xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si...

46
Fitoterapie, generalitati, ramuri Fitoterapia este ramura terapeuticii care utilizează plantele medicinale şi preparatele din plantele medicinale ca mijloace de prevenire şi tratare a bolilor. Este probabil cea mai veche formă de tratament, apărută pe o bază empirică şi în contextul unei viziuni magice a lumii, dar cu un rol important în zilele noastre, alături de medicina alopată, fără să fie la concurenţă cu aceasta. Sunt incluse aici şi tratamentele cu legume şi fructe, sucuri din legume şi fructe. Unele plante pot fi folosite ca atare, constituind remedii naturale, în timp ce alte plante medicinale sunt materii prime valoroase pentru obţinerea multor medicamente. E necesară definirea clară a unor termeni des utilizaţi, de multe ori confundaţi între ei. Medicina alopată este ştiinţa care se cocpuă cu studiul maladiilor şi tratamentul lor, fiind practicată numai de persoane abilitate să exercite medicina, pe baza unei diplome obţinute după studii şi examene susţinute într-o facultate de profil. Medicina naturală defineşte acele practici medicale inspirate şi legate strâns de natură, putând fi considerată un sistem terapeutic în care medicamentele nu sunt mai importante decât factorii naturali (aer, apă, plante, soare, alimente, mişcare etc). Ea poate fi practicată atât de medici, cât şi de persoane care nu au absolvit o facultate de medicină, numiţi terapeuţi, dar, din păcate, şi de impostori. Nu se poate trasa o graniţă clară între medicina alopată şi medicina naturistă, cu atât mai mult cu cât de multe ori medicii alopaţi îşi tratează pacienţii în ambele feluri, iar singurele terapii specifice medicinei alpoate sunt terapiile chirurgicale, terapia de transplant, reanimarea şi terapia intensivă. Au în comun terapiile ocupaţionale, psihoterapia, meloterapia, terapia prin artă etc, deşi schema terapeutică naturistă se referă la fitoterapie, homeoterapie, hipnoză, sacroterapie, dietoterapie, apiterapie, acupunctura, balneoterapie, gemoterapie şi kinetoterapie. Practicile naturale, de orice fel ar fi ele, care se asociază terapiilor alopate în scopul ajutorării sau grăbirii procesului de vindecare sunt terapii complementare. Termenul „terapii alternative” poate crea confuzii, în sensul că se poate înţelege excluderea unui tip de terapie dacă este ales celălalt. Dietoterapia naturală este acea metodă terapeutică bazată pe tipuri particulare de alimentaţie ăn scop curativ şi profilactic. Se încearcă lămurirea rolului patogen al alimentaţiei abuzive sau

Transcript of xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si...

Page 1: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

Fitoterapie, generalitati, ramuri

Fitoterapia este ramura terapeuticii care utilizează plantele medicinale şi preparatele din plantele medicinale ca mijloace de prevenire şi tratare a bolilor. Este probabil cea mai veche formă de tratament, apărută pe o bază empirică şi în contextul unei viziuni magice a lumii, dar cu un rol important în zilele noastre, alături de medicina alopată, fără să fie la concurenţă cu aceasta. Sunt incluse aici şi tratamentele cu legume şi fructe, sucuri din legume şi fructe. Unele plante pot fi folosite ca atare, constituind remedii naturale, în timp ce alte plante medicinale sunt materii prime valoroase pentru obţinerea multor medicamente.

E necesară definirea clară a unor termeni des utilizaţi, de multe ori confundaţi între ei.Medicina alopată este ştiinţa care se cocpuă cu studiul maladiilor şi tratamentul lor, fiind practicată numai de persoane abilitate să exercite medicina, pe baza unei diplome obţinute după studii şi examene susţinute într-o facultate de profil.Medicina naturală defineşte acele practici medicale inspirate şi legate strâns de natură, putând fi considerată un sistem terapeutic în care medicamentele nu sunt mai importante decât factorii naturali (aer, apă, plante, soare, alimente, mişcare etc). Ea poate fi practicată atât de medici, cât şi de persoane care nu au absolvit o facultate de medicină, numiţi terapeuţi, dar, din păcate, şi de impostori.

Nu se poate trasa o graniţă clară între medicina alopată şi medicina naturistă, cu atât mai mult cu cât de multe ori medicii alopaţi îşi tratează pacienţii în ambele feluri, iar singurele terapii specifice medicinei alpoate sunt terapiile chirurgicale, terapia de transplant, reanimarea şi terapia intensivă. Au în comun terapiile ocupaţionale, psihoterapia, meloterapia, terapia prin artă etc, deşi schema terapeutică naturistă se referă la fitoterapie, homeoterapie, hipnoză, sacroterapie, dietoterapie, apiterapie, acupunctura, balneoterapie, gemoterapie şi kinetoterapie.

Practicile naturale, de orice fel ar fi ele, care se asociază terapiilor alopate în scopul ajutorării sau grăbirii procesului de vindecare sunt terapii complementare. Termenul „terapii alternative” poate crea confuzii, în sensul că se poate înţelege excluderea unui tip de terapie dacă este ales celălalt.

Dietoterapia naturală este acea metodă terapeutică bazată pe tipuri particulare de alimentaţie ăn scop curativ şi profilactic. Se încearcă lămurirea rolului patogen al alimentaţiei abuzive sau incorecte, şi se recomandă respectarea câtorva principii: alimetele trebuie consumate aşa cum se găsesc în natură sau cât mai aproape de starea lor naturală, alimetaţia se schimbă în funcţie de evoluţia stării bolnavului, de capacitatea lui de agreere şi reaţie, de anumite stări fiziologice. Fiind drastică şi restrictivă, această ramură a terapiei nu este acceptată pe deplin de bolnavi, în special de copii.

Balneoterapia utilizează factorii naturali sub forma unor proceduri fizice şi chimice aplicate fie pe cale externă (nămolul), fie pe cale internă (crenoterapia, cura cu apă minerală), adăugând şi plante medicinale (fitobalneoterapia).

Homeopatia se bazează pe principiul „similia similibus curantur” enunţat de Samuel Hahnemann la sfârşitul secolului al XVIII-lea, caută să stimuleze energiile şi căile naturale de vindecare ale corpului uman folosind diluţii mari de substanţe care, administrate în doze normale unui om sănătos, provoacă simptome identice cu cele pe care le manifestă bolnavul. Mare parte din remediile homeopate sunt extracte de plante.

Acupunctura este o altă ramură a terapiei, cu originea în Extremul Orient, care utilizează factori fizici, practic lipsiţi de toxicitate, cu indicaţii în special de ordin curativ. Se consideră că bolile sunt provocate de dezechilibre energetice care trebuie aduse la normal. O terapie similară, dar mai blândă, este presopunctura şi reflexoterapia (masarea tălpilor, palmelor sau corpului în zone corespunzătoare fiecărui organ).

Page 2: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

P lante med icinale , generalitati, exemple

Plantele medicinale sunt organisme vii, în care se produc cu ajutorul biocatalizatorilor (enzime) transformări şi reacţii chimice din momentul germinării până la completa lor dezvoltare. Substanţele preexistente sunt descompuse şi transformate în alţi compuşi care pot avea efecte benefice asupra organismului şi care poartă denumirea de „principii active”. Compuşii chimici sintetizaţi de către plantă pot fi răspândiţi în toată planta sau numai în anumite organe, variind ca şi cantitate. În scop medicinal plantele se recoltează atunci când organele lor conţin aceste principii active în cantităţi maxime, organele vegetale recoltate şi uscate purtând apoi denumirea de „produse vegetale”.Principiile active:

-de natură fenolică – uleiuri volatile, mono şi difenoli, acid salicilic, componenţi ai taninurilor, acidul cafeic, cinarina. Unele sunt antiseptice, carminative, antidiareice, altele colagoge şi coleretice

-de natură glucidică-oze (glucoză)-holozide sau poliholozide – produşi cu greutate moleculară mare, din acest grup fac

parte pectinele (constituenţi ai membranei celulare, cu acţiune coagulantă şi hemostatică), mucilagiile şi gumele (rezultaţi din transformarea membranei, cu proprietăţi emoliente şi laxative)

-heterozidele (glicozidele) – o fracţiune glucidică şi una neglucidică (aglicon)-glicozide cardiotonice, cu aglicon de natură steroidică (Digitalis)-glicozide antracenice, cu aglicon de natură oximetil- antrachinonică –

laxative sau purgative în funcţie de doză (Frangula, Rheum)-saponozide (saponine) – aglicon fie steroidic (digitonina) fie triterpenic

(Saponaria, Gypsophilla) – prin agitare cu apă dau o spumă persistentă, hemolizează globulele roşii, expectorante, depurative

-tioglicozide – conţin sulf, sunt revulsive (muştar)-flavonoide şi antocianozide – pigmenţi. Flavonoidele sunt diuretice, cu

prorprietăţi similare cu ale vitaminei P (rutozida), utilizate în afecţiunile capilarelor şi venelor, antocianozidele au pe lângă acţiunea vitaminei P şi proprietatea de a ameliora vederea la întuneric

-taninurile – natură polifenolic, proprietăţi astringente, antidiareice, antiseptice.-alcaloizii sunt substanţe organice azotate, cu reacţie alcalină, în general puternic active şi cu

toxicitate mare.-principii amare – substanţe cu gust amar care stimulează terminaţiile nervoase gustative şi

declanşează sau măresc secreţiile digestive şi pofta de mâncare

Cultivare, recoltare, uscareRecoltarea se face în perioada în care organul recoltat are conţinut maxim de principii

active: organele subterane primăvara devreme sau toamna târziu, mugurii foliari primăvara devreme., frunzele în general primăvara, când planta a ajuns la o dezvoltare normală, florile cu puţin timp înainte de înflorire sau în timpul înfloririi, parţile aeriene în timpul înfloririi, fructele la maturare, seminţele la fel, scoarţa primăvara.

Uscarea depinde de cantitatea de apă conţinută de organul recoltat (seminţele au 5-10%, frunzele 60-90%, organele subterane 75-85%, florile până la 90%), se face pe cale naturală, în aer liber, la umbră sau la soare, sau pe cale artificială. Plantele se întorc şi se vântură pentru a se evita încingerea şi înnegrirea.

Conservarea se face în încăperi uscate, ventilate, ferite de dăunători şi şi alte mirosuri, pentru maxim 3 ani.

Medicina beneficiază azi de un număr foarte mare de medicamente, majoritatea obţinute prin sinteză chimică sau semisinteză, dar şi medicamente aproape miraculoase obţinute din plante. Printre cele mai vechi mijloace de combatere a febrei şi durerilor se numără aspirina, obţinută din

Page 3: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

coaja de salcie (Salix alba), dar prezentă sub forma acidului salicilic şi în mugurii de plop (Populis alba), iasomie (Jasminum officinale). Chinina, alcaloidul principal din scoarţa arborelui de China (Cinchona succirubra) este un alt medicament miraculos, utilizat pentru scăderea temperaturii dar şi ca antimalaric, astăzi fiind util şi în tulburări de ritm cardiac şi chiar în boala Parkinson. Atropina are şi ea origine vegetală, fiind extrasă din mătrăgună (Atropa belladonna), prezentă şi în ciumăfaie (Datura stramonium), alături de scopolamină. Au utilizări diverse în combaterea spasmelor dureroase biliare, urinare, intestinale, măresc frecvenţa bătăilor cardiace şi produc vasodilataţie periferică, scade secreţia salivară şi sudorală, stimulează centri respiratori sin bulbul cerebral, dilată pupila şi suprimă o parte din simptomele intoxicaţiilor cu fungicide orgamofosforice. Digitala şi preparatele digitalice, cu efect cardiotonic, se găsesc într-o serie de plante din speciile Digitalis (purpurea, lanata), Strophantus, Scilla. Efedrina, alcaloid din plantele din genul Ephedra este întrebuinţată în tratamentul astmului bronşic, colaps cardiovascular, descongestionant al mucoaselor sau ca antidot în intoxicaţiile cu morfină sau barbiturice. Din planta Panax ginseng se obţin extracte larg utilizate în terapeutica medicală ca tonic general, pentru mărirea randamentului fizic şi mental, antiamnezic, imunostimulator, antiischemic, hipoglicemiant şi ca remediu la fenomenele legate de îmbătrânire. Aloe Vera este una dintre cele mai mediatizate plante medicinale, cu proprietăţi antiinfecţioase, de stimulare a regenerării celulare, sedative şi detoxifiante. Gingko biloba conţine în frunzele sale sesquiterpene, glicozide cu aglicon de tip lactonă terpenică, excelenţi inhibitori selectivi ai agregării plachetare, util în microcirculaţia arterială şi venoase şi a tonusului musculaturii netede venoase, îmbunătăţind de asemenea schimburile dintre sânge şi celule, dar e folosit şi în astm, bronşite, paraziţi intestinali (fructele), leucoree şi poliurie (seminţele prăjite), cancer, intoxicaţii (seminţele proaspete). Vitaminele se găsesc în cantităţi mari în plante, cafeina are drept sursă de bază cafeaua, un extract din seminţele arborelui Coffea arabica, prezentă şi în Thea sinensis (ceai), din care se obţine teofilina, utilizată în tratamentul astmului bronşic.

Preparate obţinute prin extractie

Soluţii extractive apoase-infuzia – prentru produse vegetale sensibile, flori, frunze, părţi aeriene. Produsul vegetal se

umectează cu 3 părţi apă, apoi se adaugă peste el cantitatea de apă indicată, încălzită la fierbere şi se lasă în repaus 5 minute

-decoctul – se fierbe după umectare, 15 minute-maceratul – în apă, alcool, vin, oţet. Macerarea se poate face la rece, când principiile active

sunt termolabile (mucilagii), sau la cald (extragerea uleiurilor volatile)Soluţii extractive hidroalcoolice

-vinurile medicinale -macerare la rece, 7-8 zile, utilizând un litru de vin de calitate superioară la 30-50 grame de produs vegetal, eventual îndulcit.

-tincturi – soluţii hidroalcoolice de concentraţii diferite, obţinute după metode similare macerării la rece (7-8 zile), care se pot păstra la temperatura camerei sau la rece pe o perioadă mai îndelungată. Prin percolare se poate grăbi extracţia.Forme farmaceutice pentru uz extern

-oţeturi medicinale – se prepară ca şi vinurile medicinale, 5-10 grame produs pentru 100ml oţet

-cataplasme, prişniţe, oblojeli, badijonaje – plante şi organe de plante pulverizate, amestecate cu apă şi aşezate între două bucăţi de pânză care se aplică pe zona bolnavă pentru efecte emoliente sau revulsive

-băi medicinale – introducerea în apă fierbinte a plantelor mărunţite (500 g pentru o baie)-inhalaţii, gargarisme - plante cu uleiuri volatile, cu efect dezinfectant şi descongestionant.- unguente, supozitoare, uleiuri medicinale

Forme farmaceutice pentru uz intern-infuzii, decocturi, macerate, siropuri, vinuri şi cidruri medicinale-pulberi vegetale, comprimate şi capsule cu pulberi vegetale

Page 4: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

Fitoterapia aparatului respirator

Funcţia respiratorie e vitală şi indispensabilă celorlalte funcţiuni biologice ale organismului. Alterarea acută sau cronică a funcţiei respiratorii are deci drept consecinţă alterarea generală a homeostaziei organismului, în special a activităţii SNC. Plantele medicinale au capacitatea de a stimula funcţiile biologice, ameliorând afecţiunile căilor respiratorii, fie prin stimularea apărării locale la infecţii, prin inhibarea dezvoltării microorganismelor, fie prin stimularea secreţiei unor substanţe necesare (mucus) în neutralizarea şi evacuarea substanţelor inutile sau dăunătoare.

În funcţie de specificul bolilor şi de stadiul afecţiunilor se diferenţiază mai multe categorii de substanţe active cu efecte favorabile:

-antitusive (antispastice, miorelaxante bronşice) cu efect inhibitor asupa tusei, indicate în special în fazele de debut ale infecţiilor respiratorii, când tusea e frecventă, uscată, iritativă

-emoliente şi fluidificante ale secreţiilor, indicate în faza de cocţiune a tusei (expectoraţie)-dezinfectante ale căilor respiratorii superioare şi inferioare, indicate în afecţiunile

microbiene şi virale-adjuvante ale tratamentului de bază al afecţiunilor cronice (bronşită cronică, astm,

scleroemfizem, silicoză)Antitusive

infuzie,petale de mac roşu (Flores Rhoeados) -30grostopască (Herba Chelidonii) – 10gtalpa gâştii (Herba Leonuri) – 40gfructe de anason (Fructus Anisi) -20g

o lingură amestec la o cană apă, trei linguri de infuzie la 3 orescai vânăt (Herba Eryngii plani), decoctcimbrişor (Herba Serpylli), infuzie

Emolientelumânărică (Flores Verbasci) – 2 linguriţe la o cană apă, infuzie, o cană pe zi, treptatnalbă de cultură (Flores et folium Malvae) sau nalbă mare (Flores/radix Altheae), o lgţă la o

cană apă, infuzie, două căni pe zi, sau macerat la rece (se adugă NaHCO3).frunze de podbal (Folium Farfarae), 2lgţe plantă la o cană apă, infuzie, 2-3 căni/ziflori de tei (Flores Tiliae), 1 lgţă/cană, infuzie, 2-3 căni/zi, emolient dar şi sedativ şi calmantfrunze de pătlagină (Folium Plantaginis) -1lg/cană, infuzie, 1/zi, mai mult fluidifiant

Expectoranteciuboţica cucului (Primula officinalis şi P. Elatior) – saponozide triterpenice, flavonoide,

vitamina C şi provitamina A – expectorante şi secretolitice. lemn dulce (Glycirrhiza glabra), decoct de rădăcinăsăpunariţă (Radix Saponariae), decoctmuguri de pin (Turiones Pini), decoct sau siropcoada calului (Herba Equiseti), decoctinfuzie,flori de nalbă (Flores Malvae) flori de tei (Flores Tiliae)flori de lumânărică (Flores Verbasci)frunze de podbal (Folium Farfarae)frunze de pătlagină (Folium Plantaginis), părţi egale, o lingură la o cană apă, 2-3/zi

Dezinfectante – uleiuri volatile cu efecte dezinfectante, din anason (Aetheroleum Anisi), cimbrişor (Ae. Serpylli), coada şoricelului (Ae. Millefolii), muşeţel (Ae. Chamomillis), eucalipt (eucaliptol), mentă (mentol)Bronhopneumopatiile au ca tratament de elecţie tratamentul antiinfecţios, antibiotice, chimioterapice, dar şi antitusive, emoliente, expectorante. Stările inflamatorii ale bronhiilor asociate

Page 5: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

cu tulburări circulatorii se pot trata cu comprese revulsive cu făină de muştar (Semen Sinopis nigrae) sau hrean (Cochlearia armoracia). Pentru stimularea centrilor respiratori din bulcul cerebral se poate administra Lobelia inflata, lobelină, sau Coffea arabica, cofeină la adulţi, în timp ce plantele cu acţiune sudorifică pot fi utile (soc, ciuboţica cucului, tei) pentru reducerea temperaturii. Iedera (Hedera helix) este utilă ca expectorant, mucolitic şi spasmolitic, cu uşor efect antiinflamator. Echinaceea, mierea, propolisul şi uleiurile din chimenul negru (Nigella sativa) stimulează sistemul imunitar, ajutând la vindecarea rapidă şi ameliorarea simptomelor, extractele de cătină albă (Hippophae rhamnoides) şi coada calului, cu efect vitaminizant şi mineralizant sunt folosite în convalescenţe. Astmul bronşic, caracterizat prin dispnee şi tuse, poate fi tratat în funcţie de cauză şi cu antialergice (trei fraţi pătaţi – Viola tricolor, gheara mâţei – Uncaria tomentosa), sedative generale (valeriana, levănţică, talpa gâştii), antispastice (cimbrişor, cimbru), antihipertensive (vâsc), relaxante ale musculaturii bronşice (efedrina şi teofilina, ambele extrase din plante, constituie tratament de elecţie în crizele uşoare).

F itoter apia ap aratului cardiovasc ular

Bolile cardiovasculare au o frecvenţă din ce în ce mai mare şi la vârste din ce în ce mai mici, terapia cu plante medicinale jucând deci un rol din ce în ce mai important. Numeroase medicamente, cum sunt cele obţinute din specii de Digitalis (lanata, purpurea), din lăcrămioară (Convallaria majalis), din specii exotice de Strophantus (hispidus şi kombe), Rauwolfia serpentina, saschiu (Vinca minor), şi ruscuţa de primăvară (Adonis vernalis) sunt folosite pe scară largă, tipizate deja, iar unele sunt de neînlocuit. Dieta are de asemenea o importanţă majoră în tratament.Afecţiunile cardiace cu substrat nervos vor beneficia de tratamente cu plante care au şi acţiune sedativă generală.

păducel (Crataegus monogyna, C. Oxycantha) conţine flavonoide cu rol de vitamină P, tonic pe vasele de sânge(important în micrometabolismul mineralelor), care diminuează tensiunea arterială şi stimulează funcţia miocardului- infuzie, flori cu frunze, 2lgţe/cană, 2 căni/zi

valeriana (Valeriana off.) conţine uleiuri esenţiale cu efect sedativ prin diminuarea excitabilităţii, deşi extractul are efect sinergic. E recomandată în forme clinice de nevroze, palpitaţii, tahicardie, insomnii, nervozitate, hipersensibilitate motorie şi senzorială, ere şi efect antispastic moderat. Infuzie, o lgţă rădăcină/cană, 1/zi, sau tinctură (20 g la 100 ml alcool 60%), 3x10-15 pic/zi

talpa gâştii (Leonurus cardiaca) conţine glicozide cardiotonice şi flavonoide, sedativ chiar mai puternic decât valeriana, hipotensiv, reduce ritmul contracţiilor cardiace – infuzie, 1lgţă/cană, 2 căni/zi, o săptămână la două luni sau tinctură (20g/100 ml alcool 70%), 3x20-40 pic

levănţică (Lavanda angustifolia) conţine uleiuri esenţiale, are efect sedativ la nivelul sistemului nervos central, e utilizat deci în distoniile vegetative, ca spasmolitic asupra căilor respiratorii, diuretic la nivelul căilor renale, carminativ, coleretic la nivel digestiv şi antiseptic la nivelul plăgilor infectate, infuzie, 1 lgţă/cană, 1-2 căni/zi, ulei esenţial -3x10 pic în alcool diluat, sau extern, pentru băi generale.

Frunze şi flori păducel, talpa gâştii, valeriana răd.- părţie egale, infuzie, 1-2 lgţe amestec/cană, 1-2 căni/ziAfecţiuni cardiace cu substrat funcţional

chinidina, extract din arborele de china (Cinchona off.) este un alcaloid cu efect antiaritmic, indicat în fibrilaţii artiale, tahicardie paroxistică, extrasitole

distonocalm şi calmogen, conţin alcaloidul atropină extras din Atropa belladonna şi Claviceps purpurea, indicate în distonii vegetative cu manifestări cardiovasculare, tulburări neurovegetative din nevroza astenică, climacteriu, hipertiroidism, distonii abdominaleAfecţiuni vasculare

hemoragiicoada racului (Potentilla anserina)- infuzie sau decoct, 1lg/cană, 2-3 căni/zi.

Page 6: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

cerenţel (Geum urbanum) – conţine tanin şi o glicozică care prin hidroliză se transformă în eugenol, având deci proprietăţi antisepticemăceş (Rosa canina) – multă vitamina C, provitaminaA, vitamina P, acid nicotinic,

flavonoizi, carotenoide, minerale şi cantităţi mici de K, B1 şi B2. Are proprietatea de a scădea fragilitatea capilară şi rol antioxidant

sulfina (Mellilotus off.) - derivaţi cumarinici cu rol de scădere a permeabilităţii capilarelor, potenţată de prezenţa flavonoidelor

păpădia (Taraxacum off.) -conţine sesquiterpene lactonice, carotenoide, xantofile, flavonoizi, inulină, mucilagii şi pectine. Pe lângă acţiunea coleretic-colagogă, este diuretică, diaforetică şi depurativă, cu acţiune favorabilă asupra aparatului cardiovascular, mărind permeabilitatea capilarelor şi favorizând irigarea miocardului. Infuzie de rădăcini şi frunze, 1-2 lgţe/cană, 2-3 căni/zi, 4-6 săpt.

salvia (Salvia pratensis, S. Off.) - ulei esenţial (tuionă), sesquiterpene, taninuri, flavonoide, substanţe estrogenice, vit. B1, C, minerale – efecte favorabile asupra vaselor mici şi a circulaţiei sanguine.

vâsc (Viscum album) – compoziţie diferită în funcţie de gazdă, constând mai ales din saponozide triterpenice, colină, acetil-colină, flavonoide, glicozide, vâscotoxină (inactivată prin încălzire sau hidroliză), un polizaharid cu acţiune antitumorală şi minerală. Datorită derivaţilor de colină are acţiune hipotensivă imediată şi de lungă durată, deşi datorită componenţilor toxici e necesară supravegherea medicală.. Se utilizează fie macerat la rece, 3 lgţe la ½ l apă macerat 10 zile, de băut treptat pe parcursul unei zile, fie pulberea, 2-3 vf de cuţit /zi, 7 zile, cu pauză alte 7.

pentru ulcerele varicoase se recomandă unguente, băi şi cataplasme, pentru hemoroizi (tumefieri dureroase, uneori sângerânde, ale vaselor rectului şi anusului, datoraţi stazei sanguine prelungite la acest nivel sau unor procese inflamatorii), intern: coada şoricelului, cerenţel, anghinare, extern, comprese cu coada şoricelului, băi, cu tătăneasă, coada şoricelului, nalbă, clisme cu nalbă, unguente cu muguri de plop, plus combaterea constipaţiei

în leziuni vasculare acute sau cronice se pot utiliza extern muşeţel, coada şoricelului, tătăneasă, pătlagină, răchitan, urzică, varză albă, castan sălbatic (Aesculus hippocastanum) care conţine escină, o saponozidă cu acţiune antiinflamatorie, normalizatoare a permeabilităţii capilarelor, şi flavonoide, saponine, fitosterine, derivaţi purinici care potenţează acţiunea escinei.

Produse: Venoruton (castan), Tarosin (afin), Alchemilla (creţuşcă), Tanakan şi Bilobil (gingko biloba), Detralex, Endotelon (struguri)Angina pectorală este caracterizată de crize dureroase, produse de ischemia acută de scurtă durată a miocardului, declanşate spontan cu ocazia unor eforturi. Arterele care irigă miocardul devin rigide şi cu calibru redus, iar muşchiul nu e irigat suficient. Angina pectorală tinde să fie încandrată într-un sindrom denumit cardiopatie eischemică, tratamentul igieno-dietetic constând în evitarea frigului, eforturilor, fumatului, alcoolului, alimentelor sărate şi a condimentelor, iar ca tratament adjuvant, plante cu acţiune coronaro-dilatatoare, antitrombotice şi sedative.

Păducelul creşte fluxul sanguin coronarian şi permite o mai bună contractibilitate a muşchiului cardiac, cresc utilizarea oxigenului şi metabolismul enzimelor, au o uşoară acţiune vasodilatatoare periferică, anticolesterolemiant, împiedică formarea plăcilor de aterom.

Gingko biloba ameliorează circulaţia sanguină şi creşte randamentul schimburilor dintre sânge şi celuleAteromatoza şi ateroscleroza cardiovasculară sunt procese complexe caracterizate prin depunere lentă şi progresivă în pereţii arterelor de colesterol, grăsimi animale şi săruri de calciu sub forma unor plăci denumite ateroame, ca urmare, arterele îşi pierd elasticitatea şi se îngustează. Tratamentul igieno-dietetic joacă un rol major şi în profilaxie, nu numai ca tratament, regimul alimentar de asemenea. Usturoiul şi anghinarea au proprietatea de a scădea nivelul colesterolului din sânge, la fel o specie de palmier, Yucca schindigera care conţine saponozide ce formează împreună cu colesterolul din tubul digestiv complexe de tip de tip colesteride reducând procentul de resorbţie a colesterolului. Viţa de vie (Vitis vinifera) are efecte benefice datorită compuşilor de tip vitamină P (policianide, polifenoli) cu proprietăţi antioxidante, de scădere a LDL din sânge.

Page 7: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

Infarctul miocardic este în general o consecinţă a ateromatozei şi aterosclerozei coronariene, la care se adaugă factori genetici, alergici, hormonali, infecţioşi, metabolici, psihici, toxici. Tratamentul preventiv este esenţial (evitarea grăsimilor animale, alcoolului, tutunului, stresului etc), fitoterapia fiind şi ea utilă. Tulburările circulatorii, în special cele de origine nervoasă, pot fi evitate utilizând sunătoare, valeriana, rozmarin, păducel, coada şoricelului, roiniţă, hamei.Hipertensiunea arterială defineşte un simptom, fiind consecinţa unor dereglări funcţionale sau organice, nu numai la cord ci şi la distanţă (rinichi, probleme metabolice, diabet), tratamentul necesitând adaptarea la boala de bază. Este necesar şi un tratament igieno-dietetic, iar fitoterapia este de mare ajutor în normalizarea tensiunii arteriale: păducel, talpa gâştii, vâsc, anghinare, dracilă (Berberis vulgaris, conţine berberidina, un alcaloid care stimulează centrii respiratori şi circulatori), gheara mâţei (Uncaria tomentosa, cu efecte antiinflamatoare), cătina. Insuficienţa cardiacă şi circulatorie este o stare de activitate insuficientă a cordului care duce la imposibilitatea îndeplinirii funcţiei sale de „pompă”. Cordul nu mai poate asigura debitul sanguin adecvat datorită unor contracţii cardiace deficitare, compensate în prima fază de către organism. Insuficienţa cardiacă duce cu timpul la insuficienţă vasculară periferică. În nici o altă patologie nu avem atâtea preparate din plante folosite în tratament, cu toate progresele făcute în timp, tonicele cardiace cele mai folosite încă sunt extrase din Digitalis lanata şi Digitalis purpurea. Tratamentele necesită însă supraveghere medicală, deoarece glicozidele cardiotonice sunt substanţe foarte puternic active şi care se acumulează în organism. D asemenea, se folosesc preparate din lăcrămioară (Convallaria majalis) şi ruscuţă de primăvară (Adonis vernalis). Cu rol ajutător pentru îmbunătăţirea activităţii cardiace şi circulatorii se folosesc coada calului, mesteacănul (frunze), păducel, tei, coada şoricelului, roiniţă, muşeţel, valeriană.Boala reumatismală nu se încadrează în mod normal în categoria afeciunilor cardiovasculare, dar are o componentă patologică ce duce la afectarea cardiacă sub forma endocarditei, mai severă la copii la care e de regulă responsabilă de leziunile valvulelor cardiace. Tratamentul de bază este cel medicamentos, antibiotice+antiinflamatoare+corticosteroide, dar există plante cu efecte favorabile: uni alcaloizi din cornul secarei (Claviceps purpurea), acidul salicilic din salcie (Salix alba, S. purpurea, S. fragilis. S. caprea conţin salicină care hidrolizează la glucoză, saligenină şi acid salicilic), pin, cimbru, muştar, ardei iute pentru băi şi comprese. Spânzul (Helleborus purpurascens) are efecte remarcabile atât intern, cât şi administrat injectabil sau extern. Îmbunătăţirea circulaţiei şi normalizarea permeabilităţii crescute a capilarelor ajută la eliminarea inflamaţiei, efecte bune având sulfina, arnica, gălbenelele, sunătoarea, coada şoricelului, ardeilul iute, gheara mâţei.

F itoterapi a sist emului digestiv

Ca pondere şi diversitate de produse fitofarmaceutice, suferinţele aparatului digestiv sunt cele care se pretează cel mai bine la terapia cu plante şi produse din plante, rezultatele fiind evidente, de multe ori spectaculoase.Fitoterapia segmentului bucofaringian utilizează plante cu acţiune antiseptică, antiinflamatoare, astringentă, emolientă şi cicatrizantă, administrate extern, spălături bucale, gargară sau comprese.Gingivitele sunt inflamaţii de cauze diverse ale gingiilor. Muşeţelul, sunătoarea, salvia, sulfina, coada racului, gălbenelele, cuişoare, mentă, anason, plante cu taninuri şi uleiuri esenţiale. Stomatitele sunt stări inflamatorii ale mucoasei cavităţii bucale manifestate sub formă de leziuni dureroase, tratate cu plante cu proprietăţi dezinfectante, antiinflamatoare, antialergice, astringente şi antialgice: muşeţel, nuc (Juglans regia, taninuri, astringent), mur (Rubus fructicosus), salcie, urzică, turiţă mare, trei fraţi pătaţi, uleiuri esenţiale. În abcesele dentare e recomandat, pe lângă tratamentul stomatologului, plante cu acţiune sntiseptică, în special cele bogate în chamazulene (muşeţel, sulfină, cerenţel), iar după faza acută, plante cu acţiune emolientă, antiinflamatoare şi cicatrizantă (nalba, nalbă mare, tătăneasă, sunătoare). Aftele, amigdalitele se tratează cu dezinfectante bucale, prin badijonări, plante cu chamazulene, uleiuri esenţiale cu spectru antibacterian, taninuri (muşeţel, salvie, busuioc, sulfină, cerenţel, nalbă, gutui. Mierea de trandafir, oficinală până în FRV (Mel rosatum) este eficientă în tratamentul aftelor şi micozelor bucale la

Page 8: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

copii: 100g flori de trandafir se umectează cu 8 ml alcool 90c şi 40 ml apă, se păstrează 24 de ore într-un vas ănchis, se adaugă încă 100ml amestec alcool-apă (1:1) şi se lasă la macerat alte 24 de ore, în vas închis. Se filtrează, se stoarce prin tifon, se adaugă 10 ml glicerină şi se ţine pe baia de apă 30 minute, se filtrează din nou şi se adaugă 90 g miere de albine. Rezultă un lichid roşcat, de consistenţă siropoasă, cu gust aromatic şi uşor astringent.Fitoterapia segmentului gastro-intestinal conţine un număr mare de plante, cu acţiune asupra glandelor intestinale şi a secreţiilor lor, asupra mucoaselor, florei microbiene patogene, a sintezei enzimatice, a resorbţiei substanţelor nutritive.

Anorexia, lipsa poftei de mâncare, este combătută cu plante tonic-amare şi plante aromatice, vinuri medicinale pentru adulţi, dar acestea nu se vor administra celor care cu hiperaciditate sau ulcer gastric sau duodenal.

ghinţura, Genţiana lutea, G puntata şi G asclepiadea au compoziţie chimică asemănătoare, heterozide cu structură lactonică, genţiamarină sau amarogenţină (o substanţă amară), taninuri, lipide, steroli şi minerale, substanţele amare stimulează celulele glandulare ale organelor digestive, grăbesc tranzitul intestinal prin mărirea peristaltismului, dar au şi acţiune asupra sistemului imunitar, stimulând înmulţirea leucocitelor şi fagocitoza, asupra sistemului nervos (stimulant), coleretic-colagog, dar este şi iritant digestiv, fiind necesară supraveghere medicală. Ţintaura, Centaurium umbellatum, conţine o substanţă similară celor din genţiană, cu efecte asemănătoare, deşi mai puternic stimulent al SNC.

anghinarea, Cynara scolymus, se recomandă şi pentru stimularea apetitului, dar şi celor care suferă de insuficienţă biliară, colecistite subacute sau cronice şi hipercolesterolemie.

Alte plante utiizate ca tonice amare sunt păpădia, obligeana, coada şoricelului, albăstrelele, hameiul (acesta fiind util şi pentru efectele sedative), alături de stimulente ale secreţiilor gastrice ca plantele cu uleiuri esenţiale (anason, fenicul, coriandru, cimbru, cimbrişor, pelin, ardei iute, hrean, leuştean, pătrunjel, ţelină).

Vărsăturile şi senzaţia de greaţă nu pot fi considerate boli, ele sunt simptome ale unor afecţiuni – intoxicaţii, afecţiuni gastrice, hepatice, biliare, renale, ele pot apărea şi în anumite faze ale gravidităţii, în reacţii brutale la emoţii puternice, rău de mişcare, la perceperea unor mirosuri dezagreabile sau ca efecte ale exceselor alimentare sau a consumului de alcool. Tratamentul fitoterapeutic recomandă plante cu proprietăţi calmante şi/sau antivomitive: mentă, roiniţa, valeriana, pelin, cerenţel, belladonna).

Sindroame dispeptice apar în cazul lipsei sau al unei concentraţii reduse de acid clorhidric, ceea ce duce la o activitate digestivă redusă, mai ales în metabolismul proteinelor. Se asociază plante amare cu cele caer conţin uleiuri esenţiale.

Gastrita hiperacidă şi ulcerele gastric şi duodenal sunt afecţiuni datorate hipersecreţiei şi hiperacidităţii sucului gastric, un rol important având bacteria Helicobacter pylori. Ca ajutor fitoterapeutic, pe lângă tratamentul alopat de eradicare a acestei bacterii şi un regim igieno-dietetic destul de strict, se recomandă plante cu substanţe active care contribuie la neutralizarea acidităţii şi au acţiune antiinflamatoare, calmantă şi cicatrizantă. În faza acută, flori de salcâm (Robinia pseudaccacia), care conţin robinină, acaciină, glicozide de natură flavonoidică, ulei esenţial, vitamine, minerale, sau coaja de salcâm ce conţine toxalbumine şi taninuri, dar e toxică în doze mari, acestea calmând senzaţia de „arsuri”. Frunzele de zmeur (Rubus idaeus) contribuie la diminuarea secreţiei şi reduc sângerările, gălbenelele, sunătoarea şi obligeana au efect cicatrizant şi calmant. Rădăcina de lemn dulce (Glycyrrhiza glabra) şi pătlagina sunt emoliente , cicatrizante şi bacteriostatice, coada calului e utilă în neutralizarea acidităţii gastrice. În varza albă (Brassica alba) s-a descoperit vitamina U, factorul antiulceros, util chiar în cazul nişelor deschise.Se mai utilizează sedative, valeriana şi roiniţă, pentru reducerea stresului, antiinflamatoare (gheara mâţei).

Bolile diareice, enterite şi enterocolite, sunt afecţiuni inflamatorii ale intestinului subţire şi gros, carcaterizate prin prezenţa scaunelor diareice însoţite sau nu de febră, vărsături, colici abdominale, anorexie, deshidratare. Cauzele pot fi infecţioase (bacteriene, micotice, parazitare)sau alergice, o formă particulară fiind perturbarea florei saprofite prin antibioterapie. Tratamentul este atât medicamentos, cât şi igieno-dietetic, plantele având şi ele un rol important. Muşeţelul, coada

Page 9: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

şoricelului, cimbrul, cimbrişorul, cerenţelul, menta, sunătoarea, menta, chimen, anason, tătneasă au efecte antibacteriene, plantele bogate în mucilagii (nalba) au efecte calmante, antiinflamatorii. Frunzele de dud, troscot şi zmeur au de asemenea efect antidiareic.

Meteorismul şi disconfortul abdominal, balonarea şi flatulenţa sunt şi ele simptome şi pot fi datorate fermentaţiei intestinale, aerofagiei, gastritelor hipo-acide, enterocolitelor sau unor afecţiuni ale colecistului sau pancreasului. Plantele folosite pentru combaterea meteorismului sunt denumite generic carminative, conţin uleiuri esenţiale şi taninuri, ale căror proprietăţi antiseptice împiedică procesele fermentative. Infuziile şi decocturile carminative se beau de obicei neîndulcite (zahărul favorizează dezvoltarea bacteriilor). Anason, coriandru, fenicul, chimion, mentă, muşeţel, coada şoricelului, roiniţă, salvie, busuioc, măghiran sunt des folosite, ele sau uleiurile extrase din ele, dar li se pot adăuga în special în cazul distoniilor vegetative, valeriana, talpa gâştii, levănţică. Durerile abdominale la adulţi (în enterocolite, apendicite, pencreatite tulburări neurovegetative cauzate de contracţii gastrice sau intestinale spasmodice) se mai pot trata cu mac (Papaver somniferum, antialgic, antidiareic cu mecanism central) sau antispastice şi, de asemenea, sedative. La copii, durerile abdominale apar ca urmare a spasmelor intestinale sau a acumulării de gaze în stomac şi intestine, plantele recomandate fiind cele cu acţiune antispastică şi carminativă, în special Labiatae şi Umbelliferae

Constipaţia nu constituie o boală, ci ostare patologică datorată unor boli. În constipaţia acută se folosesc purative saline sau uleioase (ulei de ricin) alături de plante, dar în constipaţia cronică se pune accentul pe regimul igieno-dietetic şi pe tratamentul etiologic (înlăturarea cauzei). Înlesnirea defecaţiei se poate obţine prin creşterea peristaltismului intestinal (antracenozide: volbura – Convolvulus avensis, muştar alb – Sinopis alba, cruşin – Rhamnus frangula, ştevie), mărirea bolului fecal (mucilagii – seminţe de in, soc, lemn dulce, pir), stimularea chemoreceptorilor din mucoasa intestinului subţire (ulei de ricin, aloe, senna, revent).

Helmintiazele , infectarea cu paraziţi, sunt tratate cu plante cu acţiune vermifugă (cimbru, cimbrişor, coada şoricelului, anaon, coriandru, ghinţură, muşeţel, pelin, iarbă mare (Inula hellenium), ipcărige (Gypsphylla panicullata), săpunariţă (Saponaria off), dovleac, usturoi. Rizomul de ferigă este eficient în combaterea teniei, dar este toxic. Se recomandă şi o alimentaţie care să conţină fructe şi seminţe (afine, frăguţe, alune, căpşuni, lămâi, piersici) şi legume (hrean, ceapă, usturoi, varză, pătrunjel).Fitoterapia disfuncţiilor hepato-biliare ocupă un loc de frunte în această ramură a terapeuticii. Ficatul este unul dintre cele mai importante organe ale digestiei, fiind şi locul neutralizării toxinelor ajunse în organism. Formele cele mai grave de suferinţă hepatică sunt hepatitele virale, iar dintre acestea forma cea mai gravă este hepatita B. Regimul alimentar joacă un rol important, dar şi fitoterapia are o mare pondere în vindecarea lor. Hepatotroficele, antihepatotoxicele şi stimulantele funcţiei hepatice sunt cele care susţin sau accelerează procesul de vindecare a celulelor hepatice lezate, sau sunt antagoniste ale substanţelor care provoacă aceste leziuni. Ca antihepatotoxice, pe primul loc se află armurariul, Silybum marianum, de la care se utilizează fructele. Substanţele active sunt trei izomeri de natură flavonică: silibina, silidianina şi silicristina, cunoscute sub denumirea de silimarină. Toate au activitate antihepatotoxică, dar se potenţează una pe alta, combinaţia fiind mai eficientă decât suma efectelor luate în parte. Silibina stimulează sinteza proteică, accelerând formarea de celule noi, după care este eliminată de bilă , o parte din substanţa activă reintrând în circuitul enterohepatic.Se utilizează infuzia, 1-2 lgţe/cană, 1-2 căni/zi, sau preparate tipizate. Alte plante utile pentru stimularea funcţiei hepatice sint cimbrişorul, cimbrul, sunătoarea, muşeţelul, coada şoricelului, rostopasca (Chelidonium majus – conţine alcaloizi care pot deveni toxici dacă e folosită mai mult de 7 zile).Colicile şi calculozele biliare sunt de obicei tratate alopat sau chirurgical, dar există plante cu acţiune antispastică şi colagogă (stimulează drenajul biliar). Rostopasca are efecte foarte bune antispastice, de tipul papaverinei, datorate alcaloizilor chelidonină şi homochelidonină, cu acţiune similară morfinei. Acţiuni favorabile au şi măteasea de proumb (Stigmata Maydis), menta, turiţa mare, măceşele, brusturele, sunătoarea, alături de sedative ca valeriana şi talpa gâştii.Dischinezia biliară este un termen care desemnează alterarea mecanismelor de reglare a activităţii

Page 10: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

motorii a diferitelor segmente ale tubului digestiv, manifestată prin dureri abdominale, greţuri, vărsături, afectând fie vezicula biliară şi sfincterul său, fie canalul coledoc. Fitoterapia este utilizată cu succes, indiferent dacă dischinezia biliară are la origine atonia, hipotonia sau hipertonia veziculei biliare, folosind plante cu acţiune colagogă şi/sau coleretică, cu substanţe active care favorizează eliminarea bilei prin stimularea contracţiilor, stimulează secreţiile celulei hepatice şi prin aceasta volumul de bilă secretată. Anghinarea, rostopasca, păpădia, salvia, sunătoarea, ţintaura, volbura, cicoarea, măceşul, iarba mare, roiniţa, săpunariţa, teiul au proprietăţi colagoge, fiind utilizate alături de regimul igieno-dietetic special.

Fitoterapia ap aratului uro-genital

Afecţiunile renale şi ale aparatului genitalsunt consecinţa fie a unor infecţii şi inflamaţii locale, fie a unor tulburări genetice (cu urmări directe asura eliminării renale şi apoi acumulării de produse ale metabolismului toxice pentru organism). Fitoterapia intervine direct prin plante cu efect diuretic, antispastic, emolient şi antiinfecţios, fiind utilă şi în tulburările aparatului genital, în afecţiuni infecţioase-inflamatorii, tulburări de menopauză, andropauză, ale spermatogenezei, de libido sau în scop contraceptiv.

Afecţiunile aparatului urinar se pot trata cu plante care conţin substanţe cu proprietăţi antiseptice (în nefrite, pielite, pielonefrite, cistite), singure sau asociate cu specii cu proprietăţi antiinflamatorii şi emoliente), iar în caz de litiaze se utilizează pentru prevenirea calculozei şi chiar pentru favorizarea eliminării calculilor. Afecţiunile inflamatorii ale rinichilor, vezicii şi căilor urinare sunt în special tratae cu antiinflamatorii, diuretice şi emoliente. Există plante cu efect diuretic dar care sunt iritante pentru epiteliul renal (pseudofructele de ienupăr, frunzele de merişor şi afin), motiv pentru care sunt contraindicate în afecţiunile inflamatorii. Se recomandă, în special în pielite, ureterite şi uretrite,

mugurii de pin (Pinus silvestris, Turiones Pini), infuzie, 1 lgţă/cană, 2-3 căni/zi, muguri de plop (Populus sp., Gemmae Populi), 1-2 lgţe/cană, 2-3 căni/zi

frunze şi rădăcini de nalbă (Althaea off.), dar şi nalbă de grădină (Althea rosea) sau nalbă de pădure (Malva sylvestris, care conţin mucilagii cu efecte emoliente – infuzie din flori şi frunze, 1 lg/cană, 1-2 căni/z, sau macerat la rece din rădăcini, 1 lg/cană/zi

frunze de anghinare (Cynara scolymus), infuzie, 1lgţă/cană, 2-3 căni/zifrunze de mesteacăn (Betula verucosa), în special în nefrite cronice, infuzie, 2-3 lg/cană/zischinduf (Trigonella foenum graecum), macerat apos din seminţe, 2 lg/cană/zi

În afecţiunile cu cauze microbiene e utila Tropaeolum majus - călţunaşi (conduraş, creson, condurul doamnei) cu proprietăţi bacteriostatice şi fără acţiune asupra rinichilor, merişorul (Vaccinium vitis-idaea), decoct, 1lgţă/cană, două căni/zi, cimbrişorul (Thymus serpyllum) şi cimbrul (Thymus vulgaris), fructele de afin (Vaccinium myrtillus), ca dezinfectante ale căilor urinare. Uneor sunt indicate şi plante cu efect diuretic, cozi de cireşe, mătase de porumb etc, sau plante pentru întărirea imunităţii naturale.În calculoză şi colicile renale sunt utile plantele cu acţiune diuretică, dar există şi plante cu acţiune litotritică (de dezintegrare a calculilor). În cazul colicilor se folosesc antispastice, în litiaze tratamentul se asociază cu regim dietetic sever.

Merişorul este dezinfectant al căilor urinare dar are şi acţiune litotritică datorită unor glicozide ale hidrochinonei (arbutozid, metilarbutozid) flavonoidelor, acidului chinic şi ursolic. O specie apropiată, Arctostaphylos uwa-ursi (strugurii ursului), ocrotită de lege, are acelaşi conţinut de derivaţi de hidrochinonă, dar conţine mai multe taninuri, fiind toxică. Mesteacănul are efect antispastic şi acţiune diuretică, urzica (Urtica dioica), menta (Mentha piperita), mătasea de porumb (Zea mays, stigmata maydis), pirul (Agropyron repens), frunzele de păr pădureţ (Pyrus pyraster -conţin şi arbutozid) varza albă (Brassica oleracea) sau pătrunjelul (Petroselium hortense).

Pentru prevenirea formării calculilor renali sunt utile turiţa mare (Agrimonia eupatoria),

Page 11: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

infuzie (herba,1lg/cană, 2-3 căni/zi, 2-3 luni) şi coada racului (Anserina potentilla, decoct din herba, 1lg/cană, 2 căni/zi).Diureticele sunt utile în toate afecţiunile aparatului urinar, în special în cele cronice, acţionează datorută saponizidelor, flavonoidelor, uleiurilor esenţiale, sărurilor de potasiu pe care le conţin stimulând diureza. Pot fi adjuvante şi în alte afecţiuni (cardiace, edeme, afecţiuni metabolica ca obezitatea şi guta), se folosesc în combinaţii sau singure în funcţie de reactivitatea individuală.

cozile de cireşe (stipites Cerasorum, Prunus cerasus) conţin dioxizi de siliciu, saponine, flavonozide i uleiuri esenţiale, sunt recomandate pentru acţiunea lor diuretică netă, dar şi în boala reumatismală, poliartite cronice, eczeme (băi locale), ulceraţii cutanate cronice şi pentru activarea circulaţiei periferice

coada calului (Equisetum arvense) şint utile în litiazele urinare însoţite de hemoragii secundaremigrării calculilor, insuficienţe cardiace sau insubicienţe renale care duc la tulburări metabolice.

ienupărul este dezinfectant şi diuretic, dar nu re recomandă în cazurile cu leziuni renale sau ale căilor urinare

mesteacănul stimulează diureza şi favorizează eliminarea toxinelor din sânge, în special a acidului uric

diuretice moderate sunt pirul, troscotul, frunzele de frasin, mătasea de porumb, urzica, ciuboţica cucului, porumbarul, anghinarea, păpădia, trei fraţi pătaţi în stările alergice, brusturele, fasolea şi dudul când e necesară şi scăderea glicemiei şi florile de albăstrele.Sindromul de retenţie azotată este caracterizat de creşterea în sânge şi urină a ureei şi a altor substanţe azotate, neproteice, datorită incapacităţii re a elimina compuşii toxici rezultaţi din metabolismul celular. Se poate instala brusc (şocuri traumatice şi arsuri întinse) sau lent (prostatite, nefrite cronice), manifestându-se cu stare de excitaţie nervoasă. Stări de vomă, ameţeli, astenie, dispnee cu respiraţie profundă. Este indicat un regim fără proteine (vegetarian) cu aport suficient de lichide, depunerile de acid uric şi uraţi pot duce la gută sau calculi renali sau biliari. Tratamentul fitoterapeutic este doar adjuvant, de durată lungă, cu osul iepurelui (Ononis spinosa), dracilă (Berberis vulgaris), păpădie, urzică, creţuşcă, soc, mesteacăn, mătase de porumb, turiţă mare.Enurezisul infantil, emisia necontrolată de urină în pat sau lenjeria de corp la copiii mai mari de trei ani. S-a constatat că una din cauzele imortante este mediul familial şi ambiental, pe lângă malformaţii ale căilor urinare, întârziere în dezvoltarea neuropsihică a copilului, boli nervoase acute, parazitoze etc, şi de obicei încetează la instalarea pubertăţii. Fitoterapia recomandă infuzii de coada şoricelului, sunătoare, valeriană (amestec de părţi egale, 2 lgţe/cană).

Afecţiunile aparatului genital sunt mai frecvente la femei (exceptând bilole microbiene, virale şi fungice) datorită complexităţii aparatului genital feminin. Multe dintre ele pot fi nu numai ameliorate dar şi vindecate cu ajutorul fitoterapiei, plante cu proprietăţi dezinfectante, bacteriostatice sau bactericide, hemostatice şi calmante, administrate în cură internă sau externă.Aparatul genital femininInfecţii şi inflamaţii pot apărea din mai multe cauze (candidoze, tricomoniaze, infecţii streptococie, stafilococice, cu bacili coli, toxoplasmoze). Utile sunt infuziile de Urzică moartă albă (Lamium album), traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris – antiinflamator), troscot, coada şoricelului, muşeţel, salcâm, coada calului, mentă, administrate intern, sau spălături locale cu infuzii de muşeţel, gălbenele, coada racului, urzică moartă albă, frunze de mur (Rubus fructicosus), frunze de nuc (Juglans regia), conuri de hamei (Humulus lupulus, strobuli), stejar şi tătăneasă (Symphytum off).Dismenoree, hipermenoree, metroragii, tulburări ovariene sunt tratate fitoterapeutic cu plante cu acţiune spasmolitică, antiinflamatoare, care contribuie la restabilirea funcţiei ovariene (coada şoricelului, rostopasca, iarba mare, ienupăr, muşeţel, iederă, melisa, menta, coada racului, creţişoara, gălbanele), utile şi în sindroamele premenstruale manifestate psihosomatic (oboseală, tensiune nervoasă accentuată, dureri de cap, inflamarea sânilor) – în acestea se pot folosi frunzele de lucernă (Medicago sativa), sunătoare, salvie, ovăz, talpa gâştii, datorită conţinutului de

Page 12: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

fitoestrogeni. În amenoree sunt utile splinuţa (Solidago virgaurea), garofiţa de munte (Dianthus superbus), frunzele de susan, traista ciobanului, coada racului, cerenţel, salvie, urzică. Frunzele de zmeur au proprietăţi tonice uterine, extractul glicero-alcoolic din mlădiţe de zmeur fiind extrem de util.Tulburările de menopauză sunt fiziologice, dar pot fi mai mult sau mai puţin grave, afectând calitatea vieţii. Cicluri menstruale neregulate, astenie, irascibilitate, anxietate, depresii, uneori senzaţii de ameţeală sau leţin, transpiraţii nocturne, bufeuri, tulburări cardiace şi respiratorii, tulburări ale tensiunii arteriale, edeme, ingrăşare etc, pot fi tratate profilactic şi curativ cu coada şoricelului, pelin, arnica, păducel, sunătoare, rozmarin, valeriana, talpa gâştii, păducel.Pentru ameliorarea tulburărilor hormonale sunt indicate salcâmul, socul, pelinul, lemnul dulce, coada racului, hameiul, sunătoarea şi soia.Contraceptive, avortive, combaterea sterilităţii. Există plante care au efecte contraceptive atât la bărbaţi (bumbac – Gossypium species), cât şi la femei (camforul chinezesc - Blumea balsamifera, laurul ghimpus - Ilex aquifolium), plante cu efecte avortive (dar aici dozele toxice sunt extrem de apropiate de cele utile, Juniperus sabina, Ruta graveolens pot duce la moarte; scaietele – Dipsacus japonicus, viţa de vie – Vitis vinifera, susanul – Sesamum indicum şi colţii babei – Tribulus terestris fiind mai puţin toxice dacă sunt administrate în primele 3-6 zile de întârziere a ciclului menstrual). Pentru combaterea sterilităţii sunt utile, pentru sterilitatea feminină, limbariţa (pătlagina de apă – Alisma plantago-aquatica: planta întreagă combate sterilitatea, favorizând ovulaţia şi fertilizarea ovulului, dar seminţele produc sterilitate), floarea soarelui, alunele, arahidele, fisticul, miezul de nucă şi curmalele.Aparatul genital masculinInfecţii ale organelor genitale externe apar în general după contacte sexuale infecţioase. Ca urmare, se recurge imediat după la spălături locale şi eventual instilaţii uretrale cu flori de muşeţel, cimbru, cimbrişor, coajă de stejar, asociat cu o cură internă cu merişor, mesteacăn, călţunaşi şi coada racului.Prostatita este o infecţie acută a prostatei, poate fi provocată de diverşi germeni bacterieni, se recomandă deci muşeţel sau coada racului şi băi de şezut sau clisme cu aceleaşi plante, asociate sau nu cu antispastice (beladona). În adenomul de prostată sau în tumori ale prostatei se constată dificultăţi de emisie a urinei şi de golire completă a vezicii urinare, chiar blocaj renal. Se tratează şi extern, băi de şezut cu paie de ovăz, coada calului, valeriană, şi intern, cu roiniţă, merişor, talpa gâştii, cimbru, cimbrişor. De asemenea, plantele cu conţinut mare de zinc (roşii, pătrunjel, palmier pitic - Serenoa repens) sau fitohormoni (seminţele de dovleac) de dovedesc utile. În inflamaţiile prostatei şi hipertrofia de prostată sunt de ajutor urzica moartă albă sau galbenă, coada calului, extractul de ghimpe (Xanthium spinosum – acţiune antiinflamatoare, conţine complecşi flavonoidici, xantină şi un fitohormon, beta-sitosterol).Impotenţa şi sterilitatea masculină sunt distincte una de alta, sterilitatea putând apărea şi datorită unor tulburări ale spermatogenezei. Sunt importante vitaminele A, E şi F care previn hipotrofia testiculară, unele boli infecţioase pot împiedica dezvoltarea funţiilor testiculare (gonoreea, febra tifoidă, tuberculoza, oreionul), tratamentul constând pe cât posibil în suplimentarea cu aminoacizi (acid para-amino-benzoic), vitamine, minerale, plante care conţin steroli pentru a îmbunătăţi troficitatea musculară a organismului (lemn dulce, ghimbir, astragalus). Impotenţa poate fi datorată unor probleme circulatorii (ginseng, ginko biloba), ale prostatei sau unor tulburări de natură psihică (sedative ca valeriana, roiniţa).

Fitoterapia sist emului nervos

Stările nervoase, stress-ul, pot avea efecte negative la cei cu predispoziţii spre alte afecţiuni (gastro-intestinale, cardoivasculare, renale, metabolice, sexuale). Din fericire, odată recunoscută boala, avem la dispoziţie o gamă largă de plante cu acţiune asupra sistemului nervos central care pot fi folosite fie ca adjuvante, fie catratament în tulburările neuropsihice.Sedativele îşi datorează acţiunea fie uleiurilor esenţiale, fie unor alcaloizi sau unor flavonoide.

Page 13: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

hameiul (Humulus lupulus), infuzie 1-2 lg/ cană, 2 căni pe zi, e util în insomnii şi are acţiune sedativă generală datorită unor oleo-rezine volatile

tei sau levănţică, infuzie, 2lgţe/cană, înainte de culcaresulfină (Mellilotus off.) infuzie, 1 lgţă/cană, înainte de culcaremăghiran (Origanum majorana ), infuzie, 1 lgă/cană, 2-3 căni/ziiarbă mare (Inula helenium), decoct, 3-4 rădăcini la o cană cu apă, 2-3 linguri searapăducel, infuzie, 1lgţăflori sau 2 lgţe fructe/cană la culcare sau tinctură din flori, 10-15 pic

searatalpa gâştii, infuzie, 3 lg/cană, 3-5 linguri/zivaleriana, infuzie, 1lgţă /cană/zicoada şoricelului, roiniţa, salvie, porumbar, anason, soc, tei.

Neuropatiile infantile, manifestate prin muşcări dezordonate, tivuri, agitaţie, hiperexcitabilitate, scăderea puterii de concentraţie răspund bine la tratamente cu tei, levănţică, roiniţă, hamei, alături de mişcare şi regim igieno-dietetic vitaminizant. Cefaleea, migrenele şi nevralgiile faciale se pot trata şi ele cu tei, melisa, rozmarin, coada şoricelului, talpa gâştii, muşeţel, mentă (cataplasme reci), levănţică, păducel, valeriana. În plus, Aconitum napelus, în diluţii homeopate, e util în nevralgiile de trigemen, alcaloizii din cornul secării (Claviceps purpurea) se folosesc cu succes în tratarea migrenelor. Pentru stress fizic şi psihic sunt folosite plante ca ginsensg (Panax ginseng), ginseng siberian (Eleutherococcus senticocus), sunătoarea (Hypericum perforatum).Excitantele şi euforizantele sunt utilizate pentru tratamentul stărilor de oboseală şi pentru îmbunătăţirea randamentului intelectual. Arborele de cacao (Theobroma cacao)este folosită de foarte mult timp (fructele şi seminţele), derivaţii xantinici (teobromina, teofilină, cofeină) pe care îi conţine vând efecte energizante nete, stimulează SNC, miocardul, diureza, relazează musculatura netedă, coronariană şi a bronhiilor, efectele acestora fiind potenţate de flavonele, glucidele şi aminoacizii pe care îi mai conţine. Efecte şi compoziţie asemănătoare are arborele de cafea (Coffea arabica) şi ceai (Thea sinensis).Tulburările neurovegetative, cele care duc la un dezechilibru în ceea ce priveşte corelarea diverselor funcţii ale orgainsmului, se pot manifesta sub formă de angoase, neurastenie, distonii neurovegetative şi este recomandat, pe lângă tratament, şi un regim igieno-dietetic adecvat. Sunt utile plante ca pelinul, talpa gâştii, arnica, păducelul, salvia, menta, coada şoricelului, levănţica, sunătoarea, hameiul, muşeţelul. Rauwolfia, asociată cu valeriana şi muşeţelul poate scădea frecvenţa crizelor de epilepsie. Astenia nervoasă, cu lipsa poftei de mâncare şi nevroze gastrice („nervi la stomac”) se pot ameliora cu obligeană, genţiana, talpa gâştii, pelin, gingko biloba, ginseng; asteniile de primăvară, cauzate în special de hipovitaminoze (C, A), lipsă de minerale (calciu, fier, magneziu), şi sedentarism sunt tratate cu urzică, coada calului, soc, mesteacăn, măceş, cătină, alimentaţie bogată în elementele lipsă (sparanghel, pătrunjel, varză, urzici, păpădie, spanac, leurdă).Neurotroficele sunt stimulente ale celulei nervoase, iar multe plante conţin principii active care acţionează în acest sens. Fie că e vorba de fructe şi seminţe, plante bogate în lipide şi fosfolipide (nuci, alune, soia), minerale şi vitamine (fructe de pădure, roşii, măceşe, banane, morcovi, ţelină, cereale), fie că folosim plante ca păducelul, frunze şi flori, ginseng şi gingko biloba, proprietăţile tonifiante ale acestora se dovedesc de mare ajutor, alături de tonice amare ca genţiana, pelinul, obligeana şi stimulante ale SNC (ceai, cafea, cacao).Afrodisiacele sunt plante care, deşi se adresează organelor sexuale, acţionează la nivel central. Obligeana, în combinaţie cu piperul negru, stimulează circulaţia periferică, usturoiul şi sparanghelul (Asparagus racemosus) sunt utile pentru creşterea libidoului, ţelina (seminţele), coriandrul, prazul, ceapa, păpădia pentru creşterea potenţei şi prelungirea duratei actului sexual, ardeii roşii, busuiocul, vanilia, scorţişoara, lavanda, sunt iritante pentru uretră dând o stare de excitaţie; ginsengul, cola, cafeaua, cacao, avocado sunt tonice, fortifiante, uşor vasodilatatoare în cantităţi mici; dovleacul stimulează producţia de hormoni masculini, alături de usturoi. Planta yohimbe (Pausinystalia yohimbe) conţine alcaloidul yohimbină, cosiderat cel mai activ excitant masculin, dar s-a constat că poate duce la epuizarea funcţiei sexuale cu instalarea impotenţei definitive. Anafrodisiacele au

Page 14: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

capacitatea de a diminua apetitul sexual şi de a calma libidoul, printre acestea numărându-se hameiul şi unele dintre plantele cu efect sedativ central (talpa gâştii, valeriana), sau plante care conţin cantităţi mari de vitamina C (roşii, citrice, ardei verde).

Alcaloizii

Alcaloizii sunt un grup de substanţe azotate cu caracter bazic, rezultate din metabolismul secundar al plantelor, care administrate la om sau la animale determină acţiuni farmacodinamice şi de cele mai multe ori au o toxicitate crescută. Există mai multe grupuri mari: alcaloizi propriu-zişi (substanţe naturale provenite din aminoacizi cu cel puţin un atom de azot cuprins în heterocicluri), pseudoalcaloizi (provin din precursori biosintetici diferiţi de aminoacizi, de ex. terpene sau steroli), protoalcaloizi (amine simple, primare sau secundare, deci nu conţin azot heterociclic: efedrina colchicina, muscarina, capsaicina) şi N-oxizii alcaloizilor (genalcaloizi).Alcaloizi pirolidinici – alcaloizi secundari, de obicei fără importanţă terapeutică. Se întâlnesc în Solanaceae (higrina), Erythroxylaceae, Chenopodiaceae, Fabaceae, Lamiaceae şi Rutaceae. Alcaloizii nicotinici sunt pirolidine substituite cu piridină, se găsesc în Solanaceae (nicotina, excitant SNC, stimulează ganglionii colinergici şi simpatici), Erythroxylaceae, Cannabaceae, Asclepiadaceae.Alcaloizii tropanici rezultă din condensarea pirolidinei cu piperidina, se găsesc în Solanaceae (Atropa, Datura, Hyosciamus), Erythroxylaceae. Cei mai cunoscuţi şi utilizaţi sunt atropina (antagonizează acetilcolina), scopolamina (asemănător cu atropina), hioscina, hiosciamina, cocaina (anestezia mucoaselor, stupefiant).Alcaloizi pirolizidinici – prezenţi în Asteraceae, Boraginaceae, Fabaceae, hepatotoxici, pneumotoxici, cancerigeni.Alcaloizii chinolizidinici sunt baze terţiare, se întânlnsc în Fabaceae (sparteina), Ericaceae, Euphorbiaceae, Lauraceae, majoritatea sunt toxici.Alcaloizii izochinolinici – Berberidaceae (berberina), Cactaceae (mescalina), Fabaceae, Papaveraceae (papaverina, morfina, codeina, chelidonina), Ranunculaceae (noscapina), Menispermaceae (curarina), au întrebuinţări diverse, pot da dependenţă.Alcaloizii indolici – provin de la triptofan, se găsesc în plante din familia Fabaceae (fizostigmina, parasimpatomimetic, toxic), Apocynaceae (ajmalina, rauwolfina, vincamina, vincristina, vinblastina), Rubiaceae (chinina, chinidina, reserpina, yohimbina), Loganiaceae (stricnina)ciuperci din genul Claviceps (acidul lisergic, nicergolina, ergometrina, ergotamina, ergotoxina)Alcaloizi proveniţi de la histidină (nucleu imidazolic) au ca reprezentant mai cunoscut pilocarpina, la plante din genul Pilocarpus (Rutaceae), util în glaucom.Alcaloizii purinici, proveniţi de la xantină, au o răspândire restrânsă la Theaceae (cofeina, teofilina, teobromină), Rubiaceae (cofeina), Sterculiaceae (teobromina), sunt stimulante SNC, simpatomimetice).

D roguri

Deşi noţiunea de „drog” se poate referi la orice substanţă farmaceutică de origine vegetală, animală, minerală sau de sinteză, în prezent avem în vedere substanţele nocive, periculoase, care dau dependenţă, plante cu efecte psihotrope, halucinogene, psihodisleptice, psihoanaleptice. Cel mai cunoscut drog este probabil opiul, extras din mac (Papaver somniferum), care conţine mai mulţi alcaloizi (morfina, heroina, codeina), dă uşor obişnuinţă şi dependenţă, privarea de drog declanşează sindrom de sevraj, cu anxietate, nelinişte, agitaţie, tulburări digestive, cardiovasculare. Locul lui a fost luat de derivaţi sintetici, petidina, metadona sau thiambuten.

Planta Erythroxilon coca are frunze care conţin unul dintre cei mai nocivi alcaloizi, cocaina, care la administrare repetată duce la cocainomanie. Frunzele de coca, spre deosebire de opiacee, sunt puternic excitante, dând consumatorului senzaţia unei rezistenţe fizice şi prihice mărite, care,

Page 15: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

însă, ascude adevăratele efecte: tulburări psihice diverse, slăbirea voinţei, a capacităţilor intelectuale, tulburări neurologice, cardiovasculare, neurologie, leziuni ale fosei nazale (datorate prizării), stară anorexice.

Cânepa indiana (Canabis indica), din care se extrage haşişul sau marijuana îşi datorează efectele rezinei care conţine compuşi triterpenici, acizi canabinolici, tetrahidrocanabinol, şi produce, în doze moderate, o „beţie intelectuală” care se manifestă fie prin crize de ilaritate, fie prin depresie însoţită de plâns. La doze mari apar simptome de intoxicaţie, anestezia tegumentelor, lipsa de coordonare a mişcărilor, transpiraţie şi diureză crescute, uscarea mucoaselor bucale şi nazale, dilatarea pupilelor, halucinaţii, delir, bradipnee, tahicardie. Dependenţa se instalează lent la administrare repetată de doze mici, consumatorii având o rezistenţă foarte mică la infecţiile virale.

Cola nitida şi Cola acuminata conţin drogul numit cola, cu conţinut mare de cofeină, potenţat de restul componenţilor, fiind utilizate ca energizante. Specia Yerba mate conţine şi ea cofeină. Betelul este un amestec vegetal de fragnmente mici de nuci de betel, Piper betle sau P. Chavya înfăşurate în frunzele aceleiaşi plante. Conţine cofeina, alungă starea de oboseală, dar produce tulburări digestive. Efedrina şi derivaţii săi (amfetaminele) au acelaşi efect, mult mai puternic însă.

Unele plante sunt utilizate ca psihotrope, de exemplu peyotl (Echinocactus williamsi), care conţine alcaloizi (mescalina, peyotlina) ce induc o stare de euforie până la halucinaţii şi viziuni cu deformarea percepţiei de spaţiu-timp, cornul secării (claviceps purpurea) ce conţie acid lisergic, precursor al LSD, anumite ciuperci (Psilocybe mexicana, P. Aztecorum) – psilocibina şi psilocinina, cu nucleu indolic şi acţiune halucinogenă, Amanita muscaria (muscarină şi psilocină).

Alcoolul etilic este frecvent utilizat şi acceptat de societate, obţinut prin fermentarea fructelor sau cerealelor şi prin distilare (procesul de fermentaţie se opreşte la 16% concentraţie de alcool), şi poate da dependenţă, iniţial mică, apoi cu afectare generală.

Tutunul (Nicotiana tabacum)este util ca plantă medicinală, mai ales extern (combaterea pediculozei, insecticid) sau pentru obţinerea acidului nicotinic (vitamina PP) care se foloseşte in sindromul Tourette (administrat sub formă de gumă de mestecat cu conţinut de nicotină reduce frecvenţa şi intensitatea ticurilor) sau tulburări vasculare periferice (nicotina stimulează memoria şi procesele de învăţae, probabil datorită ameliorării circulaţiei), sau a nicotinatului de metil cu efect revulsiv, antiinflamator, antireumatic. Ultimele cercetri arată că tutunul are şi acţiune imunologică, îndreptată în special asupra bacteriei Streptococcus mutans responsabilă cel puţin în parte de apariţia cariilor dentare, şi efecte antitumorale încă insuficient demonstrate. Efectul malefic nu aparţine tutunului, ci fumului de ţigară care conţine mulţi alţi constituenţi chimici.

B oli de nutritie si metabolism

Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate, excesele sau deficienţele alimentare producând perturbări în buna funcţionare a organismului. Bolile metabolice, cum ar fi diabetul, au probabil şi un substrat genetic, o anume sensibilitate moştenită, dar cu ajutorul unui regim de viaţă adecvat pot fi ţinute sub control cu succes.

Tulburările metabolismului fosfo-calcic apar mai ales la copii, întârziind osificarea. Este necesar un supliment de vitamină D, A şi C, conţinute în cătină, măceş, roiniţă, ciuboţica cucului, morcovi, eventual suplimente de minerale (coada calului), în special calciu.

Pancreatitele sunt afecţiuni ale pancreasului, acute (de obicei infecţii microbiene sau virotice, cu evoluţie gravă, rapidă) sau cronice (degenerare lentă a ţesutului pancreatic, în litiază biliară, alcoolism cronic, colecistopatii cronice, ulcere gastro-duodenale). Dacă formele acute necesită terapie intensivă, de multe ori chirurgicală, formele cronice pot fi tratate fitoterapeutic, asemănător cu afecţiunile hepato-biliare sau cu tratamentul în diabet, asociat cu un regim alimentar corectat (grăsimile stimulează secreţia biliară, se pot suplimenta sau micşora cantităţile de glucide etc). Când survin şi tulburări neurovegetative, sunt utile plantele cu acţiune sedativă.

Diabetul zaharat e cea mai frecventă suferinţă pancreatică, fiind o tulburare a

Page 16: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

mecanismului glucoregulator (lipsa sau insuficienţa secretorie a celulelor pancreatice care controlează metabolismul glucozei cu ajutorul insulinei), caracterizat la debut de o triadă de simptome (cei trei P): polifagie (mănâncă mult), polidipsie (sete) şi poliurie(urinează mult). Tratamentul alopat este substitutiv (insulină sau antidiabetice orale), pe viaţă, asociat cu regim sever. Acest regim poate fi „îmblânzit” cu ajutorul plantelor medicinale, care se dovedesc utile nu numai pentru scăderea glicemiei, ci şi pentru prevenirea sau tratamentul complicaţiilor diabetului. Vinca rosea (brebenoc, trandafir de Madagascar), conţine alcaloizi care au aproximativ aceeaşi acţiune ca tolbutamida, Momordica foetida are proprietatea de a reface funcţia pancreatică diminuată progresiv, substanţe din usturoi, ceapă, varză, fasole conţin grupări SH, similare cu ale insulinei, cu aproximativ 75 % din acţiunea tolbutamidei în doze de 0,5g/priză. Afinul, datorită mirtilinelor a şi B are de asemenea acţiune hipoglicemiantă, în timp de antocianozidele au efecte favorabile asupra circulaţiei, afecţiunilor coronariene, regenerării purpurii retiniene, sunt uşor bateriostatice. Anghinarea contrbuie la scăderea glicemiei, posibil datorită unei oxidaze, dudul (Morus alba, M. nigra), datorită unei glicozide cu aglicon fitosterolic, tecile de fasole (Phaseolis vulgaris) sunt capabile să neutralizeze chimic factorii care inactivează insulina (antagonism competitiv). Salvia, nucul, urzica, brusturele sunt şi ele utile în prevenirea complicaţiilor diabetului.

Obezitatea este definită ca o acumulare de grăsime şi exces ponderal de pesrte 20% faţă de valorile normale ale mediei indivizilor de aceeaşi vârstă şi sex. Poate fi de origine exogenă (abuz alimentar) sau endogenă (predispoziţii genetice, boli metabolice, dereglări glandulare), ambele combinate cu sedentarismul. În medicina clasic, tratamentul constă în scăderea aportului caloric şi mărirea consumului caloric, cu sau fără administrare concomitentă de extracte tiroidiene, hormoni sexuali, antidepresive etc.Fitoterapia nu dispune de o plantă minune care să ajute singură la scăderea greutăţii, dar există multe combinaţii care accelelrează tranzitul intestinal, sunt laxative, purgative, diuretice, anorexigene sau care ajută la echilibrarea funcţiilor glandulare. Cicoarea, păpădia, mătasea de porumb, mesteacănul, socul, frunzele de Senna, scoarţa de cruşin, anasonul, feniculul, coada şoricelului, nalba etc, satisfac senzaţia de foame (mucilagii, fibre), asigură un tranzit intestinal accelerat şi eliminarea surplusului de apă din ţesuturi, ananasul conţine enzime digestive care ameliorează digestia şi favorizează arderea grăsimilor, Garcinia cambogia ajută la controlul poftei de mâncare, iedera (Hedera helix), castanul (Aesculus hippocastanum), ardeii iuţi (Capsicum anuum) şi cofeina au acţiune anticelulitică mobilizând depozitele grăsoase. Desigur, dieta alimentară şi mişcarea sunt extrem de importante, şi de multe ori e necesară suplimentarea cu vitaminele şi mineralele pierdute datorită diurezei crescute şi tranzitului accelerat.

Cura de îngrăşare este necesară în stările ponderale deficitare, care pot fi determinate de afecţiuni digestive (malabsorbţii, ulcere, anaciditate), infecţii cronice (tuberculoză) cancer, etc. Este necesar un regim adecvat de mişcare pentru creşterea masei musculare, asociat cu un regim alimentar cu multe fructe şi seminţe dulci (mere dulci, coacăze, caise, pere, pepene galben, smochine, stafide, nuci, alune), dar şi paste făinoase (alimente bogate în glucide), brânzeturi grase, miere de albine. Plantele tonic-amare (ţintaură, pelin, anghinare, păpădie, hamei, lumânărica pământului, nalbă mare) se dovedesc utile pentru mărirea apetitului, sedative pentru scoaterea bolnavului din starea de stress, măceş şi cătină în convalescenţe. Dacă stările caşectice sunt datorate excesului de alcool sau tutun, tinctura de ardei iute, valeriana , hamei şi talpa gâştii în părţi egale, împreună cu psihoterapia şi terapia cognitivă, pot fi folosite pentru îndepărtarea cauzei.

Fitoterapia în derma tologie

Pielea e un înveliş care acoperă corpul în întregime, grosimea ei variază în funcţie de vârstă, sex sau regiune, şi e formată din trei straturi: epiderm, derm şi hipoderm care conţine şi anxe (aparatul pilo-sebaceu şi glandele sudoripare). Epidermul, la rândul lui, are cinci straturi: cornos (strat protector, rezultat din suprapunerea unor celule uşor disociabile, fără nucle, turtite, reduse la un înveliş periferic de keratină), stratul lucid (celule fusiforme, turtite, tranlucide, cu granulaţii fine de grăsimi), stratul granulos (celule plate), stratul spinos sau filamentos (ccelule relativ sferice, asemănătoare celor din stratul granulos, uşor aplatizate spre suprafaţă) şi stratul bazal, constituit

Page 17: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

dintr-un singur rând de celule cilindrice. Producerea materialului cornos are loc în mod inegal în diferite zone ale corpului, celule cornoase sunt exfoliate de pe suprafaţa pielii fără să afecteze grosimea stratului cornos. Dermul e alcătuit dintr-o reţea de fibre proteice (colagen, elastină, reticulină), având şi el două straturi, dermul papilar (ţesut conjunctiv), separat de epiderm printr-o linie sinuasă cu proeminenţe (papile dispuse neregulat şi mai frecvent în regiunile cu sensibilitate mare) în carese gasesc terminaţii nervoase (corpusculi tactili) şi dermul reticular (patru cincimi din grosimea totală a dermului), format dintr-un număr mare de fibre de colagen groase, dispuse în fascicule, fibre şi lame elastice, fiind ţesutul de rezistenţă al pielii. Dermul e străbătut de segmentele secretorii lae glandelor sudoripare, conţine glandele sebacee, partea superioară a foliculilor piloşi, vase şi nervi. Hipodermul este alcătuit din ţesut conjunctiv lax, cu rol în termoreglare şi depozitarea grăsimilor, conţine glomerulii glandelor sudoripare, partea profundă a foliculilor piloşi, vase, nervi, şi în unele regiuni muşchi pieloşi.

În dermatologie se folosesc mai multe tipuri de preparate: -cu acţiune antimicrobiană -pentru dezinfecţia pielii sănătoase sau lezate şi în

tratamentul unor afecţiuni (ulcere, acnee, psoriazis), conţin fie substanţe oxidante (peroxid de hidrogen, permanganat de potasiu – eliberează oxigen, hipocloriţi – eliberează clor, substanţe care eliberează iod, anumiţi coloranţi – pioctanină, albastru de metilen, fucsină, etacridină; compuşi metalici ca azutoatul de argint,sau argint coloidal, compuşi de mercur ca boratul fenil-mercuric, sulfamide, antibiotice sau săruri cuternare de amoniu, ichtiol, acid boric). Există şi plante cu efect dezinfectant, cele care conţin uleiuri volatile (cimbru, mentă, levănţică, tătăneasă, muşeţel), sau taninuri.

-cu acţiune antimicotică – iod, sulf, compuşi mtalici, derivaţi de mercur, saruri cuatrenare de amoniu, antibiotice antimicotice, alături de plantele cu uleiuri volatile şi taninuri menţionate mai sus

-antiinflamatoare, - hormoni corticosteroizi, AINS; gheara mâţei, Arnica, sulfina, ruscuţa de primăvară

-antipruriginoasă, - antialergice, corticosteroizi, astringente, anestezice, cuişoare, cimbru, levănţică, scorţişoară

-astringentă, - sulfat de Cu, Al sau Zn, compuşi de Bi, Pb – taninuri, stejar, mesteacăn, nuc, păpădie aplicate extern

-keratolitică, - acid salicilic, rezorcina, crisarobina, păpădia, mesteacănul-epitelizantă, - vit. A, alantoina, săruri de argint, enzime, heparină, clorofila, ulei de

peşte, ulei din germeni de porumb, extract de placentă, gălbenele (ung 10%), propolis, coada şoricelului (1%), sunătoare, tătăneasă, muşeţel, cătină,

-antiparazitară, - sulf şi derivaţi, săruri de mercur, benzoat de benzil, cimbru, -decolorantă, - borax, săruri de mercur, hidrochinonă, acid salicilic, salcie, mesteacăn-vasculotropă, - tripsină, alfachimotripsină, heparine, enzime, plante care conţin

flavonoide şi antocianozide, extracte din castan (Aesculus hippocastanum), Hammamelis virginiana, Arnica montana, Achilea millefolium

-revulsivă, - acid acetic, alcool, acid salicilic, rezorcină, muştar, varză, uleiuri volatile de pin, mentă, extracte de chinină, ardei iute

-anestezică, anestezice locale, revulsive, ulei de cuişoare-vitamine, enzime şi hormoni, - vit A, B1, B2, B6, C, D, F, H, P, PP; penspină,

tripsină, chimotripsină, hialuronidaza; hormoni estrogeni, progesteroni, androgeni, cătină, morcovi, fructe, măceşe, păducel

-antiseboreice şi antiacneice, - astringente, dezinfectante, ichtiol, corticoizi, borax, sulf, gudroane, rezorcină, hidrochinonă, păpădie, castraveţi, roşii, piersici, muşeţel, tei, levănţică, iaurt, drojdie de bere, suc de roşii, caolin,

-protectoare – contra factorilor chimici, fizici, biologici, fotoprotectoare, ulei de ricin, măsline, arahide

Afecţiunile dermatologice au două grupe principale de boli, cele inflamatorii sau degenerative (acnee, eczeme, verucoze, furunculoze, în care se recomadă asocierea tratamentului

Page 18: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

extern cu cel intern, diuretice, vitaminizante, antialergice) şi cele accidentale (arsuri, degerături, contuzii, plăgi – antiseptice, dezinfectante, hemostatice, cicatrizante, emoliente – extern)Acneea apare în mod curent odată cu pubertatea, poate fi favorizată de tulburările genitale (ovariene sau testiculare) şi gastrointestinale, deci e nevoie de trataea cauzei, de obicei alopat, împreună cu impunerea unui regim igieno-dietetic adecvat. Plantele folosite extern, pentru comprese, sunt muşeţelul, pelinul, mugurii de pin, porumbarul (Prunus spinosa, astringent, vitaminizant, conţine antocianozide), mesteacănul, coada şoricelului, coada calului, gălbenelele, urzica, ghinţura, cicoarea, păpădia şi castraveţi, roşii, piersici aplicate direct pe piele, iar intern, trei fraţi pătaţi (alergii, 1lg/cană, 3-4 căni), brusturele(remineralizant, diuretic, decoct 3lg la 1 l apă/zi), hameiul.Eczemele au cauze variate, cel mai des infecţioase sau alergice. Trei fraţi pătaţi, brusture, păpădie – intern, cu regim pentru eliminarea cauzei, vitamine A şi E pentru grăbirea vindecării leziunilor, uleiuri volatile local pentru efectele antipruriginoase, calmante şi antiseptice(cuişoare, cimbru, levănţică, mentă), eventual plante cu efect diuretic şi de grăbire a tranzitului intestinal.Infecţiile cutanate sunt tratate de obicei alopat, fiind nevoie de o abordare mai agresivă, dar stimularea imunităţii bolnavului poate fi utilă, la fel cu tratarea pentru alte boli care ar putea favoriza respectiva infecţie (diabet, hipovitaminoze, subnutriţie). Extern, se pot folosi făina de in, sub formă de cataplasme pentru efectul de drenare a coleţiei purulente, florile de soc (grăbesc „coacerea” colecţiei), nalba şi săpunariţă (emoliente), iar pentru grăbirea refacerii pielii plante cu efect epitelizant.Arsurile grave vor fi tratae de câtre medic, în spital, pentru depăşirea şocului traumatic, dar şi în acest caz pot fi recomandate plante care conţin rutozid (pentru ameliorarea permeabilităţii capilare), vitamina A, C, complex de B-uri, calciu şi magneziu, diuretice. Arsurile mai uşoare sunt tratae în general topic, spălături şi comprese cu muşeţel, coada şoricelului, gălbenele, soc, arnică, sunătoare, muguri de plop, cătină, coada calului şi aloe.Degerăturile necesită timp şi medicaţie, de aceea e necesară prevenţia (uscarea completă a zonelor expuse şi masaj pentru stimularea circulaţiei în zonele respective). În general se tratează la fel ca şi arsurile, după depăşirea şocului şi încălzirea zonei.Contuziile sunt traumatisme, inflamaţii post-traumatice rezultate în urma impactului cu corpuri dure, însoţite sau nu de edeme (umflături) sau echimoze (vânătăi). Ca prim ajutor se recomandă plane cu proprietăţi decongestive, Arnica montana, coada şoricelului, talpa gâştii, tătăneasă, pătlagină.Negii sau verucile sunt excrescenţe cutanate de formă rotundă, aplatizată, puţin proeminente, se pare că sunt datorate unui virus şi contagioase. Se recomandă atingerea negilor cu suc proaspăt de rostopască sau laptele cucului (Euphorbia sp.), de cel puţin trei ori pe zi, minim 7 zile, tratamentul putând dura câteva luni. Se mai poate folosi tinctură de armurariu (Sylibum marianum) şi conuri de tuia (Thuja occidentalis), dar pentru negii mari, voluminoşi, poate fi necesară intervenţia chirurgicală.Rănile (lovituri, tăieturi, înţepături, arsuri chimice etc) se pot trata, în afara tratamentului alopat, cu plante antisseptice, antiinflamatoare, cicatrizante, care conţin în general uleiuri volatile şi taninuri (muşeţel, coada şoricelului, urzică, arnica, coada calului, cimbru, plop, tătăneasă, stejar, ciuboţica cucului, nuc, pătlagină, sunătoare)

Fitoter apia î n cancer

Boala canceroasă include o mare varietate de boli neoplazice, cu cauze, manifestări, tratamente şi prognoze diferite. Depistate în fazele incipiente, aceste boli pot fi curabile, asigurând o supravieţuire de 80-90%, dar tratamentul preventiv este extrem de important, evitarea noxelor favorizante (fumat, poluare, abuzuri alimentare, stress, expunere la virusuri) pot mări şansele de supravieţuire. Fitoterapia este însă doar complementară, nu poate în nici un caz înlocui tratamentul alopat, cu atât mai mult pe cel chirurgical, deşi multe dintre citostaticele utilizate frecvent în oncologie sunt extrase din plante (vincristina, vinblastina). Este însă posibilă îmbunătăţirea calităţii

Page 19: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

vieţii bolnavului de cancer, şi, datorită acestui lucru, şi pe cea a familiilor lor, cu ajutorul plantelor care combat efectele chimioterapicelor şi radioterapiei sau cu ajutorul plantelor sedative şi calmante, scurtarea convalescenţei după operaţii, mărirea poftei de mâncare etc. Flavonoidele şi unii produşi obţinuţi din acestea prin semisinteză pot inhiba carcinogeneza prin stimularea efectelor unor enzime, sesquiterpenele (în uleiuri volatile, alături de triterpene şi monoterpene care au efecte mai reduse) în doze mici opresc diviziunea celulară în interfază, fiind deci citotoxice.

Alcaloizii cu nucleu indolic conţinuţi de planta Catharanthus roseus (Vinca rosea) scad drastic numărul de leucocite, cei mai eficienţi fiind vincristina şi vincaleucoblastina, cu efecte citostatice certe prin blocarea mitozei în stadiul de metafază, inhibând sinteza de ADN. Sunt utilizaţi pe scară largă în tratamentul leucemiilor limfocitare, maladia Hodgkin, cancer bronhopulmonar, reticulosarcom, linfoame maligne, neoplasm mamar şi ovarian. Din fructele speciei Maytenus ovatum (arbori din America de sud) au fost obţinute o clasă de alcaloizi denumiţi maytanoside, cu acţiune citostatică mai puternică decât a vincristinei, care inhibă sinteza ADN fără a afecta sinteza ARN şi a proteinelor, utilizate în cancer pulmonar, de sân, melanoame, sarcoame. Din plante aparţinând familiei Amaryllidaceae (ghiocei, narcise) s-au extras alţi alcaloizi citotoxici precum licorina, tazetina, galantamona. Camptotheca acuminata, plantă ornamentală chinezească introdusă în culturi în california conţine camptotecina şi derivaţi, care este antitumoral în leucemia limfocitară şi cancere gastrice, laringiane şi cerebrale; acronicina, din Achronichia baueri este un potenţial remediu antitumoral. Ochrosia elliptica, O. Bourbonica – 9-metoxielipticina, din cortex – antineoplazic care se intercalează în catena ADN – cancer de sân metastazat, leucemie mieloblastică, Hodgkin, emetina (Ipecacuanha) inhibă sinteza proteică şi de ADN şi stimulează fagocitoza, Chelidonium majus - chelidonina şi sanguinarina, stimulează sistemul imunitar prin stimularea creşterii limfocitelor T – efecte antitumorale; colchicina inhibă mitoza în metafază dar nespecific (inclusiv diviziunea celulelor sănătoase), induce fenomene de poliploidie la plante. Se utilizeatză extern pentru prevenirea tumorilor dermice, rar intern în leucemii; gheara mâţei inhibă diviziunea catenelor ADN pe lângă faptul că reduce efectele adverse ale chimioterapiei.

Ricinul, datorită prezenţei unor glicoproteine (lectine) numite ricine, care după venirea în contact cu glucidele de pe peretele unui organ dereglează membrana şi crează o cascadă de evenimente imune şi autoimnune care conduc la moartea celulei, uneori specific (aglutinează celule tumorale şi embrionare, inhibă diviziunea acestora), are proprietăţi anticancerigene prin amplificarea apariţiei de anticorpi monoclonali care se cuplează cu o catenă a acesteia şi sunt dirijaţi specific. Vâscul conţine şi el lectine (viscumina) cu acţiune antimitotică similară cu a ricinei, usturoiul, prin intermediul aliinei şi alicinei, plantele ornamentale Aralia elata şi Aralia chinensis sunt şi ele utilizate în medicina chineză din acelaşi motiv.

Ceaiul, Thea sinensis (polifenolii sunt antioxidanţi, antimutagenici şi inhibitori cancerizarii produse de substanţele chimice) este util şi datorită efectului antidepresiv şi diuretic al cafeinei.

Polizaharidele sunt capabile să recunoască specific membrana celulelor imunocompentente printr-un mecanism similar cu cel al glicoproteinelor (Echinaceea, Tropaeolum).

Acizi aristolochici din Aristolochia clematitis (mărul lupului) activează metabolismul, fagocitoza, producţia de limfokine, au efecte mitogene (favorizează mitoza) dar au efecte cancerigene la administrare repetată, au efecte antivirale pe Herpes simplex cu localizare oculară. De altfel, multe plante care ar putea fi de mare ajutor în bolile canceroase nu pot fi folosite în practică din cauză că substanţele utile au efecte toxice iar dozele terapeutice sunt foarte apropiate de cele toxice (mărul lupului, spânz, brânduşă, omag, uleiurile volatile de pelin, busuioc).

Pe lângă tratamentele cu antitumorale propriu-zise e nevoie şi de tratamente care să ajute bolnavul să se simtă mai bine, fie reducând efectele adverse ale chimioterapiei şi radioterapiei (greaţă, vome, artralgii, arsuri, stări de slăbiciune, lipsa poftei de mâncare, imunitate scăzută etc), fie îmbunătăţindu-i starea de spirit (sedative), circulaţia periferică (favonoide, antocianozide, revulsive), digestia, tonusul muscular. De exemplu, administrarea de silimarină înainte reduce efectele toxice datorită ancţiunii antioxidante asupra lipidelor membranelor hepatocitare, protejarea rezistenţei membranare şi scăderea permeabilităţii faţă de substanţele toxice.

Page 20: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

I munologie

Unele plante, inferioare sau superioare, sunt capabile să stimuleze capacitatea de apărare a organismului uman la agresiuni (unele chiar din partea celulelor tumorale), cu ajutorul unor substanţe specifice, polizaharide, glicoproteine, de exemplu, care au capacitatea de a se lega de membrana celulelor imunocompentente sau de a celor agresoare pentru a dirija anticorpii. Altele, precum alcaloizii, pot interveni în sinteza proteică sau a acizilor nucleici bacterieni sau virali, acţionând asemănător antibioticelor şi antiviralelor. Ciupercile Shiitake şi Reishi, Enokidake, Maitake, Zu-ling sunt utilizate în cultura orientală datorită polizaharidelo. Există plante care stimulează creşterea numărului de leucocite (lemnul câinesc, fasolea, lintea, genţiana). Echinaceea este de mult cunoscută şi utilizată ca imnostimulator, gheara mâţei are şi afecte antiinflamatoare, antispastice şi sedative, dar are şi efecte antivirale, iar poate cel mai utilizat la noi este usturoiul.

C osmetica

Interesul pentru estetica exterioară a dus la dezvoltarea cosmetologiei, ştiinţa care se ocupă cu menţinerea şi asigurarea frumuseţii maxime a corpului omenesc, în special a epidermei. Este bazată pe noţiuni de fizico-chimie, anatomo-fiziologie şi completată permanent dcu descoperiri din domenii medicale, cum a r fi dermatologia. Are două părţi importante, cosmetica integrală (menţinerea în stare corespunzătoare a pielii) şi cosmetica decorativă (uzează tratamente şi produse cosmetice şi de machiaj), ambele ocupându-se de îngrijirea pielii sănătoase.

Preparatele cosmetice se pot clasifica în preparate cu acţiune de intreţinere, curăţire şi protecţie, cele care se folosesc în retuşarea aspectului exterior, şi farmaco-cosmetice care conţin hormoni, vitamine, enzime, antibiotice, dezodorizante, protectoare etc. Principalele acţiuni urmărite sunt menţinerea hidratării normale, a gresării fiziologice a tegumentelor, revitalizarea pielii, părului, unghiilor. Se mai clasifică şi în funcţie de vârstă: preparate pentru nou-nascuţi (obligatoriu sterile), diferite de cele pentru adulţi deoarece pielea lor are alte caracteristici structurale şi fiziologice, preparate pentru adolescenţi (în special datorită schimbărilor specifice, hipersecreţia glandelor sebacee), pentru adulţi şi pentru perioada de îmbătrânire (apare atrofia şi degenerescenţa tisulară, metabolismul este modificat, pielea se schimbă la culoare, crapă, îşi pierde elasticitatea etc)

Pentru o îngrijire raţională e necesară auto diagnosticarea cosmetică, identificarea tipului de de ten, (după conţinutul de lipide al pielii avem ten normal, uscat, gras sau mixt, după conţinutul de apă avem ten normal hidratat, superhidratat şi deshidratat. Tenul gras poate fi alipic (lipsă conţinut de lipide) sau deshidratat (lipsă apă)).

Măşti – pentru destinderea muşchilor, dispariţia urmelor de oboseală, a ridurilor. Se aplică după demachiere şi curăţare, conţin ouă, uleiuri, lapte, unt, caolin, parafină, nămoluri, sucuri de legume, fructe, cereale, alge, produse apicole.

- absorbant (caolin, gumă tragacantha, cafea), astringente (hamamelis, lămâie, roşii, coada şoricelului, albuş de ou, cafea, alge, brad), emoliente (lapte, muşeţel, gălbenele, miere), hidratante (castraveţi), nutritive (drojdie de bere, ulei de porumb, galbenuş de ou, miere, unt, brânză de vaci, smântână), pistrui (lămâie, făină de secară, tărâţe de orz), piele sensibilă (morcov, muşeţel, albăstrele, gălbenuş, brânză de vaci)

Băi de aburi – pentru curăţirea şi îngrijirea obrazului, pentru înlăturarea comedoamelor-podbal, muşeţel, tei, trifoi flori, levănţică, trandafiri, coada şoricelului, panseluţe,

salcie frunze, păducel, muguri de brad, sunătoare, mentă, cimbrişor, rozmarinComprese- tenuri deshidratate, ridate, iritate

-muşeţel, nabă, sunătoare, tei, coada şoricelului, spanac, cimbrişor, hamei, ape minerale sau de ploaie, lămâie, castraveţi, uleiuri vegetale

Loţiuni cosmetice – activarea circulaţiei şi stimularea funcţiilor biologice ale pielii, astringente (citrice, roşii), acide (citrice, roşii), alcaline(nalbă, tei), hidratante(castraveţi, miere, lapte, apă de ploaie), antirid(unt, smântănă, miere, tei, hamei), antiseboreice(lămâie, roşii,

Page 21: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

castravei), pentru albirea tenului(lămâie, salcie)Emulsii cosmetice – pentru demachiere, curaţire(lapte de migdale), hidratare(castraveţi),

emoliere(lapte, ulei de măsline, fragi,), nutritie(lactate, ou,miere) Unguente şi creme cosmetice

dupa compozitie: emoliente, coldcreme(uleiuri, ceară), cu lanolina, acide, colorate, nutritive, cu substante bioactive

dupa scop: nutritive, demachiante, antirid, solare, bronzante, de masaj, revitalizante)fitohormoni, vitamine, apicole), de zi, de noapte, hidratante, de albire

Paste şi prafuri de dinţi- au substanţe abrazive, arome (mentă, anisi, fenicul, coriandru – dezinfectante şi astringente, uşor revulsive, scorţişoară, cuişoare – anestezic loca))

Ape de gură - răcoritoare şi aromatice, antiseptice, medicinale (uleiuri volative dezinfectante, salvie – astringent, cicatrizante – gălbenele, coada şoricelului, epitelizante)

Şampoane – antiseboreice (lămâie, salvie, sulf, bismut), revulsive (chinină, ardei iute, brusture, urzică), tratament pentru alopecii(chinină, urzică, brusture), nutritive (gălbenuş, hamei, nalbă, placentă)

Fixative, preparate pentru decolorare şi vopsirea părului – muşeţel, nuc, henna; chiniă, bere, tragacantha

Loţiuni şi ape de păr - tonice (chinină, arnica, brusture, urzică, mesteacă, ulei de ricin, gălbenuş), contra căderii părului(colesterol, vitamine, polen, placentă, hormoni estrogeni, urzică, ardei iute, muşeţel, muguri de mesteacăn, eucalipt), contra mătreţii (sulf, rezorcină)

Loţiuni şi creme de mâini – protectoare (uleiuri), de îngijire, hidratante, nutritive (miere, căpşuni, piersici, lactate), pentru piele crăpată (lanolină, ulei de bergamot, unt, smântână), contra transpiraţiei (acid boric, lămâie)

Unghii – pentru îndepărtarea pieliţelor (emolienţi, uree), lustruirea unghiei(uleiuri), albirea pielii de sub unghii(lamâie, salcie), combaterea fragilităţii unghiilor(vitamine, uleiuri), lacuri de unghii

Picioare- băi cu săruri, sicative(tacl, acid boric, formol, taninuri), antimicotice, antisudorale(taninuri), masaj (coldcreme), bătături(emoliente, acid salicilic, lămâie), calozităţi, călcâie (emoliente, uleiuri), negi, depilatoare (sulfuri metalice, răşini, ceară, uree)

Degerături -vasodilataţie periferică, epitelizante, vitamineDeodorante şi antisudorifice – uleiuri volatile, clorofilă, taninuri (stejar, mesteacăn), loţiuni

acideCosmetice masculine. Creme de ras, preparate utilizate după bărbierit, pentru întreţinerecosmetice pentru copii: uleiuri(arahide, măsline, susan), loţiuni (muşeţel, tărâţe,gălbenele),

unguente, creme, pudre (porumb), săpunuri(ph neutru, neiritante)Preparate pentru baie: saruri, spumanţi, parfumuri, uleiuri volatile (pin, rozmarin – efect de

slăbire)Săpunuri – de toaletă, medicinale(uleiuri, arome, sulf, borax, glicerină)Parfumuri – uleiuri eterice (bergamot - Citrus bergamia, cuişoare, eucalipt, portocal,

lavandă, ylang-ylang, trandafiri, geranium, mentă, iasomie – Jasminum off., santal - Santalum alba, lanceolata, spicatum, brad, mosc, ambră) alcool, solvenţi organici, apă.

F itobalneologie

Băile de plante sunt destinate uzului extern şi acţionează la nivelul tegumentelor prin substanţele active pe care le conţin, recomandate fiind cele care conţin uleiuri esenţiale, taninuri, dezinfectante, emoliente şi calmante. Procedurile fitobalneologice pot fi asociate cu tratamente interne cu plante medicinale, în stărlie de boală însoţite de surmenaj, astenie, tulburări nervoase, circulatorii şi dermatoze. Datorită structurii tegumentului acesta este destul de permeabil la principiile active din plante care pot ajunge în zone subadiacente uneori de mare profunzime, justificând astfel utilizarea lor în gută, reumatisme sau tulburări glandulare.

Pregătirea băilor se poate face în mai multe feluri, fie prin aşezarea într-un săculeţ a

Page 22: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

cantităţii de plante recomandate, umectare şi prepararea unei infuzii care se pune fierbinte în cada de apă, fie prin prepararea unui ectract de bază (macerare la rece, tinctură, amestec de uleiuri volatile).

In distoniile neuro-vegetative, degerături, tulburări de menopauză, unele boli ale organelor pelvine se recomandă coada şoricelului, lavanda, rozmarin, tei, talpa gâştii. În tulburările circulatorii, centrale sau periferice, se pot folosi coada şoricelului, menta, sunătoarea, arnica, în cele însoţite de surmenaj, sulfina, lavanda, valeriana, lemn dulce, melisă, tei, muşeţel, coada şroicelului, talpa gâştii, în scop analgetic - salcia, castanul sălbatic, creţuşca, coada calului, arnică, antialergic – rostopasca, trei fraţi pătaţi, salvie, busuioc, mentă, tei, muşeţel, în dermatoze şi hemoroizi – muşeţel, gălbenele, plop, tozmarin, tărâţe de grâu, coada şoricelului, gălbenele, nuc, podbal, cimbru.

Gemoter apie

Gemoterapia este o terapie naturală care utilizează extracte obţinute din ţesuturi vegetale aflate în fază de creştere, utilizează deci ţesuturi embrionare (în faza de diviziune, mugurii, vlăstarele, ramurile tinere, amenţii, bobocii, rădăcinile tinere, scoarţa ramurilor tinere, seminţele, seva), prelucrate în stare proaspătă. Prescrierea produselor gemoterapice ţine cont de mecanismele fiziopatologice de producere a îmbolnăvirii. Administrarea trebuie să se realizeze pe o perioada de 2- 3 luni pentru a se constata atât clinic cât şi paraclinic schimbările în bine ale stării de sănatate.

Un mare beneficiu pe care îl aduce gemoterapia este faptul că acţionează profund, non violent şi făra reacţii adverse. Toate ţesuturile meristematice utilizate pentru obţinerea gemoderivatelor sunt substanţe vegetale de origine embrionară care conţin mai multe substanţe şi principii active decât există în planta adultă. Astfel, mugurii, mlădiţele, rădăcinile tinere, scoarţa rădăcinilor, scoarţa ramurilor tinere şi seminţele sunt bogate în enzime, factori de creştere, vitamine, proteine, aminoacizi, micropolipeptide, acizi nucleici (ADN – ARN), auxine, gibereline, cinetină şi hormoni vegetali, care au o acţiune deosebită şi propietăţi terapeupice speciale, maceratele glicerinice (gemoterapice sau gemoderivate) sunt preparate lichide din fitocomplexe de plante medicinale, care rezultă din extracţia materiei prime de origine vegetală (muguri, boboci, rădăcini tinere, mlădiţe, seminţe etc.) cu un amestec echilibrat de alcool etilic şi glicerină. Soluţia face extracţia completă a componentelor fără denaturarea principiilor active nobile şi delicate conţinuţe de planta medicinală. Toate maceratele glicerinice sunt indicate cu prescurtarea M.G. şi se folosesc în prima diluţie decimală (1DH), se administrează de obicei dimineaţa, în apă, dozele fiind diferite în funcţie de vârstă, asociate sau nu cu tratamente alopate şi remedii homeopate.

Principiile active conţinute în ţesuturile embrionare sunt în mare parte aceleaşi ca în celelalte organe ale plantei, mai concentrate însă, deci şi utilizările sunt similare.abcese, acnee - smochin, nuc

acnee rozacee - platan, viţă de vie

agitaţie - tei argintiu

alergie - mesteacăn pufos, fag, ienupăr, stejar, coacăz, rozmarin

alopecie - mesteacăn pufos, castan comestibil, rosmarin, tuia

anemie - brad alb, alun, porumbar, măceş, salcie albă, cătină

artroză - arin alb, mesteacăn alb, pin, plop , coacăz, salcie, merişor de munte, viţă de vie

astm bronşic - arin negru, caprifoi negru, dud negru, cais, piersic, coacăz, măceş, călin

bronşită acută - arin negru, carpen, caprifoi negru, coacăz negru

bronşită cronică - alun alb, fag, nuc, lemn câinesc, plop negru, porumbar, zmeur, tuia, călin

cefaleea - coacăz negru, măceş, tei

cistită cronică - mesteacăn alb, merişor de munte

Page 23: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

colică biliară - salcie albă, rozmarin, tei argintiu

depresie nervoasă - mesteacăn alb, smochin, caprifoi negru

diabet - arţar, nuc, ienupăr, dud, măslin, rozmarin, mur, merişor de munte

diaree -afin, merişor

dislipidemie - măslin , rozmarin

dismenoree-castan, piersic, rozmarin, zmeur, salcie, tei

diuretice - mesteacăn pufos, frasin

febră - brad alb, arin negru, mesteacăn pufos, coacăz negru, salcie

fibrom uterin (miom şi fibromiom) - arin alb, frasin, coacăz negru, mur, zmeur, merişor de munte

flebite (tromboflebite) - arin alb, mesteacăn pufos, castan comestibil

gastrită - smochin, coacăz negru, tei argintiu

gută - mesteacăn, frasin, ienupăr, coacăz negru, rozmarin, salcie albă, afin, merişor de munte

hemoroizi sângerând - castan sălbatic, castan comestibil, ginkgo biloba, scoruş

hipercolesterolemie - mesteacăn, lămâi, frasin, ienupăr, măslin, migdal, rozmarin

hiperglicemie - nuc, ienupăr, dud negru, măslin, zmeur, afin

hiperlipidemie - lemn câinesc, măslin, migdal

hipertensiune arterială - păducel, măslin, migdal, mur, tei argintiu, merişor, vâsc

hipertiroidism - sânger, păducel, tei argintiu, călin

hiperuricemie - dracilă, mesteacăn, lămâi, alun, frasin, plop negru, rozmarin, salcie, afin

hipoacuzie - gingko biloba , frasin, călin, vâsc

hipotensiune - porumbar, stejar, coacăz negru, rozmarin

hipotiroidism (incipient) - mesteacan pufos

impotenţă - mesteacăn pufos, mesteacăn alb, gingko biloba, stejar, rozmarin

indigestie - lămâi, smochin,

infecţie urinară - iarbă neagră, plop negru, afin, merişor

infecţii respiratorii (gripă) - arin negru, mesteacăn pufos, caprifoi japonez, coacăz negru

inflamaţie - coacăz negru

insomnia-păducel, smochin, salcie, tuia, tei argintiu

insuficienţă biliară -rozmarin

insuficienţă cardiacă - mesteacăn pufos, păducel

leucoree - arin, nuc, lemn câinesc, stejar, ulm

litiază biliară - arţar , dracilă, lămâi, frasin, rozmarin

litiază renală - dracilă, mesteacăn alb, lămâi, fag, ienupăr, piersic, zmeur

menopauză - stejar, rozmarin, merişor de munte

nevralgie - măceş, tei argintiu

obezitate - mesteacăn pufos, mesteacăn alb, lămâi, fag, frasin, ienupăr, rozmarin, tei

răceală - coacăz negru, măceş

Page 24: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

reumatism cronic - mesteacăn alb, pin , coacăz negru, mur, viţă de vie

rinofaringită - brad alb, arin negru, mesteacăn pufos, coacăz negru, măceş

sedativ - salcie albă , tei argintiu

slăbire - mesteacăn pufos, porumbar

tabagism - lemn câinesc

tuse - carpen, castan comestibil, caprifoi negru, dud negru , migdal

ulcer varicos - arin negru, castan comestibil, nuc, scoruş

vărsături - lămâi, smochin

D ietoter apie

Foarte multe boli apar din cauza unei alimentaţii deficitare şi pot fi prevenite, uneori vindecate, cu puţină atenţie şi grijă la alimetaţie. Îngrăşămintele azotate, pesticidele, antibioticele, metalele grele existente în mediu pot fi dăunătoare dacă se acumulează. Nitraţii se transformă în organism în nitriţi şi apoi în nitrozamine, substanţe cancerigene; antibioticele şi stimulatorii biologici folosiţi în zootehnie şi apicultură pot duce şi ei la perturbări grave ale stării de sănătate, plumbul este hematotoxic, cadmiul antrenează calciul favorizând apariţia fracturilor, mercurul este responsabil de unele boli cardiovasculare, digestive şi neurologice, aluminiul a fost incriminta în apariţia bolii Alzheimer.

Este bine ca alimentaţia să se bazeze pe capacitatea de agreere şi reacţie a bolnavului, să fie schimbată în funcţie de evoluţia acestuia şi să nu se exagereze în nici un fel (calitativ sau cantitativ) pentru a evita probleme digestive (colecistite, litiaze, carii dentare, obezitate), renale, diabetul, ateroscleroza. Ritmul meselor este de asemenea foarte important, evitarea „E-urilor” (edulcoranţi, coloranţi, acidifianţi, emulgatori, conservanţi, antioxidanţi) şi a alimentelor modificate genetic.

Organismul uman are nevoie de proteine(carne, lactate, ouă, soia, fasole, mazăre, linte, alge, 60-100 g zilnic), lipide (animale sau vegetale), glucide ( făină), vitamine şi minerale (fructe, legume), fibre (cereale). Necesarul alimentar e diferit în funcţie de sex, vârstă, eforul depus zilnic, climă, anotimp, latitudine, longitudine etc. Hidratarea corespunzătoare este şi ea foarte importantă.Afecţiuni respiratorii: morcovi, usturoi, salată verde, hrean, praz, varză roşie, ceapă, ţelină, ghimbir, cimbruAfecţiuni cardiovasculare: sparanghel, leuştean, afin, coacăz negru, măceş, pătrunjel, arahide, mere, lămâi, hrean, sfeclă roşie, cătină, spanac, morcovAfecţiuni digestive: hrean, revent, leuştean, ridiche neagră, mărar - în anorexii, hrean, leuştean, tarhon, usturoi în hipoaciditate, varza albă în gastrite şi ulcere alături de cartofi; ceapă, usturoi, morcovi, afin în enterocolite, mărar, chimen, sparanghel în meterorism şi colite, varză, revent, parz, mere, pepene verde în constipaţii, hrean, varză, cimbrupătrunjel, usturoi, dovleac în helmintiazeAfectiuni urinare - orez, paste făinoase, pere, ananas în afecţiuni inflamatorii, se vor evita spanacul, sfecla, varza, ţelina în cazul litiazei oxalice şi cafeaua, carnea şi apa minerală în litiazele fosfatice, se recomandă cartofi, conopidă; în litiaza urică se recomandă un regim vegetarian. Sunt utile diureticele.Afecţiuni dermatologice: fasole, napi, sfeclă, varză pentru acnee, sfeclă, morcovi, dovleac, la arsuri

A romater apie

Acţiunea terapeutică a multor plante medicinale se bazează pe uleiurile esenţiale pe care acestea le conţin, utilizate de foarte mult timp ca aromatizante, condimente, parfumuri sau medicamente. Foarte multe au acţiune bacteriostatică şi bactericidă, chiar antivirală, antimicotică şi antiparazitară, cu toxicitate redusă la doze terapeutice şi fără efecte secundare. Unele au proprietăţi

Page 25: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

hormonale, efecte în special asupra corticosuprarenalelor, ovarelor, testiculelor, tiroidei, altele sunt sedative, carminative, chiar anestezice etc. Se pot utiliza fie în lămpi speciale (antrenare cu vapori de apă) , fie la masaj, cataplasme şi comprese, uleiurile esenţiale se absorb uşor prin piele şi difuzează apoi în organism (mai lent decât după administrare orală). Local (diluate într-un vehicul), au acţiune antiseptică (cimbru, salvie, eucalipt, cuişoare, levănţică, lămâi), antiinflamatoare (geranium, muşeţel, coada şoricelului, levănţică), fungicidă (ceai, levănţică), cicatrizantă (levănţică, muşeţel, trandafir), deodorantă (bergamot, levănţică, cimbru, ienupăr, salvie), antiparazitară şi insecticidă (usturoi, eucalipt, cuişoare, camfor), rubefiantă )piper, muştar, ienupăr, rozmarin, măghiran), depurativă şi antitoxică (în gute, artroze, erupţii: ienupăr, lămâi, anason, fenicul), vasculotrofică (coada şoricelului), expectorantă (eucalipt, conifere, cimbru, anason, santal), afrodisiacă (piper, cardamom, salvie, iasomie, trandafir, patchouli, ylang-ylang), stimulatoare a sistemului imunitar (artemisia, geranium, scorţişoară), sedativă (tei, levănţică, bergamot, hamei, lămâie), tonic nervos (iasomie, busuioc, mentă, cuişoare) sau echilibrantă a SNC (muşeţel, salvie, levănţică, rozmarin) etc.Afecţiuni respiratorii – pin, cimbru, mentă, fenicul, anason, eucaliptAfecţiuni digestive – mentă, cimbru, salvie, coriandru, muşeţel, busuioc, melisă, fenicul, rozmarin, chimen, ghimbir, cuişoareAfecţiuni ale sistemului nervos – lavandă, melisă, lămâie, portocală, scorţişoară , iasomie, rozmarin, salvie, busuiocAfecţiuni cardiovasculare – rozmarin, lavandă, eucalipt, mentă, cimbru, isop, în celulită grapefruit, lămâi, mesteacăn albAfecţiuni uro-genitale – mentă, bergamot, muşeţel, trandafir – antiseptice, antibacteriene; iasomiwe, hamei, salvie, fenicul, anason – fitoestrogeni; măghiran, iasomie, levănţică – dismenoree;

Numeroase uleiuri pot produce însă iritaţii dermice (scorţişoară, fenicul, sulfină, muştar, tuia, cimbru), reacţii alergice (busuioc, piper, ghimbir, hamei, cimbru, vanilie) chiar reacţii fototoxice (angelica, ghimbir, lămâi, chimion, portocal) şi convulsii (fenicul, cimbru, rozmarin, salvie)deci trebuie folosite cu precauţie, în special la copii mici, gravide, bolnavi cronici sau bătrâni.

P l ante toxice

Atunci când un bolnav recurge la fitoterapie există riscul utilizării plantelor în mod greşit, fiind vorba de doză, mode de preparare, de aministrare, de calitatea plantelor, ceea ce poate duce la efecte nedorite, uneori mai severe decât boala pentru care s-au administrat preparatele. Calitatea unui preparat fitoteapeutic depinde în principal de timpul optim de recoltare, de metodele de uscare şi depozitare, aceste influenţând direct conţinutul în principii active. Ca orice alte ştiinţe medicale, şi fitoterapia se bazază pe dovezi (nu pe descrieri subiective), rezulatatele trebuie să fie reproductibile, iar terapia nu trebuie să aibă şi efecte nocive. Multe plante conţin una sau mai multe substanţe toxice, dar datorează utilizarea lor exact acelor substanţe. Este deci obligatorie respectarea dozelor prescrise, nu se vor cumpăra plante de la vânzătorii din pieţe, iar în cazul unei intoxicaţii măsurile de prim ajutor sunt de competenţa medicului. Există mai multe categorii:-plante deosebit de toxice, a căror doză letală e de ordinul miligramelor: brânduşa de toamnă, omagul, mătrăguna, degeţelul, măselariţa-plante din care numai anumite părţi sunt toxice sau sunt toxice doar în cantităţi mari: cartoful, fasolea, inul, macul, tutunul, rostopasc, socul, sulfina-plante decorative – caprifoi, castan sălbatic, iedera, lemn câinesc, lăcrimioara, merişorul, narcusa, salcâmul galben, tisa, tuiaasparagus, crini, ceapa de mare, ciclama, leandrul-plante toxice pentru păsări sau animale – ceapa de mare-plante cu toxicitate incertă – sulfină, soc

Page 26: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

Fitoterapie specială:

Albăstrele, Centaurea Cyanus, Compositae: se utilizează capitulele florale, conţin sunstanţe amare, tanin, antocianozide, săruri de potasiu, -astringent şi diuretic. Cataplasme şi spălături pentru diverse boli de ochi, intern în boli renaleAmăreala, Polygala amara, Polygalaceae – se foloseşte herba şi radix, conţin principii amare, creşte secreţiie: expectorant în bronşiteAnason, Pimpinella anisum, Umbelliferae- se utilizează fructele şi seminţele, conţine ulei volatil (anetol) – carminativ, uşurând evacuarea gazelor, ajută digestia, expectorante, stimulează secreţia salivară, galactagogeAngelica (pelin), Angelica archangelica, Umbelliferae – se foloseşte rizomul, conţine uleiuri volatile, este tonci amar, excitant al poftei de mâncare în special în anorexia de natură psihică (dat- acidului valerianic)Anghinare, Cynara scolymus, Compositae – se folosesc frunzele, conţine cinarin, derivaţi flavonici şi principii amare, maresc secreţia biliară, diureza, scad colesterolemia, efect antidiabetic- diuretic şi coleretic în insuficienţe hepatice, cardiace, renale, în nefrite cronice şi acuteArdei roşu, Capsicum anuum, Solanaceae – se folosesc fructele recoltate la maturitate, conţine capsaicina, vit B şi C, flavonoide (vit P) – au acţiune rubefiantă, dar nu vezicantă, purgativ în doze mari; intern ca excitant digestiv energic, extern ca rubefiant, revulsiv în dureri reumatice, nevralgii, lumbago, torticolisArmurariu, Silybum marianum, Compositae – se folosesc fructele, la maturitate, conţien silimarina, o combinaţie de substanţe cu efect hepatoprotector – în tratamentul cirozei, insuficienţelor hepatice, hepatitelor, intoxicaţii cu ciuperciArnica, Arnica montana, Compositae – se folosesc capitulele florale ercoltate la începutul înfloririi, conţine ulei volatil, carotenoide, flavonoide, alcooli triterpenici, cu efect antiflogistic în echimoze şi contuzii, intern ca stimulent al sistemului nervos – gargară în laringite, antiseptic şi cicatrizant al rănilor. Atenţie, tinctura aplicată local e iritantă.Brânduşa de toamnă, Colchicum autumnale, Liliaceae – se recoltează seminţele şi rizomii, contin alcaloizi (colchicina) antigutoase şi anticanceroase, se utilizează pentru obţinerea acesto alcaloizi. Toxic.Brusturele, Arctium lappa, Compositae – se utilizează rădăcinile, recoltate înainte de înflorire, conţine nitrat de potasiu, ulei volatil, acid cafeic, vitamine B, e diuretic, coleretic, hipoglicemiant, are proprietăţi antifurunculoase, extern – plus frunze de mesteacăn, prntru creşterea păruluiBusuioc, Ocimum basilicum, Labiatae – herba, conţine uleiuri volatile, e stimulent al digestiei, carminativ, expectorant, antiseptic intestinal – în colici, balonări, bronşite Călinul, Viburnum opulus, Caprifoliaceae – scoarţa, conţine taninuri, rezine, flavonoide, este astringent, sedativ, antidismenoreic, se utilizează în accidente nervoase în sarcină, iminenţă de avortCastan sălbatic, Aesculus hippocastanum, Hippocastanaceae – seminţele recoltate la completa maturitate, conţine saponozide triterpenice, flavonoide, oxicumarine, vit. B, C, K , au proprietăţi flebotonice, antiinflamatoare, diminează fragilitatea capilarelor – în afecţiuni hemoroidale, varice, flebiteCătina, Hippophae rhamnoides, Eleagnaceae – fructele mature, conţin vit B1, B2, C, PP, carotenoide, acid folic -tonifiant general, antiscorbutic, astringent, vermifug – anemii, convalescenţăCerenţel, Geum urbanum, Rosaceae – rizomi cu rădăcini, conţin taninuri, geozida (geina) care hidrolizează la eugenol – bactericid, astringent, antidiaric, hemostatic, calmant – in dispepsii gasrice, enterite infecţioase, hemoragii, extren în stomatite şi gingiviteChimen, Carum carvi, Umbelliferae – fructele, ulei volatil (carvona) . Carminativ, coleretic-colagog, somahic, galactagog, stimulent – în anorexii, tulburări digestive, pentru mărirea secreţiei lacticeCicoare, Cichorum intybus Compositae – rădăcinile (substanţe amare triterpenice, tanin, rezine, ulei

Page 27: xa.yimg.comxa.yimg.com/.../79001551/1409632176/name/fitoterapie.docx · Web viewoli de nutritie si metabolism Bolile de nutriţie sunt consecinţe ale unei alimentaţii dezechilibrate,

volatil) şi părţile aeriene(inulină, cicorină, colină) – eupeptic amar, colagog, uşor diuretic şi laxativ – măreşte cantitatea de bilă şi o fluidificăCimbrişor, Thymus serpillum, Labiatae – herba, ulei volativ, acid cafeic, rozmarinic, tanin şi serpilină (principiu amar) - diaforetic, diuretic, colagog, coleretic, ahtihelmintic, sedadtiv, antiseptic intestinal – enterocolite, anorexii, antiastmatic, antidiareic, gargară, cicatrizanteCimbru de cultură, Thymus vulgaris, Labiatae – herba, ulei volatil, acid cafeic, flavonoide, triterpenoide – calmant al tusei convulsive, coleretic, antihelmintic, antiseptic. În cantităţi mari poate provoca tuburări gastro-intestinale Cireş şi vişin, Cerasus avium, C. Vulgaris, Rosaceae – codiţele fructelor, conţin săruri de potasiu, saponine, flavonoide taninuri- diureticeCiuboţica cucului, Primula off., P. Elatior, Primulaceae – rizom cu rădăcini şi florile, conţin saponozide triterpenice, vit c, flavonoide, sunt epectorante, secretolitice - în bronşiteCiumăfaia, Datura stramonium, Solanaceae - frunzele cu peţiol, conţin alcaloizi, hiosciamină şi scopolamină, parasimpatolitice, antiastmatic, antispastic. Toxic.Coacăz negru, Ribes nigrum, Saxifragaceae – frunze (tanin, vit C, rutozida, saruri de K, ulei volatil – diuretice) şi fructe mature (vit C, B, flavonoide, antocianozide – în convalescenţe după boli infecţioase, vitaminizant, pentru a mări acuitatea vizuală şi elasticitatea capilarelor, pentru prevenirea accidentelor vasculare)Coada calului, Equisetum arvense, Equisetaceae – herba, tulpinile sterile recoltate vara, conţin ulei volatil, minerale, săruri de K, saponozide triterpenice, flavonoide – diuretic, uşor expectorant, remineralizant, antireumaticCoada racului, Potentilla anserina, Rosaceae – herba, conţine tanin şi flavonoide, e astringent, hemostatic, spasmolitic- în boli diareice, ca antihemoragic, extern în leucoree, ulceraţiile pielii şi inflamaţiile gingiilorCoada şoricelului, Achillea millefolium, Compositae – herba şi florile, ulei volatil bogat în azulene, proazulene, taninuri, flavonoide, antibiotice naturale, colină – antiinflamator, calmant, antiseptic – se foloseşte intern în afecţiuni ale stomacului, enterocolite, anorexii, uşurează eliminarea viermilor intestinali, extern, antiinflamator, dezinfectant şi calmant în arsuri, plăgi purulente, hemoragiiCoriandru, Coriandrum sativum, Umbelliferae – fructele, conţin uleiuri volatile cu proprietăţi stomahice, carminative, stimulent aromatice, bactericide, fungicideCreţişoara, Alchemilla vulgaris, Rosaceae – herba, conţine taninuri, saponine, flavonoide, este astringentă, antidiareicăCruşin, Rhamnus frangula, Rhamnaceae – scoarţa, conţine antracenozide şi agliconii lor, e laxativă şi purgativă în funcţie de doză, colagogă.Degeţel lânos, Digitalis lanata, Scrophulariaceae – frunzele conţin heterozide cardiotonice şi flavonoide, are acţiune cardiotonică şi diuretică. Se utilizează numai în industria farmaceutică, fiind toxică.Degeţel roşu, Digitalis purpurea, Scrophulariaceae – frunzele, heterozide cardiotonice, flavonoide, saponozide sterolice care măresc resorbţia heterozidelor cardiotonice – produc creşterea puterii de contracţie a miocardului,