Zece Din Cele Mai Frumoase Locuri de Vizitat

21
Zece din cele mai frumoase locuri de vizitat 1.Machu Picchu 2.Ruinele de la Ayutthaya 3. Taj- Mahal 4.Fujiyama 5.Marea Piramidă din Giza 6.Cascada Victoria 7.Mount Rushmore 8.Statuia Libertății 9.Marele Canion 10.Sagrada Familia Proiect realizat de Nițu Bogdan și Andrei Roman ©

Transcript of Zece Din Cele Mai Frumoase Locuri de Vizitat

Zece din cele mai frumoase locuri de vizitat

1.Machu Picchu

2.Ruinele de la Ayutthaya

3. Taj-Mahal

4.Fujiyama

5.Marea Piramidă din

Giza

6.Cascada Victoria

7.Mount Rushmore

8.Statuia Libertății

9.Marele Canion

10.Sagrada Familia

Proiect realizat de Nițu Bogdan și Andrei Roman©

Machu Picchu-Vechiul Vârf-

Ruinele orașului Machu Picchu, redescoperite în 1911 de către arheologul Hiram Bingham, sunt unele dintre cele mai frumoase și enigmatice locații străvechi din lume. În timp ce incașii în mod sigur foloseau vârful muntelui (2761,50 m înălțime), ridicând sute de structuri de piatră începând cu anii 1400, legendele și miturile indicau faptul că Machu Picchu (însemnând "vechiul pisc" în limba Quechua) era adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri. Oricare ar fi originile sale, incașii l-au transformat într-un mic (5 mile pătrate), dar extraordinar oraș.

Invizibil de dedesubt și complet limitat natural, înconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrăni populația, și irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare să fi fost folosit de incași ca un oraș ceremonial secret.

Țara de origine: Peru

610 metri deasupra, gălăgiosul râu Urubamba, norul înfășoară ruinele palatelor, băilor, templelor, hambarelor și a în jur de 150 de case, toate într-o remarcabilă stare de conservare

Patru secole au fost necesare pentru descoperirea unei fantastice fortărețe ascunse printre piscurile de 4000 de metri ale anzilor peruvieni. Nu i se cunoaște adevăratul nume, ce destinație avea și de ce a fost părăsită de băstinași în secolul XVI, fără a fi atacată de conchistadori. A scăpat neobservată de europeni până în secolul al XX-lea, când a primit și numele de Machu Picchu.

Înălțat pe la 1450 de suveranul incaș Pachacuti, Machu Picchu a fost în chip brutal abandonat de locuitorii săi în 1572, apoi uitat.

Micul oraș poate găzdui între 500 și 1.000 de persoane, cifră modestă dacă o comparăm cu cei 200.000 de locuitori pe care îi număra, fără îndoială, pe atunci Cuzco, capitala.

Ruinele de la Ayutthaya

Ayutthaya este capitala provinciei Phra Nakhon Si Ayutthaya din Thailanda.Timp de 400 de ani, Ayutthaya a fost capitala statului triburilor thai. Privind la palatele și templele ei minunate, călătorii din Occident aveau impresia că au în fața ochilor cel mai frumos tablou pe care l-au zărit vreodată.

Ayutthaya, deși în ruine, este unanim considerată unul dintre cele mai remarcabile și mai mari orașe vechi din Asia. În anul 1350, prințul U Thong a pus piatra de temelie a viitoarei capitale a regatului, care cuprindea aproape întreg teritoriul Thailandei contemporane și o mare parte din Cambodgia de astăzi.

Ayutthaya a rămas un mare complex de ruine de temple și de palate străvechi.

Podul Pridi-Damrong deschide calea către partea istorică a orașului. Din vechile ziduri de apărare s-au păstrat numai fragmentele amplasate în apropiere de fortul Phom Phet. Templul Wat Suwan Dararam a fost construit în preajma anului 1700, apoi extins și ornat în timpul conducerii dinastiei Chakri. Deosebit de impresionantă este sala ordinațiilor numită bot, imaginată sub forma unui vas care îi poartă pe budiști către izbăvire. Acest templu este unicul locuit încă de călugări.

În muzeul Chao Sam Phraya, epoca de glorie demult apusă este evocată de numeroasele exponate care reprezintă stilurile Lop Buri, U Thong, Ayutthaya, Dvaravati și Sukhothai. În muzeu pot fi văzute sculpturi din bronz și din piatră, statuete de teracotă, obiecte ceramice și obiecte lucrate cu dalta, precum și bijuterii din aur, bătute cu pietre prețioase.

Criptele sale sunt împodobite cu picturi murale ale unor artiști chinezi, care îmbină calitățile stilurilor khmer și birman. Cel mai frumos și mai vestit templu din Ayutthaya este Wat Phra Si San Phet. Acesta are trei chedi (stupe) mari și multe altele mai mici, fiind numit, cu respect, Templul Regal. În mijlocul complexului religios se ridica, în trecut, o statuie a lui Buddha, înaltă de 16 m și poleită cu aur. Regele Rama I, care a urcat pe tron în 1782, a transportat resturile acestei opere de artă distruse de birmani la Bangkok. În incinta complexului palatelor regale a rămas numai soclul statuii. Palatul Wang Luang, ridicat în 1350 la ordinul regelui U Thong, a devenit miezul viitoarei capitale a Siamului. Numai temeliile sale au supraviețuit până în zilele noastre.

Țara de origine: Thailanda

Taj-Mahal

Taj Mahal este un monument în orașul Agra, India. A fost construit de împăratul Shah Jahan drept mausoleum pentru soția sa, Mumtaz Mahal. Clădirea a fost construită între 1630 și 1653.

Taj Mahal-ul a fost construit de al cincilea împărat mogul, Shah Jahan, în memoria celei de-a doua soții Mumtaz Mahal, prințesa persană musulmană. Împărăteasa a murit după nașterea celui de-al 14-lea copil, alături de soțul său, în timpul campaniei de zdrobire a rebeliunilor din Burhanpur. Moartea ei l-a afectat într-atât pe împărat încât părul i-a albit în numai câteva luni. Înainte de ultima suflare Mumtaz l-a rugat pe împărat patru lucruri: să-i construiască un mormânt, să se recăsătorească, sa-și iubească fiii și să-i viziteze mormântul la aniversare. Șahul a pierdut la decesul soției sale nu numai o consoartă, ci și un abil și inteligent sfetnic politic. Așa a jurat împăratul că va construi un edificiu funerar mareț și fără egal în lume.

Construcția Taj Mahal-ului a demarat în 1631 și a durat 22 de ani. Se spune că 20 de mii de oameni ar fi fost trimiși să muncească aici. Materialele erau aduse din întreaga Indie și din alte zone ale Asiei cu ajutorul unei "flote" ce numără 1000 de elefanți.

Ansamblul închide în interior o grădină deosebit de frumoasă cu fântâni arteziene iar aleea principală, care pornește de la intrarea impozantă, este străjuită de arbori ornamentali.

Complexul mai cuprinde în afară de palatul propriu zis și o moschee. Aparent s-ar putea spune că sunt de fapt două moschei, însă una dintre clădiri este construită doar pentru simetrie, întregul complex fiind construit simetric.

Cu toate că este un mormânt, este adevărat - deosebit, plutește între cer și pământ cu formele lui simetrice perfecte și cu grădinile din jur reflectându-se în oglinda lacului împrejmuitor. În fața acestor minuni, turiștii rămân realmente gură cască.

Monument al dragostei trainice, Taj Mahal-ul are multe locuri ce se ascund ochilor vizitatorilor grăbiți. Baza rectangulară a clădirii este ea însăși un simbol. Poarta principală se aseamănă unui văl, pe care femeile Indiei îl poartă în noaptea nunții.

Culorile ansamblului se schimbă de la oră la oră și de la anotimp la anotimp așa incât Taj Mahal-ul și mormântul pe care îl găzduiește nu sunt niciodată la fel.

Țara de origine: India

Fujiyama-Loc al zeilor-

Muntele Fuji (în japoneză 富士山 Fuji-san [ɸɯʥisaɴ]) este un vulcan situat în partea centrală a insulei principale din arhipelagul Japoniei (insula Honshu), în nordul peninsulei Izu și la vest de Tokio. Aflat la granița dintre prefecturile Shizuoka și Yamanashi, este înconjurat de o zonă deluroasă și iese în evidență prin înaltime (3.776 m), fiind muntele cel mai înalt din Japonia, dar și prin frumoasa lui formă conică, simetrică.

Din orice unghi ar fi privit, muntele Fuji oferă o înfățișare aproape neschimbată.

În trecut muntele Fuji mai era cunoscut în Japonia și sub numele Fuji-yama, denumire care în prezent nu mai este folosită decât în afara țării.

O deosebită panoramă fiind răsăritul soarelui peste Oceanul Pacific văzut de pe munte, pentru aceasta mulți turiști înoptează pe munte în corturi.

Vulcanul este considerat datorită conului său simetric unul dintre cel mai frumos munte din lume, fiind pentru pictori, poeți o temă preferată.

Ultima erupție a vulcanului Fuji a avut loc în decembrie 1707 și a durat până în ianuarie 1708, cenușa și fumul ajungând până la Tokio (numit Edo la aceea vreme).

Vulcanul Fuji, având un crater secundar cu un diametru de 600 metri și conținând trei focare: Komitake, Ko-Fuji și Shin-Fuji, se găsește situat pe linia de fractură cunoscută sub denumirea de Cercul de foc al Pacificului , la limita dintre trei plăci tectonice: placa euro-asiatică, placa Ohotsk și placa Filipinelor. Este considerat ca un vulcan activ cu o probabilitate redusă de erupție.

Muntele este considerat sacru în religia șintoistă motiv pentru care probabil primul care a escalat muntele a fost un călugăr.

Azi este muntele cu unele dintre cele mai mari atracții turistice din Japonia, vara fiind zilnic circa 3000 de turști pe vârf, fiind un munte relativ ușor de urcat.

Prima reprezentare grafică a muntelui datează din secolul al XI-lea fiind renumita operă de artă "Katsushika Hokusai" cu 36 de tablouri .

Țara de origine: Japonia

Marea Piramidă din Giza

Marea Piramidă din Gizeh este localizată pe Platoul Gizeh - orașul Gizeh, necropola anticului Memphis, actualmente parte a capitalei Cairo.

Aceasta este singura minune a lumii ce nu necesită descrieri ale istoricilor din antichitate sau ale poeților. Este singura minune a lumii asupra căreia nu se fac speculații referitoare la formă, mărime și prezentare. Este cea mai veche și totuși singura care a supraviețuit timpului. Contrar părerii generale, numai Marea Piramidă a lui Khufu (Cheops), nu toate cele trei Mari Piramide, se află pe lista celor șapte minuni ale lumii antice.

Marea Piramidă din Gizeh a fost cea mai înaltă construcție din lume mai mult de 43 de secole, până în secolul al XIX-lea în 1889 când a fost construit Turnul Eiffel. Avea, la început, 146 m (azi 138 m) înălțime, latura de 227 m și cuprinde 2.521.000 m cubi de piatră. Fețele piramidei erau placate cu plăci șlefuite din granit. A fost construită de faraonul Khufu din a IV-a Dinastie, în jurul anului 2.560 î.e.n. pentru a servi drept mormânt acestuia.

Fiecare bloc de piatră din cele două milioane în total cântărește mai mult de 2 tone. S-a sugerat faptul că în cele trei piramide sunt suficiente blocuri de piatră pentru a construi un zid gros de 30 cm și înalt de 3 m care să înconjoare Franța

După cum ne informează Herodot, construcția ei a durat peste douăzeci de ani, lucrând 100.000 de oameni. Întâi a fost pregătit locul de amplasare și au fost transportate blocurile de piatră. Atunci era folosit un proiect pentru exteriorul piramidei, o șlefuire ce a dispărut de-a lungul timpului.

Când au cucerit Egiptul, în anul 641 e.n., arabii au găsit piramida intactă și după ce au deschis-o, căutând comoara lui Keops, sarcofagul era gol.

În ultimii ani s-au mai descoperit încă trei sau patru camere, în apropiere de camera funerară, într-una fiind corabia regală, iar celelate sunt în curs de explorare, dezvăluind poate ultimele secrete ale Marii Piramide: tezaurul și mumia faraonului.

Astăzi, Marea Piramidă este inclusă, împreună cu celelalte piramide și cu Sfinxul, în regiunea turistică a Platoului Gizeh. De asemenea, în zona aceasta se află muzeul ce găzduiește misterioasa Barcă Solară, descoperită abia în 1954, lângă partea de sud a piramidei.

Țara de origine: Egipt

Cascada Victoria-Fumul tunător-

Cascada Victoria se găsește pe cursul fluviului african Zambezi, la granița dintre Zimbabwe și Zambia, între orașele Victoria Falls și Livingstone, fiind declarat 1989 de UNESCO monument al naturii. Este cea mai înaltǎ cascadǎ din lume.

Băștinașii Kolo numesc cascada Mosi-oa-Tunya = „Fumul tunător” - de la ceața provenită din pulverizarea apei care se înalță până la 30 de m peste apă și este vizibilă de la o distanță de 30 km. Cascada este situată pe cursul fluviului Zambezi, apele acestuia căzând în cataracte de la o înălțime de 110 m. Lățimea maximă a cascadei este de 1.708 m, iar debitul de 170 - 10.000 m³/s. Această variație mare a debitului de apă se datorează anotimpului secetos (septembrie și octombrie) respectiv ploios (februarie și martie).

Existența și dezvoltarea pădurii ecuatoriale din regiune este datorită aburilor de apă produși continuu de cascadă.

Țara de origine: Zambia

Parcul național "Mosi-Oa-Tunya", unde se află cascada, se întinde pe o suprafață de 68,6 km² și este pus sub protecție din anul 1934, devenind parc zoologic în anul 1972. Parcul este situat amonte de cascadă; el dispune de drumuri amenajate și o faună și floră bogată.

Ceea ce impresionează pe vizitatori este și ceața de apă văzută de la o distanță de mai mulți kilometri, care crește împreună cu vuietul apelor pe măsură ce ne apropiem.

O parte din fenomenele din regiunea cascadei sunt și azi o enigmă pentru geologi. Cataracta este orientată pe direcția nord-vest spre sud-est, pe fundul ei existând roci sedimentare cu durități diverse.

Un conflict s-a iscat între cei care urmăresc protejarea naturii din această regiune și necesitatea economică de a construi o nouă hidrocentrală. Astfel, guvernul din Zambezi planifică un nou baraj pe cataracta Batoka. După barajele Kariba și Cabora-Bassa acest baraj ar fi al treilea baraj pe Zambezi, ceea ce ar produce daune ireparabile florei, faunei și peisajului care atrage turiștii.

Muntele Rushmore

Monumentul Muntele Rushmore sau Monumentul național Muntele Rushmore, deseori doar Muntele Rushmore, aflat lângă orașul Keystone, statul Dakota de Sud, este un monument memorial (în engleză United States Presidential Memorial) care prezintă sintetic primii 150 de ani din istoria Statelor Unite ale Americii prin intermediul unor sculpturi colosale, înfățișându-i pe primii președinți ai țării, George Washington (întâiul), Thomas Jefferson (al treilea), respectiv pe ulteriorii Abraham Lincoln (al șaisprezecelea) și Theodore Roosevelt (al douăzeci și șaselea).

Sculpturile în granit de circa 18 m înălțime au fost executate direct pe versantul sudic al cunoscutului munte de către sculptorul Gutzon Borglum (fost elev al lui Rodin) între 4 octombrie 1927 și 31 octombrie 1941, fiind ajutat de aproximativ 400 muncitori. Legendele amerindienilor Lakota din grupa Sioux spun că făuritorii muntelui sunt „cei șase bunici” (engleză: Six Grandfathers).

Întreaga zonă a monumentului se întinde pe 5,17 km² și se găsește la o altitudine de 1.745m. Monumentul este îngrijit de Serviciul parcurilor naționale, un birou al Departamentui de Interne al Statelor Unite. Un număr de circa două milioane de turiști îl vizitează anual.

Deși muntele era cunoscut dintotdeauna populației locale Lakota Sioux drept „Șase Bunici”, acesta a fost redenumit în 1885 după Charles E. Rushmore, un cunoscut avocat din New York.

Proiectul de sculptare a Muntelui Rushmore a fost inițiat cu scopul de a crește turismul în regiunea montană a statului numită Black Hills.

Fiind un monument cu adevărat spectaculos, el a apărut în diverse filme, spoturi publicitare și diverse spectacole. În cinematografie, apariția lui cea mai celebră este în secvența de final a filmului La nord, prin nordvest al lui Alfred Hitchcock, din 1959.

Țara de origine: SUA

Statuia Libertății

Statuia Libertății din New York (engleză Statue of Liberty) sau "Liberty Enlightening the World" (în vorbirea curentă "Miss Liberty" sau "Lady Liberty") este un monument în portul „Liberty Island” din orașul New York. A fost plasat în anul 1886 la intrarea portului de pe insulă cu scopul de a transmite călătorilor sosiți salutul de bun venit pe pământ american. Statuia este un cadou al Franței făcut Statelor Unite ale Americii cu ocazia aniversării a 100 de ani de la declararea independenței Statelor Unite.

Statuia are o înălțime fără soclu de 46,5 m, iar cu soclu 93 m. Ea are un înveliș de cupru care acoperă un schelet de fier. Monumentul are o greutate de 225 tone, culoarea statuii prin oxidarea cuprului a devenit verde.

Soclul are o formă de stea fiind construit din piatră. În interiorul său se află un muzeu. Statuia reprezintă zeița libertății care stă cu un picior pe lanțul rupt al sclaviei.

Situata la intrarea in portul din New York, este primul simbol american pentru emigrantii care sosesc cu vaporul si trec mai intai prin Ellis Island. Simbolizeaza libertatea care lumineaza toata lumea, a devenit rapid emblema Statelor Unite si unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale libertatii si democratiei.

Zeița ține în mâna stângă o tablă cu inscripția "JULY IV MDCCLXXVI" (adică, 4 iulie 1776) data declarării independenței Statelor Unite. In mâna dreaptă zeița are o făclie cu flacăra aurită. Pe capul zeiței se află o coroană împodobită cu șapte fascicole de lumină care simbolizează cele șapte mări și continente, cele 25 de ferestre simbolizează cele 25 de nestemate ale lumii.

Statuia Libertății de la intrarea în portul New-York, al cărei nume original complet este "Libertatea Luminând Lumea" (în franceză la Liberté éclairant le monde), a fost opera sculptorului Frédéric Auguste Bartholdi (1824—1904). Primul model, la scară mică, turnat în bronz, a fost realizat în 1870 cu ocazia expoziției universale de la Paris din 1900.

Proiectul inițial era destinat unui far monumental, plănuit a fi amplasat la intrarea în Canalul Suez, având ca motiv de inspirație Colosul din Rodos. Coroana cu 7 vârfuri purtată de personajul feminin reprezintă cele 7 continente (Africa, America de Nord, America de Sud, Asia, Europa, Oceania și Antarctica).

Țara de origine: SUA

Marele Canion

Grand Canyon, conform denumirii complete, [The] Grand Canyon of the Colorado River (în română, Marele Canion sau Marele Canion al fluviului Colorado) repezintă un canion foarte lung, sinuos și adânc săpat de fluviul Colorado din Statele Unite ale Americii într-un platou înalt (Platoul Colorado, conform Colorado Plateau). Substratul geologic este reprezentat în special de roci sedimentare, dar sunt prezente și ceva roci metamorfice.

Canionul este dispus în nordul statului Arizona. Marele Canion este de fapt rezultatul eroziunii exercitate de fluviu timp de milioane de ani, partea sa inferioară de astăzi fiind de fapt albia majoră a fluviului Colorado.

Canionul, creat de fluviul Colorado prin săparea unui canal de eroziune a platoului înalt Colorado, are o lungime de circa 447 km (aproximativ 277 de mile), o lățime ce variază între 400 de metri și 24 de km și atinge o adâncime maximă sub nivelul platoului de până la 1.600 de metri (circa o milă).

Straturile expuse sunt gradat relevate datorită înclinării care începe în punctul numit Lee's Ferry și se continuă până în punctul cunoscut sub numele de Hance Rapid. Canionul se sfârșește după ce fluviul trece de locul numit Grand Wash Fault, care se găsește în apropierea Lacului Mead.

Înălțarea Platoului Colorado s-a produs în mod inegal, astfel că Rama Nordică a Marelui Canion este cu aproape o mie de picioare (circa 300 metri) mai înaltă decât Rama Sudică. Această înălțare asimetrică explică și de ce Raul Colorado curge mai aproape de Rama Sudică.

Din cauza elevației mai mari (8000 picioare/2438 metri peste nivelul mării) temperaturile de pe Rama de Nord sunt, în general, mai scăzute decât cele de pe cea Sudică. În lunile de iarnă, ninsorile abundente sunt un lucru comun. În general vederea de pe Rama Nordică ofera o mai bună imagine asupra expansiunii canionului față de cea de pe Rama Sudică.

Țara de origine: SUA

Sagrada familia-o predică din piatră-

Sagrada Família (Sfânta Familie) este o uriașă biserică din capitala Cataloniei, Barcelona (în nord-estul Spaniei). Imensa clădire este încă neterminată, deși se lucrează la ea din 1882. Aceasta nu este finanțată din bani publici, asa cum se obișnuia în Evul Mediu. Sursele de finantare sunt donatiile private si incasarile din biletele de intrare. Bugetul pentru anul 2009 se apropie de 20 milioane de euro. Numele oficial este Temple Expiatori de la Sagrada Família (în catalană).

Proiectul original al bisericii Sagrada Familia a fost făcut de arhitectul Antonio Gaudi, care a lucrat la el peste 40 de ani, ultimii săi 15 ani din viață fiind dedicați în exclusivitate acestuia. Estimările inițiale, bazate pe tehnicile de construcție ale începutului secolului 20, preconizau un termen de câteva sute de ani pentru terminarea construcției.

În prezent termenul estimat este anul 2026. După moartea lui Gaudi, în 1926, lucrările au continuat sub conducerea lui Domènech Sugranyes, până în 1936, când au fost întrerupte de Războiul Civil Spaniol.

Biserica are 18 turnuri, în ordinea înălțimii reprezentând pe cei 12 apostoli, cei 4 evangheliști, Sfânta Fecioară și, cel mai înalt turn, pe Iisus Hristos. Turnul central al lui Isus va avea montată pe el o cruce uriașă. Înălțimea totală, de 170m, este cu un metru mai mică decât a unui deal de lângă Barcelona, deoarece Gaudi nu considera că lucrarea sa ar trebui să fie mai mare decât cea a lui Dumnezeu.

Biserica are 3 fațade: a Nașterii (spre est), a Gloriei (spre sud) si a Patimilor (spre vest).

A fost vizitată de 2,26 milioane de turiști în anul 2004. Cupola naosului a fost terminată în 2000 iar în prezent se lucrează la turnul lui Isus.

Țara de origine: Spania