Buletinul Clubului Român din

ChattanoogaNumărul 76 (șaptezeci și șase) Februarie 2018

_________www.romclub.wordpress.com________________

____________

Tema lunii:Sarea

1

Alimentația oamenilor primitivi era - la început - aproape exclusiv carnea de animal. Carnea și sângele conțin destulă sare ca să asigure necesarul zilnic al organismului uman. Când oamenii au început să mănânce tot mai multe vegetale, mai ales după ce au descoperit prelucrarea prin foc și mai târziu când au învățat să cultive plantele, nevoia lor de sare a crescut. Urmărind ce fac animalele ierbivore, care se duceau la locurile unde se găsea sare minerală la suprafața pământului și o lingeau, sau mergeau la bălțile cu apă sărată din care beau, oamenii au început să le imite și astfel a intrat sarea în dieta lor obișnuită, ca singurul mineral consumat constant.

Folosirea sării de către oameni începe în paleolitic și marchează începuturile civilizației. Unde nu a apărut consumul de sare, a întârziat și apariția civilizației timpurii: îngroparea morților, agricultura, domesticirea animalelor, pregătitul mâncării, formarea comunităților umane tribale, religia...

Este interesant exemplul triburilor umane izolate din Amazonia, care nu au acces la sare și care au menținut mâncatul cărnii (inclusiv practicarea canibalismului) ca sursă principală de hrană.

Se crede că prima folosire a sării de către oamenii primitivi a început în jurul anilor 6500 i.e.n.Prima mențiune scrisă despre sare apare într-un tratat medical chinez din anul 2700 î.e.n.

2

Trivia: Sarea Corpul omenesc are un conținut de aproximativ 250 de gr. de sare,

adică 0,4% din greutatea corpului; Necesarul zilnic de sare pentru un organism adult este 4-6 g; Ingestia de 1 gr de sare/ kgcorp, adică aproximativ 70 gr. de sare sau

mai mult, poate fi fatală; Nobilii chinezi din trecut foloseau sarea ca mijloc de sinucidere:

ingestia de aproximativ 200-300 gr. producea moartea precedată de intrarea în comă (hipernatremie acută)

Există mai multe feluri de sare:

1. sarea de masă" extrasă din cariere, purificată de contaminanți, are iod adăugat pentru profilaxia hipotiroidismului; 2. sarea Kosher, grunjoasă, este folosită la procesul de "kosherizare" a cărnii, după religia mozaică. Carnea este

acoperită cu apă la care se adaugă sarea grunjoasă, care - prin desicarea suprafeței cărnii - îndepărtează lichidele care ar putea fi alterate; 3. sarea de mare; 4. sarea de Himalaia de culoare roz; 5. sarea din Marea Celtică, recoltată pe coasta Franței; 6. sarea neagră de Nepal, kala namak, care este trecută printr-un furnal după ce este amestecată cu ierburi, semințe, praf de cărbune; 7. fulgii de sare; 8. sarea neagră sau roșie de Hawaii; 9. sarea "afumată" de culoare brună.

Sursele de sare sunt sarea de pe suprafața solului, zăcămintele de sare, izvoarele sărate și apa marină.

3

Fermă de sare în Tailanda

Primul nume grecesc al sării a fost alsa, care înseamnă mare. Latinii au anagramat numele în sal, salis. De la acest cuvânt derivă latinul salax (nerușinat, lubric), care a dat cuvântul englez salacious, dar și cuvântul salarium (solda dată soldaților romani ca să-și cumpere sare). Alte cuvinte derivate de la sare (sal, salis) sunt salată, sărat, salinitate, salinizare/ desalinizare, sauce, saucer, saussage, salam, sărături, saramură.

Romanii l-au numit Salus pe zeul sănătății și de la numele lui au derivat cuvintele salubru, salubritate, salvare, salut, salutar.

Numele sării în limba turcă este tuz. Localități cu numele Tuzla se află în România, Turcia, Bosnia și Herțegovina și Croația.

Din producția mondială de sare, doar 6% este folosită pentru consum. 16% este folosită pentru dezăpezirea străzilor și peste 60% merge la industria chimică.

Cel mai mare producător de sare din Statele Unite este compania înființată de Joy Morton la Chicago în anul 1848- Morton Salt.

Sarea are peste 14.000 de întrebuințări. Cele mai vechi moduri de folosire a sării au fost pentru hrană și conservarea alimentelor.

Una din întrebuințările particulare ale sării este aceea de a extrage orice urmă de apă din combustibilul pentru aviație.

Alte întrebuințări ale sării sunt în industria îngrășămintelor, a coloranților, a textilelor, hârtiei, la fabricarea săpunurilor și a vopselurilor. Deasemeni sarea este folosită la tratamentul apelor și în industria farmaceutică.

O utilizare a sării în antichitate a fost pentru îmbălsămarea și mumificarea cadavrelor.

Sarea din mări și oceane provine din dizolvarea substanțelor chimice, inclusiv a clorurii de sodiu, din roci de apa de ploaie acidă, cu transportul sării prin râuri și fluvii până la apele marine.

Salinitatea apei de mare este de 3,5% (35%0) , ceaace-i dă o densitate

4

de 1,025. Apa de mare îngheață la -20 C. Apa din Marea moartă are o salinitate de 31,5%, de zece ori mai mare

decât cea a celorlalte mări. Dacă s-ar extrage sarea din toate apele pământului ar da o cantitate

care poate acoperi întreaga planetă cu un strat gros cât este înălțimea unui bloc de 40 de etaje.

În țările românești, extracția și comerțul cu sare au tradiții foarte vechi. Transporturi mari de sare se făceau dealungul râurilor Olt, Mureș și Dâmbovița. Un segment al căii pe care circulau carele cu sare de la Slănicul Prahovei cu direcția Dunăre este Drumul Sării, pe unde convoaiele ocoleau Bucureștii pe la vestul orașului.

În prima etapă de trecere la alfabetul latin, litera ă se scria ê, de unde a

rezultat confuzia cu numele Drumul Serii.

În toate porturile dunărene era o mare cerere de sare,

pentru sărarea peștelui și pentru export. Sarea românească a fost, pentru multă vreme, o marfă de export în zona balcanică.

În țările române, la ieșirile din ocne, arendașii exploatării sării, numiți contracci ocnei, vindeau sarea celor care o transportau la case sau magazine. Aceștia erau chirgiii și ei se diferențiau după modalitatea de transport: spătari sărari, călăreții sărari, căruțași sărari sau plutași sărari.

5

Robi păziți de soldat roman lucrând în ocna

Salina Slănic din România, cea mai mare exploatare de sare din Europa

6

Caravană de sare în Etiopia

Cristalele de ghiață din apa de mare conțin de zece ori mai puțină sare decât apa și ele pot fi folosite ca sursă de apă de băut.

Citate despre sareÎn predica de pe munte, Iisus a numit pe cei care îl urmează Sarea Pământului: "Voi sunteți sarea pământului. Dar când sarea își pierde sărătura, cum poți să o faci sărată din nou? Nu mai e bună decât să o arunci și să o calci în picioare" Evanghelia lui Matei: 5,13

În Vechiul Testament, sunt scrise recomandările ca orice ofrandă cu sacrificarea unui animal trebuie să fie asociat cu sărarea cărnii (Leviticus 2:13).

Sarea, substanța divină - Homer (Iliada)

Cei care nu cunosc marea...nu mănâncâ hrana lor amestecată cu sare - Homer (Odiseea)

Sarea este în mod special îndrăgită de zei - Platon

7

Pe mare omul se schimbă. În această privință apa sărată e ca vinul - Herman Melville

O femeie deșteaptă pune un grăunte de zahăr în tot ce spune bărbatului ei și un grăunte de sare în tot ce aude de la el - Helen Rowland, ziaristă americană

Dificultățile sunt sarea pământului - Robert Baden-Powell, general englez

Spiritul este sarea conversației la masă, nu mâncatul William Hazzlitt, scriitor, filozof englez sec. XVIII

Pentru mâncare, sarea este ce este sufletul pentru corpul omului - Amit Kalantri, inginer, magician, scriitor, mentalist englez de origine indiană

Imaginile sunt înșelătoare: sarea și zahărul arată la fel - Suzy Kassem, scriitoare americană de origine egipteană

Leacul pentru orice lucru este apa cu sare, ca sudoarea, lacrimile sau apa mării...proverb suedez

Nu da sfaturi, nici sare, decât când ți se cer - proverb englez

Pâinea și sarea nu se ceartă niciodată - proverb rusesc

Nu tăia mai mulți porci decât poți să sărezi - proverb francez

Nu cunoști un om decât după ce mănânci cu el un sac de sare - proverb românesc

Expresii legate de sare

8

A lua ceva cu un grăunte de sare, derivat din expresia latină cum grano solis. Îndemn la scepticism, la în elepciunea de a nu crede orice imediat, la neîncrederea țîn eleaptă. Ar deriva de la recomandarea lui Pliniu cel Bătrân (29-71 î.e.n) de a puneț un pic de sare în antidotul pentru otravă.A-ți fi drag cineva, ca sarea-n ochi - persoană antipatică.Sarea pământului - om/oameni prețioși, de valoare.A pune sare pe rană - a exagera cu pedeapsa.A-i pune sare pe coadă - greu de prins, pierdut, șansă irosită.Marea cu sare - mult, promisiune exagerată.A da la sare - a trimite la ocnă.Cineva care-și merită sarea - un om conștiincios, muncitor, de valoare.Sarea-n bucate - ceva ce e potrivit, de neînlocuit. Povestea cu același nume, scrisă în varianta românească de Petre Ispirescu, este o legendă care poate fi găsită în folclorul indian, francez, balcanic, englez, etc.Leneșului îi place a lucra, cum îi place câinelui să lingă sare.Inapoi la minele de sare - a te reîntoarce la corvoadă.Nu are nici sare de mămăligă - sărăcie lucie.A fi deasupra sării (Being above the salt) - în Evul Mediu, la ospețele date de seniori, invitații erau așezați la masa lungă după grad și putere: cei mai importanți, mai aproape de stăpânii din capul mesei, cei mai săraci spre capătul opus. Solnița era așezată spre capul mesei și limita între puternici și nevolnici era în dreptul ei: puternicii deasupra sării, cei slabi sub sare.

Sarea și tradițiile sau superstițiile Pâine cu sare: simbol al ospitalității, originar din istoria veche a

popoarelor slave, preluat de alte națiuni, între care și România. Simbol al fertilității: de aceea se aruncă sare peste mirii proaspeți

cununați. Sarea a fost mult timp considerată un remediu pentru puterile oculte,

diavoli, spiritele rele. Când cineva aruncă sare peste umărul stâng, spre spate, atunci el țintește să gonească diavolul.

Vărsarea solniței este semn rău, piază rea, ghinion, omen. În tabloul lui Leonardo Da Vinci Cina cea de taină, Iuda iscariotul a vărsat pe masă solnița, atingând-o cu cotul. Acest detaliu indică prezența diavolului la acea adunare și prezice nenorocirea care urma să se întâmple.

9

În mai multe țări africane sarea a fost greu de procurat. Până la începutul secolului XX, în Abisinia (Etiopia) sarea a fost folosită ca monedă de schimb.

În Europa medievală sării i se acorda creditul de a face bărbații virili. Când performanța unui soț scădea sub limitele admisibile, soția nefericită, ajutată de prietene și vecine, îl dezbrăca pe soțul bicisnic și îi freca corpul cu sare, așa cum se vede din gravura franceză din secolul XII.

O veche tradiție turcă cere ca, în timpul petrecerii de nuntă, mireasa să pună sare în cafeaua mirelui. Dacă acesta o bea fără a protesta, este semn că acea căsătorie va avea o durată lungă.

Poezia săriiEvocare - de Nichita StănescuEa era frumoasă ca umbra unei idei, --a piele de copil mirosea spinarea ei,a piatră proaspăt spartăa strigăt dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.

10

Râzânda şi plângânda cu lacrimi mariera sărată ca sareaslăvită la ospeţe de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.Între ape, numai ea era pământ.

Doi bureți - de Marin Sorescu

Doi bureţiErau băieţiŞi-şi vorbeau de la bureteLa burete cu “băiete”.

Când stăteau la vreo agapă,Mâncau sare şi beau apă,Acolo pe fund de mare:Aici apă, aici sare.

La sare se-nţelegeauDar la apă se-mbrânceau…

Iar acuma, pe dulap,Nu se ceartă, nu se bat,Sarea e-n bucătărie,Apa-n aer, cine ştie

Viața mea se iluminează - de Nichita Stănescu

Părul tau e mai decolorat de soare,regina mea de negru și de sare.Țărmul s-a rupt de mare și te-a urmatca o umbră, ca un șarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,corabiile sufletului meu marin.

Și viața mea se iluminează,sub ochiul tau verde la amiază,cenușiu ca pământul la amurg.Oho, alerg și salt și curg.

11

Mai lasă-mă un minut.Mai lasă-mă o secundă.Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.

Noaptea la mare - de Lucian BlagaValul mai bate, același.Raza e trează în turn.Cald e nisipul pe plaje,numai puțin dacă scurm.

Noaptea-i târzie, de august.Orele  -  horele tac.Cugetul, cumpăna, steauagrea judecată ămi fac.

Murmură dor de pereche.Patima cere răspuns.Ah, mineralul în toategeme adânc și ascuns.

Sarea și osul din minecaută sare și var.Foamea în mare răspunde,Crește cu fluxul amar.

Margine-mi este argila,lege de-asemenea ea.Sunt doar metalul în febră,magma terestră, nu stea.

Capăt al osiei lumii!Rogu-te, nu osândi!Vine cândva și odihna

ce ispășire va fi!

Vine cândva și odihna,ce ispășire va fianilor, aprigei sete,febrei de noapte și zi.

12

Localități cu nume derivate de la sare sau saline

În România: Gura Ocniței, Slănic Prahova, Sărata Veche, Ocnele Mari, Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocna Sibiului, Ciocănești (ciocănari erau cei angajați să spargă bolovanii mari de sare scoși din mină).

Notă: Cuvântul ocnă derivă din cuvântul slav okno, care înseamnă groapă, ochi de apă, adâncitură.

În Marea Britanie: toate numele de localități terminate în wich: Middlewich, Nantwich, Northwich, Leftwich.

În Austria: Salzburg, așezat pe râul Salzbach (Râul sărat). În Statele Unite: localitățile cu nume derivate din lick (a linge): Lick

(Missouri, Ohio, Illinois), Licking (Missouri, Indiana, Pennsylvania, Illinois), Big Lick (Tennessee, Carolina de Nord, Virginia), Black Lick (Pennsylvania, Ohio, Kentucky), Lickskillet (Ohio, Virginia), Lickfork (Virginia, Kentucky), Other Lick (Virginia de Vest), Lizard Lick (Pennsylvania), Loutre Lick (Missouri), French Lick (Indiana), Lickinghole (Virginia), Knob Lick (Missouri), Salt Lick (Kentucky).

Apoi Salt Lake City (Utah), Salinas (California), Saltville (Virginia).

In Iordania: Al-Salt (derivat din Saltus, oraș întemeiat de bizantini)

13

Rubrica gastronomică: Saramurile, murăturile...

Saramura de pește

PrintAutor: Iuliana S. / bucate-aromate.roIngredientepentru 6 porţii: aprox. 1.5 kg de peşte proaspăt (eu am avut 2 somni micuţi), 3 roşii cărnoase, bine coapte, un ardei gras, 1-2 linguriţe cu rondele de ardei

iute murat (sau proaspăt), 3-4 căţei de usturoi, 2-3 crenguţe de cimbru 1-2 frunze de dafin, ½ de lămâie tăiată felii, sare şi piper după gust, 2-3 linguri de ulei pentru uns peştele (sau slănină pentru uns grătarul)

Mod de preparare• Dacă peştele este mai mare, tăiați-l în bucăţi potrivite. • Peştele se unge cu puţin ulei ca să nu se lipească de grătar, sau şi mai bine,

puteţi unge grătarul cu puţină slănină. Condimentaţi peştele cu sare şi piper şi lăsaţi-l 15 minute deoparte.

• Frigeţi peştele pe ambele părţi până când este bine rumenit. Aşteptaţi să se frigă bine înainte de a îl întoarce pe partea cealaltă, altfel se va lipi de

14

grătar şi se va rupe. E gata când simţiţi că se dezlipeşte uşor de grătar.• Odată cu peştele puneţi şi roşiile şi ardeiul gras la copt. Când sunt gata, le

decojiţi şi le sfărmaţi grosier cu furculiţa. Ideea e să mai rămână şi bucăţele mai întregi de roşii şi ardei, vă veţi bucura când veţi da de ele prin farfurie.

• Cât timp se frige peştele, puneţi apa la fiert pentru saramură şi pentru mămăliguţă.

• Pentru saramură aveţi nevoie de aprox. 500-600 ml de apă. De fapt vă trebuie atâta apă cât să acopere cam pe ¾ bucăţile de peşte. Vă orientaţi şi în funcţie de vasul în care vă gândiţi să scoateţi peştele fript.

• În apa pentru saramură adăugaţi sare, cimbru, frunzele de dafin şi legumele coapte. Lăsăm să dea 2-3 clocote, apoi dăm deoparte, lăsăm să se răcorească 5 minute şi abia apoi adaugăm usturoiul şi ardeiul iute după gust.

• Aşezaţi peştele într-un castron sau o tavă mai adâncă şi turnaţi saramura peste el. Puneţi din loc în loc şi feliile de lămâie. Acoperiţi cu un capac (sau cu o folie de aluminiu) şi lăsaţi 15-20 de minute să se împrietenească toate gusturile şi să intre aromele în peşte.

Saramura de pui

Bucățile de pui și legumele (roșii, ardei gras, ardei iute) se coc pe grătar, apoi legumele se taie în cuburi și se sting în apă clocotită (500 mL), în care se pune puțin ulei, usturoi, pătrunjel și leuștean. Când sosul se îngroașe se toarnă

peste bucățile de carne.

Slănina în saramură

Peste bucățile de slănină se toarnă saramura clocotită, făcută cu sare, usturoi, piper și dafin. După trei zile, bucățile de slănină se pot scoate și sunt gata de mâncat.

15

Legumele murate în saramurăPătlăgele verzi, ardeii grași, conopida, castraveții se pot mura și păstra bine peste iarnă, după ce sunt puși în borcane cu saramura. Se adaugă piper boabe, usturoi, crenguțe de cimbru și foi de dafin.

Secretul unei saramuri perfecte nu este doar alcalinitatea apei, impuritatea sării (sarea iodată nu poate fi folosită, doar cea grunjoasă, altfel murăturile se înmoaie), ci şi condimentele care se adaugă la borcanul cu bunătăţi.

Astfel, frunzele de vişin, mărarul şi hreanul sunt, la rândul lor conservanţi şi dau aroma potrivită murăturilor.

Raportul de sare la apă pentru orice saramură bună este de 1 lingură de sare grunjoasă, la 1 litru de apă.

Varza muratăCe trebuie să știi când alegi varza? Să fie bine coaptă, îndesată, albă și cu foi subțirele (să-ți fie de folos la sarmale). Iar saramura se pregătește pe

16

cântar: la fiecare 10 litri de apă câte 500 gr de sare grunjoasă, din cea potrivită pentru murături. 

Cureți bine butoiul de varză (îl speli și-l zvânți) apoi așezi pe fundul lui câțiva butuci (mai scunzi) de lemn. Azvârli deasupra lor condimentele: crenguțe de cimbru, piper (legat în săculețe de tifon), mărar uscat. Cureți și tai morcovi și rădăcini de țelină în felii rotunde, cureți și tai pe lungime rădăcini de hrean - și le arunci și pe ele în butoi (poți să le pui pe toate ori numai o parte și restul să le tot arunci printre căpățânile de varză, pe măsură ce le îndeși în butoi). Unii mai adaugă sfeclă roșie - și-atunci varza va căpăta o culoare roz, ori boabe de porumb - care vor face varza galbenă-aurie.

Fiecare varză o tai drept de la cotor, apoi scobești înăuntrul ei și-i pui câte un picuț de sare. Verzele se așază în butoi numai cu cotorul în sus. Se-apasă bine, se pune un grătar de lemn deasupra, se presează cu două-trei pietre de râu sau de granit și se acoperă cu un șervet mare, curat. Se lasă așa... două zile.

Pregătești în timpul ăsta saramura. Nimic altceva decât apă și sare. Ai grijă să se topească bine sarea, până la ultimul grăuncior. Apoi, când cele două zile s-au împlinit, torni saramura peste verze. Mai potrivești o dată grătarul de lemn și pietrele, ca să fie bine fixate, și pui capacul.

În următoarele zile, varza trebuie pritocită... De trei sau patru ori în prima săptămână. Mai întâi iei spuma care s-a făcut, cu spumiera. Apoi, scoți pietrele și grătarul, le speli și le usuci. Ștergi cu o cârpă uscată și pereții și marginea butoiului (până la nivelul moarei). Iei un furtun gros și lung, îl bagi în moare, strecurându-l printre verze, și sufli cu putere în el.

17

Carnea în saramură/ marinarea

Carnea slabă de pui, curcan, porc, rață, gâscă, vânat, somn, morun se pune în saramura făcută cu 2 linguri de sare la litru de lichid. Lichidul poate fi apă, apă cu vin, apă cu oțet, apă amestecată cu suc de fructe, bere sau vin. În lichid se pun mere tăiate, usturoi, ceapă, piper, foi de dafin.

Carnea acoperită de saramură se ține în frigider minimum 2-3 ore, apoi se scurge și se gătește după rețeta aleasă.

Corned beef

Rețetă englezească de conservare a cărnii de vacă. Corned vine de la sarea grunjoasă, numită corn. carnea se pune în saramură (apă, sare 2-3 linguri la litru, o cană de oțet, piper, boabe de muștar, usturoi) pentru o săptămână, apoi se scoate, se usucă și se gătește la cuptor într-un sos (ulei, apă, dafin, piper) care trebuie să o acopere până la jumătate. Se coace câteva ore la foc potrivit și se întoarce odată sau de două ori.

Testul Edison

Thomas Alva Edison este considerat cel mai mare inventator american. El a înregistrat 1.093 de patente în Statele Unite, Marea Britanie, Franța și Germania.În mare parte, Edison a fost un autodidact. El a avut doar studii medii și a început cariera ca operator de telegraf.Principalele sale contribuții au fost în domeniul electricității (becul electric, sistemul de distribuție a curentului, centralele electrice), al înregistrării sunetului, al tehnicii filmului, al cauciucului sintetic și multe altele.Folosind invențiile sale, Edison a fondat un număr mare de companii care au aplicat descoperirile făcute de el, a dovedit succes în business și a condus întreprinderi cu mulți salariați, printre care inginerii Henry Ford și Nicola Tesla.

18

De câte ori angaja un nou salariat pentru cercetare, Edison îl invita să ia prânzul cu el și prânzul consta într-o farfurie de supă. Atunci când candidatul pentru ocuparea postului săra supa înainte de a o gusta, interviul se termina cu anunțarea că cel în cauză nu va fi angajat.Prin acest test, Edison voia să excludă pe oamenii care iau o decizie fără să aibă argumentele logice de a o face, așa cum era aceea de a pune sare în supă deși nu știa dacă este sau nu nevoie de sare.

Drinkology: Băuturile și sareaTequila

Pentru cunoscători, tequila de bună calitate (învechită în butoaie) se bea din pahare înguste și mici (cabalito - căluțul), asemănătoare cu cele de țuică. Se gustă cu înghițituri mici, negrăbite. Dacă unii preferă să adauge sarea și o felie de lime, acestea nu se pun pe pahar, ci separat și băutorul înmoaie felia de lime în sare, suge un pic din ea, apoi ia o gură de tequila.

Sarea în vin: La vinurile roșii de calitate medie, un pic de sare pusă pe fundul paharului, înainte de a-l umple cu vin, le ameliorează gusturile.

Tapetarea paharelor cu sare: se face mai ales la Margarita. O felie de lime este folosită pentru umezirea paharului la buză, apoi acesta se pune cu gura în jos peste sare, care se lipește de el și formează un inel.Și alte pudre se folosesc pentru tapetarea paharelor: sare + chili pentru rom sau tequila, zahăr + scorțișoară pentru Kahlua sau lichior de portocale, sare+pudră de țelină pentru Bloody Mary.

19

Sarea ca medicamentLipsa prelungită de sare duce la scăderea concentrației de sodiu în sânge și în lichidele corpului, cu consecințe grave: edeme periferice, edem cerebral, scăderea performanței organelor interne, comă.

În anul 1831, în timpul unei epidemii de holeră în Anglia, medicul scoțian William Brooke O'Shaughnessy a avut ideea să amestece sare cu apă distilată și să recomande injectarea lichidului în venele bolnavilor. Metoda a devenit universală și a contribuit la compensarea pierderilor mari de sânge sau lichide. Când s-a stabilit concentrația ideală de 0,9% clorură de sodiu în apă, care are o tonicitate aproximativ egală cu plasma, aceasta a fost numită soluția fiziologică. Ulterior, soluții mai concentrate, ca cea de 3% NaCl în apă distilată, au fost introduse pentru corectarea stărilor de hiponatremie severă.Dr. Sydney Ringer a inventat în anul 1880 o soluție combinată de clorură de sodiu, clorură de potasiu, lactat de sodiu și clorură de calciu, care a primit numele lui și care a fost continuu utilizată până în timpurile noastre pentru tratamentul șocului. Soluția Ringer, cu sau fără adaus de glucoză, a fost folosită de toate serviciile medicale ale armatelor. Lactatul de sodiu, metabolizat de ficat, produce bicarbonat de sodiu, foarte util în tratamentul stărilor de acidoză, cu excepția varietății de acidoză lactică.

________________________ Poetul lunii: G.G.Ursu (1911-1980)

20

G.G.Ursu s-a născut la Bârlad. A urmat cursurile Universității din Iași, unde l-a avut ca model pe Garabet Ibrăileanu. A foat profesor de limba română în mai multe orașe din Moldova (Bârlad, Tecuci, Focșani) apoi a predat limba și literatura română la Liceul Aurel Vlaicu din București. La înființarea Institutului Pedagogic a devenit șeful catedrei de filologie.Cariera publicistică a fost de poet, critic, autor de istorie literară. Un om de mare erudiție, discret, politicos, modest a fost admirat și respectat de toți cei care l-au cunoscut.

Rondelul amintiriiAu înflorit salcâmii la Bârlad, Oraşul e-o legendă de ninsoare;Voi tineri, prindeţi clipa să nu zboareCât florile pe caldarâm nu cad.

Am fost şi eu ca voi, nutrind răsadSă pot rodi în vremea călătoare, Au înflorit salcâmii la Bârlad, Oraşul e-o legendă de ninsoare.

Ci astăzi, în amurg de desfătare, Să mă cufund, cum flăcările-mi scad, Ȋn amintire, ca-ntr-un dulce vadSuava ei tortură mă doboare...

Au înflorit salcâmii la Bârlad. 

Un plop sonor

21

Nimicul dulce-al vieţii îl cunosc.Prieteni, pot pleca fără regrete.La căpătâi nu-mi puneţi chiparos,Nici salcie cu răvăşite plete.

Ci doar un plop, la orice adiere,Vibrând din rădăcini, cu glas amar,În toamna grea de aur şi tăcereUn plop sonor să-mi cânte în zădar.

Din volumul "Un salcâm uitat"Avar o viaţă-ntreagă-am adunat,Cu griji pe care nu ţi le pot spune,Comori cum încă nici un împărat,De când e lumea, n-a ştiut s-adune…

Să le păstrezi şi-n alte lumi mai bune,  

Acestea toate, ţie ţi-am lăsat.

Ceahlăul

De vrei cu frumusete mari ochii sa-ti inrouri,Iar genele sa-ti cada,copilul meu,plecate,Priveste in tacere,semet ca o cetate,Ceahlaul cum zbucneste cu crestetul in nouri,Si ai s-auzi din veacuri sunand,ca-n vis,ecouri,Ca murmur de izvoare ascunse si curate,Si ai s-auzi,in pacla si in singuratate,Cum curge din adancuri un muget stins de bouri.Si-ai sa pricepi atuncea,copilul meu,deodata,De ce se invaleste in negura-ntristata;Doar soarele se-ndura de el,batranul faur:Ulcioru-i se revarsa in feluri de vopsele,Alege ce-i mai fraged,mai stralucit in ele,Imbrobodindu-i fruntea cu picaturi d

22

Pamfletul lunii: Râsu`plânsu`- de Andrei Pleșu 

www.contributors.ro ianuarie 9, 2018  

Rîndurile care urmează nu vor să fie decît expresia unui episod de perplexitate, prilejuit de o emisiune TV. Țin să-l împărtășesc, pentru că sper (probabil candid…) că vreun reprezentant luminat al ”opiniei publice” mă va ajuta să pricep unde mă aflu. Nu poți funcționa într-un loc în care nu mai există sud și nord, alb și negru, bine și rău. E nevoie de minime repere orientative, de un rest, fie și șubrezit, de normalitate, de valori stabile, de criterii cuviincioase. Altfel, relația cu viața proprie, cu țara și cu nația devine cețoasă: pendulezi între amor și spaimă, între speranță și depresie, între spirit comunitar și izolare nevrotică.

Iată faptele: pic, întîmplător, pe un ”talk-show” moderat de dl Răzvan Dumitrescu, cu patru invitați: Adrian Dobre, Maria Vasii, Cătălin Harnagea și Daniel Bejan. Pentru cine nu știe, dl Dumitrescu e – ca să folosesc și eu o ironie care pare să-i placă foarte mult – un adevărat jurnalist al nației. Și-a început cariera la revoluționara televiziune SOTI (unde l-am întîlnit, la un moment dat, în plină depresie, declarînd că s-a săturat de ”fesenizarea” țării și că îi vine să-și ia lumea în cap), a continuat la TVR, apoi la B1TV, apoi la Realitatea TV ajungînd, în sfîrșit, la liman, în brațele Antenei 3. Pe Adrian Dobre îl văd adesea, în postura de soldat întors cu cheia al PSD. Are o privire somnambulic loială și siguranța de sine a unui activist în misiune. Cătălin Harnagea e genul de prezență birocratică: poză laconic competentă, idei nebuloase, încruntătură obosită… Dna Maria Vasii e, pur și simplu, drăgălașă. Are mina unei fetițe credule, gata să se răfuiască dulce cu zmeii nedreptății. Pe Daniel Bejan îl cunosc mai puțin. A fost, din punctul meu de vedere, prezența cea mai prizabilă din platou, încercînd, cît de cît, să păstreze limitele rezonabilității. Pe scurt, emisiunea a avut un scenariu limpede: albirea, mai mult sau mai puțin discretă, a domnilor Dragnea, Lucan și Pomohaci si înnegrirea radicală a domnului Gabriel Liiceanu. În cazul primilor trei trebuie să lucreze nuanța, în cazul ultimului, e urgentă începerea urmăririi penale. De ce? A scris un articol în care incită la violență. Perspectivele? Ceva între 3 și 30 de ani pușcărie.

Domnul Liiceanu nu e la prima abatere. Nu de mult, s-a dus la Bruxelles și a spus rele despre patrie. Trădare! Dar ni s-a mai întîmplat: și Doina Cornea și Mircea Dinescu și Radu Filipescu și Gabriel Andreescu și ”cei șase” și Dan

23

Petrescu și Dorin Tudoran și alții au calomniat România pe la oficine străine și au fost aspru certați de securitate pentru asta. Nu că n-ar fi existat probleme, dar ”rufele se spală în familie”. În aceeași tradiție a trădării, s-au înscris, de altfel, și unii infractori din alte țări: Soljenițîn, Havel, Michnik, Bukovski, Wałesa ș.a. Intenția mea nu e să-l monumentalizez pe Liiceanu, ci doar să semnalez deprinderea de jalnică amintire a ”serviciilor” și a patrioților de meserie de a practica ”apărarea” țării prin ascunderea gunoiului sub preș, cînd tocmai propagarea adevărului adevărat o poate salva.

Lista păcatelor lui Liiceanu și a altor cîtorva acoliți e, de altfel, lungă. Pe de altă parte – și aici e perplexitatea mea! – nu știu ce să mai cred. Adică Liiceanu la tribunal și Liviu Pop la Ministerul Educației? Adică activitatea guvernului e născătoare de pace socială și un biet articol trist provoacă răzmeriță destabilizatoare? Adică vila hollywoodiană a lui Dragnea e o realizare a democrației, iar Editura Humanitas o amenințare la adresa statului de drept? Adică Ponta e demn de un doctorat țeapăn, Nicolicea și Nicolae Șerban sînt genii juridice, iar Liiceanu nu e bun, academic vorbind, decît să spele closete prin Occident, cum a declarat tăios un domn specialist în demolări (demolarea PNȚCD-ului, de pildă)? Oameni buni! Se sparie gîndul! Vorba lui nenea Iancu (din ”Telegrame”): ”Pourrais plus garantir situation locale. Se duce dracului giudețul!. (semnat: General Gregoraschco”). La cît se luptă opoziția în stradă, Parlament și televiziuni patriotice și tot n-a reușit să arate atît de fioros ca dl Liiceanu! Ia să se potolească dumnealui și tot grupul lui de elitiști, sorosisti, mîncători lacomi de privilegii, plagiatori, nuli profesional, venetici, băsiști, sinecuriști, năimiți ai agenturilor, manipulatori (pe bani) ai poporului eroic și martir! Să se potolească! Că dacă nu, punem Codul Penal și Constituția să le astupe gura! Unde ești, generale Iulian Vlad, să faci ordine, să ne aperi suveranitatea națională? Unde ești tu, Vadim, cu ideea ta de a-i împușca pe toți pe un stadion? Și da, unde ești tu, Ceaușescu, să le sucești gîtul spre viitorul luminos al țării, pe care ei îl sabotează? N-avem nevoie de așa-ziși eroi! Avem alții. Cîțiva experți ne-au explicat deja că a renăscut marele Maniu sub chipul lui Adrian Năstase și Soljenițîn sub chipul lui Dan Voiculescu. Ce vrem mai mult?Stimați cititori, înspre acest elan retoric m-a purtat perplexitatea de care vă vorbeam! Eu unul, mă dau bătut! Mă predau. Ori mă faceți să înțeleg situațiunea, ori mă duc singur la popreală, sau la vreun closet capitalist, ca să nu mai îmi dea prin cap cine știe ce năzbîtie, în dauna interesului național.

24

Evident, îl iau cu mine și pe Liiceanu. Găsesc eu pe undeva o editură cu aur și secrete la subsol, tocmai bună de făcut cadou unui prieten…

Din istoria limbii române: Originea celor mai cunoscute cuvinte din „limba dacilor“. De unde provin, de fapt, termeni ca barză, brânză, mânz, viezure - de

Ziarul Adevărul 6 noiembrie 2017

Dacii nu au lăsat mărturii scrise despre istoria lor, însă de-a lungul timpului au fost identificate aproape 200 de cuvinte care, potrivit unor specialişti în istorie şi lingvistică, ar putea proveni din limba folosită pe actualul teritoriu al ţării, în urmă cu două milenii, chiar dacă în DEX le sunt atribuite origini necunoscute, obscure şi albaneze.

Cea mai recentă ediţie a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM), publicaţie a Academiei Române, a contabilizat 62.000 de cuvinte în limba română. Dintre acestea mai puţin de 200 ar putea proveni, potrivit unor specialiştiîn lingvistică şi istorie, din limba vorbită de geto-daci în urmă cu peste două milenii. Una dintre listele celebre ale cuvintelor româneşti care, „după toate probabilităţile”, îşi au originea în fondul traco-geto-dacic al limbii române a fost publicată în urmă cu două decenii de George Pruteanu, om de cultură şi politician român, realizator al emisiunii „Doar o vorbă să-ţi mai spun”. „Ce a rămas totuşi în limba noastră din fondul autohton, geto-dacic? Cercetările de peste două veacuri ale savanţilor, începând de la Dimitrie Cantemir şi pînă la autorii pe care mă bizui eu în ceea ce vă comunic (Puşcariu, Giuglea, I.I.Russu, Vraciu), au identificat o zestre de circa 160 de cuvinte din limba română actuală, care provin, după toate probabilităţile, din acel grai străvechi, pre-roman”, scria Pruteanu. Cuvintele la care autorul făcea referire erau identificate ca fiind autohtone şi arhaice, fie pentru că nu îşi au originea în vreuna din limbile cu care limba română avea legătură (latina, greaca, slava, turca, maghiara), fie pentru că

25

puteau fi regăsite în limba albaneză, care ar fi avut origini comune cu cele ale limbii tracilor.

Originea cuvintelor „mioritice” : Iată de unde provin, de fapt, potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, cele mai faimoase cuvinte indcate ca având origini dace: Baci: păstor însărcinat cu prepararea brânzei, urdei şi untului. Şef al ciobanilor dintr-o stână. Cioban cu cel mai mare număr de oi izolate în cadrul turmei de miei cu scopul de a se stabili cantitatea de lapte care i se cuvine. Etimologie necunoscută. Bade: termen politicos de adresare către un bărbat mai în vârstă (de la ţară). Termen mângâietor folosit de femeile de la ţară pentru bărbatul iubit. [Art.: badea] Etimologie necunoscută. Brânză: produs alimentar obţinut prin coagularea şi prelucrarea laptelui. Etimologie necunoscută. Burduf: sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. Etimologie necunoscută. Cioban: păstor. Proprietar de oi. Etimologie turcă: čoban. Doină: poezie lirică specifică folclorului românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale, de dragoste, de revoltă etc., fiind însoţită de obicei de o melodie adecvată. Etimologie necunoscută. Groapă: gaură, cavitate (mai adâncă) în pământ. Cf. alb. gropë. Leagăn: pat mic de lemn sau de nuiele împletite (care se poate balansa) pentru copiii mici. Probabil latinul liginare (< ligare „a lega”). Mânz: Puiul (de sex masculin al) iepei. Cf. alb. mës. Moş: bărbat (mai) în vârstă; unchiaş, moşneag;Derivat regresiv din moaşă. Cf. alb. moshë „vârstă”. Moţ: şuviţă de păr (mai lung şi mai des) din frunte sau din creştetul capului (la oameni şi la animale). Etimologie necunoscută. Prunc: copil (indiferent de vârstă sau sex); (sens curent) copil în primele luni de viaţă. Etimologie necunoscută. Stână: Aşezare păstorească de vară, la munte sau în afara satului (cuprinzând locul şi amenajările necesare), unde se adăpostesc oile şi ciobanii şi unde se prepară produsele din laptele oilor. Din slavă: stanu. Stăpân: posesor al unui un bun. Persoană în serviciul căreia se găseşte angajat cineva, considerată în raport cu acesta. Etimologie necunoscută. Viezure: mamifer omnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi şi aspri de culoare cenuşie, cu două dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguieţ,

26

având un fel de rât asemănător cu al porcului. Bursuc. – Cf. alb. (compară cu albanezul) vjedhullë.

Lista cuvintelor cu origini indicate ca fiind autohtone cuprinde următorii termeni: abeş, Abrud, abur, acăţa, adămană, ademeni, adia, aghiuţă, aidoma, ală, alac, aldea, ameţi, amurg,  anina, aprig, argea, Argeş, arunca, azugă, baci, baier, baligă, baltă, bară, Barbă-cot, barză, bască, batal, băga, băiat, bălan, balaur, beregată,  boare, bordei, bortă, brad, brânduşă, brânză, brâu, brusture, bucur, buiestru, bunget, burghiu, burlan,  burtă, burtucă, burtuş, butuc, butură, buză, caier, caţă, căciulă, căpuşă, căpută, cătun, cioară, cioban, cioc, ciocîrlie, ciomag, cârlan, cârlig, codru, copac, copil, creţ, cruţa, cujbă, culbec, curma, curpăn, cursă, custură, darari, daş, dărâma, deh, deretica, descăţa, descurca, dezbăra, desghina, dezgauc, doină, don, dop, droaie, dulău, fărîmă, gard, gata, gălbează, genune, ghes, ghiară, ghimpe, ghiob, ghionoaie, ghiont, ghiuj, gîde, gîdel, gordin, gorun, grapă, gresie, groapă, grui, grumaz, grunz, gudura, guşă, hojma, iazmă, iele.încurca, înghina, îngurzi, înseila, întrema. jilţ, leagăn, lepăda, lespede, leşina, mal, maldac, mazăre, măceş, mădări, măgură, mălai, mămăligă, mărcat, mătură, melc, Mehadia, mieru, mire, mistreţ, mişca, mânz, morman, mosoc, moş, moţ, mugure, munună, murg, muşat, năpârcă, năsărâmbă, niţel, noian, ortoman, păstaie, păstra, pânză, pârâu, prunc, pururea, raţă, ravac, răbda, reazem, ridica, rîmfă, rînză, spânz, stăpân, stărnut, sterp, stejar, steregie, stână, străghiată, strepede, strugure, strungă, sugruma, suguşa, şale, şiră, şopârlă, şoric, şut, scăpăra, scrum, scula, scurma, sâmbure, sîmvea, sarbăd, Sarmisegetuza, tare, traistă, tulei, ţap, ţarc, ţarină, ţăruş, ţundră, ţurcă, uita (a se), undrea, urca, urcior, urdă, urdina, urdoare, vatră, vătăma, vătui, viezure, viscol, zară, zăr, zburda, zestre, zgardă, zgîria, zgârma, zimbru zîrnă.

 

Dan Caragea: Dificultăţi de limbă (I) Multă lume se arată preocupată, ba chiar indignată, de starea actuală a limbii române. S-au făcut clasamente cu cele mai frecvente abateri, se scriu articole de intervenţie, unele televiziuni au emisiuni dedicate cultivării limbii etc. Ineficacitatea este însă evidentă atâta vreme cât şcoala nu abordează metodic şi insistent această chestiune. Alina Popescu, una din colaboratoarele asidue ale acestui blog, îmi scria acum două săptămâni: „M-am bucurat de într-adevăr necesara dv. revenire în paginile «Adevărului», chiar dacă şi eu sunt preocupată de harababura

27

care continuă să funcţioneze în folosirea limbii române şi cu toate că văd şi eu că exemplele de tip «aşa nu!» nu prea produc efectele scontate. Probabil trebuie găsite alte soluţii pentru îmbunătăţirea exprimării, mai curajos exemplificate şi explicate limpede, cu umor dacă se poate. Ne amintim spre exemplu de formularea aberantă a lui Ceauşescu «al douăsprezecelea congres»... Cine şi-ar fi imaginat însă, dintre cei care dau atenţia cuvenită limbii materne, că în anul 2017, la «Realitatea TV», o cunoscută realizatoare, Marilena Mititelu, va spune «nici acum, în al douăsprezecelea ceas...». Cred, aşadar, că la toate nivelele, semantic, fonetic etc., trebuie îndepărtate asemenea elemente toxice din limbă şi abia apoi comentată situaţia încă discutabilă a normelor din instrumentele de lucru abilitate.“ Chestiunea pe care Alina Popescu o propune vizează o dificultate relativ recentă, privitoare la numeralul cardinal „doisprezece, douăsprezece“, respectiv, la cel ordinal „al doisprezecelea, a douăsprezecea“. Dificultatea se referă fie la ignorarea (dispariţia) formei de feminin, utilizându-se o singură formă, sincretică, cea de masculin. Alteori asistăm la ezitări sau folosiri „de-a-ndoaselea“, ca în cazul semnalat de comentatoare. Să o luăm metodic. * În limba română, de la numeralele simple (1-9) se formează cele din seria 11-19 şi anume: un(u) + spre + zece = unsprezece (variante: unsprece, unşpe). Remarcă: DEX-ul omite variantele. doi + spre + zece şi două + spre + zece (variante: doisprece, douăsprece; doişpe, douăşpe). Remarcă: DEX-ul prezentă variantele, pe care le consideră regionale. Este o eroare, întrucât varianta „doişpe, „douăşpe“ este întâlnită peste tot, aparţinând registrului familiar. trei + spre + zece = treisprezece (variante: treisprece, treişpe). Remarcă: DEX-ul omite variantele. patru + spre + zece = patrusprezece, formă considerată istorică; literar: paisprezece (variante: paisprece, paişpe). Remarcă: DEX-ul consideră literară forma paisprezece. datorită largii sale răspândiri, dând patrusprezece ca variantă. Este adevărat, încă din 1939, Augustin Scriban arăta că forma „patrusprezece“ aparţine doar limbii scrise. Iată totuşi câteva exemple istorice: „A doua zi, stăpânul mai că se întristase / Aflând c-a păgubit / Patrusprezece galbeni; – atâta cumpărase / Ţiganul ce-a murit.“ Cezar Bolliac, Ţiganul vândut „Are cam patruzeci şi şapte de ani şi zece copii, patru din ei băieţi, cel de al doilea“, – Ştefan –, în vrâstă de aproape patrusprezece ani, bine instruit în latineşte şi greceşte.“ Nicolae Iorga, Istoria românilor prin călători „Cuprins de mare veselie, Senusret înşiră toate cele o sută şi unu de nume ale lui Osiris, apoi pe ale tuturor zeilor deosebit, apoi pe ale celor şapte săli ale raiului cu patrusprezece porţi şi patrusprezece

28

locuinţe...“ Liviu Rebreanu, Adam şi Eva cinci + spre + zece = cincisprezece (variante: cinsprezece, cincisprece, cinsprece, cinşpe). Remarcă: DEX-ul dă primele variante, considerate regionale, dar omite ultima variantă care este şi cea mai răspândită, justificată de pronunţarea rapidă. şase + spre + zece = şasesprezece, formă considerată istorică; literar: şaisprezece (variante: şaiprece, şaişpe). Vezi patruspezece. „Propăşirea noastră intelectuală se mărgineşte în şasesprezece şcoli publice!“, Mihail Kogălniceanu, Tainele inimii „Nadejda avea şasesprezece ani, iar de trei ani suferea în braţele prinţului.“, Liviu Rebreanu, Sentinela şapte + spre + zece = şaptesprezece (variante: şaptesprece, şapteşpe). Remarcă: DEX-ul dă doar ultima variantă pe care, de astă dată, o consideră, în mod corect, familiară. opt + spre + zece = optsprezece (variante: optsprece, optâşpe, opşpe). Remarcă: DEX-ul omite variantele. O forma orală curentă este şi optâsprezece, cu introducerea unei vocale de sprijin, „optsprezece“ fiind singurul cuvânt se pare cu cinci consoane consecutive. nouă + spre + zece = nouăsprezece (variante: nouăsprece, nouăşpe). Remarcă: DEX-ul omite variantele. * În a sa „Istorie a limbii române“, Al. Rosetti arăta că matricea de formare la numerele de la 11 la 19 ar putea fi autohtonă. Ulterior, ori sistemul slav s-a suprapus, întărind matricea formativă, ori acesta s-a impus în mod direct. Astfel, prepoziţiei slave „na“ îi corespunde „spre“ (< lat. „super“). La fel, numărarea zecilor (20, 30, 40 etc.) prin înmulţire este, de asemenea, un alt reflex al sistemului slav. Se mai poate adăuga că şi modul de exprimare al numeralelor compuse (21, 22, 23… 31, 32…) treizeci şi trei, cu conjuncţia de legătură „şi“, provine din acelaşi sistem (Se ignora situaţia din limbile neolatine iberice: sp. „treinta y tres“, pg. „trinta e três“.). Astfel, deşi elementele de formare (cu excepţia numeralului „sută“) sunt latineşti, sintaxa, felul de alcătuire al numeralelor peste 10 este rezultatul influenţei slave. * Să ne întoarcem acum la chestiunea iniţială: tendinţa de dispariţie a formei feminine a numeralului cardinal „douăsprezece“ din rostirea şi chiar din scrierea curentă. Arătam mai demult, tot în acest blog, că această substituţie era de negândit până spre sfârşitul secolului trecut. Personajele lui Caragiale, bunăoară, fac corect acordul fie că, în context, se subînţelege „orele douăsprezece“, fie „ceasurile douăsprezece“. Să-i ascultăm: „BRÂNZOVENESCU: Mulţumim, mulţumim, stimabile, dar ne cam grăbim: sunt douăsprezece trecute. FARFURIDI: Şi eu, am n-am înfăţişare, la douăsprezece trecute fix mă duc la tribunal...“ Astăzi lumea nesocoteşte adesea forma de feminin: „Doisprezece persoane au fost rănite,

29

joi, după ce un TIR s-a ciocnit cu un microbuz, în localitatea Răducăneni, judeţul Iaşi.“, Ziarul financiar, 16.11.2017 „«Pentru că în acest an am câştigat zece, iar în ultimele două săptămâni încă două milioane, adică în total doisprezece milioane din fonduri europene din care vor fi aduşi în aceasta comună peste 15 milioane de euro pentru asfaltare, cămin, sprijinirea evenimentelor culturale, am mai primit în acest an şi titulatura de localitate turistică a României, iar acum de câteva zile am fost cooptaţi ca şi membri în ASIA, ceea ce înseamnă Asociaţia Localităţilor şi Zonelor Istorice şi de Hartă din România», a spus ing. Sofalvi Szabolcs.“, Zi de zi, 20.12.2017 „Acesta va aduce la Arad doisprezece spectacole, în perioada 11-19 noiembrie.“ Arad online, 09.11.2017 * La numeralul ordinal constatăm, aşa cum remarca Alina Popescu, folosirea incorectă a formei de feminin acolo unde este de aşteptat cea de masculin, pentru acordul cu substantive masculine sau neutre, la singular. În sfârşit, la forma masculină a numeralului ordinal apare şi o formare incorectă. Astfel: unsprezecelea, doisprezecelea etc. formate de la numeralul cardinal + le + a, se aud şi încep să fie scrise, la masculin şi neutru singular, unsprezecilea, doisprezecilea etc. Eroarea îşi are origine în limba vorbită şi ţine de analogia greşită cu douăzecilea, treizecilea etc. Mărturisesc că nu e uşor să înveţi o limba atât de neaşezată ca a noastră. Bănuiţi că sistemul de numărare face parte din lexicul fundamental şi că, după atâtea secole, ar fi trebuit să nu ne mai ridice dificultăţi. Pe de altă parte, am arătat că nu avem un mod regulat de formare a numeralului de la 11 la 19, ceea ce înseamnă că, în ultimul secol, oscilăm cam mult între literar şi familiar. De asemenea, seria de variante arată că lumea a scris după cum a auzit, simplificând şi schimonosind după urechea fiecăruia. Nici DEX-ul nu este încă un dicţionar riguros şi consecvent, cum s-a văzut, căci la noi se pare că nicio regulă nu poate fi propusă fără ca mai întâi să fie încălcată.

Articolul lunii: Ziua Unirii. Ceva extraordinar s-a întâmplat în această seară în România, ieri la ora 22 (20 decembrie 2018)

30

Florin Negruțiu

Foto: Dan Mihai BălănescuDe pe zidul unde m-am urcat să filmez mulțimea, se poate vedea cea mai

tulburătoare imagine a exodului la care populația României a fost supusă de conducătorii ei în ultimele trei decenii, pe timp de pace. Italieni, spanioli, francezi, germani, englezi, unguri - românii plecați în străinătate își poartă cartoanele și steagurile țărilor care i-au adoptat. Nu există statistici oficiale care să-i cuprindă pe toți cei plecați și nimeni nu-și mai bate capul să-i mai numere. 2, 3, 4 milioane? Au fost buni cât au trimis bani în țară, dar acum, că au prins cheag acolo, „remiterile” s-a împuținat, ca și planurile de întoarcere. Între timp, prima generație de români născută în afara țării își așteaptă unchii, mătușile și bunicii să aibă grijă de ea. „Stranierii” mai vin acasă de Crăciun și de Paște, iar unii au ales să vină într-o banală zi de 20 ianuarie.

În ultimele 24 de ore au început să curgă spre București grupuri de români, din țară și din străinătate. E o seară de sâmbătă, rece și umedă, când zăpada apoasă se varsă în bălți uriașe și capcane de noroi, în trotuare sparte și străzi desfundate, chit că e centrul Capitalei. Când plouă sau ninge, Bucureștiul redevine ceea ce este: un sat ceva mai mare din această țară tristă, furată, prost condusă din Europa de Est. Într-o astfel de seară câinoasă de sâmbătă, câteva zeci de mii de români au ieșit în stradă, când puteau să facă orice altceva: să meargă la un șpriț cu prietenii, să stea acasă cu familia, să meargă la mall la un film. Sâmbătă seara, cetățeni din toate orașele țării și din diaspora au dat cea mai frumoasă dovadă de patriotism: au arătat că le pasă. 

• Suntem în anul Centenarului și de la Guvern se revarsă puhoaie de bani spre a fi tocați în festivități găunoase, în care se va cânta, se va dansa, se vor rosti discursuri sforăitoare și se vor „cinsti” politicienii cu poporul. Pentru omul de rând, Centenarul ăsta e o sărbătoare oficială când poate îi mai pică ceva de la masa conducătorilor. Sâmbătă seara,

31

câteva zeci de mii de români au sărbătorit Unirea mai devreme. I-a scos din case un sentiment sincer, onest și dezinteresat și cu atât mai prețios, pentru că fiecare a ieșit pentru o idee mai înaltă decât interesul personal al fiecăruia: dorința de a trăi într-o țară care pune preț pe cinste, corectitudine și valori occidentale.

• Adrian Năstase, ultimul pesedist care a gândit la scară mare, vorbea în momentul în care ieșea înfrânt din alegeri de două Românii: o Românie care cere ajutor și o Românie care se ajută singură. O Românie care a pierdut pariul integrării europene și o Românie care a profitat de toate avantajele pe care ni le-a adus Europa unită. O Românie care așteaptă să i se dea și o Românie care este perfect capabilă să se descurce și în afara sprijinului dat de stat. Politicienii români, fie ei de la putere sau de la opoziție, s-au interesat doar de prima Românie. A fost întotdeauna mai comod așa. Ținută într-o relație de dependență față de stat, ea a răspuns prezent ori de câte ori a fost chemată „să deconteze” în ziua votului. Cealaltă Românie nu a decontat și nu a contat.

• Exact cea de-a doua Românie a ieșit sâmbătă seara în stradă: România tânără și dinamică, România care a avut curaj să plece la muncă în străinătate, România care a umplut universitățile străine cu tineri străluciți, România IT-iștilor, a medicilor, a profesorilor, a studenților, România antreprenorilor și a meseriașilor, România care nu-l pune pe prostul clasei să o conducă, România care crede în meritocrație, România care muncește, plătește și așteaptă, în schimb, un singur lucru: ca statul să nu o fure. Prea mult timp obișnuiți să-și găsească soluții individuale, înăuntrul, dar mai ales în afara țării, oamenii aceștia s-au găsit unul lângă celălalt într-un marș care a arătat ca o mică Unire. Acesta este cel mai extraordinar lucru care s-a întâmplat în această seară. „Ați reușit/ Ne-ați unit” a sunat unul dintre sloganurile din Piața Universității. Această Românie alungată, ținută deliberat într-o stare de vegetare civică și deci departe de urne, își găsește, în sfârșit, un glas comun. În timpul scurs până la alegeri este obligația partidelor care se opun regimului Dragnea să vină cu o ofertă care să răspundă în mod real exigențelor acestei Românii. Va necesita însă un efort uriaș din partea tuturor să facem pace cu noi înșine, într-o mare Unire a celor două Românii. Asta nu se poate fără conducători cu proiect și viziune, care să reconstruiască această țară, continuând lucrarea e modernizare a țării începută de Carol I. Asta nu se poate fără sacrificiu de sine, onestitate și patriotism trăit, nu declamat.

32

Zeci de mii de cetățeni au aprins din nou telefoanele sâmbătă seara, într-o nouă Revoluție a luminii: ei au dat României „încă o șansă”.

Umor: Decât cu Dragnea. Sfârșitul

suferințelor doamnei Carmen Dan - deFlorin NegruțiuDe când a pus-o Liviu Dragnea să conducă Internele „cu suflet și fermitate”, doamna Carmen Dan s-a manifestat cu bucuria unui bolnav de ulcer ajuns într-o cofetărie. În rarele apariții publice, doamna ministru a afișat un aer suferind, ca și cum ar fi purtat în permanență pantofi cu un număr mai mic. Funcția a strâns-o, de bună seamă, provocându-i vertijuri și vedenii. Propulsată brusc la altitudini ministeriale, modesta secretară din Videle a putut să vază enorm și să simtă monstruos: balena albastră, ziariști instigatori la proteste, spioni ascunși în priză. A fost un an palpitant.Sufletul doamnei Dan a palpitat în ultimele zile mai mult ca niciodată, când s-a trezit prinsă la mijloc într-o cafteală de golani. Așteptata plecare a doamnei Dan de la minister n-are nimic de-a face cu competența domniei sale. Dacă problema era competența, atunci ea s-ar fi pus direct la intrare, nu acum, la ieșire.Adevărul e că a avut și dl. Dragnea un ambâț: să-și îmbrace suflețelul în uniformă. Un moft, cum ar veni, nici măcar cel mai mare. Chiar dacă își făcea toți caii și iepele din Teleorman senatori și senatoare, tot nu i s-ar fi opus nimeni în partid mai an, atât era de tare în pulpe președintele PSD. Când un impertinent de ziarist l-a întrebat la instalare ce o recomandă pe doamna Dan pentru funcția de ministru de Interne, lui Liviu Dragnea i-a înflorit mustața: „Sper că nu aveți o problemă de gen”. Un mișto, gen. Doar că glumele politically correct ale dlui Dragnea se izbesc în aceste zile în poantele de autobază ale premierului Mihai Tudose. Cu al său aer melancolic, doamna Dan părea victima perfectă pentru băieții din port care vor să-i plătească o poliță farului din Alexandria.Doar că în seara asta, aerul său bovaric s-a risipit. Împinsă pe ușă afară de premierul Tudose, în doamna Carmen Dan s-a trezit rănită fiara de partid.

33

Nu răspund decât în fața Marii Adunări Naționale... Pe mine nu mă dă afară șeful meu direct, premierul, pe mine mă dă afară doar Partidul, chit că autoritatea mea în fruntea ministerului este țăndări.Partidul este statul, ne-a ramintit transfigurată doamna Dan, arâtându-și adevărata sa natură pesedistă. Iar cum Partidul (încă) este Liviu Dragnea, pentru doamna Dan, statul este Liviu Dragnea. În seara asta, doamna Dan a depășit stadiul dietei cu broccoli și quinoa și a trecut pe carne. Și-a înfipt colții în dușman. E cu sânge, e pe viață și pe moarte. De acum, ori pleacă Tudose, ori Carmen Dan. Și cum adevăratele nume și pronume ale lui Carmen Dan sunt Carmen „Dragnea”, e clar că ori pică Tudose, ori pică Dragnea.Asistăm la o răfuială pe resurse și putere politică. Mihai Tudose va încerca să ia pâinea și cuțitul în mâini, să restructureze Guvernul, pentru că doar așa va ajunge decisiv la miezul puterii din România: capacitatea de a împărți cu mâna lui funcții și resurse bugetare. A doua zi după ce Mihai Tudose va deveni definitiv jupânul absolut al banilor publici, baronii îi vor întoarce spatele lui Liviu Dragnea ca și când n-ar fi fost. Va fi momentul în care Liviu Dragnea poate pleca în Madagascar, după prietenul său Radu Mazăre. Iar doamna Dan va rămâne în urmă ca o Penelopă să împletească cosiță albă.În toată această poveste sângeroasă, drama e că niciunul dintre acești domni și doamne nu are măcar o tresărire de compasiune pentru femeile și copiii care au căzut victime psihopatului din Poliție, ținut în brațe de un deceniu de șefi și de colegi. 

Tânărul român Robert "Bob" Bobroczky, înalt de 2 m 31 cm, la începutul carierei în baschetul american

S-a născut la Arad și are acum vârsta de 16 ani.De la vârsta de 14 ani a părăsit România și a mers în Italia, unde a fost antrenat pentru baschet.Acum este elev la liceul Grand River Academy din statul Ohio și se antrenează la Spire Institute din Geneva, OH (unul din sediile de antrenamente speciale ale Comitetului Olimpic din USA).Este cel ma înalt jucător care a fost vreodată activ în baschetul din Statele

34

Unite și i se prezice un viitor de aur în NBA (Asociația națională de baschet profesionist).Toată lumea a remarcat seriozitatea, conștiinciozitatea și talentul lui Bob, care este și un elev foarte bun, deasemeni poliglot.

10 (zece) punkte: Neagu Djuvara (fragmente) - de Cristian PătrășconiuLaPunkt

1. “Pentru roman exista o singura deviza: fie painea cat de rea, tot mai bine in tara ta. Acum romanul pleaca. Comunismul a scarbit atat de mult romanul de propria lui tara incat acum tineretul cum prinde un prilej sa plece din tara…o face. Pleaca si nu se mai intoarce. Asta nu exista. Rudele mele se duceau in strainatate

35

si se intorceau. Nimeni nu a ramas acolo. Dramele pot schimba un popor.” – spunea, în urmă cu cîţiva ani, Neagu Djuvara.

2.” Marcel Djuvara, tatal lui Neagu Djuvara, a fost sef de promotie al Politehnicii din Berlin in 1906. Acesta se casatoreste in ianuarie 1913 cu Tinca Gradisteanu. ..„M-am nascut la trei zile dupa intrarea Romaniei in primul razboi mondial. Din partea mamei, istoria familiei se pierde in urma cu cinci veacuri. Tatal meu cobora dintr-o familie veche de celnici aromani”, povesteste istoricul.

3.Neagu Djuvara a publicat, la Humanitas, şi un volum de amintiri şi povestiri „mai deocheate”. Iată un mic pasaj de acolo, din acest volum şampanizat şi fermecător: “Cunoasteti definitia flirtului ? o spun pe englezezte : Hand in hand; hand in it; it in hand; but never it in it. Cum stiti toti englezeste, n-am nevoie sa traduc“.

4.A petrecut nu mai puţin de 23 de ani pe continetul african, în special în Nigeria. Aventura africană este povestită, in extenso, în seducătoarele “Amintiri din probegie” – volum ajuns, pînă în acest moment, la cea de-a 10 (zecea) ediţiei. Despre această carte, Andrei Pleşu scria: „Povestea vieţii lui Neagu Djuvara are verva sălbatică a unui peisaj luxuriant. Nu e suficient să spui că a trecut prin multe. A trecut prin tot. Război şi Universitate, aventură şi savantlâc, exil şi repatriere, Europa şi Africa, diplomaţie, filozofia istoriei, spionaj, jurnalistică, Sorbona, Niamey şi Bucureşti, boierie şi sărăcie, profesorat, politică, explozie creatoare după vârsta de 80 de ani, anonimat şi glorie, acţiune, contemplativitate, radicalitate, cordialitate, hazard.

5. Aici puteţi găsi lista cărţilor publicate, în limba română, de Neagu Djuvara – http://www.humanitas.ro/neagu-djuvara

6. „Dragii mei, incepem astazi o poveste minunata! Cand zic minunata, vreau sa spun ca seamana cu minunile de care ne vorbeste Sfanta Scriptura: nu intelege usor mintea noastra cum de s-a intamplat asa ceva. Si acea poveste e Cum s-a nascut poporul roman? Ce neamuri au fost din vechime pe acest pamant care e azi al nostru, ce fel de oameni erau, cu ce se indeletniceau. Cum au venit alte popoare, pe rand, cum s-au razboit sau cum s-au amestecat unii cu altii si cum, in cele din urma, dupa vreo mie de ani de mari miscari si mari framantari, a iesit un popor intreg de sute de mii, apoi de milioane de oameni vorbind toti aceeasi limba si avand aceleasi datini si obiceiuri.O mie de ani! Va sperie cifra, nu-i asa? Dar ganditi-va: bunicul vostru s-a

36

nascut, poate, acum aproape o suta de ani. In orice caz, intr-o suta de ani incap trei generatii: bunicul, tatal si fiul, care in general apuca sa se cunoasca. Imaginati-va deci, de zece ori aceste trei generatii ale unei familii si iata-ne la stramosii noatrii din anul 1000! Vedeti ca o mie de ani nu-i asa de mult?“ – aşa îşi începe una din numeroasele şi captivantele sale poveşti istorice Neadu Djuvara. În acest caz – una despre cum s-a format poporul român. Important: “O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” este una dintre cele mai citite şi solicitate în librării lucrări de istorie de după 1989 în România. E o carte pe care, aşa cum povesteşte însuşi autorul ei, a scris-o “pe genunchi” – în tren, în metrou şi lîngă patul de suferinţă al fratelui său, la Paris.

7. “Acum un an am avut un soi de ceartă amicală cu Andrei Pleşu, care e foarte versat în problemele teologice, şi eu i-am spus atunci că sunt alergic la teologie. Şi să vă spun şi de ce sunt alergic. Explicaţia vine de la faptul că sunt istoric, era să zic din naştere, adică cercetez Evanghelia din unghiul cercetătorului istoric. Asta mă îngrozeşte. De aceea mă leg mereu de o frază a lui Iisus: „Mulţumescu-Ţi Ţie, Părinte, Domn al cerului şi al pământului, Care ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi cei învăţaţi şi le-ai arătat copiilor“. Aşadar, vrea să zică că nu e cazul să încerci să înţelegi prin raţiune. Crede cum crede copilul, fiindcă ce este de la Dumnezeu este atât de ininteligibil, încât e mai bine să-L crezi. Acesta este un lucru care mă călăuzeşte cotidian, că altfel nu aş putea să fac rugăciunile mele zilnice. Mă rog şi cred că mă ajută ca să îmi dreg păcatele mele. Eu cred că există Dumnezeu. Am nevoie de El.”, spunea, în 2009, într-un interviu pentru o publicaţie religioasă, Neagu Djuvara.

9.Cînd era adolescent, la ţară: “Eram foarte, cum să spun, poetic așa. Îmi plăcea foarte mult să stau întins pe o claie de fân și stăteam cu orele, până noaptea, ca să văd stelele. Și îmi cântam eu cântece de-ale mele și romanțe tâmpite, că eu mai cântam la pian pe vremea aceea și îmi plăcea să cânt cântece la modă: “Frumoasa mea cu ochii verzi, / Ca două mistice smaralde,/ Te duci spre alte zări mai calde,/ Melancolia să ți-o pierzi,/ Dar dacă vrei să mă desmierzi,/ Mai fă o dată să mă scalde/ Priviri din ochii tăi cei verzi,/ Ca două mistice smaralde”. Cântam la pian chestia asta și-mi veneau lacrimile-n ochi și mai aveam alta care aveam impresia că-i chiar soarta mea: „Dacă-n 20 de toamne, zi senină n-am avut,/ O atuncea spune-mi Doamne,/ Pentru ce m-ai mai născut”. Ha! Ha! Ha! Pe astea le cântam la pian.”. Articol integral, aici – http://agrointel.ro/22057/interviu-document-cu-istoricul-neagu-

37

djuvara-amintiri-despre-agricultura-de-altadata-vechii-tarani-vanzarea-terenurilor-catre-straini-si-multe-altele/

10.” Îmi doresc să mor pe un vapor. Când nu voi mai putea să scriu, am să încerc să-mi găsesc un loc pe un vas cu pânze, din acela care face înconjurul lumii. Atunci, dacă mori pe drum, te aruncă în mare. Să terminăm odată cu poveştile astea cu înmormântări complicate, cu alaiuri şi cu discursuri.”&“Pornind de la parabola cu bogatul nemilos şi sărmanul Lazăr, din Evanghelia după Luca: dacă, în urmă cu două mii de ani, se puteau face corespondenţe între Iad, Rai şi Pământ, vă închipuiţi că acum, cu Internet-ul, sigur o să ştiu după moarte dacă mai sunt citit sau nu!”

Laura Codruța Kovesi: Statul paralel este al celor care, prinși că prăduiesc bugetul, vor blocarea JustițieiDora Vulcan - - - -Revista 22- 2018-01-29

  Procurorul-șef al DNA a acordat un interviu agenției de știri Agerpres și a explicat care este, în accepțiunea sa, statul paralel la care tot

fac trimitere liderii coaliției de guvernare:   "Exista interesul paralel al celor care au comis fapte penale si au praduit bugetul de stat. Deci, dacă vorbim de interese paralele, acestea sunt interese paralele: ale celor care au prejudiciat și au prăduit bugetul de stat", a spus Kovesi.  "Noi, cei din DNA, in tot ceea ce facem respectam legea. Suntem verificati in ceea ce facem. Dosarele noastre sunt judecate de catre judecatori care verifica modul in care s-au administrat probele, care judeca cazurile noastre. Cand se pronunta o solutie definitiva de condamnare, in 90% din cazuri

38

avem raspunsuri la toate aceste acuzatii. Faptul ca persoane care sunt cercetate de DNA fac tot felul de acuzatii nu inseamna ca ele sunt si adevarate si, daca exista interese paralele, exista interese paralele ale celor care praduiesc bugetul de stat, care au fost prinsi si care isi doresc ca justitia sa se blocheze”, a explicat Kovesi. 

Pictorul lunii: Alexandru Țipoia (1914-1993)

39

Citadine

40

41

Câmp cu instrumente

Alexandru Ţipoia: Problemelor imediate, legate de comanda oficială şi de promisiunea unei poziţii sociale şi a unei cariere profitabile, artistul le-a preferat austeritatea, rigoarea morală şi prezenţa publică discretă pînă la marginea anonimatului. Profesionist fanatic şi conştiinţă artistică insaţiabilă, el a încercat, cu toate riscurile imediate care ţineau de perioada anilor 50 şi cu cele pe termen lung, derivate din informarea aproximativă (dată fiind izolarea informaţională a României), să-şi sincronizeze opţiunea estetică şi actul artistic cu mişcarea de idei din Europa şi din lume. Cînd în estul Europei şi, în particular, la noi, se făceau îndeobşte compoziţii musculoase şi se cînta patetic eroismul proletaro-colectivist, el vedea metafizic şi compunea abstract, construia arhitecturi vizuale suficiente sieşi, rememora codurile reprezentării bizantine sau intra în psihologia demersurilor constructiviste. Într-un cuvînt, scria în variate limbaje vizuale o amplă enciclopedie a modernităţii europene. (Pavel Șușară)

42

Nud în atelier

43

Cariatide

„Arta este un exercițiu și un limbaj al tăcerii. Cuvintele ne îndepărtează de sensul profund inexplicabil al operei, în loc să ne apropie. Pentru ca arta lui să vorbească, pictorul trebuie să învețe să tacă”, spunea Alexandru Țipoia.

„Ascultând-o, tăcerea vorbește; vorbesc lucrurile prin transparența vălului ce le acoperă. Într-o lume asurzită, aproape în întregime de zgomot, doar tăcerii îi mai rămâne, semnificativ, să vorbească prin subțirimea umbrei sale. Dar se cere și o ascuțime a auzului, a ascultării. În țesutul fin, nuanțat al tăcerii vorbitoare este și lumina dezvăluitoare a adâncului. Prin tăcerea lucrurilor, sufletul este acela care se destăinuie. Aceste gânduri au fost trezite de amintirea unuia dintre acei oameni, astăzi mai rari, bine așezați în tăcerea lucrului lor, pictorul Alexandru Țipoia.” (Paul Gherasim)

44

45

46