Download - Документ Microsoft Word.docx

Transcript

Tulburari de comportamentDelimitri conceptuale n handicapul de comportament.Privind comportamentul ca expresie a relaiei dintre dezvoltarea psihic, dintre dezvoltarea personalitii i mediul ambiant n caretriete individul, putem defini tulburrile de comportament ca fiind abateri de la normele i valorile umane pe care le promoveaz unanumit tip de societate. Aceste abateri comportamentale se nscriu n categoria larg a fenomenelor de inadaptare i pot aprea la toate nivelurile de vrste, fiind determinate de o varietate de cauze. nlimbajul tiinific, ca apoi i n cel cotidian, handicapurile decomportament sunt cuprinse n mod sintetic n conceptul dedelicven i uneori n cel de infraciune (mai cu seam n tiinele juridice )

Acesti termini desemneaza comportamente nonconformist , care pot produce efecte negative atit pentru individ, cit si pentru societate .Din punct de vedere psihologic ,indivizii care au astfel de comportament aberante prezinta dezechilibru sau o stare deficitara in unul sau pe toate palierile : maturizarii psihice, structurari constiintei de sine si a constiintei sociale, asimilarii normelor si valorilor social-clturale,structurarii motivational-caracteriale , maturizate.

Obiective. Operarea cu peincipalele concepte spcifice a tulburari de comportament. Analizarea criteriilor si modalitatile de clasificare a principalelor categorii de tulburare comportamentala. Indentificarea principalelor caracteristici care alcatueste tabloul acestei tulburari.

Tulburarile de comportament se refera la un grup de probleme comportamentele si emotionale la tineri. Copiii si adolescentii cu aceste tulburari au dificultati in a urma regulile si in a se comporta in societate in mod acceptabil.Adesea sunt priviti de catre alti copii si adulti ca fiind rai sau delincventi,fara ca acestea sa isi dea seama ca este vorba despre o afectiune mentala. Tulburarile de comportament sau modificarile de comportament sunt forme de dezichilibru psihic, ce implica tulburari in sfera emotional-voletiva,ca urmare a unei leziuni cerebrale pre-sau post-natale, a unor structuri psihice morbide de natura sociogena. Aceste devieride conduita sunt,asadar,nu doar abateri de la normele starii de sanatate, ci si de la normele morale, cu daune resimtite in raporturile sociale normale.Aceste abateri comportamentale se inscriu in categoria larga a fenomenelor de adaptare si pot aparea la toate nivelurile de virsta, fiind determinate de o varietate de cause. In limbajul stiintific, ca apoi si in cel cotidian, handicapurilor de comportament sunt cumprinse in mod vsintetic in conceptual de delicventa si uneori, in cel de infractiune . Acesti termini desemneaza comportamente nonconformist, care pot produce efecte negative atit pentru individ, cit si pentru societate. Din punct de vedere psihologic , indivizii care produc astfel de comportament aberante prezinta dezechilibre sau o stare deficitare in unul sau in toate palierile : al maturizarii psihice, al structurii constiintei de sine si a constiintei sociale, al asimilarii normelor si valorilor social-culturale, al structurii motivational-caracteriale, al maturizarii sociale.Caracteristica persoanei cu tulburare de comportament:Persoana cu tulburari de comportament se deosebeste de ceea normal prin faptul ca acest tip de conduit este oscilanta,pendulind adeseori intre agresivitate, iritabilitate,tendinte necontrolate si necenzurate, lipsa stapinirii de sine si neevedentierea autocontrolului. Putem afirma ca adolescentu cu tulburari de comportament isi dezvolta anumite trasaturi de personalitate specifice,diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificari la nivelu structurilor morale, modificari la nivelu relatiilor affective,scaderea pragului de toleranta la fustratie , perturbarea sentimentelor de culpabilitate ,existenta unor puternice sentimente de devalorizare , a unor sentimente acute de injustitie , aceste particularitati specifice persoanei cu tulburari de comportament putem adauga si existenta contrarietatilor Eu-lui , acestuia , pe de o parte , caractirizindu-se printr-o slaba considenta si echilibru.

Clasificarea tulburarilor de comportament se incadreaza in patru grupuri principale:

Conduita agresiva care cauzeaza sau ameninta cu vatamare fizica alti oameni sau animale.- adesea teranizeaza, ameninta sau intimideaza pe altii.- a facut rost de arma care poate cauza o vatamare corporala serioasa altora.- initiaza adesea bati.- a fost crud fizic cu alti oameni.- a fost crud fizic cu animalele- a furat cu confruntare cu victim.- a fortat pe cineva la activitate sexuala.

Conduita nonagresiva-care cauzeaza pierderea sau prejudicierea proprietatii: s-a angajat deliberat in incendieri cuintentia de a cauza un prejudiciu serios. a distrus deliberat proprietatea altuia.

Frauda sau furt: a intrat prin infractie in casa ,dependentele sau autoturismu cuiva. minte adesea pentru a obtine bunuri sau favoruri. a furat lucruri de valoare mare fara confruntare cu victim

Violari serioase ale regulilor: adesea lipseste de acasa noaptea. a fugit de akasa noaptea chiuleste adesea de la scoala inainte de a implini 13 ani Dupa parerea mea aceste tablouri ale tulburarilor de comportament cuprinde succinct: minciuna, instabilitatea, impulsivitatea, furtu, fuga si vagabondaju, incedierile voluntare, alcoolismu si dependenta de droguri,, esecul scolar devierile sexuale, tentative de sinucid.Toate aceste lucruri ne indeamna spre un atasament serios si intelegator fata de acesti copii, adolescenti care au probleme de comportament,trezeste in noi dorinta de a le oferi un ajutor psihopedagog.

Inainte de a interveni pentru a corecta o tulburare de comportament va urmari prevenirea instalarii ei . Profilaxia , alaturi de mijloacele medicale , implica o serie de aspecte de intervenire la nivelu structurii si relatiilor familiale a copilului sau adolescentului, a posibilitatilor de influentare a familiei lui, a problemelor generale-educative , ca si a celor psiho-pedagogice. O prima masura este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predespuse sau care prezinta trasaturi de personalitate evident anormale si care traiesc intr-un mediu familial deficitar in idea de a nu avea copii, fapt care, practice , se realizeaza cu foarte mari dificultati. Tratamentul medicamentos este prescris de medic in functie de natura nosologica si clinica a tulburarilor de comportament , de stadiul evolutiv si de virsta pacientilorUnele tulburarile de comportament trec neopservate, neafectind nici persoana permanetizeaza si se transforma in tulburari de personalitate la virsta adulta. Multe dintre tulburari de comportament se instaleaza la virsta mica , in copilarie, intrucit atunci structura personalitatii este fragile, usor de influentat de catre altii mai ales in sensu negative. Cauzele incriminatorii pentru aparitia tulburarilor de comportament sunt extreme de numeroase , de variate si complexe.Putem grupa cauzele acestor devieri ale conduitei in mai multe categorii mari: Boli organice Boli psihice ale minorilor Cauzele genetice Particularitati ale mediului inconjurator Particularitati de personalitate

Bolile organice raspunzatoare de instalarea tulburarilor de comportament sunt: epilepsia, traumatismele cranio-cerebrale si oligofre-niile. Bolile psihice ale minorilor care determina tulburarile de comportament sunt: schizofrenia, psihoza maniac-depresiva si aspectele reactive ale nevrozei.Minoru cu conduite psihotice, mai ales care se apropie de schizofrenie, poate veni in conflict cu legea penala, cele mai multe ori infractiuni putind fi comise in perioada initiala denumita perioada medico-legala, mai ales la virsta tinara pubertate si adolescenta.

Cauzele genetice: La aceste cause ale tulburarilor de comportament se adauga si retardu psihic congenital, etichetat drept debilitate mentala.Exista studii care au depistat o legatura intre factorii genetici si comportamentu deviant , studii care sustin ca din parinti cu tulburari de comportament se nasc copii cu comportament deviant deci se sustine caracteru transmisibil, luind drept punct de plecare anumite abaterii cromozo-miale transmise de la parinti la copi Cele mai multe cauze ale tulburarilor de comportament sunt cele care tin de mediu inconjurator care include cadru intrafamiliar si extrafamiliar: strada, prietinii, scoala, mijloace de transport, mijloace mass-media-TV, radio, ziare, cart.Pe baza virstei la debutu tulburarilor de comportament se desting doua subtipuri de tulburari de comportament in copilarie si in adolescent.Ambele subtiputi pot surveni intr-o forma usoara moderata sau severa.Tulburarea de comportament cu debut in copilarie: Acest subtip de tulburare de comportament este definit prin debutul a cel putin un criteriu caracteristic acestei tulburari inainte de virsta de 40 de ani. Persoana cu tulburare de comportament cu debut in copilarie sunt de regula barbatii se manifesta frecvent agresivitatea fizica de alti au perturbarte relatiile cu egalii pot sa fi avut tulburarea opozitionismul provacator in timpu micii copilarii, si de regula au simptome care satisfac criteriile pentru tulburarea de comportament inainte de pubertate. Multi copii cu acest subtip au de asemenea concomitant si tulburari de hiper activitate deficit de atentie . Persoanele cu tulburare de comportament cu debutul in copilarie este foarte posibil sa aiba tulburare de conducta.Tulburarea de comportament cu debut in adolescent: Acest subtip este difinit prin absenta oricarui criteriu caracteristic de tulburare de comportament, ininte de virsta de 10 ani comparative cu cei cu debut in copilarie, este putin probabil ca aceasta persoana Sa prezinte comportamente agresive si sa tind sa aiba relatii mai normative cu egalii. Masurile psihopedagogice de prevenire a tulburarilor de comportament , applicate de timpuriu ,sunt deosebit de importante , deoarece il scutesc pe copil de multe neajunsuri, asigurindu-i dezvoltarea armonioasa a personalitatii.In conditiile in care devierea conduitei este deja produsa ,este necesara aplicarea cit mai devreme cu putinta a unor interventii educationale cu caracter recuperative corectiv, pentru a nu permite cronicizarea acestora .In ambele cazuri, alaturi de familie ,educatoarea si invatatoarea au un rol fundamental.

Fazele procesului educational vor fi raportate in particularitatiile psihoindividuale si de virsta ale copiilor si implica demersuri pedagogice clare , odata cu antrenarea copilului

in activitati ce permit afirmarea sa . Intr-o prima faza , se creeaza un confort psihic la nivel de colectiv si se acorda importanta componentei afectiv motivationale, stimulindu-se atit sensibilitatea copilului si receptivitatea fata de trairile altora , cit si dezvoltarea unor motivatii complexe pentru activitate si pentru implinirea scopurilor acesteia. Se urmareste formarea maturitatii in raporturile collective si scolare, iar acolo unde relatiile

interpersonale si activitatile organizate contribuie la dezvoltarea personalitatii, se insista pe acestea si se creeaza un cadru favorabil interventiilor psihologice de consigliere si indrumare a subiectului.In procesul educational, aceste faze se coreleaza, iar eficienta lor depinde de capacitatea pedagogica a specialistului si de antrenarea celorlalti factori implicate in procesul complex de modelare umana.Concluzia, in structura acestei lucrari care cuprinde aspecte teoretice , conceptuale privind la recuperarea copiilor cu tulburari de comportament ,in aceasta ordine de idei lucrarea este o mica informatie pentru a cunoaste ,de a avea o imaginetie despre de acest tip de tulburare prin descrierea succinta a manifestarilor ,a simptoamelor ect..,Problemele de comportament care presara copilaria si adolescenta sau maturitatea sunt multimple si au cauze si solutii proprii. Unele sunt considerate firesti pentru virsta copilului,altele sunt patologice in aceast categorie intra tulburarile comportamentale si necisita ingrijiri de specialitate.Atunci cind vrei sa schimbi o tulburarea a comportamentului, primul pas este de a intelege cauza care a adus pin la aceasta purtare.Note bibliografice:U. Schiopu, E. Verza 1997 (Psihopedagogie speciala)Mariana Neagoe 1997Piaget Walon Psihopedagogie specialaGlosar:Abazie tulburare a sistemului nervos , care se manifesta prin incapacitatea de a merge normalConduita ansamblu reactiilor complsexe, organizate in functie de caracteristicile stimulilor Aberant abatere de la tipul normal sau correct.

Tulburari psihomotorii Tulburarile psihomotorii cunosc o paleta variata.Din aceasta amintim: tulburarile de schema corporala, la lateralitate, de orientare, organizare si structurare temporala,debilitatea motrica,instabilitatea psihomotorie.

Obiective: Indentificarea principalelor caracteristici ale tulburarii psihomotorii. Clasificarea tulburarilor si sindroamelor psihomotorii. Sestimatizarea criteriilor tulburari psihomotorii.

Tulburarile psihomotorii sunt niste deficient fizice care sunt definite ca abateri de la normalitate in forma si functiile fizice ale organismului, care tulbura cresterea normal si dezvoltarea armonioasa a corpului, modifica aspectul exterior, reduc aptitudinile si puterea de adaptare la efortu fizic si diminueeaza capacitatea de munca productive a individului. .Aceste deficiente fizice se caracterizeaza prin modificari morfologice mai mult sau mai putin accentuate, produse in forma si structura corpului si manifestate printr-o incetinire in cresterea sau printr-o crestere excesiva, printr-o tulburare a dezvoltarii desproportionata, prin deviantii, deformatii sau alte defecte de structura , urmate sau precedate de tulburari functionale .Evolutia psihomotorie se remarca salturi calitative, pe baza unor achizitii favorizate de dezvoltare fizica si intelectuala, formele noi de conduita fiind intotdeauna calitativ superioare celor precedente. Noile calitati le include pe cele anterioare, prin restructurari successive.Evolutia si transformarile psihomotorii au caracter continuu, fiind percepute doar la interval mai mare de timp.

Dezvoltarea psihomotricitatii se produce stadial, in etape distincte, cu caracteristici de conduit proprii fiecarii virste.Dezvoltarea psihomotorie este frecventa asincrona la nivelul diferitor procese si insusiri, datorita,ritmurilor proprii de dezvoltare care pot fi sub sau peste nivelu mediu de virsta , diferind de la un individ la altu.Se realizeaza in paralel cu dezvoltarea sistemului neuromuscular. De la un anumit nivel de dezvoltare, conduitele motorii si psihomotorii evolueaza si ating performante superioare numai datorita aportului inteligentei.Diferentele evidente, manifestate printr-o dezvoltare si o conduita psihomotorie semnificativa inferioara nivelului normal mediu,donate insuficentei sau o deficienta psihomotorie evolueaza ,dupa nastere, progresiv ,pe baza aptitudinilor inascute, in strinsa legatura cu maturizarea neurosomatica si apoi cu formarea educationala.Tulburarile psihomotori se constitue ,deci, ca invaliditate corporale care slabesc puterea si mobilitatea organismului prin modificari patologice exterioare sau interioare , localizate la nivelu intregului corp sau numai la nivelu unor segmente ale sale.Tulburarile psihomotorii sunt: expresia afectarii, la diferite virste si la diferite niveluri de dezvoltare ale sistemului nervos central , in circumstante etiopatologice variate ,constituinde-se uneori pe plan clinic ,in adevarate sindroame psihomotorii, mare valoare semiologica . Ele sunt clasificate foarte deferit .cunoscind o paleta extrem de variata, motiv pentru care ne vom limita la doua dintre acestea:Tulburarile psihomotorii sunt: tulburari ale reactiilor normale ale persoanei cu mediul, determinatede insuficienta conjugare a fortelor motrice cu cele psihice in realizarea actiunii, ca rezultat al unor insuficiente perceptive, senzoriale, intelectuale si motrice care deminueaza capacitatea de receptive a informatiilor, precum si executia adecvata a actului de raspuns. Frecventa acestor tulburari este de aproximativ 1 pina la 6 la mie din populatia generala .Oscilatia in plus sau in minus a acestei frecvente poate fi influentata de cauze trecatoare, ca insuficienta stimulare senzoriala , traumele affective ,oboseala, abuzul de alcool, cafea si droguri, intoxicatii. Odata cu disparitia acestor cauze dispare sau se favorizeaza disparitia dificitului psihomotor.Exista si cauze de durata si permanente,care duc la cresterea frecventei dificientelor psihomotori.

Tulburarile psihomotori reprezinta o incetinire generalizata a gindirii si a activitati fizice, inclusive a clipitului si a vorbirii adesea asociata cu depresia severa.Retardul psihomotor poate produce o lentoare vizibila a reactiilor fizice si emotionale .

Simptoamele fizice ce pot include: Expresii faciale mai putine si mai mare, Lipsa zimbetului, Evitarea contactului vizual cu alte persoane, Discutii scurte si lente-persoana nu stie ce sa spuna, Perioade lungi de tacere si pauze lungi in vorbire, Gesturi mai putine, Persoana sta nemiscata perioade lungi, Persoana se misca mai incet si nu are miscari ample.Simptoamele psihice include: Gindire mai lenta inceata Dificultati de memorie si concentrare Dificultati de luarea decizilor Persoanele nu sint interesate de propria persoana si de mediu.

Clasificarile efectuate de P. Branzei si A. Porot, profesorii I. Musu, C.Paunescu: a) Tulburari ale motricitatii intirziere in (dezvoltarea motorie)b) Tulburari de echilibru (de coordonare, de sensibilitate )c) Tulburari de schema corporalad) Tulburari de lateralitatee) Tulburari de orientare,organizare si structurare spatiala f) Tulburari de realizare motoricag) Tulburari psihomotorii de natura afectiva

Tulburari si sindroame psihomotorii la copil dupa A. Porot. Dificultati organice Dibilitate psihomotorie Infatilism motor Asinergie motorie Sindrom extrapiramidal mijlociu Sindrom extrapiramidal superior Sindrom de debilitate motorie si mentala Sindrom corticoasociativ Instabilitatea psihomotorie Tulburari psihomotorii de natura afectiva Sindroame psihomotorii la adult: Stari de excitatie psihomotorie (manie) Stari de inhibitie psihomotorie (depresie melancolica) Sindromul parkinsonian (convulsii) Manifesteri motorii ale isteriei.

Nedezvoltarea psihomotorie: Se intilneste,de obicei,in dificienta mintala profunda, desi nici aici nu se poate vorbi de o nedezvoltare totala.Este vorba de o psihomotricitate foarte putin dezvoltata,datorita nivelului redus al dezvoltarii psihice,dar,mai ales, datorita gravelor deficient motorii care permit totusi o oarecare coordonare rudimentara a miscarii, lipsita de precizie cu multe miscari involuntare, necordonate.Debilitatea psihomotorie: Denumirea data de clinicieni pentru afectarea preciziei,supletei si rapiditatii miscarilor in cazurile oligofreniilor endigene care nu sunt associate cu leziuni cerebrale importante,dar care afecteaza eficienta praxica,diminuind ca rezultat al posibilitatilor cognitive reduse Intirziere psihomotorie: Sindrom care cuprinde atit nivelu motor,cit sip e cel psihic (intellectual afectiv)Se poate dotara unor leziuni ale sistemului nervos central sau periferic ori datorita lipsei sau insuficientei stimulari senzoriale si intelectuale.Instabilitatea psihomotorie: Se manifesta printr-un exces (cantitativ) de mobilitate printr-o irezistibila nevoie de miscaredatorita, mai ales instalarii oboselii.Pina la 3\4 ani , instabilitatea este deobicei fiziologica, iar daca devine stabila si persista si peste virsta de 7\12ani ia devine patologica. O asemenea instabilitate , care dureaza peste virsta de 5\10 ani prejudiciaza dezvoltarea intelectuale,aparind frecvente dificultati de scolarizare.Dupa A.Porot, instabilitatea psihomotorie poate fi un simptom al unei schizofrenii infantile, putind aparea ca reactive nervotica a copilului la factorii familiali,ambianti,traumatizati.La deficienta mentala mai ales la ceea severa si profunda, instabilitatea psihomotorie devine generalizata, datorita influentei reciproce a dezvoltarii intelectuale cu ceea motorie Agitatia psihomotorie: Consta intr-o conduit precipitala, spasmodica, hiperactiva, dar inficienta, parazitara, impiendicinduse ingrelind finalizarea actiunilor, rezultata sin slaba integrare insuficienta coordonare a functiilor psihomotorii.Dupa alte definitii agitatia psihomotorie este considerate un sindrom neuropsihic, caracterizat prin hiperactivitate,care dezorganizeaza comportamentul si actiunile individului.Criza psihomotorie: Se caracterizeaza prin aparitia spontana a unor gesture si actiuni insotite,de obicei devariate manifestari affective,exprimind teama, minie, bucurie ect..avind character mai mult sau mai putin constient.Se intilneste frecvent la dificienti mintal severi, cu leziuni cerebrale sau la epileptic, la care sunt insotite de alterarea conostintei urmate de amneziei lacunara. Criza psihomotorie pot aparea si la oamenii normali in situatii de furie deosebita, in general, frecventa tulburarilor psihomotorii este mai mare de difecientii mintal, la care se intilnesc toate formele prezentate mai sus.. Tulburarile psihomotorii pot fi sistematizate dupa deferite criterii in urmatoarele categorii: Astefel dupa un prim criteriu al originii cauzelor acestea pot fi impartite in interne si externe.Cauzele interne sunt determinate de procesele de crestere si de dezvoltare , de natura functiilor somatice organice si psihice iar cauzele externe sunt raportate la conditiile de mediu, de viata, si de educatia ale individului .

In functiile de carcterul direct si indirect exista , cauze cu actiune directa, care intereseaza elementele proprii ale deficientei, si cauze indirecte , care produc o afectiune sau deficienta morfologica sau functionala , putind afecta tot organismal sau limitindu-se doar la anumite regiuni, segmente sau portiuni ale corpului

Frecvent se utilizeaza si criterial de impartire a cauzelor in predispozante, favorizate si determinate. Cauzele favorizate sau predespozante( care pot cauza deficient fizice) sunt in legatura cu ereditatea. Descendentii prezinta de regula , asemanari morfologice si functionale cu ascendenti si colateralii (fratii, surorile si rudele apropiate) Acest fenomen biologic este si mai evident atunci cind tipurile constitutionale ale inaintasilor sunt relative indentice si cind conditiile de mediu si de viata prezinta asemanari. Tot in aceasta grupa a cauzelor predispozante, putem incadra si influentele nocive pe care le sufera organismal fatului in viata intrauterinaConcluzii:Din aceste clasificari reiese ca autorii considera tulburarile psihomotorii toate categoriile dificultatii atit nedezvoltarea psihomotorie, cit si debilitatea, instabilitatea, criza si agitatia psihomotorie ect.. Cauzele tulburarilor psihomotorii prezinta o mare varietate si pot sa afecteze in grade diferite organisme.Concluzitionam ca tulburarea psihomtrica denumeste generic, orce actiune motorie, atitudine sau model comportamental care se afla sub influenta proceselor psihice, cele doua laturi ale sale motorie si psihica neputind fi separate. Este o caracteristica a comportamentului motor reisita din particularitatile individuale ale organizarii si cordonarii miscarilor musculare,fiind, deci o functie complexa, o caracteristica umana, o aptitudine, ce integreaza si conjuga aspect motrice si psihice legate de functiile senzoriale, perceptive, motorii si intelectuale,de receptia informatiilor si de executia adecvata a actului de raspuns, care determina o conduit specifica individualizata.

Note bibliografice:U.Schiopu Dictionar de psihologie 1997Emil Verza Psihomotrecitatea si educarea ei la elevul deficientRadu Ioan. U.,Educatia psihomotorie a deficientelor mental Indrumator metodic Ed. Pro. Humanitate.

Glosar:Semiologie -descrierea simptoamelor si a semnelor diferitor boli.Conduita -ansamblu reactiilor complexe, organizte in functie de caracteristicile stimulilot

Toxicomania

Drogurilor a cunoscut o evoluie ascendent, de la simpla folosiren scopuri medicinale i terapeutice de ctre vindectori pn la cultivarea,producerea i comercializarea acestora .Astzi, n lume, peste 220 milioane de persoane sunt dependete de droguri. innd cont c o persoan dependeta afecteaz alte 5 persoane, putem trage concluzia c unul din 6 locuitori ai planetei este afectat de flagelul drogurilor.

Una dintre cele mai importante notiuni in ceea ce priveste drogul, este insasi definirea conceptului.Terminul de drog se refera la substanta psihoactive , adica substantele chimice care influenteaza functionarea sistemului nervos Subliniez in aceasta sectiune faptul ca una din cele mai importante aminintari la adresa sigurantei populatiei , a sanatatii si integritatii acesteaia o reprezinta cresterea consumului de droguri.

Obiective: Notiuni ale toxicomanie. Caracteristici si clasificare ale toxicomaniei Manifestari si tratament special.

S- observat ca reactivitatea subiectilor obiectivata in tendintele psihopatologice coreleaza ,cu inclinatia spre comportamentu deviant , nevroticism si psihoticism.Dar aceste inclinatii sunt asociate,totodata cu tendintele psihopatologice. Corelatiile obtinute vin sa confirme faptul ca persoanele care consuma droguri au o structura instabila , fragila, caracterizata prin treceri bruste de la o stare afectiva la alta . De aceea conduita lor poate fi catologata drept antisociala, impulsiva, cu note de tip nonconformist uneori dus la extrema . Din rindul lor pot fi recrutati viitorii delincventi, al carora comportamente pot devein violente, agresive.

Instabilitatea n plan psihic este dublat, pe msura creterii frecvenei consumului de drog, de o instabilitate n plan comportamental. Trecerile de la o stare de disconfort la una de satisfacie sunt condiionate sau asociate cu trecerile de la abstinen la consumul de droguri

Tipuri de comportament deviante determinate de consumuri de droguri;

Comportamente psihotice,Uneori in forme grave. Individul aude voci, are iluzii ciudate crede ca oamenii vorbesc despre el sau este urmarit de cineva, induc panica si stare psihotica acuta, cee ace este foarte periculos, caci pot rezulta fapte de o violenta extrema.

Comportamente, agresive, violente sau criminale. Consumul unor droguri poate duce chiar la crime. Se recurge deseori la jafuri, spargeri si alte infractiuni in vederea obtinerii banilor necesari pentru cumpararea drogurilor. Comportamente labile. Consumatorii de droguri devin agitate si imprevizibili, pot fi un moment calm si prietenosi , ca apoi sa devina furiosi si amenintatori.

Comportamente confuse. Dificultatile psihice produc confuzie, dezorientare, scade coordonarea si echilibru, prelungesc timpul de reactie si diminueaza memoria recenta.De aceea este periculos sa se ia decizii sa conduca masina,bicicleta, motocicleta.

Comportamentul suicidar.Daca nu face rost de bani prin violenta,incorsetati de durerile fizice si psihice,toxicomanii se gindesc la sinucidere si multi dintre ei, chiar apeleaza la aceasta.

Vogabondajul Fuga de acasa, se constituie ca o detexiorare comportamentala grava cu o evolutie spectaculoasa ce este dublata deseori de alte forme aberante cum ar fi prostituatia si perversiunile sexuale.

Comportamentul depresiv . Nervoza depresiva este probabil ceea mai grava afectiune nervotica. Cei ce sufera de aceasta sunt incapabili sa treaca peste necazurile vietii intr-o anumita perioada de timp.Ei sunt cuprinsi de tristete,apatie si latergie, pin cint mintea lor numai functioneaza normal.

Comportamentu paranoic. Toxicomanii cu tulburari paranoice sufera hal;ucinatii. Ei pot avea halucinatii de gelozie, de grandoare, de inferioritat

Sindroamele confuzionale se caracterizeaza prin: dezorientare temporo-spatiala, ingustarea cimpului constientei cu amnezie anterograte,

acompaniata uneori de agresivitate incontrolabila si chiar acte delectuale ;manifestari halucinatorii (auditive, vizuale si chinestezice); stare confuzionala acompaniata de halucinatii si de un comportement interperativ-delerat cu tema de presecutie care poate avea urmari fatale in masura in care afecteaza discernamintul toxicomanului .

Starile psihotice: Aceastea pot fi cauza sau cosecinta conduitei adective.Ele sunt declansate fie de consumul de stupefiante (halucinogene,cocaine,amfitamine,);apar in cursul tratamentului de substitutie.In acest ultim caz prognosticul toxicomaniei depinde de natura tulburari psihotice asociate; recurgerea la drog poate fi motivate prin efectul sau anxiolitic.euforizant..Odat cu mrirea consumului de drog, tendinele psihopatologice se accentueaz. Departe de a fi o rezolvare a problemelor cu care se confrunt subiectul, consumul de substane psihoactive accentueaz derapajul spre patologic. Dac la nceput drogul este utilizat pentru a depi strile de depresie, ndoial, incertitudine, sentimentele de incapacitate, nenelegere i insatisfacie, chiar dezamgire, odat cu trecerea timpului acest comportament se stereotipizeaz, rigidizeaz, individul ajungnd nu numai la o dependen psihosocial de drog, conceput ca unic soluie, ci i la dependen fiziologic.

Dependenta poate duce la supradozare acuta, care la randul sau poate cauza moartea din cauza depresiei respiratorii. Stimulantele (spre exemplu cocaina, crackul, amfetamine) sunt agenti care activeaza, sporesc sau maresc activitatea neurala. in primul rand ei cauzeaza frisoane, dureri de cap, hipertensiune si batai de inima sporite. Efectele de lunga durata sunt greata, insomnia, pierderea greutatii, convulsii si depresia. Halucinogenele sunt un grup chimic divers care produce schimbari mintale profunde, cum ar fi euforia, nelinistea, distorsiunea senzoriala, halucinatii vivide, deluzii, paranoie si depresie. Nu exista drog ilicit, care ar putea fi considerat sigur. intr-un fel sau altul utilizarea substantelor psihoactive modifica functionarea normala a organismului uman si in termen lung, poate cauza daune serioase.

Caracteristicile drogurilora) Dependentab) Dependenta psihicac) Toleranta

a) Dependenta este nevoia toxicomanului de a-si administra droguri. Ea poate fi fizica sau psihica.

b) Dependenta fizica nu se intalneste la toate tipurile de droguri. Cand apare, ea se manifesta sub forma unor stari patologice care constau in necesitatea organica de a folosi droguri pentru a evita tulburarile ce apar la incetarea utilizarii. Ea apare mai ales la derivatii opiului (heroina, morfina).

c) Dependenta psihica este cea mai importanta. Ea consta in modificari de comportament si o stare mentala particulara insotita de necesitatea psihica imperioasa de a-si administra substanta periodic sau continuu pentru a obtine o stare de bine sau pentru a inlatura disconfortul psihic. Este intalnita la toate tipurile de droguri.

d) Toleranta apare atunci cand organismul se obisnuieste cu prezenta unei anumite substante si se adapteaza la aceasta. Ca atare, pentru obtinerea unei anumite stari, toxicomanul trebuie sa mareasca dozele. Astfel, un toxicoman ajunge sa suporte doze care pentru persoanele normale ar fi fatal

Clasificarea toxicomanieia) Dupa gravitatea efectelor:1. majora - morfina, cocaina, amfetamina, alcool;2. minora - tabagismul, cofeismul; b) Dupa numarul drogurilor administrate:1. monotoxicomanie - administrarea unui singur drog;2. politoxicomanie - folosirea mai multor droguri. Este cel mai des intalnita.

Manifestarile toxicomaniei

- schimbari de dispozitie psihica - somnolenta, apatie, lipsa apetitului - lipsa concentrarii, scaderea inteligentei - pierderi de memorie - halucinatii, delir- lipsa interesului pentru scoala, prieteni, familie - aparitia unor prieteni noi- irascibilitate, agresivitate- miros specific- inhibarea sau dimpotriva stimularea dorintelor sexuale- lipsa de coordonare motorie - accese de tuse, stranut - urme de intepaturi pe corp - prezenta unor substante sau obiecte: capsule, tablete, prafuri, fiole, seringi

Consumul de droguri: - afecteaza organele interne si functiile lor; - are consecinte economice (nevoie de bani pentru procurarea substantei); - are consecinte sociale (preocuparea pentru procuararea substantei si efectele psihice il indeparteaza pe consumator de familie si prieteni);

- are consecinte juridice (sanctionarea de catre lege a consumului si detinerii de droguri precum si a faptelor antisociale generate de procurarea drogurilor sau efectele lor);- deces prin supradoza; - deces datorat bolilor provocat

Tratamentul Narcomaniei incepe cu lichidarea intoxicatiei si a urmatorilor: sindromuri de abstinenta, oprirea brusca a consumului narcoticului, administrarea unor preparate tonice generale. La inceputul bolnavul este tratat in conditii de spital, ulterior un timp indelungat el trebuie sa urmeze un tratament mentinator. In tratamentul Narcomaniei un rol important revine psihoterapiei.Profilaxia narcomaniei consta in desfasurarea unei ample activitati de educatie sanitara a populatiei, in cursul careia se va explica ce pericol prezinta consumul de substante narcotice, unui control riguros asupra producerii si realizarii preparatelor cu effect psihotic.

Aadar, tragem concluzia consumul de droguri reprezint una din provocrile cu care se confrunt umanitatea,efectele directe sau indirecte ale acestuia relevndu-l ca pe un fenomen ngrijortor. Ansamblul unor condiii social-economice, psihologice i spirituale se constituie n factori de influen negativ asupra ereditii sociale i biologice ca i asupra constructelor mintale ce se elaboreaz alienant i aberant cu reflectare negativ asupra procesualitii adaptative biologice, psihologice, socio-familiare, profesionale i colare i care genereaz n plan psihic stri de frustare, de nesiguran, de instabilitate afectiv, de inadaptare trazitorie sau de durat la exigenele sociale, determinnd respingerea i revolta mpotriva obiceiurilor, tradiiilor i a sistemului de valori practicat de societate.

Note bibliografice:

Leonard P. Baiceanu. Introducere in psihologieGina Ilie.Tudose Florin, Tratat de psihopatologiePopescu Constantin Dictionar Enciclopedic de DroguriGlosar: Nervoza afectiune psihogena in care simptoamele sunt expresia simbolica a uni conflict psihic Aberant-abatere de la tipu normal

Dezabilitati senzoriale si Dezvoltarea psihica. Obiective: Caracterizarea proceselor senzoriale. Indentificarea legitatilor proceselor senzoriale. Descrierea stadiului senzorial.Evolutia psihicului este foarte greu sa stabilim anumite etape in dezvoltarea filogenetica a psihicului, desi este cunoscuta evolutia speciilor A.N.Leontiev aincercat sa schiteze o schema aformarii psihicului, destingind 4 mari faze : stadiul psihicului sensorial elementar; stadiul psihicului perceptive; stadiul psihicului constient; stadiul intelectului.Defecientele senzoriale sunt determinate de unele disfunctii sau tulburari la nivelu principalelor analizatori (vizual si auditiv) cu implicatii majore asupra desfasurarii normale a vetii de relatie cu factorii de mediu, dar si a proceselor psihice ale persoanei, avind o rezonanta puternica in conduita si modul de existent al acesteia.Procesele senzoriae: Din punct de vedere al activitatii nervoase superioare, procesele senzoriale sunt semnale pentru adaptare organismului in mediu dar intra si in componenta actiunilor umane. Pentru a indeplini aceste functii trebuie realizate anumite conditi:-Realizarea stimularii optime a receptorilor;-Declansarea impulsului nervos si transmiterea acestuia la creier;-Analiza si sinteza corticala superioara a impulsurilor nervoase;-Conectarea unei legaturi corticale sau a unui sistem de conexiuni;-Verbalizarea conexiunii formate, adica intregrarea in sistemul verbo-motor;

Analizatorii umani functioneaza ca niste sisteme aferente-eferente cu autoreglare reflexa care se realizeaza, prin:-Fibre ascendente si descendente proprii tuturor cailor senzoriale;-Aparatul proprio-muscular de la nivelu tuturor analizatorilor;-Infuenta sistemului vegetative;-Formatiunile reticulare cu impulsuri si reactii nespecifice;-Reflexe de orientare si aparare;

Pentru a producerea procesului sensorial este necesara modificarea raportului existent intre subiect si obiect. Pentru a detecta noua informatie la obiectul sau fenomunul perceput, o conditie care trebuie respectata este cea de vigilenta a analizatorilor.Pragul minimal este conditia limita necesara producerii unui process sensorial distinct, condtien,intr-o modalitate specifica (vedere, auz, kinestizie). Acest minimum sensibil si respectiv minimum perceptibil este cantitatea minima de informative capabila sa denclanseze

procesu sensorial simplu sau complex.Acest minimum depinde de ambianta senzoriala precum si de starea functionala a analizatorilor, de suprafata stimulate si de antrenamentu anterior al subiectului in respectarea celui stimul, precum si de virsta.

.Prin metodele experimentale si prin prelucrarea statistica au fost stabilite praguri senzoriale. Pentru diferite modalitati senzoriale.pentru perceperea obiectilor, pragul minim este dat de distanta minima dintre obiect si subiect; de minima deplasare a receptorilor (vizuali,tactili); de minimum de puncta pentru critice necesare pentru formarea imaginii obiectuale.

Modalitati senzoriale:. In clasificarile senzatiilor au fost utilizate mai multe criterii, insa doua s-au impus. Senzatii care furnizeaza informatii despre obiectele si fenomenele lumii externe, (vizuale, auditive, cutanate, olfactive , gustative); Senzatii care furnizeaza informatii despre pozitia si miscarea propriului corp, (proprioceptive, chinestezice si de echilibru);

Senzatiile vizuale sint: rezultatul actiunii undelor electromagnetice asupra analizatorului visual,senzatia vizuala se caracterizeaza prin citeva proprietati de baza: tonul chromatic, luminozitatea, saturatia.Combinarea acestor insusiri duce la un numar mare de nuante cromatice . Un om obisnuit reuseste sa diferentieze circa 500 de nuante cromatice pe cind un pictor distinge citeva mii.

Senzatii auditive: Excitantul care determina aparitia senzatiilor auditive sint undele sonore.Dar omul nu receptioneaza toate undele sonore ci numai pe acelea care au avut ceea mai mare valoare adaptive pentru el si anume 16 si 20000 cicli pe secunda,infrasunetele si ultrasunetele nu-i sint accesibile decit cu apparat special..

Senzatiile cutanate: include doua submodalitati:senzatiile tactile, rezultatul din atingerea si presiunea asupra obiectelor; senzatii termice. Excitantul sansibilitatii termice este diferenta de temperature dintre corpul propriu si cea a obiectelor exterioare cu care omu intra in contact.

Senzatiile olfactive: semnalizeaza proprietati chimice ale obiectelor.Excitantul care le determina sint particulile de substante volatile care patrund in fosele nazale odata cu aeru respirat sau prin miscari special. Senzatiile olfactive pot fi intense sau slabe, au calitati variate care poarta denumirea sursei exemplu: miros de benzina, miros de trandafir. Ele servesc cunoasterii proprietatilor obiectelor si sint totodata, implicate in mecanismele de aparare .

Senzatiile gustative: reflecta calitati chimice ale substantelor solubile care patrund in cavitatea bucala . Ele se deosebesc unele de altele prin intensitate si calitate. Exista mai multe feluri de senzatii de gust,senztiile gustative contribuie la cunoasterea insusirilor substantelor, la apararea fata de cele nocive si la reglaea comportamentului alimentar.Senzatiile proprioceptive semnalizeaza sfera de postura a membrelor,atrunchiului si a capului. Excitantul lor este intern prezentat de tensiunea musculara a celor muschi antrenati in pozitie stationara.Senzatiile chinestezice apar in cursul efectuarii miscarilorsi informeaza despre directia, durata la intensitatea efortului pentru realizarea lor. Au deosebit rol in reglarea fina a miscrilor si integrarea acestora in actiuni voluntare complexe. Cind, dintr-o cauza sau alta lipsesc sau sint tulburate,omul nu-si mai poate adecva miscarile de obiect.Senzatiile de echilibru semnalizeaza schimbarea pozitiei capului fata de trunchi si a corpului in intregime, cind se face miscari de rotire si balansare.Ele au rol: stabilirea centrului de greutate a corpului in conditiile in care se petrec schimbari ale pozitiei acestuia ; mentinerea echilibrului vertical in timpul mersului si a directiei de deplasare; redresarea starii de echilibru in situatiile in care se produc alunecari, caderi. Procesele psihice senzoriale : Senzatiile sint procese psihice elementare care se semnalizeaza separat,in forma imaginilor simple si primare,insusirele concrete ale obiectelor si fenomenelor, in conditiile actiunii directe a stimulilor asupra organelor de simt.Desi senzatiile sunt fenomene reale ale vetii psihice, rareori omul le realizeaza separate.Senzatiile reflecta doar insusiri separate dar omul traeste intr-o lume a obiectelor si de aceea, cu necessitate, le integreaza in procesele perceptive.Senzatiile sint rezultatul activitatii reflexe a analizatorilor ca raspuns la stimularile exterioare simple. Analizatorul este un ansamblu structural-functional care face posibila producerea senzatiilor.

Calea de conducere a influxului nervos este veriga intremediara. Include in alcatuirea ei fibre nervoase sensitive si o serie de centri subcorticali, cae fac o analiza si o sinteza primara a influxurilor nervoase si un prim filtraj sensorial, astfel incit in scoarta cerebrala nu se transmit toate stimularile mediului ci numai acelea care au semnifi catie adaptativa pentru om .Conexiunea inversa este o parte componenta a analizatorului.Functia ei principala este de a asigura autoreglarea analizatotilor, in vederea receptionarii cit mai buna astimulilor. Transmiterea impulsurilor nervoase cu mesaj autoreglator, de la centri corticali spe periferia analizatorului, se realizeaza pe cai eferente care se gasesc in component nervilor senzitivi. Dezvoltarea psihica: este inteleasa ca un process obiectiv care se realizeaza ca o miscare ascendenta, de la simplu lacomplex de la inferior la superior, prin trecerea de la o stare calitativa veche la o alta noua. Procesul dezvoltarii implica progresul, continua reinoire. O prima caracteristica a dezvoltarii psihice este aspectul directional, orientarea intr-o directie progresiva a tuturor schimbarilor psihice, exprimate, in esenta prin:-Modificari in dimensiune reprezentate de aspecte cantitative ale dezvoltarii psihice (largirea cimpului perceptiv, imbogatirea vocabularului, crestereavolumului memoriei, etc.);-Schimbari in proportii (schimbarea raportului intre activitatea gindirii concrete si a gindirii abstracte, intre memoria mecanica si memoria logica);- Disparitia unor forme vechi: limbajul infantil, gindirea situationala;- Aparitia unor noi forme: gindirea abstracta, atentia postvoluntara, memoria voluntara, imaginatia creatoare, sentimente superioare.Toate aceste forme de schimbare nu apar brusc, aparent fara cauza, ci sunt rezultatul unor acumulari cantitative care determina noi forme de comportament si cunoastere ce inlocuiesc vechile forme; dar aceste noi forme nu le anuleaza complet pe cele vechi ci le include, restructurindu-le intr-o noua calitate. Astfel schimbarile, dezvoltarea este continua si are caracter progresiv, de acumulare, realizindu-se prin doua fenomene majore: cresterea si maturizareaCrestera reprezinta totalitatea modificarilor si amplificarilor cantitative care, odata cu scurgerea timpului, duc la atingerea proportiilor medii ale adultului.Cresterea este un fenomen determinant in mod hotaritor de ereditate si este relativ Independenta de mediu.Maturizarea este un proces de modificari calitative si din acest motiv, un fenomen superior cresterii.Fiecare nivel de dezvoltare exprima atit un proces de crestere cit si un proces de maturizare, intre ele stabilindu-se o relatie de interconditionare, in sensul ca maturizarea este conditionata de crestere , este un rezultat al cresterii, iar dupa ce s-a constituit maturizarea, ea devine baza pentru un nou proces de crestere.

Concluzii: Deficientele senzoriale sint disfunctii niste tulburari la nivelu principalelor analizatori vizuali si auditivi cu implicatii a proceselor psihici ale persoanei, sunt semnale pentru adaptarea organismului in mediu , ele se clasifica in mai multe modalitati senzoriale ca: senzatii auditive, vizuale, cutanate, olfactive, cutanate,gistative, chinestezice. Aceste tipuri de dezabilitati senzoriale repezinta un mare dezavantaj in viata persoanei ce sufera de o tulburare senzoriala, deficultati de natura sociala si culturala.Note bibliografice:Andrei Cosmovici Psihologia Generala