IANUARIE 2015O inițiativă

Ziarul Agricultorilor

TERMENUL DE “AGRIBUSINESS” începe să devină din ce în ce mai utilizat în ultimii ani în România. Şi asta nu doar pentru că este la modă sau este necesară alinierea la normele lingvistice ale Uni-unii Europene, ci pentru că termenul în sine este mult mai acoperitor şi mai bine adaptat la cerinţele actuale ale agricul-turii moderne. Pentru că, acum, când se vorbeşte generic despre agricultură, se face referire, de fapt, la o arie mult mai largă de domenii de activitate şi procese decât cele specifice agriculturii tradiţionale, și trebuie luate în calcul și introduse în discuție și aspecte precum producerea şi achiziţia inputurilor agri-cole, utilizarea şi procesarea produselor, comercializarea acestora, furnizarea de servicii și așa mai departe.

C OMASAREA TERENURILOR AGRICOLE reprezintă una dintre principalele căi de creștere a rentabilității exploatațiilor, în condițiile în care productivi-tatea agriculturii românești este printre cele mai scăzute din Europa. Conso-lidarea nu este însă ușoară - de exemplu, pentru comasarea unei suprafețe

agricole de 5.000 de hectare în România, trebuie negociat cu aproape 1.000 de fermieri. Și asta pentru că, în decurs de două decenii, România a devenit țara cu cel mai mare

grad de fragmentare a terenului agricol din Europa. Dispariția cooperativelor agrico-le de producție (CAP-urile) a făcut ca pe teritoriul României să existe un număr 3,86 milioane de ferme*, ceea ce înseamnă circa 31% din numărul total de ferme existente în UE, în condițiile în care terenul arabil din România reprezintă doar 7,6% din totalul terenului agricol în folosință în Uniune. Fărâmițarea excesivă este direct vizibilă în or-dinul de mărime al fermelor românești (cu o medie de doar 3,4 hectare), care este de aproape patru ori mai mică decât media UE (de 14,2 hectare), dar mai ales în producti-vitatea scăzută, atât la nivel cantitativ, cât și calitativ.

De aceea, în Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020 au fost incluse mai multe măsuri pentru înlesnirea și încurajarea procesului de comasare a terenurilor. Una dintre acestea, care va fi pusă în aplicare din 2015, este plata redistri-butivă, pentru ca subvențiile să poată fi plătite diferențiat pentru fermierii care exploa-tează terenuri agricole de până în 30 de hectare. Astfel, fermierii care dețin între 1 și 5 hectare vor primi câte 5 euro/ha în plus față de subvenția clasică, iar cei care au între 5 și 30 de hectare vor primi 45 de euro/ha în plus.

O altă măsură este cea de restructurare pentru fermele mici, prin care fermierii ac-tivi pot ceda suprafața agricolă deținută - nu obligatoriu prin vânzare, ci prin arendare pe perioade foarte lungi - și pot primi un sprijin de 120% față de subvenția pe care o primeau prin plăți directe în schema anterioară de subvenții pentru mici fermieri. Sis-temul va fi aplicat în special pentru fermierii în vârstă de peste 65 de ani și are ca scop stimularea comasării terenurilor, indiferent dacă o fac prin intermediul unei coope-rative agricole sau individual, precum și întinerirea populației rurale (35% din totalul persoanelor ocupate în sectorul agricol au peste 55 de ani).

Pentru a încuraja acest fenomen, tinerii fermieri (până în 40 de ani la momentul de-punerii cererii) pot primi prin noul program național o plată suplimentară de aproximativ 23 de euro/ha pentru exploatațiile de maximum 60 de hectare, pe o perioadă de cinci ani.

*Date conform Eurostat

Continuarea în pagina 4»Studiu de caz finanțare BANCA TRANSIILVANIA» Pagina 2

România adoptă măsuri de încurajare a comasării terenurilor agricole

ZIARUL AGRICULTORI LOR | IANUARIE 2015 1

De ce avem nevoie deAGRIBUSINESS

PROIECT CU FONDURI EUROPENECOFINANŢAT DE BANCA TRANSILVANIA – studiu de caz –

MĂSURA 121 A PROGRAMULUI NAŢIONAL DE DEZVOL-TARE RURALĂ PRIN AGENŢIA PENTRU FINANŢAREA INVESTIŢIILOR RURALE (AFIR) a primit în ultimul an 211 cereri de investiție din partea fermelor de familie,

cu o valoare nerambursabilă de 9,2 milioane de euro. În cadrul Mă-surii 121 sunt sprijinite investiţiile la nivelul întregului teritoriu al României. Un proiect poate cuprinde atât cheltuieli eligibile cât şi cheltuieli neeligibile. Fondurile nerambursabile vor fi acordate doar pentru decontarea cheltuielilor eligibile, cheltuielile neeligibile ur-mând a fi suportate de beneficiarul proiectului.

Ferma vegetală Mihai Mihaela Ramona, amplasată în locali-tatea Dudescu, comuna Zăvoaia, județul Brăila, este unul dintre aplicanți. Terenul arabil aferent exploataţiei are o suprafaţă totală de 130,80 ha şi este amplasat în raza comunei Zăvoaia – zona de-favorizată. Terenurile sunt în exploatarea fermei în baza unor con-tracte de arendă. Spaţiul este în folosinţa exploataţiei şi dispune de infrastructura necesară pentru desfăşurarea activităţilor agricole şi administrative. 

Cu susţinerea Băncii Transilvania, acţionarul a luat deci-zia investirii în echipamente prin Măsura 121 „Modernizarea exploatațiilor agricole” în valoare totală de 2.675.102 lei. Proiectul a constat în achiziția următoarelor echipamente: combină agricolă, heder păioase, echipament pentru recoltat porumb, tractor, plug, distribuitor de îngrăşăminte, scarificator, cositoare etc.

Valoarea totală a proiectului a fost de 2.675.102 lei, iar a cheltu-ielilor eligibile de 2.157.341 lei. Finanţarea nerambursabilă a atins un plafon de 1.294.404 lei, iar cheltuielile neeligibile au fost de 517.761 lei. În acest context, clientul a solicitat Băncii Transilvania un credit de investiții de 762.447 lei și un credit punte de 1.294.404 lei.

Pe baza planurilor de afaceri și a aportului propriu de de 618.251 lei folosit anterior, dar și concomitent cu tragerile de credit, ferma vegetală Mihai Mihaela Ramona a primit investiția solicitată și a intrat într-o etapă intensă de modernizare cu ajutorul Băncii Transilvania și al fondurilor europene nerambursabile.

Finanțările disponibile prin Măsura 121 – Modernizarea exploa-taţiilor agricole – pot fi utilizate pentru:

Obiective tehnice: achiziţia de tractoare, combine, maşini, utilaje, echipamente etc., care determină creşterea productivității muncii, îmbunătăţirea calităţii produselor agricole etc.

Obiective economico-financiare: reducerea costurilor de pro-ducţie şi creşterea rentabilităţii economice a exploataţiei agricole; creşterea valorii adăugate brute (VAB) a exploataţiei agricole; creş-terea viabilităţii economice.

Obiective de mediu: reducerea emisiilor dăunătoare cu efect de seră şi o mai bună  gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea de producţie; reducerea emisiilor de amoniac (şi a altor gaze).

Finanţările prin Măsura 121 sunt disponibile în perioada 2014-2020.

Susţinere financiară pentru fermieriCADRUL PENTRU SUSŢINEREA FERMIERILOR ÎN CURSUL NOULUI EXERCIŢIU BUGETAR la nivelul Uniunii Europene îl reprezintă Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) pentru perioada 2014-2020. Sursa de finanţare a PNDR şi implicit a beneficiarilor este reprezentată de Fondul European pentru Agricultu-ră şi Dezvoltare Rurală (FEADR), instrument creat de UE pentru a sprijini ţările membre în implementarea Politicii Agricole Comune, definită ca „un set de reguli şi meca-nisme care reglementează producerea, procesarea şi co-mercializarea produselor agricole în Uniunea Europeană şi care acordă o mare atenţie dezvoltării rurale”. Suma totală alocată prin PNDR este de 9,3 miliarde euro, din care 8,015 miliarde euro reprezintă fonduri europene, iar 1,3 miliarde euro sunt contribuție națională. Accesarea efectivă a fondurilor va demara la începutul anului viitor. Atunci, odată cu ghidurile aferente, vor fi comunicate şi detaliile metodologice privind condiţiile, procedurile, etapele de întocmire a proiectelor şi de obţinere a finan-ţărilor. Deocamdată, pentru punere în temă, conţinutul PNDR este accesibil la adresa Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale: www.madr.ro. Informaţii tehnice ulte-rioare vor fi disponibile pe:n site-ul ministerului

http://www.madr.ro/ro/programare-2014-2020-pndr.html;

n platforma www.pndr2020.ro; n adresa viitorulpndr@madr.ro.

Repere, orientări, elaborări incipiente ale proiectelor se pot schiţa încă de acum, valorificând învăţăminte din etapa 2007-2013 şi reţinând semnale din mediul experţilor în do-meniu. Astfel, vor avea şanse crescute de obţinere a finanţă-rii fermele mici sau medii reunite în cooperative. Finanţarea acestora va fi până la 90% din valoarea proiectului.

Vor fi punctate mai mult proiectele fermierilor care desfăşoară şi activităţi de procesare a produselor, pre-cum și investiții în desfacerea produselor exploatate. De asemenea, vor fi susţinute semnificativ investiţiile în eco-agricultură, exploataţii agricole şi ferme de familie, infrastructură secundară de irigaţii, creare de perdele fo-restiere etc.

Noul exercițiu cuprinde și un subprogram tematic po-micol, unde se finanțează investițiile în exploatațiile po-micole, precum și investițiile în procesarea și marketingul produselor din sectorul pomicol. Vor fi încurajate grupu-rile de producători/cooperativele constituite conform legislației în vigoare atât în sectorul pomicol, cât și în alte sectoare agricole.

Mai multe facilităţi îi vor viza pe tinerii fermieri care se instalează în mediul rural în perioada 2014-2020: primă de instalare de 70000 euro 100% neramburasabili, 25% în plus la subvenţia pe hectar în primii 5 ani de la instalare, 10% în plus finanţare nerambursabilă, faţă de ceilalţi beneficiari, pentru orice tip de fonduri europene accesate. Ca mecanism de selecție, depunerea proiectelor va fi continuă, acestea fi-ind evaluate și aprobate lunar sau trimestrial.

2 IANUARIE 2015 | ZIARUL AGRICULTORILOR

o şansă pentru România

RAPORTUL COMISIEI EUROPENE PRIVIND AGRI-CULTURA ECOLOGICĂ în Uniunea Europeană, dat publicităţii la finalul lunii iulie 2014, arată că, în ultimii 10 ani, suprafaţa cultivată ecologic în UE a crescut cu aproape 500.000 ha pe an, iar piaţa produselor ecologice a crescut de aproximativ patru ori.

Studiul citat indică faptul că, în 2011, suprafaţa cul-tivată în sistem ecologic la nivelul Uniunii era de 9,6 mi-lioane ha (faţă de 5,7 milioane ha în 2002). Dintre cele peste 186.000 de ferme ecologice existente în cadrul UE, 83% se află în statele membre care au aderat la Uniune înainte de 2004, acestea deţinând aproximativ 78% din suprafaţa cultivată în sistem ecologic. Primele cinci ţări europene cu cea mai mare suprafaţă destinată agricultu-rii ecologice sunt: Spania, Italia, Germania, Franţa şi Ma-rea Britanie, ţări care însumează împreună peste 50% din întreaga suprafaţă destinată agriculturii ecologice în UE. Potrivit raportului, decalajul existent se explică prin fap-tul că în aceste state legislaţia europeană şi cea naţională au stimulat creşterea sectorului ecologic.

Noua Politică Agricolă Comună (PAC) 2014-2020 conţine o serie de măsuri speciale pentru sprijinirea agriculturii ecologice, în toate statele membre. Conform oficialilor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), România are un potenţial solid de dezvoltare în domeniul agriculturii ecologice, beneficiind de o suprafa-ţă de peste 300.000 de hectare de teren arabil certificate ecologic pentru producţie şi 500.000 ha de pajişti. Numă-rul de operatori ecologici înregistraţi în sistem la finalul anului 2013 era de 15.500, faţă de 3.000 cât se înregistrau în urmă cu patru ani. Pentru a încuraja dezvoltarea aces-tui sector, MADR a adoptat o serie de măsuri care prevăd prioritizarea aprobării proiectelor de agricultură ecologi-că, acordarea de punctaje suplimentare fermierilor care se orientează către acest sector şi încurajarea conversiei fermelor mici, de subzistenţă, în ferme bio. Sprijinul acor-dat de stat în acest sector a crescut din 2010 până în 2013 de la 3 milioane de euro la 7 milioane de euro. Fondurile europene alocate prin intermediul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală în perioada 2014-2020 pentru dez-voltarea agriculturii ecologice se ridică la 200 de milioane de euro.

România exportă în proporţie de 90% din produse-le sale ecologice, principalele pieţe fiind reprezentate de Germania, Italia, Spania, Marea Britanie şi ţările nordice. Exporturile de produse agricole ecologice din România au crescut de 40 de ori în ultimii 4 ani, depăşind 100 de milioane de euro anual.

Cinci deceniide Politică Agricolă Comună la nivel european

A GRICULTURA ESTE UNUL DINTRE PRIMELE DOMENII de activitate în care țările Uniunii Europene au convenit să-și pună în comun atât responsabilitatea cât și o mare parte din finanțarea publică, cheltuielile

nemaifiind gestionate individual de fiecare țară, ci centralizat la nivelul UE.

Primele iniţiative în definirea unei politici comune adoptate la nivel european datează din 1957, când semnatarii Tratatului de la Roma au definit obiectivele generale ale Politicii Agricole Comu-ne (PAC), acestea fiind adoptate, cinci ani mai târziu, de cele şase ţări membre fondatoare ale Comunităţii Economice Europene. De atunci, PAC a reprezentat cea mai bine integrată dintre toate politi-cile Uniunii Europene, iar bugetele alocate au fost printre cele mai mari. Ponderea cheltuielilor agricole în bugetul Uniunii Europene a scăzut însă în timp, de la 70% în anii ‘70 la sub 50% în prezent, iar tendinţa descendentă va continua

Obiectivele principale ale PAC sunt:n creșterea productivităţii agricole;n asigurarea securităţii alimentare;n diversificarea economică a zonelor rurale;n implementarea de standarde comune în domeniul calităţii şi al

protecției mediului; n promovarea inovării în agricultură și prelucrarea alimentelor;n creșterea competitivității produselor agricole europene pe

piețele internaționale.Încă din anii ‘60, PAC a parcurs o serie de reforme succesive,

ca urmare a procesului de modernizare pe care îl parcurge agri-cultura europeană, a procesului de lărgire a Uniunii Europene prin admiterea a noi ţări membre şi a evoluţiei noilor provocări globale. Principalele modificări aduse de-a lungul anilor au vizat reducerea costurilor bugetare şi simplificarea mecanismelor de acordare a subvenţiilor, precum şi alinierea PAC la cerinţele pieţei şi la schim-bările climatice . Noile direcţii de dezvoltare ale PAC urmăresc crearea de politici comune pe baza unor serii de parametri calitativi, ecologici şi de siguranţă alimentară agreaţi la nivel european şi a utilizării eficiente şi durabile a resurselor.

Bugetul PAC alocat perioadei 2014-2020 este de 373 de miliarde de euro pentru cele 28 de state membre, iar România are alocate fonduri de 17,5 miliarde de euro (în creştere cu 27% faţă de exerciţiul bugetar anterior 2007-2013, care a fost de 13,8 miliarde de euro).

ZIARUL AGRICULTORI LOR | IANUARIE 2015 3

În prezent, aproximativ 20% din populaţia UE trăieşte în zone-le rurale, care reprezintă aproape 50% din teritoriul UE-28. La momentul actual, agricultura şi industria agroalimentară repre-zintă 6% din PIB-ul comunitar, asigurând 46 de milioane de lo-curi de muncă.

Agricultura ecologică,

S E MAI POATE FACE AGRICULTURĂ ASTĂZI FĂRĂ A LUA ÎN CALCUL UTILI-ZAREA SOLUȚIILOR INFORMATICE? Mai mult ca sigur că da! Însă, dacă se vorbește despre eficiență, despre rentabilizarea investițiilor, despre identificarea centrelor de cost și despre valorificarea optimă a resurselor,

atunci sistemele informatice reprezintă o necesitate.Și asta pentru că soluțiile IT dedicate domeniului agricol oferă câștiguri reale,

răspunzând unor cerințe specifice acestui domeniu, precum gestionarea în mod uni-tar a întregii exploatații agricole, cu posibilitatea monitorizării stadiului lucrărilor la nivel de parcelă și/sau lot, a consumurilor de inputuri la hectar, în funcție de cul-turile semănate și de calitatea solului, a termenelor de plată la furnizori pe baza contractelor încheiate, a scadenței facturilor etc. Sistemele IT permit evidențierea fiecărei cheltuieli asociate cu activitățile desfășurate, astfel încât poate exista per-manent o evidență a costurilor totale și o vedere de ansamblu asupra profitabilității culturilor agricole și a productivității angajaților și utilajelor.

Totodată, sistemele IT dedicate managementului exploatațiilor agricole permit definirea tehnologiilor de lucru și planificarea lucrărilor, pe etape, corelând întreg an-samblul de procese cu parcul de mașini și utilaje agricole. Astfel, se poate asigura un grad optim de încărcare la nivel de utilaje și angajați, precum și un consum minim de combustibil. Pe de altă parte, dezvoltarea și personalizarea unor module specifice - precum cele destinate gestiunii recepției semințelor, evidenței cerealelor preluate în custodie etc. - reduc efortul de management în cadrul exploatațiilor agricole.

În cazul asocierilor realizate prin comasarea terenurilor agricole, în scopul ex-ploatării acestora în comun, soluțiile IT asigură gestionarea unificată a loturilor și parcelelor, dar și posibilitatea urmăririi plăților făcute către proprietarii de terenuri și a impozitelor aferente. În plus, aplicațiile automatizează procesul de realizare a declarațiilor de impozit și a solicitărilor de subvenții agricole.

Un alt beneficiu important pe care sistemele IT destinate agriculturii îl oferă este cel al asigurării trasabilității produselor livrate, în toate stadiile de producție, proce-sare și distribuire, precum și urmărirea certificatelor de calitate și a declarațiilor de conformitate, cerințe specifice impuse de reglementările în vigoare în cadrul Uniunii Europene și preluate în legislația românească.

Toate aceste avantaje pot fi concretizate în câștiguri și economii reale, care reduc du-rata de amortizare a investiției în soluții informatice dedicate pentru agricultură.

4 IANUARIE 2015 | ZIARUL AGRICULTORILOR

DEFINIŢIA SPUNE CĂ AGRIBUSINESS-UL reprezintă “totalitatea operaţiunilor presupuse de producerea şi distribuirea bunurilor agricole, a activităţilor de pro-ducţie în exploataţiile agricole, a operaţi-unilor de depozitare, procesare şi distri-buire a mărfurilor agricole şi a produselor realizate din acestea”. O altă versiune, ceva mai simplă, dar mai realistă, definește agri-business-ul ca fiind acel tip de activitate a unei ferme care a trecut pragul producției pentru subzistență.

Dincolo însă de definiții, trebuie înțeles faptul că toate operațiunile și procesele enu-merate mai sus nu pot funcționa de sine stătătoare, ci doar într-o legătură strânsă unul cu altul. Și asta pentru că, în practică, un fermier care vrea să depășească nive-lul de fermă de subzistență și vrea să fie cu adevărat profitabil, nu o mai poate face, la momentul actual, dacă se concentrează doar pe cultura în sine și nu ia în calcul și modul de rezolvare a problemelor legate de îngrășăminte, fertilizatori, ierbicide etc., de reducerea consumului de motorină pe utilaj, de creșterea productivității pe anga-jat, de scăderea costurilor cu depozitarea și de obținerea unui preț de vânzare mai bun, de modul cum reușește să beneficieze de subvenții mai mari și cum poate să acceseze fonduri publice și tot așa.

Or, tot acest ansamblu de probleme întrețesute cu care se confruntă orice fer-mier, indiferent că este din România sau din altă țară a UE, este acoperit de terme-nul de agribusiness. Iar concluzia este evi-dentă: pentru a face cu adevărat agricultură modernă, dar, mai ales, pentru a fi profita-bilă, nu este nevoie doar de însușirea unui termen nou, ci de adoptarea unui nou mod de a înțelege și aborda problemele specifi-ce agriculturii, nu izolat, ci în corelație cu întregul ansamblu.

De ce avem nevoie deAGRIBUSINESS

Urmare din pagina 1»

Contact: agribusiness@bancatransilvania.roWeb site: www.finantariagricole.ro

Beneficiile soluțiilor IT în agricultură