Sinteza analizei semifabricatelor posibil de utilizat la un produsCriteriul de apreciere pentru stabilirea semifabricatului în relaţie cu forma constructivă

Criteriul de apreciere

Punctajul acordat tipurilor de semifabricate posibileLaminat Forjat

liberForjat

din turnat

Matriţat Turnat Sudat Combinat

Criteriul funcţieiCriteriul semifabricatuluiCriteriul prelucrăriiCriteriul montajuluiCriteriul reparaţieiCriteriul rigidităţiiCriteriul formei exterioareCriteriul asimilării noutăţilorCriteriul economicTotal puncteCaracteristicile semifabricatului rezultate după analizăSemifabricatul optim

- Se acordă puncte de la 1 la 10 pentru fiecare criteriu şi tip de semifabricat, în funcţie de modul în care sunt respectate principiile fiecărui criteriu

- Tipurile de semifabricate elaborate şi supuse analizei depind de forma, mărimea şi complexitatea piesei, de tehnologia de fabricaţie, de mărimea seriei de fabricaţie şi de capacitatea de creaţie.

Elaborarea formei funcţional-tehnologice a unei piese începe prin elaborarea primei variante constructive şi se termină când toate modificările aduse acesteia asigură soluţia optimă din punct de vedere funcţional şi tehnologic.

La stabilirea formei funcţional-tehnologice a unei piese se propun a fi folosite următoarele criterii:

1) Ce exprimă criteriul I ?I. Criteriul asigurării caractcristicilor funcţionale. Înseamnă a alege acea forma care permite utilizarea unui material, unui anumit tratament termic şi a unor procedee de

prelucrare prin care se asigură precizia dimensională şi starea de suprafaţă adecvată funcţionalităţii. Este posibil ca o formă anume să permită soluţionarea, în condiţii optime, a tuturor problemelor tehnologice, dar să nu asigure în aceeaşi măsură şi funcţionalitatea.

2) Ce exprimă criteriul II ?

II. Criteriul semifabricatului. Înseamnă obţinerea piesei dintr-un semifabricat ce asigură un grad maxim posibil, de apropiere faţă de piesa finală. La alegerea materialului se ţine cont ca acesta să îndeplinească unele condiţii: să fie ieftin, uşor de procurat, să asigure rolul funcţional al piesei prin aplicarea tratamentului termic impus şi să se preteze fabricării semifabricatului prin procedeul tehnologic prevăzut.

3) Ce exprimă criteriul III ?

III. Criteriul posibilităţilor de prelucrare. Înseamnă a determina acea formă ce permite utilizarea unor procedee de prelucrare, simple, ieftine şi sigure pentru a obţine caracteristicile funcţionale.

4) Ce exprimă criteriul IV ?

IV. Criteriul reparaţiei. Înseamnă a asigura piesei posibilitatea stabilirii gradului de uzură sau de deformare şi aplicarea unor metode de recondiţionare adecvate materialului piesei.

5) Ce exprimă criteriul V ?

V. CriteriuI rigidităţii. Forma piesei trebuie să asigure: rezistenţa mecanică, deformaţii plastice şi elastice minime. Criteriul poate influenţa substanţial forma piesei, ajungându-se la situaţia ca 2 - 3 piese să se transforme în una singură pentru a asigura toate criteriile menţionate.

6) Ce exprimă criteriul VI ?

VI. CriteriuI formei exterioare. Se impune ca partea nefuncţională din forma exterioară a piesei să se stabilească ţinând cont de relaţia om-maşina, fără a influenţa negativ celelalte criterii.

7) Ce exprimă criteriul VII ?

VII. Criteriul asimilării gradului de noutate. Înseamnă a stabili acea forma ce poate fi obţinută prin procedeele tehnologice cunoscute. În caz contrar este necesar să se creeze procedeul tehnologic necesar fabricării piesei, ceea ce înseamnă că dacă piesa reprezintă o noutate în ceea ce priveşte forma şi funcţionalitatea, nu poate fi asimilată cu uşurinţă pentru nevoile industriei.

8) Ce exprimă criteriul VIII ?

VIII. Criteriul economic. Înseamnă a rezolva pentru varianta constructivă aleasă toate problemele prezentate în figura 5, în condiţiile economice cele mai avantajoase.

17) Care sunt principiile ce alcătuiesc criteriul posibilităţilor de prelucrare ?

Cum activitatea de proiectare a pieselor utilajelor tehnologice nu are la bază principii prin care să se soluţioneze optim numărul de factori ce definesc forma tehnologică (proiectarea are la bază mai mult experienţa proiectantului), este util dar nu suficient să se ţină cont de principiile ce alcătuiesc criteriul posibilităţilor de prelucrare prezentate în continuare.

1. Să se adopte forme simple, cu suprafeţe plane sau circulare, uşor de prelucrat şi măsurat.

2. Să se utilizeze semifabricate cu grad mare de apropiere, faţă de piesa finală, pentru a reduce volumul prelucrărilor. Semifabricatul şi forma piesei finale pot fi astfel corelate încât numărul operaţiilor de prelucrare să fie minim.

3. Pentru suprafeţele funcţionale se aleg toleranţele şi rugozităţile în funcţie de rolul funcţional, iar pentru suprafeţele nefuncţionale se prevăd doar operaţii de degroşare, pentru curăţirea acestora.

4. Forma piesei să admită o poziţie tehnologică a suprafeţelor funcţionale prelucrate prin procedee tehnologice ce-i asigură toleranţele şi rugozităţile impuse.

5. Să se excludă suprafeţele închise sau ascunse, greu de prelucrat prin procedeele ce pot asigura caracteristicile funcţionale ale piesei.

6. La piesele obţinute din semifabricate turnate să se delimiteze suprafeţele ce se prelucrează prin bosaje tehnologice.

7. Piesa să asigure, prin configuraţia sa posibilitatea strângerii pe masa maşinii (sau într-un dispozitiv) pe direcţia suprafeţei de aşezare, la piesele complexe sau concentric cu axa de rotaţie, la piese cu suprafeţe de revoluţie.

8. Piesa să necesite scule aşchietoare, scule de control şi dispozitive universale, mai ales la piesele utilajelor tehnologice produse în serie mică sau individual. Se pot utiliza şi dispozitive speciale, dar simplificate cu caracter de universalitate.

9. Suprafaţa de montaj a piesei să fie şi suprafaţă tehnologică de instalare pe masa mașinii unelte şi suprafață de măsurare. În caz contrar erorile de prelucrare cresc, deoarece creşte numărul de cote ale piesei.

10. Suprafeţele tehnologice de aşezare, orientare şi sprijin să preia corect şi sigur toate gradele de libertate, impuse de schema de prelucrare a suprafeţei funcţionale.

11. Piesa să aibă suprafeţe tehnologice necesare instalării pe maşina-unealtă, direct pe masă sau în dispozitiv. În raport cu aceste suprafeţe să se poată prelucra o suprafaţă sau un grup de suprafeţe ce îndeplinesc împreună un rol funcţional. În acest sens piesa proiectată trebuie să respecte şi următoarele principii (prezentate sugestiv pe câteva exemple):

11 a. Rolul suprafeţei tehnologic de instalare la prelucrare şi de măsurare să-I îndeplinească una dintre suprafeţele funcţionale ale piesei, de preferat cea de montaj.

Dacă nici una nu poate îndeplinii acest rol, proiectantul va crea o suprafaţă, într-o zonă a piesei unde nu influenţează rolul funcţional, numai cu scop tehnologic.

18) Sunt suprafeţe tehnologice de aşezare şi orientare care admit prelucrarea dintr-o singură instalare a întregului grup de suprafeţe, ce îndeplineşte în comun un rol funcţional ?

11 b. (I) Suprafaţele tehnologice principale de aşezare şi orientare, special create, să admită prelucrarea dintr-o singură instalare a întregului grup de suprafeţe, ce îndeplineşte în comun un rol funcţional,