Revista românilor din Timoc

Columna Centenaria=războiul dintre romani şi daci (101-106 d.Cr.) Înaltă de 39,83 m

XCVI. CE SĂ ŞTIM DESPRE DACI, STRĂMOŞII

NOŞTRII?

Organizarea administrativă a Daciei

1

Romanii, după ocuparea Daciei, s-au dovedit cei mai buni organizatori. Sub împăratul Adrian, pe la 120, împarte provincia în două: Dacia Superior, partea de Nord şi Dacia Inferior, cea de Sud, spre Dunăre; ceva mai târziu se împarte în trei: Dacia Porolissensis, Dacia Apulensis şi Dacia Malvensis. Preoţii şi consulii constituiau administraţia de vârf, ei numeau un procuratores, un fel de perceptori sau strângători ai dărilor. Existau câteva impozite: cel al impozitului pe pământ se numea consul şi un altul capitatio, pe fiecare cap de locuitor. Păşunile şi minele de sare se arendau unor persoane ce se chemau conductores pascui et salinorum, iar vămile erau pe seama unui conducător comercium.

Conducătorul central era un Legatus Augusti, numit de Roma, un fel de guvernator; el locuia la Sarmisegetuza, capitala ultimă a Daciei. Tot aici locuia un preot încoronat al celor trei Dacii, numit: „Sacerdos aræ Augusti coronatus Daciarum III”.

Pe atunci, împăraţii erau asemuiţi cu zeii, de aceea li se ridicau temple şi li se făceau rugăciuni, întocmai ca pentru zei.

2

La Sarmisegetuza avem o clădire impunătoare numită Ædes Augustalium, care măsura 85 de picioare lungime şi 65 lăţime. Harta Daciei

Organizarea militară

Pentru cucerirea Daciei a fost nevoie de multă armată; inscripţiile de pe pietrele funerare amintesc de 9 legiuni, fiecare cu vreo 600 de soldaţi, cu 10 detaşamante de cavalerie, 35 de cohorte de infanterie, cu două flote de marinari pe Dunăre.

Se crede că la cele două războaie cu dacii, au participat cel puţin 100.000 soldaţi, iar printre generalii împăratului Traian se afla şi viitorul său urmaş, împăratul Hadrian; el comanda legiunea Prima Minerva. Însă, după ce Dacia este înfrântă şi transformată în provincie romană, trupele se retrag şi rămâne doar Legiunea a XIII-a Gemina, cu reşedinţa

3

la Apulum, Alba Iulia de azi. Dar, după ce începe invazia barbarilor din Rusia şi Asia de azi, este adusă la Turda (Potaissa), Legiunea a V-a Macedonica (după anul 167 e.n.).

Au fost aduse trupe din întregul imperiu, din Britania, 10 cohorte şi un corp de pedestraşi, în plus mai erau 18 cohorte diferite. Mai erau şi alte forţe armate: bosporanii din nordul Mării Negre, iturei din Palestina, antiochieni din Asia Mică de azi, ubii de pe Rin din Germania de azi de la Colonia, commageni din Siria, gali din Galia (Franţa de azi), reti şi vendeii din zona Austriei şi Germaniei actuale, namizi şi mauri din Africa, panoni de pe teritoriul Ungariei de azi, bessi din Peninsula Balcanică de azi, unde locuim noi românii, timoceni şi aromânii din Macedonia, precum şi tracii, o seminţie înfrăţită din care fac parte şi daco-geţii.

Prin urmare, au participat la război armate de pe întregul Imperiu Roman, care se întindea pe întreaga Europă, în Asia şi în Africa. Soldaţii locuiau în castre; castrul de la Vărădia (Arcidava) din Banat, avea 6 488 m², deci 2 ha. Cu dimensiunile 171/154 m, iar cel de la Ulmetum din Dobrogea, măsura 140/160 m. În jurul zidului de la Vărădia (Arcidava), era un şanţ adânc de 2,5 m. Asemenea castre s-au mai găsit la Romula (Pecica), Acidava lângă Piatra Olt, Rusidava (Drăgăşani), Ponce Aluti (Covora), Buridava (Râmnicu Vâlcea), Castra Traiana (Gura Văii), Arrutela (Cozia), Prætorum (Copăceni), Ponce Vetus (Câineni), Caput Stenarum (Boiţa), apoi la Putinei, Bumbeşti, Răcari, lângă Craiova şi Filiaşi.

În Banat erau mai multe centre militare (Vărădia), pomenită în tabula Poentingeriană – prima tabulă cunoscută, Centrum Putea (Surduc), Tibiscum (Jupa) şi poate Tibiscus (Uzdin din Banatul Sârbesc), Dierna (Orşova de azi sau Ruşava), Praetorium (Plugova-Banat) şi la Teregova, Porolissum şi Napoca (Cluj), Zutor, Optationa, Germisava (Lângă Deva), Apulum, Apoldul de Sus şi foarte multe altele.

Între Morava-Timoc, sunt câteva zeci, dacă nu câteva sute de castre romane, unde au staţionat armate romane, precum şi ruine de vechi biserici, ca la Prahova (Deci-Decebalum, posibil aici să fi fost prima episcopie creştină, de

4

la începutul creştinismului şi anume Acvae ), Vidrovac (La Letini), la Vârf, în dreapta Timocului, la Arcear (Ratiaria).

Desigur, cultura daco-traco-romană, mai ales în Serbia de azi, nu a fost decât parţial studiată, din lipsă de interes. Dacă ar fi existat urme slave, ar fi fost altceva. Sunt convins că, după ce slavii vor trece de faza agresiunii la cea de aşezare pe temelii paşnice, vor trece şi ei la îmblânzire şi nu vor mai fi obsedaţi de hegemonie şi expansiune teritorială, vor fi atraşi de binefacerile culturii, vor fi de nerecunoscut; să sperăm că slavii din vecinătate se vor calma vor reveni la normalitate şi la stabilitate şi poate în vreo cinci generaţii să facă parte din civilizaţia şi cultura europeană

În teritoriul locuit între Dunăre-munţii Artani-izvoarele Timocului-Vit-Margus (Morava), pot fi peste o mie de castre şi cetăţi în ruine romane. Mihăescu notează în Dacia Aureliană vreo 1 300 de castre şi urme istorice.

Spre Marea Neagră, la Tomis (Constanţa), la Dionisopolis (Balcic), erau, acum 100 de ani, descoperite peste 27 de castre.

5

Tarabostes călare, şi capilatti

Oraşele şi satele

În nordul Dunării, în Dacia, ca şi în Sud, erau trei feluri de aşezări omeneşti: colonii, municipii şi sate, primele două erau oraşe, iar a treia, sat. Coloniile erau socotite „jus italicum”, fiind scutite de impozite sau dări. Oraşele erau conduse de un consiliu municipal numit „ordo decurianum”. Mai erau „dunmuirii” un fel de judecători, iar decurionii, strângeau birurile. Erau perceptorii de azi.

Cel mai important oraş era capitala Daciei, Sarmisegetuza, numită şi Ulpia Traiana Augusta. Lângă Sarmisegetuza în satul (recent) Zăvoi din apropiere s-au făcut noi descoperiri preistorice şi din epoca dacică şi romană.

În Dacica Sarmisegetuza ca importanţă urmau: Apullum, Napoca, Malva, probabil pe Mlava, pentru că nu este la nord de Dunăre; în nordul Dunării Drobeta, Dierna, Potaissa, Romula şi Romuliana (Gamzigrad); în sudul Dunării Aqual (Negotin, dar mai este amintită o localitate Călan), Porolissum (comuna Mirşid, judeţul Sălaj), Tibiscus, Apullum, Lederata (Costolac lângă Pojarevac), apoi în Caraş, Arcidava (Vărădia), Putei (Surduc), Berzovia, (Bârzava-Banat), Zurobara pe Mureş (Banat), Caput-Bubali, Potula, Cannonia,

6

Ad Media (Mehadia), Pretoria, Ad Pannonius (Cornea), Gaganis, Gazana, Masclianis, Acmonia (Zăvoi).

În Oltenia erau: Drobetis, Pelendava, Castra Nova, Risidava, Ponce Aluti, Buridava.

Muntenia: Pretorium, Pons Vetus. În Ardeal: Caput Stenarum, Cedonie, Sacidava, Brucla,

Salinæ, Porolissum, Optatiana, Largiana, Cersie, Certie, Blandiana, Germisara, Aquæ, Petræ, Buzdicum, Pons Augusti, Agnavia, Ulpianum, Alburnus Major, Kaveretium în care locuiau piruşti, veniţi în munţii Apuseni din Dalmatia, să exploateze minele de aur. Ei locuiau în satul Vicus Pirustarum, apoi satele: Immenosum Majus, Resculum, Densura, Pirum, Pinon, Valentinionus, Tirepsum, Iscina, Capora, Alincum, Emerium, Urgum, Sturum, Congri.

În Dobrogea sau Dacia Pontică, erau amintite câteva localităţi: Transmaristica, Durostorum, Sucidava, Axiopolis (Cernavodă), Capidava, Carsium, Cius, Preræ, Træsmis, Arnubium, Dinogeţia, Noviodunum, Salsovia, Abrittus, Tropeum Traiani, Vicus Amlaidina, Vicus Clementianus, Vicus Scenopesis, Vicus Casianum, Casianus, Vicus Quintionis, Vicus Celeris, Vicus Secundini, Buteridava, Vicus Parsal, Vicus Turris Muca, Vicus Val, Vicus Sordes, Vicus Asbolodeina, Tomis (Constanţa), Vicus Narcisianus, Vicus Varobrittianus, Vicus Novus, Vicus Petra, Vicus Siribuenda, Sucidava, Capidava, Buteridava şi localităţi dacice: Sagadava, Zismedava, Muridava. Toate cu sugixul daco-get «dava».

Toponime Vechi daco-romane din BulgariaRemesiana (Arcear), Lomus, Vit, Augusta (Ogost),

Salmarude, Salsaura, Pingus, Struma, Rasita, Filipopolis (posibil Pialpudeva), Desudaba, Giridava, Giridavensibus, Golus, Grasus, Gernugera, Gildaba, Decebalus, Davos, Dribalus, Dinibales, Zernæ, Vindenis, Pelendava , Salmorude, Salsavia, Tibisia, Timacus, Scaripara, Cumudeba (Izvoarele Timocului), Aiadaba, Zisnudeba; apoi, spre Naissus: Buteridava, Iatadeba, Bregadaba, Danedebal şi Desudalea. Spre centru Bulgariei: Ædaba, Giridaba, Scaidava.

7

Localităţi daco-romane în Dacia Aurelină – Dreapta Timocului

Tribalia: Dorticum (la gura Timocului), Florentiana (azi Florentin), Romuliana (după unii la Isăn, după alţii la Gamzigrad-Băi), Gomotarţ (localitate neidentificată), Coilova (cetate neidentificată), Bonnonia-Dii-Vidin, Ratiaria (Arcer), Almus (Lom), Grăscov (neidentificată), Cula (neidentificată).

Cu sufixe trace:Chesudupara, Dordapara, Athypara, Spinopara, Briparon,

Balaedipara, Burdapara, Bepara, Stratopara, Subzupara, Gelupara, Scascapara.

La Izvoarele Timocului (cu para):Scaripara (posibil Romuliana-Gamzigrad), Chesudupara,

Dardapara, Mutzipara, Longinopara, Agatapara, Brentopara, Belædipara, Scaptopara, Zopapara, Tranupara, Argoncilli pe Timoc, Celæ (în Hæmus), Bergula, Berghepolis (în Macedonia), Albutin, Glisurata, Palatic, Furneveta, Varpata, Anuta, Vatrice, Bara, Montana (în Bulgaria), Castrocivitas ad Montaneusium (în zona Mihailovgrad sunt 25 de castre), Nicopolis ad Nestum.

În Bulgaria, Moesia Inferior: Aedaba, Berturidaba, Giridava, Kapidava, Muridava,

Sacidava, Scaidava, Skedeba, Sagadata, Sukidava (10 localităţi).

În Moesia Superior, spre Naissus – Timoc: Aiadaba, Bregedava, Danedabai, Desudaba, Itadaba,

Kummedaba (7 localităţi)Menţionăm că Dava semnifică o aşezare a dacilor sau

geţilor ca terminaţiune.În Macedonia: Scaldava, SucidavaLocalităţi trace: Datkumion, Calmus, Kipsela, Rumbo-

dona, Sarte, Seretisca, Strambai, Santes, Sparki, Zbithides, Zburulus.

8

Localităţi în fosta Yugoslavia: Raguza, Timacus Minus, Timacus Majus, Semendria-Smederoni, Salona – Salin, Săruna – Salonic, Spalata – Saplet – Split, Pulpu – Plovdiv, Naissus – Nisor – Nisor – Niş – Cattora – Catar, Castello – Castul – Costolaţ – Florea – Farra şi Hvar, Docleea, Din – Dii – Bdiur – Vidin, Bononia la Romani, Catua – Budna, Castareia – Castre, Carveti – Brac, Corfu Ragussima, Caporna – Capor, Claudia – Krek, Brindisium – Brac şi Brattia, Basante, Basona – Basna, Bosania, Bosner şi Bosina, Bassinus, Borna (pe Drova), Bacs – Bunievac şi Maiova, Baranja – Bunjevac, Barani – Beran, Bun (Bunjevac), Bonifacie, Benova – Scunda, Ancona – Budna, Guduscum – Guduscani (între) Pec – Malva – Morava(Mlava), Gacka, Katerna, Katar, Caprije, Kopar, Putali – Kyustendil ( ) , Korda – Kordan, Gurba – Kripina, Krbava, Krapina – Krap, Krecul – Creşpati, Kârna- Krn, Mlet –(Braci), Beneci (Vlah), Murlac – vlah, Musliman – vlah în Bosnia – Naissopolis – Naissus – Niş , Nistor – Niş, Ossera – Osor (Split), Otranto – Trieste – Trst, Pale – Palaca, Parenzo, Porec, Portretza – Poreci (Dunăre), Singidava – Plovdiv, Singindunum – Belgrad, Spalata – Split – Krakun, Talian – vlah(din Italia), Turcin, vlah, Ulpianum – Lipljan, Fratrone – vlah, Vicus – Latinorum, vlah, Serdica (Sofia), Ursuliţa (Pana Giurişte), Sirmium – Sren, Sremska Mitroviţa.

În perioada istorică în care Peninsula Balcanică se numea Peninsula Elenică şi mai târziu Peninsula Ilirică1, spaţiul timocean făcea parte din Tracia. Tracia se întindea de la Morava şi Dunăre către Bulgaria, Macedonia şi Egee iar de la Morava spre Adriatică şi Italia, se întindea Iliria .

După mărturisirile istoricului elen Herodot, „naţia Tracilor este arătată ca foarte numeroasă , cea mai mare din naţiunile existente , după indieni „2 .

1 Iovan Cvije , Balkasske Polnostrovo , p 1-4 .S-a numit în epoca romană Peninsula Romană , în epoca Renaşterii Catema Mundi sau Catena del monde, apoi Peninsula Bizantină ,Imperiul Europea Ture, la începutul sec XiX , Pământul Central (Centralkette) şi la 1808, geogr.A.Zene îi zice Pen.Balcanică (Balkanhalbinsel)2 A.D.Xenopol.Ist.Rom. din Dacia Traiană , vol ! .pag 41

9

Din marea Tracie făcea parte ţinutul Moesia Superior, care depăşea spaţiul timocean de azi, el era centrul. Din toate neamurile ramurei traice , cum erau: Dardanii, Tribalii şi Besii ultimii trăiau în curpinsul pământului dunărean timocean.

Dacii sau Geţii, erau acelaşi popor cu Besii şi aceste popoare trace „ fură singurii ce încercară să se împotrivească celor opt sute de mii de soldaţi ai regelui Darius „3 la anul 513 a.c.. De bună seamă că ei se întindeau pe ambele ţărmuri ale Dunării , apă care era „ Gangele sfânt al dacilor” şi azi al românilor.

Strategul bizantin Kekavmenos, care a trăit în a doua jumătate a secolului al XI lea, „ prin Daci întelegea pe romanii din Dacia şi prin Besii pe cei din Peninsula Balcanică „4 .

Stăpânirea dacă în sudul Dunării până la Balcani era uşoară, căci după mărturisirile lui Iordanes „Dunărea era îngheţată şi străbătută de care „5 nu era obstacol pentru geţi.

Tradiţia unui imperiu dacic în sudul Dunării se păstrează mult mai târziu, încât un document al ţarului sârb Duşan de la 1348, vorbeşte cum în urma unei lupte cu bulgarii , o cuceri pe aceasta şi pe cumnatul său Vucaşin îl puse stăpânitor peste Macedonia şi partea de Sud a Daciei, iar în „ Notitia dignitatum Orientis„ încă la anul 400 , sudul Dunării până la Egee , Epir , Tesalia şi Macedonia, purta numele de „Dacia” 6 .Marele neam tracic care număra cel puţin o sută de triburi 7

dintre care Besii din Moesia Timoceană erau aceia care făceau legătura cu aceeaşi ramură tracică din Dacia Nord-danubiană, nu trăiau într-o coeziune spirituală şi ceva mai mult se războiau între ei.

3 Ibidem 2.4 D. Oneiu, Originile Principatelor Romăne , 1899 , Buc, pag 1155 N.Iorga .Ist.Rom, vol I , partea a II-a , pag 1896 B.P.Haşdeu .Arhiva Istorică Tom. III , pag 138 , în Notiţia dignitatum Orientis , ed Becking, Bonnal, 1853 praefations, pag XDIII

7 B.Iordan , Decebal, p 46

10

Tracii, strămoşii Dacilor, Geţilor sau Bessilor, nu alcătuiesc popoare deosebite ci de mai bine de optsprezece secole înainte de Cristos8, descinzând numai pe această vatră, de proeminenţă caracteristică dacică.Tendinţa imperială a regilor daci , de a stăpâni sudul Dunării începând cu Dromihete , care reuşeşte să închege un stat politic unilateral şi puternic , se manifestă, şi la regii următori, care spre a-şi asigura existenţa politică şi etnică în Moesia şi dreapta Dunării, îndrăznesc să atace până şi imperiul macedonian la 335 a.c.

Aceeaşi tendinţă de expansiune este urmată şi de Burebista a cărui privire era veşnic spre miază-zi. La un moment dat, această tendinţă sileste pe Cæsar să ia atitudine, hotărând o expediţie la anul 44 î.Cr. Dar ambii conducători sunt omorâţi în urma unor conjuraţii, neputându-şi pune în aplicare planurile. Dacii nu se astâmpără deşi la expediţia lui Augustus, regatul dac se compunea din alte cinci regate, şi ei îi ţin piept. Lipsa de unire fărămiţează puterea în spaţiul timocean încât davele de pe Morava şi cetăţile lor întărite din munţi se părăsesc încetul cu încetul, lăsând drum liber expansiunii romane spre răsărit.

Regele dac Scorylo după mărturisirile istoricului Frontinus, caută după Burebista să-i unească pe Daci, să nu-i mai atace pe Romani. El demonstrează în mod empiric, punând doi câini să se mănânce şi dând drumul unui lup, după care câinii s-au unit în luptă şi au atacat lupul, pentru că ei ştiu dincotro vine primejdia. Dar legiunile romane care la anul 147 a.c, ocupaseră Macedonia , se apropie încetul cu încetul de Moesia şi Dunăre, Licinius Crasus reuşind să ocupe Moesia Superioară la 29 a.c când elementul geto-trac-timocean cade sub definitiva stăpânire romană.

Eforturile şi atacurile repetate ale lui Decebal nu vor avea prea mari rezultate în pământul lui de la Sud şi dimpotrivă îi va silii pe romani să ia atitudine care să hotărască pentru totdeauna soarta puternicul regat dac.

8 Ibidem

11

Prima împărăţie sub Burebista

Poporul român s-a închegat încă din primele secole după Iisus. Erau cunoscuţi dacii din Dacia, care se întindeau la nordul Dunării, dar şi la miază-zi, căci Dunărea îi lega, nu-i despărţea pe daci sau geţi, ambii din neamul tracilor .Ţara dacilor cea mai puternică după Imperiul roman, ajunge la o maximă dezvoltare în secolul I î.Hr, încât după unele documente la anul 60 î.Hr domnea regele Burebista, despre care istoricul grec Strabo spune :

„Boirebistas Getul , luând conducerea naţiunii sale , a ridicat pe oamenii aceştia înrăiţi de nesfârşitele războaie şi i-a îndreptat prin abstinenţă , sobrietate şi ascultare de porunci, aşa încât , în câţiva ani , a întemeiat o mare împărăţie şi a răpus Geţilor aproape pe toţi vecinii, ba era de mare primejdie şi pentru romani, pentru că trecea Dunărea fără să-i pese de nimeni şi prăda Tracia până în Macedonia şi în Hiria , iar pe ceilalţi cei ce se amestecaseră cu ilirii i-a pustiit cu totul şi pe Boii care ascultau de regele Cretasiros ,

precum şi pe Taurisci , i-a şters de pe faţa pământului. „9

PRIMELE CUVINTE VLAHE (579) :

«Torna, torna , fratre»În legătură cu năvălirile avarilor peste Dunăre , în

Peninsula Hæmus sau Tracia , pe atunci Imperiul Bizantin, apar în cronicile vremii, primele menţiuni despre existenţa limbii române. Se spune că avarii năvăliră peste Dunăre ajungând în Tracia , la un moment dat , o parte din armată se duce pradă la vânătoare, iar hanul avarilor rămase cu 9

12

puţini soldaţi în jurul său. Atunci, generalul bizantin Commentiolus, hotărăşte să dea atacul. Se făcuse noapte, toţi în ordine de bătaie , însă din întâmplare cade de pe spinarea unui măgar bagajul unui soldat aflat în primele rânduri. Un alt soldat, văzându-i sarcina căzută, îl strigă în limba ţării de atunci : „ torna , torna , fratre ” (întoarce-te frate). Soldatul n-a auzit dar ceilalţi au crezut că e o comandă de retragere, fiind atacaţi de avari şi ei au început să fugă în dezordine, în acelaşi timp, s-au speriat şi avarii şi ei au început să fugă în direcţia opusă, crezând că sunt atacaţi.

Theophanes , un cronicar bizantin 10 , se exprima ca mai sus, că „ răsturnându-se sarcina unei vite, un camarad al stăpânului vitei îl strigă să ridice sarcina în limba părintească : „ torna, torna, fratre „. La fel spune şi cronicarul bizantin Theophilacte Simocata 11.

Mai târziu sec XIX, a venit un istoric străin slav, Constantin Jiricek, care şi-a dat cu părerea că nu e vorba de primele cuvinte în limba vlahă, ci de o comandă în limba latină, numai că alţi istorici au venit şi au arătat că în limba latină nu există cuvântul „fratre” sau „ frate” în comenzile armatei, aşa stând lucrurile, înseamnă că soldatul a spus aceste cuvinte la anul 587, iar după alţii, la 579 d.Hr., acestea fiind primele cuvinte menţionate de nişte documente medievale în limba protoromână sau vlahă.Nu ştim dacă sârbii, bulgarii, grecii sau alţi „prieteni” cunosc sau se fac că nu cunosc existenţa acestor documente? nouă ne este tot una pentru că nu suntem fabricanţi de istorie.

LIMBA GETO-DACILOR , CREDINŢA ŞI ARTELE

Geto-daca este o limbă indo-europeană, aparţinând limbilor tracice şi fiind astfel înrudită cu limba ilirilor. Ea a fost încadrată convenţional în grupa satem, conform acestei încadrări, ea înrudindu-se cu limba vechilor locuitori baltici şi

10 Theopanes , Cronografia, Ed.Niebuhr-Bonn , t I , cartea X , p.39711 Theophilacte Simocata , t II , cartea XVI , p.49 , Ed .Niebuhr Bonn

13

cu idiomurile slave, dar, mai mult, cu limba iraniano-persană şi cu cea iraniano-scitică, precum şi cu sanscrita.

Printre cercetătorii actuali, însă, există şi aceia care încadrează traco-daca în grupa centum, alăturând-o astfel limbilor germanice, dar, mai ales, celor italo-celtice. În acest sens, Mihai Vinereanu dedică numeroase studii. În cartea sa,” Originea geto-dacă a limbii române”, el afirmă: „Toate aceste probleme vor fi discutate în această lucrare, dar aş dori să menţionez aici că, deşi s-a stabilit încă din secolul trecut că limba traco-dacă era o limbă aşa-zis satem, nimeni de atunci încoace nu a pus la îndoială veridicitatea acestei ipoteze, cu toate că a fost slab justificată tocmai datorită proastei cunoaşteri a trăsăturilor generale ale acestei limbi. Limba strămoşilor noştri nu era o limbă satem, ci era mai apropiată de limbile italice şi cele celtice, după cum vom arăta mai jos, dar în mod paradoxal are unele trăsături comune şi cu limbile satem, ceea ce pune serios sub semnul întrebării chiar împărţirea limbilor indo-europene în două grupuri distincte. Această distincţie centum/satem, veche de peste 100 de ani, ea însăşi cu multe puncte slab argumentate şi neelucidate, nu a mai fost adaptată în ciuda perfecţionării mijloacelor de analiză fonologică, cu toate că au mai fost descoperite şi descifrate încă două limbi indo-europene: hitita şi toharica, două limbi care, deşi împărtăşesc multe trăsături cu limbile centum, geografic s-au situat în spaţiul limbilor satem, adică în partea de răsărit al arealului indo-european, mai precis hittita în Asia Mică şi toharica în Asia Centrală

Din limba dacilor cunoaştem puţin, s-au păstrat câteva nume de plante şi localităţi. Este păcat că s-au pierdut poemele lui Ovidius (exilat la Tomis- Constanţa de către împăratul Augustus), poeme scrise de poetul latin în limba getică.

Ni s-au păstrat terminaţiile dava şi para (Besapara , Sauzupara, Tranupara şi altele ) .În Bulgaria , după săpăturile făcute s-au descoperit sute de nume daco-trace. Se ştie că Burebista (regele) înseamnă

14

„ binecunoscutul” ; Dromihete ( cel puternic sau tare aţâţat ); s-au păstrat nume de plane : proziena (Zârna), mizila (cimbru), zina (cucuta).

Se crede că limba dacilor era maleabilă, uşor de învăţat şi de pus în versuri. Aristotel ne spune că: „agatârşii, o seminţie dacică, care erau cautători de aur, îşi versificau legile . Se mai ştie că Ovidiu, poetul roman exilat la Tomis , când le-a citit dacilor poemele scrise în limba lor, cu un murmur prelung şi-au exprimat mulţumirea.Dacii erau iubitori de muzică şi dansuri ca şi noi românii (timoceni , aromâni). Puneam mare preţ pe sănătatea trupului şi a sufletului, vindecau bolile cu mijloace psihologice, fiind foarte pricepuţi în medicină, dovadă e şi vocaţia românilor şi azi pentru medicină.

Zeul cel mai renumit al dacilor, Zalmoxis era şi zeu şi rege. Istoricul grec, Platon, iată cum îl descrie:

„Zalmoxis , regele nostru, care e şi zeu, spune că, precum nu trebuie să încercăm a vindeca ochii fără să vindecăm capul, ori capul fără trup tot aşa nu se poate să încercăm a vindeca trupul , fără să îngrijim şi suflet şi că tocmai de aceea sunt multe boli la care nu se pricep medicii greci , fiindcă nu se cunosc întregul de care ar trebui să se

ocupe. Căci, dacă acesta merge rău , este cu neputinţă ca partea să meargă bine „ 12 .

Dar cea mai frumoasă a fost religia dacilor , despre care Herodot vorbeşte în sec al V-lea î.Hr. Între religia creştină şi cea a dacilor exista o asemănare. Geţii sau dacii credeau în nemurirea sufletului ; după moarte, omul îşi continua viaţa undeva în cer , alături de Zalmoxis, zeul dac.

După mărturiile lui Herodot , Zalmoxis ar fi fost „ un om sclav la Samos şi anume sclavul lui Pythagoras, fiul lui Mnesarchos. După ce s-a eliberat a făcut avere mare şi s-a întors acasă . Şi fiindcă tracii duceau viaţa proastă şi incultă, acest Zamolxis, ştiutor cum era, de chipul de a trăi ionian şi 12 Const.C.Giurescu, Ist.Rom , Buc , 1942, p 106

15

de obiceiuri mai delicate decât ale tracilor, deoarece trăise printre greci şi încă pe lângă unul dintre cei mai distinşi înţelepţi ai grecilor, pe lângă Pythagoras, şi-a făcut odaie în care primea şi ospăta pe fruntaşii concetăţenilor săi şi-i învăţa că nici el, nici oaspeţii lui şi nici urmaşii acestora nu vor muri, ci vor merge într-un loc unde vor trăi veşnic ,având toate bunătăţile .

În odaia aceea, în care făcea şi spunea cele mai de sus, el a spus să i se facă una subterană. Când subterana a fost gata, el s-a făcut nevăzut dintre traci, s-a coborât în subterană şi a trăit acolo trei ani, iar tracii îl regretau şi-l jeleau ca pe un zeu.

În al patrulea an, iar s-a arătat printre dânşii şi aşa s-au încredinţat tracii că cele ce spunea Zalmoxis erau adevărate.

Alte triburi dace sau trace îl numeai Gebeleizis, iar alţii „Zeul-rege„. Locul de rugăciune era sus pe muntele Cogaion undeva în Banat sau Carpaţi; se mai închineau zeului Marte, care după tradiţie s-ar fi născut în Dacia.

După scriitorul roman Pomponius Mela: „ Geţii erau cei mai pregătiţi pentru moarte„13 .

Mergem la moarte sau la război ca într-o călătorie.Plecând în război, dacii se împărţeau cu apă din Dunăre, în chip de vin sfânt şi jurau să nu se întoarcă în ţară până ce nu vor fi omorât duşmanul.

Aşadar, vorbind despre timpuri imemorabile, când au trăit dacii sau geţii, putem spune că până în prezent, la Dunăre şi în Peninsula Balcanică, un alt popor mai mare, numeros şi puternic, cu religie propie, cu figuri politice de primă mână au imprimat conştiinţa lumii vechi, cu o cultură şi civilizaţie proprie, unică ce i-a fixat deasupra virtuţilor geţilor sau dacilor: „ Geţii sunt mai înţelepţi decât aproape toţi barbarii şi mai asemenea grecilor „ Iată ce mărturie putea să dea în istoria antică un istoric grec, cu bun simţ.

A fost o carte în versuri despre războaiele romanilor cu galii , dar a mai fost şi s-a scris cartea de De Belo Gallico î.Hr.13 Ibidem , op.cit . p 107

16

Iar despre daci şi romani s-a scris o epopee a războaielor lor, numită „ De Bello Dacico” (despre războiul dacilor) din care se zice că ar fii rămas doar o foaie.

Cultura şi Civilizaţia Dacilor

Societate

Ei erau împărţiţi în două clase sociale: aristocraţia, numită pileaşti (pileati) sau tarabostes (Un pileat (pl. pileaţi) era un reprezentant al aristocraţiei în orânduirea socială a dacilor. Pileaţii sunt cunoscuţi şi prin numele folosit de romani pentru a-i desemna, tarabostes (sg. taraboste, formă mai rar întâlnită).agricultorii liberi, comaţii (comati); un număr mic de izvoare istorice menţionează şi prezenţa sclavilor. Primii, aveau dreptul să-şi acopere capul purtând o cuşmă şi formau o clasă privilegiată. Ceilalţi, care formau grosul armatei, erau ţărani şi meşteşugari şi purtau părul lung (capillati). Una din armele lor era "sica", şi cea de temut „ falcia.

Ocupaţiile principale erau agricultura ( în special cereale, pomi fructiferi şi viţă-de-vie ), creşterea vitelor şi oilor şi cunoşteau apicultura; caii erau folosiţi mai ales ca animale de povară, dar caii crescuţi de daci aveau şi faima de a fi foarte buni în război.

De asemenea extrăgeau aur şi argint din minele din Transilvania şi aveau un comerţ înfloritor cu exteriorul şi prin numărul mare de monede greceşti şi romane descoperite. Primele monede geto-dace au apărut prin secolul al III-lea î.Hr. şi imitau pe cele macedonene (emise de Filip al II-lea, Alexandru cel Mare, Filip al III-lea). Bătute din argint, după cum atestă tezaurele descoperite la Jiblea (judeţul Vâlcea), Dumbrăveni (judeţul Vrancea), monedele geto-dace şi-au încetat existenţa către sfârşitul secolului al II-lea î.Hr şi primele decenii ale secolului I î.Hr., o dată cu pătrunderea în regiune a denarului roman (denarius),denumire moştenită de sârbi, de arabi şi pomenit în scrierile biblice. Aceştia vor domina economia dacică inclusiv în secolul al II-lea d.Chr. Explicaţia constă în descoperirea unei monetării în cadrul

17

căreia moneda romană republicană era falsificată în aşezarea de la Sarmizegetusa Regia.

Numărul mare de monede romane republicane descoperite putând fi explicate şi în acest sens, nu doar prin relaţiile comerciale înfloritoare între lumea dacică şi cea greco-romană.

Sârbii visează şi ziua şi noaptea că sunt stăpâni în Kosmet (Kosovo), pe când românii din Timoc visează să fie liberi în provincia lor autonomă, recunoscută de sultanii Turciei încă de la anul 1560 sub denumirea de Provincia Autonomă Margina.-

Toţi avem dreptul să visăm, toţi avem dreptul să trăim, toţi avem dreptul să murim.

Avem în curs de publicare o carte de istorie a românilor din Dacia Aureliană, pentru care vă rugăm,

fie pe cei din sudul Dunării, fie pe ei din nordul Dunării să ne trimită fotografii, hărţi vechi,

documente dintre cele mai reuşite ca să le putem folosi în cartea de istorie.

18

13.04.2023 CRISTEA SANDU TIMOC

ASTRA ROMÂNĂ, P-ţa Victoriei nr.3 ap. 14, Timişoaraastra_romana_timisoara@yahoo.comRugăm călduros cititorii să urmărească site-ul www.timocpress.info, al fraţilor noştrii din Timoc Serbia, de unde veţi obţine imagini şi ultimele ştiri despre persecuţia românilor. Vă mai rugăm pe toţi să nu ne uitaţi şi să ne trimiteţi e-mail-ul prietenilor şi al tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri continuu, săptămânal şi gratis.Dumnezeu să vă dea sănătate!

19