→ → Construirea Zidului Berlin(13 august Construirea Zidului Berlin(13 august 1961)1961)

→→ Căderea Zidului(9 noiembrie 1989)Căderea Zidului(9 noiembrie 1989)

→ → Sărbătorirea căderii ZiduluiSărbătorirea căderii Zidului

Zidul Berlinului (în limba germană: Berliner Mauer), un simbol al războiului rece, a fost construit iniţial pe 13 august 1961 şi a fost demolat în săptămânile de după 9 noiembrie 1989. Parte a cortinei de fier, Zidul Berlinului a fost cea mai cunoscută parte frontierelor RDG-ului.Concepută de administraţia liderului comunist al Germaniei Răsăritene, Walter Ulbricht, şi aprobată de liderul sovietic Nikita Hruşciov, zidul a fost o barieră de separare între Berlinul Occidental şi Republica Democrată Germană pentru aproape 28 de ani. A fost construit în perioada postbelică, (perioadă în care Germania a fost divizată), înefortul de a stopa consecinţelor scurgerii de forţă de muncă şi pierderilor economice asociatecu migraţia zilnică a unui mare număr de profesionişti şi lucrători calificaţi între est şi vest. A dus în mod clar la scăderea emigraţiei (evadaţi - "Republikflucht" în germană) de la 2,5 milioane în perioada 1949 – 1962 la numai 5.000 între 1962 şi 1989. Crearea Zidului Berlinului a fost un dezastru propagandistic pentru Germania Răsăriteană şi pentru blocul comunist ca un tot. Zidul a reprezentat un simbol al tiraniei comuniste insistent afişat în lumea occidentală, în special după împuşcarea câtorva evadaţi intens mediatizată. Liberalizarea politică de la sfârşitul deceniului al nouălea, asociată cu declinul Uniunii Sovietice, a dus la relaxarea restricţiilor la trecerea frontierei est-germane, care au dus în cele din urmă la demonstraţii de masă şi căderea guvernului comunist. Când a fost dat publicităţii pe 9 noiembrie 1989 un decret al oficialităţilor est-germane care permitea trecerea liberă a frontierei, mase uriaşe de est-berlinezi s-au apropiat de zid şi, în cele din urmă au traversat prin toate punctele de trecere, unindu-se cu mulţimea din Berlinul Occidental într-o atmosferă sărbătorească. Zidul a fost în cele din urmă distrus de mulţimile euforizate într-o perioadă de câteva săptămâni, căderea acestei bariere fiindprimul pas către reunificarea Germaniei, care a fost încheiată în mod oficial pe 3 octombrie 1990.

Zonele de ocupatie in Germania in 1945

Pe 23 august 1989, Ungaria comunistă a ridicat restricţiile de frontieră la graniţa cuAustria. În septembrie, mai mult de 13.000 de turişti est-germani din Ungaria trecuseră înAustria. În toamna anului 1989, în Germania Răsăriteană au avut loc demonstraţii de masă antiguvernamentale. Liderul est-german Erich Honecker a demisionat pe 18 octombrie 1989 şi a fost înlocuit de Egon Krenz câteva zile mai târziu. Honecker prorocise în ianuarie acelaşi an că Zidul avea să mai stea în, picioare "încă 100 de ani" dacă niciuna dintre condiţiile care au generat construcţia lui nu avea să se schimbe. A greşit cu aproape 99 de ani.Noul guvern a hotărât să permită est-berlinezilor să primească vize pentru a vizita Germania Occidentală. Günter Schabowski, ministrul german al propagandei, a avut sarcina să anunţe această hotărâre. El era în vacanţa cu ceva timp mai înainte şi nu a fost nici un moment foarte familiarizat cu noile prevederi. La scurtă vreme după conferinţa de presă din 9 noiembrie 1989, ministrului i-a fost înmânată o notă care se spunea că le este permisă trecerea graniţei est-berlinezilor, dacă au viza legală, dar nu i-au fost date instrucţiuni mai detaliate.

În mod normal, ar fi trebuit să treacă câteva zile până când să fie conceput un nou regulament care să fie, de asemenea, transmis trupelor de grăniceri. Schabowski nu a fost însă informat asupra acestor amănunte şi, după citirea sus-numitei note la conferinţa de presă, atunci când a fost întrebat când va intra în vigoare noile prevederi, el a răspuns:"După câte ştiu eu, intră în vigoare imediat, chiar acum". Zeci de mii de est-berlinezi au auzit în direct declaraţia lui Schabowski la televiziunea est-germană şi au luat cu asalt toate punctele de control, pretinzând să intre neopriţi în Berlinul Occidental. Grănicerii, depăşiţi numeric şi nedumeriţi, au dat numeroase telefoane superiorilor lor, dar, în scută vreme, a devenit clar că nu exista nicio posibilitate de stăvilire a mulţimilor de est-berlinezi fără folosirea armelor de foc. Cum nimeni nu dorea să-şi asume o asemenea responsabilitate, grănicerii au deschis barierele punctelor de trecere, lăsând mulţimea să treacă după un control sumar sau chiar fără de nicio formalitate.

Mulţimile de est-berlinezi aflaţi în extaz au fost întâmpinate într-o atmosferă euforică de vecinii lor din vest, barurile din preajma graniţei făcând cinste noilor veniţi. Ziua de 9 noiembrie este astfel sărbătorită ca zi a Căderii Zidului. În zilele următoare, berlinezii au venit la Zid cu baroase pentru a smulge suveniruri, reuşind să dărâme porţiuni întregi ale barierei în acest timp. Aceşti oameni au câştigat porecla de "Mauerspechte" (ciocănitori de zid).Regimul est-german a anunţat deschiderea a 10 noi puncte de trecere în următoarele săptămâni, inclusiv în anumite puncte simbolice (Potsdamer Platz, Glienicker Brücke, Bernauer Straße). Mulţimi de ambele părţi ale frontierei au aşteptat la aceste puncte cu orele, ovaţionând buldozerele care redeschideau vechile străzi blocate. Fotografii făcute în aceste momente sunt în mod greşit etichetate "demontarea Zidului", deşi era vorba numai de construirea unor noi puncte de trecere, inclusiv pe a celui mai faimos punct de trecere, Poarta Brandenburg, pe 22 decembrie 1989.

Pe 25 decembrie 1989 Leonard Bernstein a dat un concert sărbătorind sfârşitul Zidului,dirijând printre altele Simfonia a IX-a a lui Ludwig van Beethoven (Oda bucuriei), având schimbat cuvântul cântat de cor "bucurie" (Freude) în "libertate" (Freiheit). Roger Waters a cântat albumul formaţiei Pink Floyd The Wall în Potsdamer Platz pe 21 iulie 1990, având ca oaspeţi pe Scorpions, Bryan Adams şi Van Morrison. David Hasselhoff a interpretat cântecul său "Looking for Freedom", care era foarte popular în acel moment, stând pe creasta Zidului. Unii germani au considerat că ziua de 9 noiembrie este potrivită pentru a fi decretată sărbătoare naţională în Germania, pentru faptul că a marcat atât apogeul revoluţiei paşnice est-germane cât şi proclamarea primei republici germane, Republica de la Weimar, în 1918.Totuşi, 9 noiembrie este ziua pogromului mârşav Kristallnacht din 1938 şi, de aceea, a fost aleasă ziua de 3 octombrie. În parte, această decizie a fost luată deoarece guvernul est-german dorea să încheie reunificarea mai înainte de 41-a aniversare a înfiinţării Republicii Democrate Germane – 7 octombrie 1990.

Munteanu Ionut

Gheorghe IonutBadilita Nicolae

Studiu de caz real izat de :

Clasa a XI-a B

Stolearenco Dorin

Relitchi Robert