Universitatea Libera Internationala din Moldova

ReferatTema : Migratia internationala a populatiei si a fortei de

munca din Republica Moldova

Elaborat de : Zaharia Cristina

Coordonator : Rosca Petru

Chisinau 2012

1

Cuprins:

Capitolul I : Date generale despre fenomenul migratiei

Capitolul II : Migraţia forţei de muncă a Republicii

Moldova

Capitolul III : Migraţia populaţiei din

Moldova,fenomenul,impactul şi modelele posibile de

migrare în viitor

Capitolul IV: Migraţia şi piaţa muncii . Impactul social al

migraţiei

Capitolul V: Modelele posibile ale migraţiei în viitor

Capitolul VI: Concluzii

Bibliografie

2

Capitolul I : Date generale despre fenomenul migratiei

Prin migraţie internaţională a forţei de muncă se înţelege mişcarea populaţiei apte de

muncă peste hotarele propriei ţări cu scopul de a fi antrenată în relaţii de muncă cu angajatorii

din alte state. În categoria migraţiei de muncă nu sunt incluşi comercianţii, precum şi persoanele

care se deplasează peste hotare în scop de serviciu (dacă lipseşte contractul cu angajatorii

străini).

Creşterea intensităţii migraţiei de muncă la etapa contemporană este determinată de un şir

de factori:

intensificarea internaţionalizării vieţii economice, fapt ce a contribuit la mişcarea

tuturor factorilor de producţie, inclusiv a forţei de muncă;

dezvoltarea inegală a economiilor naţionale, creşterea disparităţilor în

dezvoltarea economică a diferitelor grupe de state sau chiar în interiorul statelor,

fapt ce a impulsionat apariţia fluxurilor migraţionale;

tendinţele tot mai accentuate de liberalizare în mişcarea factorilor de producţie,

liberalizare determinată, fie de către anumite instituţii economice internaţionale

specializate (OMC, BM, FM, OMM), fie de actori importanţi ai economiei

mondiale (corporaţiile transnaţionale, care asigură mişcarea forţei de muncă spre

capital, sau transferă capitalul în regiunile cu surplus de forţă de muncă);

procesele integraţioniste din economia mondială care stimulează mişcarea forţei

de muncă între statele integrate;

fazele ciclului economic, în care se află economiile unor state sau a economiei

mondiale în întregime (în fazele avântului economic creşte cererea pentru forţa

de muncă, inclusiv pentru cea străină, iar în faza crizei - scade);

lărgirea sistemului economic internaţional prin interacţiunea dintre cele două

blocuri antagoniste până în anii ´90 ai sec. trecut: capitalist şi socialist;

îmbunătăţirea sistemului de transport mondial, care permite ca informaţia,

mărfurile, serviciile şi persoanele să se deplaseze rapid şi liber în orice colţ al

lumii;

relaţiile sociale, exprimate prin internaţionalizarea căsătoriilor, culturilor;

factorul demografic, exprimat prin creşteri inegale a numărului populaţiei în

statele lumii şi, corespunzător, completarea pieţelor forţei de muncă inegal;

ocuparea parţială a forţei de muncă şi existenţa fenomenului de şomaj etc.

3

Aceştea pot fi grupaţi în factori de natură economică (şomaj, relocalizarea activităţilor

economice, globalizarea producţiei şi a capitalurilor), de natură politică (instituţionalizarea REI,

modificarea raporturilor de forţă geopolitică, transparenţa frontierelor etc.), de natură socio-

demografică şi socio-culturală (căsătorii mixte, răspândirea religiilor şi activitatea de

misionarism a unor culte religioase, creşterea naturală inegală a populaţiei etc.). Dintre alţi

factori care pot influenţa migraţia pot fi de ordin ecologic, psihologic, umanitar, cultural care se

vor intensifica pe măsură ce nivelul de dezvoltare socio-economică a statelor se va apropia.

La diferite etape de dezvoltare a societăţii umane factorii migraţionali erau diferiţi. Iniţial

factorul principal era cel natural. Ulterior un factor semnificativ în perioada războaielor

interminabile de cucerire, colonizare a teritoriilor a fost factorul politic. Multiplele conflicte

militare care au avut loc pe parcursul sec. XX au fost însoţite de creşterea migranţilor în căutarea

de azil politic, fluxurile migraţionale îndreptându-se spre teritorii cu un grad de securitate mai

înalt. În perioada contemporană un rol semnificativ l-a avut factorul economic, fluxurile

migraţionale, intensificându-se în perioada crizelor economice şi după cele 2 două războaie

mondiale.

Factorii de natură economică se manifestă prin dezvoltarea inegală a statelor din punct de

vedere economic. Forţa de muncă migrează din statele cu venituri mici, standarde de viaţă

scăzute spre statele cu nivelul veniturilor înalte, cu infrastructuri sociale dezvoltate, cu nivelul de

trai avansat. Un alt motiv care ţine de factorul economic constă în gradul de asigurare cu resurse

de forţă de muncă diferit. Statele cu un surplus de forţă de muncă, cu un nivel al şomajului

ridicat stimulează migraţia de muncă şi invers, statele cu deficit al forţei de muncă, cu

insuficienţa unor categorii socio-profesionale, descoperirea unor resurse importante, dezvoltarea

puternică a unor ramuri industriale sau a sferei serviciilor atrag fluxuri de forţă de muncă tot mai

numeroase. Tot de factorul economic ţine şi migraţia profesională de tranzit care însoţeşte

mişcare capitalurilor. Transnaţionalizarea vieţii economice a atras după sine şi apariţia acestui tip

de migraţie. Liberalizarea mişcării factorilor de producţie a servit ca catalizator al migraţiei forţei

de muncă care continuă şi în prezent.

Mişcarea internaţională a forţei de muncă este influenţată şi de factori noneconomici:

sociali, politici, ecologici, naturali. Factorii sociali, spre exemplu, sunt în strânsă legătură cu

factorul economic, bunăstarea materială şi cea socială fiind adesea corelate. Fluxurile

migraţionale sunt selective din punct de vedere social. Migrează, de regulă, persoanele tinere

(20-40 ani), care se adaptează mai uşor condiţiilor de viaţă noi decât populaţia în vârstă. Bărbaţii

sunt predispuşi migraţiei mai des decât femeile. Nivelul instruirii este de asemenea o variabilă

importantă în selecţia migranţilor, persoanele cu un nivel de instruire mai înalt sunt preferabile

celor fără o calificare concretă.

4

Pentru analiza fenomenului migraţional al forţei de muncă la scară internaţională vom

opera cu termeni acceptaţi şi de către OMM (organizaţia mondială a muncii).

Migraţia internaţională a forţei de muncă - cuprinde deplasarea resurselor de forţă de

muncă dintr-o ţară în alta pe un anumit termen. Migraţia urmată de schimbările locului de trai

poartă denumirea de migraţie definitivă, permanentă sau ireversibilă. Migraţia determinată de

deplasarea forţei de muncă pe termen scurt poartă denumirea de migraţie temporară sau

reversibilă. Este dificil de cuantificat numărul total al migranţilor temporari şi definitivi, întrucât

aceştea î-şi pot modifica statutul în timp.

După motivul deplasării deosebim migraţie benevolă şi migraţie forţată. Migraţia

benevolă se realizează conform deciziei sinestătoare a migrantului, în timp ce migraţia forţată se

poate realiza prin prisma unor evenimente de ordin natural (calamităţi naturale), politic (lipsa

democraţiei, prezenţa unor regimuri dictatoriale), economic (crizele economice, şomajul), social-

culturală (intoleranţă etnică, religioasă etc.). Migraţia forţată cel mai adesea i-a naştere din

motive ce nu depind de migrant.

După caracterul mişcării forţei de muncă deosebim migraţie periodică – ce include

deplasări sporadice ale migranţilor cu întoarcere la locul de trai; migraţie sezonieră – cauzată de

caracterul sezonier al activităţilor economice (activităţi agricole, servicii sezoniere) şi migraţia

pendulară care poartă un caracter local, cu deplasări zilnice către locul de muncă şi seara către

locul de trai (gasterbaiterii, lucrătorii transfrontalieri). Migraţia pendulară are loc frecvent în

regiunile transfrontaliere, intensificându-se în prezent prin simplificarea regimului de trecere a

frontierelor sau prin excluderea barierelor în mişcarea persoanelor.

Totalitatea persoanelor care migrează în afara hotarelor propriei ţări formează fluxuri

migraţionale. Conform clasificării OMM, deosebim 5 fluxuri internaţionale ale migraţiei:

1. Migraţii definitive – la această categorie se referă persoanele care migrează în alte state

pentru trai permanent. Fluxul principal al migranţilor definitivi se îndreaptă către state înalt

dezvoltate, postindustriale – SUA, Canada, statele din Europa Occidentală, Australia, noua

Zeelandă. Acest flux, de regulă, începe cu unul dintre membrii familiei care ulterior îi

atrage şi pe ceilalţi membri (migraţia „cuiburilor”).

2. Muncitorii pe contract. Termenul de şedere pentru aceşti muncitori în statele de imigrare

este limitat. Importul forţei de muncă încurajat de guvernele unor state se datorează atât

costului mic al forţei de muncă străine, cât şi lipsei forţei de muncă de anumite calificări,

lipsei solicitărilor pentru anumite activităţi grele, nesolicitate, neprestigioase. Aceste

motive au determinat guvernele unor state să invite pe contract muncitori din alte state. La

expirarea contractului muncitorii se reîntorc în ţara de origine.

5

3. Profesioniştii de tranzit – sunt muncitorii de calificare înaltă, cu o experienţă avansată,

care, de regulă, se deplasează însoţind investiţiile de capital. Creşterea mobilităţii

capitalului pe plan internaţional a determinat majorarea numărului migranţilor din această

categorie, fenomenul amplificându-se şi din cauza facilitării circulaţiei persoanelor,

acceptate prin acordurile bi şi multilaterale. Spre deosebire de brain drain, acest tip de

migraţie are un sens invers.

4. Migranţii ilegali – sunt persoanele care intră în statele receptoare fără un statut legal.

Numărul migranţilor ilegali a crescut foarte mult, în pofida restricţiilor aplicate de statele

lumii prin politici migraţionale dure. Actualmente este dificil de cuantificat numărul exact

al migranţilor. Numărul migranţilor oficiali din Republica Moldova, spre exemplu, este de

11 005 persoane (2007), dar de fapt numărul acestora este cu mult mai mare. Astfel, datele

ultimului recensământ au arătat că numărul celor plecaţi din ţară este de 273 mii persoane

(2004), experţii estimează că numărul celor plecaţi variază între 500-700 mii persoane.

5. Migranţii forţaţi. Plecarea lor în exteriorul ţării de origine este cauzat de războaie,

încălcarea drepturilor omului, politica de genocid faţă de anumite categorii de persoane,

cataclisme naturale sau catastrofe ecologice.

Capitolul II : Migraţia forţei de muncă a Republicii

Moldova

Republica Moldova este o ţară afectată profund de fenomenul migraţional, o parte

considerabilă a forţei de muncă este plecată peste hotare, iar remitenţele contribuie substanţial la

PIB. Ponderea mare a populaţiei economic active migrate, creşterea intensităţii fenomenului,

impactul migraţiei asupra securităţii demografice, sociale şi economice a determinat factorii de

decizie să întreprindă un şir de măsuri menite să gestioneze eficient fenomenul. Printre aceste

măsuri s-ar putea menţiona: adoptarea cadrului juridic naţional, ratificarea mai multor convenţii

internaţionale cu privire la migraţie şi la piaţa forţei de muncă, elaborarea unor mecanisme

eficiente de gestionare şi control al fluxurilor migraţioniste, dezvoltarea cooperării bi şi

miltilaterale cu ţările de destinaţie, cooperarea cu organismele internaţionale specializate,

monitorizarea procesului de reîntoarcere şi reintegrare a lucrătorilor emigraţi în R. Moldova,

consolidarea legăturilor cu diaspora etc. Astfel, cadrul juridic naţional cu privire la migraţie

include:

6

Concepţia politicii migraţionale a R. Moldova, aprobată prin Hotărârea

Parlamentului nr. 1386-XV din 11.10.2002;

Legea cu privire al migraţie nr. 1518-XV din 06.12.2002;

Legea cu privire la migraţia de muncă nr. 180-XVI din 10.07.2008 etc.

Această din urmă lege a intrat în vigoare la 01.01.2009 şi cuprinde prevederi importante

referitoare la imigrare, angajarea provizorie în muncă a cetăţenilor R. Moldova în străinătate,

reglementarea activităţii agenţiilor private de angajare în străinătate, stipularea clauzelor minime

ce trebuie să le conţină contractele individuale de muncă etc. În acelaşi timp R. Moldova a

ratificat 41 convenţii ale OIM care reglementează piaţa muncii în complex. Tot în acest context

se înscriu şi măsurile de cooperare cu organismele internaţionale:

- Colaborarea cu Programul MIGRANT al OIM în cadrul proiectului „Eliminarea

Traficului de fiinţe umane din R. Moldova prin măsuri ale pieţei muncii”;

- Crearea centrelor informaţionale privind piaţa muncii;

- Elaborarea, publicarea şi diseminarea ghidurilor cu informaţia specifică despre

ţara de destinaţie, a pliantelor privind riscurile migraţiei nereglementate etc.

Toate aceste reglementări, proiecte, programe, acţiuni au drept scop monitorizarea

fenomenului migraţional şi orientarea acestuia către cetăţenii R. Moldova, întrucât este

recunoscut unanim contribuţia pozitivă a migraţiei pentru creşterea şi revitalizarea economică,

fiind de datoria statului să gestioneze eficient acest fenomen.

Deşi datele oficiale atestă un număr mic al migranţilor (tab. 2.), studiile experţilor precum

şi unele date cu privire la remitenţe şi la evoluţia indicatorilor demografici atestă un număr mult

mai mare al acestora.

Tab. 2. Evoluţia migraţiei în R. Moldova în intervalul 2001-2007 (persoane)

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Emigranţi 6646 6592 7376 7166 6827 6685 7172

Imigranţi 1293 1297 1620 1706 2056 1968 2070

Repatriaţi 1462 1614 1285 1816 1131 1608 1763

Total 9201 9403 10281 10688 10014 10261 11005

Sursa: Anuarul Statistic al R. Moldova, 2007, p.69.

Astfel datele ultimului recensământ au arătat că un număr de 273 mii persoane cu

domiciliul în R. Moldova erau absente. Majoritatea persoanelor temporar absente erau plecate la

muncă sau în căutarea unui loc de muncă - 88,7%, la studii – 6,5%, din alt motiv 4,8%. Datele

experţilor şi studiilor realizate arată că numărul emigranţilor ar fi de cel puţin 2 ori mai mare

variind între 400 şi 600 mii persoane. Bărbaţii emigranţi constituiau 57% comparativ cu femeile

(2004).

7

Direcţiile principale ale migraţiei, conform datelor recensământului, sunt F. Rusă -

56,2%, Italia – 19,4, România – 3,9%, Portugalia – 3,5%, Ucraina – 3,1%, Turcia – 3%. Restul

sunt plecaţi în alte state, ponderea fiind mai mică de 3%. Migraţia externă a R. Moldova până la

obţinerea independenţei avea o singură direcţie – spre est, actualmente vectorul migraţional se

îndreaptă tot mai mult spre vest.

Cauza principală a migraţiei rămâne a fi cea economică. Atât timp cît nivelul de

dezvoltare economică va rămâne în urmă, precum şi diferenţele mari de remunerare faţă de

statele vecine sau mai dezvoltate, tendinţele migraţionale se vor menţine la cote înalte.

R. Moldova se înscrie printre statele cu ponderile cele mai mari ale remitenţelor. Astfel,

conform datelor Băncii Mondiale R. Moldova se află printre primele în lume după mărimea

remitenţelor în raport cu PIB-ul constituind circa 38% în 2007 (fig 1.).

Remitenţele migranţilor moldoveni (procent din PIB)

0

5

10

15

20

25

30

35

40

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Sursa: Matthias Luecke ş. a. Migraţia muncii şi remitenţele, Moldova. – 2008.

Datele recente ale Băncii Naţionale a Moldovei indică că migranţii moldoveni au

transferat în ţară 1108, 87 mln. dol. SUA pe parcursul primelor 8 luni ale anului 2008.

8

Capitolul III : Migraţia populaţiei din

Moldova,fenomenul,impactul şi modelele posibile de

migrare în viitor

Estimarea procesului migraţionist din Republica Moldova

Migraţia forţei de muncă afectează deosebit de mult dezvoltarea economică şi socială a R.M.

La mijlocul anului 2006, aproximativ o pătrime din populaţia activă din punct de vedere

economic a ţării era angajată peste hotare. Remitenţele expediate de muncitorii migranţi

familiilor din Moldova au constituit o treime din produsul intern brut al republicii. Numărul

migranţilor, precum şi volumul remitenţelor, a crescut constant din anul 1999, fără a exista

vreun indiciu că această tendinţă ar putea fi schimbată. Acest fapt ridică întrebări dificile

privind modul în care economia şi societatea moldovenească vor face faţă acestor provocări

în anii următori. Pentru a elabora politici de valorificare a beneficiilor migraţiei pentru

dezvoltarea economică şi diminuarea concomitentă a consecinţelor ei negative, este necesar

de a avea informaţii actualizate privind evoluţia procesului migraţiei şi al remitenţelor

migranţilor.

În acest scop,Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM), cu sprijinul Agenţiei

Suedeze pentru Dezvoltare Şi Cooperare Internaţională (ASDI), a ordonat o cercetare

reprezentativă detaliată a familiilor moldoveneşti, cu un accent asupra motivului pentru care

oamenii migrează - sau nu migrează - şi asupra modului în care decizia respectivă afectează

bunăstarea membrilor familiei. Cercetarea a fost efectuată în R. Moldova de către CBS-AXA

(Primul raport ce descrie şi analizează rezultatele privind migraţia şi remitenţele R.M.) pe

parcursul lunilor iulie -august 2006..Există mai multe estimări ale numărului de migranţi din

Moldova şi diferenţe considerabile între statistica oficială şi evaluările neoficiale din diferite

surse. Datele oficia¬le privind emigrarea legală sau normală (Anuarele Statistice 2003/4)

sugerează emi¬grarea unui număr de la 5000-9000 mii de persoane anual în anii 1992 şi

2005.

Prevalenţa migraţiei din R.Moldova în anii 1999-2005

(migranţi per 100 de rezidenţi, cu vârste cuprinse între 18 şi 64 de ani)

O estimare similară a fost obţinută de Studiul forţei de muncă 2003, iar în 2004, un studiu

in¬dependent, efectuat de Alianţa de Micro-finanţare din Moldova, a apreciat că între 265 şi

9

285 mii de cetăţeni ai Moldovei au plecat peste hotare pentru a-şi găsi de lucru .Presa a

sugerat că 1000000 de cetăţeni ai Moldovei au plecat în străinătate

Descrierea ce urmează a fenomenului migraţiei din Moldova se descrie ca: Emigranţii din

Moldova sunt de obicei tineri, peste 60% au vârsta sub 40 de ani şi aproape 40% - sub 30 ani.

Există o diferenţă de gen importantă, majoritatea femeilor se încadrează în categoria de

vârstă de 31-40 ani şi mai puţine - în categoria de vârstă de 21-30 ani (35% si 28% din

femeile ce au emigrat).

Deşi AFM (Ancheta Forţei de Muncă), descrie, probabil, cu acurateţe tendinţa generală a

migraţiei, compararea estimărilor AFM din 2004 cu rezultatele recensământului populaţiei

din 2004 inspiră o mare nesiguranţă în ceea ce priveşte numărul total de migranţi. Utilizând

aceeaşi definiţie ca şi AFM, recensământul descoperă doar 242.000 de muncitori migranţi

(cu excepţia studenţilor şi a celor care se află peste hotare din alte motive decât cel de a

munci) versus 354.000,conform AFM.

Cifra recensământului ar putea fi subestimată, deoarece câteva gospodării nu au fost luate în

calcul (datele recensământului cu privire la numărul total al populaţiei au fost reexaminate şi

corectate cu aproximativ 6 %). Totuşi, această neluare în calcul a unor gospodării nu poate

explica, de ce estimările numărului de migranţi în cadrul AFM sunt cu aproape 50 procente

mai mari decât cifra din recensământ. Să presupunem că numărul oferit de recensământ este

în linii mari corect, iar estimările AFM sunt influenţate de vechea schemă de eşantionare a

AFM. Dacă discrepanţa poate fi sau nu explicată în felul acesta, va fi clar după ce Biroul

Naţional de Statistică va efectua o comparaţie controlată a impactului aplicării schemei vechi

a AFM de eşantionare versus impactul celei noi (corectă din punct de vedere metodologic şi

bazată pe recensământ).(Anexa 1,Anexa 9)

Cercetările CBS-AXA din 2004 şi 2006 conţin estimări ale numărului de migranţi aflaţi

peste hotare în momentul intervievării, care corespund îndeaproape definiţiei de migrant

utilizată în AFM şi în recensământul populaţiei. Mai mult decât atât, cercetările CBS-AXA

oferă o bună înţelegere a migraţiei sezoniere şi a planurilor oamenilor de a migra în viitorul

apropiat. [12,pag.6-8]

Migranţi aflaţi peste hotare in anul 2006, (mii, CBS-AXA extrapolata)

Conform definiţiei celei mai înguste, care corespunde recensământului şi AFM, în anul 2004

existau 214.000 de migranţi, iar în anul 2006 - 265.000. Deşi estimarea pentru anul 2004 este

cu aproximativ 12 procente mai mică decât cifra din recensământ (242.000), ordinul de

magnitudine este in mare parte acelaşi. Creşterea cu aproape 25 %, până la 266.000, în

10

cercetarea CBS-AXA din 2006 este de asemenea plauzibilă în raport cu contextul estimărilor

AFM.

Migranţii sunt în principal persoane cu studii. Numai 10 % nu au absolvit nici o instituţie de

învăţământ, şi peste 41% au încheiat nivelul secundar. Alte 28% sunt absolvenţi ai

instituţiilor de învăţământ su¬perior. Din datele statistice a R.Moldova cunoaştem că 247,4

mii sunt cu instruire superioară. Dintre care 111,9 sunt bărbaţi,iar 135,5 sunt femei.(Anexa 2)

Majoritatea migranţilor din Moldova, peste 58%, pleacă în Rusia şi mai puţin de 32% se

îndreaptă spre ţările membre ale UE. Printre aceste ţări, Italia este cea mai popu¬lară

destinaţie, cu peste 18% de emigranţi.

Femeile emigrează preponderent spre ţările Mării Mediterane şi mai puţin spre statele

nordice ale Europei sau CSI . Acest model nu este surprinzător, pentru că în perioada

sovietică, moldovenii îşi căutau munci sezoniere în agricultură şi construc¬ţii în alte

republici ale Uniunii Sovietice, în special, în Ucraina şi Rusia. în prezent, ma¬joritatea

lucrează ca muncitori în sectoarele petrolier, industrial şi de construcţie; alţii lucrează ca

şoferi, îngrijitori şi mici vânzători cu amănuntul (Dudwick şi Sethi). Deşi nu¬mărul

respondenţilor este redus, se pare că puţin peste jumătate din emigranţi lucrează în

construcţii. Nici o altă categorie nu se apropie de această valoare .

Puţin peste 28% lucrează cu contract de muncă şi peste 70% nu sunt incluşi în acest sistem

salarial. Foarte puţini au fost ajutaţi de guvern sau au emigrat pe căi oficiale / comune. Când

au fost întrebaţi cine i-a ajutat sau le-a organizat plecarea, respondenţii au afirmat, în

proporţie de peste 46%, că nu au fost ajutaţi de nimeni. Puţin sub 30% au fost ajutaţi de

prieteni, vecini şi cunoscuţi şi aproximativ 12% au fost ajutaţi de membri ai familiei. Doar

4.3% şi respectiv 3.8% au apelat la agenţii de turism sau agenţii de recrutare. Ponderea înaltă

a migranţilor care au plecat fără nici un ajutor se explică prin faptul că majoritatea din ei au

plecat în Rusia. Peste 81% din emigranţii în Rusia (mai mult de 58% din numărul total al

emi¬granţilor din Moldova) au mers fără nici un ajutor. Majoritatea emigranţilor au găsit un

loc de muncă într-o lună (peste 82%), dintre care jumătate au găsit de lucru imediat după ce

au sosit în ţara de destinaţie. Numai un procent foarte mic a plătit pentru a obţine o slujbă

(mai puţin de 6%).

În ceea ce priveşte modalitatea de pleca¬re, majoritatea au plecat având buletin de identitate

(54%). Această cifră corespunde aproximativ cu numărul migranţilor care lu¬crează în ţările

CSI. Puţin peste 13% au avut o viză de lucru şi puţin peste 14% au utilizat o viză turistică.

Numai un număr mic din respondenţi au admis că au avut o viză fal¬să sau au fost

11

transportaţi ilegal de călăuze (puţin peste 5% din fiecare categorie), deşi este evident că

aceste cifre pot fi nerepre¬zentative.

De asemenea, trebuie de remarcat faptul că familiile emigranţilor expediază bani

migranţilor, deşi sumele sunt foarte mici. Puţin peste o treime din emigranţi trimit acasă şi

bunuri pe lângă bani, în majo¬ritatea cazurilor, haine, produse alimentare şi tehnică de uz

casnic. Doar o trei¬me din transferuri sunt efectuate prin canale oficiale (transferuri bancare,

transfer rapid şi prin poştă) în mod regulat, chiar dacă mai mult de jumătate au utilizat aceste

modali¬tăţi cel puţin o dată.

În ceea ce priveşte utilizarea transferurilor din străinătate, peste 70% susţin că cheltuiesc

banii pentru a cumpăra produse alimentare şi haine, iar peste 60% plătesc din aceşti bani

serviciile comunale. În ceea ce priveşte însă utilizarea fondurilor acumulate în străinăta¬te,

peste 45% din respondenţi au afirmat că prioritatea lor este consumul curent (produ¬se

alimentare, haine, etc.). Numai un procent mic acordă prioritate investiţiilor în afaceri.

Este la fel de important să recunoaştem universitatea transferurilor de peste hotare

(COMPAS), în sensul că transferurile adresate înseamnă o varietate de tipuri de transferuri

care produc impacturi diferite. De exemplu, impactul transferurilor intra-familiale ar pu¬tea

fi diferit de impactul transferurile către colectivităţi.

Migraţia şi sărăcia

Luând în consideraţie dificultăţile de obţinere a informaţiilor adecvate privind nivelul

migraţiei, emigranţi şi transferurile de peste hotare, este surprinzător că identificarea exactă a

im¬pactului lor asupra creşterii, angajării şi redu¬cerii sărăciei nu constituie o problemă.

Trebuie de remarcat că impacturile pozitive sau ne¬gative pot să nu fie substitutive. De

exemplu, este imposibil de afirmat că emigrarea intelec¬tualilor sau reducerea capitalului

uman poate fi contracarată prin fluxurile financiare sporite din contul transferurilor de peste

hotare: ele nu sunt substitutive (Kapur 2004). Această secţiune prezintă diferite impacturi pe

care, după părerea noastră, le are migraţia asupra creşterii, angajării şi reducerii sărăciei.

Unele impacturi sunt directe, de exemplu, sporirea consumului gospodăriilor casnice datorită

transferurilor de peste hotare. Altele sunt mai puţin directe, consumul curent în baza

investi¬ţiilor anterioare sau consolidarea cunoştinţelor datorită experienţei acumulate în

străinătate, ceea ce conduce la mărirea potenţialului de câştigare a veniturilor. Multe dintre

aceste sub¬iecte au fost discutate în capitolele preceden¬te la care se face referinţă în această

secţiune pentru a obţine o imagine mai bună a impac¬turilor pozitive şi negative ale

migraţiei.

12

Mărimea minimului de existenţă1 în 2007 a fost în creştere faţă de anul 2006 cu 17,6% şi a

constituit în medie pe lună pentru o persoană 1099,4 lei. Valoarea minimului de existenţă

este condiţionată atât de nivelul preţurilor la produsele alimentare incluse în coşul alimentar,

cât şi de ponderea cheltuielilor ce revine coşului nealimentar (costul produselor nealimentare

şi serviciilor), care este determinat în baza structurii reale a cheltuielilor de consum ale

populaţiei conform cercetării bugetelor gospodăriilor casnice.

Cu toate că obţinerea unor informaţii adec¬vate despre migranţi este problematică, situaţia

poate fi privită în oglindă atunci când se încearcă dobândirea unor informaţii despre

transferurile de bani de peste hotare, în mod similar, există date statistice care nu includ

fluxurile de bani din afara canalelor formale şi multiple estimări neoficiale. Ia¬răşi, presa

prezintă nişte cifre foarte mari. Moldova nu este singura ţară cu asemenea probleme şi, în

general, calitatea datelor despre transferurile de peste hotare nu este prea bună (Kapur 2004).

Peste o jumătate din respondenţii trimit bani acasă cel puţin o dată în trimestru şi 25%

expediază bani regulat. Echipa a estimat că pes¬te jumătate de miliard de dolari au fost

transferaţi din străinătate în ultimele 12 luni (octombrie 2004), în următorul an, această cifră

a ajuns la 600 ml. euro (octombrie 2005); 800 ml. euro octombrie 2006; şi pe anul 2007 a

fost prognozata în jur de 1 mld - 1,2 mld euro.

Rezultatele Studiului: transferuri de bani de la cetăţenii Republicii Moldova, aflaţi peste

hotare la muncă estimează că 398.000 de locuitori ai ţării lucrează în străinătate şi provin din

aproximativ 315.000 gospodării casnice. Dacă este luat în consideraţie nu¬mărul persoanelor

care erau în Moldova la acel moment, dar au fost peste hotare şi locuiesc în ţară temporar

(expresia exactă a fost "sau o anumită perioadă"), atunci contingentul emigranţilor se ridică

la apro¬ximativ 567.000. Puţin peste 20% din toate gospodăriile casnice din Moldova au

unul sau mai mulţi membri plecaţi în străinătate, majoritatea lor, peste 80%, având un

mem¬bru peste hotare.

Setul de date pe care îl conţine cercetarea reprezintă o sursă amplă de informaţii cu privire la

migraţie şi remitenţe la nivelul gospodăriilor casnice. Acest raport formulează cele mai

caracteristice constatări şi nu pretinde a oferi date exhaustive. Prin urmare, această bază de

date va fi pusă la dispoziţia cercetătorilor de bună credinţă, cu condiţia ca aceştia să prezinte

Oficiului OIM Moldova constatările cercetării sub forma unui document de lucru, în format

potrivit pentru a-l plasa pe pagina web a OIM.

Probabil, cea mai mare problemă cu care se confruntă BNM la estimarea remitenţelor este

faptul că o mare parte din ele, până la o treime din volumul lor total, conform BNM şi

13

aproape o jumătate, conform cercetării CBS-AXA, sânt expediate spre Moldova ca valută

străină în numerar. Drept exemple de acest fel ar putea servi întoarcerea migranţilor care îşi

aduc cu ei propriile economii sau şoferii de microbuze care circulă pe rute internaţionale şi

acţionează în calitate de curieri neoficiali. Eforturile de a estima remitenţele în numerar sunt

susţinute de faptul că o mare parte dintre ele sunt utilizate pentru cheltuielile curente şi, prin

urmare, sunt convertite în valută naţională în numerar. Informaţiile cu privire la astfel de

tranzacţii sunt oferite de băncile comerciale şi de oficiile de schimb valutar, cum ar fi datele

privind transferurile electronice de bani spre Moldova prin intermediul băncilor comerciale

sau a serviciilor de transfer rapid de bani, ca Western Union, Moneygram etc. Mai mult decât

atât, la elaborarea propriilor estimări ale balanţei de plăţi, BNM ia în considerare şi valoarea

estimată a unor tranzacţii, care în mod normal sunt efectuate în valută străină în numerar, aşa

cum sânt achiziţionarea unor bunuri de consum, a vehiculelor de import sau a apartamentelor

în oraşe mari.

Transferurile ar putea avea un impact direct asupra reducerii sărăciei datorită niveluri¬lor

sporite de consum.

De obicei, în cadrul cercetărilor în care respondenţii sunt întrebaţi despre veniturile lor, cum

este şi această cercetare sau cercetarea bugetelor gospodăriilor casnice, realizată de agenţiile

de statistică, fluxurile de venituri sunt subestimate. Există multe motive plauzibile pentru

care respondenţii tind să nu declare volumul total al remitenţelor primite de gospodăriile lor.

În primul rând, economiile gospodăriilor sunt deseori sub formă de valută străină în numerar

şi multe persoane ezită să indice unei persoane aproape străină (cel care intervievează) că

deţin acasă o sumă mare de bani în numerar. În al doilea rând, aceste răspunsuri pot oferi o

imagine subiectivă privind starea remitenţelor, deoarece gospodăriile ce posedă remitenţe

relativ mari au o tendinţă mai accentuată de a nu răspunde la întrebările despre remitenţe sau

de a nu declara volumul total al acestora. În al treilea rând, majoritatea respondenţilor erau

membri ai gospodăriilor care nu au migrat, prin urmare, puteau să nu cunoască suma exactă

de bani, adusă acasă de migranţii lor.[10,pag.4]

În ceea ce priveşte modul de calcul, cercetările bugetelor gospodăriilor casnice (CBGS)

includ întrebări despre "transferurile perso¬nale" fără a face distincţie între originea lor

externă sau internă. Pe lângă aceasta, relaţia între transferurile de peste hotare şi sărăcie nu

poate fi studiată atent dacă numai o parte din ele sunt incluse în CBGC, unde ele prezintă

5.5% din totalul veniturilor obţi¬nute de gospodăriile casnice în comparaţie cu 17% din PIB,

estimate în baza raportului de executare a bugetului de stat.

14

Deşi estimările totalului remitenţelor, efectuate în baza cercetării CBS-AXA, în general sunt

mai reduse, remitenţele de valoare mediană şi nu medie primite de o gospodărie au crescut

considerabil, de la 700 USD în anul 2004 până la 1472 USD sau mai mult în 2008(în funcţie

de nivelul sumelor introduse).

Această creştere este concordantă cu numărul populaţiei migrante a Moldovei, în general,

care în ţările gazdă capătă mai multă experienţă de muncă şi primesc salarii mai mari.

Valoarea medie a remitenţelor primite de o gospodărie este mai înaltă decât valoarea

mediană, deoarece distribuţia este foarte asimetrică, unde multe gospodării primesc sume

destul de mici, iar câteva - sume mult mai mari. În general, aproximativ 1,4 milioane de

oameni (din numărul total al populaţiei Moldovei de 3,4 milioane) au fost membri ai

gospodăriilor, care au primit remitenţe. Diferenţa dintre valoarea medie şi cea mediană a

remitenţelor a fost deosebit de mare în cercetarea CBS-AXA din anul 2004 (1472 USD faţă

de 700 USD), deoarece câteva gospodării au declarat remitenţe foarte mari, în valoare de zeci

de mii de USD. Deşi acele răspunsuri pot fi destul de exacte şi pot să demonstreze

aptitudinile persoanelor care le-au obţinut, totuşi în anul 2006 au fost raportate mai puţine

sume de acelaşi ordin de magnitudine. Prin urmare, remitenţele de valoare mijlocie raportate

nu s-au schimbat foarte mult în perioada dintre anii 2004 şi 2006, cu toate că cele de valoare

mediană au crescut substanţial.

Moldovenii plecaţi la muncă peste hotare au transferat prin intermediul băncilor în decursul

primelor trei luni ale anului 2008 348.46 ml. dolari .Dar din datele neoficiale,am discutat cu

unii colaboratori ai firmelor de transport (colete şi persoane ) şi am ajuns la concluzia

că,suma este mult mai mare. Luând în considerare procentul (suma în %) pe care firma de

transport o prestează pentru fiecare sumă primită. Am ajuns totuşi la concluzia că suma

remitenţelor este de aproximativ 700 ml. USD în primele luni ai anului 2008. Suma este mai

mare cu 33 la sută faţă de aceeaşi perioadă din 2007. Potrivit datelor Băncii Naţionale a

Moldovei, mai mult de 74 la sută dintre transferurile din perioada dată au fost realizate prin

intermediul sistemelor de transfer rapid. Astfel, numai în luna martie, remitenţele au

constituit 122,76 ml. USD, cu circa 17 la sută mai mult faţă de februarie curent, precizează

sursa citată.

Cele mai solicitate sisteme sunt: Western Union, Migom, Travelex, Strada Italia, Turkiye

Express, Money Gram, Moldova Express, Anelik , Leader etc.

Experţii susţin că în realitate, volumul transferurilor băneşti depăşesc cu mult datele oficiale,

moldovenii utilizând şi metode alternative de a trimite bani acasă, decât prin intermediul

băncilor. Statisticile BNM denotă că din anul 1999 şi până în anul 2007, volumul

remitenţelor a crescut în medie cu 35-40 la sută anual, astfel încât în perioada 1999-2007

15

volumul transferurilor oficiale s-a majorat de 13,5 ori. În 2007 prin intermediul băncilor

comerciale au fost transferaţi în jur de 1, 216 mld dolari. În 2006 moldovenii au trimis acasă

854,6 ml dolari, iar în 2005- 683,25 ml dolari.

Aceste dovezi ale cercetării cu privire la distribuţia mărimii remitenţelor au provocat

îngrijorarea că cifrele din balanţa de plăţi referitoare la remitenţe ar putea fi supraestimate,

fără a ţine seama de erorile şi omiterile pozitive considerabile din 2005. În comparaţie cu

dovezile cercetării, transferurile electronice de bani spre Moldova includ un număr

surprinzător de mare de plăţi mari, deseori apropiindu-se de limita maximă admisibilă pentru

respectivul canal de transfer. Se pare că unele dintre aceste plăţi enorme sunt făcute, de fapt,

în cadrul unor tranzacţii comerciale, însă pentru a evita procedurile birocratice sau

impozitele, sunt declarate ca fiind transferuri personale.

În ansamblu, estimările balanţei de plăţi referitoare la remitenţe ar putea supraestima puţin

suma adevărată, în timp ce cercetările au tendinţa de a o subestima. Pe ansamblul

economiei,remitenţele extrapolate şi introduse pe baza cercetărilor CBS-AXA pe anii 2004 şi

2006 au constituit aproximativ jumătate din nivelul remitenţelor sugerat de balanţa de plăţi.

Gospodăriile cu migranţi şi cele fără de migranţi au avut cândva aceeaşi incidenţă a sărăciei,

de aproximativ 40%, imediat după criza din 1998. Până în 2006, incidenţa sărăciei a scăzut

până la 20% în cazul gospodăriilor cu migranţi, în timp ce în gospodăriile fără migranţi a

crescut puţin, doar până la 32%. Astfel, remitenţele par să fi jucat un rol major în reducerea

sărăciei la toate nivelele la care s-a ajuns în Moldova în anii recenţi. Impactul remitenţelor

asupra sărăciei depinde de ţara de destinaţie a migrantului, cu un efect mai mare pentru

migranţii în UE şi efecte mai mici pentru migranţii în ţările CSI. Discursul public

accentuează faptul că gospodăriile cu migranţi nu doar beneficiază de pe urma migraţiei, dar

şi suferă din punct de vedere social şi emoţional, din cauza perioadei mari de separare de

membrii familiei, a lipsei unuia dintre părinţi etc. Aceste fenomene sunt prezentate în

cercetarea CBS-AXA. Când au fost rugaţi să numească două principale efecte ale migraţiei,

câteva gospodării cu un migrant au menţionat stresul emoţional datorat separării cuplurilor şi

lipsa de îngrijire părintească. Este interesant faptul că frecvenţa efectelor respective este

aceeaşi, atât în cazul gospodăriilor cu migranţi în UE, cât şi în cazul celor cu migranţi în CSI,

deşi migranţii în UE se află peste hotare o perioadă mult mai mare.

În plus, în unele gospodării, ai căror membri au migrat în CSI, în special cele din zonele

rurale, membrii rămaşi acasă trebuie să lucreze mult mai mult şi mult mai greu, sau chiar să

angajeze un muncitor pentru a suplini lucrul pe care în mod normal trebuia să îl

16

îndeplinească membrul plecat. Totodată, marea majoritate a gospodăriilor au declarat că

venitul mai mare al gospodăriei a fost efectul principal al migraţiei. Acest lucru a permis

unor familii cu migranţi în UE sau alţii să lucreze mai puţin şi să se bucure de mai mult timp

liber.

Discrepanţa în mare parte se datorează unui grup mic de gospodării, care primesc remitenţe

mari, şi a căror situaţie cu privire la remitenţe nu este în totalitate prezentată în cercetare.

Prin urmare, credem că rezultatele cercetării pot fi, cu siguranţă, considerate reprezentative

pentru majoritatea gospodăriilor ce primesc remitenţe în sume mici şi medii. În acelaşi timp,

tipurile de câştig şi utilizarea remitenţelor de către grupurile mici de gospodării ce primesc

remitenţe mari se pot deosebi de celelalte tipuri. Spre exemplu, consumul curent este

probabil mai puţin important, în timp ce procurarea de apartamente, economiile şi investiţiile

în afaceri au o prioritate pentru acest grup. Această calificare va fi deosebit de importantă

atunci când se vor discuta efectele macroeconomice mai extinse ale remitenţelor.

În ceea ce priveşte reducerea sărăciei, des¬creşterile majore din categoria "foarte difici¬lă"

şi diminuarea semnificativă în categoria "dificilă" pentru toate necesităţile de bază

demonstrează contribuţia transferurilor de peste hotare la bunăstarea gospodăriile casnice

care au membri migranţi. Câteva studii arată că transferurile din străinătate pot avea o

influenţă benefică asupra sărăciei cauzate de venituri mici, chiar dacă pot afec¬ta negativ alte

aspecte ale bunăstării. Mol¬dova ilustrează foarte bine aceste influenţe interconectate,

deoarece este una din ţările cu cea mai mare pondere a forţei de muncă ce se lucrează peste

hotare, a transferurilor migranţilor faţă de PIB şi transferurilor pri¬vate pentru venituri

disponibile. Dacă sunt calculate corect, toate aceste trei valori pro¬babil ajung la 30% din

total.

Această discrepanţă poate fi explicată prin trei factori. Pentru început, transferurile irizate

pentru construirea caselor pot să nu fie considerate venituri personale şi să nu fie declarate în

cadrul studiilor realizate, în al doilea rând, în special, în spaţiul rural, siguranţa insuficientă şi

pericolul de furturi ar putea determina gospodăriile casnice ce locuiesc în localităţi izolate să

"ascundă" banii primiţi de peste hotare de teamă că aceste informaţii ar putea fi divulgate şi i-

ar putea determina pe cineva să-i fure, în al treilea rând, CBGS nu includ un număr suficient

de familii ce au membri migranţi. După cum sugerează "teoria deficientă a migraţiei",

migraţia este costisitoare şi numai cei cu resurse sau acces la banii familiei sau surse

informale de bani îşi pot finanţa plecarea peste hotare. Aceasta înseamnă că migranţi

potenţiali nu sunt nici cei bogaţi, care nu au fost forţaţi de situaţia materială să plece din ţară,

şi nici cei săraci, care nu au acces la resurse financiare, ci clasa mijlocie a cetăţenilor relativ

tineri cu studii medii şi superioare şi experienţă de muncă.. Ultimul argument nu poate fi

17

considerat perfect valabil, deoarece ştim că majoritatea migranţilor lucrează în Rusia şi au

nevoie de puţine fonduri pentru a pleca în această ţară. Desigur, câştigurile lor sunt relativ

mai mici.

O estimare aproximativă ne suge¬rează că migraţia a redus incidenţa sărăciei cu 20-25% în

2002 şi că această diminuare a sărăciei cauzate de veniturile mici a fost în¬soţită de

aprofundarea sărăciei sociale.

Programul autorităţilor Republicii Moldova susţinut prin PRGF are ca scop susţinerea

creşterii economice şi reducerii sărăciei prin menţinerea stabilităţii macroeconomice,

îmbunătăţirea funcţionării sistemului financiar etc. Realizarea strictă a măsurilor preconizate

în programul susţinut prin PRGF urmează să stimuleze asistenţa externă pentru Republica

Moldova, contribuind astfel la o creştere economică durabilă şi la reducerea sărăciei.

Ca urmare a finalizării la 15 decembrie 2006 de către Consiliul Executiv al FMI a evaluării

programului Republicii Moldova de reforme economice şi reducere a sărăciei din cadrul

Acordului privind Facilitatea pentru Reducerea Sărăciei şi Creşterea Economică (PRGF) a

fost aprobată o suplimentare a acordului PRGF pentru trei ani până la suma de 110.88 mil.

DST. Ca rezultat al primei evaluări a fost disbursată suma echivalentă cu 31.97 mil. DST

(circa 48.0 mil. dolari SUA).

După cum a fost remarcat deja, marea majoritate a respondenţilor intenţionează să utilizeze

fondurile acumulate în rezultatul emigrării în primul rând pentru consum. Investiţiile în

afaceri par a fi o prioritate pentru foarte puţini. Prin urmare, impactul secundar al investiţiilor

asupra reducerii sărăciei cauzate de venituri mici datorită consumului din vii¬tor pare a fi

limitat în Moldova. Ca şi în multe alte ţări unde emigrarea este semnificativă, una din cele

mai mari provocări pentru ofi¬cialităţile din Moldova este de a schimba această situaţie şi de

a facilita canalizarea resurselor spre activităţi durabile ce creează locuri de muncă şi

generează venituri.

Capitolul IV: Migraţia şi piaţa muncii . Impactul social al

migraţiei

Evoluţia sectorului de educaţie şi procesul de migrare au avut un impact puternic asu¬pra

formării capitalului uman în Moldova. Doar fiecare al cincilea locuitor al Moldovei urmează

studii universitare. însă cel mai important este faptul că, în ultimii ani, a descrescut rata de

încadrare a copiilor din cele mai sărace gospodării în învăţământul gimnazial şi aceasta

18

constituie numai 50% în comparaţie cu 71% pentru cele mai bogate chintele. La nivel

universitar, situaţia este chiar mai proastă. Rata de încadrare a celor mai săraci bărbaţi şi

femei s-a micşorat con¬siderabil şi a ajuns la 4% în mijlocul anilor 2000. în cazul celor mai

bogate gospodării casnice, încadrarea în Învăţământul universi¬tar nu doar s-a majorat, ci a

fost, cu cifra de 34%, de patru ori mai mare decât în cele mai sărace chintele. Formarea

capitalului uman în Moldova este cu siguranţă în favoarea celor bogaţi. Diferite deficienţe

sociale, unele din care sunt produsele secundare ale sărăciei - alcoolismul, dependenţa de

droguri şi rata înaltă a criminalităţii, au erodat, de aseme¬nea, calitatea capitalului uman.

Una din cele mai mari provocări ale tran¬ziţiei este ajustarea educaţiei profesionale la noua

economie şi noile ocupaţii care sunt solicitate. Moldova nu se deosebeşte de alte republici ale

fostei Uniuni Sovietice şi se confruntă cu problema reorganizării sistemului de educaţie şi

instruire profe¬sională (EIP)[4] în ceea ce priveşte facilităţile, planurile de studii şi obiectele

pe care le predă.

Femeile şi bărbaţii care emigrează tind să aleagă destinaţii diferite. Italia, Belgia,

Germania,Israelul şi Turcia sunt destinaţii alese predominant de către femei, pe când bărbaţii

aleg Rusia, Ucraina, Portugalia, Franţa, republica Cehă şi Regatul Unit al Marii Britanii.

Această particularitate se poate explica prin caracteristicile serviciilor pe care le prestează

migranţii în ţările de destinaţie pe care le aleg. Ţări precum Rusia, care tind să le ofere

migranţilor servicii bazate pe munca fizică, cum ar fi lucrările în domeniul construcţiilor,

sunt tipic mai accesibile pentru bărbaţi. Şi, dimpotrivă, ţări precum Italia, care oferă locuri de

muncă pentru migranţi mai degrabă în domeniul serviciilor sociale, sunt preferate de către

femei. Pe teritoriul ţărilor de destinaţie, muncitorii migranţi moldoveni sunt concentraţi într-

un număr mic de oraşe mari. Pentru în jur de 150.000 de migranţi, sau mai mult de jumătate

dintre cei pentru care este valabilă informaţia, Moscova este destinaţia principală. Roma este

a doua ţară gazdă pentru aproximativ 13.000 de migranţi moldoveni. Alte oraşe importante,

în care se află câte câteva mii de migranţi sunt Sankt Petersburg,Istambul, Odessa, Lisabona,

Milano, Padova, Paris şi Tiumeni.

Cele zece oraşe găzduiesc,împreună, aproximativ trei sferturi din toţi migranţii proveniţi din

Moldova. Astfel, grosul fluxului de emigranţi din Moldova se îndreaptă spre foarte puţine

destinaţii. Pentru a obţine un desen mult mai pronunţat al modelelor de migrare, am divizat

migranţii în patru grupuri, bazându-ne pe ţara de destinaţie şi pe domeniul de angajare :

muncitori din industria construcţiilor în ţările CSI, care constituie în total o treime din

migranţii moldoveni;

alţi migranţi în ţările CSI (aproximativ un sfert din toţi migranţii);

19

migranţii în UE (o treime din toţi migranţii);

toţi ceilalţi, inclusiv migranţii în Turcia, România şi Cipru (12%).

Deşi fiecare din cele patru grupuri sunt relativ omogene,ele diferă considerabil unul de

celălalt în ceea ce priveşte caracteristicile socio-economice,de migrare şi modelele de

remitenţe.

Această secţiune descrie viaţa migranţilor peste hotare prin explorarea domeniilor lor de

activitate, statutului legal şi problemelor principale cu care se confruntă. În general, circa o

jumătate din toţi migranţii sunt angajaţi în industria construcţiilor şi aproximativ o cincime

sunt angajaţi în multiple activităţi din domeniul serviciilor. Alte domenii, cum sunt

agricultura, industria şi mineritul, transportul şi comerţul, joacă doar un rol minor. La

distribuirea migranţilor către destinaţii, cotele domeniilor de ocupaţii corelează strâns cu

categoriile de gen. Un studiu aprofundat al datelor ce au stat la baza cercetării a arătat că

majoritatea destinaţiilor pentru bărbaţi, cum este Rusia sau Portugalia, reprezintă o cotă mare

a migranţilor care muncesc în industria construcţiilor, pe când destinaţiile predominante

pentru femei, precum Italia sau Turcia, au mulţi migranţi angajaţi în domeniul serviciilor.

În general, se pare că locurile de muncă preferate de migranţii moldoveni cer deprinderi

rudimentare sau de o complexitate medie. Mai mult decât atât, migranţii sunt deseori angajaţi

în domenii care diferă de cele în care activau fiind în Moldova. În consecinţă, unii migranţi,

cu posibile excepţii ale lucrătorilor din construcţii, asimilează deprinderile respective în

procesul muncii pe care o îndeplinesc peste hotare.

Numai imigranţii în UE întâlnesc mai multe dificultăţi, mai mult de jumătate sosind fără un

serviciu şi aproximativ 13% fiind încă fără un serviciu peste o lună sau două de la sosire.

Uşurinţa relativă în a găsi un loc de muncă se datorează, în primul rând, omniprezenţei

reţelelor de migrare care oferă un mare ajutor migranţilor, atât înainte de plecarea lor din

patrie, cât şi la sosirea în ţara de destinaţie. În al doilea rând, în ultimii ani, cererea pentru

munca cu deprinderi rudimentare a crescut rapid în cele mai importante ţări de destinaţie. În

Rusia, creşterea preţului la petrol a generat o dezvoltare înaltă a domeniului construcţiilor, în

special în oraşul Moscova.

Datorită cunoaşterii foarte bune a limbii ruse, migranţii moldoveni beneficiază de o şansă

reală. În Italia, precum şi în alte ţări din Europa Occidentală, îmbătrânirea populaţiei duce la

o cerere mai mare de servicii de îngrijire pe termen lung, pe care, datorită salariilor modeste,

mulţi clienţi potenţiali nu-şi pot permite să le plătească lucrătorilor locali.

20

Factorii determinanţi ai migraţiei

Distincţia dintre factorii de împingere şi cei atragere a jucat un rol important în analiza

fluxurilor de migraţie. În general, factorii de împingere par să fie relativ mai importanţi

pentru migranţii în ţările CSI, atât a celor din industria construcţiilor, cât şi din alte domenii.

Din aceste grupuri, aproape 40% din persoane au indicat faptul că lipsa unui serviciu i-a

determinat să plece din Moldova. Această cifră este semnificativ mai mică pentru

UE şi alţi migranţi (respectiv 26% şi 33%). Este interesant faptul că incidenţa sărăciei

printre gospodăriile cu membri migranţi în ţările CSI (25%) este de aproximativ două ori mai

mare decât printre gospodăriile cu migranţi în UE (13%) şi mai mare decât printre

gospodăriile cu alţi migranţi (21%). În acelaşi timp, aproape o jumătate din gospodăriile cu

migranţi în ţările CSI şi UE, dar numai o treime din gospodăriile cu migranţi în alte ţări, au

declarat "creşterea consumului" drept motiv principal pentru emigrare.(Anexa 4)

Un factor important în procesul de migraţie îl constituie şomerii din Republica Moldova pe

ultimul an de studiu. Să examinăm deci care este principalul motiv al migraţiei. Raportul

rapid a necesităţilor de angajare în raioanele Cahul şi Bălţi demonstrează o rată înaltă a ratei

şomajului din aceste sectoare. Iar aceste fiind cele mai recente studii doar din unele sectoare

a Republicii Moldova.(Anexa 6)

Dimpotrivă, factorii de atragere par să fie relativ mai importanţi pentru fluxurile de migraţie

îndreptate spre Europa Occidentală şi alte ţări din afara CSI. Reţelele de migranţi au jucat un

rol mai mare decât în ţările CSI, multe persoane alegând ţările din afara CSI pentru că aveau

deja contracte sociale sau chiar un serviciu garantat în ţările respective. Condiţiile bune de

muncă au fost de asemenea un motiv important pentru a alege ţările de destinaţie din Europa

Occidentală, deşi preocupările pentru modul de viaţă ("un mod de viaţă mai bun") nu au jucat

un rol major. În cele din urmă, costul mic al călătoriei spre o ţară de destinaţie a fost factorul-

cheie de atragere, care a favorizat solicitarea ţărilor din CSI, având în vedere atât apropierea

geografică, cât şi călătoria fără vize. Aproximativ două treimi din migranţii spre CSI au

menţionat acest factor, deşi costul călătoriei nu a jucat un rol important în atragerea

migranţilor spre ţările din afara CSI.

Luate împreună, aceste analize ale factorilor de împingere şi atragere prezintă o dihotomie

care a stat la baza motivelor migraţiei.

21

În acest sens, migraţia spre ţările CSI tinde să fie determinată de necesităţi, pe când migraţia

spre ţările din afara CSI - de oportunităţi. Această dihotomie se poate referi şi la

caracteristicile socio-economice ale celor patru grupuri de migranţi. În 2006, în general,

migranţii moldoveni aveau în medie vârsta de 35 de ani, erau predominanţi bărbaţii venind

din mediul rural, care au finisat, de obicei, învăţământul mediu sau învăţământul superior de

scurtă durată (colegiu). Oricum, la o cercetare mai îndeaproape a acestor caracteristici

descoperim faptul că există diferenţe substanţiale între cele patru grupuri .

Persoanele angajate în industria construcţiilor în ţările CSI- bărbaţii din mediul rural, care au

un nivel relativ coborât de educaţie. Migranţii în CSI care muncesc în alte domenii sunt de

asemenea din mediul rural, dar nivelul lor de educaţie este considerabil mai înalt şi aproape o

jumătate din ei sunt femei. Migranţii în UE, la rândul lor, au cel mai înalt nivel de educaţie;

mai mult de jumătate dintre ei sunt femei şi cota migranţilor din mediul urban este relativ

înaltă. Alţi migranţi, care se află predominanţi în - Turcia, România şi Cipru, sunt în mare

parte, peste două treimi, femei care vin, mai mult decât proporţional,din mediul urban. Deşi

printre ele sunt puţine persoane cu studii superioare finisate, acesta este şi grupul cu cea mai

mare cotă de persoane care au cel mult o educaţie primară. O altă trăsătură izbitoare este

faptul că aproximativ o jumătate din aceşti migranţi au vârsta mai mică de 30 de ani,

comparativ cu puţin peste o treime din celelalte grupuri de migranţi. Acest grup poate fi

îndeosebi vulnerabil faţă de traficul cu fiinţe umane, deoarece constituie un număr mare de

migranţi tineri, femei şi cu un nivel de educaţie destul de coborât. Deşi contractele sociale

peste hotare erau deosebit de importante pentru imigranţii în ţările din afara CSI, reţelele de

suport în patrie şi în ţările de destinaţie erau cruciale pentru succesul migraţiei în toate

grupurile de migranţi. În general, peste 70% dintre migranţi au primit un ajutor la pregătirea

plecării lor şi peste 60% au primit un ajutor în ţările de destinaţie, cu o cotă chiar mai mare în

cazul imigranţilor în UE. Cota mare a imigranţilor în UE care primesc ajutor la locul de

destinaţie reflectă faptul că, probabil, este mult mai dificil a găsi un loc de muncă în Europa

Occidentală

Mai mult decât atât, mai mulţi imigranţi în UE călătoresc şi locuiesc ilegal în ţările-gazdă.

Statutul lor ilegal îi face să nu aibă încredere în instituţiile oficiale existente şi îi determină,

în schimb, să apeleze la reţelele neoficiale.

Impactul social al migraţiei

Un aspect imoral al migraţiei este traficul de fiinţe umane, care este destul de răspândit în

Moldova, iată care sunt principalele trei trăsături ale traficului de fiinţe umane în Moldova:

22

traficanţii induc în eroare victimele inocente, cu promisiunea unui loc de muncă peste

hotare. Cetăţenii moldoveni cheltuiesc în medie 126 dolari SUA pentru a obţine un loc de

muncă în ţările CSI, 1,987 dolari SUA pentru un loc de muncă în Europa de Vest şi 2,470

dolari SUA - în Orientul Mijlo¬ciu. Doar două cincimi din migranţi utilizează pentru aceasta

fonduri proprii. Din numărul rămas, 30% au împrumutat bani de la rude, 30% de la cămătari

(cu dobânzi lunare de la 10 la 15 procente în valută) şi aproape 20% au împrumutat de la

asociaţiile de economii şi împrumut (cu o dobândă de 20-30%).Pe lângă aceasta, deseori

oamenii îşi vindeau bunurile;

persoanele care au fost traficate deveneau sclavi pentru muncă în ţara gazdă. Aceasta se

întâmpla atunci când oamenii nu-şi găseau de lucru peste hotare, sau pierdeau serviciul, sau li

se furau actele, sau erau reţinuţi de patroni, sau nu-şi puteau plăti datoriile generate de

emi¬grare;Ultimul fenomen era legat adesea de traficarea celor mai săraci. Traficantul plătea

familiei emigrantului în avans, iar datoriile urmau a fi plătite de persoanele traficate din

salariile lor ulterioare;

o parte semnificativă din femeile care au emigrat, majoritatea din ele fiind sub 25 de ani,

au fost prostituate, deşi estimările variază mult, de la 10,000 la 100,000 persoane (Ambasada

SUA în Suedia 2002). Chiar dacă unele femei se prosti¬tuează conştient în străinătate sau

sunt con¬ştiente despre riscul de a fi prostituate, altele sunt atrase peste hotare cu promisiuni

false de a fi aranjate la lucru şi apoi forţate să se prostitueze. Există câteva motive principale

care explică asigurarea industriei sexuale cu femei din Moldova. Ele includ asemenea motive

structurale, precum sărăcia, exclude¬rea socială (în cazul romilor), şi insecuritatea care le

forţează pe femeile tinere să plece peste hotare în căutarea oportunităţilor mai bune în viaţă.

Un sondaj efectuat printre tineri cu vârste între 16 şi 30 de ani din Mol¬dova a demonstrat că

aproape toţi ar dori să plece în străinătate, la prima ocazie. Violenţa domestică, de asemenea,

le încurajează pe femei să plece din ţară.

Traficul de fiinţe umane a fragmentat co¬munităţile şi familiile, a subminat capitalul uman,

a lipsit gospodăriile casnice de trans¬ferurile băneşti de peste hotare aşteptate şi a cauzat

abandonul copiilor. Migranţii care lucrează ilegal în ţările gazdă sunt supuşi exploatării şi

abuzului din partea contraban¬diştilor, patronilor şi autorităţilor locale. Pe măsură ce ţările

gazdă impuneau restricţii tot mai stricte asupra emigranţilor, ele for¬ţau un număr tot mai

mare de oameni să lucreze ilegal. Chiar dacă migranţii ilegali puteau rămânea să lucreze în

ţările gazdă, ei deveneau o clasă fără drepturi sau resurse. În fine, emigrarea ilegală a

contribuit la expan¬siunea reţelelor criminale globale. Benefi¬ciind de diferenţa între

23

oportunităţile legale şi cererea reală pentru migrare, organizaţiile criminale implicate în

comercializarea arme¬lor, drogurilor şi prostituţie şi-au diversificat activitatea prin

contrabandă cu migranţi. Ei beneficiau de o cerere stabilă din partea emigranţilor şi li se

aplica o persecutare şi o urmărire penală insuficiente pentru aseme¬nea acţiuni. Victimele

acestui trafic devin vulnerabile în faţa violenţei, izolării şi unor boli, precum maladiile cu

transmitere sexua¬lă şi HIV/SIDA. Rezultatul final este pierderea umană gravă.

Migraţia a avut de asemenea efecte nefa¬vorabile asupra copiilor. Atunci când copiii

emigranţilor rămân acasă sub supraveghe¬rea rudelor sau vecinilor, ei sunt supuşi riscului de

a abandona şcoala, de a pleca de acasă şi de a deveni copii ai străzii, iar acest proces se

observă în Moldova. Copiii au în¬ceput să fie traficaţi. Conform datelor Minis¬terului

Afacerilor Interne, Moldova a devenit principala sursă de fete minore pentru Rusia, unde

acestea sunt exploatate sexual. Se es¬timează că 5.000 fete sunt traficate anual. Copiii din

instituţiile rezidenţiale, care sunt obligaţi să părăsească instituţia la vârsta de 16 ani, când nu

deţin abilităţi profesionale şi nu sunt incluşi în reţele de asistenţă, sunt cel mai mult supuşi

riscului de a fi traficaţi şi chiar au existat acuzaţii de implicare a unui director de orfelinat în

vânzări de fete pen¬tru traficanţi .

Prevalenţa puternică a fenomenului migraţiei, precum şi creşterea substanţială şi constantă a

numărului de migranţi în cursul ultimilor 7 ani, ridică întrebarea: cum va evolua această

tendinţă? Sau o altă întrebare, mai subtilă: cum va fi societatea moldovenească, să zicem, în

anul 2012? Părţilor cointeresate, începând cu persoanele fizice care îşi fac planuri de viitor şi

terminând cu ministerele care elaborează politici ce ţin de migraţie, le va fi de ajutor dacă vor

înţelege mai bine încotro se îndreaptă fenomenul migraţiei şi societatea moldovenească în

general. Totuşi, experienţa acumulată este prea mică pentru a oferi mai multe indicii, iar

situaţia migraţiei în Moldova este unică, din punctul de vedere al aspectelor ei de bază, astfel

încât experienţa altor ţări nu ne poate fi de mare folos.

În acest context, prezenta secţiune examinează argumentele cercetării CBS-AXA asupra a

două aspecte ale migraţiei din Moldova, care se pare că vor avea un anumit impact în viitor:

schimbarea componenţei grupului noilor migranţi în ceea ce priveşte vârsta şi realizările

educaţionale ("valuri de migraţie") şi intenţiile migranţilor de a se întoarce în patrie.

Secţiunea dată face referire la această discuţie pentru a extrage obiective realiste pentru

politicile guvernamentale şi pentru a examina anumite politici concrete.

Creşterea aproape liniară a numărului de migranţi, începând cu anul 1999, este ieşită din

comun, deoarece muncitorii migranţi sunt concentraţi în anumite grupuri socio-economice.

24

La prima vedere, ne putem aştepta la o încetinire a migraţiei în ansamblu, deoarece

potenţialul acestor grupuri de a migra se epuizează treptat. Aşa cum migraţia forţei de muncă

din Moldova, în mod evident, nu a încetinit, această secţiune evaluează dovezile privind

modificarea condiţiilor socio-economice ale migranţilor şi tratează posibilele influenţe ale

acestora în viitor.

Tabelele prezintă în rezumat informaţiile oferite de Ancheta Forţei de Muncă (AFM) şi

cercetarea CBS-AXA privind componenţa contingentului de migranţi din punctul de vedere

socio-economic în anii 1999, 2005 şi 2006, precum şi al persoanelor ce intenţionează să

migreze în viitorul apropiat. În baza informaţiilor din tabel pot fi identificate trei valuri de

migraţie.

Primul val i-a cuprins pe migranţii relativ tineri, cu un nivel mediu de instruire,

predominant de sex masculin şi deseori din zonele urbane. Plecarea acestui grup de migranţi

la finele anilor '90 a dus la formarea unor reţele de migranţi. Informaţiile cu privire la

oportunităţile migraţiei au devenit foarte accesibile şi costul plecării noilor migranţi s-a

redus, deoarece noii migranţi au putut prelua experienţa predecesorilor lor.

Al doilea val de migraţie s-a iniţiat la începutul anilor 2000 şi se pare că mai este încă

puternic. Migranţii actuali au tendinţa de a fi persoane în vârstă, în special bărbaţi, însă cu

mai puţine studii şi de cele mai multe ori provenind din zonele rurale. Aceste caracteristici

indică faptul că al doilea val de migranţi poate fi clasificat ca fiind determinat de necesităţi.

Persoanele care planifică să migreze în viitorul apropiat reprezintă al treilea val de

migranţi,pentru care probele sunt, în cel mai bun caz, anecdotice. Viitorii migranţi vor

include mai puţine persoane de vârstă medie şi mai multe persoane tinere (sub 30 de ani) şi

relativ bătrâne (peste 50 de ani). Al treilea val, de asemenea, include mai multe persoane de

feminin şi persoane cu niveluri înalte de educaţie, majoritatea din zonele urbane.

Prin urmare, migraţia din viitor pare a fi determinată mai mult de posibilităţi şi ar putea

implica o migraţie permanentizată şi un risc mai mare de exod al creierilor.

Migraţia forţei de munca constituie una din forţele principale care determina dezvoltarea

economica si socială a Republicii Moldova,iar semnificaţia acesteia nu pare a se diminua in

viitorul apropiat. Numărul migranţilor si volumul remitenţelor a crescut constant de la

sfârşitul anilor 1990 fora careva indicii de inversare a acestei tendinţe. Aproximativ un sfert

din populaţia economic activa a Moldovei munceşte peste hotare,in timp ce remitentele

trimise in tara deja au depăşit 1miliard USD potrivit balanţei de plaţi întocmita de Banca

Naţionala a Moldovei. Abordând acest fenomen,aceasta lucrare se axează pe modelele

25

migraţiei forţei de munca din Moldova si repercusiunile sale multilaterale pentru

migranţi,familiile acestora si societatea moldoveneasca in general.

Capitolul V: Modelele posibile ale migraţiei în viitor

Tendinţele actuale ale mişcării migraţioniste din Moldova

Atât cercetările calitative, cât şi cele cantitative relevă motive similare pentru migrare.

Studiul transferurilor de peste hotare în Moldova dez¬văluie că principalul motiv este

consumul cu¬rent - aproape 44% din respondenţi au citat acest motiv ca factor principal.

Achitarea dato¬riilor şi investiţiile în locuinţă sunt factorii doi şi trei ca importanţă. Aceşti

trei factori constituie împreună cele mai importante motive pentru un număr de peste 84%

din respondenţi. O proporţie foarte mică de emigranţi (mai puţin de un procent) a numit

investiţiile în afaceri ca factor principal în decizia de a emigra. Aceste date corespund cu

scopurile reale de utilizare a transferurilor şi resurselor acumulate de emigranţi, după cum a

fost descris anterior.

Studiul calitativ de CBS- AXA (2006) a indicat rezultate simi¬lare, unde principalii factori

pentru emigrare au inclus: (a) bani insuficienţi pentru necesi¬tăţile de bază sau "probleme

financiare"; (b) lipsa locuinţei sau dorinţa de a îmbunătăţi condiţiile de trai; (c) lipsa unui loc

de muncă / unui salariu mare; (d) necesitatea de a plăti pentru studiile unuia din membrii

familiei, şi (e) oportunitatea de a pleca, faptul că cineva îi aşteaptă în ţara gazdă, posibilitatea

de a pleca legal, etc.

În final, constatăm faptul că modelele de migraţie variază semnificativ între cele patru

grupuri de migranţi. Ţările din CSI găzduiesc în mare parte migranţi sezonieri, care muncesc

de obicei în domeniul construcţiilor. Clima continentală şi fluctuaţia care rezultă în cererea

de muncitori puţin calificaţi, face ca migraţia sezonieră să devină o opţiune atractivă. Mai

mult decât atât, costurile şi riscurile ilegalităţii sunt comparativ mai mici. Dimpotrivă,

conduşi de riscurile şi costurile unor călătorii ilegale frecvente, mulţi imigranţi în UE pleacă

din Moldova pentru perioade îndelungate şi un număr impunător dintre aceştia intenţionează

chiar să se stabilească cu traiul peste hotare.

Nu dispunem de informaţii adecvate despre statutul sărăciei migranţilor,dar relevă că suma

de bani necesară pentru a emigra nu este mare. Mai mult de jumătate din intervievaţi susţin

că chel¬tuielile de emigrare sunt mai mici de 100 dolari SUA, iar o pătrime susţine că sunt

mai mici de 50 dolari SUA .Majoritatea emigran¬ţilor ce cheltuiesc o sumă mică emigrează

26

în ţările CSI. Emigranţii către statele UE vor cheltui mult mai-mult, peste 6000 dolari SUA

pentru Italia sau Spania şi peste 440 dolari SUA pentru Turcia.

Mai multe surse au evidenţiat două scenarii posibile în viitor. Potrivit primului scenariu,

există dovezi exemplificate că migranţii vor rămâne în ţările gazdă şi îşi vor aduce acolo

familiile, secând astfel fluxul de transferuri. Acest scenariu este descris cel mai des de

observatorii atenţi ai situaţiei din Moldova. Datele nu confirmă aceste temeri, indicând faptul

că numai un mic procent de emigranţi intenţionează să rămână în ţările gazdă, iar marea

majoritate doresc să se reîntoarcă în Moldova, după ce au econo¬misit sau au transferat bani

suficienţi. Se relevă că majoritatea emigranţilor din Mol¬dova (peste 67%) intenţionează să

revină în Moldova după ce au câştigat bani suficienţi. Deşi în sens static aceasta ar conduce

la di¬minuarea în mod dinamic a emigrării, este posibil să nu se întâmple astfel, pentru că

emigranţii care au revenit acasă ar putea fi înlocuiţi de alţii noi. Aproape 60% din

res¬pondenţi au susţinut că ei sau un membru ai familiei lor intenţionează să plece din ţară în

viitorul apropiat. Dintre aceştia, aproape jumătate intenţionează să plece în Rusia. în fine,

răspunsul la întrebarea de bază privind intenţia de a se stabili în ţara de destinaţie pentru

totdeauna a relevat că doar 11.4% au susţinut că asta este intenţia lor. Constatările

suplimentare ale Barometrului Opiniei Publi¬ce (august 2000 - noiembrie 2005), efectuat de

Institutul de Politici Publice din Moldova (IPP), confirmă această tendinţă, sugerând că circa

80% din populaţie doreşte să plece din ţară temporar sau permanent. Pentru cei tineri, această

cifră este mai ridicată - aproa¬pe 90% din tinerii cu vârsta între 18 şi 20 de ani doresc să

plece din Moldova pentru o perioadă de timp. Alte constatări par să certifice acelaşi scenariu:

Barometrul revelă că, dacă ar exista posibilitatea, aproximativ 37% ar dori să plece pentru

totdeauna din ţară. Doar 9% din tinerii intervievaţi doresc să rămână în Moldova.[13,pag.18]

A doua temere este că cererea pentru emi¬granţi se poate diminua peste câţiva ani, fie

datorită schimbărilor pe pieţele de muncă din ţările gazdă, fie datorită sporirii dificul¬tăţilor

cauzate de controlul poliţiei. Ultimul argument ar afecta cu siguranţă migranţii ilegali. Deşi

cele mai mari preocupări sunt exprimate vizavi de ţările Uniunii Europene, dat fiind faptul că

majoritatea emigranţilor pleacă în ţările CSI şi, în special, în Rusia, relaţiile Moldovei cu

aceste state ar putea fi la fel de importante. Aici apare o problemă legată de lipsa de date. Cu

toate că ţările CSI sunt responsabile pentru absorbţia majori¬tăţii lucrătorilor din agricultură

şi construcţii, emigranţii în ţările UE ar putea fi responsabi¬li pentru majoritatea

transferurilor de peste hotare sau abilităţi profesionale ce sunt utilizate de cei care revin în

Moldova.

27

Prin urmare, este foarte dificil să generalizăm fără datele adecvate, dezagregate pe ţări de

destinaţie. Doar atunci pot fi analizate argu¬mentele pro şi contra contextelor modifica¬te şi

guvernul poate elabora diferite scenarii ca bază pentru formularea politicilor.

Moldova a încheiat acorduri cu Ucraina, Belorus şi Federaţia Rusă şi două acorduri în cadrul

CSI. Primul, datat cu anul 1995, pre¬vede un anumit grad de protecţie pentru emigranţi şi

familiile lor. Al doilea, un acord mai recent (2002), se referă la cooperarea în lupta împotriva

emigraţiei ilegale (IPP 2005). Buletinele de emigranţi au fost introduse în Rusia la începutul

anului 2003 pentru a con¬trola mai bine migraţia. Chiar dacă aceste măsuri vor permite

emigranţilor să lucreze legal, s-a observat că un număr mare de emigranţi nu s-au înregistrat

(Dudwick şi Sethi).

în anul 2003, UE a introdus Politica de bună vecinătate (PBV) [2] pentru a stimula relaţiile

cu unii din vecinii săi (Ucraina, Moldova, Belorus şi ţările sud-mediteraneene). Mol¬dova a

elaborat un plan de acţiune în cadrul PBV, care include obiectivul de a gestiona eficient

fluxurile de emigranţi, inclusiv ini¬ţierea procesului de încheiere a acordului de re-admitere

între Comunitatea Europeană şi Moldova. Deşi cetăţenii Moldovei au nevoie de paşapoarte

pentru a călători în România, spre deosebire de ţările UE şi alte ţări ce doresc să adere la UE,

Româ¬nia solicită viză de la cetăţenii Moldovei, în acelaşi timp, moldovenii pot obţine

cetă¬ţenia română, dacă au bunici ce au locuit pe teritoriul României înainte de anul 1918,

când Moldova a devenit parte a României. Martin (2004) relatează că cel puţin 500.000 de

moldoveni au primit cetăţenia României şi posedă acum cetăţenie dublă. Pe lângă aceasta, el

susţine că două milioane de mol¬doveni, aproape jumătate din populaţie, ar putea obţine

paşapoarte româneşti (ceea ce le permite să stea în UE fora probleme); că 140000 cetăţeni ai

Moldovei deţineau cetăţenia Rusiei în anul 2003; 60.000 deţineau cetăţenia Israelului şi de la

20.000 la 30.000 de persoane deţin ce¬tăţenia Ucrainei. Studiile pieţei de muncă a UE

sugerează că cererea pentru munca emi¬granţilor nu va descreşte în viitorul apropiat, chiar,

de fapt, probabil va creşte, mai mult pentru lucrătorii calificaţi decât pentru cei necalificaţi.

[17,pag.14]

Este general recunoscut faptul, începând de la literatura ştiinţifică şi până la dezbaterile

politice din R. Moldova, că economiile reinvestite şi activităţile de antreprenoriat ale

migranţilor reveniţi în patrie sunt nişte beneficii potenţiale foarte importante ale migraţiei.

Cercetarea CBS-AXA indică faptul că, în comparaţie cu anul 2004, în prezent există un

număr mic dar evident de grupuri de migranţi care investesc în bunuri imobiliare şi

financiare locale şi îşi dezvoltă propriile afaceri.

28

În acelaşi timp, cercetarea CBS-AXA afirmă faptul că migranţii care-şi investesc câştigurile

în Moldova, se confruntă cu costuri nejustificat de mari pentru a deschide o afacere.

Plângerile sunt diferite, de la cele ce privesc birocraţia excesivă până la corupţia răspândită

printre funcţionarii de stat, de la inspectoratul fiscal până la echipa de pompieri. Nu este

surprinzător faptul că aceste afirmaţii reflectă comentariile făcute de către investitorii din

Moldova, într-un cadru mai general. Deşi se pare că s-au făcut unele îmbunătăţiri din 2002,

atât indicele de Percepţie a Corupţiei elaborat de către Transparency International (2007), cât

şi Studiul mediului de afaceri şi al performanţelor întreprinderilor, realizat de Banca

Mondială (2007) indică faptul că trebuie să se mai facă multe îmbunătăţiri pentru

a înlătura corupţia şi a dezvolta climatul de afaceri..[38,pag.42]

Probabil cel mai mare neajuns în tentativa de a institui legături mai strânse dintre Moldova şi

emigranţii de peste hotare, este lipsa eviden¬tă a unor canale stabile şi sigure pentru

schimbul de informaţii. Migranţii moldoveni au tendinţa de a se baza mai mult pe telefoanele

mobile, decât pe Internet, pentru a comunica cu familia din ţara natală. Este foarte puţin

probabil ca acest model să se schimbe în viitorul apropiat. De aceea, ar fi de folos luarea în

calcul a posibilităţilor de valorificare a tehnologiilor de telefonie mobilă, în scopul de a

informa migranţii moldoveni despre posibilităţile de reîntoarcere acasă, precum şi despre

evenimentele şi evoluţiile importante din comunitatea lor. Autorităţile din Moldova ar face

bine să analizeze potenţialul acestui mod de comunicare, fie prin organizarea repartizării în

masă a mesajelor textuale corespunzătoare, fie prin negocierea cu operatorii de telefonie

mobilă a unor preţuri sau/şi servicii speciale pentru migranţi. [40,pag.21-24]

Politici şi direcţii posibile

În plan general, decizia de a emigra în căutarea unor posibilităţi economice mai

bune,reprezintă o manifestare a libertăţii individuale. Mai mult decât atât, migraţia şi

remitenţele au tendinţa să fie benefice nu doar pentru migranţi şi familiile lor, ci şi pentru

ţara lor de origine, datorită veniturilor din impozite ridicate şi cheltuielilor de stat asociate,

precum şi datorită unei cereri înalte de bunuri necomerciale (spre exemplu, produse

alimentare) şi servicii. Prin urmare, în momentul de faţă este larg acceptat faptul că politicile

de stat nu ar trebui să aibă drept scop oprirea sau reducerea procesului de migraţie, însă ar

trebui să-i ajute pe migranţi, şi ţara de origine în general, să-şi sporească la maximum

câştigurile obţinute din migraţie. În general, beneficiile ţărilor de origine din migraţie şi

remitenţe vor fi enorme, dacă migranţii vor menţine acea relaţie strânsă, sentimentală şi

economică, cu familia şi prietenii, precum şi cu ţara de origine în general. Cei care

intenţionează să se întoarcă în patrie la un moment dat nu doar trimit acasă remitenţe mai

29

mari. Aceşti migranţi au, de asemenea, tendinţa de a investi remitenţele acasă, în active

financiare sau afaceri. În plus, deşi migraţia unor persoane relativ calificate poate duce la

exod de creieri, acesta se va compensa prin abilităţile şi cunoştinţele noi obţinute de migranţi,

pe care le vor folosi la întoarcerea lor în patrie, precum şi prin finanţarea suplimentară a

studiilor copiilor.[30,pag.11]

În acelaşi timp, migraţia poate prezenta riscuri atât pentru migranţi, cât şi pentru familiile

lor.

Traficul de fiinţe umane, exploatarea la locul de muncă, crimele şi funcţionarii corupţi din

ţările gazdă, distrugerea legăturilor de familie sau lipsa de îngrijire părintească a copiilor, pot

anihila orice beneficiu dorit şi pot duce chiar la catastrofe personale. Aceste probleme

necesită o strategie din partea statului de origine şi a altor părţi interesate, inclusiv a

donatorilor, care i-ar putea ajuta pe migranţi să manevreze riscurile inerente ale migraţiei şi

să majoreze beneficiile pentru migranţi, precum şi pentru întreaga societate moldovenească.

Acest capitol oferă o discuţie preliminară a unor posibile elementele ale unei astfel de

strategii.

Este clar că un cadru de politici trebuie să se bazeze pe aspectele pozitive descrise anterior şi

să reducă impactul negativ al migraţiei. Dar vor fi necesare concesiuni şi va fi nevoie de

atingerea unui echilibru. Vor fi luate decizii dificile şi, în unele cazu¬ri, precum problema

complexă a efectelor sociale negative ale migraţiei, va fi dificilă cuantificarea impactului.

Ceea ce e necesar este efectuarea unei game largi de consul¬taţii, care ar fi trebuit realizate în

procesul de elaborare a strategiei de creştere economică şi reducere a sărăciei pentru a

determina de ce fel de societate este nevoie şi în ce direc¬ţie se îndreaptă Moldova. Vectorii

politicilor viitoare trebuie să se bazeze pe o viziune a rolului migraţiei în societatea

moldoveneas¬că. Moldova va avea o societate dependentă (şi prin urmare, vulnerabilă) de

emigranţi şi transferurile de bani de peste hotare, se va confrunta cu dificultăţile emigraţiei

(ca de exemplu, sărăcia socială) în loc să beneficie¬ze de posibilitatea de recuperare mai

rapidă a nivelului de trai din perioada pre-tranziţiei. Trebuie să recunoaştem că în timp ce

există politici cu un impact important asupra creş¬terii, angajării şi reducerii sărăciei,

acţiunile guvernului sunt limitate nu numai în sensul influenţei individuale asupra fiecărui

cetă¬ţean într-o societate unde guvernul nu se bucură de multă încredere, dar şi în sensul că

politicile impuse din exterior au o influen¬ţă enormă asupra rezultatelor. Trebuie să se

asigure că acţiunile ce vor fi întreprinse sunt realiste.

Conform legislaţiei in vigoare a Republicii Moldova (reglementarea migraţiunii forţei de

munca prin încheierea acordurilor interguvernamentale), Departamentul Migraţiune este

30

instituţia responsabila pentru asigurarea drepturilor si protecţiei sociale a cetăţenilor

Republicii Moldova, angajaţi provizoriu peste hotare.[7]

Având drept obiectiv fundamental protecţia drepturilor lucrătorilor migranţi, Departamentul

Migraţiune, in perioada 2001-2004, a semnat si a iniţiat negocierile pentru semnarea unui sir

de acorduri bilaterale, in domeniul migraţiei forţei de munca si protecţiei sociale a

lucrătorilor migranţi.[8]

În primul rând, guvernul ar putea armoni¬za legislaţia naţională privind migraţia cu

standardele internaţionale. Sunt necesare acţiuni concrete pentru a implementa convenţiile

care au fost deja ratificate de Moldova,în plus, ar trebui depuse eforturi pentru legalizarea

emigranţilor şi semnarea acordurilor bilaterale cu toate ţările gazdă. Mai mult, în cazul

lucrătorilor sezonieri ar putea fi aplicate Memorandumuri de înţe¬legere mai flexibile

(Martin 2004). Acţiunile pentru reglementarea migraţiei comportă beneficii care au fost deja

formulate în acest capitol, adică avantaje privind costurile so¬ciale semnificative ale

migraţiei şi traficului de fiinţe umane, dar de asemenea, privind eficientizarea administrării şi

reducerii ulte¬rioare a altor cheltuieli. Ca parte componen¬tă a acestui aspect, o fortificare a

gestionării migraţiei este esenţială şi garantează că va fi elaborat şi implementat un cadru

legislativ adecvat, care va include asociaţiile secto¬rului privat (ca agenţiile de recrutare şi de

turism) implicate în procesul de migrare.[1]

O altă acţiune vizează eforturile de a influenţa volumul transferurilor. Eforturile guvernului

de a obliga migranţii să transfere un anumit procent din veniturile lor în Moldova sunt

nerealiste, chiar dacă emigrarea legală spo¬reşte. O abordare mai bună este adoptarea

instrumentelor de investiţii în sectorul privat care ar fi atractive pentru emigranţi. De

exemplu, încurajarea băncilor comerciale să deschidă conturi în valută străină şi să efectueze

tranzacţii în valută străină sau încurajarea concurenţei în sectorul bancar pentru a reduce

costul transferului de bani din străinătate. Asigurarea unui sector financiar bine reglementat

şi eficient, inclusiv al instituţiilor financiare nebancare, precum mecanismele de micro-

finanţare, este cheia unei asemenea abordări. O altă acţiune con¬cretă ar fi crearea unui tip de

obligaţiuni în valută străină, care ar asigura anonimatul investitorului şi va fi mai atractive

pentru emigranţi care sunt îngrijoraţi din cauza impozitelor sau a altor implicaţii ale

trans¬ferului de bani de peste hotare. [29,pag.13]

Guvernul şi-ar putea, de asemenea, asuma rolul de a informa migranţii privind serviciile

financiare care sunt disponibile şi sigure pentru ei.

O parte din recomandările aflate în stare incipientă au apărut în urma datelor din interviul ce

ţinea, într-o măsură sau alta, de sfera relaţiilor bilaterale existente între Moldova şi ţările în

care migran¬ţii locuiesc. În timp ce, în majoritatea cazurilor, scopul este ratificarea

31

acordurilor bilaterale, acesta ar trebui iniţiat de un proces de dialog. Printre domeniile care ar

putea, probabil, să cadă sub inci¬denţa relaţiilor sau acordurilor bilaterale este protecţia

drepturilor fundamentale ale omului pentru migranţii din ţările de destinaţie. Există foarte

multe informaţii şi recomandări în acest domeniu specific. Această cercetare este axată pe

alte domenii. Principalul este subiectul omniprezent de legalizare sau "regularizare" a

statutului majorităţii considerabile a migranţilor moldoveni - fie că aceasta se referă în mod

specific la statutul ilegal (în cazul celor aflaţi în Italia) [6] ,fie la lipsa înregis¬trării (pentru

mulţi dintre cei aflaţi în Rusia).[5 ,28,pag.281]

Pe lângă impactul macroeconomic al trans¬ferurilor, utilizarea fondurilor transferate în

scopuri de producţie este, de asemenea, importantă pentru creştere, pentru crearea locurilor

de muncă şi pentru reducerea sărăciei. Multe din acţiunile privind cadrul macroeconomic

adecvat descrise în alte capitole ale acestui raport, în special, mo¬delele de investiţii şi

politicile de promovare a creării locurilor de muncă care generează venituri, sunt la fel de

importante atât pen¬tru migranţi, cât şi pentru cei care locuiesc în ţară. Implementarea

acestor politici, în special, a celor din sectorul agricol, este prioritară pentru a încuraja

sporirea in¬vestiţiilor din contul transferurilor de peste hotare,în plus, pot fi elaborate

instru¬mente specifice de utilizare a fondurilor emigranţilor în scopuri investiţionale sau de

asigurare a utilizării mai eficiente a re¬surselor investiţionale. Informarea privind

probabilitatea creşterii în diferite sectoare şi recuperarea potenţială a investiţiilor este o

exemplificare a primei soluţiei, iar instrui¬rea special concepută pentru emigranţi este o

exemplificare a celei de-a doua soluţii. Este important ca aceste inovaţii să facă parte dintr-o

strategie bine gestiona¬tă, care include administrare, cunoaştere prin evaluarea eficientă a

intervenţiilor şi revizuirea schemelor aplicate în lumina lecţiilor însuşite.

Cooperarea Internaţionala in domeniul migraţiei

Acorduri bilaterale

Conform legislaţiei in vigoare a Republicii Moldova (reglementarea migraţiunii forţei de

munca prin încheierea acordurilor interguvernamentale), Departamentul Migraţiune este

instituţia responsabila pentru asigurarea drepturilor si protecţiei sociale a cetăţenilor

Republicii Moldova, angajaţi provizoriu peste hotare. Având drept obiectiv fundamental

protecţia drepturilor lucrătorilor migranţi, Departamentul Migraţiune, în perioada 2001-2004,

a semnat şi a iniţiat negocierile pentru semnarea unui şir de acorduri bilaterale, în domeniul

migraţiei forţei de munca şi protecţiei sociale a lucrătorilor migranţi. [3]

În acest sens, în anii 2001-2004, au fost realizate urmatoarele:

32

Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Italiene în domeniul

muncii şi Protocolul Executiv anexat. Acordul a fost semnat la 27 noiembrie 2003 şi a intrat

în vigoare la 1 mai 2004;

Acordul între Republica Moldova şi Republica Portugheza privind şederea temporară în

scopul angajării lucrătorilor migranţi din Republica Moldova pe teritoriul Republicii

Portugheze (definitivat pentru semnare);

Acordul între Republica Moldova şi Regatul Spaniei privind reglementarea fluxurilor

migratorii ale forţei de muncă între ambele state, (Decretul Presedintelui Republicii Moldova

nr.1471 - III din 3.10.2003 pentru iniţierea negocierilor);

Acordul între Guvernul Republicii Moldova si Guvernul Statelor Benelux privind

colaborarea în domeniul plasării în cîmpul muncii a lucrătorilor, (Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr. 1086 din 8 septembrie 2003 cu privire la iniţierea negocierilor);

Acordul între Guvernul Republicii Moldova si Guvernul Republicii Elene privind

reglementarea fluxurilor migratorii ale forţei de muncă (Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 720 din 28 iunie 2004);

Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Coreea în domeniul

migraţiei forţei de muncă şi protecţiei sociale a lucrătorilor migranţi (Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr. 696 din 21 iunie 2004).

Cooperarea cu organismele internaţionale

Republica Moldova participă la mai multe procese şi cooperează cu o serie de organisme

internaţionale din domeniul migraţiei. În 2002, Republica Moldova a semnat Convenţia

europeană cu privire la statutul juridic al lucrătorilor migranţi. În prezent, se examineaza

posibilitatea ratificarii acesteia. De asemenea, în cadrul cooperarii cu Consiliul Europei, s-au

facut propuneri privind prioritaţile Consiliului Europei şi a Republicii Moldova pentru anul

2005.

La 13 iunie 2003, Republica Moldova a devenit cel de-al 101-lea membru cu drepturi

depline a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie. Datorită relaţiilor cu acest organism,

Departamentul Migraţiune va beneficia de o serie de proiecte privind consolidarea

capacităţilor de gestiune a migraţiei.

Soderkoping - este un alt proces la care Moldova e parte. Procesul a fost creat în 2001 şi

abordează probleme de cooperare trans-frontalieră.

Moldova s-a implicat activ în lucrările procesului de la Budapesta, care are drept obiectiv

fundamental combaterea migraţiunii ilegale. Începind cu 2002, în cadrul procesului de la

Budapesta, a fost creat grupul de lucru pentru Moldova. Ultima intrunire a acestui grup a

avut loc la 24-25 martie 2004 şi s-a axat pe elaborarea recomandărilor pentru Planul de

33

acţiuni în domeniul migraţiei şi a azilului. De asemenea, Procesul de la Budapesta se va

extinde spre regiunea CSI, fapt care va conduce la consolidarea relatiilor cu acesta.

Departamentul Migraţiune cooperează intens cu Organizaţia Internaţională a Muncii, prin

intermediul programului "MIGRANT", destinat consolidării capacităţilor de gestionare a

migraţiei forţei de muncă.

Departamentul Migraţiune, în cadrul "Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est", a

înaintat Guvernului Germaniei trei proiecte pentru a fi evaluate în vederea obţinerii de

fonduri. Proiectele se numesc: "Protectia lucratorilor moldoveni în Republica Italiană",

"Dezvoltarea comunităţii rurale prin investiţiile migranţilor", "Centrul de Informare a

migranţilor: EuroInfoCentru".

Departamentul Migraţiune, colaborează intens cu Agenţia Suedeză pentru Dezvoltarea si

Cooperarea Internaţională. Cu suportul acesteia a fost realizat studiul "Gestionarea Migraţiei

în Moldova".

Departamentul Migraţiune a participat la elaborarea Programul de vecinatate Republica

Moldova-România, 2004-2006.

În noiembrie 2003 şi martie 2004, colaboratorii Departamentului Migraţiune au participat la

programul de schimb de experienta: "Noile Provocări ale Migraţiei", în cadrul căruia au fost

vizitate şi a fost studiată experienta organelor abilitate în domeniul migraţiei din Cehia şi

Republica Moldova.

Departamentul Migratiune participă la lucrările Iniţiativei de la Berna, la Iniţiativa Central

Europeană.

De asemeni, colaborează intens cu fundaţia germană "Friedrich Ebert", cu sprijinul căreia a

realizat, în 10-11 octombrie 2002, seminarul "Interacţiune şi practici de prevenire şi

combatere a traficului de femei" şi în anul 2004 la 1 iulie, a fost organizată o masă rotundă cu

tema: "Migraţie: Aspecte cognitive, realităţi şi perspective.

Un alt organism internaţional cu care Departamentul Migraţiune cooperează este Consiliul

Europei şi Biroul de Informare al acestuia în Republica Moldova. În data de 13 decembrie

2002, Serviciul de Stat Migraţiune (în prezent Departamentul Migraţiune) a organizat, în

parteneriat cu LADO Moldova si Consiliul Europei, seminarul "Migraţia legala de munca in

statele membre ale Consiliului Europei".

O valoare adăugată o va constitui participarea experţilor internaţionali şi a reprezentanţilor

organizaţiilor internaţionale, agenţiilor guvernamentale, instituţiilor academice, asociaţiilor

migranţilor. Elaborarea unei strategii de comunicare pentru diaspora în baza concluziilor şi

recomandărilor elaborate, va constitui un alt pas important care va contribui la fortificarea

34

legăturii dintre migranţi şi patria lor, îmbunătăţirea accesului la informaţie, precum

dezvoltarea şi consolidarea capacităţilor diasporei.

Capitolul VI: Concluzii

"Puterea naţiunilor creste si scade,

după cum creste si scade populaţia lor",

Simion Mehedinţi

În zilele noastre preocuparea demografică reapare datorită riscurilor pe care le naşte în

producerea unor crize, la nivel local, zonal, continental sau planetar ce ar putea influenţa în

mod negativ ordinea socială, sau în declanşarea unor tulburări a echilibrelor etnice sau

religioase.

Definiţia pe care o dăm migraţiei are ca premisa implicita afirmaţiile : orice schimbare de

domiciliu stabil intre localităţi implica un fenomen de mobilitate sociala ; orice părăsire

temporara si repetata,pentru munca, a localităţii de domiciliu implica un fenomen de

mobilitate sociala ; schimbarea poziţiei sociala este esenţiala,in majoritate cazurilor,în sensul

că este mai important pentru agentul uman care o suportă, decât schimbarea poziţiei

geografice ; altfel spus,deplasarea în spaţiul geografic afectează calitatea vieţii celor care

migrează prin intermediul deplasării lor iîn spaţiu social.

La acest sfârşit de secol, societăţile dezvoltate confruntate cu greutăţi economice şi sociale,

cât şi societăţile în curs de dezvoltare a căror dificultăţi sunt mult mai mari, nu mai sunt în

măsură, dacă nu adoptă măsuri urgente şi eficiente, să gestioneze corespunzător politica

demografică care oricând poate deveni o adevărată bombă umană.

Cea mai dificilă problemă socială, politică şi economică, cu care se confruntă Republica

Moldova, este migraţia forţei de muncă. La prima vedere, acest lucru n-ar trebui să mire pe

nimeni, pentru că acest fenomen este caracteristic pentru toate ţările lumii în faza trecerii la

economia de piaţă. Însa totuşi noi nu putem trece cu vederea acel moment că, ponderea şi

amploarea migraţiei din ţara noastră este una ieşită din comun. Nu există în lume nici o ţară

decât Moldova, unde o treime din populaţie se află peste hotare cu intenţia de a nu se mai

întoarce înapoi.

Forţa de muncă migrată contribuie la sporirea masei valutare în ţară şi scăderii inflaţiei

băneşti, ceea ce duce la stabilizarea social-economică a ţării, contribuie la diminuarea

conflictualităţii sociale, consolidarea sistemului bancar, îmbunătăţirea stării materiale a

populaţiei, reducerea sărăciei, şi formarea clasei sociale mijlocii. Una din cele mai mari

35

provocări ale tran¬ziţiei este ajustarea educaţiei profesionale la noua economie şi noile

ocupaţii care sunt solicitate. Moldova nu se deosebeşte de alte republici ale fostei Uniuni

Sovietice şi se confruntă cu problema reorganizării sistemului de educaţie şi instruire

profe¬sională în ceea ce priveşte facilităţile, planurile de studii şi obiectele pe care le predă.

Mai multe scenarii sunt posibile pentru evoluţiile din Moldova, dar s-ar putea ca ţara să nu

poată să-l aleagă pe cel prefe¬rat. Este clar că acest status nu poate continua. Costurile

sociale ale traficului de fiinţe umane şi aspectele negative asociate ale migraţiei ilegale nu

sunt acceptabile pentru societate. O reducere a migraţiei ar putea încetini dezvoltarea

economiei, chiar dacă ar contribui la unirea familiilor şi ar soluţiona unele dificultăţi pe piaţa

muncii, ceea ce probabil nu se va întâmpla atâta timp cât Moldova se confruntă cu probleme

interne sociale şi economice, iar cererea pentru lucrul emigranţilor este înaltă. Scenariul

probabil este unul în care nivelul migraţiei rămâne înalt, dar este mai bine controlat şi

fluxurile sunt mai regulate. Unele aspecte negative ar putea persista, dar pot fi concepute

unele intervenţii prin intermediul politicilor.

Eforturile guvernului Republicii Moldova de a îmbunătăţi climatul de afaceri sunt în curs de

desfăşurare de un timp, având ajutorul substanţial al donatorilor externi. Îmbunătăţirile cer

schimbări majore în sectorul public, în normele culturale şi stimulentele economice cu care

se confruntă grupuri mari de oameni. Astfel de schimbări necesită mult timp şi se realizează

treptat, în cele mai bune condiţii. Totodată, succesul acestor reforme va fi, în cele din urmă,

important pentru viitorul R. Moldova.

Există şi alte măsuri ce pot fi utilizate pentru a extinde beneficiile migraţiei şi ale

trans¬ferurilor de peste hotare asupra creşterii, angajării şi reducerii sărăciei. Prima acţiune

se referă la politicile privind volumul, carac¬teristicile şi utilizarea transferurilor.

O recomandare simplă, care ar putea fi abordată ca parte a unui acord bilateral mult mai

cuprin¬zător dintre Moldova şi ţările relevante, este oferirea unui anumit tip de "perioadă de

graţie" (du¬rata căreia ar fi deschisă pentru negociere), în timpul căreia migranţii ar fi

capabili de a munci şi concomitent de a fi liberi să-şi clarifice statutul. Un astfel de acord ar

putea, de asemenea, include prevederi ce ţin de oferirea asistenţei în accesarea, înţelegerea şi

completarea documentaţiei. Din multe interviuri realizate cu migranţii şi autorităţile, pare să

fie foarte evident că autorităţile discu¬tă prea puţin pe marginea acestor subiecte. Iniţierea

implementării acestei recomandări, destul de simple şi directe, pare să fie un pas pozitiv în

direcţia corectă.

În final, calitatea vieţii în Moldova şi, ca urmare, stimularea persoanelor de a locui şi munci

în ţară mai curând decât peste hotare va depinde în mod crucial de accesul la servicii publice

de o calitate acceptabilă - începând cu siguranţa populaţiei până la învăţământ şi ocrotirea

36

sănătăţii - precum şi la un mediu economic care remunerează în mod adecvat persoanele

pentru efortul depus şi investiţiile efectuate. Din moment ce viaţa peste hotare va deveni, în

timp, probabil, mult mai atractivă, iar tot mai mulţi migranţi îşi vor legaliza treptat statutul în

majoritatea ţărilor de destinaţie, Guvernul R. Moldova va ajunge în curând să concureze

pentru persoanele mobile pe plan internaţional. Oricum, moldovenii care constituie al treilea

val al migranţilor potenţiali (secţiunea a 5-ea), ar putea să posede abilităţi esenţiale şi ambiţii

de antreprenoriat, generând o creştere economică majoră, întru binele tuturor moldovenilor.

37

Bibliografia

1. Lege cu privire la migraţie nr. 1518-XV din 06.12.2002;

2. Lege cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova nr. 269-XIII din 09.11.94;

3. Lege pentru ratificarea Convenţiei europene cu privire la statutul juridical lucrătorilor

migranţi nr. 20-XVI din 10.02.2006;

4. Hotărâre despre aprobarea Regulamentului privind orientarea profesională şi susţinerea

psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră nr. 450 din 29.04.2004;

5. Convenţia intre Guvernul Republicii Moldova si Guvernul Federaţiei Ruse cu privire la

activitatea de munca si protecţia sociala a cetăţenilor Republicii Moldova si ai Federaţiei

Ruse, încadraţi in munca in afara hotarelor statelor lor (1993);

6. Acordul intre Guvernul Republicii Moldova si Guvernul Republicii Italiene in domeniul

muncii si Protocolul executiv anexat (2004);

7. Convenţia europeana cu privire la statutul juridic al lucrătorilor migranţi (ratificata de

Republica Moldova in 2006);

8. Lege pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 97 privind

migraţia în scop de angajare, adoptată la Geneva la 1 iulie 1949 nr. 209-XVI din 29.07.2005;

9. "Buletin informativ APC : "Proiectul Implementarea Acordului de Parteneriat şi

Cooperare", Decembrie 2001 ;

10. Document of the World Bank: "Moldova Opportunities for Accelerated Growth",

September 9, 2005;

11. Biroul Naţional de Statistică al R.M. (BNS): ,Raportul 2006;

12. Studiul CBS-AXA 2006: "Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare şi Cooperare

Internaţională (ASDI) -Chişinău 2006;

13. Institutul de Politici Publice: "Politici Migraţionale în Republica Moldova",Chişinău-

2005;

14. Internaţional Labour Office: "A global alliance against forced labour",International

Labour Conference of Geneva,Report I(B),Switzerland-2005;

15. International Labour Office: "Prevenirea discriminării,exploatării si abuzului femeilor

lucrătoare migrante", OIM,Cartea 1-6, Chişinău-2005;

16. International Labour Office: " Traficul de fiinţe Umane",OIM, Chişinău-2005;

17. International Organization and NGOS in Moldova: "Moldova Country Fact-Sheet",2006;

18. Organizaţia Internaţională a Muncii: "Instrumente Internaţionale cu privire la lucrătorii

migranţi",Chişinău-2005;

38

19. PROIECT: " Evaluarea Fluxului operaţional, a Datelor şi Tehnologiilor informaţionale

în domeniul migraţiei", 22 ianuarie, 2007;

20. Document al Băncii Mondiale: "Общий обзор доклада на русском языке 1990-

2006",WBG,2006;

21. Document al Băncii Mondiale Moldova: "Oportunităţi pentru o creştere economică

accelerată", WBG - 9 septembrie 2005;

22. Moldova Migration Profile : "Patterns of Migration and Human Resourse Dvelopment

Issues, 18 May 2007;

23. Studiu de Boris Ghencea,Igor Gudumac: "Migraţia de muncă şi remitenţele în Republica

Moldova",OIM,Chişinău -2005;

24. Raport anual : "Banca Naţionala a Moldovei ", 2006;

25. Publicaţia: "Organizaţia Internaţională pentru Migraţie Misiunea în Moldova(OIM)-

de demografie" ,Bucureşti-1975 ;

Referinţe pe web

http://www. Migraţie.md

Agenţia Internaţională a Transparenţei- http://www.transparency.md

Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă - http://www.Anofm.md

Agenţia Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi UNHCR - http://www.unhcr.md

Agenţia Suedeză de Dezvoltare şi Cooperare în Moldova (SDC) http://www.sdc.md

Asociaţia pentru Democraţie Participativă - http://www.e-democracy.md

Banca Mondială - http://www.worldbank.org.md

39