07. 06.2016 Biblioteca Municipală „George Sbârcea”

Istoric, critic literar, dramaturg, poet, memorialist

S-a născut la Botoşani la data de 5.06. 1871

A încetat din viață la 27.11. 1940 A fost cunoscut în primul rând ca un

promotor al curentului de orientare naționalistă

A debutat în 1881

Încă din 1888 când își ia bacalaureatul s-a observat o caracteristică primordială

a personalității sale: precocitatea! În perioada studenției, la Iași, și-a dat

toate examenele într-un an și trei luni, avândul ca profesor pe Șt. Vâtgolici, fiind un exemplu pentru tânăra generație.

El însuşi spunea odată că el „n-a învățat a ceti și a scrie”, toate acestea fuseseră lucruri care i-au venit de la sine. De mic copil citise autori de referință: pe Champfleur, Amédée Pichot, Émil Souvestre, precum şi letopisețele lui Kogălniceanu.

Specialist în greacă și latină, bun cunoscător al limbilor franceză, italiană, spaniolă, germană;

Din 1930 ține cursuri la Ecole Pratique des Etudes Paris, Universitatea din Berlin (unde sustine Teza: Thomas III, Marquize de Saluce), Oxford, etc;

Face cercetări în mai multe orașe: Paris, Roma, Veneția, Genova, Torino, Milano, Modena, Ferrara, Berlin, Viena, Londra;

Din 1895 preia catedra de istorie de la Universitatea București, a ținut cursuri și la Iași, dar și la Cluj, etc.. A conferențiat la mai bine de 20 de universități, printre care și la Sorbona;

Deputat din1907; Prim ministru şi ministru al Instrucţiunii publice

(1932); Presedinte al Parlamentului în 1918; Consilier al Tronului sub „dictatura regală”; A fost și Consilier comunal (Vălenii de munte); Președinte de partid; Decan Rector Membru și conducător al Ligii Culturale; 1919- Președinte al Adunării Naționale;

- Școala de Misionare- Universitatea Populară- Institutul de Istorie Universală- Institutul de Studii Bizantine- Institutul de Studii Sud –Est Europene ( și buletinul

ei)- Primul congres de bizantinologie- Publicatiile Buletinul Comisiei istorice a României- Publicațiile Buletinul Comisiei monumentelor

istorice- Revista Semănătorul( publicând în fiecare nr. al lui)- Etc, etc

Colaborează la o serie de ziare și reviste românești: Lupta, Era nouă, Timpul, Drapelul, Constituționalul,

Adevărul, Contemporanul, Convorbiri literare, Revista Nouă;

După 1899 activitatea de publicist devine extrem de intensă la:

Universul, Junimea Literară, Gazeta Transilvaniei, Timpul, Patria, Excelsior, dar și la Lamura, Gândirea, Revista fundațiilor regale

Revue Historique, Journal de Genéve, Le Démocrat etc...

Neamul românesc Floarea darurilor Neamul românesc literar Neamul românesc pentru popor Drum drept Cuget clar

a fost o revistă literară săptămânală, concepută de către George Coşbuc şi Alexandru Vlăhuţă.

A apărut la Bucureşti, între 2 decembrie 1901 şi până la 27 iunie 1910, fără întrerupere. A jucat un rol important în viaţa literară a vremii şi a constituit catalizatorul pentru înfiinţarea curentului ideologic şi literar care i-a purtat numele - Sămănătorismul.

Acest curent, promovat de colaboratorii revistei şi teoretizat de Nicolae Iorga, susţinea, în special prin intermediul paginilor revistei, promovarea valorilor noastre naţionale, tradiţionale şi folclorice precum și necesitatea culturalizării ţărănimii, etc.

„Sămănătorul” a publicat numeroase texte folclorice, documente istorice, pagini inedite din opera lui Mihai Eminescu, precum şi comentarii privind clasicii literaturii române, traduceri din literatura universală, etc.

Poezii ( 1890- 1893) Schițe din literatura română (1893-1894) Acte și fragmente cu privire la istoria românilor (1895- 1897) O luptă literară ( 1914-1916) Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-

lea(1907- 1909) Istoria literaturii româneşti contemporane

(1934)

Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea( 1688- 1821)

Istoria literaturii religioase a românilor până la 1868

Istoria lui Stefan cel Mare Istoria bisericii române și a vieții

religioase a românilor Note de drum. Prin Germania Cugetări. Oameni care au fost. Mihai

Viteazul, „schiță de poem dramatic” Constantin Brâncoveanu, dramă în cinci

acte

A fost decorat cu Legiunea de Onoare, fiind considerat cel mai de seamă

“dascăl al neamului”,DAR...

mai târziu stârneşte ura legionarilor, plătind cu viaţa opoziţia împotriva acestora.

Mobilul întregii activităţi stă sub semnul patriotismului, dar se reflectă și în actele sale impresionante de generozitate. A impregnat un anume patetism, o stare de abnegaţie, mult curaj;

A insuflat tărie sufletească în discursuri în momente cheie pentru istoria românilor;

A ţinut în Parlament discursuri de îmbărbătare, considerate adevărate bijuterii literare;

Este omul care refuza indemnizatiile de deplasare, omul care a donat 10000 de volume de carte Ligii Culturale, și 3000 de volume unei biblioteci din Iaşi;

asupra literaturii contemporane cele mai multe din modalităţile artistice noi, moderne sunt respinse tranşant şi menţinute. Se menține o atenție sporită mai mult pentru mijloacele și temele tradiţionale...

Perspectiva sa asupra literaturii contemporane vorbeşte de îngustime ideologică şi estetică în multe cazuri literare..

T. Arghezi este de exemplu pus la stâlpul infamiei.

Programatic, savantul urmăreşte ”a desface ideile şi sentimentele ce stăpânesc o carte, a le pune în legătură cu acelea care rezultă din activitatea omenească, neliterară, a scriitorului” şi a încadra scriitorul în contextul ideologic şi politic al epocii.

Meritul istoricului este unul mare, acela că transmite cititorului iluzia că trăieşte în timpul cu care se ocupă, între oamenii pe care îi studiază”. Acest lucru implicând o vastă şi temeinică informare. Iscusinţa de a nara, portretiza, descrie, alături de ironia şi de sarcasumul din caracterizările sale rămân şi azi o referinţă şi un model pentru ceea ce înseamnă talentul literar al unui clasic.

Sursa: DGRL

Impregnată de dragostea faţă de neam şi nevoia conservării tradiţiei, opera sa impresionează prin caracterul pamfletar naționalist dar și prin spiritul animator al conștiinței naționale.

Operă autobiografică O viaţă de om aşa cum a fost!

(1934)