7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 1/48

  1

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GH. ASACHI” IAŞI

FACULTATEA DE TEXTILE PIELĂRIE ŞI MANAGEMENT INDUSTRIAL 

Specializarea: Management  şi administrarea afacerilor

ECONOMIE PENTRU MANAGERI

Suport de curs şi seminar

Conf. univ. dr. Brînduşa TUDOSE

Iaşi, 2014

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 2/48

  2

 Preambul

Cursul este conceput de o aşa manieră  încât să  ofere studenţilor o înţelegere adecvată  aconceptelor micro şi macroeconomice, indispensabile oricărui proces de luare deciziilor de afaceri.

Obiectivul general al disciplinei  pentru care a fost elaborat prezentul curs îl reprezintă identificarea, evaluarea  şi exploatarea favorabilă a for  ţ elor economice care modelează mediul uneiorganiza ţ ii, precum  şi asigurarea unui nivel optim de cuno ştin ţ e economice care să  contribuie ladezvoltarea abilit ăţ ilor manageriale. Circumscrise obiectivului general sunt obiectivele specifice, carevizează: a) formarea unui mod propriu de gândire economică care să servească la evaluarea corectă aoportunităţilor şi riscurilor specifice sferei economice; b) facilitarea aprofundării cunoştinţeloreconomice în cadrul celorlalte discipline de specialitate din planul de învăţământ; d)dobândirea/dezvoltarea unor abilităţi manageriale, precum: capacitate de coordonare, lucrul în echipă,rezolvarea problemelor, adoptarea deciziilor şi asumarea răspunderii pentru deciziile adoptate.

Prin parcurgerea tematicii specifice, studenţii vor dobândi competenţe profesionale şitransversale. Pe baza competen ţ elor profesionale studenţii vor avea capacitatea de a aplica, a transferaşi combina cunoştinţe şi deprinderi în situaţii şi medii de muncă diverse, pentru a realiza activităţilecerute la locul de muncă la nivelul calitativ specificat în standardul ocupaţional. Prin urmare, pe baza

competenţelor profesionale dobândite, studenţii vor avea capacitatea de îmbinarea şi utilizarearmonioasă  a cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor în vederea obţinerii rezultatelor aşteptate lalocul de muncă.

Competenţele profesionale dobândite în urma parcurgerii cursului se vor concretiza în: a) cunoa ştere  şi în ţ elegere  pentru o adecvată  fundamentare a deciziilor: cunoaşterea

conceptelor, metodelor şi modelelor elementare ale economiei; cunoaşterea premiselor şi efectelorcomportamentului agenţilor economici; cunoaşterea interdependenţelor dintre nivelurile micro şimacroeconomic;

b) explicarea  şi interpretarea  modului în care forţele economice influenţează  o afacere şiidentificarea coordonatelor necesare pentru luarea deciziilor de afaceri; explicarea manifestării legiloreconomice, a cauzelor şi efectelor fenomenelor şi proceselor economice;

c) dobândirea de aptitudini instrumental-aplicative, care vor permite: aplicarea conceptelor,

abordărilor şi teoriilor elementare pentru rezolvarea problemelor pe care le incumbă  managementulunei organizaţii; transferul abilităţilor elementare de tip conceptual, ca premisă pentru asigurarea unuimanagement eficient; analiza şi aprecierea efectelor deciziilor adoptate prin prisma corelaţiei dintreteorie şi practică; utilizarea metodelor matematice şi statistice pentru estimarea şi cuantificareaefectelor deciziilor de ordin managerial;

d) dobândirea de abilităţi atitudinale, concretizate în: analiza critic-constructivă a conceptelor,metodelor şi practicilor specifice domeniului economic; elaborarea de scenarii pentru rezolvareaproblemelor cu care se confruntă  un manager, respectiv, pentru adoptarea deciziilor strategice;valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial pentru asigurarea unui management eficient;

Competen ţ ele transversale  (ca achiziţii valorice şi atitudinile care depăşescdomeniul/programul de studiu) se exprimă  prin următorii descriptori: autonomie şi responsabilitate,interacţiune socială, dezvoltare personală  şi profesională. Concret, sunt avute în vedere: executarearesponsabilă a sarcinilor profesionale în condiţii de autonomie şi cu asistenţă calificată; familiarizareacu rolurile şi activităţile specifice muncii în echipă  şi distribuirea de sarcini pentru nivelurilesubordonate; participarea la propria dezvoltare profesională  şi conştientizarea nevoii de formarecontinuă; manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile în adoptarea deciziilor pe care sefundamentează managementul unei organizaţii.

Pentru stabilirea conţinutului tematic al cursului am ţinut cont de exigenţele economiceactuale, respectiv, nevoile şi aşteptărilor angajatorilor din domeniu. Maniera de structurare şi elaborarea cursului permite pregătirea corespunzătoare a studenţilor (dezvoltarea abilităţilor manageriale),asigurându-le suportul pentru administrarea eficientă  a propriei afaceri sau ocuparea unei funcţii dedecizie în cadrul unei organizaţie.

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 3/48

  3

CUPRINS

1. INTRODUCERE ÎN ECONOMIA PENTRU MANAGERIEconomia. Micro şi macroeconomiaNevoile şi resursele economiceManagementul organizaţional

Tipuri de manageri şi rolurile acestora2. COMPORTAMENTELE CONSUMATORILOR ŞI PRODUCĂTORILOREchilibrul consumatorului. Constrângerea bugetară. Combinaţia optimală Echilibrul producătoruluiCostul de producţiei. Analiza dinamică a producţiei şi costurilor

Studii de caz:Analiza comportamentului unei organizaţii (ca producător şi consumator)Analiza costurilor

3. EFICIENŢA ECONOMICĂ. PROFITUL ŞI RENTABILITATEAConceptualizare şi taxonomieAnaliza indicatorilor specifici

Studii de caz:Analiza globală a eficienţeiAnaliza productivităţiiAnaliza profituluiAnaliza rentabilităţii

4. CEREREA ŞI OFERTAConceptualizareIdentificarea factorilor de influenţă Analiza elasticităţii cererii şi ofertei

Studii de caz:Analiza structurii cererii şi ofertei unei organizaţiiDeterminarea şi aprecierea elasticităţii cereriiDeterminarea şi aprecierea elasticităţii ofertei

5. STRUCTURA PIEŢEIPiaţa.Concurenţa perfectă.Concurenţa imperfectă.Analiza coordonatelor actuale şi a tendinţelor privind structura pieţei

Studii de caz:Identificarea coordonatelor pieţei unei organizaţii

Analiza concurenţei pe piaţa (pieţele) produselor organizaţiei6. PREŢUL

Coordonatele interne şi externe ale formării preţuluiStrategii de stabilire a preţurilorAnaliza impactului strategiei privind preţul asupra performanţelor organizaţiei

Studii de caz:Formarea preţuluiStrategii de preţ Analiza impactului strategiei privind preţul asupra performanţelor organizaţiei

7. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ Economia de piaţă contemporană şi limitele ei.Externalităţi pozitive şi externalităţi negative.

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 4/48

  4

Mecanisme şi instrumente publice cu impact asupra organizaţieiStudii de caz:

Identificarea externalităţilorIdentificarea măsurilor/mijloacelor de gestionare a beneficiilor, respectiv, costurilor

asociate externalităţilor

8. INTERACŢIUNEA ORGANIZAŢIEI CU PIAŢA FINANCIARĂ  ŞI PIAŢAMONETARĂ 

ConceptualizareAnaliza impactului asupra activităţii organizaţieiIdentificarea oportunităţilor pentru managementul organizaţiei

Studii de caz:Analiza relaţiilor unei organizaţii cu piaţa financiară Analiza relaţiilor unei organizaţii cu piaţa monetară Tabloul macroeconomic de reflectarea a rezultatelor înregistrate la nivel

microeconomic

9. TABLOUL MACROECONOMIC DE REFLECTARE A REZULTATELORÎNREGISTRATE LA NIVEL MICROECONOMIC

Indicatori agregaţi de rezultate macroeconomiceVenit, consum, investiţii – abordări macroeconomiceDezechilibrele macroeconomice

10. INTERDEPENDENŢE ECONOMICE INTERNAŢIONALELocul economiilor naţionale în economia globală. Balanţa de plăţiAnaliza costurilor şi beneficiilor ce decurg din internaţionalizarea afacerilor

Studiu de caz:Analiza costurilor şi beneficiilor ce decurg din internaţionalizarea afacerilor

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 5/48

  5

1. INTRODUCERE ÎN ECONOMIA PENTRU MANAGERI

Obiective: evidenţierea rolului activităţii economice în evoluţia de ansamblu a societăţii;  identificarea obiectului de studiu al economiei şi a locului acesteia în sistemul ştiinţelor economicecontemporane;  explicarea însemnătăţii cunoştinţelor economice în formarea gândirii economice şi a

comportamentului economic; înţelegerea rolului deosebit de important al pregătirii economice în elaborarea şi adoptarea deciziilorde afaceri.

1.1. IntroducereEconomia pentru manageri:

- îmbină teoria şi metodele economice de afaceri în scopul adoptării celor mai bune decizii;- impune respectarea unor reguli pentru îmbunătăţirea deciziilor manageriale;- ajută  managerii să  recunoască  modul în care forţele economice afectează  organizaţiile şidescrie consecinţele economice ale comportamentului managerial;- utilizează  concepte economice şi metode cantitative pentru a facilita luarea deciziilor

manageriale;- identifică modalităţi de atingere în mod eficient a obiectivelor.

Temă de discu ţ ieS ă presupunem că pentru o mică afacere se dore şte o cre ştere rapid ă  pentru a ajunge la dimensiune

na ţ ională , ocazie cu care li se solicit ă managerilor solu ţ ii pentru atingerea acestui obiectiv.Contura ţ i strategiile posibile pentru atingerea obiectivului

( creş tere rapid ă + cotă de pia ţă)- strategii de produc ţ ie ………………………………………………………………………………………………- strategii de pre ţ   …………………………………………………………………………………………………….- strategii de promovare ……………………………………………………………………………………………- strategii de comercializare ……………………………………………………………………………………….- strategii de finan ţ are ………………………………………………………………………………………………

Figura nr. 1. Coordonatele operaţionale şi rolul economiei pentru manageri

Provocări pentru management:- producţie, output, preţ;- design organizaţional;- dezvoltarea de produse;- strategia de promovare;- angajarea şi instruirea personalului;- investiţii şi finanţare

Concepte economice - analiza marginală;- teoria cererii (consumatorii);- teoria ofertei (producţia);- teoria firmei;- organizarea industrială;- comportamentul firmei;

- teoria alegerilor publice etc.

Metode cantitative - analize numerice;- estimări statistice;- procedee de prognoză;- teoria jocurilor;- tehnici de optimizare;- sisteme informaţionale;- modelare.

Economiemanagerială 

utilizarea de concepteeconomice şi metode

cantitative pentrurezolvarea problemelor

manageriale

Soluţii optime 

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 6/48

  6

1.2 Economia. Micro şi macroeconomia Economia reprezintă ansamblul rela ţ iilor sociale de produc ţ ie, istorice şte determinat

de dezvoltarea for  ţ elor de produc ţ ie1; în acest context, economia  apare ca un domeniu alvieţii sociale în care se desf ăşoară  producţia, repartiţia, schimbul şi consumul bunuriloreconomice. Prin conţinutul şi rolul său, economia reprezintă o latură inseparabilă a ac ţ iuniisociale ce are ca principală componentă activitatea practică. 

Economia (termen sinonim cu activitatea economică) reprezintă un proces complex cereflectă  faptele, actele, comportamentele şi deciziile oamenilor cu privire la atragerea şiutilizarea resurselor, înţelegerea producerii, distribuirii şi consumului bunurilor pentrusatisfacerea nevoilor. Activitatea economică are drept scop producerea de bunuri şi servicii învederea satisfacerea nevoilor umane  prin folosirea raţională  şi eficientă  a resurselordisponibile. Caracteristica principală  a economiei se fundamentează  pe două  coordonate:nevoi nelimitate şi resurse limitate (rare).

Obiectul de studiu al economiei îl constituie fenomenele, procesele şi relaţiile generatede comportamentul agenţilor economici în procesul complex de alocare a resurselor rare învederea satisfacerii nevoilor societăţii. Economia, prin studiul vieţii economice, este chemată să ofere soluţii pentru optimizarea relaţiei resurse limitate – nevoi nelimitate, la nivel micro şi

macroeconomic într-un cadru socio-economic dat, guvernat de legi obiective. Microeconomia este acea ramură a ştiinţei economice care studiază procesele, faptele

şi comportamentele agenţilor economici individuali generatoare de fluxuri economice,precum şi inter-relaţiile dintre aceste unităţi elementare.

 Macroeconomia  este acea ramură a ştiinţei economice care studiază comportamentulşi dinamica unor sectoare întregi ale economiei naţionale, cauzele şi consecinţele unorfenomene cu care se confruntă întreaga economie naţională (inflaţie, şomaj, dezvoltare ciclică etc.) şi interdependenţele dintre variabilele globale ale economiei şi sistemul economic alunei ţări în totalitatea sa.

Temă de discu ţ ie Analiza ţ i rela ţ ia microeconomie – macroeconomie în ambele sensuri.

1.3. Nevoile şi resursele economicePentru a exista, a se dezvolta şi perfecţiona oamenii trebuie să  consume bunuri şi

servicii, iar pentru aceasta ei trebuie să le procure şi să le creeze, în situaţia în care bunurile nupot fi consumate ca atare, după  cum sunt oferite de natură. Dinamica nevoilor de consumimplică  caracterul continuu, neîntrerupt al activităţii economice. Altfel spus, nevoile umaneexistă ca sistem, sunt dinamice şi nelimitate.

Nevoile umane sunt preferin ţ e, dorin ţ e, resim ţ iri, a ştept ări ale oamenilor de a avea,de a fi, de a  şti, de a crede  şi respectiv de a- şi însu şi bunuri, toate acestea fiind condi ţ ionate şidevenind efective în func ţ ie de nivelul dezvolt ării economico-sociale (condi ţ ionare obiectivă) şi nivelul de dezvoltare a individului (condi ţ ionare subiectivă); ele trebuie în ţ elese ca

exigen ţ e umane, individuale sau colective, care trebuie satisf ăcute cu bunuri.2 Nevoile umane se caracterizează  prin anumite trăsături şi anume: a) nevoile sunt

nelimitate ca număr ; b) nevoile sunt limitate în capacitate (satisfacerea unei nevoi presupuneconsumarea unei cantităţi date dintr-un bun sau serviciu); c) nevoile sunt concurente (în sensul că o nevoie nu poate să  se dezvolte decât în detrimentul celorlalte nevoi); d) nevoile suntcomplementare (în sensul că o satisfacerea unei nevoi atrage necesitatea satisfacerii altor nevoi);e) nevoile sporesc  şi se diversifică continuu; f) nevoile sunt condi ţ ionate atât obiectiv, cât  şisubiectiv. 

Din multitudinea de nevoi ale indivizilor şi ale societăţii se disting nevoile ( trebuin ţ ele)economice. Aceste sunt forme de manifestare ale necesita ţ ilor economice ale oamenilor ca

1 *** Dic ţ ionar de economie politică, Editura Politică, 1974, p. 2642  Duţă, A., Cismaş, L., Sîrghi, N., Vădăsan, I. (2011),  Microeconomie – note de curs, ediţie revizuită,Universitatea de Vest, Timişoara, pp. 4-5

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 7/48

  7

indivizi  şi ca membri ai societ ăţ ii a căror satisfacere implică  cumpărarea  şi consumarea debunuri economice. Nevoile economice constituie mobilul întregii activităţi social-economice.Atât timp cât o nevoie nu este satisf ăcută, omul va căuta mijloace necesare pentru acoperirearespectivei trebuinţe. Transformate în mobiluri ale activităţii sociale, nevoile devin interese. 

 Interesele economice reprezintă manifestări conştientizate ale nevoilor umane devenitemobiluri ale activităţii economice care determină  anumite comportamente in vederea realizării

performanţelor economice necesare dobândirii bunurilor capabile să satisfacă nevoi. Resursele, reprezentate de poten ţ ialul natural, uman, material, financiar, tehnico- ştiin ţ ific  şi informa ţ ional existent în societate la un moment dat, pot fi utilizate în calitate demijloace pentru satisfacerea nevoilor.

Premisa primară  a satisfacerii nevoilor umane este reprezentată  de natură, care oferă aproape toate elementele necesare existenţei oamenilor şi progresului societăţii. Aceste elementeformează resursele naturale. Realizarea activităţii umane de desprindere a resurselor naturale dinmediul lor în vederea folosirii este condiţionată de existenţa într-un anumit volum, structură şicalitate a resurselor umane. O  importanţă  tot mai mare este acordată  astăzi resurselorinforma ţ ionale, folosite în scop cognitiv, în luarea deciziilor sau realizarea acţiunilor.

 Resursele economice  constau în totalitatea elementelor care pot fi utilizate pentru

 producerea şi ob ţ inerea de bunuri economice. Omenirea a progresat enorm pe linia cunoaşterii şiatragerii de noi resurse. Deşi în mod absolut, resursele au sporit şi s-au diversificat continuu, eleau rămas limitate în raport de creşterea şi diversificarea nevoilor.

 Raritatea resurselor  şi, respectiv, a bunurilor economice reprezintă  o caracteristicagenerală  a economiei, o lege a ei. Legea rarităţii exprimă  rela ţ ia dintre resurse  şi nevoi,

 potrivit căreia volumul, structura  şi calitatea resurselor se modifică mai lent decât volumul,structura  şi intensitatea nevoitor umane. Exist ă  astfel o stare de tensiune între nevoilenelimitate resim ţ ite de către oameni  şi bunurile economice, care r ămân limitate. 

Acţiunea legii rarităţii resurselor impune o utilizare mai raţională  şi eficientă  aresurselor, ca un principiu general al oricărei economii. Pornind de la interesul indivizilor, încondiţii de raritate a resurselor, ştiinţa economică a formulat anumite principii după  care semanifestă comportamentul acestora, principii formulate astfel:

a.  principiul ra ţ ionalit ăţ ii  – ce exprimă  faptul că  de regulă  agenţii economici(producători sau consumatori) acţionează în mod con ştient potrivit propriilor interese,

b. principiul eficien ţ ei – exprimă forma concretă a viabilităţii unei activităţi economiceprin care agenţii economici se asigură că mărimea satisfacţiei justifică sacrificiul f ăcut pentruobţinerea ei,

c. principiul optimalit ăţ ii – presupune ca producătorii şi consumatorii să aleagă cea maibună  alternativă  pentru atingerea scopului propus, tradusă: fie prin maxim de avantaje cuaceleaşi eforturi, fie prin minim de eforturi pentru a obţine aceleaşi efecte.

Raritatea resurselor face ca orice alegere efectuată de agenţii economici să însemne, în

aceiaşi timp, sacrificarea unor şanse potenţiale. Deoarece există  multe alternative, se pune întrebarea care dintre ele va fi luată în considerare pentru a afla cât a costat fiecare renunţare.Valoarea fiecărei renunţări este apreciată  diferit în funcţie de subiecţi, care fac o estimaresubiectivă a valorii anticipate a următoarei alternative optime. Valoarea alternativei optime poartă denumirea de cost de oportunitate. 

Costul de oportunitate  (al alegerii) constă  în valoarea (costul) bunurilor alternativesacrificate pentru a alege un anumit bun pentru a fi produs sau consumat. Costul alegerii estecostul (valoarea) unei activităţi măsurate în termenii celei mai bune alternative sacrificate.Calculul costului de oportunitate se realizează  pe baza raportului dintre mărimea reduceriibunului Y (∆Y) şi mărimea creşterii cantităţii bunului X (∆X): Co= – (∆Y/ ∆X).

Teme de discu ţ ie1. S ă se determine costul de oportunitate aferent op ţ iunii de a vă  înscrie la masterul Management  şi

administrarea afacerilor.2. S ă se determine costul de oportunitate având în vedere că pentru realizarea unui produs se poate

alege între 100 t materie primă A (pre ţ  unitar 10 um/t)  şi 120 t materie primă B (pre ţ  unitar 8 um/t).

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 8/48

  8

1.3. Managementul organizaţional Managementul organiza ţ iei rezidă în studierea proceselor şi relaţiilor de management

din interiorul organizaţiei în vederea descoperirii legităţilor şi principiilor care le guvernează şi a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de conducere, de natură să asigureobţinerea, menţinerea şi creşterea competitivităţii.3 

Con ţ inutul  managementului organizaţiei este reprezentat de procesele şi relaţiile de

management, care nu trebuie confundate cu relaţiile şi procesele economice sau cu altecomponente ale firmelor, de natură economică, tehnică sau umană. Procesele de management sunt caracterizate prin aceea că o parte din forţa de muncă 

acţionează  asupra celeilalte părţi, a majorităţii resurselor umane, în vederea realizării uneieficienţe cât mai ridicate, având un caracter preponderent multilateral. Spre deosebire deprocesele de management, procese de execu ţ ie se caracterizează prin faptul că forţa de muncă fie că acţionează nemijlocit asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de muncă,fie în mod indirect, cu ajutorul unor categorii speciale de mijloace de muncă  (generând unansamblu de produse şi servicii corespunzător naturii proceselor de muncă implicate);

În cadrul proceselor de management se delimitează mai multe componente principalecărora le corespunde funcţiile sau atributele conducerii (previziunea, organizarea,

coordonarea, antrenarea şi control-evaluarea). Acestea alcătuiesc con ţ inutul procesului tipicde management,  care se exercită  în toate organizaţiile; în funcţie de modul în care suntconcepute şi exercitate atributele sale, procesele de management cuprind trei faze: previziune,operaţionalizare şi comensurare (inclusiv interpretare) a rezultatelor. Coordonatele pe care sefundamentează fazele şi funcţiile manageriale sunt informa ţ ia şi oamenii.

1.4. Tipuri de manageri şi rolurile acestoraManagerii  sunt acele persoane a căror activitate de bază este să  ducă  la îndeplinire

procesul managerial. Rolurile acestora sunt împărţite în următoarele categorii: roluriinterpersonale, roluri informaţionale, roluri decizionale4.

 Rolurile interpersonale pot fi: de reprezentanţă  (la diferite evenimente şi cu diferiteocazii, managerul reprezintă firma şi „taie panglica”), de lider (conduce subordonaţii) şi delegătură (coordonează două sau mai multe unităţi, departamente etc.).

 Rolurile informa ţ ionale  pot fi: de monitor (caută  informaţii importante pentruorganizaţie), de diseminator (distribuie în organizaţie informaţiile găsite) şi de purtător decuvânt (spre exemplu, la o conferinţă de presă vorbeşte în numele organizaţiei).

 Rolurile decizionale  pot fi: de întreprinzător (managerul are responsabilitatea de acăuta şi găsi oportunităţi), de negociator (atât în interiorul organizaţiei, cu şefii dedepartamente, spre exemplu, cât şi în afară, cu sponsori, furnizori, mass-media etc.), depersoană  care soluţionează diverse probleme şi de alocator de resurse (managerul stabileştemodul de distribuire a resurselor umane, materiale, temporale etc., în funcţie de obiectivelestabilite în planul operaţional).

Temă de discu ţ ieEtica managerială: Peisajul actual al mediului de afaceri din România este din ce în ce mai des afectat

de numeroasele scandaluri mediatice în care sunt implicaţi mari oameni de afaceri sau directori ai unor corporaţiiputernice. Definiţi coordonatele unui posibil cod de etică.

3 Niclescu, O., Verboncu, I., Fundamentele managementului organiza ţ ional, disponibil la http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap1, accesat la 22.11.20134 Bădescu, A., Tăuceanu, I. (2001), Bazele managementului şi marketingului, Editura Eurobit, Timişoara, p. 105

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 9/48

  9

2. COMPORTAMENTELE CONSUMATORILOR ŞI PRODUCĂTORILOR

Obiective: criteriile de diferenţiere a bunurilor din perspectiva consumatorului; dificultăţile care apar în legătură cu măsurarea utilităţii; alternativele consumatorului privind alegerea combinaţiilor de bunuri de consum; soluţia optimă a problemei consumatorului; modul în care modificările condiţiilor iniţiale (preţuri, buget disponibil) pot influenţa soluţia privindcombinaţia de consum optimă;  cunoaşterea fundamentelor teoriei producţiei şi înţelegerea modului în care firmele dobândescresursele economice necesare şi le transformă în bunuri destinate pieţei;  analiza relaţiilor dintre factorii de producţie (imput-uri) şi rezultatele producţiei (output-uri) şirandamentele factoriale cu ajutorul funcţiei de producţie; explicarea schimbărilor producţiei pe termen scurt şi pe termen lung şi desprinderea principiilor carestau la baza comportamentului producătorului;  formularea condiţiilor de echilibru al producătorului şi stăpânirea modelelor şi tehnicilor deoptimizare a deciziilor firmelor.

Analiza microeconomică  este dedicată  explicării comportamentelor individuale şiinteracţiunilor lor. În centrul atenţiei este omul aflat într-o permanentă căutare a satisfacerii

nevoilor sale. El este privit în dubla  sa ipostază:- de consumator  – individul se manifestă ca purt ător al cererii de bunuri şi servicii de

consum, urmărind maximizarea satisfacerii nevoilor sale prin utilizarea resurselor limitate pecare le are la dispoziţie; altfel spus, el caută  maximizarea utilităţii economice, pe bazaprincipiului hedonist (hedonism – concepţie etică potrivit căreia scopul vieţii este plăcerea);

- de producător  – individul se manifestă ca purt ător al ofertei de bunuri şi servicii, pecare o produce prin combinarea factorilor de producţie (respectiv, consumarea acestora); elurmăreşte maximizarea rezultatelor obţinute, concretizate în diferenţa dintre veniturile dinvânzarea bunurilor produse şi cheltuielile efectuate cu factorii de producţie consumaţi.

Orice producă tor este, în acelaşi timp, şi consumator, dar nu orice consumator esteşi producă tor. Acesta este unul din motivele pentru care analiza microeconomică începe custudierea comportamentului consumatorului.

2.1. Echilibrul consumatorului. Constrângerea bugetară. Combinaţia optimală Teoria consumatorului î şi propune să  explice maniera în care individul repartizează 

resursele sale între diferite bunuri şi servicii disponibile, astfel încât să-şi maximizezesatisfacţia produsă  prin consumul lor. Ob ţ inerea satisfac ţ iei maxime oferite de consumulbunurilor  şi serviciilor procurate cu ajutorul resurselor limitate define şte starea de echilibrua consumatorului.

 Bunurile economice sunt obiecte materiale sau servicii identificabile şi localizate întimp şi spaţiu, rare, care (prin proprietăţile lor) pot să  satisfacă  anumite nevoi. Nu toate

bunurile existente sunt economice; pentru a fi bun economic  este necesară  îndeplinireaurmătoarelor condiţii: existenţa unei nevoi ce trebuie satisf ăcută; existenţa unor proprietăţiatribuite bunului care satisface acea nevoie; disponibilitatea şi accesibilitatea bunului.

Utilitatea reprezintă capacitatea unui bun de a satisface o nevoie/dorinţă5, capacitatedată de proprietăţile, însuşirile şi caracteristicile bunului respectiv.

Utilitatea economică  reprezintă  satisfacţia pe care o resimte un individ ca urmare aconsumului unei cantităţi determinate dintr-un bun economic, în anumite condiţii spaţio-temporale.6  Nivelul de satisfacţie obţinut prin consumul unui bun diferă  nu numai de laindivid la individ, ci şi de la o unitate la alta consumată din acelaşi produs.

5 Studiile de psihologie economică  au relevat că  cererea de consum a indivizilor are la bază  nu doar nevoileacestora, ci şi dorinţele. 6 Ignat, I., Pohoaţă, I., Clipa, N., Luţac, Gh., Pascariu G. (1998), Economie politică, Ed. Economică, Bucureşti,p. 164

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 10/48

  10

Utilitatea total ă  (U) a unui bun oarecare (x) măsoar ă  satisfac ţ ia globală  pe careindividul o ob ţ ine prin consumarea unei anumite cantit ăţ i din acest bun: U = f(x).

Pentru a determina sensul şi ritmul în care utilitatea totală  evoluează  atunci cândcantitatea consumată  din bunul x creşte, se foloseşte conceptul de utilitate marginală.Utilitatea marginal ă  măsoar ă  evolu ţ ia utilit ăţ ii totale pentru o varia ţ ie foarte mică  acantit ăţ ii consumate: Um = f ' (x) sau Um=  ∂  

∂  

 y

 x

, unde f '(x) reprezintă derivata funcţiei. 

•  Evolu ţ ia utilităţ ii totale şi a utilităţ ii marginaleAnaliza economică  se foloseşte de o ipoteză  simplă: intensitatea unei nevoi este

descrescând ă  pe măsur ă ce cantitatea consumat ă  cre şte. Acesta este  principiul intensit ăţ iidescrescânde a nevoilor , formulat de psihologul german Heinrich Gossen, în anul 1843, dincare s-a ajuns la principiul utilit ăţ ii marginale descrescânde: utilitatea suplimentară oferită deconsumul unei cantităţi crescânde dintr-un anumit bun descreşte până  când devine nulă  lapunctul de saturaţie.

Abordarea ordinală  presupune aşezarea preferinţelor şi nevoilor într-o anumită ordine, în funcţie de intensitatea şi urgenţa acestora şi achiziţionarea bunurilor în funcţie deierarhia stabilită, prioritate având produsele de strictă necesitate, apoi cele de lux. Se remarcă 

faptul că, de această dată, consumatorul ştie să facă alegerea bunurilor de care are nevoie nuprin măsurarea utilităţii lor, ci prin stabilirea ordinei în care preferă bunurile respective. Înfixarea combinaţiilor posibile de produse de care are nevoie consumatorul ţine seama de două elemente esenţiale:

- valoarea relativă a produselor, adică preţurile lor, şi- resursele băneşti proprii disponibile pentru procurarea lor, care reprezintă ceea ce se

numeşte constrângerea sau restricţia bugetară.Orice consumator normal va dori să  obţină  maximum de satisfacţie posibil din

consumul unor bunuri economice. Indiferent de nevoile şi dorinţele avute în vedere în actul deconsum, consumatorul va folosi o combinaţie de bunuri pentru atingerea scopului urmărit.

Temă de discu ţ ie

Alegeţi o listă de 5 bunuri de consum diferite (materiale şi servicii). Evaluaţi-le după propria Dvs. scară de măsurare ordinală  a utilităţii. Comparaţi rezultatul aprecierii utilităţii acestor bunuri obţinut de dvs. cu celobţinut de către colegi. Ce concluzii desprindeţi?

Optimul consumatorului  presupune o asemenea combinare de bunuri şi servicii înconsum care, la nivelul venitului de care dispune şi al preţurilor existente, să-i asiguremaximum de satisfacţie.

Un consumator are la dispoziţie mai multe bunuri cu care poate efectua o infinitate decombinaţii. Acestea pot fi grupate în două categorii: a) combinaţii care asigură acelaşi nivelde satisfacţie sau de utilitate; b) combinaţii care asigură niveluri diferite de satisfacţie sau deutilitate. Mulţimea combinaţiilor de bunuri care asigură consumatorului un nivel de utilitateidentic se numeşte curbă de indiferen ţă.

Temă de discu ţ ieCe semnificaţie daţi sintagmei „consumatorul este o fiinţă raţională şi eficientă”.Limita impusă  alegerii consumatorului de dimensiunea venitului său şi de nivelul

preţurilor reprezintă  constrângerea bugetară. Ea constă în faptul că cheltuielile de consum pecare le efectuează  un individ nu pot depăşi venitul său, adică  Venitul = cheltuiala pentruprocurarea bunului X + cheltuiala pentru procurarea bunului Y + … + cheltuiala pentruprocurarea bunului N. Or, cheltuiala pentru procurarea unui bun este, în esenţă, cantitatea dinacel bun înmulţită  cu preţul lui; folosind notaţiile cărora le-am prezentat semnificaţiile maisus, putem scrie: V = Px * X + Py * Y + …+ PN * N.

Alternativele de abordare a optimului consumatorului sunt:I. maximizarea satisfacţiei la un buget dat; în acest caz,consumatorul î şi propune să 

cheltuiască tot bugetul, dar să atingă maximum de satisfacţie;II. minimizarea bugetului care furnizează  o anumită  utilitate; de această  dată,

consumatorul ştie precis ce doreşte, dar caută  să minimizeze bugetul cu care poate obţineobiectivul fixat.

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 11/48

  11

 Efectul varia ţ iilor de pre ţ . Când se modifică preţurile bunurilor, se modifică şi putereade cumpărare a venitului nominal (aceasta creşte/scade dacă preţul scade/creşte).

 Efectul varia ţ iilor de venit. Când se modifică doar venitul nominal, preţurile bunurilorrămânând neschimbate, se înregistrează o creştere a puterii de cumpărare.

Temă de discu ţ iePreciza ţ i dacă efectul celor două varia ţ ii( de pre ţ   şi de venit) se pot produce simultan.2.2. Echilibrul produc

ătorului

Obiectul activităţii economice îl constituie prelucrarea resurselor, folosirea lor curezultate tot mai bune, ceea ce se traduce printr-o funcţie de maximizare a efectelor utile şi deminimizare a consumului de resurse. În cadrul acesteia, un rol deosebit de important îl are

 produc ţ ia, respectiv  procesul transformării sau conversiei unor bunuri (inputuri) în altebunuri (outputuri).

Func ţ ia de produc ţ ie reprezint ă rela ţ ia func ţ ională care exist ă între inputuri (factoride produc ţ ie)  şi outputuri (cantitatea ob ţ inut ă prin utilizarea lor). Este vorba de o relaţie purtehnică, ce exprimă  cantitatea de bunuri posibil a fi realizată  printr-o anumită  combinare afactorilor de producţie necesari. Cel mai adesea, se deosebesc doi factori de producţie: munca,pe care o desemnăm prin litera L (de la englezescul „labor”) şi capitalul (K = unelte, maşini,

clădiri etc.). Funcţia de producţie a unui bun X este în acest caz: QX = F(K,L). Produc ţ ia total ă , medie şi marginal ă i)  Produc ţ ia total ă  (Qt) reprezintă cantitatea produsă din acest bun prin combinarea

factorilor de producţie ai firmei.ii)  Produc ţ ia în medie pe unitatea de factor (sau productivitatea medie a unui factor)

– (QM) – exprimă cantitatea produsă prin utilizarea unei unităţi din factorul respectiv. El poatefi evidenţiat atât ca nivel cât şi în dinamică (indici).

iii) Produsul marginal   ( produc ţ ia marginal ă) – Qm  – reprezintă  sporul de rezultate(∆Q) care se obţine prin utilizarea unei unităţi suplimentare dintr-un factor, ceilalţi rămânândconstanţi.

Pentru a analiza opţiunea producătorului privind combinarea optimă  a factorilor de

producţie trebuie să  se pornească  de la o serie de proprietăţi ale acestora, cum sunt:mobilitatea, divizibilitatea, adaptabilitatea, complementaritatea şi substituibilitatea.

Întreprinderile nu au posibilitatea să modifice cu aceeaşi uşurinţă  cantităţile folositedin factorii de producţie. Aceasta depinde de gradul de flexibilitate. În acest sens, în analizacomportamentului firmei, se impune delimitarea a patru perioade de timp.

a) Perioada foarte scurt ă sau instantanee – este acea perioadă de timp în care firmanu poate modifica cantităţile utilizate, atât din factorul muncă cât şi din factorul capital. Drepturmare, volumul producţiei nu poate fi modificat în funcţie de semnalele pieţei. Dacă  seaşteaptă la o creştere a preţului de vânzare, firma poate doar să stocheze acel produs.

b) Perioada scurt ă reprezintă acel interval de timp în care firma continuă să utilizezecantitatea de capital de care dispune, însă volumul producţiei se poate modifica prin adaptarea

cantităţi de muncă. În general, firma poate adapta mai rapid volumul cantităţii de muncă decâtcel al capitalului, poate recurge mult mai uşor la ore suplimentare, muncă temporară  sau lareducerea programului de lucru, şomaj tehnic, concediere, pentru a adapta volumul producţieila semnalele pieţei, decât să modifice volumul de capital. Termenul scurt nu are o durată egală pentru toate întreprinderile, el depinzând de natura capitalului folosii şi tehnologiile existente.

c) Perioada lungă – reprezintă acel interval de timp în care toţi factorii de producţiesunt variabili. Aceasta este suficient de mare pentru ca întreprinderea să  poată  spori saureduce nu numai volumul de muncă ci şi pe cel de capital.

d) Perioada foarte lungă  – este acel interval de timp suficient de mare pentru caprogresul tehnic să-şi facă  apariţia. Aceasta presupune schimbarea tehnologiei de fabricaţie,descoperirea de noi factori productivi sau de noi metode de organizare a producţiei şi amuncii.

Deşi aceste patru perioade sunt mai mult construcţii teoretice ce fac abstracţie derealitatea complexă, delimitarea lor se impune pentru a explica comportamentul firmei. Pe

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 12/48

  12

termen lung şi foarte lung, modificându-se volumul capitalului şi tehnologia, funcţia deproducţie se schimbă. Aceleaşi cantităţi de factori de producţie utilizate pot avea drept rezultatproducţii diferite. Drept urmare, pe termen foarte lung vor exista diferite funcţii de producţie,câte una pentru flecare nivel tehnologic. În acest interval, întreprinderea va putea modificacantităţile folosite din factorii de producţie, menţinând constante proporţia în care se combină,iar efectele rezultate sunt denumite randamente de scar ă  sau modifică  proporţia utilizării

acestora, iar efectele obţinute sunt cunoscute ca randamente factoriale (de substitu ţ ie) afactorilor.

2.3. Costul de producţiei. Analiza dinamică a producţiei şi costurilorCostul de produc ţ ie  constituie expresia monetar ă  a cheltuielilor   ocazionate de

achiziţia, alocarea şi consumul factorilor de producţie de către fiecare întreprindere, învederea realizării procesului productiv şi a desfacerii bunurilor (mărfuri şi servicii). Incluzândcheltuielile suportate de firme pentru fabricaţie, respectiv pentru desfacere, costul presupuneun consum comparabil de prod-factori.

Costul de producţie ocupă  un loc central în deciziile pe care le iau producătorii,aceasta deoarece firma caută  să  ajusteze intrările de factori astfel încât fie să  maximizeze

producţia la un cost dat, fie să minimizeze costul pentru un nivel determinat al producţiei.Preocuparea centrală a firmei este de a asocia preţului de vânzare al bunului fabricat o ofertă al cărui cost să-i permită obţinerea unui profit cât mai mare

Pentru caracterizarea costurilor se au în vedere doi parametri:1. structura costurilor  – evidenţiază elementele componente ale acestora, ponderea pe

care o ocupă  fiecare element în totalul cheltuielilor, precum şi tendinţele manifestate înevoluţia fiecărei categorii de cheltuieli; în funcţie de natura economică  a cheltuielilor,structura costului cuprinde următoarele elemente:

a) cheltuieli cu factorii materiali de producţie (costuri materiale), care reprezintă expresia bănească a consumurilor de capital fix şi circulant;

Temă de discu ţ ie

Construiţi o grilă de comparaţie între capitalul fix şi cel circulant în raport cu criteriile de diferenţiere aacestor categorii ale capitalului tehnic. Aveţi în vedere criterii precum: disponibilitatea la nivelul întreprinderii,modul cum participă  la activitatea economică, durata de viaţă, modul de transmitere a valorii, mobilitatea înspaţiu, viteza de circulaţie, durata unei rotaţii etc.

b) cheltuieli cu forţa de muncă  (costuri ale forţei de muncă)  şi care au în vedereeforturile f ăcute de întreprindere cu plata salariilor şi a obligaţiilor fiscale aferente salariilor şifondului de salarii;

2. mărimea (nivelul) costului  se determină  prin însumarea mărimii absolute acheltuielilor din care este alcătuit, şi se determină  pe unitatea de produs şi pe întreagaproducţie realizată.

Având în vedere fazele cilului economic, costurile pot fi:  costuri   de produc ţ ie 

(determinate de procesul de fabricaţie propriu-zis); costuri de desfacere, cuprinzând: costuride tranzac ţ ie, care fac posibilă funcţionarea pieţei (de exemplu, cheltuieli cu comisioanele, cupublicitatea ş.a.) şi costuri de informare, necesare pentru o cât mai bună  cunoaştere a stăriipieţei (în vederea reducerii riscurilor).

Privite prin prisma tipului consumului care generează cheltuielile, costurile pot fi:-  costuri fixe  (CF), determinate de consumurile fixe ( pe perioad ă  scurt ă); ele sunt

independente de nivelul producţiei şi, ca urmare, rămân constante pe intervale scurte de timp;pe termen lung, însă, costurile de această natură devin variabile;

-  costuri variabile  (CV), angajate de consumurile variabile; ele depind de volumul produc ţ iei Q, se modifică în aceeaşi direcţie;

- însumarea celor două categorii de costuri defineşte costul total  (CT), respectiv costul

aferent întregii producţii a unei întreprinderi.În raport cu nivelul la care se analizează costurile, se identifică:

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 13/48

  13

-  costul global (total)  – privit ca ansamblu al cheltuielilor antrenate de întreagaactivitate a agentului economic (de exemplu, CF, CV, CT);

- costul mediu (unitar) – considerat un raport între un tip de cost global şi rezultateleobţinute (de obicei, volumul producţiei, Q); la rândul său, costul mediu poate fi:

* costul fix mediu CFM – costul fix suportat de întreprindere pe unitatea de produs; petermen scurt, el depinde de evoluţia volumului producţiei (Q);

* costul variabil mediu  CVM  – costul variabil înregistrat de firmă  pe unitatea deprodus; în dinamică, el depinde atât de nivelul costurilor variabile (CV), cât şi de evoluţiavolumului producţiei (Q).

* costul total mediu CTM – costul total revenit pe unitatea de produs; în dinamică, eldepinde atât de nivelul costurilor variabile (CV), cât şi de evoluţia volumului producţiei (Q).

Analiza dinamică a producţiei şi costurilorDeterminarea ofertei producătorului pune problema cunoaşterii nivelului de producţie

care permite maximizarea profitului firmei (nu doar cunoaşterea pragului de rentabilitate,reprezentat de punctul în care, veniturile fiind egale cu cheltuielile, profitul este zero).

O firmă perfect competitivă î şi va extinde, de regulă, volumul producţiei şi al oferteipână la acel nivel la care încasarea sau venitul marginal (Vm) este egal cu costul marginal (Vm 

= Cm). Această egalitate defineşte profitul maxim al producătorului. Întrucât pentru o firmă care operează pe o piaţă perfect concurenţială venitul marginal este egal cu preţul de vânzare,condiţia de maximizare a profitului devine Cm =P.

Pe termen lung firma î şi poate modifica scara producţiei, prin trecerea de la ocapacitate de producţie la alta. Fiecare capacitate a firmei defineşte un nivel al producţiei carecorespunde minimului costului total mediu pe termen scurt (CTMS). Trecerea de la o capacitatede producţie la alta conduce la o succesiune de curbe ale CTMS din care se poate construi curbacostului mediu pe termen lung (CTML) (ca o curbă tangentă a tuturor curbelor CTMS).

Curba CTML evidenţiază traseul celor mai scăzute costuri medii posibile pentru oricenivel (scară) de producţie la care firma are capacitatea să  facă  ajustările necesare privindintrările din toţi factorii de producţie.

Figura 2. Curba CTMS 

Temă de discu ţ ieCum se poate explica situaţia în care o firmă  producătoare de autoturisme, mărind producţia de la

80000 bucăţi la 100000 bucăţi, reduce, totodată, costul mediu (costul pe unitate de produs)?

CTMS2

Q

QP 

CmL

CTML

Costul

CTMS1

CTMS3CmS1CmS3

(Q)

CmS2

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 14/48

  14

3. EFICIENŢA ECONOMICĂ. PROFITUL ŞI RENTABILITATEA

3.1. Conceptualizare şi taxonomie

 Eficien ţ  a economică:- este cerinţa fundamentală care se impune în toate activităţile economice;

- pune în balanţă eforturile (cheltuielile) cu veniturile (rezultatele) agentului economic;- reprezintă maximum de bunuri economice şi valoare nouă ce se poate obţine la unmoment dat cu minimum de factori de producţie utilizaţi şi consumaţi;

- este un concept structural, calitativ care pune în legătură  eforturile şi efecteleeconomico-financiare, în scopul unei corecte fundamentări a deciziilor privind mai bunautilizare a resurselor, creşterea competitivităţii, asigurarea unor venituri necesare şi suficientepentru remunerarea factorilor de producţie, eşalonarea pe diferite orizonturi de timp aresurselor de dezvoltare  şi autofinanţare a societăţilor comerciale.

Complexitatea indicatorului rezidă şi în faptul că determinarea sa, în timp şi spaţiu,presupune cunoaşterea tuturor categoriilor de cheltuieli şi efecte (directe, conexe şipropagate), ceea ce reprezintă o activitate laborioasă de identificare şi omogenizare a acestora.

Schema general ă a indicatorilor de eficien ţă I. mărimea rezultatelor (R) care se ob ţ in, la o unitate de cheltuială (Ch):

Ef I  =Ch

 R →  maximizarea rezultatelor la o unitate de cheltuială.

Exemple:- la nivel microeconomic: profit la 1 leu cheltuieli totale; productivitatea muncii pe

salariat sau pe oră etc.;- la nivel macroeconomic: PIB pe locuitor; PIB raportat la mijloace fixe; export pe

locuitor etc.II. mărimea cheltuielilor ce revin la o unitate fizică sau valorică de efect (rezultat):

Ef II  =  RCh  →  minimizarea cheltuielilor la o unitate de rezultat.

Exemple:- la nivel microeconomic: investiţii la 1 leu producţie; cheltuieli totale la 1 leu

producţie; costuri salariale la unitatea de producţie etc.;- la nivel macroeconomic: investiţii raportate la PIB sau valoarea adăugată; cheltuieli

cu salariile la PIB etc.;III.  ponderea unei anumite categorii de efect în volumul total al efectului:

Ef III  =T 

 p

 R

 R; în care: Rp < RT, iar Rp= rezultate parţiale; RT = rezultate totale.

Din această categorie de indicatori fac parte:- la nivel microeconomic: profit /CA; export /producţie etc.;- la nivel macroeconomic: valoarea adăugată a unui sector (ramură)/PIB.IV.  ponderea unui tip de efort sau cheltuială în volumul total al cheltuielilor :

Ef IV  =T 

 p

Ch

Ch; în care: Chp < ChT, iar Chp = eforturi parţiale; ChT = eforturi totale.

Din această categorie de indicatori, menţionăm:- la nivel microeconomic: cheltuieli de muncă /cheltuieli totale de producţie; costurile

cu materiile prime/costuri totale; ponderea mijloacelor fixe active /mijloacele fixe totale; înzestrarea tehnică a muncii etc.

Tipologia sistemului de indicatori1. Indicatori generali:a)  capacitatea de produc ţ ie (Q) exprimată în unităţi fizice (tone, metri liniari, cubi) şi

 în unităţi valorice, ca sumă a valorii unitare a sortimentelor produse înmulţită cu cantităţile

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 15/48

  15

produse din fiecare sortiment. Capacitatea de producţie reprezintă  un indicator demagnitudine a volumului produc ţ iei, care ţine seama numai de potenţialul unei întreprinderide a realiza efecte care se pot exprima în unităţi fizice sau valorice, f ără  a avea în vederecheltuielile necesare pentru obţinerea producţiei respective.

b) numărul de salaria ţ i  (N), care poate fi exprimat în: om/ore, om/săptămână,om/lună, om/an, în cadrul căruia se ţine cont de numărul de schimburi. Acest indicator

exprimă  componenta de efort a eficienţei economice, şi în mod frecvent, se compară  cuvolumul fizic sau valoric al producţiei.c)  productivitatea muncii, (W) calculat în mai multe variante şi anume:

W =Q

T ; W =

T 

Q; W =

Q

 N ; W =

 N 

Q, în care:

W = productivitatea muncii; Q = capacitatea de producţie exprimată  în unităţi fizicesau valorice; T = timp de lucru, exprimat în ore, zile, săptămâni, luni, ani; N = număr deangajaţi;

d) cheltuieli de produc ţ ie (Ch), calculate la o anumită cantitate de producţie fizică sauvalorică (de exemplu, cheltuieli la 100 lei producţie sau invers producţie realizată la 100 leicheltuieli);

e)  profitul  (P), ca efect net care oferă  posibilitatea creşterii capitalului fix prinreinvestire;

f)  rentabilitatea, calculată  ca rată  a rentabilităţii (r) sau a profitabilităţii sub formaraportului dintre profit (P) şi cheltuielile de producţie (Ch). În economia de piaţă,rentabilitatea este cel mai important indicator de eficienţă economică. Este de înţeles că  înanaliza economică se va prefera varianta cu rentabilitatea cea mai mare. 

2. Indicatori de bază: a) volumul capitalului investit   reprezintă  suma cheltuită  pentru a realiza un anumit

obiectiv de investiţii şi se calculează cu ajutorul formulei:It = Id + Ic + Mc + Chs , în care:

It  = investiţii totale; Id  = investiţii directe, conform devizului general; Ic  = investiţiicolaterale pentru realizarea de căi de acces, aprovizionarea cu energie electrică  etc.; Mc  =necesarul de mijloace circulante pentru primul ciclu de producţie; Chs  = cheltuielilesuplimentare pentru pregătirea forţei de muncă, supravegherea lucrărilor etc.

Investiţiile se transformă  în capital fix sau mijloace fixe (capital fix activ: maşini,instalaţii şi utilaje; capital fix pasiv – clădiri).

b) durata sau termenul de realizare a lucr ărilor de investi ţ ii (Tr), reprezintă perioadade timp în care investiţiile se transformă în capital fix; termenul de realizare trebuie să fie câtmai mic, astfel încât să se poată trece la realizarea producţiei generatoare de venituri şi profit.

Pe parcursul duratei de realizare, nu se obţine profit şi, practic, aceasta va însemna oimobilizare de fonduri şi, implicit, o pierdere, comparativ cu cazul în care banii cheltuiţi cu

investiţiile ar fi fost depuşi într-un depozit bancar, generator de dobândă sau ar fi f ost plasaţi în valori mobiliare aducătoare de dividende. Din acest motiv, eşalonarea în timp a investiţiilorpe parcursul termenului de realizare se face astfel încât să se minimizeze volumul fondurilorimobilizate.

Pentru ca volumul imobilizărilor să fie minim, în cadrul unui proiect investiţional, serecomandă  ca cele mai mari fonduri să  se cheltuiască  în ultimii ani ai duratei de realizare (Tr). Totodată, pentru a contracara pierderile cauzate de imobilizări este de dorit ca o parte dinobiectivul investiţional să fie pus în funcţiune în timpul duratei de realizare (Tr).

c)  durata de func ţ ionare  (Tf ) a unui obiectiv investiţional reprezintă  un indicatorrelevant pentru eficienţa economică. Se presupune că  eficienţa variază  în cadrul durateirespective, în funcţie de compunerea variaţiei evoluţiei costurilor de producţie şi valoarea

producţiei, ţinând cont că, de regulă, Tf  se subdivide cronologic în următoarele 3 subperioade:Ta = durata de atingere a parametrilor proiectaţi; Tn = durata normală  de funcţionare; Td  =durata de declin a producţiei.

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 16/48

  16

d)  investi ţ ia specifică, (Is) reprezintă  raportul dintre investiţia totală  (It) şi valoareaproducţiei (Q), adică: Is = It / Q.

Investiţia specifică  exprimă  care este volumul valoric al investiţiilor totale necesarepentru a realiza o unitate de producţie exprimată în unităţi valorice sau fizice.

e)  termenul de recuperare  (T) exprimă  perioada de timp în care investiţia serecuperează din profitul anual. Se calculează ca raport între volumul total al investiţiilor (It) şi

rezultatul obţinut sub formă de profit anual (Pa), adică: T = It / Pa. f)  coeficientul de eficien ţă  economică  a investi ţ iilor , (Cei) reprezintă  inversultermenului de recuperare, adică: Cei = 1/ T = Pa / It şi arată volumul valoric al profitului anualaferent unei unităţi valorice de investiţii, de capital fix.

g) cheltuielile echivalente sau recalculate  (K) exprimă  efortul total şi asigură comparabilitatea datelor doar dacă  variantele ce se analizează  au aceeaşi capacitate deproducţie (q). Se calculează după formula: K =  f ht  T C  I    ×+ , în care: It = investiţia totală; Ch 

= costurile anuale;Tf  = durata de funcţionare a obiectivului.g) cheltuieli echivalente specifice, (k) se calculează  pentru capacităţi de producţie

diferite, după formula: k = K / (q – Tf ), în care: K = cheltuieli echivalente sau recalculate; q =capacitatea de producţie; Tf  = durata de funcţionare a obiectivului.

h) randamentul economic, (R) exprimă  profitul obţinut de un agent economic după recuperarea investiţiilor şi se poate calcula după  formula: R = (Pf / It)*100 sau R =

1−×

t 

 f a

 I 

T P, în care: =t P profitul total;   =t  I  investiţia totală; aP = profitul anual.

Se va alege ca fiind optimă, varianta cu randamentul economic cel mai ridicat.Creş terea eficien ţ ei economice  presupune: competiţia liberă  şi loială  dintre agenţii

economici; cunoaşterea cererii pe piaţă şi anticiparea ei; promovarea tehnologiilor moderne;- alegerea şi utilizarea celor mai bune metode de management şi gestiune.

 Productivitatea muncii – eficienţa cu care este utilizat factorul muncă. Factori deinfluenţă:  - factori tehnici: gradul de înzestrare tehnică, tehnologia existentă  în producţie,nivelul atins de cercetarea ştiinţifică  etc.; -  factori economici: organizarea producţiei şi amuncii, nivelul calificării lucrătorilor, cointeresarea materială etc.; - factori sociali: nivelul detrai, condiţiile de muncă, responsabilitate etc.; -  factori educa ţ ionali: pregătirea şcolară  şiprofesională, nivelul de cultură; -  factori psihologici: grad de adaptabilitate la disciplinamuncii; satisfacţia adusă de muncă; climatul relaţiilor cu ceilalţi lucrători; tradiţii, obiceiuri,religie etc.; -  factori structurali: evoluţia structurii producţiei, a structurii de ramuri tehniceetc.; -  factori naturali: condiţii de climă, fertilitate; accesibilitatea resurselor naturale etc. -

 factori ce decurg din gradul de integrare a economiei na ţ ionale în economia mondială: tipuride specializare tehnică şi economică; gradul de competitivitate a produselor naţionale pe piaţamondială etc.

C ăile de sporire a productivităţ ii muncii: promovarea tehnologiilor noi; bunaorganizare şi conducere a activităţii economice; climatul social adecvat al muncii; competenţaprofesională a factorului uman; realizarea motivaţiei economice a participanţilor la producţie.

3.2. Profitul şi rentabilitatea Profitul   reprezintă  o formă  de venit net, fiind perceput, în general, ca un câştig

(avantaj) pentru cel care-l realizează. Titularii de profit   sunt, în general, agenţii economici(persoane fizice şi juridice).

 Masa şi rata profitului. Forme şi func ţ ii ale profitului Profitul (Pr) reprezintă  o formă  de venit, apărând ca excedent al venitului total

 înregistrat (VT) de un subiect economic, peste cheltuielile totale (ChT), ocazionate de

realizarea activităţii pe care o execută: Pr = VT – ChT.Masa profitului  (Pr) = suma totală  realizată  în formă de profit, de către un subiecteconomic, într-un interval determinat, în care acesta produce bunuri şi servicii destinate pieţei.

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 17/48

  17

Rata profitului  (Pr’) = raportul procentual între masa profitului şi un indicatorreprezentând costuri totale, cifra de afaceri  sau capital; reflectă  gradul de valorificare acomponentelor care participă  în mod real la obţinerea profitului şi măsura eficienţeicombinării prod-factorilor.

Profitul brut  (Prb) este diferenţa dintre veniturile totale realizate (VT) şi cheltuielileefectuate (ChT) pentru obţinerea rezultatului unei activităţi economice: Prb = VT – ChT.

Profitul net (Prn) rezultă în urma diferenţei dintre profitul brut şi impozitul pe profit:Prn = Prb – IPr.Profitul normal  arată  nivelul minim  al profitului, necesar  şi suficient   pentru ca

agentul economic să- şi poat ă continua activitatea. Privit drept cost de oportunitate, el trebuiesă  acopere: salariul întreprinzătorului (potrivit muncii sale de organizare şi de conducere afirmei); remunerarea capitalului financiar utilizat în activităţile agentului economic; chiriapentru clădirile proprii, puse în serviciul firmei; renta pentru terenul propriu al

 întreprinzătorului, pus la dispoziţia agentului economic.Profitul economic sau pur  este diferenţa pozitivă  dintre profitul brut şi cel normal

(constituind o mărime reziduală  sau r ămasă).  Atunci când profitul economic este zero, întreprinderea realizează  profit normal  sau minimal  (situaţie întâlnită  în condiţiile  pie ţ ei cu

concuren ţă perfect ă).Supraprofitul este surplusul de profit peste cel ob ţ inut în condi ţ ii obi şnuite de pia ţă,

respectiv profitul datorat unor condi ţ ii particulare  – de obicei economice (ca urmare apreţurilor f ără acoperire, a diferenţelor de preţ  între pieţe ş.a.), naturale sau preferenţiale. Înaceastă  categorie sunt incluse, ca exemple, cazul eficien ţ ei deosebite  şi cel al firmei careactivează pe pia ţ a de monopol.

 RentabilitateaEste o formă  a eficienţei economice (reflectă  capacitatea unui agent economic de a

produce profit); în cazul în care raportul dintre efect şi efort este exprimat în procente poartă denumirea de rat ă a rentabilit ăţ ii. Obiectivul oricărei întreprinderi este realizarea de beneficiimaxime şi rentabilizarea capitalurilor sale investite, în vederea asigurării dezvoltării sale şi aremunerării celor care au f ăcut plasamente de capital.

Principalele forme ale rentabilităţii (şi ratele de rentabilitate corespunzătoare) sunt: a1 ) rentabilitatea economică  reprezintă  un raport între profit şi volumul valoric al

activelor unei societăţi; diferitele mărimi ale profitului în cazul rentabilităţii economice, sereferă  la mărimea profitului înainte de impozitare, acesta putând fi profit curent sau dinexploatare, sau excedentul brut de exploatare;

 a 2 ) rata rentabilităţ ii economice (Re) = (Profit / activ total) *100; b1 ) rentabilitatea financiară reprezintă un raport între profitul net şi capitalul propriu

al unei societăţi; b 2 ) rata rentabilităţ ii financiare  (Rf) ca indicator exprimat în mărimi relative poate fi

determinată astfel: Re= (Pn / Kpr)*100, unde Pn = profit net; Kpr = capital propriu sau

Rf = ( )    

  

 −×

×−+

1001ReRe

Ci

Kpr 

 D Rd  , în care: Re = rata rentabilităţii economice; Rd =

rata dobânzii; D = datorii financiare; Ci = cota de impozitare a profitului.Teme de discu ţ ie

Comentaţi influenţa dimensiunii ratei dobânzii în a doua relaţie de determinare a rentabilităţii financiare.Care este (şi trebuie să fie) mai mare: Re sau Rf? c) rentabilitatea comercial ă  (respectiv,  rata rentabilităţ ii comerciale  (Rc)) determinat ca

raport între profit şi cifra de afaceri.

Rc = 100×CA

P, în care: P = profit; CA = cifra de afaceri.

 Pragul de rentabilitate şi pragul de închidere la nivel de firmă În strânsă legătură cu conceptul de profit se studiază  pragul de rentabilitate. El arată volumul producţiei unui agent economic, începând cu care întreprinderea înregistrează profit.

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 18/48

  18

Corespunzător acestei situaţii, punctul de plecare este relaţia: Pr = VT  – CT. În condiţiileobţinerii de profit normal, pragul de rentabilitate QR  se calculează  conform următoareimetode:

Pr = 0 => VT – CT = 0, deci VT = CT, respectiv:P·Q = CF + CV, adică P·Q = CF + CVM·Q sau P·Q – CVM·Q = CF;

Q·(P – CVM) = CF => Q = QR =VM C P

CF 

−

.

Amintim că notaţiile folosite anterior sunt: VT – venitul total; CT – costul total; CF –costul fix total; CVM – costul variabil mediu; P – preţul de vânzare.

În strânsă  legătură  cu noţiunea  prag de rentabilitate  se analizează   condi ţ ia de închidere a unei firme  ( pragul de închidere sau  pragul de faliment), ştiut fiind că  oriceagent economic care nu-şi mai poate acoperi costurile (avem în vedere mai ales nivelulcosturilor variabile CV) î şi va înceta activitatea pe termen scurt.

Pragul de închidere a unei întreprinderi rezultă din următoarea „regulă”: Atunci cândpreţul de vânzare al mărfii scade pe piaţă  atât de mult încât venitul firmei se situează  subnivelul costului variabil (VT < CV), iar preţul se află sub mărimea costului variabil mediu (P <

CVM), agentul î şi va minimiza pierderile dacă-şi va înceta activitatea desf ăşurată. Preţul P,pentru care venitul acoperă  costul variabil (VT  = CV) sau pentru care pierderile egalizează costurile fixe (p = CF) se numeşte prag (punct) de închidere. 

Figura 3. Pragul de rentabilitate şi pragul de închidere în cazul unei întreprinderi(Sursa: Adaptare după Farnham, P. (2012), Economics for Managers, ed. a 2-a, Editura Prentice Hall,p. 168)

unde:OO’ – curba ofertei, dată de curba costului marginal Cmg;CC’(PR) – curba cererii, determinată de preţul mărfii vândute (PR);QR; PR – producţia şi preţul proprii aferente pragului de rentabilitate;QI; PI – producţia şi preţul aferente pragului de închidere.

0 QR QI 

P, Cmg,CTM,CVM

Q

CC’ (PR)

CTM

OO’ (Cmg)

RPR

PI I

CVM

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 19/48

  19

4. CEREREA ŞI OFERTAObiective:  înţelegerea conceptelor şi fenomenologiei specifice cererii şi ofertei; cunoaşterea şi stăpânirea metodele de măsurare a elasticităţii cererii şi ofertei în funcţie de preţ la modificareavariabilelor care le determină; deprinderea abilităţilor de a identifica factorii determinanţi ai elasticităţii cererii şi ofertei în funcţie de preţulunui bun;

  înţelegerea modului în care alegerile consumatorului influenţează cererea şi evoluţia ei; interpretarea corectă a extinderii şi contracţiei cererii/ofertei (legea cererii/ofertei) şi modificarea cererii/ofertei în timp (creştere sau reducere); determinarea elasticităţii cererii/ofertei, a factorilor determinanţi şi a efectelor acestora.

4.1. Conceptualizare. Identificarea factorilor de influenţă  4.1.1. CerereaDefinirea cererii are la bază cinci elemente de bază: cantitatea cerută, preţul (unitar,

maxim etc.), calitatea, condiţiile pieţei, factorul timp:- cantitatea dintr-o anumită marf ă pe care consumatorii sunt dispuşi să o cumpere într-

o anumită  perioadă, de pe o anumită  piaţă, la un anumit  pre ţ  unitar, considerând calitatea mărfii ca fiind dată şi acceptată de cumpărători;

Tipologia cererii:a) Din punctul de vedere al purtătorului cererii, poate fi: cerere totală  (agregată);

cerere individuală:b) Din punct de vedere al obiectului ei, cererea poate fi:  pentru factori de produc ţ ie 

(situaţie în care mărimea cererii este determinată de randamentele marginale ale factorilor); pentru bunuri (tangibile  şi intangibile) de consum final.

 M ă rimea cererii  este determinată  de preţ  şi de venit; mărimea cererii depinde de:dimensiunea pie ţ ei;  puterea de cumpărare  a celor ce formează  cererea pentru un anumitprodus;  preferin ţ a consumatorilor , moda, standardul de viaţă; anticipările consumatorilor  privind evoluţia preţurilor, a veniturilor, a conjuncturii economice de ansamblu sau a situaţiei

politico-economice; existen ţ a sau inexisten ţ a bunurilor substituibile; modificările în nivelul pre ţ urilor bunurilor substituibile; existen ţ a bunurilor complementare  şi preţul acestora; factorii de mediu; obiceiuri, tradi ţ ii, religie.

 Legea general ă  a cererii. Reprezintă  raportul de condiţionare dintre schimbareapreţului unitar al unui bun şi modificarea cantităţii cerute: când preţul unui bun scade,cantitatea cerută pentru acel bun creşte; invers, când preţul unui bun creşte, cantitatea cerută din acel bun scade (relaţia invers proporţională între preţ şi cantitatea cerută dintr-un anumitbun).

Efectul variaţiei preţurilor pieţei şi veniturilor consumatorilor determină  schimbăriasupra cererii, măsurate prin efectul de substitu ţ ie  şi efectul de venit .  Efectul de substitu ţ ie exprimă  relaţia inversă  (negativă) între modificarea preţului şi cantitatea cerută  de

consumatori. Ca răspuns la o schimbare a raportului dintre preţuri (a preţului relativ)cumpărătorii recurg, de regulă, la substituirea lui cu alte bunuri. În general se acceptă că, într-o economie de piaţă  dezvoltată  şi diversificată, practic toate bunurile au înlocuitori.Cumpărătorii substituie bunurile ale căror preţuri au crescut cu bunuri care au preţuri relativmai scăzute. De regulă, ei nu înlocuiesc total consumul din acel bun, dar îl pot reducesemnificativ o dată cu creşterea preţului său relativ.

 Efectul de venit reflectă modificarea cererii consumatorului pe piaţa unui produs, caurmare a modificării puterii de cumpărare odată  cu schimbarea preţului bunului respectiv.Astfel, dacă preţul de vânzare al unui bun creşte, venitul real al cumpărătorilor, respectiv ceeace pot cumpăra cu venitul lor nominal, se reduce. Ca urmare, cumpărătorul va achiziţiona maipuţin din unele bunuri, în primul rând din cele ale căror preţuri relative au crescut. De reţinut

faptul că, în comparaţie cu efectul de substituţie, care este întotdeauna negativ, efectul devenit depinde de natura bunurilor de consum. Pentru bunurile normale, efectul de venit estenegativ, în timp ce pentru bunurile inferioare el este pozitiv.

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 20/48

  20

Relaţia preţ-cantitate cerută  este una de determinare inversă, în sensul că modificarea preţului pentru bunurile obişnuite generează  o modificare în sens contrar acantităţii cerute. Excepţii:

-  bunurile de tip Giffen – bunuri inferioare (indispensabile) a căror cerere creşte încondiţiile creşterii generale a nivelului preţurilor (chiar şi în cazul anunţării scumpirii unorproduse alimentare, cantităţile cerute tind să crească);

- bunurile de lux (este posibil ca o creştere a preţului să genereze o creştere a cereriipentru bunul respectiv, ca urmare a unor influenţe de natură comportamentală: oamenii vordori să arate că î şi pot permite cumpărarea bunului respectiv, sau vor căuta să-i imite pe ceidin jur care şi-au cumpărat şi ei bunul respectiv).

Relaţia venit-cantitate cerută este una directă, în sensul că orice creştere a venituluigenerează  o creştere a cantităţii cerute. Excepţii:  bunurile inferioare pentru care cantitateacerută scade o dată cu creşterea veniturilor (ex.: la o creştere a venitului, consumatorii nu vorcreşte proporţional consumul de bunuri inferioare pe care le consuma în mod obişnuit, ci voropta pentru produse (tot inferioare) de o calitate superioară, care să le poată acoperi mai binetrebuinţele sau care să răspundă unor cerinţe de natură subiectiv socială mai ridicate).

 Factorii care stau la baza explicării legii generale a cererii sunt:

1. de natură economică: a. veniturile consumatorilor (relaţie directă: când veniturilecresc cererea sporeşte, iar când acestea scad cererea se diminuează); b. modificarea pre ţ uriloraltor bunuri economice, care pot fi substituibile sau complementare (creşterea preţului la unuldin produse diminuează consumul la ambele produse).

Temă de discu ţ ieSă se prezinte efectele creşterii preţurilor în cazul bunurilor substituibile, respectiv, a celor complementare. 

 2. de natură  extraeconomică: a. numărul de cumpăr ători  (relaţie pozitivă); b. preferin ţ ele cumpăr ătorilor pentru un anumit bun  (relaţie directă); c.  previziunea privindevolu ţ ia pre ţ urilor  şi a veniturilor .

Temă de discu ţ ieSă se prezinte modificările la nivelul cererii prin prisma previziunilor privind evoluţia preţurilor şi veniturilor. 

d. utilitatea economică  – între gradul de utilitate al unui bun economic şi mărimeacererii este o relaţie directă;e.  factorii psihologici  şi sociali  – un rol important avându-l: reclama, moda, mass-

media etc., care influenţează opţiunile individului manifestându-se astfel cererea stimulată.Teme de discu ţ iePentru o firmă cunoscută de Dvs. prezentaţi ipostazele în care apare ca purtător al cererii şi care sunt

factorii determinanţi ai cererii. Analizaţi cererea agregată în cazul creşterii excedentelor comerciale (respectiv, a deficitelor comerciale).  4.1.1. Oferta Reprezintă  cantitatea  maximă  dintr-un bun sau mai multe bunuri pe care un agent

economic sau un grup de agenţi economici o oferă  pie ţ ei la un moment dat  şi un anume pre ţ .Mărimea ofertei este determinată  de o serie de factori obiectivi şi subiectivi, dintre

care enumerăm:7 1) din perspectiva producă torului: a) preţul factorilor de producţie; b) preţul bunului oferit pe piaţa respectivă şi pe alte

pieţe; c) tipul de piaţă şi forma de concurenţă care se manifestă pe piaţa respectivă; d) rataprofitului pe economie, comparaţia pe care o face producătorul între rata profitului calculată pentru produsul care face obiectul ofertei respective şi rata profitului obţinută  în cazul altorbunuri; e) mărimea profitului total şi a celui unitar; f) dobânda – privită ca şi un cost, atuncicând se are în vedere suma pe care trebuie să  o plătească  întreprinzătorul pentru creditelecontractate în vederea desf ăşurării activităţii sale, dar şi din perspectiva venitului pe care l-ar

7  Bodea, G. (2001),  Microeconomia: principiile  şi mecanismele jocului, Presa Universitară  Clujeană, Cluj-Napoca, Ghişoiu, M. (2008) , Introducere în micro  şi macroeconomie, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, Cocioc,P., Jula, O. (2008), Microeconomie aplicat ă, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 21/48

  21

aduce depunerea la bancă  a capitalului bănesc corespunzător desf ăşurării activităţii deproducere a bunului care face obiectul ofertei; g) climatul social şi politic existent;

 2) din perspectiva consumatorului: a) preţul produsului oferit (un preţ  mare poatedetermina o scădere a cererii, ceea ce îl va determina pe producător să  reducă nivelul cantităţiioferite); b) mărimea venitului nominal de care dispun consumatorii şi puterea de cumpărare abanilor; c) existenţa unui raport favorabil între preţ, utilitate şi calitate; d) existenţa bunurilor

substituibile, preţul acestora şi modificările care intervin în nivelul preţurilor acestor bunuri;e) oferta de bunuri complementare şi evoluţia preţului acestora; 3) din perspectiva producă torului şi a consumatorului: a) modificarea numărului

consumatorilor (producătorilor) şi a preferinţelor acestora; b) concurenţa între producători şitipul de piaţă pe care acţionează  pentru desfacere; c) concurenţa între consumatori;

 4) politica statului privind importurile, investi ţ iile, dezvoltarea economică .Temă de discu ţ ie: Prezentaţi efectele politicilor publice asupra ofertei interne  Func ţ ia ofertei, care ilustrează influenţele factorilor are exprimarea: Qn

O = O (Pn, F1, …,Fm), unde: QO

n – oferta pentru bunul n; Pn – preţul produsului n; F1...Fn – preţul factorilor deproducţie utilizaţi în producerea produsului n.

Legea generală  a ofertei. Raporturile de cauzalitate dintre schimbarea preţului şi

cantitatea oferită  reprezintă  conţinutul legii generale a ofertei; corespunzător acestei legi: *creşterea preţului determină  creşterea cantităţii oferite; ** reducerea preţului determină reducerea cantităţii oferite.

Teme de discu ţ iePentru o firmă cunoscută de Dvs., prezentaţi particularităţile ofertei şi care sunt factorii determinanţi ai ofertei.Analizaţi oferta agregată în cazul creşterii excedentelor comerciale (respectiv, a deficitelor comerciale). 

4.3. Analiza elasticităţii cererii şi oferteiPentru a exprima sensibilitatea cantităţii cerute (oferite) dintr-un anumit bun pe piaţă 

la variaţia preţului, în teoria şi practica economică  se vorbeşte despre elasticitatea cererii(ofertei)  (la preţ). Ea reflectă  reactivitatea cererii (ofertei) determinată  de modificareapreţului. Gradul de reactivitate (de modificare) a cererii (ofertei) la variaţia preţului semăsoară cu ajutorul coeficientului de elasticitate. El este egal cu raportul dintre modificareaprocentuală a cantităţii cerute – ∆%Q – respectiv, oferite (∆%O) şi modificarea procentuală apreţului (∆%P).

100P

∆P:100

Q

∆Q

∆%P

∆%QE p /c   ⋅⋅−=−=  respectiv, 100

P

∆P:100

Q

∆Q

∆%P

∆%QE p /o   ⋅⋅== .

Tabelul 2. Elasticitatea cererii (ofertei)  Elasticitatea Interpretarea

1. elastică Ep > 1

modificarea procentuală  a cantităţii cerute (oferite) este mai mare  decâtmodificarea procentuală a preţului;

2. inelastică 0 >E

p < 1

modificarea procentuală  a cantităţii cerute (oferite) este mai mică  decâtmodificarea procentuală a preţului;

3. cu elasticitate unitară Ep = 1

modificarea procentuală a cantităţii cerute (oferite) este egală cu modificareaprocentuală a preţului;

4. complet rigidă (perfectinelastică) Ep  = 0

oricât de mare ar fi modificarea preţului, oferta (cererea)  nu se modifică;situaţie ipotetică8;

5. perfect elastică  Ep  →∞  pentru întreaga serie de cantităţi cerute (oferite), preţul rămâne neschimbat. Încasările sau veniturile totale (Vt) ale ofertantului (producătorului) evoluează  în

direcţie opusă modificării preţului (P) atunci când cererea este elastică, şi în aceeaşi direcţiecu modificarea preţului când este inelastică. Astfel, maximizarea profitului producătorilor însituaţia unei cereri elastice este posibilă  numai în condiţiile practicării unor preţuri maiscăzute. Dimpotrivă, în situaţia unei cereri inelastice pentru a-şi maximiza profitul,producătorii sunt interesaţi să acţioneze în direcţia creşterii preţului.

8 Heyne, P., Boettke, P. J., Prychitko, D.N. (2011), Modul de gândire economic, Editura BIZZKIT, Bucureşti, p.31

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 22/48

  22

Tabelul 2. Relaţiile dintre ∆P şi ∆Vt în funcţie de Ecp Forma cererii ∆∆∆∆P ∆∆∆∆Vt 

↑↑↑↑  P ScadeCerere elastică (Ecp > 1)

↓↓↓↓  P Creşte↑↑↑↑  P Creşte

Cerere inelastică (Ecp < 1)↓↓↓↓  P Scade↑↑↑↑  P Nu se modifică 

Cerere cu elasticitate unitară (Ecp = 1) ↓↓↓↓  P Nu se modifică 

Gradul de reactivitate a cererii poate fi determinat şi în funcţie de modificarea altuifactor al acesteia, cum este, de exemplu, veniturile băneşti ale cumpărătorilor. Coeficientulelasticităţ ii cererii în func ţ ie de venit  (Ec v) se determină  ca raport între modificareaprocentuală  a cantităţii cerute (%∆Q) şi modificarea procentuală  a venitului (%∆V) încondiţiile în care ceilalţi factori care influenţează cererea pentru bunul respectiv pe piaţă, nu

se modifică: 100V

∆V:100

Q

∆Q

∆%V

∆%QE cv   ⋅⋅== . Cererea este elastică în funcţie de venit când

Ecv > 1; dacă venitul cumpărătorilor creşte, ponderea cheltuielilor pentru bunul respectiv în

cheltuielile totale va creşte. Invers, cererea este inelastică la venit când Ecv < 1; dacă venitulcumpărătorilor creşte, ponderea cheltuielilor pentru bunul respectiv în totalul cheltuielilor sereduce.

Ca indicator mixt se poate calcula elasticitatea pre ţ  încruciş ată, care exprimă gradulde sensibilitate a consumului (cererii) pentru un bun în funcţie de variaţia preţului altui bun).Studierea elasticităţii preţ încrucişate prezintă, de asemenea, interes practic îndeosebi pentruidentificarea situaţiilor de monopol de pe piaţă, împotriva cărora, într-o serie de statedezvoltate, sunt adoptate măsuri de limitare prin politica concurenţei. Dacă, de exemplu, ocompanie preia controlul asupra producerii unui bun, pentru care coeficientul de elasticitateeste ridicat, înseamnă  că  bunul respectiv are pe piaţă  un înlocuitor sau substitut care nupermite manifestarea unui monopol real. Dimpotrivă, dacă  elasticitatea încrucişată  estescăzută, subunitară sau tinzând chiar spre zero în raport cu preţul oricărui alt bun, există uncert că firma care oferă produsul respectiv deţine o poziţie de monopol.

Temă de discu ţ ieAnalizaţi elasticitatea cererii de autoturisme în funcţie de variaţia preţului combustibilului.

 Elasticitatea încruciş ată  a ofertei unui bun în funcţie de preţul altui bun reprezintă mărimea procentuală  a modificării cantit ăţ ii oferite din bunul X sub influen ţ a modificării

 pre ţ ului unui bun Y cu 1 procent . Motivul pentru care se analizează  separat această  situaţieeste acela că  oferta pentru bunurile pentru care există  substituenţi, respectiv bunuricomplementare, evoluează diferit de oferta bunurilor care nu pot fi substituite sau care nu aurelaţie de complementaritate cu vreun alt bun.

00 / . :

Y 

 y

 X 

 x y xi P

P

Q

QE 

  ∆∆

= , unde: E î x/y  – coeficientul de elasticitate încrucişată  al ofertei

bunului X în raport cu preţul bunului Y; ∆Qx – variaţia ofertei bunului X de la o perioadă la

alta; ∆Py – variaţia preţului bunului Y între două momente de timp; Qx0 – cantitatea oferită 

din bunul X în momentul iniţial; Py0 – preţul iniţial al bunului Y.

Importanţa analizei elasticităţii ofertei: modificarea veniturilor sau încasărilor totale lavariaţia preţului în funcţie de elasticitatea cererii depinde, în ultimă instanţă, de posibilităţilede adaptare a ofertei la această evoluţie.

Dacă preţul unui bun se majorează, celelalte condiţii rămânând neschimbate (ceterisparibus), forma elasticităţii ofertei depinde de durata perioadei de timp care a trecut de la

modificarea preţului.Teme de discu ţ ieAnalizaţi elasticitatea ofertei pentru o perioadă foarte scurtă, respectiv, scurtă şi lungă de timp.Analizaţi elasticitatea ofertei de produse de panificaţie în funcţie de variaţia preţului cerealelor. 

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 23/48

  23

5. STRUCTURA PIEŢEIObiective: clarificarea şi delimitarea conceptelor fundamentale (piaţă, structura pieţei, concurenţă); înţelegerea modului cum funcţionează pieţele; evidenţierea structurilor pieţei şi formarea unei imagini de ansamblu asupra diversităţii tipurilor şi formelor depiaţă în economia contemporană; deprinderea studenţilor cu tehnicile şi modelele de analiză şi reprezentare a echilibrelor pieţei.

5.1. Piaţa Pia ţ  a este o categorie specifică economiei de schimb care exprimă ansamblul relaţiilor

generate de actele de vânzare-cumpărare, împreună  cu fenomenele legate de manifestareacererii şi ofertei şi în conexiune cu spaţiul şi timpul în care acestea se desf ăşoară; piaţa poatefi înţeleasă în accepţiunea ei spa ţ ial ă (loc de întâlnire a cumpărătorilor cu vânzătorii, a cereriicu oferta) şi economică (mecanism de coordonare a alegerilor şi acţiunilor tuturor agenţiloreconomici şi, în ultimă  instanţă, reglator al vieţii economice de ansamblu); de-a lungultimpului, piaţa s-a dezvoltat atât în l ă rgime cât şi în adâncime, devenind o realitate tot maicomplexă. Prin urmare, pi

 Func ţ iile pie ţ ei:1. asigur ă contractul permanent dintre producătorii  şi consumatorii de mărfuri, dintreofertă şi cerere, dintre producţie şi consum atât la nivel microeconomic cât şi macroeconomic.

2. are rolul de sistem de comunica ţ ie a informa ţ iilor necesare agen ţ ilor economici, încalitatea lor de producători şi consumatori (ce, cât, cum, la ce pre ţ  inten ţ ionează să producă ,să vând ă , să cumpere  şi să consume).

3. ghid de orientare a vânzătorilor  şi cumpăr ătorilor în vederea adopt ării celor maibune decizii.

Piaţa, ca mecanism care reglează  economia, se manifestă  ca un ansamblu de pieţeinterdependente care formează  sistemul de pie ţ e, caracterizat prin: 1) gradul de diversificare aobiectului vânzării-cumpărării (reprezentat de bunuri omogene şi bunuri eterogene); 2)

numărul subiecţilor participanţi; 3) puterea economică  a participanţilor; 4) gradul decunoaştere a mediului economic de către agenţii participanţi la piaţă; 5) caracteristicilecomportamentului de piaţă  al agenţilor economici, reflectate în atributele de libertate,mobilitate, fluiditate, iniţiativele subiecţilor participanţi la piaţă.

Temă de discu ţ ieIdentificaţi tipologia pieţelor prin prisma următoarelor criterii: natura economică  a bunurilor

tranzacţionate; spaţiul economic de provenienţă  a agenţilor cererii şi ofertei; gradul de acces la informaţii;factorul timp.

Luând în considerare numărul purtătorilor cererii, respectiv, ofertei, accesul pe piaţă şinatura produselor se poate măsura gradul de competitivitate, după cum urmează:

Tabel 1. Tipuri de piaţă în funcţie de gradul de competiţieNumăr de participanţiTipul de piaţă 

la cererea de piaţă  la oferta de piaţă Accesul pe piaţă (libertatea de

intrare)Natura produselor

Concurenţa perfectă  Foarte mulţi Foarte mulţi Nelimitată Omogenitate

(nediferenţiate)

Oligopolul Foarte mulţi Puţini Limitată pentru ofertanţiNediferenţiate sau

diferenţiate

Oligopsonul Puţini Foarte mulţi Limitată pentru cumpărătoriNediferenţiate sau

diferenţiate

Monopolul Foarte mulţi Unul singurRestrânsă sau complet blocată 

pentru ofertanţiUnic

Monopsonul Unul singur Foarte mulţiRestrânsă sau complet blocată 

pentru cumpărătoriUnic

Temă de discu ţ ieIdentificaţi exemple pentru fiecare tip de piaţă. 

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 24/48

  24

5.2. Concurenţa perfectă Privită ca rivalitate între indivizi (grupuri sau naţiuni), concurenţa apare întotdeauna

când două  sau mai multe părţi luptă  pentru ceva ce nu pot obţine toţi. Concurenţapresupune astfel existenţa rivalităţii în, şi  prin, activitatea economică  pentru atingerea unorobiective ce nu pot realizate de către toţi.

Teoria economică  atribuie sistemului concurenţial un anumit rol  şi consideră  că 

aceasta îndeplineşte anumite funcţii  în cadrul sistemului economiei de mărfuri: alocareaoptimală  a resurselor; stimularea progresului economic; creşterea eficienţei economice;egalizarea treptată  şi relativă  a condiţiilor de producţie; reducerea preţurilor mărfurilor;reglarea diviziunii sociale a muncii şi stabilirea echilibrului la nivel micro şi macroeconomic;căutarea, identificarea sau producerea şi difuzarea informaţiilor, precum şi reglarea mişcăriiinformaţiilor economice; confruntarea cererii şi ofertei; repartiţia veniturilor.

Principala delimitare f ăcută  cu privire la conceptul de „concurenţă” este întreconcurenţa perfectă şi concurenţa imperfectă, deşi literatura economică reţine şi analizează şi alte forme.

Concurenţa perfectă  sau „pură” presupune un raport de piaţă  în care: a) pe de oparte, toţi vânzătorii să-şi vândă producţia iar mărfurile să fie oferite la preţul pieţei (asupra

căruia nu pot să  intervină); b) pe de altă parte, cumpărătorii să poată achiziţiona ceea ce î şidoresc, la acelaşi preţ al pieţei, pe care nu îl pot influenţa după voinţa lor.

Modelul teoretic al concurenţei perfecte este conceput pe baza existenţei concomitentea cinci ipoteze:

a) Atomicitatea cererii şi ofertei. Presupune îndeplinirea a două condiţii cumulative: -existenţa unui foarte mare număr de cumpărători şi vânzători ai unui aceluiaşi bun; -imposibilitatea de a influenţa unilateral piaţa; atât oferta individuală cât şi cererea individuală sunt considerate perfect elastice (producătorul poate vinde întreaga producţie la preţul pieţei,iar consumatorul poate cumpăra orice cantitate doreşte la preţul pieţei).

b) Omogenitatea produsului.  Înseamnă  că  toate unităţile dintr-un anumit bun,indiferent de întreprinderea care le produce, sunt perfect identice, oricând substituibile unelecu altele (prin urmare, neexistând diferenţiere, nu mai este necesară publicitatea); produseleapar ca echivalente şi perfect substituibile, consumatorului fiindu-i indiferent de la cine şi deunde le achiziţionează.

c)  Intrarea/ieşirea liberă  într-o/dintr-o ramură  de activitate sau pe/de pe pia ţă . Presupune că  nu există  nici o barieră, de nici o natură  (tehnică, financiară  sau juridică) lapătrunderea sau părăsirea unei activităţi economice (desigur licite). Intrarea se face exclusivpe bază de raţionament economic.

d) Transparen ţ  a perfectă a pie ţ ei. Presupune că toţi participanţii pe piaţă sunt perfectinformaţi în legătură  cu calitatea, natura produsului, preţul său şi evoluţia viitoare avariabilelor pieţei. 

e)  Perfecta mobilitate a factorilor de produc ţ ie. Presupune că  aceştia vor fi orientaţi întotdeauna spre activităţile unde vor fi utilizaţi cel mai eficient. Echilibrul firmei pe pia ţ  a cu concuren ţă perfectă Firma are ca funcţie-obiectiv maximizarea profitului. Nici unul dintre agenţii

producători nu dispun de atâta putere de piaţă  care să-i permită  influenţarea preţurilorfactorilor de producţie sau a preţului produsului oferit pe piaţă  prin care să-şi maximizezeprofitul. Toţi producătorii (ca şi cumpărătorii) sunt primitori de preţuri („prices taker”).

 Pe termen scurt, pentru o firmă primitoare de preţ, venitul marginal (Vm) este egal cuvenitul mediu (VM) care, întotdeauna, este egal cu preţul (V  m = V  M  = P); tot pe termen scurt,costul marginal egalează venitul marginal şi preţul (C  m = V  m = P).

 Echilibrul firmei pe termen lung,  în condiţiile concurenţei perfecte, se bazează  pe

mai multe premise: variabilitatea şi transferabilitatea factorilor de producţie; variaţianumărului de firme în funcţie de nivelul de rentabilitate; toate costurile sunt variabile, aceasta înseamnă că există un singur cost unitar al produsului – costul mediu pe termen lung (CML).

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 25/48

  25

Condiţia de echilibru al firmei pe termen lung:  egalitatea preţului (P) cu costulmarginal (Cm) şi cu costul mediu pe termen lung minim (CMLmin):  P = C  m  = C  ML min . Cumegalitatea costului marginal cu costul mediu pe termen lung se realizează  numai la nivelulminim al acestuia din urmă, firmele nu mai obţin supraprofit sau profit economic, singurulprofit realizat fiind cel normal. De aceea, condiţia pe termen lung a unei firme perfectcompetitive mai este numită şi condiţia sau regula profitului economic nul.

5.3. MonopolulReprezentând polul opus concurenţei perfecte, monopolul se poate prezenta în

următoarele forme:9  a) ca ofertă  personală  a unul specialist sau individ talentat; b) ofertaprotejată  prin dreptul de licenţă, dreptul de autor, dreptul de editor etc.; c) monopolul deinovaţie; d) monopoluri naturale; e) monopolul ca rezultat al economiilor de scară. Acestea seconstituia a fi şi bariere de intrare în calea pătrunderii în ramură a unor potenţiali concurenţi.Pentru cucerirea şi consolidarea poziţiei de monopol mai pot fi folosite şi alte modalităţi cumar fi: a) controlul asupra unor factori de producţie esenţiali; b) controlul asupra vânzării curidicata sau cu amănuntul a unui anumit produs; c) ameninţarea cu preluarea sau fuziunea; d)tactici agresive (declanşarea unui „război al preţurilor” sau a unei puternice campanii

publicitare); e) intimidarea concurenţilor reali sau potenţiali prin diferite forme de hărţuire,legale sau nelegale, pentru a-i determina să părăsească piaţa sau să nu intre pe ea.10 

Monopolurile pot fi private şi/sau publice, na ţ ionale şi/sau transna ţ ionale, la nivel defirmă sau de ramură (carteluri).

Echilibrul firmei-monopol. Firma monopolistă  decide atât asupra cantităţii oferitecât şi a preţului de vânzare a produsului (total diferit decât în cazul concurenţei perfecte). Eava fi în poziţie de echilibru atunci când nu mai are interesul să  modifice nici preţul devânzare, nici cantitatea produsă. Când o firmă monopolistă se află în echilibru (corespunzătorregulii maximizării profitului: venitul marginal = costul marginal), atunci costul marginal este

 întotdeauna mai mic decât preţul la care vinde producţia obţinută.Monopolul cu discriminare de preţ. Având posibilitatea să  domine piaţa bunului

respectiv, monopolistul î şi dă  seama că, dacă  ar putea practica niveluri de preţ  diferite lavânzarea produsului său, şi-ar mări veniturile, preluând pe această cale o parte din surplusulcumpărătorilor.  Discriminarea de pre ţ   apare atunci când monopolistul practică  pre ţ uridiferite pentru unit ăţ i din acela şi produs, pentru motive care nu  ţ in de diferen ţ e de cost înob ţ inerea lor .11 

Consecinţele economico-sociale ale monopolului. Aşa cum a rezultat din analizamodului de fixare a preţului şi a cantităţii de bunuri pe care firma monopolistă o produce şi ooferă  pe piaţă, consumatorii şi societatea, în general, sunt dezavantajaţi  pe două  căi: a)nivelul pre ţ ului practicat este, pentru o perioad ă mare de timp, superior celui care s-ar fi

 format în condi ţ iile concuren ţ ei perfecte; b) cantitatea oferit ă  pe pia ţă  este, de asemenea,

inferioar ă  celei pe care o asigur ă  concuren ţ a perfect ă. Un altdezavantaj

  îl reprezintă inegalitatea distribuirii veniturilor. Monopolul, cu cât are o poziţie mai stabilă, cu atât caută să-şipermanentizeze profitul ridicat, obiectiv considerat anormal de către alte firme mai mici sau chiar şide către o mare parte a populaţiei. Monopolul are şi potenţiale avantaje; prin marea sa puterefinanciară, monopolul poate asigura sponsorizarea unor activităţi culturale, ştiinţifice, sportive,caritabile.

Temă de discu ţ ieComentaţi particularităţile monopolurilor din economia românească. 

9 Whitehead, G. (1997), Economia, Editura Sedona, Timişoara, p.14810 Sloman, J. (1995), Economics, Prentice Hall, Harvester Wheatsheaf, London, New York, Munich, p. 226-22811 Richard, G., Lipsey., K., Chiysial, A. (1995),  An Introduction in Positive Economics, eighth edition. OxfordUniversity Press, p. 247

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 26/48

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 27/48

  27

aparţin celor două  structuri de piaţă diametral opuse, concurenţa perfectă, pe de o parte, şimonopolul pe de altă  parte; de aici şi numele de concuren ţ a monopolistică. Se întâlneştefrecvent în economia contemporană, în domeniile în care bunurile oferite pe piaţă, deşisimilare (privesc aceeaşi cerere a consumatorilor) sunt diferenţiate şi provin de la un numărmare de firme din industrii şi ramuri, cum ar fi: textile, încălţăminte, electronică, produsecosmetice, restaurante, turism, etc.

Caracteristicile concurenţei monopolistice: - atomicitatea pie ţ ei: număr mare de producători (firme) de putere economică redusă şi apropiată; fiecare producător satisface o parte din cererea pieţei (maxim câteva procente) iarprodusul oferit este similar celor vândute de alte firme, dar substituirea nu este perfectă;aceasta întrucât fiecare firmă se distinge de celelalte printr-o serie de proprietăţi intrinseci sauextrinseci imprimate produsului (mărcii) său oferit pe piaţă;

- diferen ţ ierea produsului; diferenţele pot fi reale (de calitate, performanţe, design,etc.) sau imaginare, de percepţie prin influenţarea consumatorilor. Atât diferenţele calitative,intrinseci ale produsului, cât si cele de prezentare, creditare sau cele legate de serviciile post-vânzare tind să  atragă  sau să  consolideze fidelitatea clienţilor, prevenind astfel situaţiile încare cumpărătorii părăsesc vânzătorii la orice modificare, oricât de mică, a preţului. În

condiţiile unor preţuri echivalente, consumatorii vor rămâne fideli unui anumit producător-vânzător datorită amplasamentului, calităţii produsului sau unor avantaje oferite după vânzare.Alături de variabilele tradiţionale ale concurenţei (preţul şi cantitatea) competiţia prin produse(prin diferenţierea produselor sau a mărcilor) constituie un element esenţial al concurenţei îneconomia contemporană de piaţă;

- accesul relativ liber în ramură  (absenţa barierelor la intrarea în ramură şi pe piaţarespectivă); pentru a pătrunde în ramură, noile firme trebuie să-şi creeze o imagine favorabilă (să-şi facă  un nume) şi să  atragă  o parte din clientela, relativ fidelă, a firmelor care dejaoperează pe piaţă.

- echilibrul firmei monopolistice şi influenţa factorului timp;  pe piaţamonopolistică  fiecare firmă  beneficiază, prin diferenţierea produsului său, de o anumită poziţie de monopol, dar de un anumit fel şi limitată, pentru că  rămâne supus concurenţeicelorlalţi competitori care oferă  produse similare sau substituibile; firma care operează  pepiaţa cu concurenţa monopolistică este mai mult un căutător de preţ; pe termen scurt , condi ţ iade echilibru este: Cm = Vm; la acest nivel optim al producţiei (QS) preţul de echilibru este maimare decât costul mediu (Ps > CTM), firma obţinând şi supraprofit; pe termen lung, condi ţ iade echilibru este dată tot egalitatea dintre venitul marginal şi costul marginal (Vm = Cm), darpreţul devine egal cu costul total mediu (P = CTM), fapt ce apropie concurenţa monopolistică de piaţa cu concurenţă perfectă.

Pe piaţa cu concurenţă monopolistică, firmele operează în condiţiile unor capacităţi deproducţie nefolosite sau în exces. Această situaţie este cauzată, în principiu, de intensificarea

concurenţei prin competiţie de produse care caracterizează  concurenţa monopolistică.Diversitatea de produse disponibile şi posibilitatea alegerii între produse diferenţiateargumentează  aprecierea conform căreia concurenţa monopolistică  este tipul de piaţă  cuconcurenţă imperfectă care satisface cel mai bine preferinţele consumatorilor.

Temă de discu ţ iePrezentaţi particularităţile pieţelor firmelor în cadrul cărora activaţi. 

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 28/48

  28

6. PREŢULObiective cunoaşterea preţului în calitatea sa de variabilă fundamentală a pieţei, alături de cerere, ofertă şi concurenţă;   înţelegerea mecanismului formării preţului prin interacţiunea forţelor cererii şi ofertei pe diferitele structuri(tipuri) ale pieţei;  identificarea şi explicarea reacţiilor agenţilor economici (cumpărătorilor şi vânzătorilor) la semnalele emise depreţurile de pe pieţele respective;

6.1. Coordonatele interne şi externe ale formării preţuluiPreţul exprimă  cantitatea de monedă  (suma de bani) ce trebuie plătită, la

un moment dat, pe o anumită piaţă, pentru achiziţionarea unei unităţi dintr-un anumit bun, încadrul tranzacţiilor bilaterale de piaţă. El reprezintă  cea mai generală  formă  de măsurareeconomică, denumită  şi monetară. Nivelul şi dinamica cererii şi ofertei pot determinamodificări ale preţurilor de piaţă astfel:a) Din partea cererii, preţul va fi influenţat de: b) Din partea ofertei, preţul va fi influenţat de:- utilitatea economică pe care consumatorul o atribuieunui bun;- veniturile de care dispune şi preferinţele sale;- preţul aceluiaşi obiect pe alte pieţe;

- preţul unor mărfuri similare (bunuri substituibile).

- costul producţiei,- costul stocării produselor,- nivelul impozitelor şi al taxelor,- numărul firmelor concurente pe piaţă,

- preţul aceluiaşi produs pe alte pieţe.Când cererea este mai mare decât oferta,preţul creşte.Ulterior, creşterea preţului determina reducerea cereriişi apropierea ei de ofertă. Invers, când cererea este maimică  decât oferta, preţul scade stimulând cerereaconsumatorilor să  crească  pentru a se apropia sauegaliza cu oferta bunul respectiv.

Atunci când, pentru un bun economic, oferta este maimare decât cererea se va înregistra o scădere apreţului, stimulând cererea să crească la nivelul oferteiexistente, şi invers, dacă  oferta este mai mică  decâtcererea, ea va duce la scumpirea produsului, reducândcererea la nivelul scăzut al ofertei.

Principalii factori care exercită  influenţe asupra preţului sunt: costul de producţieunitar, randamentul utilizării factorilor de producţie; valoarea de schimb şi puterea decumpărare a banilor; raportul cerere-ofertă; cursul de schimb al monedei naţionale etc.

 Func ţ iile  preţului: 1. de calcul şi măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor; 2. deinformare a agenţilor economici asupra cerinţelor pieţei; 3. de distribuire a veniturilor; 4. destimulare (componentă motivaţională principală a acţiunilor producătorilor şi cumpărătorilor).

În practica economică, se întâlnesc trei categorii de preţuri:1) preţuri libere – care se formează  în condiţii de concurenţă deschisă, la intersecţia

cererii cu oferta;2) preţuri administrate – care sunt impuse de firme mari, dominate pe piaţă  sau

controlate de stat;3) preţuri mixte – care se formează prin împletirea mecanismului pieţei cu intervenţia

statului sau a firmelor care, prin puterea lor economică, domină segmente mari ale pieţei.Cererea şi oferta nu sunt singurele forţe care determină nivelul şi evoluţia preţului în

economia reală. Atunci când preţurile se formează  şi evoluează  în mod liber pe bazacondiţiilor pieţei (f ără nici o intervenţie din afară), acestea se numesc pre ţ uri libere. Pre ţ ul absolut şi pre ţ ul relativToate categoriile şi formele de preţ  sunt expresii monetare şi suportă  în timp

deprecierea banilor. Pentru a cunoaşte ce se întâmplă  cu preţul unui bun în timpul uneiperioade inflaţioniste se foloseşte, alături de  pre ţ ul absolut  (preţul bunului exprimat în banisau cantitatea de monedă  care trebuie plătită  pentru a achiziţiona o unitate din bunulrespectiv), conceptul de  pre ţ   relativ (preţul unui bun exprimat în funcţie de preţul altorbunuri). Preţul relativ poate fi determinat prin compararea modificării preţului respectiv cumedia modificării tuturor celorlalte preţuri care este numită  nivelul general al pre ţ urilor .Reducerea constantă  şi pe o perioadă  îndelungată  a preţurilor relative ale

unor produse generează  consecinţe complexe, întrucât sectoarele respective de activitate înregistrează  pierderi de venituri şi patrimoniu prin aşa-numitul fenomen al „foarfeceluipreţurilor”.

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 29/48

  29

6.2. Strategii de stabilire a preţurilor. Analiza impactului strategiei privindpreţul asupra performanţelor organizaţiei

Dintre cele patru elemente ale mixului de marketing, preţul prezintă  cea mai maremobilitate. Manevrarea lui este deosebit de frecventă  şi de vizibilă  mai ales în perioadeleinstabilităţii economice sau ale unor mutaţii de proporţii în viaţa societăţii. Prin flexibilitateasa, în cadrul pieţelor unde acţionează jocul cererii şi ofertei, preţul tinde să ocupe, în astfel de

perioade, un loc prioritar în arsenalul tactic al întreprinderii moderne.Preţul nu este însă un resort exclusiv tactic. Este adevărat că, în condiţiile menţionatemai sus, abordarea practică  a preţului pare preponderent conjuncturală. Limitat la cadrul

 îngust al unei viziuni conjuncturale, preţul poate eventual aduce unele foloase – cel mult însă foloase parţiale, de moment. Întreaga sa forţă  poate fi pusă  în slujba întreprinderii doarbeneficiind de o viziune de perspectivă. O asemenea viziune este necesară  indiferent dacă 

 întreprinderea poate sau nu să acţioneze direct asupra preţurilor. Cu alte cuvinte, chiar dacă nupoate fi efectiv manevrat, preţul poate totuşi forma obiect al unei orientări de un orizont mailarg, deci al unei opţiuni strategice. Apelul concret al întreprinderii la pârghia preţurilor, înanumite împrejurări de piaţă, poate reprezenta, în acest scop, doar un mod particular, tactic, depunere în aplicare a propriei sale strategii de pre ţ uri.

•  Coordonatele  strategiei de pre ţ uri. Posibilitatea formulării practice şi, mai ales,ulterior, a promovării unei strategii de preţuri ridică unele probleme. Explicaţia poate fi dată de: a) cadrul destul de limitat al câmpului decizional în care poate fi formulată o asemeneastrategie; b) limitele privind clarviziunea, perspicacitatea factorului decizional în rezolvareaunor probleme complexe, cu multe imponderabile; c) strategia de preţuri reprezintă  doar overigă  dintr-un ansamblu alcătuind  politica globală  de marketing, ceea ce înseamnă  că formularea ei va trebui să pornească de la ţesătura relaţiilor de intercondiţionare cu celelaltecomponente ale acestei politici.

Strategia de preţuri a întreprinderii va reflecta influenţa (presiunea) unor factoriexterni (factorii pieţei) şi interni (precum costurile produselor). Ca şi în alte împrejurări,strategia apare şi aici ca un compromis între dorinţe şi posibilităţi, răspunsul întreprinderii lacerinţele pieţei fiind condiţionat de posibilităţile sale materiale şi manageriale.

Coordonatele  strategiei de pre ţ uri  sunt trasate de obiectivele şi liniile strategiei depiaţă; preţul apare ca variabilă  determinantă  (pentru politica de produs) dar şi ca variabilă determinată  (pentru politica de distribuţie – care vizează  minimizarea preţului final – şipromovare – a unor produse cu preţ înalt).

•  Op ţ iuniile strategice  privind preţul se referă  la nivelul, diversitatea  şi mobilitatea preţurilor12. Din combinarea variantelor aferente fiecărui criteriu rezultă mai multe tipuri de

 strategii de pre ţ uri, fiecare dintre acestea prezentându-se, la rândul lor, în câteva varianteconcrete.

a. Nivelul preţurilor se stabileşte în funcţie de:

* Produsul  şi segmentul de pia ţă căruia i se adresează. În cazul unei pieţe stratificatedupă  nivelul veniturilor, se poate avea în vedere, prin nivelul preţurilor practicate, fieconsumatorul mediu, fie cel cu venituri ridicate ori cu venituri modeste. Întreprinderea poateavea deci în vedere o strategie a pre ţ urilor înalte, a pre ţ urilor moderate  sau a pre ţ urilor

 joase. Totuşi, orientarea pre ţ ului după costuri (cost-plus pricing) pare a fi cea mai raţională (preţul trebuie să  acopere integral costurile şi să  permită  obţinerea unui beneficiu net).Aşezarea costurilor (care pot fi fixe şi variabile) la temelia preţurilor presupune însă garantarea unui anumit nivel minim al vânzărilor, sub care preţul ar fi neacoperitor; după cum, un nivel de desfacere mai mare decât cel luat în calcul iniţial, ar putea permite reducereanivelului final al preţului şi, prin aceasta, stimularea suplimentară  a vânzărilor. De aicinecesitatea calculării costurilor marginale, a  pragului de rentabilitate  şi a anticipării

volumului vânzărilor .12 Florescu, C. (2003), Strategii de pre ţ , în Florescu, C., Pop, N. Al., Mâlcomete, P., Marketing. Dic ţ ionarexplicativ, Editura Economică, Bucureşti, p. 365

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 30/48

  30

* Concuren ţă. Strategia la care va recurge va fi determinată de poziţia şi forţa de caredispune, de prestigiul de care se bucură. În consecinţă, o firmă  puternică  va urmări, prinpolitica sa de preţuri, să anticipeze şi să fructifice în avantajul său capacitatea de răspuns, lapropriile sale acţiuni, ale celorlalţi competitori; o firmă mai slabă, cu o cotă de piaţă redusă ori intrată de curând în competiţie, va încerca să-şi alinieze preţurile în aşa fel încât să  fiecompetitivă, să reziste presiunii concurenţei. Nu sunt practic excluse (deşi legislaţia din multe

ţări le interzice) nici înţelegerile dintre competitori în privinţa preţurilor. În general însă,preţurile sunt rezultatul desf ăşurării spontane a raporturilor de forţe dintre competitori, firmacu poziţii mai modeste fiind nevoită să ţină seama de preţurile impuse pieţei de competitoriimai puternici. În cazul firmelor care sunt nevoite să ţină seama de concurenţii mai puternici,strategia de preţuri poate fi una pur imitativă (strategie defensivă) sau o strategie diferen ţ iat ă (ce presupune multă abilitate, supravegherea atentă şi chiar anticiparea acţiunilor concurenţei,evaluarea efectului acestor acţiuni).

* Cerere. Strategia intervine în cazurile – mai rare – în care raporturile la piaţă dintreofertă  şi cerere prevalează  asupra celor dintre ofertanţi. Când concurenţa lipseşte ori semanifestă „paşnic”, ca urmare a unei relative stabilităţi în delimitarea potenţialului pieţei întrecompetitori, preţurile pot interveni ca un instrument de echilibrare (dinamică) a cererii cu

oferta. Criteriul aplicat de astă  dată  este acela al forţării nivelului preţului „atât cât suportă piaţa”. Firma determină şi aplică acele combinaţii cantităţi-preţuri care îi asigură maximizareaprofitului. Adoptându-se o astfel de strategie, se mizează pe elasticit ăţ ile diferite ale cererii înfuncţie de preţuri şi pe substituibilitatea în consum a produselor . Elasticitatea ridicată poatefavoriza sporirea activităţii de piaţă, creşterea ofertei, atunci când există potenţial de producţieincomplet folosit sau capacităţile de producţie se pot lărgi cu uşurinţă; dar chiar şiinelasticitatea cererii faţă  de variaţia preţurilor poate fi avută  în vedere, mai ales înconjuncturile favorabile majorării preţurilor. Totodată, se are în vedere şi posibilitatea unorpresiuni ale cererii asupra preţurilor, iar în continuare, prin intermediul acestora, şi asupraproducţiei (ofertei).

b. Gradul de diversificare a preţurilor practicate. În funcţie de gradul de diversificaresortimentală a produselor cu care se adresează pieţei şi de gradul de omogenitate a acesteiadin urmă, firma î şi poate propune folosirea unei palete de preţuri de lărgimi diferite. Opţiuneaei în această  privinţă  este vizibil condiţionată de strategia de produs şi, implicit, de cea depiaţă.

Referindu-se la un singur produs, gama de preţuri practicate reflectă, în general,diferenţierile calitative dintre variantele sortimentale ale acestuia. Dacă reproducerea ar fi însă perfectă, nu ar mai rămâne loc pentru opţiuni, nici strategice, nici tactice. Or, practica unorfirme cu întinsă activitate de piaţă indică în această privinţă posibilitatea manevrării preţuluipentru atingerea unor obiective. Este vorba atât de distanţele dintre treptele de preţ, cât şi decorespondenţa dintre lărgimea gamei sortimentale şi a celei de preţuri (rentabilitatea se

urmăreşte global, şi nu la nivelul fiecărui sortiment în parte). Concentrarea în trepte maipuţine a preţului este o practică destul de răspândită, mai ales atunci când diferenţele dintrecosturile unor sorturi sunt de mică importanţă; ea poate deveni însă şi trăsătura distinctivă aactivităţii de comercializare a unor firme (de genul preţ unic).

Formularea unei atitudini strategice, care să  se justifice ulterior prin eficienţă,presupune abordarea diferitelor preţuri nu ca elemente izolate, independente unele de altele, cica un ansamblu alcătuind un microsistem (preţurile unor articole din nomenclatorul firmei potfi sacrificate în favoarea altora, pot servi drept „acoperire” pentru diferite manevre ale

 întreprinderii).c. Gradul de mobilitate a preţului. Sunt vizate cazurile şi de măsura în care

stabilitatea ori mobilitatea preţurilor pot fi decise sau măcar influenţate de firmele în cauză;

altfel, poate fi vorba nu de strategii conştient adoptate, ci de condiţii ori restricţii exterioare, lacare firmele urmează a se adapta (alinia).

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 31/48

  31

Tot mai mult câştigă  teren strategiile care iau în consideraţie necesitatea modificăriipreţului în funcţie de traiectoria ciclului de viaţă  al produsului, de oscilaţiile sezoniere, demodificarea condiţiilor de piaţă.

Strategia orientată pe mobilitatea preţurilor poate îmbrăca forme diferite: modificareapreţurilor într-un număr mai mare sau mai mic de etape, în proporţii moderate sausubstanţiale, utilizarea preţurilor psihologice etc. Coroborată cu politica de produs, o astfel de

strategie poate viza forţarea ciclului de viaţă  al produsului, în sensul prelungirii ori alreducerii acestuia. Asociată unei politici promoţionale, ea poate forţa pătrunderea produsuluipe noi segmente de piaţă, sporirea utilizatorilor în consum, intensificarea consumului etc.

O situaţie aparte o prezintă firmele a căror activitate se finalizează pe pieţele externe.Preţul este doar un element – este adevărat, cel mai important – dintr-un ansamblu care sereferă la condiţiile în care urmează a se derula tranzacţiile de piaţă. Acest ansamblu se înscrie

 în mixul de marketing cu o denumire mai cuprinzătoare, aceea de „ politică contractuală”, întrucât se referă nu numai la preţuri, ci şi la rabaturile stabilite, la condiţiile de livrare, definanţare/creditare.

Strategia de preţ, mai mult decât alte categorii ale strategiilor de marketing, trebuie să fie totodată suficient de elastică. Într-un domeniu astăzi extrem de dinamic, cum este cel al

preţurilor, o atitudine rigidă a firmei poate fi dăunătoare. În afara unor tactici adecvate pentrupromovarea strategiilor adoptate, reevaluarea periodică  a strategiei însăşi, a corespondenţeisale cu condiţiile în continuă schimbare ale pieţei, se impun cu necesitate, înscriindu-se drepttrăsături ale unei politici de marketing în domeniul preţurilor.

Temă de discu ţ iePrezentaţi strategia (strategiile) de preţ ale firmelor în cadrul cărora activaţi. 

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 32/48

  32

7. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ 

Responsabilitatea socială este o filosofie, un mod de comportament etic şi responsabilcare atinge toate aspectele: de la afacere, la relaţia cu proprii angajaţi, cu clienţii, cu acţionarii,cu furnizorii, cu mediul înconjurător şi bineînţeles cu comunităţile locale. Ca urmare, tot maimulte companii, conştiente că o astfel de abordare le poate aduce beneficii, atât prin crearea

unui avantaj competitiv cât şi prin promovarea unei imagini pozitive şi o bună relaţie cu toţipartenerii, au inclus responsabilitatea socială în strategia lor de dezvoltare.Responsabilitatea socială nu implică doar acţionarii, ci şi:(i) externalităţile: dacă  o firmă  î şi închide o fabrică  dintr-o mică  localitate,

concediindu-şi salariaţii, nu sunt afectaţi doar acţionarii; proprietarii de magazine vor dafaliment, impozitele şi taxele, necesare pentru finanţarea şcolilor şi a altor servicii publice,vor scădea etc.;

(ii) problema reprezentativităţii: în condiţiile actuale, investitorii cumpără acţiuni dinmotive speculative, iar interesul lor predominant este creşterea valorii acţiunilor pe pieţelebursiere şi câtuşi de puţin „proprietatea” asupra unei anumite corporaţii ca entitate fizică. Aşase face că  interesele pur speculative şi pe termen scurt ale acţionarilor prevalează  faţă  de

interesele pe termen lung ale altor grupuri, precum consumatorii, angajaţii sau furnizorii.În aceste condiţii se face simţită  nevoia unui nou rol al managementului: acesta

continuă  să  aibă  o responsabilitate fiduciară  faţă  de interesele acţionarilor, dar trebuie să găsească  un echilibru între acestea şi interesele concurente ale altor grupuri de participanţi,ca să  asigure supravieţuirea pe termen lung a firmei, mai degrabă  decât maximizareaprofiturilor şi promovarea intereselor unui singur grup;

Cel mai elaborat şi cel mai larg acceptat model al responsabilităţilor sociale alecorporaţiilor este aşa-numitul „model cvadripartit al responsabilităţii sociale corporatiste”.Potrivit acestui model, responsabilitatea socială  a corporaţiei cuprinde ceea ce societateaaşteaptă din partea unei organizaţii din punct de vedere economic, legal, etic  şi  filantropic 

 într-un anumit moment.Temă de discu ţ iePrezentaţi măsura în care, în cadrul firmelor în cadrul cărora activaţi, există  preocupări privind

responsabilitatea socială. Detaliaţi coordonatele acestor preocupări.

7.1. Economia de piaţă contemporană şi limitele eiÎn orice economie de piaţă  contemporană  se întrepătrund (în proporţii diferite)

caracteristicile celor două sisteme: al economiei de piaţă  libere şi al economiei centralizate.Economiştii apreciază  că  economiile reale actuale sunt economii mixte  în care: a) reglareavieţii economice se realizează preponderent prin mecanismele pieţei, dar şi prin intervenţiestatală; b) economia de schimb cunoaşte ambele forme: monetară  şi naturală; c) agenţiieconomici elementari (mici şi mijlocii) coexistă cu marile corporaţii şi administraţiile publice;

d) sectorul privat (majoritar) coexistă cu sectorul public (între ele se manifestându-se relaţii deconcurenţă); e) statul nu mai este doar un reglator al pieţei, ci şi un agent economic autonom.

A. Imperfecţiunile pieţeiRealitatea demonstrează că nu există  o economie de pia ţă perfectă. Economia reală de

piaţă din ţările dezvoltate este o economie mixtă, bazată pe piaţă şi concurenţă imperfectă. Înacest context, autorităţile publice au sarcina de a crea un set complet de acte normative care să garanteze o concurenţă  reală  şi efectivă, să  împiedice producătorii pentru a colabora învederea limitării concurenţei, să garanteze proprietatea privată şi să controleze pericolul realal falimentului.

a) Având în vedere rolul deosebit pe care îl joacă  preţurile în luarea deciziilor, osarcină principală a autorităţilor într-o economie de piaţă este de a crea condiţiile ca preţurilesă reflecte în cel mai adecvat mod posibil raritatea relativă a diferitelor bunuri materiale  şiservicii; un asemenea rol al preţurilor ar putea fi împiedicat de existenţa unui monopol alproducătorilor, prin practicarea unor preţuri prea ridicate, în condiţiile unor producţii prea

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 33/48

  33

mici. Existenţa monopolurilor în producţie face ca preţurile să  nu reflecte corect raritatearelativă, ceea ce înseamnă  că  funcţiile pieţei libere nu se vor putea exercita în sporireaeficienţei economice; asemenea imperfecţiuni ale pieţei reprezintă un motiv de intervenţie astatului în economie, fie prin crearea condiţiilor reale care să deschidă accesul pentru apariţiade noi firme, fie pentru importul unor produse, ambele cu consecinţe favorabile asuprainstaurării şi dezvoltării concurenţei reale.

b) Intervenţia statală se impune şi în cazul poluării; f ără existenţa unor reglementăriadecvate, piaţa poate genera efecte negative asupra mediului. Astfel, autorităţile trebuie să reglementeze acest aspect pentru a elimina rezultatul acţiunii unor agenţi ai pieţei sau pentru aimpune taxe suplimentare pentru cei care poluează (f ăcându-i să „plătească” pentru aceasta).Prin atribuirea unor costuri destinate protecţiei mediului înconjurător se va crea uncomportament adecvat între dorinţa de a obţine un profit tot mai ridicat şi grija faţă  deinteresele economice şi social-umane ale colectivităţii. Printr-o asemenea viziune cu privire lamediul înconjurător piaţa poate fi utilizată şi pentru atingerea unor scopuri sociale.

c) O altă  imperfecţiune a pieţei o reprezintă  preţul eronat al forţei de muncă (concretizată în apariţia şomajului). Şomajul în exces poate fi cauzat de:

- acţiunea unor factori care î şi au originea în oferta sau cererea agregată  la nivelul

economiei naţionale (o cerere insuficientă  generează  o scădere a vânzărilor şi, implicit, ainvestiţiilor (reducându-se astfel şi nevoia de forţă de muncă);

- impunerea unor salarii foarte mari acolo unde sindicatele sunt foarte bine organizate(agenţii economici fiind predeterminaţi să  folosească  mai multe utilaje pentru a compensapreţul crescut al forţei de muncă); efectele generate de o astfel de situaţie sunt vizibile lanivelul preţului bunurilor pe piaţă, al cotei de piaţă, al cererii de forţă de muncă etc.

Temă de discu ţ iePrezentaţi cum se pot corecta imperfecţiunile pieţelor induse de şomaj. Cui i se atribuie această responsabilitate?

d) Accesul inegal la informaţiile privind bunurile şi pieţele reprezintă  o altă imperfecţiune. Dacă agenţii economici nu vor avea acces egal la informaţia despre bunuri şi

pieţe, dacă  informaţia despre oportunităţile pieţei şi tehnologia de producţie nu vor fidisponibile în mod egal la toţi producătorii, atunci, pentru a înlătura aceste imperfecţiuni,apare necesitatea intervenţiei statului, care să  faciliteze disponibilizarea informaţiei şicoborârea sau înlăturarea barierelor pentru accesul liber la informaţie a tuturor participanţilorinteresaţi.

Temă de discu ţ iePrecizaţi dacă firma în care activaţi se confruntă cu imperfecţiuni ale pieţei. B. Imperfecţiuni generate de intervenţia directă a guvernelorTotodată, experienţa dezvoltării demonstrează  că  există  şi imperfecţiuni generate de

intervenţia directă  a guvernelor şi care, în esenţa lor, antrenează  o alocare ineficientă  aresurselor economice, cu consecinţe negative asupra creării bogăţiei şi distribuirii ei.

Alternativa sectorului economic public la eşecurile pieţei în anumite domenii trebuie judecată  în termenii costurilor de tranzac ţ ie  comparative. Dacă  alternativa producerii debunuri publice prezintă, pentru unele situaţii, avantaje faţă  de piaţa concurenţială, nu

 înseamnă  că, în acest caz, reglementarea şi/sau gestionarea guvernamentală a unor sectoareeste complet gratuită pentru societate. Şi în acest caz, alegerea are costurile sale, şi în anumitesituaţii, se poate vorbi de „eşecul guvernamental” ca şi de „eşecul pieţelor libere”.

Analiza raportului dintre cele două categorii de eşecuri relevă că  sectorului privat îi sunt proprii producerea unor bunuri materiale şi servicii, în condi ţ ii concuren ţ iale, în timpce sectorului public îi sunt proprii producerea unui alt gen de bunuri materiale şi servicii.Dincolo de această  grupare, părerea comună  a specialiştilor este aceea că  sistemul pie ţ elor

 reprezintă cel mai bun cadru de validare a eficien ţ ei alocă rii şi utiliză rii resurselor.

 Eşecul pie ţ elor reprezintă ansamblul situaţiilor în care pieţele nu pot asigura utilizareaşi alocarea eficientă a resurselor sau nu pot cuprinde şi regla anumite schimburi de bunuri şiservicii. Altfel spus, eşecul pie ţ elor se înregistrează atunci când pieţele libere nu conduc la o

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 34/48

  34

alocare eficientă a resurselor, generând necesitatea acţiunii guvernamentale cu rol corector.Situaţiile de eşec al pieţelor sunt determinate de factori ce ţin de: deficienţe în atribuireadrepturilor de proprietate; existenta costurilor de tranzacţie; concurenţa imperfectă  şiinformaţia incompletă; incertitudinea evoluţiei mediului de afaceri. Cele mai cunoscutesituaţii de eşec al pieţelor sunt: externalităţile; bunurile publice; monopolul; resursele defolosinţă comună.

Temă de discu ţ iePrecizaţi care este impactul imperfecţiunilor generate de intervenţia directă a Guvernului asupra firmei(pieţei firmei) în care activaţi. 

7.2. Externalităţi pozitive şi externalităţi negativeExternalităţile reprezintă  situa ţ iile în care pre ţ urile pie ţ ei nu reflectă  unele dintre

 costurile sau beneficiile asociate produc ţ iei sau consumului. Costurile sau beneficiile carenu sunt încorporate în preţurile output-urilor vândute, au un caracter extern deoarece nu suntasociate vânzătorului sau cumpărătorului, ci unei terţe persoane.

Externalităţile se caracterizează prin două elemente: 1. derivă din activitatea unui altparticipant; 2. nu sunt înregistrate pe piaţă  în mod direct, deci, nu influenţează  echilibrul

concurenţial. Externalităţile pot fi grupate în două categorii:1. Externalităţi pozitive – acestea corespund unor activităţi ce aduc beneficii pentruterţe părţi (ex. producerea unui vaccin). În acest caz, beneficiul social este mai mare,cuprinzând pe lângă  beneficiul privat şi beneficiul extern.  Acest gen de externalităţi seconcretizează  în niveluri de producţie şi de consum mai mici decât cele care corespundalocării eficiente a resurselor. În cadrul domeniilor producătoare de externalităţi pozitive suntincluse: învăţământul, cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi alte sectoare de creaţie.În raport cu efectele directe obţinute de firme, desf ăşurarea acestor activităţi antrenează costuri foarte mari (dar în raport cu efectele sociale globale generate sunt însă mult mai mici);de aceea guvernul intervine fie subvenţionând aceste activităţi, fie încorporându-le în sectorulpublic,finanţându-le direct. Învăţământul şi cercetarea ştiinţifică, finanţate public sau privat,

reprezintă sectoarele ce produc cele mai mari externalităţi pozitive în societate.2. Externalităţi negative – apar în legătură cu activităţile de producţie sau de consumcare generează  costuri pentru terţe părţi. În acest caz, costurile private sunt mai mici decâtcele sociale, acestea din urmă cuprinzând şi costurile externe suportate de o terţă  persoană.Acest gen de externalităţi evidenţiază mecanismul costurilor acelui bun care, prin producereasa, antrenează efecte negative exprimate, la rândul lor, prin costuri, suportate de un grup, ocolectivitate sau întreaga societate. Cel mai relevant exemplu îl reprezentă poluarea mediului

 înconjurător.  Pentru a diminua nivelul poluării, guvernul poate reglementa activitatea, fiestabilind cote maxime de producţie, fie stabilind niveluri maxime admisibile pentru emisiilepoluante, fie vânzând „tichete de poluare” (drepturi asupra mediului natural)

Soluţia fundamentală  a rezolvării externalităţilor negative se referă  la internalizarea

acestora. Internalizarea externalităţilor negative constă  în încorporarea costurilor externe înpreţul pieţei; prin internalizare costul marginal privat creşte la nivelul costului marginalsocial, producătorii fiind obligaţi să ţină cont de costurile externe ale activităţii lor.

Externalităţile negative pot fi internalizate printr-un sistem de impozite şi subvenţii.De exemplu, un impozit asupra activităţilor poluante poate fi combinat cu o subvenţie pentrucei ce suporta efectele externe negative.

Teme de discu ţ ie.Comentaţi textul: Fără  să  se poată  explica direct şi complet cauzele reale, se consideră  că  evoluţia

omenirii, în lupta cu limitarea resurselor şi cu incertitudinile vieţii, a produs două grave externalităţi negative:sărăcirea în creştere a unei mari părţi a populaţiei planetare şi poluarea crescândă a mediului înconjurător13.

Precizaţi dacă firma în care activaţi generează externalităţi pozitive şi/sau negativ.. 

13  Dimitriu, Mihail (2010),  Interven ţ ionismul  şi performan ţ ele financiare la nivel microeconomic, EdituraPerformantica, Iaşi, p. 47

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 35/48

  35

7.3. Mecanisme şi instrumente publice cu impact asupra organizaţieiMecanismele şi instrumentele publice cu impact asupra variabilelor pieţei sunt

 încorporate în structurile politicilor publice. Pentru a ne forma o viziune mai amplă, vomprezenta tipologia politicilor, precizând şi mecanismele şi instrumentele pe care le utilizează.

În funcţie de impactul politicilor publice şi relaţiile dintre cei implicaţi în formulareade politici publice, pot fi

- Politicile distributive implică alocarea de resurse şi servicii către diferite segmenteale populaţiei – persoane, grupuri, corporaţii şi comunităţi. Unele politici de tip distributivacordă beneficii doar unui număr restrâns de beneficiari. Alte politici se adresează unui numărmare de persoane cum este cazul programelor de subsidii agricole, programelor educaţionalegratuite etc.

- Politicile regulatorii  restricţionează  ori limitează  comportamentul indivizilor saugrupurilor, reducând astfel libertatea de acţiune a subiecţilor (de exemplu, bancheri,comercianţi etc.). În acest sens, ele diferă  de politicile distributive care tind să  mărească libertatea de acţiune a grupurilor sau persoanelor beneficiare. Unele politici regulatoriistabilesc reguli generale de comportament (legislaţia comercială), alte insistă pe detalii, deexemplu legile privind utilităţile publice reglementează  expres standardele de furnizare,

condiţiile de autorizare, aspecte financiare, tarifele ce pot fi practicate.Politicile regulatorii variază  în conţinut chiar în cadrul aceleiaşi politici, politica

privind protecţia consumatorilor fiind relevantă în acest sens. Unele legi controlează accesulproduselor pe piaţă, interzicând comercializarea acelor produse care nu respectă standardele

 în domeniu. Alte legi conferă  consumatorului dreptul de a fi informat asupra produselorcomercializate. Unele politici regulatorii, cum sunt politicile privind audiovizualul, suntimplementate în baza unor decizii care conferă drepturi unor actori, în timp ce altor actori li seneagă aceleaşi drepturi.

- Politicile auto-regulatorii sunt asemănătoare cu politicile regulatorii în sensul că şiele restricţionează sau controlează un grup ori aspecte particulare. Spre deosebire de politicileregulatorii, politicile auto-regulatorii sunt promovate direct de grupurile de beneficiari, camodalitate de protecţie a intereselor membrilor lor.

- Politicile redistributive  implică transferul de avere, venit, proprietate sau drepturi între grupuri ori segmente ale populaţiei ca urmare a acţiunii concertate a guvernului. Scopulacestei politici nu este utilizarea proprietăţii, ci proprietatea în sine, nu egalitateatratamentului, ci egalitatea posesiei. Schema uzuală  în politicile redistributive implică transferul de resurse de la cei ce au la cei ce nu au, însă acest flux poate fi inversat. Politicileredistributive sunt greu de adoptat deoarece implică  realocarea de resurse financiare, dedrepturi şi de putere. Cei ce deţin atât puterea financiară, cât şi pe cea politică  dispun desuficiente mijloace pentru a limita acest tip de politici publice.

Utilizând mecanisme şi instrumentele publice specifice, statul trebuie să  asigure un

cadru concurenţial normal, care presupune existenţa următoarelor elemente: a) autonomia întreprinderilor; b) libertatea de înfiinţare a oricărui tip de întreprindere; c) promovarea celormai rentabile produse din punct de vedere al intereselor fiecărei întreprinderi; d) reglementărieconomico-financiare comune pentru toţi agenţii economici, indiferent de forma deproprietate, dimensiune, obiect de activitate etc.; e) formarea liberă a preţurilor; f) stabilitateprin reglementări bugetare pe piaţa externă; g) măsuri pentru favorizarea participării pe piaţaexternă; h) reglementări clare pentru sancţionarea abaterilor agenţilor economici de lareglementările în vigoare.

Temă de discu ţ iePrin prisma criteriilor enunţate, încadraţi următoarele politici publice: politica bugetară, politica fiscală,

politica monetară, politica valutară, politica de asigurări sociale, politica privind sănătatea publică, politica de

mediu, politica de preţuri, politica privind traficul ilegal de stupefiante, politica privind suprataxarea mariloraveri. 

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 36/48

  36

8. INTERACŢIUNEA ORGANIZAŢIEI CU PIAŢA FINANCIARĂ ŞI PIAŢAMONETARĂ 

Obiective: examinarea interdependenţelor dintre monedă, credit şi finanţe; cunoaşterea caracteristicilor şi variabilelor pieţei financiare; studierea şi înţelegerea structurilor de piaţă specifice: segmentul primar şi segmentul secundar; cunoaşterea caracteristicilor şi tipologiei titlurilor financiare; determinarea mecanismului formării cererii şi ofertei de capital.

8.1. Conceptualizare  Pia ţ  a financiară  (de capital) reprezintă  ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin

intermediul cărora capitalurile disponibile şi dispersate din economie sunt dirijate către agenţiieconomici, solicitatori de fonduri. Ea funcţionează ca un mecanism de legătură între cei care

 înregistrează un surplus de capital (investitori) şi cei care au nevoie de capital (emitenţi).Piaţa financiară (de capital) este o piaţă a fondurilor pe termen mediu şi lung pe care

se emit şi se tranzacţionează  valori mobiliare (titluri financiare), fiind structurată  pe două 

segmente: a) pia ţ a primar ă (segmentul pe care se vând şi se cumpără titlurile financiare  nou-emise) şi b) pia ţ a secundar ă (segmentul pe care se tranzacţionează titlurile emise anterior pepiaţa primară).

Temă de discu ţ iePrecizaţi care sunt actorii segmentului primar şi factorii ce influenţează preţul de emisiune. Prin cele două  componente ale sale (piaţa bursieră  şi piaţa extra-bursieră) piaţa

financiară  (secundară) oferă  posibilitatea valorificării titlurilor mobiliare (acţiuni şiobligaţiuni) înainte ca acestea să  producă  venituri (dividende sau dobânzi); această  piaţă asigură  mobilitatea capitalurilor, negociabilitatea titlurilor trecute prin piaţa primară  şiatragerea, deopotrivă, a investitorilor instituţionali;

Pentru ca piaţa secundară  să-şi poată  îndeplini rolul ce-i revine într-o economie

modernă, ea trebuie să îndeplinească  o serie de cerinţe: a) lichiditate  (abundenţa de fonduridisponibile, respectiv de active financiare); b) eficien ţă (realizare operativă, la costuri cât maireduse, a tranzacţiilor); c) transparen ţă  (acces direct şi rapid la informaţii relevante atâtpentru deţinătorul de titluri, cât şi pentru deţinătorul de fonduri); d) corectitudine (organizarefoarte riguroasă a pieţei prin reglementări specifice; adaptabilitate  (să  răspundă prompt lanoile condiţii economice şi extraeconomice).

Valorile mobiliare sunt titluri financiare (de valoare) materializate în înscrisuri, cucaracter negociabil  şi care atest ă  existen ţ a unor rela ţ ii contractuale între emiten ţ ii  şide ţ inătorii acestora. În baza acestor rela ţ ii, ele confer ă  de ţ inătorilor anumite drepturi

 patrimoniale  şi băne şti, în raport cu emiten ţ ii acestora. Valorile mobiliare cel mai des întâlnite pe piaţa capitalului sunt acţiunile şi obligaţiunile.

Tabelul nr. 2. ACŢIUNI vs OBLIGAŢIUNI14 ACŢIUNI OBLIGAŢIUNI

- titluri de proprietate - titluri de credit- oferă putere de vot - nu oferă putere de vot

- fracţiuni ale capitalului social - fracţiuni ale unui împrumut- remunerare prin dividende (nu totdeauna obligatorie) - remunerare prin dobândă (şi uneori prime) cu

caracter obligatoriu- implică participarea la pierderile societăţii - nu implică participarea la pierderile societăţii- subscrierea de acţiuni este un act de comerţ  - subscrierea de obligaţiuni este un act civil

- emisiunea de noi acţiuni măreşte numărul acţionarilorşi diluează profitul pe o acţiune

- emisiunea de noi obligaţiuni nu modifică acţionariatul şi nu diluează puterea

14 Tudose, M. B. (2008), Gestiunea capitalurilor întreprinderi, Editura Economică, Bucureşti, p. 152

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 37/48

  37

Avantaje/dezavantaje din punctul de vedere al finanţăriiFINANŢAREA PRIN ACŢIUNI FINANŢAREA PRIN OBLIGAŢIUNI

- prezintă un risc mai mare (datorat neplăţii dividendelor) - prezintă un risc mai mic de nerambursare- prezintă un cost specific (dividendul) - prezintă un cost specific (dobânda)

- este costisitoare (impune cheltuieli de emisiune) - emisiunea este mai puţin costisitoare- cheltuielile cu dividendele nu sunt deductibile la calculul

impozitului pe profit- cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile la

calculul impozitului pe profit (integral sau parţial)

- finanţare cu titlu definitiv pe durata societăţii - finanţare cu caracter temporar- sporeşte valoarea capitalului propriu - sporeşte valoarea capitalului permanent

- oferă o garanţie suplimentară pentru creditările ulterioare - reduce posibilităţile viitoare de creditare- sporeşte autonomia financiară  - creează dependenţă financiară 

- are caracter nelimitat - are caracter limitat

 Pia ţ  a monetară  este o piaţă  specifică  în cadrul căreia se tranzacţionează  monedaexistentă în întregul sistem bancar. Pe această piaţă se confruntă cererea cu oferta de monedă,

 în funcţie de preţul acesteia (dobânda).Într-o accepţiune mai restrânsă şi frecvent utilizată, piaţa monetară este definită ca o

piaţă a capitalurilor pe termen scurt, unde se întâlneşte cererea şi oferta de fonduri, din partea

agenţilor economici şi instituţiilor financiar-bancare. Piaţa monetară  asigură  compensareaexcedentului şi deficitului de lichidităţi prin oferta şi cererea de credite pe perioade scurte detimp (până la un an).

În majoritatea ţărilor cu economie de piaţă dezvoltată, piaţa monetară este compusă dindouă  segmente: a)  pia ţ a scontului  – în cadrul căreia sunt efectuate operaţiuni cu activefinanciare cu scadenţe scurte (titluri de credit pe termen scurt) precum: cambii, bilete la ordin,bonuri de tezaur, cecuri, certificate de depozit, obligaţiuni pe termen scurt ş.a.; b)  pia ţ ainterbancar ă  – ca desf ăşurare zilnică  a raporturilor dintre bănci în legătură  cu lichidareasoldurilor provenind din operaţiuni reciproce (generate de contractarea/rambursarea de crediteinterbancare sau efectuarea de operaţiuni în numele clienţilor).

 Politica monetară  vizează  controlul masei monetare aflate în circulaţie şi are drept

scop, fie blocarea (îngheţarea) masei monetare, fie reducerea acesteia în corelaţie cu nevoilecirculaţiei. Ambele cerinţe se realizează  prin combinarea, de către banca centrală, a unorinstrumente specifice de politică monetară. Principalele instrumente de politică monetară pecare BNR le are la dispoziţie conform reglementărilor în vigoare sunt: 15 a) operaţiuni pe piaţamonetară, b) facilităţile permanente acordate instituţiilor de credit, c) rezervele minimeobligatorii.

Politica monetară  se realizează, în principal, prin acţiuni asupra a două  obiectiveintermediare: masa monetar ă  şi rata dobânzii. Opinia unanimă  a specialiştilor16  este că politica monetară, prin pârghiile monetar-financiare specifice, trebuie să  urmărească armonizarea procesului de creştere a monedei cu obiectivele generale ale politicii economice.

Temă de discu ţ ie

Precizaţi care este rolul firmelor în contextul pieţei monetare. 

8.2. Analiza impactului asupra activităţii organizaţiei Modul în care sunt organizate şi funcţionează cele două pieţe influenţează politica de

finanţare a firmei. Sintetizând dezbaterile pe tema politicii financiare a organizaţiei sedesprind următoarele concluzii:17 

1. Întreprinderile au acces la două  tipuri de resurse financiare: proprii şi împrumutate. Sub aspectul gradului de accesibilitate la cele două  surse de finanţare facemurmătoarea remarcă: o întreprindere se poate finan ţ a în propor  ţ ie de 100% din fonduri

15 www.bnr.ro16 Beju D., Politici monetare, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj – Napoca, 2009Cerna S., Moneda  şi teoria monetar ă, vol. I şi II, Ed. Mirton, Timişoara, 2000 17 Tudose, M. B. (2008), Gestiunea capitalurilor întreprinderii. Metode de optimizare, Editura Economică,Bucureşti, p. 341

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 38/48

  38

 proprii, dar nu poate exista cu o finan ţ are 100% din fonduri împrumutate. Modul decombinare a celor două tipuri de resurse defineşte structura de finan ţ  are.

Teme de discu ţ ieAnalizaţi conţinutul următoarelor expresii: structură de finanţare, structură financiară (structură a capitalului).

Discutaţi gradul de accesibilitate al unei întreprinderi la diferitele resurse de finan ţare prin prismaurmătoarelor coordonate: dimensiunea fizică  şi valorică  a întreprinderii; gradul de dezvoltare al pieţelorfinanciare; cadrul legislativ; durata ciclului de producţie; importanţa acţionarilor majoritari; sectorul economic în

care î şi desf ăşoară activitatea etc. Cum apreciaţi nivelul de îndatorare al firmelor româneşti? Cum explicaţi situaţia? 2. Ambele resurse de finanţare comportă un cost. Deosebirea cea mai importantă 

este dată de faptul că în timp ce capitalurile împrumutate trebuie remunerate indiferent dacă  întreprinderea obţine sau nu profit, capitalurile proprii vor fi remunerate numai dacă  întreprinderea obţine profit (pot fi şi situaţii în care o întreprindere, deşi obţine profit, nuremunerează capitalurile proprii, reinvestindu-l în totalitate). Criteriul minimizării costurilor afost şi rămâne un criteriu esenţial al optimizării structurii financiare, dar nu şi unicul.

Temă de discu ţ iePrezentaţi o metodologie de apreciere a structurii financiare a întreprinderii (luând în calcul ponderea

finanţării şi costul specific). 3. Structura financiară  are un impact major asupra valorii firmei. Repartizarea

optimă  între capitaluri proprii şi capitaluri împrumutate nu se poate concepe f ără  luarea înconsiderare a fiscalităţii (costurile capitalurilor împrumutate sunt diminuate prin economia deimpozit ), a costurilor de agenţie (ce au la bază sursele de conflict dintre acţionari şi managerisau acţionari şi creditori), a asimetriei informaţiilor (îndatorarea poate permite reducereaasimetriei informaţionale dintre întreprinderi şi investitori) şi a riscurilor aferente.

Temă de discu ţ iePrezentaţi şi alţi factori determinanţi ai valorii firmei. Punctaţi care ar trebui să fie orientarea în privinţa

direcţiei de evoluţie a valorii firmei. 4. Stabilirea unei structuri financiare-ţintă  trebuie să  aibă  la bază  decizii

financiare strategice. Pentru a o defini corespunzător trebuie să se ia în calul şi anticipărilecomportamentale nu doar a furnizorilor de capital, ci  şi a deciden ţ ilor financiari din

întreprindere, care pot manifesta o deschidere mai mare sau mai mică  faţă  de riscurileaferente fiecărei surse de finanţare (introducerea în analiză a factorului comportamental).

5. Absenţa unei strategii privind structura financiară  optimă  face imposibilă  îmbunătăţirea performanţelor întreprinderilor româneşti. Atâta timp cât nu există preocupări privind stabilirea şi realizarea unei structuri financiare-ţintă  corespunzătoarepoliticii de produs şi politicii de investiţii, întreprinderea nu va putea face faţă  situaţiilorprezente şi de perspectivă. Decidenţii financiari ar trebui să-şi intensifice preocupările îndomeniul finanţării strategice.

6. Optimizarea structurii financiare a întreprinderii este posibilă  în contextulunei pieţe a capitalurilor foarte bine dezvoltată  şi în condiţiile accesului liber al

 întreprinderilor la această piaţă. Sub acest aspect, structurile financiare pot fi caracterizatefuncţie de trei criterii: importanţa pieţelor financiare; gradul de separare între activitatea deintermediere bancară  şi mijloacele financiare ale pieţei; gradul de concentrare din cadrulsectorului bancar.

Temă de discu ţ ie: Discutaţi problema accesibilităţii firmelor româneşti la piaţa de capital. 7. Instrumentele utilizabile pentru atragerea fondurilor financiare influenţează 

posibilităţile de finanţare a firmei. O diversitate a instrumentelor financiare ce permitatragerea de fonduri la dispoziţia întreprinderii oferă o alternativă în plus pentru îmbunătăţireastructurii de finanţare, dar şi a structurii financiare.

Temă de discu ţ ie: Prezentaţi instrumentele utilizate de firmele române pentru atragerea de fonduri. 8. Alţi factori cu impact asupra finanţării sunt:  criza, instabilitatea cadrului

legislativ, blocajul financiar ce caracterizează  economia românească, politica fiscală  şicomercială, conjunctura economică  (caracterizată  prin coexistenţa inflaţiei şi şomajului),condiţiile naturale (climatice, de relief) etc.

Temă de discu ţ ie: Prezentaţi care este impactul factorilor enunţaţi asupra structurii financiare a firmei. 

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 39/48

  39

9.  Aprecierea performanţei unei întreprinderi nu trebuie să  se facă  doar prinprisma mărimii absolute a profitului obţinut, deoarece o întreprindere poate genera unprofit net considerabil într-o anumită  perioadă  de gestiune, dar poate înregistra, în acelaşitimp, o mare dificultate de trezorerie, care poate afecta dezvoltarea şi supravieţuirea ei. Seimpune astfel, o mai atentă  analiză  a necesarului de fond de rulment (printr-o mai bună gestiune a activelor şi a pasivelor de exploatare).

Îmbunătăţirea structurii financiare în condiţiile asigurării echilibrului financiar trebuiesă  răspundă următoarelor întrebări: în ce condiţii s-a obţinut trezoreria pozitivă; care au fostcomponentele politicii financiare; se înregistrează cel mai scăzut cost al capitalului; care suntlimitele trezoreriei pozitive în care se apreciază că s-a realizat echilibrul financiar (deoarece otrezorerie pozitivă supradimensionată poate reprezenta un dezechilibru).

Teme de discu ţ ie:Ce reprezintă fondul de rulment şi care este metodologia de determinare?Ce reprezintă trezoreria netă şi care este metodologia de determinare? 

8.3. Identificarea oportunităţilor pentru managementul organizaţieiUn studiu18 efectuat asupra firmelor listate la Bursa de Valori Bucureşti cu privire la

efectele finanţării şi managementului riscurilor oferă posibilitatea identificării oportunităţilorde finanţare pentru firmele româneşti. Discu ţ ie prealabil ă Evaluarea nivelului de înţelegere a următorilor indicatori: lichiditate, solvabilitate, trezorerie netă.1. Evoluţia lichidităţii curente a firmelor româneşti, validează următoarea ipoteză: în

vremuri relativ lini ştite, lichiditatea este mai pu ţ in important ă  decât solvabilitatea; într-oatmosfer ă  de criză , lichiditatea poate deveni mai important ă. Analizele relevă  o creştereauşoară a valorii indicatorului peste nivelul maxim admis, ceea ce poate fi interpretată  ca unrezultat al preocupărilor firmelor pentru asigurarea lichidităţii (în perioade de criză).

2. Evoluţia crescătoarea a indicatorilor de solvabilitate denotă o redefinire a politicilorfinanciare a firmelor pe fondul preocupărilor de reducere a vulnerabilităţii financiare (prinreducerea ponderii îndatorării la termen).

3. Informaţiile obţinute cu privire la variaţia trezoreriei nete relevă  o deteriorare aechilibrului financiar pe termen lung în primii trei ani de criză, urmată fiind de o revenire, mailentă, la starea iniţială  (în următorii trei ani). Această  evoluţie confirmă  ipoteza că, înperioada premergătoare crizei, s-a manifestat o tendinţă generală a sistemului de a deveni înmod crescând îndatorat, ceea ce a condus la creşterea gradului de vulnerabilitate. În perioadacrizei, modificările la nivelul obiceiurilor de finanţare (în sensul diminuării dependenţei dedatorii), a redus vulnerabilitatea sistemului. Schimbarea modului de finanţare a firmelor (prinreconsiderarea riscurilor) a f ăcut posibilă ameliorarea situaţiei întreprinderilor analizate (careau revenit la parametrii înregistraţi în perioada premergătoare crizei).

Prin urmare, criza a obligat firmele să fie mai prudente în ceea ce priveşte lichiditatea,

solvabilitatea şi perspectiva de asigurare a echilibrului financiar pe termen lung. Altfel spus, în perioada premergătoare crizei, efectele finanţării şi managementului riscului s-au transpus în creşterea vulnerabilităţii/fragilităţii financiare; după trei ani sub „auspiciul” crizei efectelefinanţării şi managementului riscurilor au fost identificate în amplificarea preocupărilorpentru o dezvoltare durabilă; concret, se remarcă  o redefinire a politicilor de finanţare afirmelor, care se centrează, cu precădere, pe utilizarea fondurilor proprii interne. Tot ca efectal redefinirii politicilor de finanţare şi gestiune a riscului, se remarcă  faptul că  obiectivulmaximizării efectelor pozitive ale îndatorării a fost abandonat în favoarea unei finanţări maiprudente, care să susţină o creştere, ce-i drept, mai moderată, dar mai stabilă şi mai durabilă.

Teme de discu ţ iePrezentaţi succint evoluţia firmei în care activaţi începând cu momentul debutului crizei.Prezentaţi care au fost măsurile manageriale adoptate pentru a face faţă noilor provocări. 

18 Tudose, M. B. (2013), Efectele reale ale finan ţării  şi managementului riscurilor , în Abord ări conceptuale  şimetodologice ale proceselor economice, Editura Academiei Române, Bucureşti, pp. 680-767

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 40/48

  40

9. TABLOUL MACROECONOMIC DE REFLECTARE A REZULTATELORÎNREGISTRATE LA NIVEL MICROECONOMIC

Obiective: familiarizarea cu noţiunile specifice; cunoaşterea impactului pe care variabilele macroeconomice le au asupra nivelului microeconomic; înţelegerea modului în care managementul firmei trebuie să valorifice informaţiile de la nivel macroeconomic; cunoaşterea instrumentarului disponibil pentru ca firmele să poată depăşi perioadele marcate de dezechilibre; dezvoltarea capacităţilor de cunoaştere a mecanismelor specifice pentru creşte eficienţa actului managerial.

9.1. Indicatori agregaţi de rezultate macroeconomiceElementele cuprinse în conturile naţionale, prin agregare, stau la baza calculării

următorilor indicatori sintetici ce reflectă rezultatele macroeconomice:1. Produsul global brut (PGB) exprimă  valoarea totală  a bunurilor şi serviciilor

obţinute într-o anumită  perioadă, de regulă, un an. PGB cuprinde înregistrări repetate, înstructura sa incluzându-se şi valoarea bunurilor şi serviciilor provenite de la alţi producători şifolosite pentru producerea de noi bunuri economice, element cunoscut sub denumire deconsum intermediar.

2.  Produsul intern brut (PIB) reprezintă  mărimea valorii adăugate obţinute îninteriorul unei ţări de către agenţii economici autohtoni sau străini, în decursul unei anumite

perioade de timp, de obicei un an, şi ajunse în ultimul stadiu al circuitului economic. PIB sedetermină ca diferenţă dintre PGB şi consumul intermediar (Ci): P.I.B. = P.G.B. – Ci; 

3. Produsul intern net (PIN) reflectă  mărimea valorii adăugate nete a bunuriloreconomice finale produse de agenţii economici autohtoni şi străini în interiorul unei ţări, într-o anumită perioadă de timp. Se calculează prin scăderea din PIB a alocaţiilor pentru consumulde capital fix (A): P.I.N. = P.I.B. – A;

4. Produsul na ţ ional brut (PNB) exprimă, în formă bănească, rezultatele activităţiiagenţilor economici autohtoni care acţionează  în interiorul teritoriului naţional şi în afaraacestuia. Mărimea acestui indicator poate fi mai mare sau mai mică decât cea a PIB în funcţiede soldul (pozitiv sau negativ) dintre PIB-ul obţinut de agenţii economici autohtoni în afaragraniţelor ţării şi PIB-ul obţinut de agenţii economici străini în interiorul unei ţări.

5. Produsul na ţ ional net (PNN),  reprezintă  valoarea adăugată  netă  a bunurilor şiserviciilor finale create în decursul unei perioade, de obicei un an, de către agenţii economicinaţionali, indiferent de locul unde î şi desf ăşoară activitatea, în ţară sau în străinătate: P.N.N. =P.N.B. – A, unde A reprezintă alocaţiile pentru consumul de capital fix (adică amortizările). 

6. Venitul na ţ ional (VN) exprimă  mărimea agregată  a veniturilor obţinute deproprietarii factorilor de producţie, în calitatea lor de participanţi la producerea de bunurieconomice şi servicii. De regulă, venitul naţional se calculează  prin însumarea veniturilorobţinute de proprietarii factorilor de producţie. Mărimea venitului naţional se determină  pebaza următoarelor relaţii: V.N. = P.N.N.  pr.p. – A – Ii + S , sau V.N. = P.N.N.  pr.fp. – A, unde: A= amortizarea; prp = preţurile pieţei; prf = preţurile factorilor de producţie; Ii = impozitele

indirecte; S = subvenţiile de exploatare.7. Venitul na ţ ional disponibil (VN d )  rezultă  din adăugarea transferurilor nete alerestului lumii la venitul naţional: VNd = V.N. + Tn. Ceea ce interesează pe fiecare individ este venitul personal de care el va dispune pentru a face faţă cheltuielilor sale.

8. Venitul personal (VP) se obţine plecând de la venitul naţional scăzând o serie departizi care nu fac parte din veniturile indivizilor, aşa cum sunt beneficiile nedistribuite decătre firme (Bnd), impozitele asupra acestor beneficii (Tb) şi cotizaţiile pe care le plătesc

 întreprinderile la securitatea socială  (Css) şi adăugând transferurile statului spre gospodăriilefamiliale (pensii, indemnizaţii de şomaj etc.) (Tf ): VP = VN – Bnd – Tb – Css - Tf

9. Venitul personal disponibil (VPd ) se obţine pornind de la venitul personal scăzândimpozitele directe asupra venitului persoanelor fizice: VPd = VP – Td . Venitul personal

disponibil reprezintă cu alte cuvinte, venitul pe care îl pot cheltui gospodăriile familiale.Temă de discu ţ ieAnalizaţi dinamica celor mai frecvent utilizaţi indicatori agregaţi de rezultate. Aveţi în vedere o analiză 

individuală (cazul României) şi o analiză comparată (la nivelul UE). 

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 41/48

  41

9.2. Venit, consum, investiţii – abordări macroeconomice 9.2.1. Venitul na ţ ionalVenitul naţional reprezintă expresia veniturilor ob ţ inute de proprietarii factorilor de

 produc ţ ie, corespunzător contribu ţ iei aduse la crearea bunurilor  şi serviciilor . Interpretareavenitului naţional prezintă particularităţi în funcţie de metoda de determinare:

Producerea venitului naţional nu este un scop în sine; ea urmăreşte satisfacerea

trebuinţelor prezente şi viitoare ale membrilor societăţii, venitul naţional fiind singura sursă de plată pentru serviciile efectuate, care să asigure bunăstarea oamenilor. Aşadar, cu cât acestindicator înregistrează mărimi superioare, cu atât există posibilităţi reale ca fiecare membru alsocietăţii să  înregistreze venituri mai mari, sau să beneficieze de efectele pozitive ale uneirepartiţii judicioase a venitului naţional.

Producerea venitului naţional are drept motivaţie satisfacerea celor două  necesităţivitale pentru o societate – consumul şi economisirea – astfel că venitul (Y) se divide, înprocesul utilizării, în două mari componente: consum (C) şi economii (S); deci Y = C + S.

Scopul final al oricărei activităţi economice fiind satisfacerea trebuinţelor directe alepopulaţiei, venitul (în accepţiunea sa, micro şi macroeconomică) este utilizat, în primul rândpentru consum şi, apoi, pentru economii, în vederea sporirii avuţiei.

Y = C + I + G + (Ex – Im) pentru firme (C – consum, I –investiţii, G –cheltuieliguvernamentale; Ex – exporturi; Im – importuri);

Y = C + S + T pentru menaje (C – consum, S –economii, T – obligaţii fiscale).Corelând cele două ecuaţii se obţine: I + G + Ex = S + T + Im sauI + G + Ex-S-T-Im=0 sau (I-S)+(G-T)+(Ex- Im) = 0, unde

- (I-S) reprezintă excesul investiţiilor peste economii din sectorul privat al economiei;- (G-T) reprezintă deficitul sau excedentul bugetar;- (EX-IM) reprezintă deficitul sau excedentul balanţei comerciale.

Echilibrul venitului în modelul fluxului circular Condiţia de echilibru pe piaţa bunurilor şi serviciilor este: venitul naţional = cererea

globală (Y = D). Cererea globală este definită ca suma unei cereri de bunuri de consum C şi aunei cereri de bunuri de investiţii I; prin urmare: D = C + I.

Pe de altă  parte, venitul naţional (Y) este repartizat integral pentru consum C şieconomii S (Y = C + S).

Condiţia de echilibru pe piaţa bunurilor şi serviciilor va fi:Y = D, respectiv (C + S) = (C + I), respectiv I = S

 9.2.2. ConsumulPartea din venit cheltuită pentru cumpărarea de bunuri şi servicii destinate satisfacerii

directe a trebuinţelor populaţiei şi/sau necesităţilor generale ale societăţii defineştedimensiunea  consumului.  Abordat macroeconomic, consumul îmbracă  două  forme: a)

consum final (f ără a contribui în mod direct la creşterea producţiei); b) consum intermediar  (valoarea bunurilor economice provenite din procese de producţie anterioare folosite şi

consumate în alte procese de producţie, în scopul creării de noi bunuri şi servicii); acest di nurmă consum cuprinde cheltuieli cu materii prime, materiale, energie, combustibili, serviciidiverse, reparaţii curente etc.

Factorii  de influenţă  ai consumului sunt:  a) venitul na ţ ional disponibil   (VNd);  b)venitul personal disponibil  (VPd), adică venitul personal din care se scad impozitele directeasupra venitului persoanelor fizice: VPd = VP – Td;  c) avu ţ ia  (bogăţia) reprezintă valoareatuturor bunurilor (activelor), tangibile şi intangibile, ce se află  în proprietatea gospodăriilorfamiliale şi/sau administraţiilor publice; avuţia este o mărime de  stoc  care poate fideterminată  la o anumită  dată, spre deosebire de venit care este un flux  într-o perioadă  de

timp. Între cele două  variabile economice există  însă  o strânsă  legătură;  d) previziunile privind venitul viitor, pre ţ urile şi bogăţ ia reprezintă  alt factor de influenţă  a consumului;aceasta deoarece previziunile pot determina indivizii să  amâne sau să  grăbească  anumite

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 42/48

  42

cheltuieli; e) factorii demografici î şi pun amprenta supra dinamicii consumului; variabilele cuimpact sunt: numărul populaţiei, structura pe medii (urban/rural) etc.

Corelaţiile dintre venituri şi cheltuielile pentru consum au fost sintetizate în aşa-ziselelegit ăţ i ale consumului.  În cadrul acestora s-a impus ca importanţă  „legea psihologică fundamentală”, formulată  de economistul englez J. M. Keynes: … odat ă  cu cre şterea sauscăderea venitului, oamenii înclină , de regulă  şi în medie, să- şi mărească sau să- şi diminueze

consumul, dar într-o propor  ţ ie mai redusă.Temă de discu ţ ieFolosind exemple concrete, dezbateţi în ce măsură se validează afirmaţia lui J.M. Keynes. Dependenţa cheltuielilor de venit, pe diferite categorii de cheltuieli, a fost analizată şi

de statisticianul german E. Engel, care a relevat că:- cheltuielile destinate achiziţionării produselor agro-alimentare cresc într-o măsură 

mai mică  decât creşterea venitului, astfel că  î şi reduc ponderea în totalul cheltuielilor deconsum (coeficient de elasticitate < 1);

- cheltuielile destinate cumpărării articolelor de îmbrăcăminte, încălţăminte, precum şicele cu locuinţa, cresc proporţional cu venitul, deci î şi menţin constantă ponderea în totalulcheltuielilor de consum (coeficient de elasticitate = 1);

- cheltuielile pentru educaţie, recreere, petrecerea timpului liber şi alte diverse serviciicare contribuie la asigurarea confortului cresc într-o măsură  mai mare decât creştereavenitului, sporind astfel ponderea acestora în totalul consumului (coeficient de elasticitate>1).

 Înclina ţ ia spre consum: a) înclinaţia medie spre consum (c) reprezintă  raportul dintre consumul total şi

venitul (c= C/Y), şi arată cât se cheltuieşte pentru consum dintr-o unitate monetară de venit;b) înclinaţia marginală  spre consum (c′) se calculează  ca raport între variaţia

consumului (∆C) şi variaţia corespunzătoare a venitului (∆Y), conform relaţiei: c′ = ∆C / ∆Y,şi exprimă creşterea (descreşterea) consumului la o creştere (scădere) cu o unitate a venitului;0 < c′ < 1.

Teme de discu ţ ie

Precizaţi dacă şi în ce condiţii înclinaţia marginală spre consum atinge valoarea 0.Cum se interpretează o înclinaţia marginală spre consum egală cu 1 ?Dacă, pe termen scurt, se admite că înclinaţia marginală spre consum este descrescătoare, atunci care ar

fi tendinţa pe termen lung?Înclinaţia spre consum depinde de următorii factori: a) factori obiectivi: mărimea şi

dinamica venitului; modificarea aşteptărilor în ceea ce priveşte raportul dintre venitul actual şinivelul viitor al venitului; modificările neprevăzute ale valorii capitalului şi neluate înconsiderare în calculul de previziune a venitului, datorate schimbării preţurilor şi dobânzilor;modificările politicii fiscale; câştigurile şi pierderile accidentale; variaţiile substanţiale aleratei dobânzii etc.; b) factorii  subiectivi: caracteristicile psihologice ale fiinţei umane,obiceiuri, tradiţii etc.

 9.2.3. Investi ţ iileSpre deosebire de bunurile de consum, bunurile capital (realizate prin investi ţii) nu

satisfac în mod direct nevoile umane, dar contribuie la crearea de noi bunuri, fie de consumfinal, fie tot de investiţii, şi care vor genera indirect, pe termen lung, o satisfacere superioară atrebuinţelor colective. Investiţiile reprezintă  ansamblul cheltuielilor orientate spreachiziţionarea bunurilor capital, în vederea sporirii avuţiei societăţii. Într-o accepţiune largă,investiţia reprezintă orice decizie de cheltuire care conduce la dobândirea unui activ (real saufinanciar), în vederea obţinerii în viitor a unui flux de lichidităţi.

Temă de discu ţ ieÎn contextul celor afirmate mai sus, precizaţi măsura în care investiţiile financiare contribuie la sorirea avuţiei. 

În funcţie de destinaţia bunurilor de capital achiziţionate, se pot distinge două maricategorii de investiţii: a) investiţii de înlocuire (datorită  uzurii); b)  investiţii nete (dedezvoltare, destinate sporirii volumului capitalului real, tehnic); prin însumarea lor se obţininvestiţiile brute (Ib) care contribuie la formarea brută de capital.

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 43/48

  43

La nivel macroeconomic, economiile  apar ca o precondiţie a investiţiilor, astfel că ansamblul economiilor realizate la nivel naţional nu reprezintă  altceva decât potenţialeinvestiţii. Putem spune că economiile şi investiţiile dintr-o ţară sunt, de fapt, faţete diferite aleaceluiaşi proces; deci, pot fi considerate două mărimi egale: I = S.

Temă de discu ţ ieAnalizaţi distinct conceptele: economisirea şi economiile.  Înclina

 ţ iile spre economii (medie

şi marginal 

ă )

a) Înclinaţia medie spre economii  se defineşte ca raportul dintre suma totală economisită şi venit, numită şi rata economiilor (e = S / Y)

b) Înclinaţia marginală  spre economii este definită ca fiind raportul dintre variaţiasumei economisite ∆S şi variaţia corespunzătoare a venitului ∆Y, adică: e’ = ∆S / ∆Y.

Teme de discu ţ iePrecizaţi care va fi situaţia economiilor în contextul unui venit nul.Precizaţi care este nivelul venitului de la care începe economisirea. Determinan ţ ii investi ţ iei:a) Eficienţa marginală  a capitalului  (definită  ca fiind raportul dintre randamentul

viitor al unei unităţi suplimentare de capital şi costul producerii acelei unităţi). Înclinaţia spreinvestiţii va fi puternică  dacă  valoarea capitalului adiţional va depăşi costul său (preţul de

ofertă  sau costul de înlocuire). Ea poate fi reformulată  prin decalajul între eficacitateamarginală a capitalului şi rata dobânzii de pe piaţa capitalurilor.

b) Rata dobânzii. Orice creştere a ratei dobânzii va determina, dacă  toate celelaltecondiţii rămân constante, o abandonare a anumitor proiecte de investiţie şi, invers, oricescădere a nivelului ratei va face ca anumite proiecte să poată fi puse în funcţiune.

c) Previziunile şi încrederea întreprinzătorilor. Dacă  aceştia sunt optimişti, eiprevăd o durată  de utilizare mai îndelungată  a investiţiei, rezultate mai bune, costuri maiscăzute etc. Previziunile pesimiste, cum ar fi teama de creştere a concurenţei, tulburăripolitice, naţionalizări, crize etc., vor determina scăderea investiţiilor.

 Raportul dintre consum şi investi ţ ii. Multiplicatorul investi ţ iilorInvestiţiile influenţează producţia, veniturile şi consumul. Astfel, sporirea investiţiilor

are ca efect creşterea producţiei şi a venitului. Unui volum mai mare de venit îi va corespundeun nivel mai ridicat al consumului.

Multiplicatorul investiţiilor (k) ne arată de câte ori se cuprinde sporul investiţiilor însporul de venit: ∆I x k = ∆Y. Valoarea multiplicatorului este strâns legată de înclinaţia spreconsum. El este ridicat sau scăzut după cum înclinaţia spre consum înregistrează creşteri saudiminuări. Această dependenţă poate fi demonstrată astfel:

∆I x k = ∆Y, unde k = ∆Y / ∆I = ∆Y / (∆Y – ∆C) = 1 / [1 – (∆C/ ∆Y), de unde:k = 1 / (1-c’), respectiv k = (1 / e’), deoarece c’ + e’ = 1Concluziile care se desprind sunt: a) multiplicatorul este direct proporţional cu

 înclinaţia marginală  spre consum; b) multiplicatorul se află în raport invers proporţional cu

 înclinaţia marginală spre economii. Astfel, valoarea multiplicatorului investiţiilor este cu atâtmai mare cu cât înclinaţia marginală  spre consum este mai ridicată  sau cu cât înclinaţiamarginală spre economisire este mai scăzută.

9.3. Dezechilibrele macroeconomice

 9.3.1. Infla ţ iaInflaţia contemporană  reprezintă  un dezechilibru macroeconomic monetaro-material

care exprimă  existenţa în circulaţie a unei mase monetare ce depăşeşte nevoile reale aleeconomiei, fapt ce conduce la deprecierea banilor şi la creşterea durabilă, cumulativă  şigeneralizată a preţurilor bunurilor şi serviciilor unei economii.

Temă de discu ţ iePrecizaţi care sunt cauzele şi consecinţele inflaţiei.

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 44/48

  44

Măsurarea inflaţiei este foarte complexă, ea având o dimensiune absolut ă (inflaţia fiinddeterminată ca diferenţă dintre cererea globală solvabilă şi oferta globală de bunuri şi servicii)şi una relativă  (inflaţia se evidenţiază  ca un raport procentual între masa monetară  dincirculaţie care exprimă cererea solvabilă şi oferta de bunuri şi servicii).

Inflaţia mai poate fi interpretată prin indicele general al pre ţ urilor  şi deflatorul P.I.B. Indicele general al pre ţ urilor   se diferenţiază  de deflatorul P.I.B.  prin aceea că  deflatorul

cuprinde toate bunurile produse, în timp ce indicele măsoară  costul bunurilor şi serviciilorconsumate, adică cele incluse în coşul de cumpărături a unei familii.Inflaţia se manifestă prin următoarele  forme: a) inflaţia prin monedă; b) inflaţia prin

cerere; c) inflaţia prin costuri; d) inflaţia structurală; e) inflaţia importată; M ă suri de prevenire, respectiv de diminuare a efectelor infla ţ iei. Politicile

antiinflaţioniste, de asigurare a unei stabilităţi monetare relative, de menţinere a preţurilor înlimite rezonabile pornesc de la premisa asigurării simultane a creşterii economice şi a limităriişomajului. În atenţia guvernelor stă  mai întâi preocuparea ţinerii sub control a procesuluiinflaţionist, menţinerea acestuia la o rată  redusă, frânarea creşterii masei monetare şi apreţurilor cu realizarea obiectivelor de evitare a stagnării şi de relansare economică. Politicileantiinflaţioniste trebuie să  fie suficient de puternice pentru a combate inflaţia dar, totodată,

suficient de suple pentru a nu afecta creşterea economică. Măsurile ce pot fi adoptate de firme sunt: blocarea creşterilor salariale, sporirea

productivităţii care poate duce la scăderea preţului de vânzare al bunurilor, instaurarea unuiclimat de încredere (bazat pe reducerea incertitudinilor) atât pentru salariaţi, pentruconsumatori în general, cât şi pentru întreprinzători preocupaţi de mersul afacerilor.

Politicile economice de combatere a inflaţiei trebuie să asigure refacerea echilibruluieconomic în condiţii de stabilitate a preţurilor luând măsuri de creştere a ofertei, în primulrând, respectiv, de sporire a producţiei, precum şi măsuri de creştere a cererii la un nivelrezonabil, evitând (pe cât posibil în procesul redistribuirii veniturilor) deteriorarea situaţieieconomice a grupurilor sociale defavorizate.

 9.3.2. Ş  omajulŞ omajul reprezint ă o stare de dezechilibru al pie ţ ei muncii prin care oferta de for  ţ a de

muncă este mai mare decât cererea de for  ţă de muncă (afectând o parte din populaţia activă disponibilă). Şomajul, ca şi inflaţia, este considerat ca o „boală  cronică  şi incurabilă” aeconomiei moderne. Implicaţiile şi consecinţele sale sunt foarte complexe şi profunde.

Temă de discu ţ iePrecizaţi care sunt cauzele şi consecinţele şomajului.

Şomajul poate fi: a) voluntar, datorat refuzului sau imposibilităţii purtătorului forţeide muncă de a accepta o retribuţie corespunzătoare valorii produsului care-i poate fi atribuit,refuz sau imposibilitate bazată pe anumite prevederi legale, pe uzanţe sociale, pe înţelegeri în

vederea negocierii colective, pe adaptarea lentă  la schimbări sau pe simpla încăpăţânareproprie naturii umane; b) involuntar  desemnează starea specifică persoanelor neocupate care,deşi dispuse să lucreze pentru un salariu real mai mic, determinat în condiţiile pieţei nu pot să-şi realizeze acest obiectiv pentru simplul motiv că asemenea locuri de muncă nu există 

Ca o categorie aparte se distinge  şomajul fric ţ ional (reflectând un proces normal decăutare de locuri de muncă); este generat de acei lucrători care au abandonat vechile locuri demuncă pentru a căuta altele mai bune, de persoanele concediate care sunt în căutarea unui nouloc de muncă şi de indivizii care sunt în căutarea primului lor loc de muncă.

 Formele ş omajului- Ş omajul ciclic,  explicat în principal prin insuficienţa cererii efective, el fiind

rezultatul modului defectuos în care se realizează  legătura dintre nivelul salariilor pe de o

parte, şi cel al preţurilor şi productivităţii muncii, pe de altă parte. Şomajul conjunctural sauciclic se formează ca urmare a reducerii activităţii economice, în timpul fazelor de recesiune.

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 45/48

  45

- Ş omajul structural, datorat schimbărilor care au loc în structura economică,teritorială, socială  a activităţii economice. Acest tip de şomaj nu poate fi explicat prininsuficienţa cererii efective, având tendinţa să  crească  chiar în fazele de expansiune. El sedatorează, în principal, dezechilibrului creat între cererea şi oferta de forţă  de muncă.Structurile socio-profesionale nu mai corespund structurii economice şi tehnice în evoluţie:unei cereri suple îi răspunde o ofertă rigidă.

- Ş omajul tehnologic, ca o variantă a celui structural, este determinat de înlocuireavechilor tehnici şi tehnologii cu altele noi şi prin restrângerea locurilor de muncă  în urmareorganizării întreprinderii. El nu este rezultatul introducerii, pur şi simplu, a progresuluitehnic ci îndeosebi a felului în care forţa de muncă receptează, oferă  răspuns la schimbăriletehnologice.

- Ş omajul tranzitoriu sau fric ţ ional este specific acelor economii în care forţa demuncă  manifestă  o mare înclinaţie spre a schimba frecvent locul de muncă  fie pentru a-şiameliora condiţia de viaţă, fie pur şi simplu pentru a cunoaşte şi alt mediu sau zone ale ţării.

- Ş omajul sezonier,  determinat de întreruperea activităţilor dependente într-o maremăsură de factorii naturali, cum sunt cele din agricultură, construcţii, lucrări publice etc.

- Ş omajul de discontinuitate, care afectează  în mod deosebit femeile, el fiind

preponderent mai ales în ţările mai puţin dezvoltate şi este cauzat de întreruperea activităţiidin motive familiale şi de maternitate.

Temă de discu ţ iePrecizaţi care sunt efectele induse de dezechilibrele pieţei muncii asupra firmei.

10. INTERDEPENDENŢE ECONOMICE INTERNAŢIONALE

10.1. Locul economiilor naţionale în economia globală. Balanţa de plăţi

Economia de piaţă a unei ţări, nu poate exista şi nu poate fi viabilă decât în cadrul şi în

legătură cu economiile de piaţă din celelalte ţări. Totodată, trebuie să se ţină seama de faptulcă economia mondială contemporană cuprinde o mare varietate de economii naţionale, aflate

 în stadii diferite ale evoluţiei lor: unele sunt ţări puternic dezvoltate din punct de vedereeconomic şi deţin o pondere importantă în PIB-ul mondial (SUA, Germania, Japonia, Anglia,China etc.), altele sunt ţări în curs de dezvoltare şi numeroase alte ţări sunt slab dezvoltate. Caurmare, gradul deschiderii economiilor naţionale spre economia mondială depinde de uncomplex de factori dintre care cei mai importanţi sunt:

- Capacitatea de a produce bunuri  şi servicii cerute de pia ţ a mondială. Producţia „descară” şi de înaltă  calitate este arma  cea mai redutabilă  care poate să  facă din schimburileeconomice externe un factor decisiv al creşterii economice şi al bogăţiei naţionale.

- For  ţ a socială  de a crea  şi dezvolta eficient institute de cercet ări  ştiin ţ ifice  şi

 proiectare integrate produc ţ iei. Numai ţările care au astfel de unităţi pot realiza o creştereintensivă predominant inovativă, specifică noului mod tehnic de producţie; numai aceste ţăridispun de un complex economic naţional capabil să  realizeze permanent „străpungerile”tehnice şi tehnologice impuse de societatea informatizată. Ca urmare, se remarcă o adâncire acompetiţiei între ţări în ceea ce priveşte formarea şi perfecţionarea pregătirii personaluluicapabil să realizeze performant exigenţele producţiei viitoare.

- Asigurarea unui management de calitate permanent care să permit ă atât realizareaunei înalte productivit ăţ i a muncii, cât  şi costuri de produc ţ ie scă zute – acestea fiind condiţiiesenţiale pentru o largă competitivitate internaţională a produselor. Sub impactul globalizării– proces de cea mai mare complexitate şi amploare a lumii contemporane – s-a schimbatparadigma creşterii economice. Toate modelele alternative de producţie sunt axate în prezentpe competitivitate şi performanţă deoarece numai în acest fel este posibil ca diferitele ţări să participe eficient la diviziunea internaţională a muncii şi la circuitul economic mondial.

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 46/48

  46

- Realizarea unei rate de economisire  şi de investi ţ ii suficient de mare pentru a asiguraechilibrul  şi cre şterea economică.  În acest sens, are o mare importanţă  folosirea raţională  asprijinului extern, concomitent cu preocuparea de a pune permanent în valoare potenţialulcapitalului autohton. În prezent toate ţările au nevoie de investiţii străine, dar deschiderea spreexterior nu ţine exclusiv de acestea. Depinde de capacitatea diferitelor ţări de a folosi eficientinvestiţiile şi de a le valorifica în interes naţional.

Temă de discu ţ ieAnalizaţi parcursul istoric al Germaniei (după războaiele mondiale) şi al SUA (după războiul de independenţă).Crizele financiare au determinat formularea unui set de propuneri şi preocupări menite

să  contribuie la accentuarea gradului deschiderii economiilor naţionale spre economiamondială; dintre acestea pot fi enumerate ca esenţiale: exportarea ştiinţei  (pentru a obţinevenituri sub forma drepturilor de licenţă, plăţilor pentru prestări de servicii, a drepturilor deautor), care s-ar putea să creeze mai multe locuri de muncă decât exportul de produse finite;amplificarea „comerţului invizibil” (electronic) şi înlăturarea barierelor care îngrădesccomerţul cu servicii.

Este posibil ca, foarte curând, costurile scăzute ale forţei de muncă  să  devină  unavantaj cu mai puţină  greutate în comerţul internaţional, deoarece, în ţările dezvoltate,

cheltuielile cu forţa de muncă vor reprezenta o parte mai mică a costurilor totale.Până  acum, rolul principal în fluxurile internaţionale de capital l-a jucat „economiareală”  (adică  fluxurile de mărfuri şi servicii). În ultima perioadă, s-a produs o profundă schimbare în economia mondială  prin apariţia economiei simbolice  (adică  mişcările decapital, schimburi de valută şi fluxuri de credite), care acum joacă rolul principal. Mişcările decapital nelegate de comerţ – şi, în bună parte, nelegate de activitatea comercială – depăşesc cumult, ca volum, activitatea financiară legată de comerţ.

Teoria economică  postulează: factorii de avantaj comparativ ai economiei „reale” –costurile forţei de muncă  şi productivitatea muncii, costurile materiilor prime, costurilorenergetice, costurile de transport etc. – determină ratele schimbului valutar. În realitate, însă,ratele schimbului valutar sunt cele care determină, într-o măsură  tot mai mare, raporturile

dintre costurile forţei de muncă din două ţări. Deci, ratele schimbului valutar funcţionează caun „cost comparativ” de mare importanţă, care este independent de activitatea productivă. Deaici şi concluzia practică.

Temă de discu ţ ieInterpretaţi ca fiind benefice excedentele comerciale ale Germaniei?Cum apreciaţi competitivitatea internaţională a Germaniei?

10.2. BALANŢA DE PLĂŢI

 Balan ţ  a de pl ăţ i externe reprezintă un instrument economico-statistic în care se includ şi se compar ă încasările  şi plăţ ile realizate de o  ţ ar ă , provenite din rela ţ iile sale economice,

 financiare şi monetare cu alte  ţări, pe o anumit ă perioad ă de timp, de obicei un an.Balanţa de plăţi externe exprimă  felul în care economia unei ţări se racordează  laexigenţele mecanismului concurenţial specific pieţei mondiale, conferind monedei naţionaleun loc avantajos în cadrul fluxurilor economico-financiare internaţionale. Astfel, acestinstrument economico-statistic se află  în legătură strânsă  cu mărimea şi stabilitatea cursuluivalutar al monedei naţionale, în contextul pieţei monetare şi financiar-valutare internaţionale.

Capitole principale ale balanţei de plăţi externe privesc imput-urile şi output-urile defonduri şi sume de bani provenite din următoarele activităţi: exporturi şi importuri de bunurimateriale, servicii internaţionale (transport, turism, asigurări, expediţii etc.), fluxul de capital,constituirea şi folosirea rezervelor valutare ş.a.

În scopul asigurării comparabilităţii internaţionale se impune cerinţa uniformizării

grupării posturilor în balanţele de plăţi externe ale ţărilor, după cum urmează:Grupa I numită Balanţa curentă (Contul curent), care include: a) balanţa comercială (importuri şi exporturi de bunuri); b) balanţa serviciilor (servicii internaţionale de transport,

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 47/48

  47

telecomunicaţii, turism, asigurări şi expediţii, operaţiuni bancare, financiar-valutare etc.); c)balanţa veniturilor (dividende, dobânzi, profituri, rente, salarii repatriate de emigranţi sausalarii plătite specialiştilor străini etc.); d) balanţa transferurilor unilaterale, care reflectă transferurile economiile băneşti ale lucrătorilor emigranţi, despăgubirile, donaţiile,transferurile în contul acordurilor dintre ţările Comunităţii Economice Europene, ajutoarelepublice sau private etc.

Grupa II numită Balanţa mişcărilor de capital (Contul de capital), care  include: a)balan ţ a mi şcărilor de capital pe termen scurt  (maxim un an), b) balan ţ a mi şcărilor de capital pe termen lung  (investiţii directe, investiţiilor de portofoliu, cotizaţii, donaţii etc., creditareainternaţională, exclusiv creditele Fondului Monetar Internaţional); c) balan ţ a rezervelorvalutare interna ţ ionale  (formarea şi utilizarea rezervelor valutare, precum şi folosireacreditelor Fondului Monetar Internaţional).

10.2. Analiza costurilor şi beneficiilor ce decurg din internaţionalizarea afacerilorDeoarece afectează  toţi actorii vieţii economice, internaţionalizarea şi globalizarea,

sunt două  coordonate intens dezbătute. Globalizarea activităţii economice influenţează dezvoltarea firmelor în dublu sens: a) pe de o parte fenomenul deschide (pentru întreprinderile

performante) provocarea de a aborda piaţa externă, prin valorificarea unor avantajecompetitive; b) pe de altă parte, el poate reprezenta pentru multe întreprinderi o ameninţare(concurenţa la nivelul importurilor sau a implantărilor realizate pe plan local de către marilefirme transnaţionale).

Pentru toate firmele, mediul extern reprezintă  deopotrivă: oportunit ăţ i  (de ordincantitativ sau calitativ), constrângeri  (legate de concepţia produselor, concurenţainternaţională  şi eterogenitatea pieţelor care, la rândul său, este indusă  de politicilecomerciale, valutar-financiare, fiscale, sociale, legislative, culturale, sociale etc.) şi riscuri (instabilitatea pieţei de mărfuri, valutare şi de capital).

 Interna ţ ionalizarea  firmei reprezintă un proces de implicare a firmei în operaţiunileinternaţionale; ea este rezultatul deciziilor pe care le adoptă  managementul firmei pentrudezvoltarea afacerilor cu scopul de a valorifica oportunităţile de piaţă  sau avantajelecompetitive;

Modelul de bază al dezvoltării internaţionale cuprinde următoarele stadii: a) răspuns lao comandă externă; b) exportul direct; c) crearea de sucursale şi filiale de comercializare; d)asamblarea în străinătate; e) producţia în străinătate; f) integrarea diferitelor activităţidispersate la nivel global într-un sistem corporaţional.

Motivaţiile internaţionalizării afacerii pot fi: motiva ţ ii proactive (atitudini managerialefavorabile, obiective de creştere şi profit, avantaje privind competenţe de marketing, economiide scară, deţinerea unui produs unic sau a unei competenţe tehnologice, existenta unoroportunităţi de piaţă, politici de stimulare a exporturilor etc.) şi motiva ţ ii restrictive

(prelungirea duratei de viaţă a produsului, diversificarea pieţelor pentru dispersarea riscurilor,extinderea vânzărilor unui produs sezonier, primirea unor comenzi nesolicitate, o piaţă internă de dimensiuni reduse sau o piaţă internă în declin, presiunea concurenţei etc.).

Costuri:  Extinderea activităţilor în străinătate continuă  să  fie considerată  ca nefiindnecesară  sau ca fiind prea costisitoare şi riscantă. Ea implică  costuri specifice pentru:prospectarea pieţelor externe, transportul produselor, promovarea în plan internaţional etc.

Beneficii: Internaţionalizarea oferă  acces la o bază  de clienţi extinsă, la furnizorisuplimentari sau la noile tehnologii. În general, aceasta oferă  o rută  pentru creştereaperformanţei, a viabilităţii pe termen lung şi a unei mai mari competitivităţi, acestea fiindprincipalele beneficii rezultate dintr-o strategie de internaţionalizare de succes.

Teme de discu ţ iePrezentaţi liniile generale ale internaţionalizării afacerii firmelor din cadrul cărora activaţi.Identificaţi costurile şi beneficiile aferente.

7/22/2019 1. Suport de Curs - Economie Pentru Manageri

http://slidepdf.com/reader/full/1-suport-de-curs-economie-pentru-manageri 48/48

Bibliografie textBădescu, A., Tăuceanu, I. (2001), Bazele managementului şi marketingului, Editura Eurobit, Timişoara, p. 105Beju D. (2009), Politici monetare, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,Bodea, G. (2001),  Microeconomia: principiile  şi mecanismele jocului, Presa Universitară  Clujeană, Cluj-

Napoca,Cocioc, P., Jula, O. (2008), Microeconomie aplicat ă, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca,Cerna, S. (2000), Moneda şi teoria monetar ă, vol. I şi II, Ed. Mirton, Timişoara,

Duţă, A., Cismaş, L., Sîrghi, N., Vădăsan, I. (2011),  Microeconomie – note de curs, ediţie revizuită,Universitatea de Vest, Timişoara,Florescu, C. (2003), Strategii de pre ţ , în Florescu, C., Pop, N. Al., Mâlcomete, P., în  Marketing. Dic ţ ionar

explicativ, Editura Economică, Bucureşti,Farnham, P. (2012), Economics for Managers, ed. a 2-a, Editura Prentice Hall,Ghişoiu, M. (2008) , Introducere în micro şi macroeconomie, Editura Risoprint, Cluj-Napoca,Heyne, P., Boettke, P. J., Prychitko, D.N. (2011), Modul de gândire economic, Editura BIZZKIT, Bucureşti,Ignat, I., Pohoaţă, I., Clipa, N., Luţac, Gh., Pascariu G.(1998), Economie politică, Editura Economică, Bucureşti, Niclescu, O., Verboncu, I., Fundamentele managementului organiza ţ ional, disponibil la http://www.biblioteca-

digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap1, accesat la 22.11.2013,Richard, G., Lipsey., K., Chiysial, A. (1995),  An Introduction in Positive Economics, eighth edition. Oxford

University Press,Sloman, J. (1995), Economics, Prentice Hall, Harvester Wheatsheaf, London, New York, Munich,

Whitehead, G. (1997), Economia, Editura Sedona, Timişoara,Dimitriu, Mihail (2010),  Interven ţ ionismul  şi performan ţ ele financiare la nivel microeconomic, EdituraPerformantica, Iaşi,

Tudose, M. B. (2008), Gestiunea capitalurilor întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti,Tudose, M. B. (2013), Efectele reale ale finan ţării  şi managementului riscurilor , în  Abord ări conceptuale  şi

metodologice ale proceselor economice, Editura Academiei Române, Bucureşti,*** Dic ţ ionar de economie politică, Editura Politică, 1974,*** www.bnr.ro

Bibliografie (curs şi seminar) prevăzută prin Programa analitică şi Fia disciplinei 1. Brăilean, T., Plopeanu, A. (2012), Economie politică, Editura Institutului European, Iaşi,2. Farnham, P. (2012), Economics for Managers, ed. a 2-a, Editura Prentice Hall,3. Heyne, P., Boettke, P. J., Prychitko, D.N. (2011), Modul de gândire economic, Editura BIZZKIT, Bucureşti,

4. Heyne, P., Boettke, P. J., Prychitko, D.N. (2012),  Modul de gândire economic. Teste  şi aplica ţ ii, EdituraBIZZKIT, Bucureşti,

5. Ignat, I., Pohoaţă, I., Clipa, N., Luţac, Gh., Pascariu G. (1998), Economie politică, Editura Economică,Bucureşti, 

6. Samuelson, P., A. (2000), Economia politică, Editura Teora, Bucureşti,7. Tudose, M. B. (2013), Economie pentru manageri, suport de curs şi seminar în format electronic