Notiuni generale despre tehnica securitatii Fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare activitatea in conformitate cu pregatirea si instruirea sa, precum si cu instruc 242g69c tiunile primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si altepersoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca.

1)  In mod deosebit, in scopul realizarii obiectivelor prezentate, lucratorii au urmatoarele obligatii.

a) sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de transport si alte mijloace de productie;

b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare, sa il inapoieze sau sa il puna la locul destinat pentru pastrare;

c) sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau inlaturarea arbitrara a dispozitivelor de securitate proprii, in special ale masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor tehnice si cladirilor, si sa utilizeze corect aceste dispozitive;

d) sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca despre care au motive intemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, precum si orice deficienta a sistemelor de protectie;

e) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoana;

f) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atat timp cat este necesar, pentru a face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;

g) sa coopereze, atat timp cat este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucratorii

desemnati, pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si fara riscuri pentru securitate si sanatate, in domeniul sau de activitate;

h) sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca si masurile de aplicare a acestora;

2) Obligatiile prevazute la alin. (1) se aplica, dupa caz, si celorlalti participanti la procesul de munca, potrivit activitatilor pe care acestia le desfasoara.

Pentru a evita aparitia accidentarilor in timpul lucrului si pentru realizarea operatilor in conditii optime de precizie si siguranta trebuie respectate urmatoarele norme.

- sudorii trebuie sa cunoasca modul de manipulare al utilajului de sudare, procesul tehnologic si normele de protectia munci;

-         pentru a evita electrocutarea tensiunile de mers in gol ale surselor de curent pentru sudare nu trebuie sa depaseasca 80 V;

-         carcasele aparatelor, dispozitivelor si constructiilor care se sudeaza trebuie sa fie legate la pamant;

-         nu se vor folosi conductori improvizati, cu contacte si legaturi slabite si necorespunzatoare intensitatii curentului electric;

-         port electrodul va fi izolat iar resturile de electrozi indepartate imediat ce operatia a fost incheiata; 

-         surele de curent electric se scot de sub tensiune chiar in pauzele de lucru;

-         in timpul lucrului se vor purta manusi izolante iar daca se lucreaza pe sol umed se vor folosi covoare din cauciuc;

-         in zona de lucru vor fi indepartate materialele inflamabile pentru a indeparta pericolul izbucnirii incendiilor;

-         pentru ca emisia de raze ultraviolete este periculoasa pentru ochi si pentru piele se va folosi echipament de protectie format din masti si ecrane, manusi, sorturi si jambiere din piele sau azbest;

-         pentru protectia impotriva gazelor nocive si a fumului emis in timpul procesului tehnologic atelierul trebuie prevazut  cu o buna ventilatie si aspiratie locala;

-         carbidul se depoziteaza in incaperi uscate, iluminate si incalzite din afara evitandu-se ori ce sursa de apa, umiditate sau foc pentru a evita pericolul de explozie;

-         buteliile de oxigen se manipuleaza cu grija, evitandu-se lovirea, trantirea sau incalzirea lor peste 50 C precum si evitarea contactului lor cu orice  urma de grasime pentru a nu aparea pericolul de exploziei;

-         la terminarea lucrului acetilena care este formata va fi evacuata in atmosfera;

-         nu este permisa deplasarea, urcarea sau coborarea cu arzator aprins si cu tuburile de cauciuc purtate sub brat sau pe umeri;

-  nu este permisa sudarea pieselor cu grasimi si vopsele pe linia de sudare, curatirea, de fiecare parte a rostului, trebuie facuta pe o latime de cel putin 100 mm. Pentru sudarea rezervoarelor in care au fost depozitate substante inflamabile, acestea vor fi curatate cu abur suflat.

Actiunea curentului electric asupra organismuluiÎn viaţa de zi cu zi, fiind înconjurat de instalaţiile electrice, omul poate fi expus la câmpul electromagnetic sau la contact direct cu părţile conductoare aflate sub tensiune. Ca urmare a trecerii curentului electric printr-un organism viu s-ar putea produce dereglări ale funcţiilor lui vitale.

Trecerea curentului electric prin corpul uman, poate exercita acţiune biologică, termică, mecanică şi chimică. Efectul biologic al curentului electric are capacitatea de a irita şi excita ţesuturile organismului, termic - capacitatea de a provoca arsuri corpului, mecanic - duce la defalcarea ţesuturilor şi chimic - la electroliza sângelui

Un curent cu intensitatea pina la 10mA nu are efecte fiziologice de remarcat asupra majoritatii persoanelor. Marind intensitatea curentului electric incep sa apara contracturi musculare, dificultati respiratorii, tulburari de ritm cardiac, dificultaюi de exprimare, etc.

La valori de 70-110mA in curent alternativ si 200-250mA in curent continuu survine stopul cardio-respirator єi apoi moartea. Exista impresia falsa ca un curent continuu este mai periculos decat unul alternativ cu aceeaєi tensiune deoarece ar putea produce contracturi musculare. in realitate curentul alternativ este mai periculos, deoarece poate determina tulburari de ritm cardiac.

Acordarea primului ajutorExista mai multe metode de respiratie artificiala(Silvester, Schäfer, Howard) care se aplica de la caz la caz. Oricare ar fi metoda, este necesar a se actiona foarte rapid pentru a realiza primele cinci inspiratii fortate pentru a asigura oxigen creierului, altfel dupa 3 minute fara oxigen, creierul se lezeaza ireversibil.

Metoda Silvester.

Aceasta metoda este cea mai buna dintre metodele de respiratie artificiala prezentate. In cazul cand se dispune de ajutoare, se aplica aceasta metoda. Pentru aplicarea acesteia sunt necesare mai multe schimburi de echipe, procedeul fiind obositor. La aplicarea metodei Silvester se aseaza accidentatul pe spate, pe un sul de haine ca sa se largeasca toracele, se scoate si se retine limba afara cu un carlig de rufe, batista uscata sau cu ajutorul unei fesi sau bucati de panza care se trece in jurul gatului; operatorul se aseaza in genunchi la capul accidentatului iar bratele acestuia se prind de sub incheietura cotului si se apasa fara violenta pe partile laterale ale pieptului (expiratie), numarand: unu, doi, trei- se ridica apoi bratele accidentatului in sus si se trag inapoi peste cap (inspiratie); numarand: patru, cinci, sase- se vor apasa din nou bratele accidentatului pe partile laterale ale pieptului.

Metoda Schäfer.

In cazul cand respiratia artificiala trebuie facuta de o singura persoana, este mai usor de aplicat metoda Schäfer. Avantajele ei constau in usurinta aplicarii procedeului, deoarece acesta poate fi usor insusita, dupa cateva exercitii de scurta durata. In cazul aplicarii metodei Schäfer, accidentatul trebuie asezat cu spatele in sus, cu capul sprijinit pe o mana, cu fata in laturi. Cealalta mana trebuie intinsa in lungul capului si se va asterne ceva sub fata. Daca este posibil i se va scoate limba afara; aceasta nu trebuie tinuta deoarece ea va sta singura. Apoi operatorul trebuie sa se aseze in genunchi deasupra accidentatului, cu fata inspre capul acestuia, in asa fel incat soldurile sale sa fie cuprinse intre genunchii persoanei care da ajutorul.

Metoda Howard.

Se aplica (in locul metodei Schäfer) in cazul in care cel accidentat are arsuri pe spinare si leziuni la maini. In cazul aplicarii metodei Howard se aseaza accidentatul pe spate asternand sub locul cu arsuri o batista sau o panza curata si i se intind mainile in lungul capului. In cazul cand mainile sunt fracturate, acestea nu se vor intinde, ci se vor aseza deasupra capului. Limba accidentatului trebuie scoasa afara si tinuta de o a doua persoana. Apoi operatorul se aseaza in genunchi deasupra persoanei accidentate, procedand identic ca si la aplicarea metodei Schafer: apasa pe coastele inferioare (nu pe burta), numarand la apasare si la ridicare. Oricare ar fi metoda aplicata, sa se evite apasarile intense pe piept sau pe spate, mai cu seama in regiunea abdomenului, deoarece poate produce impingerea alimentelor din stomac spre gura, ceea ce ar putea

astupa caile respiratorii. Trebuie sa fie evitate miscarile violente ale accidentatului, (in special metoda Silvester) pentru a nu se produce fracturi sau luxatii.

Ciocamul de lipit(Clasificarea) Acest procedeu poate conduce la obtinera de asamblari cu cost redus,care au rezistente mecanice mari,pana la 1200 MPa,si temperature cuprinse intre 196ºC si 400ºC.Lipirea tare este folosita la lipirea pieselor supuse la presiuni si solicitari mai mari decat in cazul lipiturilor moi,pentru asamblarea tevilor si conductelor de apa,pentru conductele de ulei,aer comprimat,instalatii chimice,precum si la lipirea sculelor aschietoare.

 Aceste lipituri se folosesc la lipirea placutelor dure,din componenta sculele aschietoare,in electronica,tehnica nucleara,industria alimentara sau in instalatiile frigorifice.

                  Aliajele folosite pentru lipituri tari sunt Al-Si-Cu-Pb;Ni,Cu-Zn,precum si metale pretioase.

                  Fluxurile folosite la lipiturile tari sunt:borate,fluoroborati,clorati de sodium,potasiu,litiu,acid boric,borax.

                  Deoarece rezistenta pieselor obtinute prin asamblari lipite depinde de varianta de asamblare aleasa,de cele mai multe ori lipiturile se realizeaza prin suprapunere.

                   In figura 6.17.sunt prezentate cateva asamblari prin lipire tare:

  a ─ asamblari prin lipire ale pieselor din tabla;

  b ─ asamblarile prin lipire ale pieselor din tabla stantata;

  c ─ asamblarile prin lipire ale pieselor cilindrice si tubulare.

                    Prin metodele de ralizare a lipiturilor tari,amintim:

lipirea cu flacara;

lipirea in baie de saruri;

lipirea in cuptor cu atmosfera controlata.

Pregatirea ciocanului de lipitCiocanul de lipit serveste la topirea aliajului de lipit si la executarea lipiturilor propriu-zise. Puterea electricaa ciocanului de lipit depinde de gabaritul pieselor si de marimea sectiunilor conductoarelor. In cazul cablajelor imprimate se recomanda utilizarea unu ciocan de lipit de 15...35 W , cu virful subtire , cre permite atingerea locurilor greu accesibile sau a unui pistol de lipit.

Ciocanul incalzit se pastreaza pe un suport metalic. Priza de alimentare si ciocanul se amplaseaza in partea dreapta a electronistului pentru a evita caderea ciocanului in timpul lucrului. Inainte de a lipi componentele electronice , terminalele acestora se cositoresc , in scopul reducerii duratei procesului de lipire si pentru a proteja suprafetele lor impotriva oxidarii. Terminalele se curata cu ajutorul cutitului prin miscari de translatie ale lamei si prin rotirea pesei. In faza urmatoare se aseaza terminalul pe colofoniu.

Decaparea in colofoniu se realizeaza la contactul cu virful incalzit. Apoi se topeste o bucata de aliaj, iar in masa topita se introduce terminalul decapat. Se roteste piesa si cu ajutorul ciocanului de lipit se realizeaza acoperirea uniforma a unui strat de cositor a intregii suprafete a terminalului. Nu se cositoresc terminalele pe o lungime de aproximativ 10 mm , situata in vecinatatea corpului piesei.

Lipirea metalelor Aliajele de lipit sînt foarte diferite în funcţie de compoziţia lor chimică. Aliajele de lipit se livrează sub formă de vergele, benzi, granule, blocuri sau ţevi umplute cu flux. Aliajele moi au temperatura de topire sub 400°C şi asigură îmbinării rezisten- ţa mecanică mică (0,5—0,7) MPa. Pentru lipirea pieselor din oţel, cupru şi aliaje de cupru se întrebuinţează aliajele staniu-plumb şi staniu-plumb-stabiu simbolizate după cum urmează:

• Lp 30; Lp 37; Lp 40 cu temperatura de topire de 183 .. . 2560C

• Lp 20 Sb; Lp 30 Sb cu temperatura de topire de 235 .. . 270°C

Cifra din simbol indică procentajul mediu de staniu. Creşterea procentajului de stibiu sau introducerea cadmiului în aliaj conduce la micşorarea temperaturii de topire. Pentru lipirea pieselor de aluminiu sau a aliajelor de aluminiu se folosesc aliaje de lipit pe bază de Sn-Zn sau Pb-Ag. Aliajele moi se utilizează la lipirea radiatoarelor motoarelor cu combustie internă, aparatelor sanitare, aparatelor electrice, tablelor zincate sau a celor cositorite etc. Aliajele tari au temperatura de topire peste 400°C şi conferă îmbinării o rezistenţă la rupere la tracţiune apropiată de cea a îmbinărilor sudate până la 5 MPa. Aliajele tari utilizate mai frecvent sînt de două feluri: aliaje cupru-zinc (alame pentru lipit), utilizate la lipirea pieselor de nichel, cupru şi a aliajelor lor, şi aliaje cupru-zinc-argint, utilizate la lipirea conductelor electrice, a tablelor de oţel, a pieselor de bronz etc. La lipirea cu aliaje metalice se utilizează, ca materiale auxiliare, fluxurile, care au rolul de a dizolva şi îndepărta oxizii de pe suprafaţa metalului de bază şi de a-1 proteja contra oxidării. De asemenea, fluxurile favorizează răspîndirea aliajului de lipit în zona îmbinării. La lipirea cu aliaje moi se pot utiliza fluxuri anorganice, care au o acţiune puternică asupra metalului de bază, şi fluxuri organice, cu o acţiune redusă. Dintre fluxurile anorganice mai frecvent folosite sînt: clorura de zinc, folosită la lipirea oţelului, a tablelor cositorite şi a oţelului zincat; acidul clorhidric tehnic (soluţie de 50% HCl şi 50%H2O), folosit la lipirea pieselor de zinc; clorura de amoniu, folosită pentru curăţarea de oxizi a suprafeţei active de la ciocanele de lipit. După efectuarea operaţiei de lipit, la care s-au utilizat fluxuri anorganice, piesele trebuie să fie spălate cu apă caldă, pentru a se înlătura pericolul coroziunii. Din motive economice se poate folosi un amestec format din opt părţi de borax, trei părţi de clorură de sodiu şi trei părţi de carbonat de potasiu, Adezivii sînt compuşi organici utilizaţi în ultimul timp la îmbinarea pieselor metalice şi nemetalice avînd proprietăţi bune de izolare termică, electrică şi fonică şi rezistenţă de

coroziune. În practică se utilizează un număr foarte mare de adezivi, dintre care se amintesc: policlorură de vinii, răşini fenolice, răşini epoxidice, siliconi, adezivi poliamidici etc.

Tehnologia lipirii si spoiriiLipirea componentelor electronice trebuie să fie precedată de ―formarea‖ terminalelor prin îndoire cu cleştele rotund. Apoi terminalele se introduc în găurile cablajului imprimat. Capetelecomponentelor pasive se taie astfel încât terminalele rămase să depăşească cu 2…3 mm suprafaţa plăcii.Terminalele componentelor active se taie după efectuarea lipirii. Penseta se utilizează ca şunt termic pentru a proteja termic diodele, tranzistoarele, tiristoarele etc. în timpul lipirii.preluarea pe vârful ciocanului (pistolului de lipit) a cantităţii minime de aliaj pentru efectuarea uneilipituri (dozarea cantităţii minime de aliaj se poate atinge odată cu stăpânirea cu picătura de aliaj la capăt se introduce în colofoniu pentru decapare;apoi vârful se aplică pe suprafaţa componentelor care urmează a fi îmbinate, în vederea încălzirii şi lipirii.iesele metalice trebuie încălzite în zona îmbinării până la temperatura de topire a aliajului de lipit. Distribuţia aliajului lichid pe suprafeţele care se îmbină trebuie să fie cât mai uniformă.Lipirea corectă presupune o difuzie a aliajului de lipit în masa metalică a componentelor care se îmbină răcirea naturală şi cristalizarea aliajului de lipit. După îndepărtarea ciocanului de lipit, nu se admitemişcarea piesei, până la cristalizarea perfectă a aliajului.

Aliaje de lipitUn aliaj este amestecul omogen cu proprietăți metalice a două sau mai multe materiale (elemente chimice), din care cel puțin unul este metal și de obicei se află în cantitatea cea mai mare. Proprietățile fizice și chimice ale aliajelor sunt în general diferite de cele ale substanțelor componente, uneori semnificativ. Majoritatea metalelor de folosință zilnică sunt de fapt aliaje. De exemplu, ceea ce numim în limbaj uzual „fier” este aproape întotdeauna un oțel cu conținut redus de carbon, iar aurul folosit pentru bijuterii este un aliaj în care mai intră cupru și argint.Proprietăți ale aliajelorTemperatura de topire - la majoritatea aliajelor este mai scăzută decât temperatura de topire a metalelor componente. Exemplu: Aliajul compus din 35 părți de staniu cositor și 65 părți de plumb se topește la 190 °C, pe când staniul, cu punctul de topire cel mai scăzut dintre cele două, se topește la 232 °C.Densitatea aliajului - are o valoare intermediară față de densitățile metalelor componente.Rezistența mecanică a metalelor crește prin aliere.Faptul ca au temperatura de topire mai mica decat cea a componentelor face ca aliajele sa fie mai usor prelucrabile (mai ieftin )O importanță economică deosebită o au aliajele feroase numite oțeluri și fonte; acestea sunt aliaje ale fierului cu carbonul (un nemetal):oțelurile conțin 2,14 % carbonfontele au 2,14/4,5 % carbonAliajele care conțin o cantitate mai mare de cupru sunt:alamele, aliaje ale cuprului cu zinculbronzurile, care pot fi aliaje cupru-staniu, cupru-plumb, cupru-aluminiu etc.Un aliaj des utilizat, pe bază de aluminiu, este duraluminiul, care conține cupru, magneziu, sau și siliciu în cantități mici.Aliajele au duritate mai mare decat duritatile metalelor componente.

Fondatii (Colofoniu)Colofoniul (numit și sacâz) este o substanță solidă sfărâmicioasă cu luciu sticlos, de culoare galbenă cu variante brun negricioase sau roșcate. Se obține din rășina coniferelor prin distilare ca produs ce rămâne după evaporarea terebentinei, o substanță volatilă. Colofoniul se compune din acizi organici, în special acid abietic.Numele colofoniu provine din expresia colophonia resina (rășină de Colofon) și se datorează prenumelui pe care îl avea o rășină de calitate extrasă din pinii din regiunea orașului antic lidian Colofon (Κολοφών) din Asia Mică. Varianta sacâz provine din cuvântul turc sakız (clei, rășină, gumă).Temperatura de topire a colofoniului depinde de varietate și se situează în jurul a 100 °C. Este inflamabil și arde cu mult fum. Este solubil în alcool, eter, benzen și cloroform.În electronică se folosește ca dezoxidant la cositorit, acizii organici din compoziție la temperaturi ridicate reducând sau îndepărtând complet stratul de oxid de pe suprafața metalelor, lucru care facilitează cositoritul și asigură o lipitură solidă.

Colofoniul se remarcă printr-un coeficient static de frecare deosebit de mare. Astfel, este folosit la instrumentele cu coarde și arcuș prin frecarea părului arcușului pe o bucată de colofoniu pentru a îmbunătăți calitățile sonore ale instrumentului. Dansatorii folosesc colofoniu pentru ungerea tălpilor pantofilor, pentru a reduce alunecarea pe parchetul de dans, iar gimnaștii îl folosesc uneori pentru a-și unge mâinile.

Clasificarea incaperilor dupa gradul de primejdieMediul înconjurător şi împrejurările pe şantiere, în secţii, încăperi şi laîntreprinderile din diverse domenii ale industriei sporesc sau reduc pericolulelectrocutării.Pornind de la aceasta în „Regulile de construcţie a instalaţiilor electrice” toateîncăperile se grupează după pericolul electrocutării în trei clase:1. Încăperi cu pericol înalt de electrocutare, caracterizate de una din următoarelecondiţii ce creează acest pericol:- umiditatea relativă depăşeşte 75 %;- prezenţa prafului conductibil în aer;- prezenţa pardoselilor conductibile (din metal, pământ, beton armat, cărămidăetc.);- temperatura înaltă (T>30 oC timp îndelungat);- posibilitatea atingerii simultane de către om a construcţiilor metalice aleclădirilor, aparatelor tehnologice, mecanismelor ş.a., ce au legătură bună cupământul - pe de o parte, şi a corpurilor metalice ale instalaţiilor electrice -pe de altă parte.2. Încăperi extrem de periculoase, caracterizate de prezenţa uneia din următoarelecondiţii ce creează acest pericol:-umiditatea relativă excesivă de cca 100 %, (tavanul, pereţii, pardoseala şiobiectele din încăpere sunt acoperite cu picături de apă);- mediu chimic activ (coroziv), in care după condiţiile de producţie timpîndelungat se află vapori sau gaze de substanţe chimice, care formeazădepuneri ce influenţează distructiv asupra izolaţiei şi părţilor conductoare;- prezenţa simultană a doua şi mai multe condiţii în orice combinaţie,nominalizate la clasa I.3. Încăperi fără pericol înalt de electrocutare, în care lipsesc condiţiile enumerate laclasele I şi II de încăperi.

Pericolul electrocutării la exploatarea instalaţiilor electrice este determinat de aceea, că

părţile conductoare sau corpurile maşinilor ce au nimerit sub tensiune în rezultatul unor defecte de izolaţie nu emit semnale, care ar preîntâmpina omul despre pericol. Reacţia omului la curentul electric apare doar după trecerea lui prin corpul uman. Valoarea curentului ce se scurge prin corpul omului este factorul principal de care depinde rezultatul electrocutării: cu cât este mai mare curentul, cu atât este mai periculoasă acţiunea lui. Omul începe să simtă curentul ce se scurge prin corp la valori relativ mici – 0,5…1,5 mA, numitcurent simţit. Curentul cu valoarea de 10…15 mA la scurgere prin corp provoacă contracţii involuntare ale muşchilor mâinilor şi omul nu se poate elibera sine stătător de contactul cu părţile conductoare. Curentul cu asemenea valoare poartă denumirea de curent de reţinere sau curent de contracţie. Curenţii cu valoarea de 50…80 mA sunt numiţi curenţi de fibrilaţie, deoarece la scurgerea lor prin corp încep să lucreze haotic inima şi plămânii şi poate avea loc oprirea activităţii lor. Curentul cu valoarea mai mare de 100 mA este considerat curent mortal. Cunoscând pericolul acţiunii curentului electric asupra organismului uman în activitatea de producţie sunt utilizare un şir de măsuri şi mijloace de protecţie cu caracter organizatoric şi tehnic.

Organizarea locului de muncaOrganizarea corecta a locului de munca da posibilitatea de micsorare rationala a locului si scurteaza pina la minim cheltuielile timpului la cautarea instrumentelor necesare sau a materialului.Foarte important este organizarea in ateliere pentru a crea conditii favorabile industrial.Prin loc de munca se intelege suprafata sau spatiul in care muncitorii sau o echipa de muncitori actioneaza cu ajutorul uneltelor de mina asupra obiectelor muncii in vederea extragerii sau transformarii lor.După tipul de organizare a producţiei, locurile de muncă se clasifică în:

• Locuri de muncă pentru producţia de unicate şi de serie mică• Locuri de muncă pentru producţia de serie mijlocie• Locuri de muncă pentru producţia de serie mare şi de masă

După gradul de mecanizare şi de automatizare a producţiei, ele sunt:• Locuri de muncă cu procese manuale• Locuri de muncă cu procese manual-mecanizate• Locuri de muncă cu procese mecanizate

Tensiunea de pas În cazul scurgerii unui curent în pamânt fie printr-o instalatie de legare la pamânt, fie prin caderea la pamânt a unui conductor rupt aflat sub tensiune, solul opune rezistenta trecerii acestui curent.

In apropierea locului de scurgere a curentului rezistenta solului este mare, deoarece curentul trece printr-o suprafata relativ mica. Pe masura departarii de acest punct rezistenta devine practic egala cu zero. Regiunea în care densitatea de curent se anuleaza se numeste zona de potential nul. Rezistenta pe care o opune solul la trecerea curentului electric care se scurge în pamânt este cuprinsa între punctul de intrare al curentului si zona de potential nul. Punctele de pe suprafata solului cuprinse în acest interval au potentiale diferite.

Daca un om atinge cu piciarele doua puncte de ptentiale diferite, el va fi supus la diferenta dintre cele doua potentiale. Aceasta diferenta dintre potentiale se numeste tensiune de pas.

Cu cât lungimea pasului este mai mare, cu atât tensiunea de pas va fi mai mare, deoarece diferenta de potential este mai mare.

Datorita acestui fapt, se recomanda apropierea cu pasi foarte mici de un conductor cazut la pamânt. Animalele mari, cad deseori victime tensiunii de pas, deoarece au o distanta mare între picioarele din fata si cele din spate, fiind supuse unei diferente de potential mare.Legarea cu pamintul

Legarea cu firul 0 (nul)

Grupele de securitate electricaSecuritatea electrică -sistem de măsuri organizatorice si mijloace tehnice de revenire a efectelor nocive şi ericuloase asupra lucrătorilor şi nsumatorilor curentului electric i arcului voltaic.În ultimul timp, odată cu evoluţia în domeniul tehnic, energia electrică devine o necesitate pentru viaţa de zi cu zi tot mai importantă. Aceasta se manifestă prin apariţia şi perfecţionarea a multor maşini şi aparate electrice moderne, inclusiv în sectorul casnic (maşini de spălat rufe, unelte electrice, cuptoraşe, uscătoare, încălzitoare, ş.a.). Toate aceste receptoare electrice moderne, desigur, au înlesnit multe procese, însă ele prezintă şi anumite pericole, solicitînd şi exigenţe faţă de reţeaua electrică la care sunt conectate, pentru asigurarea securităţii electrice la utilizarea lor şi întru evitarea cazurilor de electrocutări.Orice echipament electric conectat la reţeaua electrică poate pune viaţa utilizatorului în pericol dacă nu sunt respectate modul şi condiţiile de utilizare date de producător sau dacă acesta este conectat la o reţea electrică defectă.Electrocutările se produc prin atingeri directe, adică atingerea elementelor conductoare ale unei instalaţii electrice aflate sub tensiune sau atingeri indirecte, adică atingerea unui element conductor care în mod normal nu este sub tensiune dar care în mod accidental poate fi pus sub tensiune.

Masurile de siguranta la incarcarile intrumentului suportabilMasuri tehnice de protectie impotriva electrocutarii prin atingere directa.Acoperiri cu materiale electroizolante ale partilor active (izolarea de protectie) ale instalatiilor si echipamentelor electrice.Materialele electroizolante folosite trebuie sa fie rezistente la solicitarile fizice si chimice din mediul in care functioneaza. Nu se asigura protectia daca acoperirile se realizeaza cu vopsea, lac, email, material textil.Inchideri in carcase sau acoperiri cu invelisuri exterioare.Carcasele si invelisurile exterioare trebuie sa fie rezistente la solicitarile fizice si chimice din mediu. In functie de modul in care se utilizeaza echipamentul electric, se stabileste gradul normal de protectie minim pe care trebuie sa il aiba, grade standardizate.In situatia in care, in calitate de angajator, nu este posibil sa asigurati utilizarea echipamentelor de munca fara niciun risc pentru sanatatea si securitatea lucratorilor dvs., aveti obligatia sa luati masuri corespunzatoare pentru reducerea riscurilor.La instalatiile electrice de joasa tensiune, aceasta modalitate este singura masura tehnica de protectie si se foloseste cumulat cu masurile organizatorice. La instalatiile electrice de inalta tensiune, mijloacele de protectie electroizolante reprezinta masuri suplimentare de protectie si se folosesc impreuna cu alte masuri tehnice si cu cele organizatorice.Izolarea se executa astfel incat omul sa nu poata veni in contact cu elemente metalice

intre care exista diferente de potential periculoase. Dimensiunile invelisului izolator trebuie sa fie suficient de mari, astfel incat omul sa nu poata fi supus la tensiuni de atingere si de pas periculoase.

Mijloace de protecite in instalatiile electricePentru evitarea accidentelor prin electrocutare, este necesara eliminarea posibilitatii de trecere a unui curent periculos prin corpul omului. Masurile, amenajarile si mijloacele de protectie trebuie sa fie cunoscute de catre tot personalul muncitor din toate domeniile de activitate.Principalele masuri de prevenire a electrocutarii la locurile de munca sunt: 1) Asigurarea inaccesibilitatii elementelor care fac parte din circuitele electrice si care se realizeaza prin: 2) amplasarea conductelor electrice, chiar izolate, precum si a unor echipamente electrice, la o inaltime inaccesibila pentru om. Astfel, normele prevad ca inaltimea minima la care se pozeaza orice fel de conducto electric sa fie de 4M, la traversarea partilor carosabile de 6M, iar acolo unde se manipuleaza materiale sau piese cu un gabarit mai mare, aceasta inaltime se depaseasca cu 2.25m gabaritele respective. 1)Izolarea electrica a conductoarelor; 2)Folosirea carcaselor de protectie legate la pamant; 3)Ingradirea cu plase metalice sau cu tablii perforate, respectandu-se distanta impusa pana la elementele sub tensiune.· Folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24, 36V) pentru lampile si sculele electrice portative. Sculele si lampile portative care functioneaza la tensiune redusa se alimenteaza la un transformator coborator. Deoarece exista pericolul inversarii bornelor este bine ca atat distanta picioruselor fiselor de 12, 24 si 36V, cat si grosimea acestor picioruse, sa fie mai mari decat cele ale fiselor obisnuite de 120, 220 si 380 V, pentru a evita posibilitatea inversarii lor.

Mijloace de protectie individuala de actiune a curentului electricFolosirea mijloacelor individuale de protectie si mijloacelor de avertizare. Mijloacele de

protectie individuala se intrebuinteaza de catre electricieni pentru prevenirea electrocutarii prin atingere directa si pot fi impartite in doua categorii: principale si

auxiliare.

Mijloacele principale de protectie constau din: tije electroizolante, clesti izolanti si scule cu manere izolante. Izolatia acestor mijloace suporta tensiunea de regim a instalatiei in

conditii sigure; cu ajutorul lor este permisa atingerea partilor conductoare de curent aflate sub tensiune.

Mijloacele auxiliare de protectie constau din: echipament de protectie (manusi, cizme, galosi electroizolanti), covorase de cauciuc, platforme si gratare cu picioruse

electroizolante din portelan etc. Aceste mijloace nu pot realiza insa singure securitatea impotriva electrocutarilor.

18-19Ordinea de mentinere a echipamentului de lucru, si evidenta lorConform studiilor de specialitate din domeniul securitatii muncii, una din cele mai frecvente cauze ale accidentelor de munca este utilizarea de echipamente de protectie

necorespunzatoare in timpul lucrului.Accidentele de munca afecteaza direct persoana implicata, prin provocarea de suferinta fizica sau chiar moarte, dar afecteaza si angajatorul, prin costuri financiare importante generate de amenzi, oprirea temporara a muncii, reinstruirea sau reincadrarea personalului, plata unor asigurari de risc.Toate acestea pot fi evitate prin utilizarea corespunzatoare a echipamentelor de lucru adecvate si instruirea personalului conform normelor specifice de protectie in munca.

Regulele generale de folosire cu mijloacele de protectieMăsurile generale de prevenire a incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor privesc:a) controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activităţilor, pe timpul desfăşurării şi după încheierea acestora;b) stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice în vederea reducerii riscului de incendiu ori a consecinţelor incendiilor;c) menţinerea condiţiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor în siguranţă şi pentru securitatea echipelor de intervenţie în cazul izbucnirii unui incendiu;d) întreţinerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor.Exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi utilajelor de orice categorie se face conform reglementărilor tehnice specifice.Exploatarea mijloacelor tehnice prevăzute la aliniatul anterior cu defecţiuni, improvizaţii sau fără protecţia corespunzătoare faţă de materialele sau substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate este interzisă.

La utilizarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi utilajelor de orice categorie este obligatorie respectarea instrucţiunilor de funcţionare, verificare şi întreţinere, precum şi a măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, emise şi aprobate potrivit legii.

Conductoare , Snururi , CabluriCablu electric este un mănunchi de fire conductoare, izolat sau neizolat, folosit pentru a transmite energie electrică la distanță sau semnale de telefonie fixă. Există și cabluri electrice ce sunt alcătuite din conductori izolați unul față celălalt cuprinși de o manta comună. De asemenea în telecomunicații și televiziune se întrebuințează cabluri speciale pentru transmiterea de informații sau semnale TV, deci cabluri așa-zise „neenergetice”. În general, în afară de materiale conductoare, structura cablului electric (izolat) poate cuprinde și materiale electroizolante, materiale de impregnare sau materiale de protecție.

Conductorul electric - este un corp metalic , cu lungimea mult mai mare decat diametrul , prevazut cu un invelis exterior izolator si care constitue o cale de curent intr-un circuit electric.Conductorul poate fi : unifilar (brut) , multifilar (litat).

Materiale electroizolanteMaterialele electroizolante se utilizeaza la izolarea cailor de curent intre ele si fata de pamant(masa).De asemenea se mai folosesc la dielectric in condensatoare . Comportarea unui dielectric cand este pus intr-un camp electric: -fenomenul de conductie

-fenomenul de polarizare Fenomenul de conductie consta in aparitia unui mic curent de conductie,dovedind ca rezistenta este mare,darn u infinita. Fenomenul de polarizare se produce diferit in functie de tipul dielectricului(polar,sau nepolar). Materialele polare au sarcini pozitive, si negative grupate in dipoli,iar materialele nepolare nu contin dipoli deoarece centrul sarcinilor negative coincide cu cel al sarcinilor pozitive. Dielectricii polari respectivi nepolari,prin plasare intr-un camp electric,sufera o transformare prin deplasarea dipolilor respective deplasarea centrelor de actiune a sarcinilor pozitive si negative. Miscarea sarcinilor determina un curent de polarizare care incalzeste dielectricul in campuri de inalta frecventa determinand pierderi

Proprietati electrice ale materialelor electroizolante: 1) Rezistivitatea de volum si de suprafata Un dielectric solicitat de un camp(diferenta de potential)poate conduce curentul electric fie prin suprafata sa,fie prin interior.Asta inseamna ca se pot forma 2 cai de curent fie pe suprafata, fie prin interior. 2) Rezistivitatea dielectrica –capacitatea unui conductor Permitivitatea dielectrica intervine in formula capacitatii care se formeaza prin plasarea dielectricului in camp. 3) Rigiditatea dielectrica Rigiditatea dielectrica sau campul de strapungere reprezinta tensiunea la care se strapunge 1 cm grosime din dielectric. 4) Tangenta unghiului de pierderi. In cazul in care un dielectric nu are pierderi(dielectric ideal)puterea pierduta este egala cu 0.In realitatea un dielectric prezinta pierderi prin incalzire datorita deplasarii sarcinilor(dipolilor)in cazul aplicarii unui camp alternativ(mai ales daca este de inalta frecventa)

Sigurante fuzibileSiguranța fuzibilă este un aparat de protecție care întrerupe circuitul în care este conectat, când curentul electric depășește un anumit timp o valoare dată, prin topirea unuia sau mai multor elemente fuzibile.Siguranțele fuzibile se grupează în doua clase de funcționare, care definesc domeniul de curent pe care îl pot întrerupe:1)clasa de funcționare g (siguranțe de uz general) cuprinde siguranțele ale căror elemente de înlocuire rezistă la acțiunea curenților mai mici sau egali cu curentul lor nominal;2)clasa de funcționare a (siguranțe asociate) cuprinde siguranțele ale căror elemente de înlocuire rezistă la acțiunea curenților mai mici sau egali cu curentul lor nominal și pot întrerupe în condiții precise toți curenții de la un anumit multiplu al curentului nominal până la capacitatea lor nominală de rupere.



Intrerupatoare AutomateUn întrerupător automat este un comutator electric automat destinat să protejeze circuitele electrice împotriva scurtcircuitelor, astfel încât circuitul protejat să nu sufere

stricăciuni din cauza efectelor termice provocate de un curent mai mare decât cel nominal. Spre deosebire de siguranțele electrice fuzibile, care după fiecare declanșare trebuie înlocuite (deoarece se arde fuzibilul), întrerupătoarele automate trebuie doar reanclanșate manual după înlăturarea defectului sau încetarea stării de suprasarcină, aceasta deosebindu-le de siguranțele automate care reanclanșează singure în cazurile menționate. Întrerupătoarele automate există într-o largă diversitate de mărimi, de la întrerupătoare miniatură până la întrerupătoare de foarte mari dimensiuni, folosite la tensiuni foarte înalte (e.g. 400kV). Numărul de poli poate fi 1, 1+N, 2, 2+N, 3, 3+N,4PÎntreruptoarele au în construcție un releu electromagnetic, care comandă declanșări foarte rapide în caz de scurtcircuit, care este, de altfel, și funcția principală a întreruptoarelor. Curentul releului este reglabil, și se alege mai mare decât al supracurenților temporari de scurtă durată, cum ar fi cei ce apar la pornirea motoarelor electrice.

Relee termiceSunt aparate destinate protecţiei împotriva suprasarcinilor de durată. Principiul lor de funcţionare se bazează pe proprietatea bimetalelor de a se deforma atunci când temperatura acestora se modifica (in figura de mai jos). Bimetalul este o bandă realizată din 2 plăci metalice îmbinate prin sudare, lipire sau nituire. Cele 2 bimetale au coeficienţi de dilatare termică diferiţi. La încălzire bimetalul se curbează si întrerupe circuitul de alimentare a instalaţiei protejate. întreruperea se realizează prin cuplarea releului termic cu un echipament de întrerupere - de exemplu, un contactor. Astfel, releul termic întrerupe circuitul bobinei contacorului (sau al altui echipament de întrerupere) care la rândul său întrerupe circuitul de alimentare a receptorului pe care îl protejează, in acest fel bimetalul releului termic întrerupe curenţi de valoare mică, ce trec prin bobina echipamentului de întrerupere. Releele termice pot fi cu sau fără rearmare, adică prevăzute sau lipsite de dispozitivul de blocare a reanclasârii. în cazul lipsei dispozitivului de blocare instalaţia protejată funcţionează nestabil, fiind succesiv conectată si deconectată. Reanclasarea se realizează manual sau automat. Releele termice pot fi prevăzute cu o bandă metalică de compensare termică ce permite declanşarea la valoarea impusă a intensităţii din circuit, independent de temperatura ambiantă. Aceasta este eficace între -20 şi + 50 °C.

ContactoareContactoarele sunt aparate de conectare cu o singură pozitie de repaus, actionate altfel decât manual, capabile de a închide, de a suporta şi a deschide curenti în conditii normale de functionare a circuitului. Contactoarele închid şi mentin închis un circuit cât timp durează comanda. Datorită posibilitătii de a fi comandate la distantă pe cale electrică, uşor adaptabilă atât comenzilor voite cât şi celor automate, contactoarele electromagnetice au un larg domeniu de utilizare, în toate instalatiile moderne, automatizate sau nu. Astfel, ele se folosesc pentru comanda şi protectia electromotoarelor. Echipamentele moderne de tractiune electrică, echipamentele pentru poduri rulante, macarale, echipamente navale, etc. folosesc în exclusivitate acest sistem. Totodată contactoarele creează posibilitatea realizării unor manevre cu frecventă mare în timpi scurti pe baza unui program dinainte stabilit. Contactoarele pot fi de curent continuu, de curent alternativ sau mixte, la care căile de curent sunt parcurse de curent alternativ şi bobina electromagnetului de actionare în curentcontinuu sau invers.

Contactorul are următoarele părti componente:a) sistemul contactelor principale, destinate stabilirii şi întreruperii continuitătii circuitului principal, având robustete mare, specializate pentru frecvente ridicate de conectare şi un număr mare de manevre (andurantă mecanică şi electrică).b) Sistemul de stingere al arcului electric format din camere de stingere din material ceramic cu proprietăti deionizante, prevăzute cu bobine de suflaj sau utilizând efectul de electrod, în camere de stingere cu nişe feromagnetice.c) Sistemul de actionare- electromagnetul de comandă, mecanismul cinematic şi accesoriile aferente care asigură energia necesară închiderii sau deschiderii.d) Sistemul de fixare care cuprinde reperele de sustinere a părtilor componente mentionte anterior.În completarea paragrafului se va revedea lucrarea referitoare la tipurile constructive şi parametrii nominali.

Puntea de diode