1

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SUPORT CURS CONTABILITATE CONSOLIDATĂ

AN UNIVERSITAR 2017-2018

Titular curs, conf. univ. dr. Georgescu Floarea

2

Aspecte generale privind grupurile de societăţi

În literatura de specialitate se regăsesc mai multe definiţii ale grupului.

Astfel în literatura contabilă franceză grupul este definit ca fiind „un

ansamblu constituit din mai multe societăţi, având fiecare existenţă proprie,

dar unite prin legături diverse, în virtutea cărora una dintre ele, numită

societate-mamă exercită un control asupra ansamblului, constituind, în

acelaşi timp, o unitate de decizie. Celelalte societăţi sunt dependente faţă de

societatea-mamă”.

În înţelesul Standardului Internaţional de Contabilitate IAS 27 „grupul este

reprezentat de o societate-mamă împreună cu toate filialele ei”, iar în

înţelesul Normelor contabile din România grupul este un „ansamblu de

societăţi format din societatea care consolidează – persoană juridică

română (consolidantă) – şi filialele acesteia – societăţi române şi străine”.

Societatea-mamă este deci o intreprindere cu personalitate juridică care are

una sau mai multe filiale, fiecare cu propria lor personalitate juridică.

Filiala este intreprinderea controlată de o altă întreprindere (cunoscută ca

societate-mamă).

Controlul semnifică autoritatea societăţii-mamă de a conduce politicile

financiare şi operaţionale ale unei intreprinderi (filiale) pentru a obţine

beneficii din activitatea ei sau, cu alte cuvinte, controlul este dat de puterea

de a conduce politicile privind finanţarea şi exploatarea unei intreprinderi,

astfel încât să obţină avantaje din activităţile sale

Prin urmare, societatea-mamă poate avea propriile sale activităţi

operaţionale, comerciale sau industriale, controlând şi coordonând în acelaşi

timp societăţile din cadrul grupului.

În cazul în care societatea-mamă nu are activităţi operaţionale ci doar

gestionează titlurile de participare pe care le deţine la societăţile din cadrul

3

grupului, coordonează activitatea diverselor intreprinderi din grup şi asigură

nevoile de finanţare de ansamblu, aceasta (societatea-mamă) este cunoscută

sub numele de societate holding pur.

Premisele apariţiei grupurilor de societăţi

În opinia autorilor francezi Jacques Richard, Pascal Simons şi Jean-Michel

Bailly exprimate în lucrarea „Comptabilité et analyse financiere des

groupes” fenomenul care a condus la apariţia grupurilor de intreprinderi îl

reprezintă politicile de concentrare a intreprinderilor. Aceste politici apar ca

o consecinţă a tendinţei intreprinderilor de a domina piaţa şi de a depăşi, prin

câmpul lor de acţiune, frontierele ţării lor de origine. În atare condiţii ele

caută să devină cât mai puţin vulnerabile şi cât mai performante, recurgând

la concentrări.

În plan economic pot fi întâlnite următoarele forme de concentrare:

concentrare orizontală; şi

concentrare verticală.

Concentrarea orizontală presupune regruparea intreprinderilor care

fabrică aceeaşi categorie de produse realizându-se o integrare a tuturor

fazelor ciclului de producţie şi de distribuţie. În acest caz grupul îşi creează

un bun control al pieţei şi posibilitatea de a impune preţurile.

Prin concentrare verticală se realizează o regrupare a intreprinderilor

cliente unele faţă de altele, realizându-se integrarea unor activităţi diferite,

complementare sau similare. În acest caz grupul va avea un control total al

ciclului de producţie, de la materia primă la produsul finit, şi un control

parţial al pieţei.

Concentrarea verticală este întâlnită sub două forme:

concentrare verticală în amonte;

concentrare verticală în aval.

4

Concentrarea verticală în amonte presupune ca o întreprindere să preia

controlul asupra furnizorilor săi, iar concentrarea verticală în aval presupune

ca o întreprindere să preia controlul asupra clienţilor săi. În primul caz

societatea-mamă va controla aprovizionările cu materii prime, materiale,

semifabricate etc. livrate de filiale, iar în cel de-al doilea caz ea va prelua

controlul distribuţiei produselor vândute prin filiale.

Consideraţii juridice privind grupurile de societăţi

Din punct de vedere juridic, fiecare societate din grup are propria

personalitate juridică, are denumire, sediu social, domiciliu fiscal,

naţionalitate şi organisme proprii de conducere.

Grupul ia naştere din momentul în care o intreprindere dobândeşte

acţiuni/părţi sociale (titluri de participare) ale altor intreprinderi în scopul

deţinerii controlului sau exercitării unor influenţe asupra acestora.

Titlurile de participare pot fi dobândite prin:

constituire a unei/unor societăţi noi (filiale) de către societatea-mamă

care deţine un procent de 50 – 100% din acţiunile sau părţile sociale

emise de filială(filiale);

aportul parţial de active a societăţii-mamă la o altă societate în

schimbul acţiunilor sau părţilor sociale, a căror deţinere îi conferă

societăţii-mamă un anumit procent din capital şi controlul asupra

celeilalte societăţi;

subscrierea de acţiuni sau părţi sociale la o altă societate, la care are

loc o creştere a capitalului prin aporturi noi în numerar şi/sau în

natură, societatea subscriptoare dobândind în acest fel controlul

asupra societăţii care îşi majorează capitalul;

5

cumpărarea acţiunilor (cotate sau necotate la bursă) sau a părţilor

sociale ale unei societăţi. Societatea cumpărătoare dobândeşte astfel

controlul asupra societăţii emitente a acţiunilor sau părţilor sociale.

Necesitatea consolidării situaţiilor financiare

Perimetrul şi metodele de consolidare

Informaţiile utilizate de contabilitatea financiară, la nivelul unei întreprinderi

individuale care face parte dintr-un grup, se dovedesc a fi insuficiente, atât

pentru utilizatorii interni (conducere, acţionari/asociaţi) cât şi pentru cei

externi (furnizori, clienţi, bănci, administraţie).

Întreprinderile care compun grupul ţin fiecare contabilitatea proprie şi

prezintă propriile conturi anuale, însă din analizarea individuală a acestora

nu se poate aprecia corect situaţia economică şi financiară de ansamblu.

Presupunem, spre exemplu, că societatea ALFA se constituie prin aport în

numerar de 100.000 u.m.; imediat după constituirea sa această societate

constituie o a doua societate BETA cu un capital social de 50.000 u.m.,

pentru care aduce un aport în numerar de 40.000 u.m. reprezentând 80 %

din capitalul noi societăţi. Diferenţa de 10.000 u.m. aparţine altor acţionari.

Bilanţul de constituire a celor două societăţi se prezintă, în

formă simplificată, astfel:

Bilanţul societăţii ALFA

Participaţii în BETA

Disponibilităţi

40.000

60.000

Capital social 100.000

TOTAL ACTIV 100.000 Total pasiv 100.000

6

Bilanţul societăţii BETA

Disponibilităţi 50.000 Capital social 50.000

TOTAL ACTIV 50.000 Total pasiv 50.000

Analistul care nu cunoaşte legăturile de participaţie care există între

societăţile ALFA şi BETA ar putea aprecia că aceste două societăţi

reprezintă împreună o entitate economică care dispune de mijloace

financiare ce se ridică la 150.000 u.m. Dar nu este aşa, deoarece capitalul lui

BETA cuprinde 40.000 u.m. ce provin de la ALFA şi prin urmare mijloacele

lor financiare se ridică la 150.000 u.m. – 40.000 u.m. = 110.000 u.m. şi nu la

150.000 u.m. cât ar rezulta din unirea matematică a celor două bilanţuri.

Bilanţul grupului ( ALFA U BETA)

Disponibilităţi 110.000 Capitalul grupului 110.000

TOTAL ACTIV 110.000 Total pasiv 110.000

Obiectivul consolidării situaţiilor financiare este acela de a prezenta

patrimoniul, situaţia financiară şi rezultatul intreprinderilor cuprinse în

perimetrul de consolidare, ca şi cum ar fi vorba despre o singură

întreprindere.

Prin urmare, situaţiile financiare consolidate trebuie să furnizeze o imagine

fidelă şi corectă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare, profitului sau

pierderii aferente societăţilor incluse în consolidare, luate ca un tot unitar.

Perimetrul de consolidare

7

În scopul consolidării situaţiilor financiare este necesar, mai întâi să se

delimiteze ansamblul întreprinderilor care aparţin grupului sau, cu alte

cuvinte, să se de termine perimetrul de consolidare.

Perimetrul de consolidare cuprinde un ansamblu format din societatea-

mamă (societatea consolidantă) şi filiale sale (societăţile consolidabile),

respectiv societăţile asupra cărora societatea-mamă deţine, în mod direct sau

indirect:

control exclusiv,

control comun, sau

influenţă semnificativă.

Controlul exclusiv

Se presupune că există un control exclusiv de drept dacă societatea-mamă

deţine, direct sau indirect, prin intermediul filialelor sale, mai mult de 50 %

din drepturile de vot într-o altă întreprindere.

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 27 „Situaţii financiare

consolidate şi contabilitatea investiţiilor în filiale” nu se limitează numai la

controlul de drept. Potrivit acestuia trebuie să fie incluse, de asemenea, în

perimetrul de consolidare, toate intreprinderile al căror control rezultă din

circumstanţe de fapt. Norma la care facem referire enunţă patru situaţii în

care operează controlul de fapt:

societatea-mamă ajunge să posede mai mult de jumătate (50 %) din

drepturile de vot, ca urmare a unui acord cu alţi investitori;

are autoritatea să conducă politicile financiare şi operaţionale (de

exploatare) ale intreprinderii prin lege sau printr-un acord (contract);

are puterea să numească sau să înlocuiască majoritatea membrilor

consiliului de administraţie sau ai unui alt organ de conducere

echivalent; sau

8

are autoritatea de a transmite majoritatea voturilor la adunările

consiliului de administraţie sau la cele ale unui alt organ de conducere

echivalent .

Aceeaşi normă (IAS 27) menţionează două cazuri de excludere din

perimetrul de consolidare.

în primul caz se face precizarea că o filială nu trebuie să fie inclusă în

perimetrul de consolidare dacă ea este controlată numai temporar de

către societatea-mamă care a achiziţionat şi a păstrat participaţiile

(filiala) cu singurul scop de a fi revândute, într-un viitor apropiat.

în cel de-al doilea caz , excluderea vizează filiale care funcţionează

sub restricţii severe pe termen lung, restricţii care afectează în mod

semnificativ capacitatea filialelor de a transfera fonduri către

societatea-mamă.

Controlul comun

Controlul comun sau controlul concomitent rezultă din împărţirea

controlului unei intreprinderi exploatate în comun de un număr limitat de

asociaţi sau de acţionari. Deciziile se vor lua prin acordul comun al

asociaţilor, şi nici una dintre societăţi nu este capabilă, în mod singular, să

exercite un control exclusiv.

Influenţa semnificativă

Se apreciază că o societate exercită o influenţă semnificativă asupra unei alte

societăţi în cazul în care deţine un procentaj de 20 % - 50 % din drepturile

de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor din acea societate.

Procentajul de control şi alegerea metodei de consolidare

9

Procentul de control se stabileşte pornindu-se de la drepturile de vot şi este

dat de raportul dintre drepturile de vot deţinute într-o societate şi numărul

total al drepturilor de vot ale acesteia.

În cazul în care o societate este deţinută direct sau indirect de societatea-

mamă şi de alte societăţi din cadrul grupului, procentul de control al

societăţii-mamă în această societate se obţine adunând procentele de control

corespunzătoare fiecărui deţinător de titluri ale acesteia. Adunarea se referă

doar la procentele de control relative la societăţile deţinătoare care sunt

controlate exclusiv de societatea-mamă. În caz contrar are loc o ruptură a

lanţului de control.

În funcţie de mărimea procentului de control apreciem modul în care este

exercitat controlul, adică:

control exclusiv;

control comun (control concomitent);

influenţă semnificativă.

În raport de natura controlului sau a influenţei exercitate de către societatea-

mamă (societatea consolidantă) alegem metoda de consolidare aplicabilă,

aşa cum se prezintă în tabloul de mai jos:

Natura controlului sau

influenţei exercitate de

către societatea

consolidantă

Metoda de consolidare

aplicabilă

Control exclusiv Integrarea globală

Control comun Integrarea proporţională

Influenţă semnificativă Punerea în echivalenţă

10

Pentru determinarea procentului de control trebuie să ţinem seama de

tipurile de legături care există între societatea-mamă şi celelalte societăţi

din cadrul grupului.

În practicile de consolidare se întâlnesc patru tipuri de legături:

legături directe;

legături indirecte;

legături încrucişate (reciproce);

legături circulare.

Legături directe

O societate M deţine 80 % din drepturile de vot ale societăţii F1, 35 % din

drepturile de vot ale societăţii F2 şi 10 % din drepturile de vot ale societăţii

F3.

Din legăturile prezentate în figura 1 se constată următoarele:

F1 este supusă controlului exclusiv din partea societăţii M (deoarece

80% > 50%) şi trebuie să fie consolidată prin integrarea globală;

F2 este supusă unei influenţe semnificative (deoarece 50% >35%>

20%) şi va fi supusă punerii în echivalenţă;

F3 nu este supusă unui control exercitat de societatea M (10% < 20%)

şi prin urmare ea nu este inclusă în perimetrul de consolidare, fiind

lăsată în afara ansamblului de consolidat.

Legături indirecte

1. Societatea M deţine 70% din drepturile de vot în societatea F1 care ea

însăşi deţine 12% din drepturile de vot în societatea F2.

12 % 70 %

M F2 F1

11

Din legăturile prezentate se desprind următoarele:

Societatea M exercită un control exclusiv asupra societăţii F1

(deoarece 70% > 50%) care va fi consolidată prin integrare globală;

Societatea F2 nu este supusă unei influenţe semnificative din partea lui

M deoarece societatea F1, supusă unui control exclusiv din partea

societăţii M, nu deţine decât 12% din drepturile de vot în societatea F2

. Societatea F1 întrerupe lanţul de control al societăţii M asupra

societăţii F2 şi aceasta din urmă este exclusă din perimetrul de

consolidare.

2. Societatea M deţine 75% din drepturile de vot în societatea F1, care ea

însăşi deţine 45% din drepturile de vot în societatea F2. Totodată societatea

M deţine 15% din drepturile de vot în societatea F3 care la rândul său deţine

70% din drepturile de vot în societatea F4.

Se constată participări indirecte ale societăţii M în societăţile F2 şi F4, prin

intermediul societăţilor F1 şi, respectiv F3:

Societatea M exercită un control exclusiv asupra societăţii F1 care va

fi consolidată prin integrare globală;

Societatea F2 este supusă unei influenţe semnificative din partea

societăţii M care deţine prin intermediul societăţii F1 un procent de 45

% din drepturile de vot. Societatea F2 va fi consolidată prin punerea în

echivalenţă;

Societatea F3 nu este controlată de societate şi nu se află sub influenţa

semnificativă a societăţii M. Prin urmare societatea F3 se exclude din

perimetrul de consolidare.

12

Societatea F4 nu este supusă controlului sau influenţei societăţi M,

deoarece societatea F3 asupra căreia societatea M nu deţine un control

exclusiv întrerupe lanţul de control. Ca atare nici societatea F4 nu se

include în perimetrul de consolidare.

3. Societatea M deţine 85 % din drepturile de vot în societatea F1, care

deţine 70% din drepturile de vot în societatea F2 şi care, la rândul ei,

deţine 30% din drepturile de vot în societatea F5. Totodată societatea M

deţine 18 % din drepturile de vot în societatea F3, care deţine 60% din

drepturile de vot în societatea F4 şi care, la rândul ei, deţine 85% din

drepturile de vot în societatea F5.

Se constată participări indirecte ale societăţii M în societăţile F2, F4 şi F5 prin

intermediul altor societăţi.

Din legăturile de participare prezentate rezultă următoarele:

Societatea F1 se află sub controlul exclusiv al societăţii M şi va fi

consolidată prin integrare globală.

Societatea F2 se află la rândul său, sub controlul exclusiv al societăţii

M, deoarece ea este controlată de o altă societate F1 asupra căreia

societatea M exercită, de asemenea un control exclusiv. Societatea F2

va fi şi ea consolidată prin integrare globală.

Prin intermediul societăţii F2, controlată exclusiv de societatea M,

asupra societăţii F5 se exercită o influenţă semnificativă de către

societatea M. Prin urmare societatea F5 va fi consolidată prin punerea

în echivalenţă.

Participarea de 18% a societăţii M în societatea F3 întrerupe cel de-al

2-lea lanţ de control asupra societăţilor F3 şi F4 care sunt excluse din

perimetrul de consolidare.

13

Legături încrucişate (reciproce)

Societatea M deţine 65 % din drepturile de vot în societatea F1 care deţine

35 % din drepturile de vot în societatea F2. Totodată societatea M deţine 60

% din drepturile de vot în societatea F2 care, la rândul său, deţine 25 % din

drepturile de vot în societatea F1.

Procentele de control ale societăţii-mamă (M) în societăţile F1 şi F2 se

determină astfel:

Societatea M exercită un control direct exclusiv asupra societăţii F1 în

proporţie de 65 %. Totodată prin intermediul societăţii F2, controlată

exclusiv de societatea M, se exercită controlul în proporţie de 25 %

asupra societăţii F1. Rezultă că societatea M deţine asupra societăţii F1

un procent de control de 90 % (65 % + 25 %).

Societatea M deţine controlul direct exclusiv asupra societăţii F2,

proporţia fiind de 60 %. De asemenea societatea M deţine, prin

intermediul societăţii F1 asupra căreia exercită un control exclusiv, 35

% din drepturile de vot în societatea F2. Prin urmare societatea M

deţine asupra societăţii F2 un procent de control de 95 % (60 % +

35%).

Legături circulare

Societatea M deţine 55 % din drepturile de vot în societatea F1 care deţine

30 % din drepturile de vot în societatea F2, care deţine 25 % din capitalul

societăţii M.

Dacă societatea-mamă deţine propriile acţiuni sau o filială deţine acţiuni ale

societăţii-mamă, în procesul de consolidare a situaţiilor financiare

respectivele acţiuni vor fi considerate acţiuni proprii şi, prin urmare, ele sunt

private de drept de vot.

14

În cazul de faţă este vorba despre acţiunile societăţii M deţinute de

societatea F2 şi asupra căreia societatea M exercită o influenţă semnificativă

prin societatea F1 (deci societatea M deţine propriile acţiuni, ca efect al unei

legături circulare).

Societatea F1 va fi consolidată prin integrare globală, iar societatea F2 prin

punerea în echivalenţă.

Precizări:

societatea S1 este deţinută în comun de societăţile M1 şi M2(câte 50%);

între societăţile M1 şi M3 s-a încheiat un acord prin care aceasta din

urmă (M3) cedează drepturile de vot deţinute în societatea S2 (15%) în

favoarea societăţii M1;

din acţiunile totale ale societăţii S5 drepturile de vot vizează doar

60%, diferenţa de 40% fiind acţiuni cu dividend prioritar, fără drept

de vot, deţinute de alţi acţionari decât M1 şi S4.

Tipul contractului exercitat de societatea M1 asupra societăţilor S1, S2…S10,

precum şi metodele de consolidare folosite sunt precizate în tabelul următor:

Societatea Procentajul de control

Precizări Tipul de control

Metoda de consolidare

S1 50% Control în comun cu societatea M2

Control comun (concomitent)

Integrarea proporţional

ă S2 40% + 15% =

55% Procentajul de

control depăşeşte 50% urmare

acordului încheiat cu societatea M3

Control exclusiv de

fapt

Integrarea globală

S3 75% Control exclusiv de drept

Integrarea globală

S4 80% Control exclusiv de drept

Integrarea globală

15

S5

%60

%)25%12(

Drepturile de vot vizează numai

60% din acţiunile societăţii S5

Control exclusiv de drept

Integrarea globală

S6 18% Nu este supusă controlului

În afara perimetrului

de consolidare

S7 30% Influenţă semnificativă

Punerea în echivalenţă

S8 15% + 0% = 15% Lanţul de control este întrerupt în

S7

Nu este supusă controlului

În afara perimetrului

de consolidare

S9 70% Control exclusiv de

drept

Integrarea globală

S10 25% + 30% = 55%

Control exclusiv de

drept

Integrarea globală

Retratări şi ajustări prealabile ale conturilor

individuale în vederea consolidării

Întocmirea situaţiilor financiare consolidate se face pe baza situaţiilor

financiare individuale ale societăţilor din cadrul grupului. În acest sens sunt

necesare retratări şi ajustări ale conturilor individuale care se efectuează

înaintea declanşării operaţiilor propriu-zise de consolidare.

Retratările şi ajustările prealabile vizează, în principal următoarele:

retratările de omogenizare;

conversia conturilor societăţilor străine.

Retratările de omogenizare

Omogenizarea vizează datele de închidere şi metodele contabile folosite.

16

Situaţiile financiare consolidate se elaborează la aceeaşi dată cu cea a

conturilor anuale ale societăţii-mamă.

Se ştie că în elaborarea conturilor individuale societăţile din cadrul grupului

pot folosi politici (metode) contabile diferite pentru reflectarea unor

tranzacţii asemănătoare. Ele au, spre exemplu, posibilitatea de a evalua

imobilizările, prin includerea sau nu în cost, a cheltuielilor financiare

(cheltuieli cu dobânzile); ele pot evalua stocurilor prin aplicarea metodelor

CMP şi FIFO, dar şi prin metoda LIFO, ele au posibilitatea de a utiliza

regimul de amortizare liniară, degresivă sau accelerată, etc.

Dacă o societate din cadrul grupului a utilizat în conturile individuale,

metode diferite faţă de cele adoptate în situaţiile financiare consolidate ea

trebuie să-şi ajusteze conturile individuale şi să transmită în vederea

consolidării, situaţii financiare individuale retratate şi armonizate cu cele ale

celorlalte societăţi din cadrul grupului.

Exemple

1. La data de 30.06.N o societate F din cadrul grupului a înregistrat punerea

în funcţiune a unei instalaţii de lucru executată prin regie proprie la costul de

producţie de 12.000 u.m., cu o durată de amortizare de 5 ani. Finanţarea

lucrării a fost realizată printr-un împrumut bancar, cu o dobândă de 600

u.m. Cheltuielile cu dobânda nu au fost incluse în costul imobilizării de către

societatea F.

Metoda de evaluare a costului de producţie aplicată de grup, pentru operaţii

similare, include cheltuiala cu dobânzile în costul de producţie al

imobilizărilor.

Pentru înţelegerea operaţiei de ajustare prezentăm tratamentul contabil

aplicat de societatea F în condiţiile folosirii unei metode de evaluare a

costului de producţie diferită de cea aplicată de grup, prezentând în acelaşi

17

timp tratamentul contabil al aceloraşi operaţiuni, în condiţiile metodei de

evaluare aplicată de grup:

Tratamentul contabil în condiţiile metodei de evaluare utilizate de

societatea F:

- înregistrarea punerii în funcţiune a activului imobilizat, la cost de

producţie (exclusiv dobânzi):

30.06.N 2131„Echipamente

tehnologice” = 722„Venituri din

producţia de imobilizări corporale”

12.000

- înregistrarea cheltuielilor cu amortizarea instalaţiei aferente

exerciţiului N (12.000 u.m. x 20% x 6/12 = 1.200 u.m.):

31.12.N 6811„Cheltuieli de exploatare

privind amortizarea imobilizărilor”

= 2813„Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor”

1.200

Tratamentul contabil în condiţiile metodei de evaluare utilizate de

grup:

- înregistrarea punerii în funcţiune a activului imobilizat, la cost de

producţie (inclusiv cheltuiala cu dobânzile):

2131 „Echipamente tehnologice”

= 722„Venituri din producţia de imobilizări corporale”

12.600

18

- înregistrarea cheltuielilor cu amortizarea aferente exerciţiului N

(12.600 u.m. x 20% x 6/12 = 1.260 u.m.).

6811„Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor”

= 2813„Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor”

1.260

Consolidarea propriu-zisă a situaţiilor financiare

După cum s-a precizat în capitolul anterior, pentru consolidarea situaţiilor

financiare se utilizează mai multe metode de consolidare, metoda utilizată

fiind impusă de tipul de control pe care-l exercită societatea-mamă asupra

filialelor sale.

A. Consolidarea situaţiilor financiare prin aplicarea metodei integrării

globale

Integrarea globală este utilizată pentru consolidarea societăţilor controlate

exclusiv de societatea-mamă.

Aplicarea metodei integrării globale presupune efectuarea următoarelor

operaţiuni:

a) Integrarea în situaţiile financiare ale întreprinderii consolidante a

elementelor bilanţului şi a contului de profit şi pierderi ale întreprinderii

consolidate, după eventualele retratări şi ajustări prealabile. Integrarea se

realizează prin adunarea, linie cu linie a elementelor bilanţului şi ale contului

de profit şi pierderi ale societăţii consolidate cu cele ale societăţii

19

consolidante. Prin această operaţiune se procedează, de fapt, la cumularea

situaţiilor financiare individuale.

b) Eliminarea operaţiunilor reciproce, precum şi a titlurilor societăţii

consolidate, deţinute de societăţile din grup.

În cadrul procesului de consolidare se impune eliminarea operaţiilor

interne dintre societăţile din cadrul grupului cum ar fi: cumpărări/vânzări;

clienţi/furnizori; împrumuturi acordate/împrumuturi primite, precum şi a

rezultatelor aferente acestor operaţii.

În principal, eliminarea operaţiilor interne ”constă în soldarea creanţelor şi

datoriilor reciproce, pe de o parte, a cheltuielilor şi veniturilor reciproce, pe

de altă parte”.

Presupunem următoarele operaţii care au avut loc în cursul exerciţiului N

între societatea-mamă M şi filiala F a acesteia: la data de 20.06.N societatea

M acordă filialei F un împrumut în sumă de 10.000 u.m. Dobânda aferentă

împrumutului pentru exerciţiul N este de 1.000 u.m..

Operaţiunile de mai sus generează următoarele înregistrări în contabilitatea

celor două societăţi:

În contabilitatea societăţii-mamă M:

1) Înregistrarea împrumutului acordat:

20.06.N 2671„Sume datorate de filială” = 5121„Conturi la bănci în

lei”

10.000

2). Înregistrarea dobânzii de încasat aferentă exerciţiului N:

31.12.N 2672„Dobânda aferentă

sumelor datorate de filiale”

= 766„Venituri din dobânzi”

1.000

20

În contabilitatea filialei F

1) Înregistrarea împrumutului primit:

20.06.N 5121„Conturi la bănci în lei” = 1662„Datorii către

societăţile care deţin interese de participare”

10.000

2) Înregistrarea dobânzii datorate pentru exerciţiul N:

31.12.N 666„Cheltuieli privind

dobânzile” = 1686 „Dobânzi aferente

datoriilor către societăţile care deţin interese de participare”

1.000

Presupunem că la 31.12.N-1, înainte de efectuarea acestor operaţiuni,

bilanţurile simplificate ale celor două societăţi se prezintă astfel:

Bilanţul simplificat al societăţii M la data de 31.12.N-1

ACTIV PASIV

Titluri de participare Disponibilităţi

2.000 68.000

Capital social 70.000

TOTAL ACTIV 70.000 TOTAL PASIV 70.000

Bilanţul simplificat al societăţii F la data de 31.12.N-1

ACTIV PASIV

Imobilizări corporale Stocuri

7.000 5.000

Capital social Datorii (furnizori)

3.0009.000

TOTAL ACTIV 12.000 TOTAL PASIV 12.000

Presupunând că în afara operaţiunilor de închidere a conturilor de venituri şi

cheltuieli nu au avut loc alte operaţiuni decât cele descrise şi contabilizate,

21

situaţiile financiare individuale ale celor două societăţi comerciale întocmite

la data de 31.12.N se prezintă astfel:

Bilanţul simplificat al societăţii M la data de 31.12.N

ACTIV PASIV

Imobilizări financiare Din care: - titluri de participare - creanţe imobilizate (împrumutul acordat şi dobânda aferentă) Disponibilităţi

13.000

2.000 11.000

58.000

Capital social Rezultat (profit)

70.0001.000

TOTAL ACTIV 71.000 TOTAL PASIV 71.000

Contul de profit şi pierderi al societăţii M la data de 31.12.N:

Venituri din dobânzi

TOTAL VENITURI

1.000

1.000

REZULTAT (PROFIT) 1.000

Bilanţul simplificat al societăţii F la data de 31.12.N

ACTIV PASIV

Imobilizări corporale Stocuri Disponibilităţi

7.000 5.000

10.000

Capital social Rezultat (pierderi) Datorii Din care: - furnizori - datorii către M

3.0001.000

20.000

9.00011.000

TOTAL ACTIV 22.000 TOTAL PASIV 22.000

Contul de profit şi pierderi al societăţii F la data de 31.12.N:

Cheltuieli privind dobânzile TOTAL CHELTUIELI

1.000 1.000

REZULTAT (PIERDERE) 1.000

22

În vederea întocmirii situaţiilor financiare consolidate se efectuează prima

operaţiune şi anume integrarea în situaţiile financiare ale societăţii

consolidante (M) a bilanţului şi a contului de profit şi pierderi ale societăţii

consolidate F.

A. Integrarea bilanţului:

Postul bilanţier Societatea M

Societatea F

TOTAL

Imobilizări corporale Imobilizări financiare Stocuri Disponibilităţi

- 13.000

- 58.000

7.000 -

5.000 10.000

7.000 13.000 5.000 68.000

TOTAL ACTIV 71.000 22.000 93.000 Capital social Rezultat global Datorii

70.000 +1.000

-

3.000 -1.000 20.000

73.000 -

20.000 TOTAL PASIV 71.000 22.000 93.000

B. Integrarea contului de profit şi pierderi:

Indicatori Societatea M

Societatea F

TOTAL

Venituri din dobânzi Cheltuieli privind dobânzile

1.000 -

- 1.000

1.000 1.000

Rezultat global + 1.000 - 1.000 - -profit -pierdere

1.000 -

- 1.000

1.000 1.000

Cea de-a doua operaţiune în procesul de consolidare propriu-zisă presupune

eliminarea operaţiunilor reciproce. Această operaţiune va genera

următoarele înregistrări:

În bilanţul integrat:

1) Eliminarea împrumuturilor:

23

1662„Datorii către societăţile care deţin interese de participare”

= 2671„Sume datorate de filiale”

10.000

2) Eliminarea dobânzilor de încasat şi de plătit aferente exerciţiului N:

1686„Dobânzi aferente datoriilor către societăţile care deţin interese de participare”

= 2672„Dobânda aferentă sumelor datorate de filiale

1.000

Bilanţul integrat întocmit după eliminarea operaţiilor reciproce

se prezintă astfel:

Postul bilanţier Total (înainte de eliminarea operaţiilor reciproce)

Corectări TOTAL

Imobilizări corporale Imobilizări financiare Stocuri Disponibilităţi

7.000 13.000

5.000 68.000

- (-10.000 – 1.000) = -

11.000 - -

7.000 2.000

5.000 68.000

TOTAL ACTIV 93.000 - 11.000 82.000 Capital social Rezultat Datorii

73.000 -

20.000

- -

(- 10.000 – 1.000) = -

11.000

73.000 -

9.000

TOTAL PASIV 93.000 - 11.000 82.000

În contul de profit şi pierderi

eliminarea dobânzilor aferente împrumuturilor acordate de societatea-

mamă filialei sale:

24

766„Venituri din dobânzi” = 666„Cheltuieli privind dobânzile”

1.000

c) Eliminarea participaţiilor deţinute de societatea-mamă şi

repartizarea capitalurilor proprii între societatea-mamă şi minoritari

Prin această operaţiune se realizează înlocuirea titlurilor de participare

deţinute de societatea-mamă de capitalurile proprii ale societăţii consolidate,

precum şi repartizarea capitalurilor proprii şi a rezultatului societăţii

consolidate între societatea-mamă (consolidantă) şi interesele altor asociaţi

şi acţionari.

În integrarea globală apar două rubrici specifice situaţiilor financiare

consolidate: rezerve consolidate şi interese minoritare:

Rezervele consolidate reprezintă cota-parte a societăţii-mamă în

rezervele acumulate de la constituirea sau de la achiziţia societăţii

consolidate;

Interesele minoritare reprezintă cote-părţi din capitalurile proprii ale

societăţii consolidate care se cuvin acţionarilor/asociaţilor, alţii decât

societatea-mamă.

Dacă rezultatele societăţii consolidate prin integrare globală se soldează cu

pierderi, pot fi întâlnite următoarele două cazuri:

1) partea care revine intereselor minoritare din pierderile societăţii

consolidate este inferioară părţii ce revine acestora din capitalurile proprii

ale acesteia.

În acest caz pierderea care revine minoritarilor este acoperită integral din

capitalurile proprii care revin acestora.

2) partea care revine intereselor minoritare din pierderile societăţii

consolidate este superioară părţii ce revine acestora din capitalurile proprii.

25

În acest caz pierderea care revine minoritarilor se limitează la partea ce

revine acestora din capitalurile proprii societăţii consolidate. Diferenţa de

pierdere este suportată de societatea-mamă (interesele majoritare). În

condiţiile în care societatea consolidată (filială) realizează ulterior beneficii,

partea din aceste beneficii care se cuvin intereselor minoritare vor fi atribuite

societăţii-mamă, până când întreaga pierdere absorbită anterior de aceasta va

fi acoperită.

Acoperirea pierderilor prin modalitatea descrisă mai sus, se aplică numai în

situaţia în care acţionarii minoritari nu au obligaţia expresă de a acoperi

aceste pierderi.

B. Consolidarea situaţiilor financiare prin integrare proporţională

Integrarea proporţională este folosită pentru consolidarea societăţilor

controlate în comun şi ea presupune parcurgerea aceloraşi etape de lucru

utilizate şi în cazul metodei de consolidare prin integrare globală, cu

precizarea că valorile din situaţiile financiare ale întreprinderii controlate în

comun sunt preluate la nivelul cotei-părţi corespunzătoare participaţiei

societăţii consolidante.

Tot la nivelul procentajului de integrare sunt eliminate operaţiunile

reciproce, profiturile interne şi participaţiile societăţii consolidante deţinute

în capitalurile societăţii integrate proporţional.

În bilanţul consolidat interesele minoritare nu mai trebuie să fie puse în

evidenţă.

Exemplu de aplicare a metodei integrării proporţionale

Presupunem că societăţile M, A şi B controlează în comun societatea F.

Fiecare societate deţine 30% din titlurile societăţii F. Diferenţa de 10% din

titluri este deţinută de persoane fizice.

26

Societatea M a achiziţionat titlurile deţinute la societatea F cu preţul de

6.000 u.m.

În cursul exerciţiului N între societăţile M şi F se derulează următoarele

operaţiuni:

societatea M acordă un împrumut pe termen lung societăţii F, în sumă

de 3.000 u.m.;

societatea M livrează mărfuri societăţii F în valoare de 800 u.m.,

vândute integral de către societatea F, dar neachitate de aceasta până

la închiderea exerciţiului N.

Situaţiile financiare simplificate ale societăţilor M şi F la 31.12.N se prezintă

astfel:

Bilanţul societăţii M

ACTIV PASIV Terenuri Construcţii Titluri de participare Împrumuturi acordate pe termen lung Creanţe-clienţi Disponibilităţi

20.000 10.000 6.000 3.000

1.500 500

Capital social Rezerve Rezultat Furnizori

25.000 6.000 2.000 8.000

TOTAL ACTIV 41.000 TOTAL PASIV 41.000

Contul de profit şi pierderi al societăţii M

Venituri totale Cheltuieli totale

100.000 98.000

Rezultat 2.000

Bilanţul societăţii F

ACTIV PASIV Terenuri Construcţii Creanţe-clienţi Disponibilităţi

17.500 5.000 1.000 1.500

Capital social Rezerve Rezultat Datorii pe termen lung

18.000 2.000 1.000 3.000

27

Furnizori 1.000 TOTAL ACTIV 25.000 TOTAL PASIV 25.000

Contul de profit şi pierderi al societăţii F

Venituri totale Cheltuieli totale

60.000 59.000

Rezultat 1.000

Parcurgerea etapelor de consolidare a bilanţului.

a) Cumularea posturilor din bilanţul societăţii M în procent de 100% şi

a posturilor din bilanţul societăţii F în procent de 30%

Post bilanţier Societatea M (100%)

Societatea F (30%)

TOTAL

Terenuri Construcţii Titluri de participare Împrumuturi acordate pe termen lung Creanţe clienţi Disponibilităţi

20.000 10.000 6.000 3.000 1.500 500

5.250 1.500

- -

300 450

25.250 11.500 6.000 3.000 1.800 950

Total activ 41.000 7.500 48.500 Capital social Rezerve Rezultat Datorii pe termen lung Furnizori

25.000 6.000 2.000

- 8.000

5.400 600 300 900 300

30.400 6.600 2.300 900

8.300 Total pasiv 41.000 7.500 48.500

b) Eliminarea operaţiilor reciproce

1) Eliminarea împrumutului acordat societăţii F de către societatea M,

conform procentajului de integrare:

Datorii pe termen lung

(3.000 u.m.

= x 30%)

Împrumuturi acordate pe termen

lung

900

28

2) Eliminarea sumei nedecontate din operaţiunea de vânzare/cumpărare a

mărfurilor, conform procentajului de integrare:

Furnizori

(800 u.m.

= x 30%)

Clienţi

240

c). Eliminarea titlurilor deţinute de societatea M în F:

- calculul diferenţei de achiziţie:

(+) Costul de achiziţie a titlurilor 6.000

(-) Valoarea justă a titlurilor achiziţionate 5.400

(=) Fond comercial 600

3) Contabilizarea fondului comercial:

Fond comercial =

Titluri de participare

600

4) Eliminarea participaţiilor deţinute de M în F

Capital social

(6.000 u.m.

= - 600 u.m)

Titluri de participare

5.400

Bilanţul consolidat al grupului M

Postul bilanţier Terenuri Construcţii Titluri de participare (6.000 – 6.000) Împrumuturi acordate pe termen lung (3000 – 900) Fond comercial Creanţe clienţi (1.800 – 240) Disponibilităţi

25.250 11.500

- 2.100 600

1.560 950

Total activ 41.960

29

Capital social (30.400 – 5.400) Rezerve Rezultat Datorii pe termen lung (900 – 900) Furnizori (8.300 – 240)

25.000 6.600 2.300

- 8.060

Total pasiv 41.960

Parcurgerea etapelor de consolidare a contului de profit şi pierderi

a) Cumularea elementelor contului de profit şi pierderi a societăţii M în

procent de 100% şi a elementelor contului de profit şi pierderi a societăţii F

în procent de 30%.

Elemente Societatea M 100%

Societatea F 30%

TOTAL

Venituri totale Cheltuieli totale Rezultat

100.000 98.000 2.000

18.000 17.700

300

118.000 115.700 2.300

b) Eliminarea veniturilor şi cheltuielilor aferente operaţiilor reciproce din

vânzarea/cumpărarea mărfurilor:

Venituri

(800 u.m.

= x 30%)

Cheltuieli

240

Contul de profit şi pierderi consolidat al grupului M

Venituri totale (118.000 – 240) Cheltuieli totale (115.700 – 240) Rezultat

117.760 115.460 2.300

C. Consolidarea situaţiilor financiare prin metoda punerii în

echivalenţă

Punerea în echivalenţă este folosită pentru consolidarea societăţilor în care

societatea consolidantă exercită o influenţă semnificativă.

30

Metoda constă în substituirea costului de achiziţie al titlurilor deţinute de

societatea consolidantă cu cota-parte a capitalurilor proprii ale societăţii

consolidate.

Spre deosebire de integrarea globală şi integrarea proporţională, în bilanţul

consolidat prin punerea în echivalenţă se preiau numai posturile de activ şi

de pasiv ale societăţii consolidante. Titlurile de participare sunt eliminate, la

nivelul valorii lor bilanţiere. În activ apare postul „Titluri puse în

echivalenţă”, care evidenţiază titlurile deţinute de societatea consolidantă la

o valoare reevaluată corespunzătoare cotei-părţi din capitalurile proprii ale

societăţii consolidate.

Diferenţa dintre valoarea reevaluată a titlurilor şi valoarea bilanţieră

reprezintă plusul de valoare obţinut de societatea consolidantă, din deţinerea

de titluri şi se înscrie în pasivul bilanţului prin majorarea posturilor

„Rezerve” şi „Rezultate”. Suma alocată fiecărui post, din diferenţa obţinută,

se face în funcţie de proporţia rezervelor şi rezultatelor aferente societăţii

consolidate, în totalul acestor elemente de capitaluri.

Dacă capitalurile proprii ale societăţii consolidate sunt negative, titlurile

puse în echivalenţă se înscriu cu valoarea zero.

O altă particularitate a acestei metode de consolidare o reprezintă faptul că

operaţiile reciproce nu se elimină datorită caracterului marginal al

controlului exercitat de societatea consolidantă asupra societăţii consolidate.

În contul de profit şi pierdere consolidat, sunt preluate cheltuielile şi

veniturile societăţii consolidante iar partea din profitul sau pierderea aferentă

participaţiei se reflectă ca un element distinct denumit „Rezultatul

întreprinderilor asociate”.

Exemplu de aplicare a metodei punerii în echivalenţă

Fie societăţile M şi F din exemplul precedent. Considerăm că există un

asociat A, care deţine 70% din titlurile societăţii F.

31

Societatea M deţine 30% din titlurile societăţii F, asupra căreia exercită o

influenţă semnificativă şi prin urmare va consolida situaţiile financiare prin

punerea în echivalenţă.

- Determinarea diferenţei din consolidare:

(+) Valoarea reală a titlurilor F (deţinute de M) = 6.300 u.m. (18.000 + 2.000 + 1.000) x 30% (-) Costul de achiziţie al titlurilor F (deţinute de M) = 6.000 u.m. (=) Diferenţa din consolidare = 300 u.m.

-Repartizarea diferenţelor din consolidare la:

-(1) rezerve: 3.000

2.000 x 300

(2) rezultat: 3.000

1.000 x 300

- punerea în echivalenţă:

Titluri puse în echivalenţă

= % Titluri de participare Rezerve Rezultat

6.3006.000

200100

Bilanţul consolidat al grupului M

ACTIV PASIV

Terenuri Construcţii Împrumuturi acordate pe termen lung Titluri puse în echivalenţă Creanţe-clienţi Disponibilităţi

20.000 10.000

3.000 6.300 1.500 500

Capital social Rezerve (6000 + 200) Rezultat (2000 + 100) Furnizori

25.000 6.200 2.100 8.000

TOTAL ACTIV 41.300 TOTAL PASIV 41.300

32

Procedee de consolidare a situaţiilor financiare Consolidarea structurilor complexe Aşa cum s-a precizat în capitolele precedente metoda de consolidare de

aplicat este dată de procentajul de control. Nu întotdeauna procentajul de

control coincide cu partea din capital deţinută de societatea – mamă, direct

sau indirect, în fiecare societate consolidată. Pentru determinarea acestei

mărimi se utilizează procentajul de interes. Acesta este o noţiune

financiară, care serveşte calculului părţii societăţii – mamă în capitalul şi

rezultatul fiecărei societăţi din ansamblul consolidat. El va fi calculat

avându-se în vedere numărul de acţiuni deţinute şi tipurile de legături

existente între societăţi.

Pentru determinarea procentajului de interes „se multiplică procentajele de

deţinere (capitalul deţinut) ale fiecărei societăţi care constituie lanţul şi se

adună procentajele rezultate din diferitele înmulţiri, pentru fiecare lanţ al

filiaţiei”.

În procesul de consolidare, procentajul de interes se utilizează pentru

eliminarea titlurilor de participare deţinute direct sau indirect de societatea –

mamă, în capitalurile societăţilor consolidate.

În exemplele privind consolidarea situaţiilor financiare prezentate în

capitolele precedente s-a făcut referire la grupuri formate din societăţi între

care există legături simple, directe, de participaţie, plecând de la ipoteza că

procentajul de control coincide cu procentajul de interes.

Procedee de consolidare a situaţiilor financiare

În cazul structurilor complexe de grup, întreprinderile care consolidează

situaţiile financiare pot utiliza, ca procedee sau tehnici de consolidare,

consolidarea pe paliere sau consolidarea directă.

33

1. Consolidarea pe paliere

Acest procedeu de consolidare presupune consolidarea succesivă a

subgrupurilor (subansamblelor) consolidate care, la rândul lor, vor fi

integrate în ansamblul grupului. Ca atare, prin acest procedeu se

consolidează succesiv subgrupuri în ansambluri mai mari, pe baza

următoarelor principii:

consolidările succesive se efectuează începând de la societatea plasată

la extremitatea inferioară a lanţului şi avansând către societatea –

mamă;

fiecare sub-consolidare este efectuată aplicând capitalurilor proprii ale

unei filiale procentajul de participaţie deţinut de societatea care deţine

rolul de mamă în subansamblu.

La nivelul fiecărui palier, capitalurile proprii ale unui subgrup sunt partajate

între grupul de nivel superior şi interesele minoritare.

Consolidarea pe paliere are următoarele consecinţe:

pentru întreprinderile consolidate proporţional, se evidenţiază, după

caz, în bilanţul consolidat, interesele minoritare în acestea;

pentru participaţiile puse în echivalenţă, se pun în echivalenţă

subgrupurile consolidate şi se constată interesele minoritare asupra

participaţiilor de la nivelul secund.

2. Consolidarea directă

Acest procedeu presupune determinarea pentru fiecare societate inclusă în

perimetrul de consolidare, a drepturilor grupului în capitalurile proprii ale

acesteia.

Pentru partajul capitalurilor proprii ale fiecărei societăţi se aplică:

34

pe de o parte, procentajul de interes al societăţii – mamă în societatea

respectivă;

pe de altă parte, procentajul de interes complementar care corespunde

intereselor minoritare.

Eliminarea titlurilor de participare este partajată între societatea – mamă

şi interesele minoritare. Partajul se efectuează aplicând titlurilor de

participare procentajele de interes ale societăţii – mamă şi ale minoritarilor

în societatea care deţine titluri de participare.

Se consideră necesare următoarele precizări:

procentajul de interes utilizat pentru partajul capitalurilor proprii

este procentajul deţinut de societatea – mamă în filiala partajată; iar

procentajul de interes utilizat pentru partajarea eliminării titlurilor

de participare este procentajul societăţii – mamă în societatea

deţinătoare de titluri.

Mărimile celor două procentaje sunt diferite. Rezervele consolidate,

rezultatul consolidat, diferenţele de achiziţie şi interesele minoritare,

determinate prin aplicarea procedeului consolidării directe, trebuie să fie

aceleaşi cu cele care ar fi obţinute dacă consolidarea s-ar realiza pe paliere.

BIBLIOGRAFIE

Bibliografie minimală obligatorie:

1. Luminiţa Ionescu, Lucian Ilincuţă, Floarea Georgescu - Contabilitatea

aprofundată a societăţilor comerciale, Editura FRM, Bucureşti, 2009,

2. Luminiţa Ionescu, Lucian Ilincuţă, Floarea Georgescu - Contabilitate

aprofundată: teste grilă şi aplicaţii practice, Editura FRM, Bucureşti, 2008.

3. Ristea Mihai, Dumitru Corina - Contabilitate aprofundată, Ed.

Universitară, Bucureşti, 2003,

35

*** Legea contabilităţii nr. 82/1991, modificată şi completată ulterior,

*** ORDINUL nr. 1802/29 decembrie 2014 pentru aprobarea

Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi

situaţiile financiare anuale consolidate,

***IASB Standardele Internaţionale de Contabilitate, Ed. Economică,

Bucureşti, 2007,

***IFRS Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, Ed. CECCAR,

Bucureşti, 2013.