cea de-a doua direcţie. O confirmare a acestui fapt este poziţia acuzatorului subsidiar, luarea în considerare a societăţii în executarea pedepsei şi posibilitatea şi locul medierii în procesul penal.

2. Medierea în fazele succesive ale procedurii juridice penale

Când este acceptabilă medierea? În primul rând, pentru ca ea să fie acceptată, trebuie să ştim despre ea. S-ar părea că este un adevăr comun, totuşi juriştii stagiari din tribunale trebuie să recunoască cu părere de rău că la cursurile din timpul stagiaturii nu aud acest cuvânt. Această instituţie, cel puţin pentru juriştii stagiari, rămâne mult prea des străină. Se vede că lucrurile nu stau mai bine, deşi suntem departe de a face generalizări inutile, nici în cazul procurorilor, al învinuiţilor, victimelor şi chiar şi al judecătorilor.

Se întâlneşte şi convingerea dăunătoare şi fără temei legal după care dacă medierea este posibilă, în general, atunci ea este posibilă numai în speţele în care acuzatul este pasibil de o pedeapsă privativă de libertate de maximum cinci ani. Acest lucru este profund eronat, ceea ce vom demonstra, de asemenea.

Să ne gândim, de asemenea, în ce măsură este justificată afirmaţia că medierea poate avea loc numai până la prima şedinţă de judecată. Legile în vigoare oferă un temei legal clar pentru aplicarea ei chiar şi la prima şedinţă. Ea este posibilă chiar şi în etapa executării pedepsei legale.

Page 50: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

54

3. Tribunalul văzut din interior sau „Încotro, justiţie”?

Cândva, cam prin secolul al X-lea e.n., o dată cu apariţia frontierelor de stat, cu dezvoltarea şi creşterea importanţei instituţiilor publice, a avut loc preluarea conflictului de către stat, transferarea lui de la părţile interesate şi instaurarea rolului său de judecător al dreptăţii. Tribunalele au fost întotdeauna o armă în mâna conducătorilor. Ele puteau fi mai aspre sau mai puţin aspre. Însă pentru păstrarea statalităţii ele trebuiau să dispună cel puţin de un nivel minim de conştiinciozitate şi să fie cel puţin relativ echitabile. Relativ, întrucât istoria procedurii judiciare este şi istoria transformării într-o umbră, în nefiinţă, a celui care pătimeşte de pe urma încălcării legii. Am strâns argumente avansate de judecători şi de procurori împotriva medierii. Sper că voi reuşi să le opun alte argumente care decurg din însăşi activitatea tribunalului, văzută din afară.

De câţiva ani ţin cursuri şi conduc un seminar pe tema «Politica pedepselor penale în ţările Uniunii Europene». În cadrul acestei teme, una dintre sarcinile studenţilor constă în a verifica cum se realizează în contextul realităţii practicii judiciare poloneze art. 6 al Convenţiei Europene care este în vigoare şi la noi. Rezultatele lucrărilor efectuate sunt deosebit de interesante şi arată modificările întru totul pozitive care au avut loc în tribunalele poloneze. În acelaşi timp, arată fără cruţare inconsistenţa argumentelor ridicate de practicile împotriva medierii.

4. Undă verde pentru mediere

Rezultatele cercetărilor arată în mod univoc că îmbunătăţirea situaţiei din tribunale necesită nu atât o creştere a programului de lucru al judecătorilor, cât o schimbare a priorităţilor abordării speţelor de care se ocupă judecătorii. În mod similar, în loc să ne ocupăm de statistica speţelor rezolvate, trebuie să ne interesăm de soarta oamenilor ale căror dosare ajung la tribunal. Şi atunci, fără nici un fel de miracole, fără îndoială că şi această statistică se va îmbunătăţi.

Este timpul să trecem de la statistica „dosarelor încheiate“ la statistica oamenilor care ştiu că în tribunale necazurile oamenilor şi dreptatea se iau în serios. Scriu aceste cuvinte cu teama că aş putea fi bănuită de demagogie ieftină şi de un idealism neserios. Dar scriu aceste cuvinte pentru că acestea sunt concluziile care decurg în mod clar din cercetările efectuate de studenţii jurişti. Ele arată care este sursa chestiunilor dureroase cu care se confruntă procedura noastră juridică contemporană şi pe care nu le vom putea rezolva cu ajutorul unor înlocuitori şi surogate.

Nu are rost să ne amăgim că, dacă acum vom începe prin modificări succesive ale legii să îndepărtăm victima din normele ei, se va îmbunătăţi «randamentul» tribunalelor şi acestea vor deveni mai puţin «închistate». Promovarea axiologiei «formalizării» mecanice a dosarelor şi a oamenilor nu va trece examenul. În perioada trecută am avut ocazia să ne convingem nu o dată de acest lucru. Iar eu am în plus şi dovezi care rezultă din cercetări.

Page 51: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

55

5. Abordarea cu seriozitate a drepturilor victimei

Aceste probleme nu pot fi rezolvate numai pe jumătate. Nu este suficient să emitem sub egida Ministerului Justiţiei o «Cartă a drepturilor victimei» şi să considerăm că s-a făcut totul. În Cartă se arată printre altele că victima trebuie să se bucure de drepturi care nu pot fi mai mici decât cele ale inculpatului. Dar nu este suficient numai să scriem acest lucru; acum trebuie să schimbăm legea, pentru ca victima să nu fie lipsită de dreptul de a se exprima, ci să aibă drepturi cel puţin analoge cu cele de care se bucură inculpatul. Victimei trebuie să i se asigure, de exemplu, pe calea medierii, o şansă reală de rezolvare a conflictului.

Am lucrat împreună cu Krzysztof Pawlowski la elaborarea Cartei drepturilor victimei timp de trei zile şi trei nopţi. Până atunci au lucrat la conţinutul ei aproape un an de zile mulţi specialişti şi oameni bine intenţionaţi. Acum la Societatea poloneză de cultură juridică primesc telefoane de la victime care îmi spun că această Cartă este maculatură şi o vechitură. Această recenzie extrem de scurtă nu mă miră. Avem de-a face cu oameni înspăimântaţi, care se simt neputincioşi, pierduţi şi care sunt profund convinşi că nimeni nu-i apără, că oamenii râd de ei când spun cum ar trebui să fie şi nimănui nu-i trece prin cap să-i ia în serios.

Mi-e teamă că nu voi reuşi nici eu, care răspund de studiile studenţilor de la Facultatea de Drept, şi nici dumneavoastră, care răspundeţi de procedura penală, să transferăm răspunderea asupra sistemului, asupra lui Dumnezeu şi a istoriei pentru înstrăinarea crescândă, pentru nivelul scăzut al vieţii, pentru lipsa solidarităţii sociale legată de această nesocotire a legii şi dispariţie a respectului pentru alte principii ale statului de drept (quid leges sine moribus?). De aceea nu trebuie să ne amăgim că dintr-odată medierea va duce la o însănătoşire generală. Merită însă să ţinem seama de faptul că ea reprezintă unul din instrumentele care, dacă este folosit corect, poate contribui la schimbarea opiniei publice despre tribunale, ceea ce nu este lipsit de importanţă, mărind eficacitatea activităţii tribunalelor, contribuind la creşterea calităţii şi satisfacţiei muncii îndeplinite atât din partea dvs., cât şi din partea mea.

Page 52: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

57

DECLARAŢIA DE LA BUCUREŞTI SANCŢIUNI ŞI MĂSURI ALTERNATIVE ÎN ŢĂRILE EUROPEI CENTRALE ŞI DE EST

BUCUREŞTI, 10-11 SEPTEMBRIE 2001

Preambul Luând notă de eficienţa limitată a detenţiei, în special pentru cei care sunt condamnaţi la închisoare pentru perioade scurte de timp, şi de povara financiară nejustificată a detenţiei. Luând notă în continuare de interesul crescând pentru sancţiuni şi măsuri alternative, care înlocuiesc sentinţele la detenţie, şi de evoluţiile promiţătoare în acest sens pe plan mondial. Ţinând seama de Regulile Standard Minime ale Naţiunilor Unite pentru Măsurile Neprivative de Libertate (Regulile de la Tokyo) 1990, Regulile Standard Minime ale Naţiunilor Unite pentru Administrarea Justiţiei Juvenile (Regulile de la Beijing) 1985, Regulile Europene pentru Sancţiuni şi Măsuri Comunitare, Recomandarea nr. R (22) 16, 1992 şi Recomandarea (2000) 22 a Consiliului Europei asupra Îmbunătăţirii Implementării Regulilor Europene pentru Sancţiuni şi Măsuri Comunitare (2000). Considerând că nivelul de supraaglomerare este inuman şi ţinând seama de Recomandarea Consiliului Europei asupra Supraaglomerării Închisorilor (1999). Luând în considerare în continuare Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care recunoaşte demnitatea inerentă tuturor fiinţelor umane şi interzicerea tratamentelor inumane şi degradante, şi Convenţia Europeană asupra Torturii şi Tratamentelor Inumane şi Degradante (CPT). Participanţii la Conferinţa Alternative la Detenţie în Ţările Europei Centrale şi de Est (Albania, Armenia, Bulgaria, Cehia, Kazakstan, Letonia, Moldova, România, Slovacia şi Slovenia), care a avut loc la Bucureşti, între 10 şi 11 Septembrie 2001, organizată de PRI, Ministerul Justiţiei din România şi sprijinită de Uniunea Europeană, OSI, OSCE şi DFID, remarcă următoarele: Sancţiunile şi măsurile comunitare au o valoare intrinsecă şi sunt dezvoltate pentru beneficiul societăţii ca şi pentru reducerea utilizării detenţiei. Mai mult, ele sunt suficient de flexibile pentru a permite satisfacerea nevoilor individuale ale infractorilor. Detenţia, ca pedeapsa la care se recurge cu cea mai mare uşurinţă şi cu cel mai mare entuziasm pentru toate infracţiunile, a fost pusă sub semnul întrebării – din punctul de vedere al beneficiilor sale pentru societate, al eficienţei costurilor şi al capacităţii de a face dreptate. Este acceptat faptul că închisorile sunt în multe ţări supraaglomerate, echipate necorespunzător, administrate necorespunzător, fără personal suficient şi deprimante. Condiţiile precare creează un mediu favorabil răspândirii unor boli ca TBC-ul şi alte boli transmisibile. Închisorile afectează negativ pe mulţi dintre cei care sunt înăuntrul lor – deţinuţii, dar în egală măsură şi personalul.

Page 53: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

58

Regulile Standard Minime ale Naţiunilor Unite pentru Tratamentul Deţinuţilor şi Regulile Europene pentru Închisori constituie principiile şi standardele de bază care trebuie implementate de state. Aceste principii includ următoarele: Închisorile vor fi comunităţi bine ordonate, ele ar trebui administrate în manieră justă,

umană şi demnă şi ar trebui să fie locuri sigure pentru personal şi pentru deţinuţi; Închisorile vor fi locuri în care nu există nici un fel de discriminare în tratamentul

deţinuţilor; Când un tribunal condamnă un infractor la detenţie, dictează o pedeapsă care este în

sine extrem de dură. Condiţiile de detenţie ar trebui să caute să nu agraveze acest lucru; şi

Activităţile din închisori se vor concentra asupra sprijinirii deţinuţilor în a se reintegra

în comunitate după eliberare. Din acest motiv, regulile şi regimurile din închisori nu ar trebui să limiteze libertăţile deţinuţilor, contactele lor sociale cu exteriorul şi posibilităţile de dezvoltare personală, mai mult decât este absolut necesar. Regulile şi regimurile din închisori ar trebui să conducă la adaptarea şi integrarea în viaţa normală din comunitate, şi să fie deschise la influenţele din partea comunităţii din afară.

În mod clar, schimbările au fost considerate ca fiind mult rămase în urmă la toate nivelurile, inclusiv la cel al modului în care societatea percepe infracţionalitatea, infractorii şi pedeapsa. Motivele generale identificate includ: Sistemul de justiţie penală este alcătuit din agenţii care în cea mai mare parte lucrează

fără a colabora între ele şi fără o coordonare; Este necesar să se facă schimbări în ce priveşte rolul poliţiei în cadrul sistemului de

justiţie; În multe ţări tribunalele sunt supraaglomerate cu procese, lucrează încet şi nu sunt

uşor accesibile tuturor categoriilor de public interesate; În toate ţările din regiune, ca în multe ţări din lume, închisorile nu sunt o prioritate

majoră, iar, dacă trei sferturi din populaţia penitenciară este alcătuită din categorii sărace şi defavorizate, închisorilor nu li se acordă timpul, energia, sau resursele necesare pentru a se îmbunătăţi; şi

Detenţia este mult prea uşor folosită chiar şi pentru infracţiuni minore ca primă

pedeapsă şi nu doar ca ultimă soluţie. Conferinţa a prilejuit discutarea acestor probleme şi elaborarea unor recomandări privind principiile şi problemele menţionate mai sus. Aceste recomandări pot fi cel mai bine puse în practică prin împărtăşirea cunoştinţelor, a experienţelor şi soluţiilor.

Page 54: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

59

Recomandări pentru reforma în domeniul alternativelor la detenţie au fost făcute pe trei niveluri: îmbunătăţirea sistemului de justiţie penală; introducerea şi dezvoltarea alternativelor în cadrul sistemului de justiţie; şi politici şi strategii pentru implementare.

Îmbunătăţirea sistemului de justiţie penală (trei etape: premergătoare procesului penal, în timpul procesului penal şi la nivel de penitenciare) Există necesitatea imperioasă pentru cooperare şi pentru o mai bună coordonare între diferitele agenţii ale sistemului de justiţie penală şi alte agenţii din cadrul societăţii civile. Sistemul de justiţie penală ar trebui să asigure justiţia pentru toţi cetăţenii, indiferent de statusul lor socio-economic, apartenenţa politică, sex, vârstă, etnie, rasă sau religie, etc. În lumina celor de mai sus, măsurile care trebuie adoptate imediat sunt: Anumite infracţiuni să nu mai fie pedepsite penal;

Exercitarea puterilor poliţiei de a aresta şi de a reţine trebuie revizuite, restricţionate şi

monitorizate; Procedurile care însoţesc procesele penale sunt lungi, dificile şi produc întârzieri

nejustificate. Regulile şi procedurile trebuie reevaluate, schimbate acolo unde este nevoie, scurtate acolo unde este posibil, şi trebuie făcute toate eforturile pentru a avea procese mai rapide pentru a preveni rămânerea în detenţie din cauza întârzierilor;

Procedurile din tribunale trebuie de asemenea făcute mai inteligibile, uşor de înţeles şi în general trebuie simplificate astfel încât să fie relevante şi accesibile tuturor părţilor; şi

Grupurile societăţii civile ar trebui implicate în reforma sistemului de justiţie penală şi în alte etape ale procesului de justiţie penală. Acestea ar trebui să includă ONG, profesionişti bine informaţi, cetăţeni interesaţi care au expertiză în domeniul justiţiei penale, grupuri religioase, etc.

Introducerea şi dezvoltarea alternativelor la detenţie Alternativele la detenţie ar trebui dezvoltate ca sancţiuni şi măsuri principale de sine stătătoare şi ca o componentă importantă a reducerii populaţiei penitenciare. Reformatorii din domeniul legislaţiei ar trebui să ţină seama de ambele abordări în vederea realizării beneficiilor sociale şi financiare care contribuie la reducerea sărăciei. Participanţii la conferinţă au primit informaţii asupra diferitelor practici din ţările reprezentate.

Page 55: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

60

Aceste informaţii au inclus: Etapa premergătoare procesului penal Procurorii şi principiul puterii lor discreţionare; Folosirea diversiunii ori de câte ori este adecvat; Creşterea utilizării medierii; Compensarea între victimă şi infractor; Cauţiunea; Restricţionarea libertăţii de a se deplasa şi ordine de restricţionare a programului; şi Arestul la domiciliu

Etapa procesului Sentinţe cu suspendare însoţite sau nu de probaţiune; Munca în folosul comunităţii; Tratament pentru abuzul de droguri şi tulburările mentale legate de comportamentul

infracţional; Supravegherea intensivă a anumitor categorii de infractori; şi Amenzi

Etapa ulterioară procesului penal Eliberarea înainte de termen; Eliberarea condiţionată cu sau fără supraveghere; Închisoare de weekend; Semi-libertate; şi Eliberarea pentru muncă.

Toate aceste măsuri ar trebui puse în practică acolo unde nu există şi să fie parte a noii legislaţii. Politici şi strategii pentru implementare Unde există modele de bună practică pentru regiune, cum ar fi medierea în Polonia,

probaţiunea în România, munca în folosul comunităţii în Letonia, sistemul de probaţiune şi mediere în Cehia, acestea ar trebui promovate, adaptate şi replicate în întreaga regiune;

Unde nu există prevederi legale specifice pentru alternative, programe pilot ar trebui

să fie iniţiate pe baza unor ordonanţe guvernamentale sau prin folosirea creativă a legislaţiei existente;

Programele de alternative ar trebui să înceapă ca proiecte pilot cu costuri scăzute, în

locaţii şi medii în care sunt viabile; Pregătirea personalului sistemului de justiţie penală ar trebui realizată folosind

expertiza practicienilor din regiunile în care alternativele există deja şi sunt bine dezvoltate şi să includă toate documentele şi standardele europene;

Page 56: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

61

Acolo unde legislaţia există deja, implementarea ar trebui accelerată; Introducerea alternativelor trebuie să facă parte din reforma penală ca întreg;

Ar trebui să fie o colaborare strânsă între toate agenţiile guvernamentale şi

neguvernamentale implicate în domeniul alternativelor; şi Să fie respectat specificul cultural şi istoric al fiecărei ţări în cadrul drepturilor

omului. Recomandări pentru implementare În afara inovaţiilor şi îmbunătăţirilor din procesul de justiţie care constituie reforma penală, există trăsături şi factori generali în fiecare societate care contribuie semnificativ la atingerea obiectivului justiţiei, nu doar juridice, dar şi al justiţiei sociale şi economice pentru masa oamenilor care sunt defavorizaţi social şi economic şi care sunt ocoliţi de procesul de justiţie existent. Pentru aceştia: Categoriile interesate în procesul de schimbare ar trebui să maximizeze posibilităţile

de a genera capacitatea de influenţă prin instituţiile şi mecanismele existente; Resurse adecvate ar trebui mobilizate pentru introducerea, dezvoltarea şi

implementarea sancţiunilor şi măsurilor alternative; Un comitet influent care să includă ministerele relevante, administraţia penitenciară,

instituţii ale sistemului de justiţie, autorităţi locale şi ONG ar trebui constituit pentru a lucra asupra politicilor, strategiilor şi planurilor adecvate pentru măsuri alternative;

În cele mai multe dintre ţări arestaţii preventiv au condiţiile cele mai grele. De aceea,

alternativele pentru deţinuţii preventiv sunt o prioritate. Unde este necesară detenţia preventivă, regimurile ar trebui să fie cât mai aproape posibil de condiţiile din libertate;

Drepturile deţinuţilor ar trebui respectate prin legislaţie. Statutul detenţiei preventive

ar trebui reflectat în legislaţie, folosit ca ultimă soluţie şi limitat ca durată; Ministrul de justiţie, în urma consultării cu membrii marcanţi ai sistemului de justiţie

ar trebui să emită recomandări pentru practica sentenţială a tribunalelor pentru a asigura coerenţa în practica sentenţială. Manuale de practică sentenţială pentru sistemul de justiţie ar trebui să fie puse la dispoziţie;

Şeful poliţiei ar trebui să emită ordine adecvate privind instrucţiunile pentru personal în domeniul tratamentului persoanelor aflate în aresturile poliţiei;

Un Comitet Naţional de Monitorizare a Alternativelor la Detenţie ar trebui creat

pentru a evalua şi monitoriza practica naţională în concordanţă cu instrumentele internaţionale şi pentru a dezvolta sisteme adecvate de monitorizare şi evaluare care folosesc tehnici şi instrumente de evaluare moderne, adecvate şi profesionale.

Page 57: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

62

Acest comitet ar trebui alcătuit din ministerele relevante (Interne, Justiţie, Sănătate şi Bunăstare, Poliţie, Educaţie), penitenciare, asociaţii ale magistraţilor, autorităţi locale, ONG, universitari şi alte organisme educaţionale şi care sunt implicate în ocuparea forţei de muncă;

Trebuie adoptată o legislaţie care să îmbunătăţească administrarea justiţiei şi să

elimine practicile discriminatorii. Grupuri de lucru ar trebui create pentru a revizui codurile de procedură penală;

Guvernul ar trebui să elaboreze prevederi care să asigure sprijinul logistic şi

facilităţile necesare, ca şi creşterea bunăstării personalului sistemului de justiţie, al poliţiei şi penitenciarelor;

Este nevoie să fie lansate campanii de conştientizare astfel încât publicul să fie

informat în legătură cu ce este şi cu ce ar trebui să fie justiţia. Această conştientizare include programe şi campanii desfăşurate de agenţiile relevante care pot folosi adunări publice unde oamenii au posibilitatea de a-şi exprima părerile şi de a pune întrebări;

Strategii media trebuie dezvoltate pentru a asigura prezentarea responsabilă a

problemelor de justiţie penală, pe baza unei cercetări şi documentări de calitate şi pentru a identifica oamenii cheie din media, care să promoveze agenda reformei şi percepţia publică a sistemului de justiţie penală;

Este nevoie ca standardele internaţionale, recunoscute de toate naţiunile ca esenţiale

pentru justiţie şi drepturile omului în toate societăţile, să devină parte din legislaţia naţională;

Implicarea societăţii civile, pe baza unor strategii şi a unor planuri de acţiune

convenite de comun acord, în cât mai multe modalităţi creative, în cadrul principiilor subliniate la această Conferinţă este ingredientul vital pentru reforma penală şi accesul la justiţie în spirit de armonie şi cooperare;

Reprezentanţii societăţii civile trebuie să se asigure că au la dispoziţie date cantitative şi calitative obţinute printr-o cercetare temeinică, şi care să le permită să întreprindă programe de educaţie a opiniei publice şi de advocacy; şi

În urma acestei conferinţe, ar trebui constituite grupuri de experţi la nivel local,

naţional şi regional prin care să continue activitatea începută, să fie diseminate ideile şi să fie coordonate eforturile agenţiilor pe baza promovării practicilor pozitive, care ar trebui comunicate în formă scrisă în întreaga regiune.

Bucureşti

11 Septembrie 2001

Page 58: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

Anexă

C

onfe

rinţa

Inte

rnaţ

iona

A

ltern

ativ

e la

Det

enţie

în E

urop

a C

entr

ală şi

de

Est

Buc

ureş

ti, R

omân

ia

10 –

11

Sept

. 200

1

List

a Pa

rtici

panţ

ilor

Page 59: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

1

Rep

reze

ntanţi

pe ţă

ri N

r. Pr

enum

e N

ume

Func

ţie

Dep

arta

men

t O

rgan

izaţ

ie

Ţară

1.

So

kol

Tona

M

inis

tru A

djun

ct

M

inis

teru

l Jus

tiţie

i Al

bani

a 2.

Al

ma

Tafa

ni F

atko

ja

Foun

datio

n fo

r Con

flict

Res

olut

ion

and

Con

cilia

tion

of D

ispu

tes

Alba

nia

3.

Ilir

Pand

a C

onsi

lier a

l Avo

catu

lui

Popo

rulu

i

Boga

& A

ssoc

iate

s Al

bani

a

4.

Hay

k Kh

emch

yan

Con

silie

r Şef

D

epar

tam

entu

l Ref

orm

elor

Stru

ctur

ale

Min

iste

rul J

ustiţ

iei

Arm

enia

5.

As

hot

Mar

tiros

yan

Dire

ctor

Adj

unct

D

epar

tam

entu

l pen

tru Im

plem

enta

rea

Pede

psel

or P

enal

e M

inis

teru

l Jus

tiţie

i Ar

men

ia

6.

Gay

ane

Hov

akim

yan

Lect

or

Dep

arta

men

tul d

e So

ciol

ogie

, Psi

holo

gie şi

Pe

dago

gie

Inst

itutu

l de

Dre

pt

Arm

enia

7.

Tigr

an

Naz

arya

n Av

ocat

Inte

rnat

iona

l Sup

port

for P

rison

ers

Arm

enia

8.

Al

bert

Mkr

tchy

an

Proc

uror

Şef

D

epar

tam

entu

l pen

tru S

upra

vegh

erea

Im

plem

entă

rii S

entinţe

lor

Biro

ul P

rocu

roru

lui G

ener

al

Arm

enia

9.

Hra

chik

Sa

rgsy

an

Preş

edin

te

Tr

ibun

alul

Reg

iuni

i Arm

avir

Arm

enia

10

. M

arin

a Ko

stad

inov

a M

anol

chev

a Pr

eşed

inte

In

iţiat

ive şi

Act

ivităţi

Civ

ile

Reg

iona

l Fun

d IG

A Bu

lgar

ia

11.

Dim

itar

Rus

inov

D

irect

or E

xecu

tiv

Iniţi

ativ

e şi

Act

ivităţi

Civ

ile

Reg

iona

l Fun

d IG

A Bu

lgar

ia

12.

Ivan

D

avid

ov

Expe

rt Şe

f C

onsi

liul E

xperţil

or

Mov

emen

t for

Pen

al R

efor

m in

Bu

lgar

ia

Bulg

aria

13.

Peta

r Va

ssile

v M

embr

u al

Com

itetu

lui

Dire

ctor

Mov

emen

t for

Pen

al R

efor

m in

Bu

lgar

ia

Bulg

aria

14.

Mar

io

Dim

itrov

Mar

inov

M

inis

tru A

djun

ct

M

inis

teru

l Jus

tiţie

i Bu

lgar

ia

15.

Nel

ly

Petro

va-D

imitr

ova Şe

f de

Serv

iciu

C

erce

tare

şi F

orm

area

Per

sona

lulu

i D

irecţ

ia A

dmin

istra

ţiei P

enite

ncia

re

din

Min

iste

rul J

ustiţ

iei

Bulg

aria

Page 60: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

2 N

r. Pr

enum

e N

ume

Func

ţie

Dep

arta

men

t O

rgan

izaţ

ie

Ţară

16

. M

aya

Polih

rono

va

Dire

ctor

de

Prog

ram

Cen

tre fo

r Int

egra

tion

of R

isk

Gro

ups

Bulg

aria

17

. Le

nka

Our

edni

ckov

a

In

stitu

tul p

entru

Pro

baţiu

ne ş

i Med

iere

Ceh

ia

18.

Andr

eea

Krof

tova

In

stitu

tul p

entru

Pro

baţiu

ne ş

i Med

iere

Ceh

ia

19.

Milo

slav

a H

avlic

kova

Se

cret

ar d

e Pr

esă

Ad

min

istraţia

Pen

itenc

iară

C

ehia

20

. Zd

enek

Ka

rabe

c

Inst

itutu

l de

Crim

inol

ogie

şi P

reve

nire

Soc

ială

Min

iste

rul J

ustiţ

iei

Ceh

ia

21.

Anto

nin

Suva

Pr

ofes

or

In

stitu

tul d

e Fo

rmar

e a

Pers

onal

ului

Pe

nite

ncia

r C

ehia

22.

Miro

slav

Kr

utin

a

C

zech

Hel

sink

i Com

mitt

ee

Ceh

ia

23.

Serik

Ak

hmet

ov

Dire

ctor

Reg

iona

l Se

rvic

iul Î

nchi

soril

or d

in Z

ham

byl O

blas

t Ad

min

istraţia

Pen

itenc

iară

Ka

zakh

stan

24

. M

icha

el

Lyrc

hiko

v D

irect

or R

egio

nal

Serv

iciu

l Înc

hiso

rilor

din

Alm

aty

Obl

ast

Adm

inis

traţia

Pen

itenc

iară

Ka

zakh

stan

25

. Ar

ysbe

k D

oska

liev

Dire

ctor

Reg

iona

l Se

rvic

iul Î

nchi

soril

or d

in K

azak

hsta

nul d

e Su

d Ad

min

istraţia

Pen

itenc

iară

Ka

zakh

stan

26.

Ange

lita

Kam

ensk

a D

irect

or d

e Pr

ogra

m

Ref

orm

a Pe

nite

ncia

relo

r şi a

Pol

iţiei

Fu

ndaţ

ia S

OR

OS

Leto

nia

Leto

nia

27.

Gun

ita

Gal

ina

Jude

căto

r Şef

Trib

unal

ul R

egio

nal S

aldu

s Le

toni

a 28

. Ja

nis

Brin

teni

eks

Coo

rdon

ator

al S

ervi

ciul

ui

de M

uncă

în F

olos

ul

Com

unităţii

C

onsi

liul L

ocal

Sal

dus

Leto

nia

29.

Ren

ate

Smuk

ste

Coo

rdon

ator

al S

ervi

ciul

ui

de M

uncă

în F

olos

ul

Com

unităţii

C

onsi

liul L

ocal

Liv

ani

Leto

nia

30.

Alex

andr

u Ta

nase

C

onsu

ltant

de

Proi

ect

Naţ

iona

l

UN

DP

Mol

dova

31.

Rai

sa

Bote

zatu

Ju

decă

tor

C

urte

a Su

prem

ă M

oldo

va

32.

Vict

or

Mun

tean

u D

irect

or

Prog

ram

ul L

egis

lativ

Fu

ndaţ

ia S

OR

OS

Mol

dova

M

oldo

va

33.

Nat

alia

Bo

tnar

i Şe

f La

bora

tor P

siho

logi

c În

chis

oare

a 3

Chişi

nău

Mol

dova

34

. Le

onid

C

erne

ga

Şef A

djun

ct

Dep

arta

men

tul E

duca

tiv

Înch

isoa

rea

3 C

hişi

nău

Mol

dova

35

. Iu

rie

Jam

ba

Şef

Labo

rato

r Psi

holo

gic

Înch

isoa

rea

2 Ti

ghin

a M

oldo

va

36.

Artu

r Bo

ldes

cu

Psih

olog

Şef

D

epar

tam

entu

l Ins

tituţ

iilor P

enite

ncia

re

Min

iste

rul J

ustiţ

iei

Mol

dova

37

. Ve

aces

lav

Tonc

ogla

z Şe

f Adj

unct

D

epar

tam

entu

l Ins

tituţ

iilor P

enite

ncia

re

Min

iste

rul J

ustiţ

iei

Mol

dova

38

. Io

n M

orei

M

inis

tru a

l Jus

tiţie

i

Min

iste

rul J

ustiţ

iei

Mol

dova

Page 61: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

3 N

r. Pr

enum

e N

ume

Func

ţie

Dep

arta

men

t O

rgan

izaţ

ie

Ţară

39

. Ig

or

Dol

ea

Dire

ctor

Cen

trul p

entru

Asi

stenţa

Ref

orm

ei

Peni

tenc

iare

M

oldo

va

40.

Sorin

H

anga

nu

Coo

rdon

ator

de

Prog

ram

Cen

trul p

entru

Asi

stenţa

Ref

orm

ei

Peni

tenc

iare

M

oldo

va

41.

Nad

ejda

H

riptie

vsch

i M

anag

er

C

entru

l pen

tru A

sist

enţa

Ref

orm

ei

Peni

tenc

iare

M

oldo

va

42.

Dum

itru

Latic

evsc

hi

Coo

rdon

ator

Pr

oiec

tul T

BC în

Înch

isor

i în

Mol

dova

C

arita

s Lu

xem

bour

g M

oldo

va

43.

Mon

ika

Plat

ek

Preş

edin

te

Po

lish

Asso

ciat

ion

of L

egal

Edu

catio

nPo

land

44

. Sm

aran

da

Popa

Pr

ojec

t Offi

cer

U

NIC

EF R

omân

ia

Rom

ânia

45

. Ta

nase

Jo

iţa

Proc

uror

Gen

eral

Proc

urat

ura

Gen

erală

Rom

ânia

46

. M

aarte

n R

usch

Se

cret

ar II

pen

tru J

ustiţ

ie ş

i In

tern

e

Amba

sada

Ola

ndei

R

omân

ia

47.

Reg

hina

D

umitr

escu

Zi

aris

t

Rad

io R

omân

ia A

ctua

lităţ

i R

omân

ia

48.

Emilia

n St

anis

or

Dire

ctor

Gen

eral

Dire

cţia

Gen

erală

a Pe

nite

ncia

relo

r R

omân

ia

49.

Vale

ntin

Bi

niso

r D

irect

or G

ener

al A

djun

ct

D

irecţ

ia G

ener

ală

a Pe

nite

ncia

relo

r R

omân

ia

50.

Nic

olae

Io

rga

Şef d

e Se

rvic

iu

D

irecţ

ia G

ener

ală

a Pe

nite

ncia

relo

r R

omân

ia

51.

Dan

St

eria

n Şe

f de

Serv

iciu

Dire

cţia

Gen

erală

a Pe

nite

ncia

relo

r R

omân

ia

52.

Flor

ian

Ghe

orgh

e Şe

f Se

rvic

iul C

ultu

ral E

duca

tiv

Dire

cţia

Gen

erală

a Pe

nite

ncia

relo

r R

omân

ia

53.

Mar

ian

Stoi

ca

Dire

ctor

Peni

tenc

iaru

l Rah

ova

Rom

ânia

54

. D

umitr

u Pu

şcaş

u D

irect

or

Al

tern

ativ

e So

cial

e R

omân

ia

55.

Zini

ca

Tran

dafir

escu

D

irect

or

Pe

nite

ncia

rul T

ârgş

or

Rom

ânia

56

. An

drei

D

umitr

u D

irect

or

Pe

nite

ncia

rul S

lobo

zia

Rom

ânia

57

. Iu

lian

Alex

andr

u D

irect

or

Pe

nite

ncia

rul P

oarta

Albă

Rom

ânia

58

. C

onst

antin

O

ltean

u D

irect

or

Pe

nite

ncia

rul P

loieşt

i R

omân

ia

59.

Vict

or

Mar

cu

Dire

ctor

Peni

tenc

iaru

l Măr

gine

ni

Rom

ânia

60

. G

heor

ghe

Bala

soiu

D

irect

or

Pe

nite

ncia

rul C

olib

aşi

Rom

ânia

61

. M

agda

Şt

efăn

escu

Ex

pert

Av

ocat

ul P

opor

ului

R

omân

ia

62.

Aure

lia

Willi

e C

onsi

lier J

urid

ic

Dep

arta

men

tul d

e R

eint

egra

re S

ocia

lă ş

i Su

prav

eghe

re

Min

iste

rul J

ustiţ

iei

Rom

ânia

Page 62: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

4 N

r. Pr

enum

e N

ume

Func

ţie

Dep

arta

men

t O

rgan

izaţ

ie

Ţară

63

. C

ristia

n La

zar

Insp

ecto

r Man

agem

ent

Info

rmaţ

iona

l D

epar

tam

entu

l de

Rei

nteg

rare

Soc

ială

şi

Supr

aveg

here

M

inis

teru

l Jus

tiţie

i R

omân

ia

64.

Ioan

D

urne

scu

Insp

ecto

r Res

urse

Um

ane

şi In

stru

ire

Dep

arta

men

tul d

e R

eint

egra

re S

ocia

lă ş

i Su

prav

eghe

re

Min

iste

rul J

ustiţ

iei

Rom

ânia

65.

Kevi

n R

. H

aine

s C

onsi

lier

Dep

arta

men

tul d

e R

eint

egra

re S

ocia

lă ş

i Su

prav

eghe

re

Min

iste

rul J

ustiţ

iei

Rom

ânia

66.

Ioan

C

hiş

Con

silie

r

Min

iste

rul J

ustiţ

iei

Rom

ânia

67

. Fl

orea

U

ngur

eanu

Vi

cepr

eşed

inte

Trib

unal

ul D

âmbo

viţa

R

omân

ia

68.

Con

stan

ta

Tudo

rach

e Pr

eşed

inte

Se

cţia

1 P

enală

Cur

tea

de A

pel B

ucur

eşti

Rom

ânia

69

. M

ariu

s An

dree

scu

Preş

edin

te

Secţ

ia P

enală

Trib

unal

ul A

rgeş

R

omân

ia

70.

Mih

ai

Pope

scu

Preş

edin

te

G

RAD

O

Rom

ânia

71

. Fl

oren

tin

Scal

eţch

i Pr

eşed

inte

OAD

O

Rom

ânia

72

. M

ihai

St

an

Dire

ctor

Gen

eral

OAD

O

Rom

ânia

73

. M

ihae

la

Tom

iţă

Dire

ctor

Exe

cutiv

Asoc

iaţia

Um

anita

ră S

f. Pe

tru ş

i Pav

el

– C

entru

l de

Prob

aţiu

ne T

imiş

oara

R

omân

ia

74.

Man

uela

Şt

efăn

escu

Vi

cepr

eşed

inte

APAD

OR

-CH

R

omân

ia

75.

Ivan

Sa

ndor

D

irect

or G

ener

al

Dep

arta

men

tul P

enal

M

inis

teru

l Jus

tiţie

i Sl

ovac

ia

76.

Dan

iel

Lips

ic

Secr

etar

Gen

eral

Min

iste

rul J

ustiţ

iei

Slov

acia

77

. D

usan

Va

lent

inci

c D

irect

or

Ad

min

istraţia

Pen

itenc

iară

Sl

oven

ia

78.

Mih

a W

ohin

z Su

bsec

reta

r de

Stat

Min

iste

rul J

ustiţ

iei

Slov

enia

79

. Ire

na

Kriz

nik

Gov

erno

r Pe

nite

ncia

rul L

jubl

jana

M

inis

teru

l Jus

tiţie

i Sl

oven

ia

80.

Joze

Fr

iedl

Pr

ocur

or G

ener

al

Bi

roul

Pro

curo

rulu

i Gen

eral

Sl

oven

ia

81.

Jank

a So

linc

Jude

căto

r

Cur

tea

de A

pel

Slov

enia

82

. Za

rip

Zarip

ov

Preş

edin

te

Dep

arta

men

tul d

e C

rimin

olog

ie

Acad

emia

Min

iste

rulu

i de

Inte

rne

Uzb

ekis

tan

83.

Abdu

r G

oshn

ar

Sham

ansu

rov

Vice

preş

edin

te

Dep

arta

men

tul d

e Le

gisl

aţie

Pen

ală

Acad

emia

Min

iste

rulu

i de

Inte

rne

Uzb

ekis

tan

Page 63: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru

5 O

SCE

– O

DIH

R

84. D

onal

d Bi

sson

C

onsi

lier p

e Pr

oble

me

Jurid

ice

OSC

E –

OD

IHR

Po

loni

a Ec

hipa

PR

I 85

. Ahm

ed

Oth

man

i Pr

eşed

inte

Pena

l Ref

orm

Inte

rnat

iona

l Fr

anţa

86

. Pau

l En

glis

h D

irect

or E

xecu

tiv

Pe

nal R

efor

m In

tern

atio

nal

UK

87. G

esa

Wal

cher

C

oord

onat

or d

e Pr

oiec

t Eu

ropa

Cen

trală

şi d

e Es

t şi A

sia

Cen

trală

Pe

nal R

efor

m In

tern

atio

nal

UK

88. L

eono

ra

Low

e C

oord

onat

or d

e Pr

oiec

t Eu

ropa

Cen

trală

şi d

e Es

t şi A

sia

Cen

trală

Pe

nal R

efor

m In

tern

atio

nal

UK

89. A

ndre

i Al

lakh

verd

ov

Form

ator

Pr

ogra

mul

Inte

rnaţ

iona

l de

Pregăt

ire

Pena

l Ref

orm

Inte

rnat

iona

l Fe

deraţia

Rusă

90. H

ans

Wah

l D

irect

or

Prog

ram

ul In

tern

aţio

nal d

e Pr

egăt

ire

Pena

l Ref

orm

Inte

rnat

iona

l Fr

anţa

91

. Bob

G

hosn

C

oord

onat

or

Prog

ram

ul In

tern

aţio

nal d

e Pr

egăt

ire

Pena

l Ref

orm

Inte

rnat

iona

l Fr

anţa

92

. Bid

ur

Pras

ad

Ost

i Fo

rmat

or

Prog

ram

ul In

tern

aţio

nal d

e Pr

egăt

ire

Pena

l Ref

orm

Inte

rnat

iona

l N

epal

93. C

amel

ia

Paun

D

irect

or R

egio

nal

Biro

ul R

egio

nal p

entru

Eur

opa

Cen

trală

şi d

e Es

t Pe

nal R

efor

m In

tern

atio

nal

Rom

ânia

94

. Silv

iu

Dum

itru

Info

rmat

ion

Offi

cer

Biro

ul R

egio

nal p

entru

Eur

opa

Cen

trală

şi d

e Es

t Pe

nal R

efor

m In

tern

atio

nal

Rom

ânia

BD

R A

ssoc

iate

s Com

mun

icat

ion

Gro

up

2002

Page 64: Alternative la - Penal Reformpentru a sprijini şi dezvolta implementarea sentinţelor alternative? Cum pot fi convinşi aceşti factori să aloce timp, energie şi resurse pentru