OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

ZODIACUL, CHEIA OMULUI ŞI UNIVERSULUI

colecţia IZVOR Nr. 220

Cap I Incinta Zodiacului

Ştiinţa iniţiatică ne învaţă că noi trăim într-un ocean fluidic pe care îl numeşte lumină astrală. Acest fluid este atât de sensibil încât totul se înscrie în el: cea mai nesemnificativă dintre acţiunile noastre, cea mai mică emoţie, cel mai mic gând. După tradiţia ezoterică, această lumină astrală este o materie de o extremă subtilitate pe care o degajă toate creaturile, oamenii, animalele, plantele, pietrele şi chiar stelele. Acest fluid a fost denumit de Hermes Trimegistul “Telesma” şi a spus despre el: “Soarele este tatăl său, luna este mama sa, vântul l-a transportat în pântecul său şi pământul este doica sa.” Evident, nu trebuie să înţelegem soarele (focul), luna (apa), vântul (aerul) şi pământul numai ca cele patru elemente materiale pe care le cunoaştem, ci trebuie să le luăm ca principii cosmice fundamentale din care e constituită materia.

Hinduşii numesc această materie fluidică Akasha. Dar în realitate nu contează numele pe care i se dă: electricitate cosmică, şarpele primordial, forţa Fohat… Cum fiecare creatură care gândeşte, simte şi acţionează îi imprimă vibraţii noi, e imposibil să determinăm şi să numim toate formele sale de la crearea lumii. Natura sa e extrem de misterioasă, şi tot ce putem spune despre ea este totodată adevărat şi neadevărat. Această Akasha are deci proprietatea de a înregistra tot ce se întâmplă în univers. Şi de altfel, proba că totul se înregistrează este că clarvăzătorii pot citi despre un obiect evenimentele care s-au derulat în jurul lui, şi chiar destinul unei persoane care a avut acel obiect în mână pentru un minut sau două. Eu vorbesc, evident, de adevăraţii clarvăzători. Existenţa unei astfel de clarvederi este un argument extraordinar: dacă savanţii materialişti ar ţine cont de ea, ar fi obligaţi să-şi modifice punctul lor de vedere asupra naturii materiei.

Acest fluid, acestă Akasha unde totul se imprimă, unde totul se reflectă, se întinde până la marginile universului, reprezintă pentru noi limitele zodiacului, pentru că cercul zodiacului reprezintă simbolic spaţiul pe care Dumnezeu l-a delimitat pentru a crea lumea. De altfel, după Ştiinţa iniţiatică, succesiunea celor douăsprezece semne ale zodiacului (Berbecul , Taurul , Gemenii , Cancer , Leu , Fecioară , Balanţa , Scorpionul , Săgetătorul , Capricornul , Vărsătorul , Peştii ) relevă diferitele etape ale creaţiei.

1

Berbecul dă impulsul, este forţa de nestăpânit care tâşneşte şi vrea să se manifeste cu orice preţ, ca mugurii primăvara. Acestei forţe brute Taurul îi aduce materie, dar această materie încă nu este organizată, ea nu este decât o masă fără formă de elemente nediferenţiate. Când vedeţi un şantier în pregătire în ce vederea construcţiei unei case, este etapa Taurului. Dar cu aceste elemente trebuie realizat ceva. De aceea Gemenii încep să stabilească o reţea de comunicaţie pentru ca munca să se poată face: acestea sunt scările, roabele, scripeţii, macaralele care transportă materialele dintr-un punct în altul al şantierului.

Când soseşte Cancer-ul, el stabileşte fundaţia, o bază solidă din “beton armat”. În natură, această bază este sămânţa, miezul, spre care încep să conveargă diferitele elemente care vor contribui la dezvoltarea sa. Asupra acestui miez Leul începe să lucreze, introducând o forţă centrifugă. El măreşte căldura şi de asemenea şi intensitatea mişcării. O explozie se produce şi masa începe să se manifeste şi să proiecteze raze în spaţiu. Atunci când îi vine rândul să sosească, Fecioara declară că trebuie introduse ordinea şi organizarea în acest ansamblu. Ea se pune deci pe treabă şi fiecare lucru este pus la locul său. Dar ordinea e insuficientă, lipseşte un element estetic, de armonie, şi Balanţa aduce acest element. Este a şaptea zi (al şaptelea semn) şi munca se opreşte puţin, pentru ca lucrătorii să se poată odihni şi distra un pic.

În acest climat de veselie, unii lucrători uită de muncă şi se lasă copleşiţi de lene, moliciune. Astfel elementele de dezagregare încep să se introducă: apare Scorpionul, şi iată necazurile, ostilităţile. Este deci rândul Săgetătorului să apară, care posedă darul de a împăca fiinţele între ele şi a le lega Cerului. Când soseşte, el canalizează acest prea-plin de energii în fierbere pentru a le orienta (arcul şi săgeata pe care le ţine centaurul) şi să le facă să servească unei activităţi superioare. Acum, această lume ordonată ale a cărui roţi (dinţate) funcţionează perfect are tendinţa de a se cristaliza, a îngheţa sub influenţa Capricornului, şi viaţa începe să o părăsească. Atunci, pentru a nu fi distrusă din cauza tendinţei de materializare, Vărsătorul pune în acţiune acţiune curenţii puternici ai spiritului. Când sosesc Peştii, ei proiectează pacea asupra lumii. În această pace şi armonie universală, viaţa devine pură, subtilă, până ce totul se topeşte şi se reîntoarce spre Oceanul originilor.

Toţi cei care penetrează încinta zodiacului sunt supuşi imperativelor timpului (perioade, cicluri) şi spaţiului (localizarea în interiorul incintei). Numai cele mai pure spirite sunt libere, ele nu sunt înlănţuite de timp şi spaţiu. Dar de îndată ce se încarnează, ele intră în incinta zodiacului şi sunt prinse în cercul magic al implacabilului destin care înlănţuie chiar şi fiinţele cele mai luminoase, marii Fii ai lui Dumnezeu.

De altfel, cu corpul ei fizic, fiinţa umană reprezintă ea însăşi cercul zodiacului în interiorul căruia spiritul său este menţinut captiv. Fiecărui semn îi corespunde o parte a corpului:

Bebecul : capulTaurul : gâtulGemenii : braţele-plămâniiCancer : stomaculLeul : inimaFecioara : intestinele şi plexul solarBalanţa : rinichiiScorpionul : organele genitaleSăgetătorul : coapseleCapricorul : genunchii

2

Vărsătorul : pulpelePeştii : picioarele

Pentru a scăpa acestui Şarpe care îl stânge în inelele sale, omul trebuie să iasă din ciclul reîncarnărilor.

În momentul naşterii, corpul eteric al copilului care mai este încă ca o ceară moale şi virgină, primeşte amprenta influenţelor astrale. Apoi, odată ceara răcită, ea nu mai poate fi modificată. Atunci când copilul scoate primul său strigăt, cerul aplică pecetea sa pe corpul său eteric şi fixează horoscopul său în care se înscrie destinul său. Singurul mijloc pentru om de a se elibera de limitările pe care i le impun astrele este să muncească pentru a restabili conştient legătura cu Dumnezeu, scăpând astfel de legea necesităţii pentru a intra sub legea graţiei. Dar această libertate la care aspirăm toţi este ultimul lucru pe care îl vom obţine. De aceea libertatea este considerată ca o coroană a spiritualităţii; această coroană este un cerc de lumină pe care Iniţiatul îl poartă deasupra capului pentru a arăta că este ieşit din cercul limitărilor terestre.

Să studiem acum consecinţele practice pentru viaţa noastră cotidiană a existenţei cercului zodiacal. Să presupunem că plimbându-vă prin munţi vă amuzaţi strigând un cuvânt, un apel, ce se petrece? Muntele vi-l retrimite. Sunetul, cuvântul, s-au lovit de un obstacol care le-au trimis înapoi. Este exact ca şi cum aţi arunca o minge spre sol: ea sare… sau spre un perete: ea revine izbindu-vă. Acestea sunt legi fizice şi legile fizice sunt o reflectare a legilor spirituale. Deci, dacă veţi striga: “Vă iubesc”, din toate părţile ecoul va reveni spunându-vă: “Vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc…” Şi dacă veţi striga: “Vă detest”, din toate părţile ecoul vă va răspunde: “Vă detest, vă detest, vă detest…”

Trebuie să înţelegeţi că în viaţă acelaşi lucru nu încetează să se repete: fără încetare, prin gândurile, sentimentele, actele sale, omul emite unde benefice sau malefice; aceste unde călătoresc prin spaţiu până când întâlnesc un obstacol care le trimite spre el, şi primeşte atunci cadouri sau lovituri de baston. Ei da, şoc şi retur (acţiune şi reacţiune). Toţi care cunosc această lege se străduiesc să trimită peste tot lumină, dragoste, bunătate, puritate, căldură, şi într-o zi sau alta ei vor primi obligatoriu în retur aceleaşi binecuvântări: ei se vor simţi fericiţi, împliniţi, vor obţine succese. Îşi vor spune: “Dumnezeu m-a răsplătit!” Nu, Dumnezeu nici măcar nu e la curent, El are alte lucruri de făcut decât să ne observe fără încetare şi să-şi noteze toate acţiunile noastre pentru a ne recompensa sau a ne pedepsi. El a stabilit legi în noi şi în afara noastră, şi aceste legi sunt cele care ne pedepsesc sau ne recompensează.

Cercul cu un punct central ☉ , aceasta e structura pe care o regăsim peste tot în univers. Luaţi orice organism, o celulă de exemplu: veţi vedea un nucleu, citoplasmă şi în jur o peliculă, membrana. Luaţi un fruct: în centru veţi găsi miezul, apoi pulpa, carnea …. pe care o mâncăm şi în fine pielea sau coaja. Deci, orice organism viu are un centru, apoi un spaţiu unde viaţa circulă şi în fine, o “piele” care serveşte drept frontieră, limită, graţie căreia legea ecoului poate acţiona.

Acum, se poate ca distanţa de la centru la periferie să fie foarte mare, vocea să călătorească foarte foarte departe, şi că numai după ani să întâlnească un obstacol care să o trimită înapoi. Nu din cauză că legea şocului şi returului se face aşteptată nu se produce nimic; da, se va produce mereu ceva, dar mai târziu, poate într-o altă încarnare, pentru că frontiera (sau periferia, obstacolul) este foarte îndepărtată. Şi astfel se explică destinul înscris în tema noastră astrală: ea este consecinţa acţiunilor noastre trecute.

Atomul şi sistemul solar posedă o structură identică: un cerc cu un punct central. Iar spaţiul care înconjură acest punct reprezintă materia; fără spaţiu, materia nu ar exista. În timp ce spiritul nu are nevoie de spaţiu; puterea sa ţine de faptul că deşi fiind un punct infim, el acţionează peste tot deodată. Numai în graniţele acestui spaţiu ocupat de materie totul se loveşte, apoi se reîntoarce spre punctul de plecare. Astfel, prin intermediul materiei, tot ceea ce facem, tot ceea ce gândim revin la noi după ce au parcurs spaţiul. Materia e cea

3

care retrimite ecoul, nu spiritul. Spiritul acţionează şi materia reacţionează, ea răspunde impulsului. Rolul său este de a face faţă spiritului, de a se opune lui, de a-l limita, de al face prizonier chiar. Şi zodiacul este această limită care cuprinde universul nostru aşa cum şi şarpele materiei cuprinde spiritul.

Cap II Formarea omului şi Zodiacul

Formarea omului s-a derulat în paralel cu cea a universului. La origine, fiinţa umană era o simplă sferă fluidică. Ea nu avea nici plămâni, nici stomac, nici membre, ci numai un cap care se deplasa ca o meduză într-un ocean de foc. Atunci când o parte din acest foc s-a condensat pentru a forma aerul, au apărut plămânii. Mai târziu, o parte de aer s-a condensat pentru a produce apa, şi atunci s-au format stomacul, pântecul, intestinele. În fine, o parte din apă s-a condensat pentru a produce pământul şi s-au format picioarele, braţele.

Dar aceste patru elemente care constituiau substanţa omului şi a universului nu erau elementele materiale pe care noi le cunoaştem; ele erau de natură eterică, subtilă, şi omul astfel format nu exista încă în planul fizic. Omul n-a început să se materializeze decât atunci când picioarele sale au fost formate, şi tocmai picioarele s-au materializat primele, apoi gambele, coapsele, organele genitale, plexul solar, stomacul… şi aşa mai departe până la cap. Capul s-a materializat ultimul cu toate că s-a format primul; picioarele, care s-au format ultimele s-au materializat primele. Cei doi curenţi: involutiv (apariţia organelor în ordinea: cap, plămâni, etc.) şi evolutiv (materializarea lor în ordine inversă), îi regăsim în zodiac.

Atunci când enumeraţi semnele zodiacului începând în ordinea: Berbec, Taur, Gemeni, Cancer, etc…urmaţi mişcarea involutivă. Astfel s-a format omul, începând cu capul. Şi Berbecul este tocmai capul, pentru că am văzut că fiecărui semn al zodiacului îi corespunde o parte a corpului uman. Iar atunci când punctul vernal (această lucrare nefiind un manual de astrologie, elementele astronomice de bază privind zodiacul se presupun cunoscute) parcurge zodiacul în sens invers, în ordinea: Peşti, Vărsător, Capricorn, Săgetător, Scorpion, etc.. traiectul său corespunde unei mişcări evolutive; el urmează ordinea în care s-au materializat organele. Dacă luăm în considerare acum mişcarea planetelor în raport cu zodiacul, regăsim aceeaşi opoziţie. Constelaţiile zodiacului urcă pe cer urmând aceeaşi ordine: Berbec, Taur, Gemeni, în timp ce planetele se rotesc în sens invers.

Putem încă să studiem opoziţia între planete şi zodiac dintr-un alt punct de vedere. Zodiacul reprezintă partea stabilă, imuabilă. Spre deosebire de planete care sunt mereu în mişcare, zodiacul păstrează ordinea şi regularitatea sa. Niciodată nu s-a văzut Berbecul alături de Balanţă, sau Peştii între Leu şi Fecioară. Constelaţiile zodiacului conservă acceaşi ordine din eternitate, în timp ce planetele nu sunt niciodată în acelaşi loc nici în aceeaşi ordine unele în raport cu altele. Ele reprezintă domeniul psihic care variază în mod constant în opoziţie cu corpul fizic care prezintă mereu aceeaşi dispoziţie. Nici capul, nici stomacul, nici picioarele nu şi-au schimbat niciodată locul. Membrele, organele păstrează, ca şi semnele zodiacului, un loc fix de la creaţia lumii. În timp ce în interiorul corpului, totul este în mişcare: mişcarea sângelui, o umorilor şi curenţii nervoşi care traversează organismul. Exact ca planetele care sunt mereu în mişcare.

Pe de altă parte, ştiţi că planetele primesc o mare putere, sau din contră influenţa lor e micşorată după semnele pe care le parcurg, şi ele la rândul lor acţionează asupra acestor semne. Când Marte ajunge în Berbec, el devine puternic, pentru că Berbecul îi dă toate energiile sale. Marte şi Berbecul se simpatizează reciproc, se înţeleg unul pe altul şi îşi extrag forţe unul din altul. Dar când Marte soseşte în alte semne ca şi Cancer sau Balanţă, de exemplu, el devine slab pentru că aceste semne îi sunt străine. În acelaşi fel, în noi,

4

Ceea ce reprezintă planetele, adică impulsurile, tendinţele, sentimentele, sunt mai

mult sau mai puţin exaltate sau diminuate după organele, centrele prin intermediul

cărora se manifestă. Dacă vă veţi pune dragostea în cap, ea nu v-a acţiona în acelaşi fel

ca şi cum aţi fi pus-o în inimă. Şi dacă veţi plasa înţelepciunea altundeva decât în cap, ce

va face ea?… Numai acolo unde organele şi forţele se înţeleg primesc unele de la altele

mari energii. Iată nişte puncte care trebuie aprofundate.

La fel cum planetele se găsesc exaltate sau în exil în unele semne, la fel facultăţile

noastre intelectuale, afective şi fizice sunt întărite sau slăbite după organele prin

intermediul cărora ele caută să se exteriorizeze.

Nu trebuie să vă mulţumiţi să studiaţi zodiacul într-o manieră abstractă, teoretică ci să învăţaţi să-l regăsiţi şi să-l interpretaţi în toate manifestările existenţei. Numai atunci astrologia va deveni cu adevărat vie şi utilă pentru voi. Zodiacul este o carte de o extraordinară bogăţie şi profunzime, care conţine toate misterele vieţii. Multiplele combinaţii pe care le formează neîncetat semnele şi planetele între ele sunt ca şi firele care se ţes. Zi după zi aceste combinaţii formează cadrul (de desfăşurare a) vieţii.

Cap III Ciclul planetar al orelor şi zilele săptămânii

Arborele sefirotic este o figură simbolică de o mare profunzime prin intermediul căreia kabbaliştii au vrut să exprime crearea lumii. Kabbala spune că la origine a fost Absolutul, Nemanifestatul, Ain Soph Aur, adică lumina fără de sfârşit, şi toată creaţia nu este decât o condensare a acestei lumini. Cele zece sefiroturi, sau regiuni divine, s-au format deci prin emanaţii succesive şi fiecare dintre ele este ataşat unei planete: lui Malkout îi corespunde Pământul, lui Iesod Luna, lui Hod Mercur, lui Netzach Venus, lui Tipheret Soarele, lui Gebourah Marte, lui Hesed Jupiter, lui Binah Saturn… În zilele noastre se atribuie Uranus lui Hokmah şi Neptun lui Kether, dar Anticii care nu cunoşteau planetele sistemului solar mai depărtate de Saturn îi atribuiau lui Hokmah zodiacul şi lui Kether primele turbioane care au prezidat creaţia.

Dacă luăm în considerare cele şapte planete, de la Lună la Saturn, plasate pe arborele sefirotic, vom vedea că sunt chiar cele ce corespund celor şapte zile ale săptămânii, dar într-o ordine diferită. În arborele sefirotic planetele sunt în ordinea: Luna, Mercur, Venus, Soare, Marte, Jupiter, Saturn iar zilele săptămânii sunt în ordinea: Soare (Duminica), Luna (Luni), Marte (Marţi), Mercur (Miercuri), Jupiter (Joi), Venus (Vineri), Saturn (Sâmbătă). Vă întrebaţi desigur la ce corespunde această ordine a zilelor săptămânii…

Să începem cu Saturn care este prima planetă plecând de sus din Arborele sefirotic. Tradiţia ezoterică spune că planeta Saturn guvernează asupra primei ore din ziua de Sâmbătă, în timp ce ora următoare e guvernată de Jupiter, a treia de Marte, a patra de Soare… şi aşa mai departe până la ora a opta, care este din nou sub influenţa lui Saturn; şi ciclul reîncepe. Tot la opt ore vom regăsi influenţa lui Saturn. Atingem astfel şi cea dea douăzeci şi patra oră şi constatăm că prima oră a zilei următoare e guvernată de Soare.

prima oră ∅ ⊕ ⊗ ℵ ℘ ℜ ℑSÂMBĂTĂ a 8-a oră ∅ ⊕ ⊗ ℵ ℘ ℜ ℑ

a 15-a oră ∅ ⊕ ⊗ ℵ ℘ ℜ ℑa 22-a oră ∅ ⊕ ⊗

5

prima oră ℵ ℘ ℜ ℑ ∅ ⊕ ⊗DUMINICĂ a 8-a oră ℵ ℘ ℜ ℑ ∅ ⊕ ⊗

a 15-a oră ℵ ℘ ℜ ℑ ∅ ⊕ ⊗a 22-a oră ℵ ℘ ℜ

Aplicând acelaşi procedeu fiecărei zile vom constata că prima oră este sub dominaţia planetei care corespunde acelei zile, adică Luna pentru Luni, Marte pentru Marţi, Mercur pentru Miercuri, etc.Iată cum se explică ordinea zilelor săptămânii.

Dar trebuie de asemenea să mai ştiţi că entităţi vii, inteligente sunt legate fiecărei planete. Deci fiecare oră care vine aduce cu ea entităţi care fac o muncă asupra plantelor, mineralelor, animalelor, oamenilor. Şi cum fiecărei planete îi este ataşată nu numai o culoare ci şi un sunet determinat (Do pentru Saturn, Re lui Jupiter, Mi lui Marte, Fa Soarelui, Sol lui Venus, La lui Mercur, Si Lunei), simfonia sunetelor variază cu ora zilei din cauza succesiunii spiritelor. Planetele sut cele care cântă în spaţiu, iar noi ne îmbăiem în această muzică care e denumită muzică a sferelor. Graţie meditaţiei, contemplaţiei omul poate să ajungă să perceapă această simfonie a planetelor, a ierarhiilor îngereşti… Animat de cântecul îngerilor universul respiră, se hrăneşte şi trăieşte.

Să reluăm ordinea planetelor în relaţie cu zilele săptămânii. Începând cu ziua lunii avem: ☽, ♂, ☿, ♃, ♀, ♄, ☉. Dacă, reluând aceeaşi ordine, sărim de fiecare dată o planetă avem: ☽, ,♀, ,♂, , , ceea ce corespunde succesiunii observate în Arborele sefirotic.☿ ☉ ♃ ♄

Să retranscriem orizontal această suită alternată de planete pentru două săptămâni:

ℑ ⊗ ℜ ⊕ ℘ ⊕ ∅ ℵ ℑ ⊗ ℜ ⊕ ℘ ⊕ ∅ ℵ

Să punem acum aceste serii faţă în faţă:

Avem imaginea a două unde în mişcare şi vedem că acolo unde, pentru o planetă, curba corespunde unui maxim, ea corespunde pentru seria din faţă unui minim. Dacă reprezentăm cele două serii una după alta obţinem această schemă:

6

În prima săptămână Soarele, Marte, Jupiter, Saturn sunt la maxim, în timp ce Luna, Mercur, Venus sunt la minim. Pentru săptămâna următoare e invers.

Aceste unde pe care le facem să apară sunt comparabile cu cele ale luminii. Atunci când trimitem o undă în spaţiu, o a doua undă se naşte simetric a cărei mişcare e inversă faţă de cea a undei trimise. Acolo unde pentru prima undă curba este convexă, pentru cealaltă este concavă. Aceasta arată că plenitudinea şi vidul nu există de fapt în sine, ci sunt complementare. Plenitudinea şi vidul nu sunt decât cele două principii masculin şi feminin care lucrează mereu împreună în univers. În om aceste două principii sunt reprezentate de suflet şi de spirit, de inimă şi de intelect. În Ştiinţa iniţiatică acest fenomen este simbolizat de şarpe, a cărui mişcare este o sinusoidă. Aţi remarcat faptul că coloana vertebrală care ne susţine întregul schelet este construită după aceeaşi mişcare sinusoidală a şarpelui, adică a luminii?

Dar să revenim la zilele săptămânii: Duminica e legată de Marţi, care transmite lui Joi, care transmite la rândul său spre Sâmbătă şi aşa mai departe: Luni, Miercuri, Vineri… Zilele formează un lanţ, succesiunea lor răspunde de asemena unui aranjament muzical. Planetele, zilele săptămânii cântă în cor în faţa Creatorului. Legate între ele ca bilele unui rozar fără sfârşit, ele formează un lanţ a cărui derulare s-a înscris în eternitate. Dacă rozarul are o mare importanţă în multe religii e pentru că el simbolizează înlănţuirea forţelor cosmice, succesiunea infinită a elementelor şi a fiinţelor. Noi facem parte cu toţii dintr-un lanţ; nu trebuie să uităm niciodată aceasta, pentru că conştientizând că aparţinem acestei derulări infinite vom trăi la unison cu armonia cosmică.

7

Cap IV Crucea destinului

Soarele parcurge toate constelaţiile zodiacului într-un an. Atunci când se naşte un copil, semnul său solar este cel al constelaţiei unde se găseşte soarele în acea zi: Berbec, din 21 Martie până în 20 Aprilie, Taur, din 21 Aprilie până în 20 Mai, etc…

În afara semnului solar mai există patru puncte importante într-un horoscop: constelaţia care se ridică la Est în momentul naşterii (Ascendentul), cea care apune la Vest şi îi este opusă (Descendentul), constelaţia care e la punctul culminant pe cer (Mijlocul Cerului) şi cea care îi este opusă (Fundul Cerului). Axele Ascendent – Descendent şi Mijlocul Cerului – Fundul Cerului divid horoscopul în patru părţi, fiecare fiind divizată în trei, ceea ce dă 12 case. Situăm prima casă plecând de la Ascendent şi astfel avem: între Ascendent şi Fundul Cerului casele 1, 2, 3; între Fundul Cerului şi Descendent, casele 4, 5, 6; între Deascendent şi Mijlocul Cerului, casele 7, 8, 9; între Mijlocul Cerului şi Ascendent, casele 10, 11, 12. Nu trebuie să confundăm ordinea semnelor zodiacului (Berec, Taur, Gemeni, etc… până la Peşti) cu cea a caselor care, cum v-am spus se calculează plecând de la Ascendent, unde se poate găsi orice semn.

Să vedem acum, rapid, la ce corespunde fiecare casă. • Prima casă: omul însuşi, tendinţele sale profunde• A doua casă: bunurile materiale, achiziţiile• A treia casă: relaţiile cu anturajul, fraţi şi surori, studii, micile călătorii.• A patra casă: familia, căminul.• A cincea casă: copiii, domeniul creaţiei, jocurile, speculaţiile.• A şasea casă: munca, sănătatea.• A şaptea casă: viaţa conjugală, asociaţiile.• A opta casă: moartea, lumea cealată.• A noua casă: marile călătorii, viaţa spirituală, filozofia, religia.• A zecea casă: situaţia socială, onorurile.• A unsprezecea casă: prietenii.

8

• A doisprezecea casă: încercările, inamicii, suferinţele.Dar aceste indicaţii pe care ni le dă astrologia curentă nu ne arată de ce o anume

casă are un anumit sens, nici motivul succesiunii caselor într-o ordine determinată. Vreau să vă arăt acum aceste legături.

În timpul vieţii, fiecare fiinţă e supusă influenţei celor doisprezece constelaţii şi fiecare dintre ele o influenţează într-un sens determinat. Pentru că, odată născut în planul fizic, fiecare om e obligat să urmeze o anumită evoluţie: creşte, îmbătrâneşte şi moare. Această evoluţie, care nu depinde de el, e indicată de cele douăsprezece semne ale zodiacului.

V-am spus înainte că, într-un horoscop, nu trebuie să confundăm semnele zodiacului cu casele, dar într-o schemă generală care schiţează evoluţia unei fiinţe, putem vedea totuşi o corespondenţă între semnele zodiacului şi case.

1. Micul copil care s-a născut se manifestă prin mişcare. El gesticulează, încearcă să atingă şi să prindă tot ce-i stă la îndemână. Dacă cineva se apropie de el, îl trage de veşminte, de păr sau barbă şi chiar îl loveşte. Dar toţi găsesc că copilul e adorabil, chiar dacă face prostii. Iată Berbecul ♈, prima casă, forţele vitale care ţâşnesc.

2. Copilul creşte şi cei din jurul său nu se gândesc decât să aibă grijă de el: să-l hrănească, să-l îmbrace, să-i aducă jucării, bomboane, imagini. Este cea de-a doua casă, Taurul ♉, bunurile.

3. Acum e timpul de a instrui copilul şi îl trimitem la şcoală. El are mici cărţi şi caiete cu ajutorul cărora învaţă să scrie şi să citească. El observă şi pune întrebări. Este agil şi promt, el aleargă mereu pe drumul şcolii. Drumurile sale între şcoală şi casă reprezintă primele mici călătorii. La şcoală face cunoştinţă cu alţi copii. Aceasta este cea de-a treia casă, Gemenii , studiile, relaţiile, micile călătorii.♊

4. Curând copilul devine un bărbat tânăr, întâlneşte o fată drăguţă (mai mult sau mai puţin după gustul său), şi visează la un cămin unde el şi iubita sa să trăiască împreună, şi încearcă să o prezinte pe tânără părinţilor săi. Este cea de-a patra casă, cea a Cancerului ♋, a căminului.

5. Iată-l acum căsătorit de ceva timp şi tată de familie. Seara, venind de la muncă îşi întâlneşte copii şi se bucură să-i vadă; jocurile lor sunt un spectacol pe care îl preferă spectacolelor lumii exterioare şi se joacă cu ei. În faţa altora se simte mândru că e tată. Este tocmai ceea ce caracterizează semnul Leului ♌, care vrea să se impună în anturajul său, să profite de bucuriile existenţei şi este mândru să-şi arate creaţiile, copii săi.

6. Acum viaţa a devenit dificilă: sarcinile se acumulează, banii lipsesc, sunt bolnavi în casă. Tatăl începe să lucreze tot ce prinde pentru a face faţă nevoilor urgente ale familiei. Munca sa e adesea penibilă, şi în fine, complet epuizat, se îmbolnăveşte. În acel moment e sfătuit să aibă grijă de sănătatea sa, să ducă o viaţă mai echilibrată, etc… este cea de-a şasea casă, cea a Fecioarei ♍, casa muncii şi problemelor de sănătate.

7. Cu timpul afacerile se aranjează, tatăl a găsit o muncă bine plătită şi şi-a regăsit sănătatea. El se arată acum la recepţii însoţit de soţia sa elegant îmbrăcată. El începe să dea sfaturi altora, le spune: “Faceţi aceasta… nu faceţi aceasta… Eu de asemenea am trecut prin dificultăţi, acum am experienţă, pot să vă sfătuiesc.” Şi, într-adevăr, dă sfaturi de prudenţă, de măsură, manifestă echilibru celei de-a şaptea casă, Balanţa ♎.

8. Se întâmplă uneori ca, în timpul acestei perioade, să-şi vadă soţia privind pe alţi bărbaţi într-un fel care nu îi place. El nu ştie ce înseamnă aceasta şi se irită. Îi face mici scene soţiei sale, e gelos pentru că bănuieşte că ea îl înşală; ameninţă să se răzbune cu arme sau cu otravă. Iată Scorpionul ♏, gelos, agresiv, cea de-a opta casă. Pe de altă parte el se revoltă de asemenea contra ordinii sociale pe care o găseşte nedreaptă şi caută mijloacele de a o transforma. Este încă o manifestare a semnului Scorpionului.

9. Este acum şef de birou, înalt funcţionar sau profesor respectat. Vrea să cunoască alte ţări, obiceiurile lor, genurile lor de viaţă diferite, şi face mari călătorii. El are nevoie de a

9

reflecta asupra sensului vieţii şi e din ce în ce mai atras de problemele filozofice şi religioase. Este cea de-a noua casă, Săgetătorul♐.

10. Îmbătrâneşte şi dobândeşte o mare reputaţie prin poziţia sa socială şi autoritatea sa. În această poziţie se simte autorizat să facă judecăţi aspra a tot şi a toate, şi este un pic izolat. Este cea de-a zecea casă, cea a Capricornului ♑, care corespunde celei mai înalte poziţii sociale dar şi de asemenea unei vieţi solitare.

11. Vine un moment când constată că nu mai poate continua să-şi asume o muncă care necesită forţe pe care nu le mai are, şi decide să se retragă. El caută în anturajul său un om mai tânăr, capabil să-l înlocuiască. Acum că nu mai este atât de prins de munca sa, el îşi petrece mai mult timp cu prietenii săi cu care discută probleme spirituale. Este cea de-a unsprezecea casă, Vărsătorul , casa prietenilor şi spiritualităţii.♒

12. Acum, din ce în ce mai slăbit, se detaşează atât de mult de lumea fizică, încât trei pătrimi din fiinţa sa sunt deja în altă parte. El nu se mai gândeşte nici la bunurile materiale nici la bogăţii, ci la felul în care va pleca pe lumea cealaltă. Îşi face un testament prin care renunţă la toate bunurile sale. Câteodată e abandonat într-un spital. Este cea de-a doisprezecea casă, Peştii ξ , casa sacrificiului, a renunţării, a încercărilor.

Natural, aceste indicaţii corespund unei scheme generale. Pentru fiecare caz particular vom găsi variaţii, nuanţe, pentru că existenţa fiecărei fiinţe este determinată de vieţile sale anterioare. Astfel, cine a trăit rău poate cădea foarte jos în perioada corespunzătoare acestor datorii, sau din contră, se va găsi pe culme. Un altul ajuns în perioada bătrâneţii nu ştie să facă proba neataşamentului şi pregătirii pentru moarte, ci se agaţă de viaţă, pentru că nu s-a gândit niciodată să lucreze asupra renunţării şi abnegaţiei. Fiecare horoscop este particular şi se abate mai mult sau mai puţin de această schemă generală pe care v-am dat-o. Dar, în fiecare caz, fiecare trebuie să se supună influenţei celor douăsprezece constelaţii şi celor doisprezece case, şi să fie deci foarte atent la fiecare trecere, dacă nu, vor urma pentru el consecinţe prejudiciabile într-o altă viaţă. Fiecare fază durează şapte ani în medie, câteodată şase, câteodată opt, aceasta depinde de încarnările anterioare. Unele faze sunt traversate rapid, în timp ce altele au o durată mai lungă. Dacă guvernatorul casei I este în casa III, aceasta înseamnă că ne vom opri mult timp în perioda studiilor. Dacă se găseşte în a şasea casă, ne vor preocupa problemele de sănătate, etc…

Să studiem acum zodiacul şi axele pe care le formează fiecare semn cu semnul opus.

- Prima axă (Berbec-Balanţă) reprezintă schimburile între subiect şi parterul (partenera) sa (soţul sau soţia); prima jumătate a axei corespunde stării de conştiinţă

10

personală, şi cealaltă jumătate posibilităţilor de schimburi cu o persoană de celălalt sex.

- A doua axă (Taur-Scorpion) reprezintă puterea: puterea în sentimente, abundenţa de senzaţii şi pasiuni (Taurul), şi puterea de penetrare spirituală (Scorpionul).

- A treia axă (Gemeni-Săgetător) este cea a studiilor: studii concrete (Gemeni) şi reflecţie abstractă (Săgetător).

- A patra axă (Cancer-Capricorn) este cea a situaţiei în viaţă: situaţia familiară (Cancer), poziţia în lume şi profesie (Capricorn).

- A cincea axă (Leu-Vărsător) este cea a afecţiunii: dragostea şi copiii (Leu), şi prietenia, afinităţile spirituale (Vărsător).

- A şasea axă (Fecioară-Peşti) este cea a sacrificiului: munca dură a tatălui şi a mamei pentru copiii lor, devotamentul infirmierelor pentru bolnavii din spitale (Fecioara), şi abnegaţia şi sacrificiul sfinţilor şi Iniţiaţilor pentru a salva sufletele (Peştii).

Cele şase axe formează 3 cruci, fiecare formată de încrucişarea a două axe perpendiculare.

1. Axele Berbec-Balanţă şi Cancer-Capricorn2. Axele Taur-Scorpion şi Leu-Vărsător.3. Axele Gemeni-Săgetător şi Fecioară-Peşti.

Fiecare fiinţă care vine pe pământ are, în horoscopul său, o cruce specială formată de Ascendent şi Descendent pe de o parte şi Mijlocul Cerului şi Fundul Cerului pe de altă parte. După semnele zodiacului unde se găsesc braţele acestei cruci, omul întâlneşte în viaţă o anumită problemă de rezolvat.

De această cruce a destinului vorbea Iisus când spunea: “Dacă cineva vrea să mă urmeze, să renunţe la el însuşi, să-şi ia crucea şi să mă urmeze. Pentru că cel ce va vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, iar cel ce o va pierde din cauza mea, se va mântui”. Da, adevărata noastră cruce este în noi înşine, şi horoscopul nostru nu este în realitate decât o indicare a problemelor pe care noi trebuie să le înfruntăm şi să le rezolvăm în viaţă. Oricare ar fi dificultăţile şi suferinţele pe care le întâlnim în viaţă, ele ne-au fost date de Fiinţe superioare care au acţionat cu dreptate.

Trebuie să acceptăm judecata acestor Fiinţe superioare, şi în loc să ne plângem sau să ne revoltăm, în fiecare zi trebuie să ne spunem: “Dacă sufăr acum, este din cauză că într-o încarnare trecută nu am fost nici înţelept, nici cinstit, nici bun, nici drept. Lumea invizibilă vrea să îmi dea lecţii. De azi înainte îmi voi duce voluntar crucea, şi îl voi urma pe Christos.” Dacă omul se revoltă, justiţia divină îl va pedepsi dublu. La fel se petrece şi în cazul pedepselor terestre. Dacă un prizonier a evadat, e prins din nou, e întemniţat în celula sa şi i se măreşte suferinţa în loc de a o uşura. Cel care se revoltă şi nu vrea să accepte destinul care i-a fost dat în acord cu legile Justiţiei divine, va suferi mai mult, justiţia va veni şi îl va obliga să-şi reia crucea, şi să intre din nou în cub, în închisoare (asupra raportului între cruce şi cub, a se vedea capitolul VI, partea a doua, din “Limbajul figurilor geometrice” nr 218 al colecţiei Izvor).

Se spune că Iisus a venit pe pământ pentru a ne mântui. Da, a venit în această închisoare de carne care este corpul fizic pentru ca alţii să fie eliberaţi. Dacă şi noi de asemenea vom vrea să ne sacrificăm pentru alţii, lumea invizibilă va micşora karma noastră.

Cel care lucrează după legea iubirii nu trebuie să se supună legii justiţiei, suferinţa lui este uşurată. Când un prizonier manifestă multă răbdare şi bunătate, el atrage atenţia judecătorilor săi care spun: “Acest om e remarcabil, el dă un exemplu magnific, să diminuăm suferinţele sale” şi îi vor reduce condamnarea şi poate chiar vor decide graţierea

11

sa. Pentru alţii justiţia e aplicată strict şi trebuie să plătească până la ultima centimă. Dacă sunt condamnaţi pentru douăzeci de ani, ei vor sta douăzeci de ani. În acelaşi fel, dacă în această închisoare a corpului fizic omul manifestă calităţi spirituale, se va produce o schimbare în destinul său, o scurtare a suferinţelor, o uşurare a greutăţii. În acest sens fiecare este stăpânul destinului său. Pentru cel ce trăieşte exclusiv în pasiuni şi plăceri crucea va deveni din ce în ce mai grea, ea va deveni din ce în ce mai apăsătoare, încât va sfârşi prin a-l strivi.

Iisus spunea: ”Cel ce vrea să mă urmeze, să renunţe la el însuşi”. Cel care a renunţat, intră sub influenţa axei Fecioară-Peşti, casa a şasea şi a douăsprezecea, ca şi Iisus care vindeca bolnavi (a şasea casă) şi care şi-a acceptat inamicii, singurătatea şi crucificarea, pentru a-i mântui pe cei care trebuiau să vină după el şi cei care erau veniţi înaintea lui (a douăsprezecea casă).

Şi acum, El ne cere să-l urmăm: este axa Gemeni-Săgetător, interesul pentru studii, filozofie, religie.

Când Iisus vorbea de cruce, El nu se gândea la orice cruce de lemn sau de metal, ci la crucea destinului care este înscrisă în horoscopul tuturor fiinţelor. După constelaţiile plasate la capetele celor două axe Mijlocul Cerului - Fundul Cerului, şi Ascendent – Descendent, omul va avea o anume problemă particulară de rezolvat în viaţă. Iisus ştia că şi el va suferi şi va trebui să-şi poarte propria cruce. De aceea, într-o zi pe când vorbea de moartea sa apropiată, iar Petre i-a spus: “Nu, Doamne, aceasta nu se va întâmpla”, Iisus i-a răspuns: “Pieri Satană! pentru că gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor”.

Noi trebuie deci să ne luăm crucea noastră şi să o purtăm. Pentru aceasta, trebuie să încetăm să ascultăm natura noastră inferioară, personalitatea, care ne sfătuieşte fără încetare de a o abandona, adică să neglijăm munca şi responsabilităţile noastre pentru a putea trăi în lene şi în plăceri, ca şi cum nu am fi venit pe pământ decât pentru acestea. Cel ce încearcă să scape eforturilor şi dificultăţilor va întâlni mereu dificultăţi mai mari. În loc de a eluda problemele ar fi mai bine să încercăm să le rezolvăm, dacă nu, situaţia în care vom cădea va fi mai rea decât cea de care am vrut să fugim. Înainte de a fi rezolvat problema graţie căreia lumea invizibilă vrea să vă instruiască, nu veţi putea scăpa nicicum. Acolo unde veţi merge, vi se va impune o altă lecţie, mai dură. Lumea invizibilă vă va spune: “N-ai vrut să înveţi nimic acolo, ei bine, iată alt lucru de învăţat aici!” Nu trebuie să fugim de dificultăţi, ci să căutăm să le înţelegem sensul şi să facem ceea ce este necesar pentru a le rezolva. Când am reuşit, tot ceea ce putem face mai departe este benefic.

Cel ce crede că poate să scape obligaţiilor sale pentru a găsi ocupaţii mai agreabile nu cunoaşte legile severe care guvernează destinul. O femeie se gândeşte: ”Soţul meu e plictisitor, mediocru, vreau să-mi găsesc un altul, mai amuzant, mai seducător…” Ea îl găseşte, îl abandonează pe primul soţ pe care îl face evident să sufere, dar ea va fi cea care va suferi mai mult. Nu este absolut interzis să îţi părăseşti soţul sau soţia, dar nu înainte de a fi rezolvat prima problemă pusă. Ceea ce pare uşor este în realitate extrem de dificil, şi invers. Dacă alegeţi drumul mai dificil, Domnul vă va trimite îngeri pentru a vă ajuta, dar dacă alegeţi calea uşoară, veţi avea pentru companie de asemenea îngeri, dar de o altă specie… îngeri justiţiari.

De acum înainte, acceptaţi să vă duceţi crucea fără a vă lamenta. Spuneţi-vă: “E sarcina mea, e o problemă pe care trebuie să o rezolv, dar pentru aceasta trebuie să învăţ. Voi rezolva aceste dificultăţi prin înţelepciune, dragoste şi puritate.” Iar

12

entităţile divine care vă observă de sus vor spune: “Să diminuăm un pic îngrijorarea şi suferinţele acestei fiinţe.”

“Dacă cineva vrea să mă urmeze, să-şi ia crucea sa.” Tocmai de cruce trebuie să se servească discipolul pentru a construi baza casei în care va închide natura sa inferioară. El însuşi, adică natura sa superioară, va trăi pe acoperişul acestei case (a se vedea comentariul versetului: “Cel ce e pe acoperiş să nu coboare…” cap VI din “Un nou înţeles al Evangheliilor”, colecţia Izvor nr. 217). De acolo, el va vedea soarele ridicându-se, va contempla astrele, va citi regulile şi prescripţiile Inteligenţei cosmice. Crucea, este ansamblul tuturor experienţelor fericite şi nefericite pe care discipolul trebuie să le trăiască pentru a învăţa o lecţie şi pe care va crucifica natura sa inferioară, egoismul său, orgoliul său. Dacă crucea nu ar fi fost necesară vieţii discipolului, Iisus ar fi spus foarte simplu: “Haideţi, lăsaţi crucea voastră şi urmaţi-mă, pentru că drumul e lung şi pentru a putea merge mult timp trebuie să fiţi liberi, debarasaţi de orice greutate.” Dar Iisus a spus: “Ia-ţi crucea ta şi urmează-mă”, pentru că luându-ne crucea ne vom elibera.

Cap V Axele Berbec – Balanţă şi Taur – Scorpion

Ştiinţa iniţiatică ne învaţă că fiinţa umană e constituită din diferite corpuri, adică că deasupra corpului fizic ea posedă alte corpuri de o natură subtilă: corpul astral, corpul mental inferior, corpul mental superior (sau corpul cauzal), corpul boudhic şi corpul atmic. Omul are deci şase corpuri.

Să studiem această schemă. Veţi vedea mai întâi că se divide în două părţi: în jos, natura inferioară şi în sus natura superioară, care prezintă fiecare trei divizări corespunzătoare celor trei principii fundamentale din om: gândul, sentimentul şi acţiunea. Naturii inferioare îi aparţin corpurile fizic, astral şi mental; naturii superioare corpurile cauzal, budhic şi atmic.

Cele trei cercuri concentrice arată că există o legătură între corpurile superioare şi corpurile inferioare.

Corpul atmic, sediul spiritului, care reprezintă puterea şi voinţa divină este legat corpului fizic, care reprezintă voinţa, puterea în planul material.

13

Corpul budhic, sediul sufletului cu toate sentimentele sale cele mai elevate, este legat de corpul astral, sediul inimii. (str 6+7+8)

Corpul cauzal,(str.5) vehiculul gândurilor cele mai vaste şi mai luminoase este legat de corpul mental, sediul intelectului. Această schemă este de o mare simplitate, dar conţine şi rezumă o ştiinţă extraordinară.

Aţi remarcat că pe aceste cercuri mari sunt figurate, pentru a reprezenta fiecare corp, două mici cercuri. În literatura ezoterică nu veţi găsi explicaţii despre acest subiect decât pentru corpul eteric care este dublul corpului fizic. Dublul eteric penetrează corpul fizic şi îi aduce viaţă, sensibilitate, forţe. Dacă legătura care uneşte corpul fizic şi corpul eteric a fost tăiată, corpul fizic nu mai este decât un cadavru, el este mort.

Corpul fizic are deci un dublu al său, şi este la fel pentru celelalte corpuri. Corpul astral şi corpul mental posedă un dublu astral şi mental făcute dintr-o materie mai subtilă decât ele. Dacă aceste corpuri duble sunt absente sau defectuoase, corpurile corespunzătoare nu mai pot funcţiona corect.

Priviţi de asemenea cum este făcută planeta noastră. Pe sol, pe pământ, se găseşte apă care acoperă în parte suprafaţa sa sau penetrează în el prin toate părţile. Apoi, deasupra, se găseşte atmosfera constituită în mod egal din două elemente: aerul şi focul (razele de lumină care penetrează aerul). Peste tot regăsim acest principiu al dublului care penetrează şi domină viaţa.

Să considerăm acum această schemă:

În partea inferioară vedem, pentru fiecare corp, micul cerc al pământului care reprezintă într-un fel “forma” pe care apa vine să o penetreze şi să o anime. În partea superioară, această “formă” este aerul penetrat şi animat de foc.

Noi posedăm deci trei corpuri inferioare care sunt constituite prin cele două principii pământ-apă, şi alte trei corpuri mai subtile, constituite prin principiile aer-foc. Cele trei corpuri superioare reprezintă deci întrucâtva “atmosfera” celor trei corpuri inferioare.

Să revenim acum la zodiac. Acestor şase corpuri le corespund cele doisprezece constelaţii, două pentru fiecare corp. Cât despre planete, fiecare dintre ele îşi exercită influenţa în două lumi: lumea de sus (corpurile superioare) şi lumea de jos (corpurile inferioare).

Să vedem deci ce semne corespund diferitelor noastre corpuri. Pentru corpul fizic e Capricornul ∧ unde guvernează Saturn ∅ , şi

14

pentru dublul eteric, Cancer-ul , opusul său în zodiac, unde guvernează Luna .

Pentru corpul astral, este taurul ∇ , unde guvernează Venus ♀, iar pentru dublul său, Scorpionul ⋅ (opusul său), unde guvernează Marte ♂.Pentru corpul mental, este Fecioara ∏ , guvernată de Mercu ℜ , iar pentru dublul său, Peştii ⇔ , guvernaţi de Jupiter ⊕ . Dacă privim acum partea superioară a schemei, corpului cauzal îi corespunde semnul Gemenilor , şi Săgetătorului ¬ , corpului budhic îi corespunde Balanţa √ şi Berbecul ∠ şi corpului atmic Vărsătorul ∨ şi Leul .În ceea ce priveşte planetele, cele care sunt localizate în planurile inferioare se

repetă în planurile superioare, dar în ordine inversă. Există o singură excepţie: Luna, care este înlocuită de Soare. Planetele sunt cel care stabilesc legăturile între corpurile superioare şi cele inferioare. Avem tabloul următor:

∅ , . corpul fizic legat de corpul atmic . , ∅♀, ♂ corpul astral legat de corpul boudhic ♂ ♀ℜ , ⊕ . corpul mental legat de corpul cauzal ⊕ , ℜ

Mercur şi Jupiter guvernează astfel cele două planuri ale gândirii (corpul mental şi corpul cauzal).

Venus şi Marte guvernează cele două planuri ale sentimentului (corpul astral şi corpul budhic).

Saturn - Luna şi Saturn - Soare guvernează cele două planuri ale acţiunii, al voinţei (corp fizic şi corp atmic).

Corpul nostru atmic este deci influenţat de Vărsător (Saturn), omul care gândeşte, care reflectează, şi de dublul său, Leul (Soarele) care reprezintă inima superioară, în timp ce corpul fizic e influenţat de Capricorn şi Cancer, adică de Saturn şi de sensibilitate, Luna.

Soarele reprezintă, de fapt, natura superioară a omului, strălucitoare, stabilă, în timp ce Luna reprezintă natura sa inferioară traversată de umbre, mişcătoare, instabilă. Mai târziu vom studia această schemă mai aprofundat, legând-o şi de multe alte probleme. Pentru moment vă voi arăta cum putem, graţie ei, să explicăm problema păcatului original, a căderii.

Corpul astral, tocmai am văzut aceasta, este domeniul lui Marte şi Venus: Marte inferior cu violenţă, agresivitate, forţe de distrugere, şi Venus inferior cu senzualitate. Pe de altă parte, corpul astral este legat de corpul budhic care este guvernat, de asemenea, tot de aceste planete, dar în aspectul lor superior: Marte se manifestă deci ca şi curaj, activitate, dinamism, spirit cavaleresc, iar Venus ca şi graţie, tandreţe, dragoste spirituală.

În partea inferioară a schemei, Venus şi Marte ocupă semnele Taurului şi al Scorpionului, în timp ce, în partea superioară, ele ocupă semnele Balanţei şi Berbecului. Şi tocmai, pe cercul zodiacului, Berbecul îi este opus Balanţei şi Taurul este opus Scorpionului.

Acestea formează două axe:

15

Fiecare axă leagă doi poli: Venus, pricipiul feminin, este legat de Marte, principiul masculin. Pentru a înţelege natura acestei legături între cei doi poli masculin şi feminin, e suficient un exemplu foarte simplu. Dacă, pentru câteva secunde, vă fixaţi privirea pe culoarea roşie, şi apoi vă dirijaţi privirea pe un fond alb, veţi vedea apărând culoarea verde. Şi invers. De ce sunt legate astfel culorile roşu şi verde? Ori, roşul este culoarea lui Marte şi verde este culoarea lui Venus. Cunoaşterea acestor fapte ne va permite să înţelegem anumite manifestări psihice. Dacă veţi acţiona cu Taurul, veţi trezi Scorpionul; dacă veţi acţiona cu Berbecul veţi trezi Balanţa, şi reciproc, pentru că există o legătură între aceste semne.

În Taur, Venus se manifestă sub aspectul său inferior, ea împinge fiinţele să iubească într-un mod primitiv, să atingă, să guste şi să simtă dragostea fizic; dar după un anumit timp, din cauza acestei legături care există între cele două planete, ele vor resimţi obligatoriu influenţa lui Marte în Scorpion. Şi atunci când soseşte Marte, el aduce certuri, violenţă şi distrugere. Cel care caută dragostea fizică devine dur, se revoltă, devine chiar crud. El va ucide un gând bun în el însuşi sau în alţii, el va distruge un sentiment bun. Invers, să presupunem că cedaţi unei proaste influenţe a lui Marte care vă împinge să fiţi dur, violent, iar puţin după aceea veţi fi antrenaţi în senzualitate şi pasiuni.

În domeniul superior, unde Venus se manifestă ca dragoste dezinteresată, bunătate, frumuseţe, abnegaţie, Marte se manifestă la fel, dar nu va veni să bulverseze sau să distrugă, ci va veni să susţină, să ocrotească, să apere, să întărească ceea ce este bun în noi sau în alţii. Este o lege absolută. Cel care manifestă dragostea sa în domeniul spiritual nu poate cădea sub influenţa violenţei, ci atrage din contră puterea binefăcătoare a lui Marte. Să presupunem acum că manifestaţi pe Marte prin eforturi de dominare, de stăpânire a pasiunilor, de curaj în încercări. În acel moment Venus va veni ca un înger aducându-vă toate comorile Paradisului, vă va dilata sufletul, vă va face să gustaţi viaţa fără de moarte, o dragoste care vă va susţine, vă va reconforta şi vă va plonja în fericire şi lumină.

Scorpionul poate fi aici interpretat ca o altă formă a simbolului şarpelui. El corespunde celei de-a opta casă zodiacală, casei morţii. Cartea Genezei povesteşte în grădina Edenului, în Paradis, erau plantaţi arbori de toate felurile, dar nu menţionează decât două feluri: Arborele Vieţii şi Arborele Cunoaşterii Binelui şi Răului. Adam şi Eva aveau dreptul de a mânca fructele tuturor arborilor grădinii, cu excepţia fructelor Arborelui Cunoaşterii Binelui şi Răului. De ce? Dumnezeu le-a spus că dacă vor gusta din fructele acestui arbore vor muri. Ori, Adam şi Eva au mâncat aceste fructe şi totuşi au continuat să trăiască. Da, pentru că în realitate, în natură, moartea nu există; ceea ce numim “moarte” nu este decât modificarea unei stări de conştiinţă sau unei stări a materiei.

Adam şi Eva trăiau deci în planul budhic care e influenţat de Balanţă şi Berbec. Existenţa lor se derula în bucurie, pace şi libertate; ei trăiau în uniune cu Dumnezeu, cu toţi îngerii şi fiinţele sublime. Venus, care guvernează în Balanţă, le dădea frumuseţea şi blândeţea, iar Marte, care guvernează în Berbec le aducea energie şi activitate neobosită. Graţie Balanţei, care este constelaţia echilibrului perfect, toate forţele din ei erau armonizate; ei nu cunoşteau necazurile pe care le aduc celelalte două constelaţii legate celor două planete: Taurul şi Scorpionul.

Dar Adam şi Eva care erau obişnuiţi să absoarbă forţele benefice a lui Marte şi Venus, se apropiau puţin câte puţin de constelaţiile următoare: dorinţa lor de a cunoaşte îi împingea din ce în ce mai mult spre Scorpion care urmează Balanţei în zodiac, şi spre Taur care urmează după Berbec. Şi vrând să cunoască noile elemente, noile forţe ale acestor constelaţii, au comis primul păcat: ei s-au deplasat, părăsind regiunea echilibrului şi păcii pe care o locuiau, pentru a intra sub influenţa Taurului şi Scorpionului, în regiunile pasiunilor sexuale şi violenţei. Ei sunt deci morţi pentru viaţa Berbecului şi Balanţei, şi s-au născut

16

pentru viaţa Taurului şi Scorpionul a căror forţe au început să se deverseze peste ei. Acesta nu mai era planul budhic, regiunea fericirii perfecte, ci planul astral unde se produc toate bulversările şi suferinţele. Iată semnificaţia cuvintelor lui Dumnezeu adresate primului om: “În ziua când vei mânca acest fruct, vei muri.” Lăsându-se antrenaţi de forţele inferioare a lui Venus şi Marte, Adam şi Eva sunt morţi pentru planul boudhic pentru a cădea în planul astral. Aceasta e numită “căderea”.

În zodiac, Arborele Cunoaşterii Binelui şi Răului este reprezentat de axa Taur – Scorpion, în timp ce Arborele Vieţii este reprezentat de axa Berbec – Balanţă. Cel care trăieşte în senzualitate şi pasiuni mănâncă fructul Arborelui Cunoaşterii Binelui şi Răului şi moare în fiecare zi pentru starea de conştiinţă superioară, în timp ce cel care se stăpâneşte mănâncă fructului Arborelui Vieţii fără de moarte, în însăşi Împărăţia lui Dumnezeu.

Dacă citim Apocalipsa vom vedea că ea conţine urmele acestei ştiinţe privind axele Berbec – Balanţă şi Taur – Scorpion.

Adresându-se bisericii din Efes, Spiritul îi spune: “Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta. Ştiu că tu nu poţi să-i suporţi pe cei răi şi ai cercat pe cei ce îşi spun apostoli şi nu sunt şi i-ai găsit mincinoşi, ştiu că stărui în răbdare şi că ai suferit din cauza numelui Meu şi că nu te-ai lăsat. (Este Marte superior în constantă activitate). Dar ce am împotriva ta, este faptul că ţi-ai abandonat dragostea cea dintâi (adică Venus superior, axa Berbec-Balanţă). Adu-ţi aminte de unde ai căzut şi fă faptele de mai înainte… Ai însă partea bună că urăşti faptele Nicolaiţilor, pe care le urăsc şi eu. (Berbecul este ierbivor şi e simbolul purităţii. Nicolaiţii erau o sectă eretică care acceptau să participe la banchete unde se distribuiau convivilor carne sacrificată idolilor şi care aveau moravuri foarte uşoare…). Celui care va birui îi voi da să mănânce din fructul Arborelui Vieţii care este în raiul lui Dumnezeu (adică în planul superior, corpul boudhic situat în centru, între corpul cauzal şi corpul atmic, ca şi arborele care era în centrul Paradisului).”

Şi pentru biserica din Smirna, este spus: “Ştiu necazul tău şi sărăcia ta cu toate că eşti bogat”. Ori, Taurul corespunde celei de-a doua case astrologice, cea a bogăţiei şi a prosperităţii, şi deci e vorba aici de sărăcia spirituală a bisericii din Smirna care a căzut sub influenţa lui Venus inferior în Taur. “Cunosc calomiile din partea celor care îşi spun Evrei, şi nu sunt, ci sinagogă a lui Satan. Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Că iată, diavolul va să vă arunce dintre voi în temniţă, pentru a vă ispiti (a vă pune la încercare), şi veţi avea necaz zece zile” în suferinţele Scorpionului. “Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii… Cel ce biruieşte nu va vătămat de moartea cea de-a doua” altfel spus, cel care se va redresa va scăpa de moartea dată de Scorpion, moartea spirituală, aşa cum a fost cea a lui Adam şi Eva.

Vedeţi, aceste texte corespund exact cu ceea ce v-am spus despre cele două axe Taur-Scorpion şi Berbec-Balanţă. Apocalipsa conţine toate misterele Alchimiei, Magiei, Astrologiei şi Kabalei. Majoritatea pastorilor şi preoţilor nu îndrăznesc să o interpreteze, pentru că ar fi obligaţi să accepte toate aceste ştiinţe, şi astfel să schimbe unele aspecte ale religiei. Se lasă Apocalipsa de o parte pentru că ea este dovada că Cărţile sfinte au nevoie de alte ştiinţe pentru a fi interpretate. Chiar şi cărţile Tarot-ului sunt cuprinse ca şi corespondenţa lor cu numerele şi simbolurile ezoterice.

Cap VI Axa Fecioară-Peşti

I

Miracolul multiplicării celor doi peşti şi celor cinci pâini a atras atenţia a numeroşi comentatori ai Evangheliilor. Cum să explici acest miracol? Iisus a făcut apel la forţe oculte?

17

În realitate nu cred că e atât de important să răspundem la această întrebare, şi aş dori să vă vorbesc despre acest pasaj dintr-un alt punct de vedere pentru a vă arăta că el conţine adevăruri esenţiale ale Ştiinţei iniţiatice.

Vă voi citi mai întâi textul Evangheliei: “După aceasta, Iisus a trecut de cealaltă parte a mării Galileei – sau Tiberiadei. O mare mulţime îl urma, pentru că vedea miracolele pe care le făcea asupra celor care erau bolnavi. Dar Iisus a urcat pe munte, unde s-a aşezat împreună cu discipolii. Ori, Paştele, sărbătoarea Evreilor, era aproape. Ridicând ochii şi văzând mulţimea care venea la el, Iisus i-a spus lui Filip: De unde vom cumpăra pâine, pentru ca oamenii aceştia să aibă să mănânce? El spunea aceasta pentru a-l încerca, pentru că ştia foarte bine ce voia să facă. Filip i-a răspuns: Două sute de coşuri de pâine nu ar ajunge pentru a da puţin la fiecare. Unul dintre discipolii săi, Andrei, fratele lui Simion Petru I-a spus: e aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea pentru atâţia oameni?

Atunci Iisus a spus: Faceţi-i să se aşeze. Ori, era în locul acela multă iarbă. Ei s-au aşezat deci, în număr de cinci mii de oameni. Iisus a luat pâinile, şi, după ce a mulţumit, El le distribuia celor care erau aşezaţi; El le dădea de asemenea peşti, atât cât voiau. Atunci când au fost săturaţi, El a spus discipolilor săi: Adunaţi bucăţile care au rămas, pentru ca să nu se piardă nimic. Ei le-au adunat deci, şi au umplut doisprezece coşuri cu bucăţile care au rămas de la cele cinci pâini de orz, după ce au mâncat”

Dar să lăsăm pentru un moment această povestire pentru a ne ocupa de cercul Zodiacului.

Soarele, am văzut-o, se deplasează pe Zodiac în sensul: Berbec, Taur, Gemeni, etc… în timp ce punctul viu al boltei cereşti, sau punctul vernal, se deplasează în sens invers. Tot la 2160 de ani acest punct schimbă constelaţia, ceea ce coincide cu schimbări în toate domeniile vieţii. Sub influenţa noii constelaţii, alte forţe, alţi curenţi încep să se deverseze asupra umanităţii. Astfel, Iniţiaţii antichităţii, care cunoşteau influenţele particulare ale fiecărui semn, erau capabili să prevadă evenimente care urmau să se producă atunci când punctul vernal trecea într-o anumită constelaţie.

Fiecare religie este plasată sub influenţa a două constelaţii care sunt opuse pe cercul zodiacului. Religia creştină este plasată sub influenţa Peştilor şi a semnului opus, Fecioara. În Evanghelii regăsim des simbolurile Peştilor şi Fecioarei. Simbolul Fecioarei există din timpuri imemoriabile; e imaginea naturii pure, imaculate, caste care aduce pe lume Fiul etern al umanităţii, Eu-l superior, sau cum spunem, Christul. Peştii au de asemenea un loc de cinste în Evanghelii. Când Iisus I-a chemat pe primii discipoli, Petre şi

18

Andrei, fratele său, le-a spus: “Urmaţi-mă şi vă voi face pescari de oameni.” Oamenii sunt aici comparaţi cu peştii. În ziua când i s-a cerut lui Petre cele două drahme tribut, Iisus i-a spus: “Du-te la mare, aruncă cârligul, şi scoate primul peşte care va veni; deschide-i gura şi vei găsi în ea o rublă (greceşte: statir). Ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.” Există de asemenea episodul pescuitului miraculos… Iar într-un alt loc se spune: “Dacă veţi cere pâine tatălui vostru, vă va da o piatră, şi dacă îi veţi cere un peşte vă va da un şarpe?” Aceste cuvinte nu sunt pronunţate la întâmplare. Peştii şi pâinea aduc aminte peste tot de semnele Peşti şi Fecioară care, în zodiac, este reprezentată de o fată tânără purtând spice de grâu. Iisus spunea de asemenea: “Eu sunt pâinea vieţii… Eu sunt pâinea coborâtă din cer pentru ca cel ce mănâncă din ea să nu moară niciodată.” Peştii şi pâinea sunt simboluri esenţiale ale Noului Testament; Iisus şi discipolii săi meditau asupra acestor simboluri.

Să studiem acum Peştii şi Fecioara din punct de vedere astrologic. Semnul peştilor e guvernat de Jupiter iar semnul Fecioarei de Mercur. Anticii lucrau cu 7 planete (Soarele, Luna, Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn) pe care le repartizau între cele 12 semne ale zodiacului. De la descoperirea lui Uranus, Neptun şi Pluto, astrologii moderni adaugă Peştilor influenţa lui Neptun. Astăzi, pentru a studia problema care ne interesează vom utiliza numai 7 planete. Atunci când vom trata alte probleme vom avea ocazia să utilizăm 10. În acelaşi fel, alte planete mai sunt de descoperit, iar alegerea pe care o putem face e mereu relativă…

Mercur domină deci semnul Fecioarei şi Jupiter semnul Peştilor. Mercur reprezintă un copil, Jupiter un om matur; ei se opun deci prin mărime, activitate, mentalitate, etc… Toate planetele posedă o influenţă în relaţie cu diferitele vârste ale omului. Luna influenţează concepţia, gestaţia, naşterea. Mercur guvernează asupra copilăriei, Venus asupra pubertăţii şi adolescenţei, Soarele asupra tineretului care visează să-şi întemeieze un cămin, să-şi facă o situaţie. Marte îl influenţează pe adultul care luptă să-şi protejeze căminul, Jupiter guvernează asupra vârstei adulte (mature); este tatăl care are mulţi copii căruia îi aduce binefaceri şi a cărui situaţie atrage respectul şi stima. Saturn guvernează asupra bătrâneţii; este bătrânul bunic care are o familie numeroasă şi care se pregăteşte să plece pe cealaltă lume.

Noi am văzut că Mercur guvernează în semnul Fecioarei. Simbolul Fecioarei şi al copilului (Mercur) pe care îl regăsim în imaginea lui Isis şi Horus, a Fecioarei Maria şi Iisus este un simbol al purităţii. În timp ce Jupiter, care este planeta generozităţii, planeta binevoinţei, domină în Peşti, care e semnul vieţii colective şi al sacrificiului. Fecioară şi Peşti, iată axa lui Christ. Sub influenţa acestor două constelaţii epoca creştină a încercat să dezvolte în sufletele umane cele două calităţi ale Fecioarei şi Peştilor: puritate şi dragostea de aproape. Iisus, născut din Fecioară, s-a manifestat ca şi Peşte. Ştiţi că primii creştini nu aveau ca simbol crucea ci peştele. Iisus însuşi era numit Ichthus (cuvânt grec care înseamnă “peşte”), pentru că literele acestui cuvânt erau primele litere din fraza: Iêsous Christos Theou Uios Sôtêr (Iisus Christos, fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul).

Să revenim acum la povestea multiplicării peştilor şi pâinilor. Ştiţi deja că fiecare parte a corpului nostru este legată unei constelaţii a zodiacului, şi astrologia ne învaţă că plexul solar este legat Fecioarei şi picioarele sunt legate Peştilor. Cum Fecioara şi Peştii sunt legate între ele şi reprezintă axa lui Christ, există de asemenea o legătură între picioare şi plexul solar.

Plexul solar face parte din sistemul simpatic care este un ansamblu de trasee nervoase, ganglioni şi plexuri care arată ca în schema următoare:

Vom reveni altă dată mai în detaliu asupra acestui subiect. Pentru moment, să ne ocupăm de plexul solar. El e situat în spatele stomacului şi e format din cinci ganglioni ordinari şi doi ganglioni semilunari care au formă de peşte. Aceştia sunt cele cinci pâini şi cei doi peşti bărbat şi femeie reuniţi.

19

Tot ceea ce vă explic aici este înscris în marea carte a naturii; puteţi să le găsiţi şi voi înşivă. Cât timp copilul se găseşte în pântecul mamei sale, el este legat de ea prin cordonul ombilical. Prin acest cordon se hrăneşte. Mama reprezintă deci natura. La naştere, se rupe acest cordon şi copilul e astfel separat de mama sa. Dar există un alt cordon, invizibil, care leagă mereu copilul de marea mamă Natura şi care continuă să-l hrănească. Acest cordon nu trebuie tăiat înainte ca omul să fie bine pregătit pentru viaţa separată. Dacă această legătură este tăiată prematur, omul, copilul naturii, nu mai este alimentat şi el moare. Prin plexul solar, centru legat după astrologie de semnul Fecioarei, acest cordon invizibil leagă omul de mama Natură.

Cei doi ganglioni semilunari permit omului să călătorească în spaţiu, iar cei cinci ganglioni sunt cele cinci pâini care hrănesc multitudinea de celule a organismului. Fiecare ganglion este legat de una din virtuţile simbolizate de pentagramă: bunătatea, dreptatea, dragostea, înţelepciunea şi adevărul (a se vedea “Limbajul figurilor geometrice” cap IV nr.218 colecţia Izvor). Mercur, care domină în Fecioară – e reprezentat în Evanghelie prin copilul care a adus pâinile şi peştii cu care mulţimea a fost hrănită. Poporul, sunt toate celulele care compun corpul fizic şi care, în fiecare zi, sunt hrănite de cei doi peşti şi cele cinci pâini ai plexului solar.

Mulţi vor crede că aceste explicaţii sunt pur fanteziste şi că ele nu corespund miracolului real pe care l-a făcut Iisus… Le voi cere atunci să se raporteze la textul Sfântului Matei unde Iisus spune discipolilor săi: “Păziţivă cu grijă de aluatul fariseilor şi saduceilor”. Discipolii vorbeau între ei spunând: “E pentru că nu am luat pâini”. Iisus cunoscând aceasta a spus: “De ce şoşotiţi, oameni cu puţină credinţă, că nu aţi luat pâini? Sunteţi încă fără inteligenţă şi nu vă mai aduceţi aminte cele cinci pâini ale celor cinci mii de oameni şi câte coşuri aţi ridicat, nici cele şapte pâini ale celor patru mii de oameni şi câte coşuri aţi dus? Cum de nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am vorbit?”

În altă parte, Sfântul Marcu povesteşte: “Seară fiind, barca era în mijlocul mării şi Iisus era singur pe pământ. El a văzut că mai aveau mult de tras la vâsle pentru că vântul le era contrar. La ceasul al patrulea al nopţii, El a mers spre ei, mergând pe apă şi voind să-i depăşească. Când ei l-au văzut mergând pe mare au crezut că era o fantomă şi au început să strige pentru că o vedeau toţi şi erau tulburaţi. De îndată Iisus le-a vorbit şi le-a spus:

20

“Liniştiţi-vă, eu sunt, nu vă fie frică!”Apoi a urcat spre ei în barcă şi vântul a încetat. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi, căci înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.”

Cele două pasaje arată de la început că peştii şi pâinile pe care povestesc discipolii nu sunt peşti şi pâini materiale, apoi că acest miracol este în legătură cu puterea pe care o avea Iisus de a călători în spaţiu (în acest caz, pe mare); iar această putere îi mira pe discipoli “pentru că nu au înţeles miracolul pâinilor”.

Începeţi să înţelegeţi mai clar că această povestire a miracolului pe care l-a făcut Iisus hrănind o mulţime de mai multe mii de persoane cu doi peşti şi cinci pâini este o poveste simbolică pe care nu trebuie să o înţelegem literalmente. În fiecare dintre noi plexul solar hrăneşte mii şi mii de celule cu cele cinci pâini şi cei doi peşti ai săi. Într-un alt pasaj al Evangheliilor, este spus: “Din sânul celui care crede în mine vor curge fluvii de apă vie”. Şi aici Iisus vorbea tot despre plexul solar.

Pentru ca Christ-ul să poată hrăni această multitudine de celule, trebuie ca conştiinţa noastră superioară să se fi trezit. Toţi posedă un plex solar, dar pentru majoritatea această muncă subtilă nu se îndeplineşte din cauza vieţii dezordonate pe care o duc, adânciţi în materie. Toţi oamenii posedă doi peşti şi cinci pâini, dar majoritatea nu se hrănesc decât parţial, fizic, fără a şti că nutriţia trebuie de asemenea să se realizeze şi în planul spiritual.

Dacă am înţelege lucrurile literalmente, şi din punct de vedere material, Iisus nu a făcut mare lucru. El a hrănit într-o zi mii de persoane, dar aceasta a fost în trecut, iar acum totul este uitat; aceasta nu ar fi fost atât de util. Imaginaţi-vă că cineva vă dă astăzi o masă suculentă şi abundentă; mâine veţi fi din nou flămânzi şi nici măcar nu o să vă aduceţi aminte de ceea ce aţi primit în ajun. Mulţimea există încă şi astăzi iar Iisus nu poate să-i hrănească în fiecare zi din punct de vedere fizic. Sunt atât de mulţi flămânzi pe pământ! Din contră, în plan spiritual, Christ-ul poate să ne hrănească pe toţi în fiecare zi. Iar noi de asemenea, trebuie să devenim ca şi Christ şi să ne hrănim în fiecare zi poporul nostru de celule cu o viaţă pură şi plină de dragoste.

Cât despre mine, rolul meu nu este de a vă da o hrană fizică, pentru că mâine veţi cere alta. Vă dau ceva mult mai bun: mijlocul de a extrage voi înşivă din sursa inepuizabilă a vieţii care vă va sătura.

Anumite persoane se întreabă de ce Iisus a suferit în ciuda purităţii sale, a elevări sale, a origini sale divine, de ce a avut duşmani, fariseii, saduceii, şi mai ales Iuda care l-a trădat. Axa Fecioară-Peşti care vizează cea de-a şasea şi a doisprezecea casă astrologică ne explică. Casa a VI-a este cea a problemelor de sănătate şi boală, dar de asemenea şi a purităţii (Fecioara). Iisus vindeca bolnavii prin puritate; el învăţa că nu putem goni demonii şi să comandăm spiritelor decât prin post şi rugăciune. Iisus gonea demonii, dar aceştia, părăsind bolnavul sau posedatul, căutau imediat să intre în alţi oameni susceptibili de a-i primi, şi în particular în farisei şi saducei, pentru a se răzbuna prin intermediul lor. Alungând aceste spirite impure, Iisus era obligat să plătească datoriile karmice a bolnavilor pe care i-a eliberat. Sacrificiul pe care îl făcea astfel era foarte mare. El ştia că că va suferi, că va fi trădat de Iuda şi crucificat, pentru că cea de-a doisprezecea casă astrologică, Peştii, este cea a încercărilor, a duşmăniei ascunse, a trădărilor. Astfel Iuda era o fiinţă colectivă, rolul său era necesar.

II

“În timpul cinei, atunci când diavolul pusese deja în inima lui Iuda Iscariotul, fiul lui Simion, gândul să-L vindă, Iisus, care ştia că Tatăl îi dăduse toate lucrurile în mâna sa, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce, s-a ridicat de la masă, şi-a scos veşmintele şi a luat un ştergar cu care s-a încins. Apoi a turnat apă într-un lighean, şi s-a pus să spele picioarele ucenicilor săi şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. El a venit la Simon Petru; şi Petru I-a zis: Doamne, Tu să îmi speli mie picioarele? Iisus i-a

21

răspuns: Ceea ce fac nu poţi înţelege acum, dar vei înţelege mai târziu. Petre I-a spus: Nu, niciodată nu îmi vei spăla picioarele. Iisus I-a răspuns: Dacă nu te spăl Eu, tu nu vei avea parte deloc cu Mine. Doamne, I-a zis Simon Petru, nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul! Iisus i-a zis: Cine s-a scăldat nu are trebuinţă decât să-şi spele picioarele, ca să fie curat de tot…” (Sfântul Ioan 13 : 1-17).

Acest pasaj al Evangheliilor este foarte bine cunoscut, toată lumea a fost mirată de gestul pe care Iisus l-a îndeplinit în timpul ultimei cine pe care a luat-o cu discipolii săi, şi au interpretat-o ca o lecţie de umilinţă pe care El a vrut să le-o dea. Această interpretare este exactă dar incompletă şi aş vrea să adaug încă câteva explicaţii.

Deci, Iisus s-a ridicat, a luat un ştergar şi a început să apele picioarele discipolilor săi. Ori, Petru a refuzat mai întâi de a se lăsa spălat pe picioare de Maestrul său, dar Iisus I-a spus: “Ceea ce fac nu poţi înţelege acum, dar vei înţelege mai târziu”. Ceea ce dovedeşte că acest gest are un sens mai profund care nu apare la prima vedere. Iisus a dat discipolilor săi numeroase explicaţii care nu au fost povestite. Proba, este că la sfârşitul Evangheliei sale, sfântul Ioan spune că dacă ar trebui să descriem toate cuvintele şi toate faptele lui Iisus, lumea întreagă nu ar ajunge pentru a putea conţine toate cărţile care s-ar scrie.

Când v-am explicat miracolul multiplicării celor doi peşti şi cinci pâini cu care Iisus a hrănit cinci mii de persoane, v-am spus că era creştină este plasată sub influenţa Peştilor şi a semnului opus, Fecioara. Iisus s-a năcut din Fecioară şi reprezintă Peştii. În spălarea picioarelor noi vom regăsi această axă Fecioară-Peşti, dar dintr-un alt punct de vedere.

După tradiţia astrologică, în corpul uman, picioarele corespund constelaţiei Peştilor, plexul solar celei a Fecioarei. Dacă Iisus a spălat picioarele discipolilor săi, a făcut-o pentru a le arăta această legătură foarte importantă care există între picioare şi plexul solar.

Desigur, prin acest gest el voia să spună: “Vă dau un exemplu. Mai târziu, va trebui la rândul vostru, să arătaţi aceeaşi umilinţă şi acelaşi dezinteres pentru ceilalţi”, şi de altfel el a spălat de asemenea şi picioarele lui Iuda despre care ştia că l-a trădat deja. Simbolic, putem spune că cel care renunţă la a se răzbuna pe fiinţele care i-au făcut rău, le spală picioarele. Dar spălând picioarele discipolilor săi Iisus voia mai ales să trezească în ei forţele constructive ale plexului solar.

În anumite cicumstanţe foarte simple ale vieţii curente, unii dintre voi au remarcat fără îndoială existenţa acestei legături între picioare şi plexul solar. Atunci când e vă foarte frig la picioare, simţiţi o contracţie în plexul solar, şi dacă mâncaţi în momentul acela digestia se face rău. Din contră, dacă vă băgaţi picioarele în apă caldă, veţi constata că simţiţi o dilatare în plexul solar, o senzaţie foarte agreabilă care vă crează bună dispoziţie. De aceea, dacă vă simţiţi tulburaţi sau contractaţi, pregătiţi-vă (conştientizând gestul), apă caldă, introduceţi-vă picioarele şi începeţi să le spălaţi cu grijă: veţi acţiona astfel asupra plexului solar dându-i forţe, iar starea voastră de conştiinţă va fi imediat transformată. Dacă într-o zi, la voi acasă, nu reuşiţi să meditaţi, faceţi o baie la picioare şi veţi vedea că veţi putea multmai uşor să vă concentraţi.

Nu e necesar să ţinem picioarele în apă mult timp, dar putem să le vorbim spălându-le cu blândeţe: “Dragile mele picioare, înţeleg acum toate serviciile pe care mi le faceţi. Niciodată n-am fost atent cu voi, voi care suportaţi greutatea corpului meu şi mă duceţi peste tot unde vreau să merg. De acum înainte voi fi mult mai recunoscător umilinţei şi răbdării voastre.” Picioarele sunt pentru anumite celule o şcoală unde trebuie să facă un stagiu. Celulele picioarelor sunt fiinţe vii, şi într-o zi aceste fiinţe vor trece examenele. Atunci când vor reuşi, Inteligenţa cosmică le va spune: “Puteţi acum să urcaţi mai sus”, şi ele vor urca în plămâni, în inimă, în creier, pentru a continua evoluţia lor. Aceste fiinţe sunt acum în picioare, pentru că în trecut nu aveau umilinţă nici bunătate, şi au fost deci plasate acolo pentru a învăţa aceste virtuţi.

Este la fel şi în viaţa oamenilor. Toţi cei care sunt duri, orgolioşi, necinstiţi, vor fi trimişi de destin în popoare sau familii care trebuie să servească şi să sufere pentru a

22

învăţa legea dreptăţii, a umilinţei şi a sacrificiului. Astfel ne învaţă Ştiinţa iniţiatică, fie că o credem fie că nu.

Nu trebuie să uităm niciodată că prin picioare suntem în contact în permanenţă cu pământul şi cu curenţii telurici. Picioarele sunt ca nişte antene. Dar curenţii electrici şi magnetici care urcă sau coboară din pământ nu circulă normal în picioare decât cu condiţia de a nu fi opriţi de straturi fluidice impure; de aceea e bine să ne spălăm picioarele în fiecare seară.

Mai întâi Petru a refuzat ca Iisus să-i spele picioarele; dar apoi a vrut să-i spele şi mâinile şi capul, şi Iisus i-a spus: “Cel care este spălat nu are nevoie decât să îi fie spălate picioarele pentru a fi pur pe de-antregul.” Picioarele fiind partea corpului cu cel mai strâns contact cu pământul, ele reprezintă deci planul fizic pe care trebuie să-l depăşim pentru a avea acces la planurile superioare. De aceea, dacă ne spălăm picioarele concentrându-ne conştient asupra centrilor situaţi deasupra şi dedesubt, lucrăm la această eliberare de planul fizic. Aţi reflectat de ce zeul Hermes era reprezentat cu aripi la călcâi? Hermes era mesagerul zeilor iar aripile sale erau simbolul puterii de a călători în spaţiu. Dar aripile la picioare a lui Hermes trebuie de asemenea interpretate ca o reprezentare a centrilor spirituali, chakre pe care fiinţa umană le posedă în picioare. Dacă aceşti centri sunt treziţi, omul are posibilitatea de a se transporta în spaţiu şi în planurile subtile. De altfel amintiţi-vă de ceea ce v-am spus despre plexul solar în conferinţa: “Misterele celor doi peşti şi cinci pâini.” Acest miracol al multiplicării pâinilor este în relaţie cu puterea pe care o avea Iisus de a călători în spaţiu; într-adevăr, sfântul Marcu care povesteşte cum Iisus a ajuns până la barcă mergând pe ape, spune: “Ei au fost stupefiaţi şi plini de mirare pentru că nu au înţeles miracolul pâinilor.” Această remarcă subliniază cât de mult corespondenţa între picioare şi plexul solar este legată de posibilitatea de a călători în spaţiu.

Picioarele simbolizează deci planul fizic; ori, în planul fizic, suntem mereu victime, pentru că planul fizic e în legătură cu planul astral care reprezintă lumea subterană, infernul. Astfel, picioarele reprezintă locul unde omul este vulnerabil. Această idee este exprimată în mitologia greacă prin legenda călcâiului lui Ahile. Pentru a-l face invulnerabil, mama sa Thetis l-a îmbăiat, la naştere, pe Ahile în apele Styx-ului, dar cum ea îl ţinea de călcâi, această parte a corpului care n-a fost înmuiată, a rămas vulnerabilă; şi astfel că în timpul războiului Troiei Ahile a murit de la o săgeată otrăvită care i-a străbătut călcâiul. Înţelegeţi acum sensul gestului şi cuvintelor lui Iisus: “Cel care este spălat nu are nevoie decât să i se spele picioarele pentru a fi pe de-antregul pur.” Pentru că picioarele sunt simbolul planului cel mai material, a se spăla picioarele reprezintă termenul de purificare.

Din timpuri imemoriale înţelepţii au descoperit corespondenţe care există între microcosmos şi macrocosmos. Această ştiinţă a corespondenţelor relevă că nu numai corpul omului este în legătură cu constelaţiile zodiacului (capul cu Berbecul, gâtul cu Taurul, etc…) ci şi că fiecare parte este în legătură cu ansamblul organismului, cu universul, cu forţele şi calităţile sufletului. S-au studiat aceste relaţii pentru mâini, dar ele există de asemenea pentru picioare.

Picioarele posedă puncte precis legate altor organe a corpului, şi acţionând asupra acestor puncte putem vindeca anumite probleme a acestor organe.

23

Vedeţi, acest gest a lui Iisus de a spăla picioarele discipolilor săi are o semnificaţie mult mai profundă decât cea pe care am văzut-o până acum. Reflectaţi la tot ce v-am spus, faceţi o muncă spirituală cu picioarele şi plexul solar şi veţi simţi de îndată toate binefacerile pe care vi le va aduce această practică.

Cap VII Axa Leu - Vărsător

Se asimilează adesea frigul cu răul, cu tot ce este negativ, cu ceea ce contractă, paralizează, în timp ce căldura simbolizează ceea ce este bun, frumos, viu. Realitatea este mult mai complexă.

Ceea ce trebuie să înţelegem de la început, este că există două feluri de căldură şi de frig. Există căldura care dilată, care dă viaţă, care coace fructele şi căldura care arde, distruge, care nu lasă decât cenuşă. Există frigul care conservă tot ceea ce este bun şi realizează excelente condiţii pentru gândire, înţelepciune, şi frigul care paralizează întreaga viaţă. Sunt deci două feluri de căldură şi de frig pe care trebuie să le studiem.

Există o căldură care vine de la Soare, şi alta care vine de la Marte. Există frigul care vine de la Saturn, şi un frig al pământului. Soarele reprezintă căldura vivifiantă iar Marte reprezintă căldura distructivă. Saturn este frigul meditaţiei, al inteligenţei, al înţelepciunii, iar Pământul este frigul separării, al morţii.

Atunci când Adam şi Eva trăiau în grădina Edenului, ei se hrăneau cu fructele Arborelui Vieţii care le dădea o căldură vivifiantă. Apoi, când au vrut să mănânce din fructele Arborelui Cunoaşterii Binelui şi Răului, ei au coborât pe pământ unde domneşte frigul separării, al urii, al morţii, şi mai sunt şi acum! În căldură, ei erau ca celulele legate împreună, aşa cum sunt atomii animaţi de o aceeaşi mişcare într-o moleculă de gaz. Dar, odată ajunşi pe pământ, ei au fost atinşi de frigul care i-a îngheţat, i-a pietrificat şi când s-au privit, s-au simţit separaţi. Toate neînţelegerile dintre oameni provin din cauza acestei separări a conştiinţei. Dacă coborâm în frigul Pămntului, nu vom înţelege niciodată celălalt frig, cel al înţelepciunii.

Frigul este deci reprezentat de Saturn şi Pământ, iar căldura de Soare şi Marte. “Dar călduţ?” veţi spune voi. Călduţă este Luna. Într-adevăr, tot ce atinge Luna este indeterminat, fad, insipid. De aceea oamenii care sunt sub influenţa Lunii sunt indolenţi, nehotărâţi, neclari, visători. Cunoaşteţi cu siguranţă acel pasaj din Apocalipsă unde Spiritul spune Bisericii din Laodicea: “Astfel, pentru că tu eşti călduţ şi nu eşti nici rece din cald, te voi vomita din gura mea.” Da, pentru că dacă un om e călduţ, nu putem conta pe el, este mereu în zona vagului, el nu va înţelege niciodată adevărul şi nu va forma niciodată ceva solid, stabil.

Experienţele ştiinţifice care au fost făcute arată că nu s-a descoperit încă un punct limită al căldurii, în timp ce pentru frig limita este de – 273 °C, care de altfel nu a putut fi atinsă niciodată. Există în natură o forţă care împiedică atingerea lui zero absolut.

24

Dumnezeu a pus în fiecare lucru, în fiecare fiinţă, o scânteie a focului creator, şi chiar dacă toţi se unesc pentru a stinge această scânteie, ei nu vor putea reuşi niciodată. În interiorul fiecărui lucru este puterea focului creator, a lui Dumnezeu nemuritor, care acţionează acolo.

De câte ori deja frigul a încercat să stingă această scânteie, dar fără să reuşească! Ura, gelozia, îndoiala, orgoliul, teama, frica, care sunt o formă a frigului şi a morţii, au încercat de milioane de ori să stingă scânteia vieţii, a luminii care este în lume. Dar nu au reuşit niciodată. Niciodată nu s-a reuşit înăbuşirea acestei lumini divine care care străluceşte pe pământ. Niciodată fiinţa umană nu va putea distruge complet acest bun care se găseşte în ea. Toţi trebuie să o ştie pentru a nu-şi pierde timpul încercând să înăbuşe scânteia divină din ei sau din alţii, ci din contră să lucreze pentru a o alimenta.

Acum să vedem cum putem să ne încălzim sau să ne răcim. Eu vorbesc aici de partea bună a căldurii şi a frigului… Pentru a te răci, trebuie să urci pe culmi, adică să devii un înţelept, un filozof, un savant. Pentru a te încălzi, trebuie să cobori un pic în văi, să mergi în apropierea florilor, râurilor, arborilor şi fraţilor şi surorilor noştrii. Ne încălzim prin dragoste, iar prin înţelepciune ne răcim Observaţi-i pe cei care gândesc mult, ei sunt reci. Şi de altfel vă puteţi observa pe voi înşivă, dacă meditaţi mult timp, vi se face frig. În timp ce dacă simţiţi dragoste pentru ceva sau cineva, vă simţiţi rapid încălziţi. Iarna, atunci când vreţi să luptaţi cu frigul, chemaţi dragostea, bucuria, dilatarea. Atunci când sunteţi nemulţumiţi, simţiţi frigul chiar dacă sunteţi în faţa unei tigăi înroşite. Acesta e frgul inferior al Pământului şi al morţii.

Să revenim la Zodiac şi vom vedea cum această problemă a căldurii şi a frigului este în relaţie cu axa Vărsător-Leu.

Adresându-se tot bisericii din Laodicea Spiritul adaugă: “Tu nu eşti nici rece nici în clocot… Eu te sfătuiesc să cumperi de la Mine de aur curăţit (trecut) prin foc, ca să te îmbogăţeşti şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale, şi o unsoare (doctorie) pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care îi iubesc.” Veţi vedea acum că acest pasaj poate fi interpretat graţie axei Vărsător-Leu.

Constelaţia Leului reprezintă focul creator. Este casa Soarelui, cu cea mai puternică căldură, cea a lunilor iulie şi august. Leul reprezintă inima, inima cosmică, care dă sângele, viaţa. Este tocmai cea de-a cincea casă, cea a dragostei, a creaţiei, a copiilor. La cealaltă extremitate a axei, Vărsătorul este guvernat de Saturn, care guvernează asupra iernii. Vărsătorul este reprezentat de un bătrân, Saturn (deşi Saturn nu este singurul stăpân al Vărsătorului, mai este şi Uranus) care posedă înţelepciunea, şi care, simbolic, varsă apă pentru a “adăpa” umanitatea. Cei doi poli ai axei sunt deci dragostea şi înţelepciunea, căldura şi frigul, văile şi crestele. “Tu nu eşti nici rece nici cald” semnifică că tu nu ai nici dragoste nici înţelepciune.

Să vedem acum ce semnifică aurul, veşmintele albe şi unsoarea.“Din aur trecut prin foc”: alchimia ne învaţă că aurul este legat de Soare, el este

condensarea forţelor benefice, a razelor soarelui. Ori, Leul reprezintă aurul trecut prin foc şi purificat: dragostea spirituală care purifică totul. De altfel, etimologia subliniază aceste corespondenţe. În evreieşte, inimă se spune “l v” şi leu “lavi”; în bulgară şi în rusă, leu se spune “l v” şi dragoste “liubov”, rădăcină pe care o regăsim în englezescul “love”, în germană “liebe” dragoste şi “lwe” leu.

“Veşminte albe”: aceste veşminte albe sunt un simbol al purităţii, puritatea fiind înţeleasă ca acea absenţă a pasiunilor care dă înţelepciunea.

“O unsoare pentru aţi unge ochii”: unsoarea este Uranus, adevărul care e legat ochilor. În iniţierile antice Uranus era reprezentat de un ochi zburând deasupra unui ocean. Acesta era simbolul său. Nu vă gândiţi că Anticii ignorau existenţa lui Uranus şi că această

25

planetă a fost descoperită de către Herschell. Anticii o cunoşteau dar ei o numeau Cerul (în greceşte Ouranos înseamnă cer).

Astfel, Soarele ne aduce viaţă. Saturn ne aduce înţelepciune pentru a ne îmbrăca, iar Uranus ne permite să vedem realitatea. De aceea axa Vărsător-Leu, care va acţiona de acum mai departe în lume, pentru că noi intrăm în epoca Vărsătorului, reprezintă epoca nouă unde discipolii şi copiii lui Dumnezeu vor lucra cu dragostea Soarelui (Leul), cu înţelepciunea lui Saturn (Vărsătorul) şi vor trăi în adevărul adus de Uranus.

Epoca Vărsător-Leu va fi cea a dragostei, a înţelepciunii, şi într-o anumită măsură, a adevărului. Dar adevărata epocă a adevărului va veni mai târziu, în a şasea şi a şaptea rasă, când omul va realiza sinteza perfectă a dragostei şi înţelepciunii, iar atunci adevărul se va stabili în plenitudine.

Deşi biserica din Laodicea se crede bogată (“Tu spui: sunt bogată, m-am îmbogăţit şi nu am nevoie de nimic”) Spiritul care o ştie mizerabilă, săracă, oarbă şi dezbrăcată o sfătuieşte să cumpere aur, veşminte albe şi o unsoare pentru ochii. Aceasta dovedeşte că în afara acestei axe Vărsător-Leu nu se poate obţine nici dragostea nici înţelepciunea, nici adevărul, adică că vom rămâne săraci, goi şi orbi.

Deci, cel care este rece trebuie să ştie de asemenea să devină cald, şi invers. Prin această trecere de la un pol la altul îşi va regăsi echilibrul, va găsi viaţa care se găseşte în această mişcare de urcuş şi coborâş. Cel care rămâne etern în frig sau în căldură nu evoluează, totul s-a terminat pentru el. Cum procedaţi atunci când vreţi să vă fierbeţi legumele? Puneţi pe foc cratiţa, dar la un moment dat o scoateţi de pe foc. De ce nu lăsaţi ca totul să ardă? Pentru că sunteţi înţelept. Dacă simţiţi dragoste pentru cineva, e bine; dar înţelepciunea vă spune să nu mergeţi prea departe, pentru că nu e de dorit. Dacă căldura urcă în voi din cauza cuiva, nu lăsaţi cratiţa pe foc! Mă înţelegeţi, nu-i aşa?… Căldura (dragostea) e binevenită, dar cu condiţia ca ea să fie urmată de o mică răcorire (înţelepciunea).

Spiritul îi mai spune bisericii din Laodicea: “Pe cei care îi iubesc (Leul), eu îi mustru şi îi pedepsesc (Vărsătorul).” Cel care iubeşte, este Soarele; cel care pedepseşte este Saturn, dar de asemenea şi Uranus care aduce mari bulversări. Dacă Cerul, care ne iubeşte, ne pedepseşte, el o face prin intermediul destinului, asupra căruia guvernează Saturn. Atunci când vedem sosind pedepsele lui Saturn, să ştim că Dumnezeu este cel care s-a manifestat prin intermediul lui. Pentru a fi iubiţi trebuie să fim în Leu şi în Vărsător, între Saturn, vechiul Adam, şi Soare, Christul, cel care s-a născut din tribul lui Iuda. Iacov, într-adevăr, avea doisprezece fii, care au fost strămoşii celor doisprezece triburi a lui Israel (a se vedea capitolul X: “Cele 12 triburi a lui Israel şi cele 12 munci a lui Hercule în relaţie cu Zodiacul). Fiecare dintre aceste triburi sunt legate de unul dintre semnele zodiacului, cel a lui Iuda corespunde Leului, şi din tribul lui Iuda s-a născut Iisus, Christul.

Spiritul spune la final: “Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum Şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie”. Nu există un alt tron decât cel al Leului unde e aşezat Soarele, Christul. Christ-ul, e Soarele, inima care împrăştie sângele său, dragostea sa, în tot universul. Deci, cel care va învinge ura şi moartea (frigul interior) va domina pe Tronul lui Dumnezeu.

II

Sfinxul egiptenilor este o reprezentare a zodiacului în relaţie cu cele patru elemente; el are un cap de om (Vărsător, semn de aer), un corp de taur (Taur, semn de pământ), labe de Leu (Leu, semn de foc) şi aripi de vultur (Scorpion, semn de apă).

Regăsim aceleaşi figuri în Apocalipsa sfântului Ioan atunci când vorbeşte de cele patru Animale sfinte care se ţin în faţa Tronului lui Dumnezeu şi care, zi şi noapte, cântă întruna: “Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Atotputernic, care era, care este şi care va veni!” Primul dintre aceste Animale este asemănător unui leu, al doilea unui taur, al

26

treilea unui om, şi al patrulea unui vultur. Veţi spune că în Zodiac nu există Vultur ci Scorpion. În realitate, în zodiacul primordial, Vulturul ocupa locul Scorpionului, dar e o întreagă poveste care trebuie înţeleasă din punct de vedere simbolic. Din cauza forţelor sexuale rău dirijate, Vulturul a căzut şi s-a transformat în Scorpion. De altfel, în corespondenţele pe care Iniţiaţii le-au stabilit între diferitele părţi ale corpului şi semnele zodiacului, Scorpionul este în corespondenţă cu organele genitale. Vulturul îl reprezintă pe cel care putea să se ridice foarte sus în cer, dar care a căzut pentru că a mâncat din fructul Arborelui Cunoşterii Binelui şi Răului.

Cele patru Animale sfinte ca şi Sfinxul egiptenilor corespund deci celor două axe Taur-Scorpion şi Vărsător-Leu care formează una dintre crucile zodiacului.

Vărsătorul, este omul, deci gândirea, cunoşterea. El este reprezentat de un bătrân care varsă apă într-o urnă. Această apă este apa vieţii, pentru că cunoşterea Vărsătorului este o cunoaştere care aduce viaţă, care produce viaţă, care trezeşte viaţa. Apa care scapă din urna bătrânului învaţă oamenii că trebuie să alimenteze, să unde totul, şi să fructifice totul în ei şi în jurul lor. Simbolul Fraternităţii noastre, ancora cu cele două mâini care varsă apă, este de asemenea un simbol al Vărsătorului. Şi în mitologia greacă, Vărsătorul este reprezentat prin Ganymede care era numit “paharnicul zeilor”.

Apa aduce viaţă, şi cum oamenii au uitat apa, ei nu sunt “stropiţi”; sau poate sunt, dar cu ce?… Ceea ce au nevoie înainte de orice, este de o apă vivifiantă. De aceea, deşi Vărsătorul este un simbol al cunoşterii, el nu este legat de creier, ci de plexul solar, singurul care poate să facă să curgă apă vie în măruntaie (a se vedea “Corpuri şi centre subtile” cap III “Plexul solar” colecţia Izvor, nr. 219). Se spune în Evanghelii: “Din sânul său vor ţâşni izvoare de apă vie”. Era Vărsătorul care era deja profetizat, dar sub o formă pe care nimeni, în acea epocă, nu putea să o înţeleagă.

Cât timp apa vie nu este acolo, putem să povestim orice am vrea, nu este decât teorie. Iar teoria seacă oamenii. Este tocmai ceea ce se petrece cu cultura actuală: oamenii se instruiesc, dar cunoaşterea lor rămâne la suprafaţă, nu este vie. Ei bine, ar fi mai bine să nu ştim nimic din ceea ce se găseşte în cărţi şi să posedăm ştiinţa vieţii, pentru că celui ce ştie să trăiască, adică să vibreze la unison, în armonie cu toate legile cosmice, universul întreg i se va revela. Iată de ce Învăţământul Fraternităţii Albe Universale aduce un element cu totul nou. Oamenii ne prezintă ştiinţa lor, şi eu mă înclin, mă minunez, dar nu este esenţialul. Ceea ce mă interesează pe mine este de a trăi în armonie cu legile cosmice.

De ani de zile, astrologii vorbesc despre venirea erei Vărsătorului. În realitate, mai trebuie aşteptat în jur de două sute de ani până ce punctul vernal va intra cu adevărat în constelaţia Vărsătorului, dar influenţa sa se face deja simţită, şi e normal. În luna martie, de

27

exemplu, este încă iarnă, şi totuşi în anumite zile, din cauza soarelui, a păsărilor, a florilor simţim primăvara; prin efluviile sale, aura sa, emanaţiile sale ea este aici. Acesta este de asemenea cazul apropierii unei ere noi: un anumit umăr de semne antemergătoare anunţă venirea sa.

Vărsătorul este un semn de aer. De aceea, de când influenţa sa se face simţită, ştiinţa şi tehnica s-au orientat spre stăpânirea aerului şi spaţiului. În timpul erei Peştilor, domeniul apelor a fost explorat mai mult: navigaţia. Cu Vărsătorul, intrăm în domeniul aerului: telecomunicaţiile (telefonul, televiziunea), avionul, rachetele…

Deşi nu suntem încă intraţi în Vărsător şi ce de schimbări! Şi tocmai, ceea ce e un pic îngrijorător cu el e influenţa lui Saturn şi Uranus care domiciliază în Vărsător: Saturn care juacă renghiuri(?), blochează, paralizează şi Uranus care produce şocuri, accidente, explozii, tot ceea ce este brusc şi violent. Toate formele de explozii sunt sub influenţa semnului Uranus: explozii fizice (bomba cu hidrogen, bomba atomică) şi exploziile fizice (toate mişcările de eliberare). De aceea era Vărsătorului va antrena mari rupturi.

Cei care au mai multe planete în semnul Vărsătorului sunt mai pregătiţi să capteze noile unde care vin de la această constelaţie. Aceştia sunt inovatori, inventatori. Toate descoperirile în domeniul psihic şi ezoteric, de asemenea tot Vărsătorul le-a cauzat, şi mai ales ideea de colectivitate, de fraternitate. Iată de ce întreaga lume va fi acum obligată să se aplece şi să lucreze asupra acestei idei de fraternitate, de universalitate.

Era Peştilor a fost cea a creştinismului, ale cărei trăsături caracteristice corespund exact semnului Peşti, semnul abnegaţiei şi sacrificiului. Înaintea erei Peştilor a fost era Berbecului, care a marcat religa lui Moise, şi înaintea ei era Taurului care a marcat religiile egiptene şi babiloniene… Cu Vărsătorul şi semnul său complementar, Leul, se deschide o eră nouă, cea a cunoaşterii adevărate.

Cu toate acestea nu trebuie să credem că, pentru că vine epoca Vărsătorului, întreaga umanitate se va transforma dintr-o dată. Ceea ce s-a schimbat pentru noi toţi sunt posibilităţile. Din Vărsător se deversează forţe superioare, dar numai cei ce fac eforturi pentru a absorbi aceste forţe se vor transforma. Cerul ne va trimite undele, dar nu ne va impune înţelepciunea; Cerul se mulţumeşte să dea celor care se pregătesc să le primească. Noi intrăm în epoca Vărsătorului, dar dacă nu vom face nimic pentru a beneficia de influenţele sale, Vărsătorul va veni pentru alţii, dar nu pentru noi.

Cap VIII Triunghiul apei şi triunghiul focului

Cercul zodiacului este format din doisprezece semne dispuse într-o ordine regulată având la bază cele patru elemente. Fiecare element este astfel reprezentat de un triunghi.

28

Dacă respectăm ordinea elementelor (foc, pământ, aer şi apă) în care semnele se succed în zodiac, vom vedea că triunghiul focului este format din semnele Berbec, Leu, Săgetător; triunghiul pământului din semnele: Taur, Fecioară, Capricorn; triunghiul aerului din semnele: Gemeni, Balanţă, Vărsător; triunghiul apei din semnele Cancer, Scorpion, Peşti. Astăzi ne vom opri numai asupra celor două triunghiuri al apei şi al focului. Apa coboară şi focul urcă. Triunghiul apei, cu vârful în jos, reprezintă materia, în timp ce triunghiul focului, cu vârful în sus, reprezintă spiritul.

Să începem prin studiul triunghiului apei care este deci format din semnele Peşti, Cancer şi Scorpion; veţi vedea câte lucruri interesante vom descoperi în legătură cu aceste trei semne.

Peştii trăiesc în apă şi se deplasează cu uşurinţă: ei vin şi pleacă şi sunt foarte fericiţi. Oamenii, de asemenea, sunt plonjaţi într-o întindere fără limite unde înnoată ca şi peştii; mici sau mari, frumoşi sau urâţi, coloraţi sau nu, abili sau neîndemânatici, cei mari înghiţindu-i adesea pe cei mici, ei se mişcă în oceanul vieţii.

Peştii au în corpul lor o vezică natatoare care le serveşte la a se deplasa vertical în apă; graţie acestui organ ei pot coborî şi urca la suprafaţă. Dar iată că anumite specimene neutilizând corect această vezică, au început să coboare mereu mai jos fără să mai poată urca. Ele au rămas deci fixate pe sol, unde s-au acoperit cu o carapace groasă, şi au devenit languste, homari, crabi. Desigur, vă gândiţi: “Dar nu e posibil, nu e ştiinţific. Niciodată zoologii nu au putut constata că peştii s-au transformat în crustacee!” Ei bine, aflaţi că eu îi observ pe oameni în zoologie (şi ai de ce să-i observi, credeţi-mă); şi astfel asist adesea la această mutaţie. Da, oameni care s-au întărit atât de mult că au sfârşit prin a fi acoperiţi cu o veritabilă carapace. Ei şi-au spus: “Nu merită să înnoţi, e obositor. E mai bine să te târăşti pe sol, să rămânem pe fund.” Şi chiar mai mult, ei nu mai merg înainte ci merg înapoi. Nu mă credeţi? Şi totuşi, pe câţi am văzut care, mândri de frumoasa lor carapace, făceau paradă în faţa altora, îi căutau sau îi urmau, ceea ce ducea la tot felul de comedii… sau tragedii! Apoi, venea momentul când, îngreunaţi, se afundau foarte jos şi sfârşeau prin a se ascunde sub o piatră, ca şi homarii. Pot să vă arăt în jurul vostru aceşti peşti metamorfozaţi, există mulţi.

Peşti-Cancer: este o parte a triunghiului pe care îl studiem. Cancerul este un peşte devenit crustaceu. Omul s-a lăsat antrenat în materie şi s-a întărit, s-a imobilizat, s-a pietrificat şi a sfârşit chiar prin a regresa. Procesul s-a continuat şi racul a devenit un scorpion, necinstit, veninos, şi aici vă pot spune cum se produce aceasta, pentru că este încă o transformare pe care am studiat-o ştiinţific.

29

Jupiter dirijează Peştii, iar Luna domină Cancerul. Cât despre Scorpion, el este guvernat de Marte. Jupiterienii au tendinţa de a fi gurmanzi, iar dacă mănâncă mult devin din ce în ce mai pasivi şi refuză să se mai mişte. Ei doresc să câştige din ce în ce mai mulţi bani pentru a putea să se stabilească confortabil. Instalaţi într-o casă mare, ei îşi cresc carapacea; singura lor ocupaţie este de a face proiecte pentru a câştiga şi mai mult şi să se îngrijoreze pentru ce riscă să piardă. Iată-i deveniţi crustacee, şi nu vor întârzia să se transforme în scorpioni.

Sub semnul Peştilor, care sunt legaţi de picioare, omul merge pentru a se duce la lucru. Sub semnul Cancerului, el se lasă în voia lenei, devin gurmanzi şi aceasta tulbură funcţionarea sistemului de eliminare care este în relaţie cu Scorpionul: materiile se acumulează în ţesuturi, provocând putrefacţii. Organismul astfel invadat de otrăvuri, de toxine, devine iritabil, coleric, vindicativ: el este sub influenţa lui Marte, stăpân în Scorpion.

Ei da, sunteţi miraţi, dar această istorie este absolut veridică: ea povesteşte procesul de involuţie, adică de coborâre în materie. Omul care îşi pierde capacitatea de a înnota în oceanul vieţii este prins în capcanele materiei unde puţin câte puţin paralizează, se îmbolnăveşte şi moare. Această derulare a lucrurilor este inevitabilă? Nu, există mijloace de a acţiona. Atunci când ne găsim în acest triunghi al involuţiei, există trei forţe care pot să ne ajute şi să ne salveze: acestea sunt dragostea, speranţa şi credinţa. Credinţa care e capabilă să opereze transformările cele mai dificile este legată Peştilor, semn al religiilor şi misticismului. Speranţa, care susţine fiinţele, este legată Cancerului, semn al abundenţei şi fecundităţii. Şi dragostea este legată Scorpionului, semnul transformării forţei sexuale; pentru că prin dragoste, eu înţeleg acea forţă instinctivă, formidabilă, pe care omul o poate sublima în dragoste universală, gata să se sacrifice pentru toţi. Prin puterea acestor trei virtuţi: credinţa, speranţa şi dragostea, noi putem să oprim acest proces de pietrificare, de coborâre în materie.

Când un om cade în apă, el trebuie să înnoate. Dacă stă pe gânduri, dacă îi e frică, se scufundă şi se îneacă. Dacă are credinţă, face pluta, este uşor, iar apa îl susţine. Este la fel în viaţa noastră interioară. Noi suntem peşti prevăzuţi cu o vezică natatoare. Atunci când avem credinţă, ea se umple cu aer şi devenim uşori: credinţa ne susţine, ea ne permite să înnotăm în acest ocean care este viaţa. Cel care înnoată bine nu se poate plânge de nimic, el nu va deveni un crustaceu. Atât timp cât credinţa îl dilată, el rămâne un peşte. Dar dacă într-o zi, ocupat de afacerile materiale, el începe să se îndoiască, el va deveni un crustaceu. Cel care cade în materie este deja un cancer şi trebuie să reacţioneze prin speranţă. Cel care este pe cale de a deveni un scorpion trebuie să se elibereze prin dragoste, dragostea care dă, îmbogăţeşte şi străluceşte.

De ce cea de-a doisprezecea casă, cea a peştilor, ne impune încercări? Pentru ca necazurile, constrângerile să ne mărească credinţa. De ce Cancerul, cea de-a patra casă ne plasează în faţa problemelor materiale? Pentru a ne obliga să întreţinem în noi speranţa. De ce cea de-a opta casă, cea a Scorpionului reprezintă moartea? Pentru că moartea îl pândeşte pe cel care nu ştie să iubească.

Să studiem acum triunghiul focului. El conţine semnele Săgetătorului, al Leului şi al Berbecului. Berbecul care guvernează capul reprezintă gândirea, înţelepciunea; Leul care guvernează inima reprezintă sentimentul, dragostea; şi Săgetătorul care guvernează coapsele reprezintă mişcarea, deci acţiunea, realizarea gândurilor şi sentimentelor în materie.

30

Dintr-un alt punct de vedere, interpretăm Săgetătorul ca simbolul omului care a reuşit să facă să triumfe raţiunea asupra forţelor obscure ale instinctului. Această idee este de asemenea exprimată de figura mitologică a Centaurului pe al cărui corp de cal era situat un bust de om. Fiinţa umană este făcută din două naturi, inferioară şi superioară; ea nu poate să se debaraseze de natura sa inferioară, dar ea trebuie să înveţe să o stăpânească pentru a o pune la treabă. De altfel, priviţi: în reprezentarea chiar a Centaurului, sau a Săgetătorului, corpul de cal este în mişcare, el aleargă. Dar această cursă nu este fără sens, ea este rezultatul unei acţiuni gândite, exprimate de arcul pe care îl ţine Centaurul gata să lanseze o săgeată. Ştiţi desigur ce măiestrie trebuie pentru a ochii şi a trage corect cu arcul. Astfel Săgetătorul reprezintă omul care îşi pune mişcările naturii sale inferioare – calul în galop – în serviciul unui ideal: săgeata care îşi va atinge ţinta. Cât despre Leu, el reprezintă forţa, puterea. Şi Berbecul, el este identic cu mielul care este simbolul etern al sacrificiului şi al dragostei. Este Christ-ul.

Citim în profetul Isaia că va veni o zi în care vom vedea lupul şi mielul păscând împreună. Lupul este Berbecul astrologilor, pentru că lupul este de asemenea sub influenţa lui Marte care guvernează acest semn, şi mielul, v-am mai spus, reprezintă acelaşi simbol ca şi Berbecul. Isaia mai spune: “Leul va mânca iarbă ca şi boul… iar praful va fi hrana şarpelui”, care e scorpionul în limbaj astrologic (l-am studiat în triunghiul apei), şi vorbeşte “de oameni şi copiii lor care vor fi cu ei”. Deci, leul, mielul şi omul vor trăi împreună în pace. Unii artişti au pictat tablouri reprezentând Vârsta de Aur unde vedem un copil mergând între un leu şi un berbec. Aceşti artişti cunoşteau Ştiinţa iniţiatică: ei au ilustrat triunghiul focului care este cel al evoluţiei. Leul, mielul şi lupul (Berbecul), şi copilul, adică omul (Săgetătorul), reprezintă învăţământul nou, lumea nouă care vine.

Cap IX Piatra filozofală: Soarele, Luna şi Mercur

Alchimiştii învaţă în tratatele lor că, pentru a obţine piatra filozofală, simbolizată de Mercur, adeptul trebuie să înceapă munca în momentul când Soarele intră în constelaţia Berbecului şi Luna în cea a Taurului, pentru că Soarele e exaltat în Berbec iar Luna e exaltată în Taur. Semnul următor, Gemenii, este domiciliul lui Mercur. Deci, Berbecul (Soarele), Taurul (Luna) şi Gemenii (Mercur), aceste trei semne se succed pentru pentru a arăta că uniunea Soarelui ☉, şi a Lunii ☽, dau copilul: Mercur ☿. Simbolul lui Mercur este astfel format din discul solar şi luna în creştere reunite prin semnul + care este cel al pământului dar şi cel a adunării aritmetice. Pentru alchimişti acest simbol reprezintă de asemenea şi cele patru elemente: două elemente masculine şi două elemente feminine. Luna ☽ reprezintă apa, Soarele ☉ focul, + Pământul, şi Mercur însuşi reprezintă aerul.

Soarele şi Luna dau deci naştere copilului, Mercur, pietrei filozofale. Dar piatra filozofală pe care o caută alchimiştii este în realitate un simbol a transformării omului. Când alchimiştii spun că lucrează cu Soarele şi Luna, ei subînţeleg cele două principii masculin şi feminin, voinţa şi imaginaţia, şi graţie acestei munci, ei reuşesc să transmute propria lor materie şi să devină, simbolic, ca şi Soarele şi Luna, adică strălucitori (Soarele) şi puri (Luna). Şi nu este întâmplător faptul că, pentru că Berbecul este domiciliul lui Marte şi Taurul este domiciliul lui Venus, lucrând cu Soarele şi Luna pentru a sublima forţa sexuală (Venus) şi forţa dinamică şi activă a voinţei (Marte) alchimiştii obţin toate puterile spirituale simbolizate de Mercur, agentul magic.

La Templieri, agentul magic era reprezentat de Baphomet, acea figură cu o aparenţă monstruoasă care i-a făcut pe unii să creadă despre Templieri că aveau un cult al

31

diavolului. Alţii au numit acest agent magic “Azot”, cuvânt format cu primele litere ale celor trei alfabete latin (A), grec (Alpha), şi ebraic (Aleph), şi ultimele litere a celor trei alfabete: Z (latin), O (grec), T (Ebraic). Acest cuvânt semnifica că agentul magic era alpha şi omega, începutul şi sfârşitul.

Pentru a obţine acest agent magic alchimiştii s-au străduit foarte mult şi adesea fără succes, pentru că lucrul cu Soarele şi Luna nu trebuie să se facă numai în planul fizic, ci şi în plan spiritual cu cele două principii voinţa şi imaginaţia, muncă pe care o putem simboliza de asemenea prin expresia: “a lua taurul de coarne”. A lua taurul de coarne, înseamnă, pentru discipol, a începe o muncă interioară pentru a-şi stăpâni instinctele. Din păcate, în epoca noastră, oamenii nu iau taurul de coarne ci îi dau libertatea de a călca totul în picioare. La tineri, în particular, puteţi vedea tot ceea ce taurul poate devasta!

A lua taurul de coarne reprezintă munca voinţei asupra imaginaţiei. Imaginaţia e mereu legată de senzualitate. Toţi cei care au o imaginaţie excesivă au tendinţa de a fi leneşi şi senzuali: Luna şi Venus merg mereu împreună. Dar dacă, prin lumina sa, Soarele intervine pentru a da o bună direcţie acestei forţe, Luna devine de o extraordinară utilitate, pentru că ea are puterea de a concretiza lucrurile. V-am mai vorbit de diferitele perioade prin care a trecut pământul: perioada lui Saturn, perioada Soarelui, perioada Lunii, şi v-am explicat că perioada Soarelui a fost o perioadă de dilatare, de expansiune, în timp ce, din contră, perioada Lunii a fost marcată de un proces de coagulare, de concretizare, pentru că Soarele şi Luna sunt de asemenea simbolurile celor două procese alchimice “solve” şi “coagula”: adică a dizolva şi a coagula.

În simbolul lui Mercur, Soarele este deci reprezentat de un cerc, iar Luna de o porţiune de cerc, ca şi o parte a Soarelui, ceea ce explică de ce este spus în Geneză că Dumnezeu a tras-o pe Eva dintr-o parte a lui Adam. Deci pentru a arăta că această combinaţie, această fuziune inteligentă a celor două principii îl produce pe Mercur, Iniţiaţii l-au reprezentat pe Mercur prin Soare peste care este urcată Luna, reuniţi prin simbolul + care este, am văzut-o, simbolul Pământului. Acest simbol a lui Mercur dovedeşte ştiinţa profundă a Iniţiaţilor. Una din numeroasele sale variante este caduceul lui Hermes, formată dintr-o baghetă înconjurată de doi şerpi, care a rămas simbolul medicilor şi farmaciştilor.

În zilele noastre acest simbol al caduceului apare în descoperirile ştiinţifice sub forma laser-ului. Ce este laser-ul. Sub forma sa cea mai simplă, este un cristal de rubin sintetic în formă de cilindru ale cărui extremităţi prezintă unul o suprafaţă reflectantă iar celălalt o suprafaţă semireflectantă. Acest cristal este înconjurat de tubul unui flash verde care excită atomii de crom conţinuţi în rubin (este ceea ce se numeşte pompaj optic). Atunci când intensitatea pompajului flash-ului este suficientă, există o emisie a unui fascicul de lumină extrem de intensă prin extremitatea semireflectantă.

Fascicolul luminos care apare nu este altceva decât Mercur care se naşte din munca celor două principii. Dar problema este acum ca fiecare să găsească laser-ul îi sine însuşi, pentru că acolo va fi acesta prodogios!

32

În realitate, din antichitate, Iniţiaţii au făcut în viaţa lor psihică şi spirituală tot felul de descoperiri care se redescoperă acum în ştiinţa oficială: radioul, telefonul, televiziunea, fisiunea atomului… oamenii de ştiinţă nu sunt decât nişte lucrători care trebuie să pună în practică în planul fizic legile care există în lumea spirituală. Totul trebuie realizat, într-o zi, în materie; de aceea inventatorii sunt adesea Iniţiaţi antici, alchimişti, magi, kabalişti, care revin să realizeze în materie tot ceea ce cunosc deja şi au realizat în planul spiritual. Dacă aceste fenomene nu ar exista deja în planul spiritual, nu ar exista nici un mijloc de a le descoperi orice s-ar face în planul fizic. Pentru că tot ceea ce e jos este ca şi ceea ce este sus; deci, tot ceea ce este sus în lumea spiritului trebui să fie concretizat în jos în lumea materiei.

Creând simbolul lui Mercur, Iniţiaţii au vrut să înveţe oamenii să lucreze asupra forţei sexuale prin voinţă şi imaginaţie pentru a obţine puterile magice. Pentru că adevărata “forţă tare a tuturor forţelor” despre care vorbeşte Hermes Trismegistul este dragostea. Numai dragostea dă viaţă, şi nu există nimic deasupra vieţii, pentru că ea stă la originea a tot. Dumnezeu ne-a dat această forţă a dragostei pentru ca noi să învăţăm să o sublimăm în viaţă, într-o viaţă intensă, pentru a obţine puterile magice, atotputernicia. Simbolul lui Mercur ☿este făcut din Soare ☉ , din Lună ☽, şi din Pământ +, dar dacă înlăturăm Luna, avem simbolul lui Venus ♀, dragostea. Toate aceste aspecte conţinute în semnul Mercur se regăsesc în funcţiile zeului Hermes al cărui baghetă magică, caduceul, era simbolul puterilor pe care le poseda în toate domeniile.

În semnul lui Mercur, Luna, care reprezintă imaginaţia, este aşezată ca un recipient plin de apă; de fapt, Luna, principiu feminin, este legată de apă. Dedesubt se găseşte Soarele, focul, care încălzeşte imaginaţia într-o direcţie specială. Şi mai jos, Pământul, simbolul realizării în plan material. Cel care reuşeşte să înţeleagă acest simbol în plenitudine devine atotputernic, şi dacă îi oferim condiţii bune, este capabil să bulverseze pământul întreg, pentru că el a înţeles esenţialul: munca prin intermediul voinţei asupra imaginaţiei. La fel cum femeia are posibilitatea de a condensa viaţa în pântecul său, Luna posedă puterea de a concretiza, de a materializa lucrurile, de a le transforma în pământ, adică de a le realiza în planul fizic.

Discipolul trebuie să se decidă să pună taurul la pământ, adică să stăpânească această forţă sălbatică, brutală, violentă, a senzualităţii pentru a putea extrage forţe din ea. A pune taurul la pământ nu înseamnă a-l omorî; dacă îl omorâm, nu mai putem să-i extragem forţele. Trebuie să luăm taurul de coarne, adică să începem să stăpânim Luna, imaginaţia, care e inseparabilă de senzualitate, cu excepţia celor care au luat taurul de coarne cum ar fi adevăraţii creatori: savanţi, filozofi, artişti, Iniţiaţi care dau o altă direcţie imaginaţiei lor. Toţi cei care nu au reuşit să ia taurul de coarne îşi lasă imaginaţia să galopeze peste tot, ca o prostituată. Aceştia trebuie să se străduiască să dea imaginaţiei lor o treabă determinată pentru ca ea să poată mereu produce creaţiile cele mai frumoase,

33

cele mai luminoase, cele mai nobile. Un discipol nu trebuie să-şi lase “femeia” (imaginaţia) sa să se plimbe şi să se culce cu oricine, pentru a aduce pe lume caricaturi, monştrii; el îşi păstrează femeia pentru el.

Reţineţi din aceste câteva cuvinte că trebuie să învăţaţi să lucraţi cu Luna, imaginaţia, dar menţinând-o în puritate (de altfel, Luna, în adevăratul ei sens spiritual este legată purităţii imaginaţiei), cu lumina, focul Soarelui, cu dragostea dezinteresată a lui Venus, şi în fine cu dreptatea crucii, Pământul, pentru a obţine realizarea perfectă. Mercur este simbolul fiinţei perfecte la care circulaţia celor doi curenţi se face într-un anume echilibru, într-o anumită armonie, încât ea înnoată în pace, şi devine un centru strălucitor, capabil să antreneze creaturile spre bine.

Atunci când Luna nu este stimulată de Marte şi de Soare, ea împinge oamenii spre lene, spre a găsi maşini, aparate care îl scutesc să facă eforturi. Simbolul lui Mercur ne învaţă, din contră, că activitatea, eforturile sunt absolut indispensabile. Nu este rău să avem aparate şi maşini, dar numai cu condiţia de a elibera omul de sarcinile materiale pentru a-i permite o activitate nouă, spirituală, o muncă gigantică cu voinţa şi imaginaţia, pentru a crea opere divine. Din păcate, pentru moment, nu pentru acest scop lucră oamenii: ei vor să elimine Soarele şi Marte, adică activitatea, efortul, care sunt esenţiale şi să rămână numai cu Luna şi Venus. Ei nu ştiu că acesta e cel mai bun mijloc pentru a degenera.

Luna este accesibilă oricărei influenţe, ea nu alege; oricine, orice poate să se manifeste prin intermediul ei; ea este ca şi apa care ia forma recipientului în care este vărsată. Apa, Luna, imaginaţia, sunt aproape acelaşi lucru. Dacă Soarele nu se ocupă de Lună, de imaginaţie, ea poate chiar să reflecte Infernul. De aceea Iniţiaţii veghează ca Luna, adică imaginaţia lor, “femeia” lor să nu vagabondeze pe oriunde, ci, graţie Soarelui, ea să primească un element de lumină şi de eternitate. În acel moment, da, Luna devine o femeie extraordinară, adorabilă, şi alte legi, divine, intervin pentru a realiza în planul material ceea ce se formează în imaginaţie. Este ceea ce simbolizează crucea plasată la baza semnului lui Mercur. Crucea, este piatra cubică care este expresia Pământului (despre simbolismul crucii a se vedea “Limbajul figurilor geometrice” cap VI, nr.218 colecţia Izvor). Pentru alchimişti, crucea, piatra cubică, era pământul virgin graţie căruia ei puteau începe construirea edificilui.

Munca cu Soarele şi Luna, voinţa şi imaginaţia, care este cea a Iniţiaţilor, rămâne valabilă pentru eternitate, pentru că voinţa – ca expresie a gândirii – şi imaginaţia sunt două principii fundamentale în om. De aceea, în cărţile de alchimie, regăsim adesea aceste imagini: Soarele şi Luna, regele şi regina… Sub toate formele, nu există decât aceasta: Soarele şi Luna, bărbatul şi femeia care produc un copil regal, piatra filozofală, elixirul vieţii fără de moarte, panaceul universal, bagheta magică, caduceul lui Hermes…

Misiunea omului este de a realiza Cerul pe pământ, de a semăna cu Tatăl Ceresc, Creatorul. Dar pentru a realiza splendoarea acestei misiuni îndepărtate, el trebuie să cunoască factorii indispensabili pentru această muncă: cele două principii activ şi pasiv, emisiv şi receptiv, masculin şi feminin, Soarele şi Luna, voinţa şi imaginaţia, pentru a infuza Lunii tot ceea ce Soarele conţine mai nobil şi luminos, pentru ca ea să poată refleta şi propaga calităţile Soarelui.

În fiecare zi discipolul trebuie să se fixeze asupra proiectelor cele mai nobile, cele mai grandioase, pentru a le putea realiza pe pământ. Deci, mai întâi, el lucrează cu imaginaţia; apoi cu inima şi voinţa va face ca ceea ce şi-a imaginat să devină o realitate. El nu se mulţumeşte să viseze, să plutească, simţindu-se mândru să aibă cele mai frumoase idei în cap, pentru că aceasta nu ajunge; el trebuie să concretizeze ideile sale în planul fizic, pentru ca lumea întreagă să poată vedea că ceea ce a creat sus a coborât şi şi-a împlântat rădăcinile în pământ.

Fie că spiritul nostru lucrează asupra sufletului nostru, fie voinţa asupra imaginaţiei, fie Soarele fertilizează Luna, fie bărbatul fertilizează femeia, rezultatul va fi mereu crearea

34

unui copil. Şi ce este un copil? Când puneţi pe foc (Soarele) o cratiţă plină cu apă (Luna), apa se transformă în vapori şi aceşti vapori sunt o forţă fantastică. Forţa tare a tuturor forţelor sunt aceşti vapori, această apă încălzită, dilatată. Deci, din această muncă a voinţei asupra imaginaţiei, a spiritului asupra sufletului, a Soarelui asupra Lunii, a bărbatului asupra femeii, se naşte o forţă care este copilul, Mercur, care are posibilitatea de a intreprinde realizări formidabile. Soarele sau Luna separat nu pot realiza mare lucru. Separaţi unul de altul, focul arde şi apa inundă; dar cei doi reuniţi produc o forţă capabilă de orice realizare: piatra filozofală, care are puterea de a transforma toate metalele în aur. Despre această forţă este spus în Tabla de Smarald: “Soarele îi este tată, luna este mama sa, vântul a purtat-o în pântecul său (pântecul lunii) iar pământul este doica sa”. Pământul, adică crucea, piatra cubică.

Discipolul trebuie să se gândească la munca pe care o are de facut cu voinţa sa asupra imaginaţiei sale, şi această muncă priveşte femeile tot aşa de bine ca bărbaţii. Discipolul trebuie să-şi fertilizeze propria femeie în planul spiritual, şi să aibă copii, mii de copii angelici care îşi iau zborul prin spaţiu să lucreze aşa cum li se cere. Ştiţi cum se termină poveştile: “Şi au trăit fericiţi şi au avut mulţi copii..” Dar a avea mulţi copii nu priveşte numai planul fizic. Ce este un Iniţiat? Este un tată de familie care are mulţi copii care merg după el, care îl trag de veşminte, îi scotocesc prin buzunare, dar aceşti copii îl iubesc atât de mult încât el nu se supără niciodată. Atunci când are nevoie, el îşi cheamă copiii şi le spune: “Tu, mergi la cutare şi cutare şi du-i cadouri… Tu, du-te şi trage-l pe acela de urechi…” iar ei o fac. Sunt proprii lui copii, carne din carnea sa, sânge din sângele lui. În timp ce un om obişnuit e un solitar fără copii: el e trist şi nefericit pentru că trebuie să facă totul singur, nimeni nu-i dă o mână de ajutor. Iată un domeniu necunoscut pentru unii, dar cunoscut şi trăit pentru alţii.

Înainte de a coborî pe pământ, omul a lucrat deja asupra corpului său fizic, acest corp fizic care nu este altceva decât caduceul lui Hermes, cu curenţii săi care coboară din emisferele dreaptă şi stângă a creierului şi se intersectează la nivelul organelor. Fiinţa umană este produsul muncii voinţei şi imaginaţiei, al spiritului şi sufletului materializate în planul fizic. Ca şi caduceul lui Hermes, el poate crea în cele trei lumi. Pentru moment el nu crează decât în planul fizic, dar trebuie să înveţe să creeze în celelalte lumi.

Caduceul lui Hermes este forţa tare a tuturor forţelor, viaţa în gradul său superior de manifestare. Deci, când omul reuşeşte să dezvolte în el puterile caduceului lui Hermes, viaţa circulă şi difuzează peste tot în creaturi, până la stele. Acest grad superior a vieţii, este cel al adevăratei forţe, acestei vieţi care tâşneşte şi este mai mult decât vitalitatea, acea vitalitate care este “taurul” care trebuie luat de coarne… Toţi oamenii au viaţă, desigur, dar la majoritatea dintre ei ea se manifestă ca vitalitate, o forţă care face ravagii. Această vitalitate trebuie dirijată, intensificată, spiritualizată pentru a fi transformată în viaţă divină.

Să doriţi zi şi noapte să spiritualizaţi viaţa voastră pentru a o putea da, pentru ca ea să-şi ia zborul peste tot în univers pentru a vivifia şi a lumina creaturile. Aceasta e ideea care e conţinută în imaginea pe care anticii o dădeau lui Hermes, cu aripi la picioare.

Viaţa sublimă, este cea a caduceului lui Hermes. Când radiaţi această viaţă, aveţi forţe formidabile. Dacă viaţa voastră nu merge mai departe decât câţiva centimetri deasupra corpului vostru, sunteţi slabi, nu puteţi acţiona. Dacă dacă radiaţia voastră se întinde la kilometri în jurul vostru, puteţi acţiona asupra creaturilor. Deci, cu cât ceea ce emană din voi este mai intens şi se întinde mai departe, cu atât aveţi mai multe puteri.

Trebuie să înţelegeţi importanţa acestei munci. Lăsaţi la o parte multe alte ocupaţii inutile care nu vă vor aduce nimic, decât suferinţe şi lucraţi asupra voastră până atunci când această forţă a tuturor forţelor începe să se manifeste prin intermediul vostru.

Cap X Cele doisprezece triburi ale lui Israelşi cele doisprezece munci ale lui Hercule

în legătură cu zodiacul

35

Cele doisprezece semne ale zodiacului au inspirat numeroase povestiri simbolice în mitologii şi religii. Printre cele mai cunoscute găsim povestea celor doisprezece fii ai lui Iacov care sunt la originea celor doisprezece triburi a lui Israel, şi cele doisprezece munci ale lui Hercule. Desigur pentru a vedea corespondenţa între aceste povestiri şi zodiac, trebuie să posezi ştiinţa simbolurilor; de cum o avem, totul devine clar, evident.

Vom începe prin a citi capitolul 49 al Genezei:

“Iacov şi-a chemat fii şi a spus: Adunaţi-văCa să vă spun ce are să fie cu voiÎn zilele de apoiAdunaţi-vă şi ascultaţi-mă, fii ai lui Iacov!Ascultaţi pe Israel, ascultaţi pe tatăl vostru!

Ruben, tu, primul meu născut,Tăria mea şi începătura vigorii mele;Culmea vredniciei şi culmea destoinicieiImpetuos ca apele, tu nu vei aveaÎntâietate!Pentru că tu ai urcat în patul tatălui tău,Şi mi-ai pângărit aşternutul meu pe care te-ai suit.

Simion şi Levi sunt fraţi;Spadele lor sunt uneltele violenţei.Fie ca sufletul meu să nu intre de loc înSfatul lor,Şi în adunarea lor să nu fie părtaşă slava meaCăci ei, în mânia lor, ei au ucis oameni,Şi, în supărarea lor, ei au ologit tauri!Bleatemată să fie mânia lor, căci a fost violentă,Şi furia lor, căci a fost crudă!Îi voi împărţi pe ei în IacovŞi îi voi risipi în Israel.

Iuda, pe tine te vor lăuda fraţii tăi;Mâna ta va sta pe ceafa duşmanilor.Fii tatălui tău se vor închina ţie.Iuda este un pui de leu.De la pradă te-ai întors, fiul meu!El a îndoit genunchii şi s-a culcat ca un leu,Ca o leoaică: cine îl va deştepta?Sceptrul nu se va îndepărta de Iuda,Nici bastonul suveran de picioarele salePână ce va veni Împăciuitorul (Schilo),Căruia I se vor supune popoarele.Acela îşi va lega de viţă asinul său,Şi de coardă mânzul asinei sale;Spăla-va în vin haina sa,Şi în sânge de strugure veşmântul său.El are ochii roşii ca vinul,Şi dinţii săi vor fi albi ca laptele.

36

Zabulon va locui lângă mare,Va da liman corăbiilor,Şi marginea hotarului său va fi până la Sidon.

Isahar este ca asinul voinic,Care se odihneşte între staule.Văzând că locul unde se odihneşte e bun,Şi şi ţinutul său e magnific;Îşi pleacă umerii sub povară,Şi se face plătitor de bir.Dan va judeca poprul săuCa pe una din seminţiile lui Israel.Dan va fi şarpe de drum,Viperă pe potecă,Înveninând piciorul caluluiCa să cadă călăreţul.În ajutorul Tău nădăjduiesc, o Doamne!

Gad va fi asaltat de cete înnarmate,Dar le va asalta şi el şi le va urmări.

Din Aser va veni o hrană excelentă;Şi regilor le va da mâncăruri alese.

Neftali este o căprioară în libertate;El rosteşte cuvinte frumoase.

Iosif este o ramură de pom roditor,Ramură de pom roditor lângă izvor;Ramurile lui se revarsă peste ziduri.Îl vor provoca, spre el vor arunca săgeţiŞi îl vor sili la luptă.Dar arcul său va rămâne tare,Şi muşchii braţului său întăriţiMulţumită Dumnezeului cel puternic a lui IacobCel ce este păstorul şi tăria lui Israel.Este lucrarea Dumnezeului tatălui tău cea care te va ajuta;Este lucrarea Dumnezeului tatălui tău cea care te va binecuvântaBinecuvântări de sus din ceruriBinecuvântările adâncului (apelor) de jos,Binecuvântările sânilor şi ale pântecelui.Binecuvântările tatălui tău se ridică pesteBinecuvântările părinţilor meiPâna la piscurile dealurilor veşnice:Aceste binecuvântări să fie pe capul lui Iosif,Pe creştetul celui mai ales între fraţii lui!

Veniamin este lup răpitor;Dimineaţa devoră vânatul,Şi prada va împărţi seara.

37

Iată toate cele doisprezece triburi ale lui Israel. Şi iată ce le-a spus tatăl lor când le-a binecuvântat şi a dat fiecăruia binecuvântarea cuvenită.”

Citind acest capitol al Genezei, veţi constata că Iacov s-a adresat într-un fel foarte diferit fiecăruia dintre fii săi. Aprofundând cuvintele pe care le-a pronunţat fiecăruia, profeţiile şi binecuvântările sale, suntem miraţi să constatăm cât de multe corespondenţe sunt între fii lui Iacov şi cele doisprezece semne ale zodiacului. Este tocmai ce urmează să studiem.

Ruben este înfăţişat de Iacov ca şi “culmea vredniciei şi culmea destoiniciei”. El este impetuos ca şi apele, însă nu el va avea întâietate pentru că a murdărit aşternutul tatălui său urcându-se pe el. Poate vă gândiţi că această descriere a lui Ruben, primul născut, corespunde Berbecului care este primul semn al zodiacului după astrologii moderni, şi care se caracterizează de asemenea prin impulsivitate. Nu, Berbecul nu este ca şi apele, şi tocmai, această comparaţie cu apele arată că e vorba de Vărsător a cărui simbol are♒ forma valurilor. Pe de altă parte, Vărsătorul este dominat de Saturn, dar mai ales de Uranus care reprezintă îndrăzneala, nevoia de a se opune convenienţelor, de a bulversa normele stabilite, ceea ce explică de ce s-a urcat în aşternutul tatălui său. Dar, în aspectul său superior, Uranus aduce inovaţii în viaţa colectivă, universală.

Cel de-al doilea şi cel de-al treilea fiu ai lui Iacov, Simeon şi Levi, sunt numiţi împreună. Iacov le spune: “Fie ca sufletul meu să nu intre de loc în sfatul lor, pentru că în furia lor, ei au omorât oameni… Îi voi împărţi în Iacov, şi îi voi risipi în Israel”. Cuvintele lui Iacov sunt aproape un blestem. Simeon şi Levi au omorât oameni pentru a răzbuna onoarea surorii lor, Dinah. Într-adevăr, Sichem, prinţul ţării, a răpit-o pe Dinah, fiica lui Iacov, dar apoi a cerut-o tatălui ei să i-o dea de nevastă, iar Iacov a acceptat. Dar Simeon şi Levi, sub pretextul de a răzbuna ultrajul făcut surorii lor, l-au omorât pe Sichem prin trădare şi pe tatăl său Hamor şi toţi oamenii din oraşul lor, iar apoi au pus mâna pe turmele şi bogăţiile lor. Iacov a fost foarte supărat de aceste crime. Cei doi fraţi atât de promţi în a acţiona prin şiretenie, în a omorî, în a fura, sunt Gemenii reprezentaţi în mitologia greacă♊ prin Castor şi Pollux, despre care legenda povesteşte dealtfel că au eliberat-o pe sora lor, Elena, răpită de Tezeu. Constelaţia Gemenilor este legată de plămâni, braţe şi mâini şi este dominată de Mercur, zeu cu spiritul promt şi ingenios, mereu gata să acţioneze, şi chiar gata să acţioneze necinstit şi fără scrupule.

Despre cel de-al patrulea fiu, Iuda, Iacov spune că este ca un leu tânăr, iar descrierea pe care i-o face (“Mâna ta va sta pe ceafa duşmanilor… De la pradă te-ai întors, fiul meu”) precum şi imaginile sceptrului şi bastonului suveran corespund exact semnului Leului ,care este cel al autorităţii, al expansiunii, al regalităţii: “♌ Fii tatălui tău se vor închina ţie”. Iuda va rămâne suveran până la venirea lui Schilo cărora popoarele i se vor supune. Schilo este unul din numele lui Mesia.

Tot ceea ce este spus despre Zabulon, al cincilea fiu a lui Iacov, priveşte marea: “Zabulon va locui pe malul mărilor, va da liman corăbiilor, iar marginea hotarului său va fi până la Sidon” (care este un port al coastei feniciene, actualul Liban). Zabulon corespunde semnului Cancer-ului care este un semn de apă. Cancerul este reprezentat de crab, care♋ trăieşte aproape de maluri. Acest semn guvernează stomacul; el ia deci hrana pentru a extrage din ea tot ceea ce este necesar pentru conservarea vieţii.

Despre cel de-al şaselea său fiu, Isahar, Iacov spune că este un măgar robust care se culcă în grajd. Vă gândiţi fără îndoială că nu există măgar în zodiac… Da, dar nu trebuie să luăm textele biblice în sensul lor literar. Calităţile care îi sunt aici atribuite lui Isahar sunt cele ale boului sau taurului: rezistenţa, răbdarea, tenacitatea, dragostea pentru muncă şi chiar pentru munci penibile. Isahar reprezintă deci semnul Taurului care este un semn de♉ pământ, în legătură cu deplina înflorire a forţelor primăverii (din 21 Aprilie până în 21 Mai), preeriile, câmpurile, livezile, pământul fertil, ceea ce este de asemenea indicat în cuvintele

38

lui Iacov: “El vede că locul unde se odihneşte este agreabil şi că ţinutul său este magnific”. Taurul este sub dominaţia lui Venus, dar Venus sub aspectul său primitiv, instinctiv, prolific.

Despre cel de-al şaptelea său fiu, Dan, Iacov spune că el va judeca poporul său, dar şi că va fi ca un şarpe pe drum. Acestea sunt două trăsături opuse pentru că un judecător este în general considerat ca un om drept, echitabil, iar această comparaţie cu o viperă este surprinzătoare. Dar aceste trăsături contradictorii se regăsesc în Balanţă . Balanţa, cu♎ cele două platane ale sale, este un simbol al echilibrului, al bunei judecăţi, a dreptăţii, al împăcării; influenţa sa dă magistraţi, oameni ai legii, avocaţi, şi în mod egal artişti: pictori, sculptori, muzicieni, etc… Venus domină în Balanţă, dar Saturn este aici în exaltare, şi dacă este rău aspectat, echilibrul se rupe, semnul basculează spre Scorpion, care este semnul următor, şi atunci se manifestă şarpele.

Gad, spune Iacov, va fi asediat de bande înnarmate, dar el îi va asedia şi îi va urmări la rândul său. Gad reprezintă semnul Scorpionului dominat de Marte, planeta violenţei, a♏ războiului, la fel ca şi de Uranus şi Pluto. Scorpionul este semnul cel mai misterios al zodiacului, el reprezintă partea subterană a vieţii, subconştientul, forţa sexuală, fermentarea, putrefacţia, moartea, tot ceea ce se unelteşte în secret: revoltele, răsturnările, comploturile, spionajul. Dar pentru cei care fac o muncă spirituală pentru a sublima şi a utiliza forţele instinctive pentru bine, Scorpionul devine Vulturul cu privirea ageră care zboară spre Soare. Scorpionul este semnul marilor puteri magnetice şi magice. Şi printre cele patru Animale sfinte care, ştiţi, sunt de asemenea figurate de cei patru Evanghelişti, Sfântul Ioan reprezintă Vulturul, Scorpionul divinizat.

Despre cel de-al nouălea său fiu, Aser, Iacov spune că produce o hrană excelentă şi furnizează bucate alese regilor. Aser corespunde semnului fecioarei ρ care este reprezentată de o tânără femeie purtând spice de grâu. Fecioara reprezintă cea de-a şasea casă astrologică, casa sănătăţii, a igienei, a alimentaţiei.

Neftali, cel de-al zecelea fiu, este comparat cu o căprioară în libertate şi rosteşte cuvinte frumoase. Ca şi pentru măgar de care am vorbit adineaori, a propos de Isahar, nu trebuie să luăm cuvântul “căprioară” în sensul literal. Căprioara care se lansează ne face să ne gândim la capră, iar Neftali corespunde semnului Capricorn . Saturn care guvernează♑ în Capricorn este ordonat, metodic, econom, el antrenează spiritul spre înalte culmi unde el dobândeşte autoritate, stăpânire realizată prin muncă, perseverenţă şi tenacitate. Soarele traversează semnul Capricornului între 21 decembrie şi 21 ianuarie; el intră deci în Capricorn în momentul Crăciunului iar cuvintele frumoase pe care le proferă sunt cele ale pastorilor, preoţilor şi părinţilor în timpul sărbătorilor, dar mai ales cele ale îngerului adresate păstorilor: “Nu vă temeţi, căci iată vă anunţ o mare bucurie, care va fi a întregului popor: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un mântuitor, care este Christ Domnul. Şi semnul va fi acesta: veţi găsi un nou-născut înfăşurat în scutec şi culcat într-un grajd… Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” În timpul acestei perioade nopţile sunt mai lungi şi zilele mai scurte, dar cu toate acestea Capricornul poartă speranţa reînnoirii şi a primăverii.

Lui Iosif, Iacov i se adresează mult timp, dar nu ne vom opri decât asupra a două trăsături principale care caracterizează binecuvântările adresate fiului său. Mai întâi apare ideea de elevare, de înălţime: “Iosif este Iosif este o ramură de pom roditor, ramură de pom roditor lângă izvor, ramurile lui se revarsă peste ziduri… Binecuvântările tatălui tău se ridică peste binecuvântările părinţilor mei pâna la piscurile dealurilor veşnice… Aceste binecuvântări să fie pe capul lui Iosif, pe creştetul celui mai ales între fraţii lui” Apoi, e imaginea arcului şi săgeţilor: “Ei au lansat săgeţi… Arcaşii l-au urmărit cu duşmănie dar arcul său a rămas ferm.” Iosif corespunde semnului Săgetătorului υ care reprezintă un om purtând un arc şi săgeţi. Săgetătorul este cea de-a noua casă astrologică, cea a elevării spirituale simbolizată de Centaur, creatură jumătate om jumătate cal, care galopează trăgând cu arcul. Centaurul reprezintă efortul pe care trebuie să-l facem pentru a elibera natura noastră superioară (omul) de natura noastră inferioară, animală (calul), şi lansarea

39

spre regiunile celeste, elan indicat de săgeată. Săgetătorul este semnul marilor lupte spirituale, cele care fac din om un Iniţiat. De aceea este spus că Iosif a fost urmărit, dar arcul său a rămas tare şi mâinile sale întărite de mâinile Dumnezeului celui Puternic a lui Iacov.

Săgetătorul este dominat de Jupiter ale cărui calităţi de dreptate, de nobleţe şi de generozitate accentuează încă caracterul spiritual. Cunoaşteţi povestea lui Iosif. Fraţii săi, care erau foarte geloşi pe el pentru că el era preferatul tatălui lor şi pentru că îl simţeau superior, l-au vândut ca sclav. Dus în Egipt, Iosif, prin calităţile sale a atras stima şi încredera Faraonului care i-a dat în mână guvernarea ţării sale… Însă mai înainte a trecut prin tot felul de de întâmplări neplăcute. Cea mai cunoscută este cea pe care a avut-o cu soţia primului său maestru Putifar care s-a îndrăgostit de el; cum el nu voia să-i cedeze, ea l-a acuzat în faţa soţului ei că ar fi vrut să o violeze şi Iosif a fost aruncat în închisoare… După ani de zile, atunci când Iosif , devenind puternic, şi-a întâlnit fraţii, nu numai că i-a iertat, ci a fost şi foarte generos cu ei. Această facultate de a ierta şi această generozitate sunt calităţile lui Jupiter, ca şi uşurinţa de a reuşi. Persoanele născute sub influenţa lui Jupiter, mai ales dacă această planetă se găseşte în prima casă, sunt mereu primele printre fraţii şi surorile lor, cei mai iubiţi de părinţilor lor, şi adesea beneficiază de mari avantaje în societate.

Săgetătorul, am văzut, este cel de-al treilea semn al triunghiului focului format de semnele Berbec, Leu şi Săgetător. Berbecului îi corespunde capul (gândirea), Leului îi corespunde inima (sentimentul), iar Săgetătorului îi corespund coapsele, adică execuţia, realizarea gândului şi sentimentului. Săgetătorul execută: el realizează înţelepciunea care este în cap şi dragostea care este în inimă.

Veniamin este prezentat ca un lup, iar lupul corespunde aici constelaţiei Berbecului. În aparenţă există o contradicţie între berbec şi lup; da, dar nu este decât o aparenţă. Berbecul e dominat de Marte, iar acest prim semn al triunghiului focului pe care l-am studiat, când nu e stăpânit, este un semn de agresivitate, de violenţă şi de distrugere. Dar dacă este sublimat, acest foc al violenţei poate deveni focul sacrificiului: Berbecul nu mai este lupul distrugător ci Mielul imaculat de la începutul lumii care îl reprezintă pe Christ. De altfel, această idee este exprimată chiar de Iacov când spune: “Dimineaţă devoră vânatul iar seara, împarte prada.” Desigur, putem înţelege acest cuvinte literar: dimineaţa războinicul distruge pe inamicii săi, iar seara împarte prada pe care a capturat-o în luptă. Dar dimineaţa şi seara reprezintă începutul şi sfârşitul unei zile, dar o zi poate fi o întreagă perioadă de evoluţie, ca şi cele şapte zile ale creaţiei. Înţelese în acest fel, cuvintele lui Iacov semnifică că în cursul evoluţiei, constelaţia Berbecului va deveni constelaţia Mielului, adică a dragostei, a sacrificiului care nu numai că nu mai distruge oamenii ci îşi dă viaţa sa pentru ei.

Aţi remarcat fără îndoială că deoarece constelaţia Gemenilor este reprezentată de Simeon şi Levi, cei doisprezece fii ai lui Iacov nu pot reprezenta decât unsprezece semne ale zodiacului şi că nu am studiat încă semnul Peştilor. Pentru a găsii Peştii vom citi în Geneză capitolul precedent (cap 48, verseturile 8 la 20) unde Iacov dă binecuvântarea sa fiilor lui Iosif: Efraim şi Manase.

“Israel (alt nume al lui Iacov) privi fiii lui Iosif şi spune: “Cine sunt aceştia?” Iosif îi răspunse tatălui său: “Aceştia sunt fii mei pe care Dumnezeu mi i-a dat.” Israel spuse: “Fă-i, te rog, să se apropie de mine, ca să-i binecuvântez”…

Israel întinse mâna sa dreaptă şi o puse pe capul lui Efraim care era mai mic, şi puse mâna sa stângă pe capul lui Manase: felul în care şi-a pus mâinile în felul aceasta a fost intenţionat, pentru că Manase era primul născut. El l-a binecuvântat pe Iosif şi a spus: “Fie ca Dumnezeu înaintea Căruia au umblat părinţii mei Avraam şi Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când sunt până acum, fie ca Îngerul care m-a izbăvit de tot răul, să

40

binecuvânteze pruncii aceştia!” Să fie numiţi după numele meu şi după numele părinţilor mei Avraam şi Isaac, şi să crească din ei mulţime mare pe pământ!”

Iosif a văzut cu neplăcere că tatăl său a pus mâna sa dreaptă pe capul lui Efraim; el a apucat mâna tatălui său pentru a o lua de deasupra capului lui Efraim şi a o dirija asupra capului lui Manase. Şi Iosif i-a spus tatălui său: “Nu aşa, tată, pentru că acesta este primul născut; pune mâna ta dreaptă pe capul său.” Tatăl său a refuzat şi a spus: “O ştiu, fiul meu, o ştiu; şi din el va ieşi popor mare, şi el va fi mare; dar fratele lui mai mic va fi mai mare decât el, şi urmaşii lui vor fi popoare nenumărate.” El i-a binecuvântat în acea zi, zicând: “Cu voi se va binecuvânta Israel şi se va zice: Dumnezeu să te facă aşa ca pe Efraim şi ca pe Manase! Şi aşa a pus mâna pe Efraim înaintea lui Manase.”

După acest text, noi putem vedea că Iacov a binecuvântat fii lui Iosif exact cum a binecuvântat apoi proprii săi fii. Efraim şi Manase corespund semnului Peştilor ξ . Binecuvântarea lui Iacov: “Să crească din ei mulţime mare pe pământ!” şi mai departe “Şi din el va ieşi popor mare, şi el va fi mare; dar fratele lui mai mic va fi mai mare decât el, şi urmaşii lui vor fi popoare nenumărate.” insistă asupra aspectului fecundităţii semnului Peştilor unde guvernează Jupiter şi unde Venus este în exaltare. Constelaţia Peştilor simbolizează oceanul cosmic de unde au ieşit toate lumile. Creaţia începe cu constelaţia Peştilor: viaţa apare în mare şi traversează succesiv toate celelalte semne pentru a reveni la Peşti. Pentru tot ceea ce există, se produce această reîntoarcere la peşti, întoarcerea la haos, de unde ies de fiecare dată lumi noi.

Pentru că Săgetătorul (Iosif) şi Peştii (Efraim şi Manase) sunt dominaţi de Jupiter, cei doi fii ai lui Iosif merg după aceeaşi linie ca şi tatăl lor. Dar tatăl şi cei doi fii ai săi nu sunt influenţaţi la fel de Jupiter. Săgetătorul manifestă mai ales ambiţia, autoritatea, dominaţia lui Jupiter, în timp ce Peştii manifestă bunătatea sa, blândeţea sa, care poate merge până la abnegaţie, la renunţare şi la sacrificiu.

Zodiacul a inspirat la aproape toate popoarele mituri şi legende care reflectă caracteristicile proprii fiecăruia dintre cele doisprezece semne. În mitologia greacă, acestea sunt cele doisprezece munci ale lui Hercule.

Cunoaşteţi povestea lui Hercule (în greacă Héraclès). El era fiul lui Zeus şi al soţiei lui Amphitryon, general teban, Alcmena pe care Zeus a sedus-o luând chipul soţului său. Când Hercule s-a născut, Hera, soţia lui Zeus, mereu iritată de infidelităţile sale, a vrut să-l omoare pe copil trimiţând doi şerpi să-l sugrume în leagănul său; dar copilul a sugrumat de fapt şerpii. Adolescent fiind, Hercule a primit o educaţie remarcabilă, şi făcuse deja numerose isprăvi când s-a căsătorit cu Megara, fiica regelui Tebei de la care a avut numeroşi copii. Însă într-o zi, lovit subit de nebunie, din răzbunarea Herei, şi-a omorât copiii şi pe mama lor. Copleşit de remuşcări, el a mers la Delfi să consulte oracolul lui Apolo pentru a întreba cum trebuie să-şi ispăşească crima. Apolo i-a ordonat să meargă să se pună doisprezece ani în slujba regelui Euristeu, şi acesta l-a supus încercărilor pe care le numim cele doisprezece munci a lui Hercule.

Acestea sunt:

1. Sugrumarea leului din Nemea2. Omorârea hidrei din Lerna3. Capturarea mistreţului din Erimant4. A învins întrecerea cu căprioara cu picioare de aramă5. A doborât cu lovituri de săgeată păsările lacului Stimfalos6. A îmblânzit taurul insulei Creta trimis de Poseidon contra regelui Minos7. L-a omorât pe Diomede, regele Traciei, care îşi hrănea caii cu carne de om8. A învins Amazoanele

41

9. A curăţat grajdurile lui Augias făcând să treacă să treacă pe acolo apele fluviilor Alfeu şi Peneu

10.A luptat şi l-a omorât pe uriaşul Gerione căruia i-a furat turmele de boi11.A furat merele de aur din grădina Hesperidelor12.L-a scăpat pe Tezeu din infern.

Acum, să luăm aceste munci una câte una pentru a vedea la care din semnele zodiacului corespund.

1. Leul din Nemea: ghicim imediat că e vorba de semnul Leului.2. Hidra din Lerna: era un dragon cu şapte capete care otrăvea regiunea Lernei prin răsuflarea sa puturoasă. Hercule a încercat să-i taie capetele cu o seceră de aur, dar ele creşteau pe măsură ce le tăia; trebuia să le taie pe toate odată. În fine, servitorul său Iolaos a venit în ajutorul său: el a dat foc pădurii şi cu crăci de pom aprinse el ardea rana fiecărui cap pe care Hercule reuşea să îl taie, pentru a împiedica capul să creacă la loc. Hidra din Lerna corespunde semnului Scorpionului. Scorpionul este simbolul forţei sexuale căreia îi creşte fără încetare un cap, o nouă vigoare. Numai focul divin poate să o învingă. Nu putem distruge dragostea sexuală ci trebuie să o transformăm în dragoste divină; astfel, anumite fiinţe mereu frământate de forţa sexuală au devenit cei mai înălţători oameni în sacrificiu: pentru că au ştiut să transforme acestă forţă. Cât despre cei care luptă în mod stupid contra ei, ei se epuizează în această luptă fără a putea învinge niciodată; ei se acresc, devin refulaţi, necinstiţi şi sunt victima a tot felul de necazuri.3. Mistreţul din Erimant: ca şi lupul din pasajul de care am vorbit mai înainte: “Veniamin este un lup care sfâşie”, mistreţul reprezintă forţa brută a lui Marte şi corespunde semnului Berbecului. În mitologia greacă există de altfel o legendă după care Marte s-ar fi metamorfozat în mistreţ pentru a-l răni pe Adonis pe care voia să se răzbune.4. Căprioara cu picioare de aramă: vă amintiţi că despre Neftali, Iacob a spus: “E o căprioară în libertate.” Aici, de asemenea căprioara are aceeaşi semnificaţie ca şi capra şi ea corespunde semnului Capricornului.5. Păsările lacului Stimfalos: legenda spune că erau vulturi. Hercule a omorât aceste păsări cu săgeţi, ceea ce corespunde evident semnului Săgetătorului, mereu reprezentat pe cale să tragă cu arcul.6. Taurul din insula Cretei: ca şi pentru leul din Nemea, şi aici este foarte clar că această ispravă se raportează semnului taurului.7. Diomede: această ispravă corespunde constelaţiei Gemenilor. Evident, aici legăturile sunt mai greu de descoperit, dar ele există de asemenea. Legenda povesteşte că Diomede îşi hrănea caii cu carnea călătorilor care se rătăceau în regatul său. Pentru a-l pedepsi, Hercule şi-a bătut joc de el şi a făcut în aşa fel încât să fie mâncat de proprii lui cai. Dar ce legătură poate să fie între povestea lui Diomede şi constelaţia Gemenilor? Mai întâi caii: Castor şi Polux, Gemenii, sunt adesea reprezentaţi călare. Mai mult, când am enumerat fiii lui Iacov, am văzut că a propos de Simeon şi Levi, care simbolizau Gemenii, Iacov a spus: “Ei au omorât oameni.” Diomede, de asemenea ucidea oameni. Acum, dacă studiem cine este Mercur, vedem că, aşa cum am remarcat pentru Simeon şi Levi, planeta Mercur care domină în Gemeni împinge la acţiune, sau chiar la un furt sau la crimă, şi că, în mitologia greacă, zeul Mercur era zeul călătorilor. La fel, Diomede îşi hrănea caii cu oameni care s-au rătăcit prin acele locuri. În fine, pentru a merge mai departe cu acest simbol, Mercur reprezintă intelectul, iar intelectul este o facultate care distruge. Da, prin intelectul său, omul distruge: el analizează, critică, disecă, iar la sfârşit e în stare să distrugă tot ceea ce este în jurul lui şi reuşeşte să se distrugă şi pe el însuşi. Este exact ceea ce s-a întâmplat cu Diomede: el dădea oameni cailor săi pentru a-i devora, dar la sfârşit chiar şi el a fost devorat de aceştia.

42

8. Amazoanele: era un popor de luptătoare care luptau călare trăgând cu arcul. Ele formau un popor de femei, fără bărbaţi, reprezentând astfel un anumit aspect al semnului Fecioarei.9. Grajdurile lui Augias: Augias era un prinţ care avea nenumărate cirezi cărora nu li s-au curăţat niciodată grajdurile. Pentru a le curăţa, Hercule a deturnat două fluvii Alfeul şi Peneul. Aceasă muncă este legată de semnul Vărsătorului ale cărui ape spirituale vin să purifice subconştientul omului, “grajdurile”.10. Uriaşul Gerione: era un fel de monstru al cărui trup se ramifica în trei. El locuia pe o insulă unde avea o cireadă mare de boi. Această încercare corespunde constelaţiei Cancer. Am văzut mai devreme a propos de al cincilea fiu a lui Iacob, Zabulon, că era evocat prin imagini ale mării şi ale malului mării. Aici marea este reprezentată de insulă. Gerione posedă de asemenea boi; ori, Luna este cea care guvernează în Cancer, şi în anumite tradiţii este reprezentat carul Lunii tras de boi. Dar ceea ce este mai interesant la Gerione sunt cele trei corpuri. V-am mai explicat că omul este constituit din trei principii: intelectul, inima şi voinţa care există în el la nivelul inferior al personalităţii şi la nivelul superior al individualităţii. În simbolistica tradiţională, personalitatea este reprezentată de Lună şi individualitatea de Soare. Cele trei corpuri ale lui Gerione corespund deci planurilor fizic, astral şi mental care constitue personalitatea.11. Merele de aur din grădina Hesperidelor: această încercare corespunde semnului Balanţei pe care Soarele îl traversează în perioada 21 septembrie – 21 octombrie. Este începutul toamnei, perioada când se culeg ultimele fructe. Ştiţi că acest semn este dominat de Venus, care guvernează asupra grădinilor, florilor, asupra frumuseţii. Pe de alte parte, numele planetei Venus, în greceşte, este Hesperos: steaua dimineţii.12. Tezeu scăpat din infern: cum v-am mai spus mai devreme, constelaţia Peştilor reprezintă haosul universal, supa(?) primordială de unde au ieşit toate fiinţele, este deci lumea nediferenţierii, a inconştientului, a tenebrelor, Infernul unde Hercule l-a smuls pe Tezeu pentru a-l aduce la lumină, la conştiinţă.

În afară de aceste doisprezece munci Hercule a mai făcut şi alte isprăvi, dar le vom lăsa astăzi de o parte pentru că nu au legătură cu semnele Zodiacului.

Pentru a recapitula, să facem un tablou al corespondenţelor care există între semnele zodiacului, fii lui Iacob şi muncile lui Hercule.

♈ Berbec Benjamin Mistreţul din Erimatea♉ Taur Isacar Taurul din insula Creta♊ Gemeni Simeon şi Levi Regele Diomede♋ Cancer Zabulon Uriaşul Gerione♌ Leu Iuda Leul din Nemea♍ Fecioară Aser Amazoanele♎ Balanţă Dan Merele de aur din grădina Hesperidelor♏ Scorpion Gad Hidra din Lerna♐ Săgetător Iosif Păsările lacului Stimfalos♑ Capricorn Neftali Căprioara cu picioare de aramă♒ Vărsător Ruben Grajdurile lui Augias♓ Peşti Efanim şi Manase Tezeu scăpat din Infern

Putem interpreta cele doisprezece munci ale lui Hercule ca o reprezentare a trecerii

soarelui prin diferitele semne ale zodiacului, fiecare semn fiind considerat ca o etapă a lentei transformări a naturii pe timpul anului.

43

Atunci când Soarele intră în Berbec, este începutul primăverii, izbucnirea de forţe ale naturii, explozia mugurilor. Acest elan continuă în Taur şi Gemeni cu apariţia frunzelor şi florilor. Începând cu Cancerul începe vara: sămânţa se formează, apoi fructul se coace (Leul), şi odată copt, se face recoltarea (Fecioara). Apoi, vine toamna (Balanţa, Scorpionul şi Săgetătorul): culegem ultimele fructe, frunzele cad, vegetaţia moare şi se descompune. În fine vine iarna (Capricorn, Vărsator şi Peşti): sămânţa se afundă în sol unde ea moare şi este asimilată pământului; dar din această moarte se nasc noi seminţe pentru noi apariţii şi noi înfloriri. Deci, în fiecare semn Soarele îndeplineşte sarcini bine determinate.

Această muncă a Soarelui asupra vegetaţiei poate fi interpretată, din punct de vedere alchimic, ca transformarea materiei în Marea Operă care, ca şi sămânţa, se coace, puterzeşte, reînvie, etc… Dar munca alchimică nu constă numai în transformarea materiei în Marea Operă. Pentru discipol, adevărata muncă alchimică este de a dezvolta seminţele aflate în el însuşi, exact cum forţele naturii fac să crească seminţele afundate în sol, şi tocmai, fiecare semn al zodiacului posedă un aspect pozitiv şi un aspect negativ. Discipolul trebuie să lupte, ca şi Hercule, împotriva fiecărui aspect negativ şi să dezvolte în el aspectele pozitive.

El trebuie să lupte împotriva lupului şi mistreţului lui Marte (sălbăticie, cruzime), şi să hrănească în el dorinţa de a face sacrificiile necesare germinaţiei.

El trebuie să învingă materialismul şi senzualitatea Taurului şi să dobândească răbdarea, tenacitatea şi forţa sa.

El trebuie să lupte împotriva tendinţelor nocive ale Gemenilor, a intelectului gata să înşele, să critice, să calomieze dar să fie mereu gata să execute prescripţiile dragostei şi înţelepciunii.

El trebuie să-şi stăpânească emotivitatea, imaginaţia crepusculară şi dezordonată a Cancerului, favorizată de Lună şi să devină sensibil curenţilor spirituali, să aibă dorinţa de a face ordine în viaţa sa şi a-şi purifica toate forţele care îi sunt date.

El trebuie să învingă mândria orgolioasă şi ostentativă a Leului, dar să dezvolte nobleţea sa, grandoarea, dreptatea sa.

El trebuie să învingă îngustimea de spirit, lipsa de sensibilitate a Fecioarei, dar să înveţe puritatea sa, gustul său pentru metodă şi ordine.

El trebuie să învingă lenea şi indecizia Balanţei şi să dezvolte nevoia sa de armonie şi frumuseţe.

El trebuie să triumfe asupra geloziei şi pasiunilor sexuale ale Scorpionului şi să fie mereu gata de a muri pentru tot ce este inferior, aşa cum învăţa Christos când spunea: “Dacă nu muriţi, nu puteţi trăi.”

El trebuie să lupte contra instinctului de revoltă şi instabilitate a Săgetătorului, dar să fie capabil de a se ridica constant până la Dumnezeu, de a avea o gândire puternică şi de a apăra citadela Iniţiaţilor, a copiilor Domnului. Săgetătorul este apărătorul, e urcat pe metereze unde veghează, cu arcul întins, pentru a proteja Împărăţia lui Dumnezeu, Fraternitatea Albă universală.

El trebuie să învingă orgoliul, duritatea şi intransigenţa Capricornului pentru a atinge, prin meditaţie şi contemplare, cele mai înalte piscuri ai munţilor spirituali.

El trebuie să învingă individualismul, nevoia de scandal şi de revoltă a Vărsătorului pentru a se topi în imensa comunitate a fraternităţii universale, în viaţa cosmică.

El trebuie să scape ceţii şi închisorilor interioare ale Peştilor, dar să înveţe abnegaţia, renunţarea şi sacrificiul.

Astfel, munca discipolului constă în traversarea tuturor semnelor luptând în interiorul său contra inamicilor care sunt: mistreţi, lupi, lei, tauri, păsări, capre, scorpioni, etc… Atunci când aceste munci sunt încheiate şi el a dobândit cele doisprezece virtuţi, ca şi Hercule, el devine un semizeu. În miturile şi religiile tuturor

44

popoarelor găsim urme ale Iniţierii, acelaşi limbaj, aceeaşi înţelepciune: numai formele variază. Peste tot învăţăm cum poate deveni omul o fiinţă superioară, un erou, o divinitate.

Trebuie să facem fără încetare eforturi pentru a ne perfecţiona. Şi chiar dacă nu vom reuşi, vom fi măcar justificaţi în faţa Cerului. Niciodată Cerul nu ne va acuza că nu am reuşit; eforturile sunt cele care contează, şi ele depind de noi. Atunci când Cerul va vedea că nu încetăm să facem eforturi se va lua decizia în înalt de a ne da tot ceea ce cerem, şi bucuria, lumina, frumuseţea şi libertatea se vor revărsa asupra noastră. Aceste cadouri vor fi alese după cel ce le-a cerut, ţinând cont de caracterul său, structura sa, afinităţile sale, de munca pe care o va îndeplini şi de ce îi este necesar pentru evoluţie sa. Ca şi cum am pescui un peşte, fiecare va trage aceste cadouri din oceanul cosmic şi va extrage elementele susceptibile de a forma pielea sa, podoaba sa, inteligenţa sa.

Am putea să ne întindem mai mult asupra acestui subiect, să studiem de asemenea corespondenţele care există între cele doisprezece semne ale zodiacului şi cele doisprezece pietre preţioase care formează fundaţiile Noului Ierusalim, la fel legătura care există cu cei doisprezece apostoli. Pentru astăzi, mulţumiţi-vă cu aceste revelaţii: pentru munca voastră spirituală ele vă vor aduce deja imense posibilităţi.

45