ISTORIE / GEOGRAFIE VIII Holinka Maria

ISTORIE

(Saptamana 16-20 martie 2020)

Razboiul pentru intregirea nationala.

Pentru aceasta trebuiau însă pregătiri mari, de două feluri: încheierea unei convențiuni (înțelegeri) cu Tripla-Antantă, dușmana îndeosebi a Germaniei și Austro-Un-gariei, apoi pregătirea armatei.

După tratative îndelungate, guvernul României de sub prezidenția lui Ion I. C. Brătianu reuși să încheie cu Tripla-Antantă o convenție bună pentru noi, căci ni se recu-noscu dreptul de stăpânire asupra Ardealului până binișor aproape de Tisa, asupra Banatului întreg și asupra Bucovinei.

Mai grea era pregătirea armatei. Însuflețirea era mare la întreg poporul român, așa că inimile erau toate întărite. Ne lipseau însă în mare măsură armele cele nouă, cari ni se puteau trimite de aliații noștri din Franta și Anglia numai prin Marea Ghețoasă de Miazănoapte, apoi prin Rusia. Guvernul rusesc, în dușmănia lui ascunsă contra Ro-mânilor, nu s'a grăbit însă să lucreze pentru o transportare cât mai grabnică a armamen-tului și a altui material de răsboiu, nici chiar după ce România a intrat în răsboiu.

Cu toate aceste neajunsuri, Ion Brătianu, șeful guvernului român încheie la 4/17 August 1916 convenția, prin care se obligă față de Franța, Anglia, Italia și Rusia, ca până cel mai târziu la 15/28 August să intre în răsboiu.

La 14/27 August 1916, România declară răsboiu Austro-Ungariei și în noaptea spre Sântă Măria Mare soldații români trecură granița nefirească în Ardealul doririlor neamului românesc liber.

Declarația de răsboiu a fost primită de poporul românesc din România veche cu o înflăcărare de nedescris. Zile întregi, străzile orașelor românești erau străbătute de cete de ficiori și bărbati chemați de goarna mobilizării, toți cu flori în pălărie, mulți în frunte cu ceterași, cari cântau cântece de vitejie.

(Saptamana23 -27 martie 2020)

Contribuţii ale României la dezvoltarea ştiinţei

Cercetarile oamenilor de ştiinţă români s-au finalizat prin descoperiri şi invenţii valoroase care au atras recunoaşterea lumii ştiinţifice internaţionale. Oamenii de ştiinţă şi inginerii români au descoperit sau invendat soluţii originale, care au dobândit utilizare la nivel mondial. În general, savanţii şi inginerii români din prima jumătate a secolului al XX-lea s-au format ca intelectuali în universităţile din ţară, dar şi din Europa Occidentală, desfăşurându-şi activitatea înconjuraţi de nume mari ale ştiinţei la nivel internaţional. Spre deosebire de perioada actuală, marea majoritate a savanţilor români au revenit în ţară, după absolvirea studiilor în străinătate.

 În medicină se remarcă o listă lungă de contribuţii şi cercetări româneşti, care s-au bucurat de recunoşterea internaţională: Victor Babeş (1854-1926) a întemeiat la nivel mondial bacteriologia (ştiinţa care se ocupă cu studiul bacteriilor). El a descoperit microorganismele Babesia şi corpusculii Babeş-Negri.

Ioan Cantacuzino (1863-1934) s-a remarcat prin studiile de imunologie, descoperind metode de vaccinare antiholerică.

Medicul Nicolae Paulescu a descoperit în anul 1921 insulina artificială, folosită în tratarea diabetului.

Constantin Parhon (1874-1969) a fost recunoscut la nivel mondial pentru cercetările din domeniul endocrinologiei.

Unul dintre mai renumiţi savanţi români este medical George Emil Palade (1912-2008), specialist în biologie celulară, laureat al Premiului Nobel pentru medicină în anul 1974, cercetările sale asupra structurii celulei umane. A părăsit România în anul 1946, studiind în SUA.

Ana Aslan (1897-1988) a rămas cunoscută pentru fondarea geriatriei şi gerontologiei, două ştiinţe conexe, care studiază procesul îmbătrânirii umane. Ea a inventat un produs Gerovital, recunoscut pentru calităţiile sale.

În biologie s-au remarcat: Emil Racoviţă (1868-1947) care a pus bazele ştiinţei numite biospeologie (ştiinţa care studiază formele de viaţă din peşteri) şi primului institut de biospeologie din lume la Cluj-Napoca. Un alt mare biolog roman a fost Grigore Antipa, fondatorul Muzeului de Istorie Naturală din Bucureşti şi a dioramei, care a revoluţionat expunerea muzeală- în geografie s-a remarcat: Simion Mehedinţi.-în fizică savantul Gogu Constantinescu a pus bazele sonicităţiiOamenii de ştiinţă români s-au remarcat şi în domeniul ingineriei şi al aeronauticii. Astfel,  Traian Vuia a construit primul avion care s-a ridicat de la sol prin forţa motorului său în 1906 la Paris realizând astfel, primul zbor mechanic. Henri Coandă a realizat primul avion cu reacţie din lume expus la Paris în anul 1910. Aurel Vlaicu a realizat primul avion de construcţie metalică şi sistemul de răcire al cilindriilor motorului.    În domeniul constructiilor civile s-a remarcat inginerul Anghel Saligny, care între anii 1890-1895 a construit podul de peste Dunare de la Cernavodă, care la data respectivă era cel mai lung din Europa (3850 m).

(Săptamânile 30martie – 30 aprilie )

Integrarea provinciilor româneşti.

La 29 decembrie 1919, primul Parlament al României Mari ales pe baza votului universal a aprobat documentele prin care Basarabia, Bucovina, Transilvania şi Banatul se uneau cu România. Aceasta avea o suprafaţă de 295 049 km2.

Pentru consolidarea Marii Uniri şi a statului roman, erau necesare o serie de reforme:

1. în 1920, s-a realizat unificarea monetară, leul fiind moneda naţională, după ce fuseseră retrase monedele străine care circulaseră în timpul războiului şi cele din teritoriile revenite la România;

2. reforma agrară (1921) a fost cea mai radical din Europa, deoarece marii moşieri au fost expropiaţi şi toate moşiile mai mari de 100 de hectare au fost împărţite la aproximativ 1,4 milioane de familii ţărăneşti;

3. reforma financiară (1921), prin care sistemul de impozite a devenit unitar la nivelul întregii ţări;

4. reforma învăţământului, din anul 1924, a adus unificare sistemului de învăţământ.

5. prin ridicarea Mitropoliei Ortodoxe la rangul de Patriarhie, în anul 1925, s-a confirmat autocefalia Bisericii Ortodoxe Române, de care aceasta se bucura, practic, încă din 1885;

6. reforma administrativă din anul 1925 a dus la înlăturarea particularităţilor administrative din teritoriile unite cu România în anul 1918. Astfel, România a fost organizată în 71 de judeţe.

(Săptamâna 4 – 8 mai) Monarhia Constituţională

1913 - 27 iunie - România declară război Bulgariei. În urma acestui război, România primește sudul Dobrogei, Cadrilaterul.1914

21 iulie  - Consiliul de Coroană proclamă neutralitatea României. Regele Carol, deși fidel Puterilor Centrale, se supune în cele din urmă hotărârii Consiliului de Coroană.

28 iulie  - Începutul Primului Război Mondial. România, ca aliat al Austro-Ungariei și Imperiului German, ar fi trebuit să intre în război alături de Puterile Centrale.

27 septembrie  - Regele Carol I moare, la 75 de ani, iar după doi ani moare și Regina Elisabeta, soția sa. Principele Ferdinand devine Rege.

28 septembrie  - Regele Ferdinand I depune jurământul. El promite ca va fi „un bun român”, ceea ce însemna ca nu se va opune intrării în război împotriva Austro-Ungariei și Imperiului German.

1916

14 august  - În Consiliul de Coroană se hotărăște intrarea României în război de partea Antantei. Se declară razboi Austro-Ungariei, iar trupele romăne intră în Transilvania. Riposta Puterilor Centrale este foarte puternică.

noiembrie  - Regele și Guvernul iși mută sediul la Iași. Bucureștiul ca și o bună parte din România este ocupată de trupele germane.

1917

vara anului 1917 - Lupte eroice se dau la Mărășești, Oituz, Mărăști. Trupele române obțin memorabile victorii.

octombrie  - noiembrie - Rusia se retrage din război ca urmare a revoluției bolșevice.

1918

27 martie  - Sfatul Țării de la Chișinău, capitala provinciei ocupate de ruși, Basarabia, proclamă unirea cu Regatul României.

24 aprilie  - Se semnează pacea parțiala între România și Puterile Centrale. Regele Ferdinand nu a ratificat acest tratat de pace, care a devenit astfel nul.

27 august /9 septembrie - Carol al II-lea părăsește unitatea militară din Târgu Neamț (al cărei comandant era) și după patru zile se căsătorește la Odessa cu Ioana Zizi Lambrino. Ferdinand a dispus arestarea lui Carol timp de 75 de zile la mănăstirea Horaița.

15 noiembrie  - Bucovina, provincie aflată sub ocupație austriacă, se unește cu Regatul României.

1 decembrie  - Are loc Marea Adunare de la Alba Iulia care proclamă unirea Transilvaniei cu Regatul României. Tratatele de pace încheiate după terminarea Primului Război Mondial aveau să valideze aceste acte.

1919

1 august  - Principele Carol i-a trimis Regelui Ferdinand o declarație scrisă de renunțare la calitatea de principe moștenitor al Coroanei României, după care lui Carol i s-a impus domiciliu forțat la Bistrița. În cele din urmă, în februarie 1920, Carol revine asupra deciziei, căsătoria sa cu Zizi Lambrino fiind anulată.

1921

10 martie  - Principele Carol se căsătorește cu Elena, Principesă din familia regală a Greciei.

25 octombrie  - Se naște Mihai, fiul lui Carol și al Elenei, viitorul Rege al României.

1922

15 octombrie  - Regele Ferdinand și Regina Maria sunt încoronați la Catedrala din Alba Iulia ca suverani ai României întregite.

1923

28 martie  - Regele Ferdinand promulgă "Constituția din 1923". Tot în perioada de după război, are loc și reforma agrară promisă de Rege.

1926

4 ianuarie  - În urma plecării Principelui Carol cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris, și a scrisorii acestuia de renunțare pentru a treia oară la tron, Parlamentul Romaniei convocat de Regele Ferdinand îl proclamă pe Mihai moștenitor al tronului României.

1927

20 iulie  - Moare Regele Ferdinand, după numai 13 ani de glorioasă domnie. Mihai devine pentru prima dată Rege, sub oblăduirea Regentei formate din Patriarhul Miron Cristea, Principele Nicolae al României, fratele lui Carol, și George Buzdugan.

1930

6 iunie  - Carol se întoarce în țară, și după două zile este proclamat Rege, cu numele de Carol al II-lea. După scurt timp, revine în România și amanta Regelui.

1932

1 noiembrie  - Principesa Elena, mama regelui Mihai este nevoită să părăsească România ; se va stabili la Firenze (Italia).

1938

10 februarie  - Regele Carol al II-lea abrogă Constituția Regală din 1923 și instaurează "dictatura regală".

1939

1 septembrie  - Începerea celui de-Al Doilea Război Mondial prin ocuparea aproape simultană a Poloniei de către Germania nazistă și Uniunea Sovietică.

1940

26 iunie  - URSS adresează un ultimatum României prin care cere cedarea Basarabiei. După doua zile România cedează.

19 -21 august - Tratative româno-bulgare, desfășurate sub presiune hitleristă, prin care România cedează Cadrilaterul.

30 august  - Dictatul de la Viena. România pierde în favoarea Ungariei Transilvania de Nord-Vest, teritoriu locuit în majoritate de români.

5 septembrie  - În urma tulburărilor din țară, nefiind capabil să controleze haosul ce se prefigura, Carol al II-lea cedează majoritatea puterilor generalului Antonescu.

6 septembrie  - Carol al II-lea abdică în favoarea fiului său, Mihai, care devine pentru a doua oara Rege, fără vreun juramânt pe Constituție și fără votul de aprobare al vreunui Parlament, inițial suspendat, redeschis abia mai târziu, în 1946. În aceeași zi, Mihai e încoronat și uns rege de către Patriarhul României Nicodim Munteanu, în Catedrala Patriarhală din București. Mihai domnește a doua oară doar ca rege de drept divin, nu și constituțional. Legal, însă, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi șeful suprem al Armatei și de a desemna un prim-ministru cu puteri depline, numit „Conducător”. Se instaurează statul național-legionar condus de Ion Antonescu și Horia Sima.

1941

20 -27 ianuarie - Rebeliunea legionară. După înfrângerea legionarilor, se instaurează dictatura militară a lui Ion Antonescu.

22 iunie  - România intră în război împotriva URSS, alături de Germania.

1943

1 ianuarie  - În mesajul său de Anul Nou, Regele Mihai ia poziție împotriva războiului, ceea ce stârnește furia germanilor.

1943  - 1944 - În urma înfrângerilor suferite în Rusia, Regele Mihai, alături de partidele de opoziție, poarta tratative secrete cu reprezentanții Puterilor Aliate.

1944

martie  - Trupele rusești (sovietice) intră pe teritoriul României. 23 august  - În urma refuzului lui Antonescu de a încheia imediat armistițiul cu

Aliații, Regele Mihai îl demite și îl arestează, numind apoi un guvern militar condus de generalul Sănătescu și sprijinit de partidele democratice, inclusiv de minusculul partid comunist. În cursul serii, Regele transmite prin radio o proclamație către popor si Armată, prin care cere încetarea ostilităților contra Armatei Roșii si anunță acceptarea armistițiului cu Aliații, însă fără să-l semneze. Urmează lupte grele între

români și Aliați, pe de o parte, și germani, pe de altă parte, în urma cărora capitala României este eliberată fără nici un ajutor din partea sovieticilor. Aceștia, odată proclamată încetarea focului de către Rege, ocupă în scurt timp toată România. Armistițiul cu Aliații se va semna la Moscova abia trei săptămâni mai târziu, la 12 septembrie 1944, în termeni impuși aproape în întregime de către Uniunea Sovietică. Lovitura de stat de la 23 august a echivalat, astfel, cu o „capitulare”, o „predare necondiționată” în fața sovieticilor.

30 august  1944 - Trupele rusești (sovietice) ajung în Bucureștiul eliberat complet de către trupele române.

12 septembrie  1944 - Semnarea la Moscova a armistițiului. 25 octombrie  1944 - Transilvania este eliberată în întregime chiar în ziua de

naștere a Regelui Mihai. 2 decembrie  1944 - Sănătescu își dă demisia din funcția de premier. Este numit ca

șef al guvernului generalul Nicolae Rădescu.

1945

6 martie  - În urma presiunilor rusești, la putere vine un guvern procomunist, condus de Petru Groza.

20 august  - Regele Mihai, sprijinit de Iuliu Maniu și de Constantin Brătianu, liderii principalelor partide democratice, cere demisia guvernului procomunist deoarece S.U.A. respectiv Marea Britanie considerau guvernul Groza ca fiind "nereprezentativ". Petru Groza refuză să demisioneze și își continuă activitatea de premier.

21 august  - Regele Mihai refuză colaborarea cu guvernul procomunist și declanșează "greva regală". Regele încetează a mai promulga actele și legile emise de guvern. Greva va dura pana în ianuarie 1946.

8 noiembrie  - Cu ocazia onomasticii Regelui, are loc o mare manifestație promonarhistă și anticomunistă. Guvernul procomunist deschide focul și operează nenumărate arestări.

1946

ianuarie  - În urma lipsei de suport din partea SUA și a Angliei, Regele înceteaza greva, însă numește în guvern doi membri ai partidelor democratice.

19 noiembrie  - Alegeri parlamentare. În urma victoriei covârșitoare a democraților lui Maniu și Brătianu, guvernul procomunist falsifică grosolan rezultatele alegerilor.

1947

29 iulie  - 4 noiembrie - În urma unei înscenări, sunt arestați și judecați Iuliu Maniu și alți lideri democrați, personalități politice marcante interbelice. Maniu este condamnat la temniță pe viață, murind în 1955 la închisoarea din Sighet.

11 noiembrie  - Regele Mihai pleacă la Londra la nunta prințesei Elisabeta a Angliei, actuala suverană britanică, unde caută sprijinul liderilor occidentali pentru

acțiunile sale împotriva comuniștilor și sovieticilor. Aici Mihai se logodește cu Ana de Bourbon-Parma, cu care se va căsători un an mai târziu, în exil. Potrivit anumitor „cercuri regaliste românești” citate de Washington Post, Regele Mihai „nu a vrut să se întoarcă, dar personalități americane și britanice [prezente la nunta regală] l-au încurajat să o facă”. Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care „se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că "mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos"”. Potrivit propriei sale relatări, Regele Mihai n-a avut astfel de intenții de a nu reveni acasă. Unul dintre tablourile aparținând Coroanei României, care se presupune ca ar fi fost scoase din țară de Regele Mihai în noiembrie 1947, a revenit în patrimoniul național în 2004 ca donație facută de John Kreuger, fostul soț al fiicei Regelui Mihai, Principesa Irina. Renumitul editorialist Dan Cristian Turturică susține că „Regele nu furase acele tablouri, ele fiindu-i oferite de conducerea comunistă pentru a pleca mai repede din țară”. Comuniștii sperau că Regele Mihai nu se va mai întoarce în țară. Spre surpriza acestora, Regele revine în România pe 20 decembrie, anunțând guvernul și de intențiile sale de a se căsători. Toate acestea duc la precipitarea evenimentelor.

s:Actul de abdicare a regelui Mihai I

30 decembrie  - Palatul Regal este înconjurat de unități române fidele comuniștilor (Divizia "Tudor Vladimirescu"). Regele Mihai este nevoit să abdice. Comuniștii proclamă Republica Populară Română. Potrivit autobiografiei fostului șef al serviciului de spionaj sovietic NKVD, generalul maior Pavel Sudoplatov, ministrul adjunct de externe sovietic Andrei Vâșinski ar fi purtat personal negocieri cu Regele Mihai în vederea abdicării, garantându-i o parte dintr-o pensie ce urma să-i fie plătită

lui Mihai în Mexic [18] . Unii monarhiști români, pentru care Mihai e rege doar de drept divin, nu și constituțional, deoarece nici n-a jurat pe Constituție, nici n-a fost învestit în funcție de Parlament în a doua sa domnie, consideră abdicarea sa drept nulă, argumentând ca aceasta a fost un act pur constituțional, nu religios, care nu îl poate decădea dintr-o poziție în care a fost pus de către Dumnezeu.

1948

3 ianuarie  - Regele părăsește România cu trenul, alături de mama sa și de câțiva apropiați. Când a părăsit România, valorile financiare ale Regelui Mihai se ridicau la 500.000 franci elvețieni[19], se pare primite de la guvernul comunist, conform transcrierilor sovietice recent declasificate[20][21] ale convorbirilor oficiale dintre Stalin și prim-ministrul român Petru Groza. Regele Mihai a negat de repetate ori în trecut că guvernul comunist i-ar fi permis să ia cu el în exil vreo valoare financiară sau bunuri de valoare în afară de patru automobile personale, încărcate în două vagoane de tren. Totuși, în mod aparent lipsit de griji financiare, în timpul vizitei la New York din martie 1948, Mihai și-a permis să meargă la cumpărături pe Fifth Avenue, artera comercială cea mai scumpă din lume. De asemenea, lui Mihai i-a plăcut atât de mult avionul în care a survolat Statuia Libertății, încât s-a gândit că l-ar putea cumpăra.

martie  - Regele Mihai declară la Londra că abdicarea sa a fost obținută prin forță și în consecință este nulă. Ca urmare a acestor declarații, guvernul comunist retrage cetățenia română regelui și membrilor familiei regale. Sunt confiscate toate proprietățile regale. Revista americană "Time" susține că lui Mihai i-au trebuit peste două luni de zile pentru a denunța abdicarea, deoarece negociase cu comuniștii recuperarea unor proprietăți din România, în ciuda unui articol anterior cum că Bucureștii i-ar fi permis să scoată din țară numai 3.000 de dolari americani, patru automobile si o decorație cu diamante și rubine.

Săptamânile 11-22 mai

România după al II-lea Război Mondial

In urma intelegerilor dintre aliati, Romania a fost abandonata sovieticilor.Astfel, la conferinta de la Moscova, din noiembrie 1944 Stalin si Churchil si-au impartit zonele de influenta. Astfel, Romania avea 90% influenta sovietica si 10%influenta englezeasca. In aceste conditii, in Romania se aplica modelul Sovietic, bazat pe partidul comunist roman, care la 23 august 1944 avea 1000 de membrii, „revolutiamare de profesie”, cum se intitulau. O parte din ei formau aripa nationala: GheorgheGhiorghiu Dej, Lucretiu Patrascanu si Nicolae Ceausecu, iar cealalta parte aripamoscovita, din care faceau parte comunisti formati in URSS

 –  Ana Paucar, VasileLuca.Comunistii sustineau principiul luptei de clasa si doreau sa instaureze dictatura proletariatului.In aprilie 1945, prin interpretarea abuziva a legii pentru sanctionareacriminalilor de razboi au fost confiscate bunurile unui mare numar de persoane careisi pierd libertatea. Incurajat de americani, regele intra in greva regala (refuza sa maicontrasemneze acte).In decembrie 1945 are loc Conferinta de la Moscova a celor trei mari puteri sis-a propus ca in guvernul lui Groza sa intre cate un reprezentant al partidelor istorice:Emanoil Hatieganul in PNT si Mihail Romniceanu in PNL. In aceste conditii,Guvernul lui Groza este recunoscut de occidentali si regele inceteaza greva regala.La 19 noiembrie 1946 au loc alegeri parlamentare care sunt falsificate decomunisti.La 10 februarie 1947 semnam pacea de la Paris prin care:- Romani plateste despagubiri de razboi;- ne revine NV-ul Transilvaniei;- Basarabia si N Bucovinei raman la URSS;- trupe sovietice raman in Romania.La 14 iulie 1947 are loc inscenarea de la satul Tamadau. In felul acesta s-a creat pretextul interzicerii partidelor istorice si lichidarea opozitiei.

(Săptamânile 25 mai -12 iunie )

Sinteză

Participarea României la Primul Război Mondial Cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic, diplomatic și militar

desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 13/28 iulie 1914 și 28

octombrie/11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război - realizarea statului național unitar român.

Din punct de vedere al statutului de beligeranță, România a fost pe rând: țară neutră în perioada 13/28 iulie 1914 - 14/27 august 1916, țară beligerantă de partea Antantei în perioada 14/27 august 1916 - 26 noiembrie/9 decembrie 1917, în stare de armistițiu în perioada 27 noiembrie/10 decembrie 1917 - 24 aprilie/7 mai 1918, țară necombatantă în perioada 24 aprilie/7 mai 1918 - 26 octombrie/9 noiembrie 1918, țară beligerantă de partea Antantei în perioada 26 octombrie/9 noiembrie 1918 - 28 octombrie/11 noiembrie 1918.

La izbucnirea Primului Război Mondial, pe plan intern, România era o țară în care chiar dacă instituțiile regimului democratic erau prezente, funcționarea organismului statal era departe de standardele occidentale. Economia avea o structură arhaică și anacronică, bazată pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de productivitate.

Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de terenuri agricole) care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală și în covârșitoare măsură analfabetă.

Cu tot efortul făcut de elitele politice și intelectuale ale țării în a doua jumătate a secolului XIX, România era încă departe de sincronizare cu Occidentul european. În ciuda neajunsurilor, România rămâne cea mai productivă țară din Europa de Est datorită resurselor sale naturale si a potențialului agricol.[6]

Sistemul internațional era marcat la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX de rivalitatea dintre marile puteri pentru controlul lumii extraeuropene. În Europa, Germania devenise principala putere și comportamentul ei pe continent a determinat o extraordinară destrămare și recompunere a alianțelor în raport cu deceniile anterioare.

România era ea însăși prinsă în aceste jocuri de putere. Pe de o parte ea era un obiect al rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, pe de altă parte România căuta să își creeze condițiile propice pentru îndeplinirea idealului național, de adunare într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești.

Participarea României la Al Doilea Război Mondial 

Pe 23 august 1939 Germania nazistă și Uniunea Sovietică au semnat pactul Ribbentrop-Molotov, al cărui protocol secret prevedea împărțirea Poloniei și României între cele două puteri totalitare. În România, URSS revendica Bucovina de Nord și Basarabia. În septembrie, Polonia este invadată și împărțită conform pactului. România a rămas, oficial, o țară neutră, dar a adăpostit refugiații polonezi și, mai ales, a transportat armata, guvernul și tezaurul băncii poloneze de la frontiera din Bucovina până în teritoriul britanic (Alexandria din Egipt), prin căile ferate, șoselele și porturile românești de la Marea Neagră, mulțumită mobilizării CFR, SMR și LARES.

În iunie 1940, ca urmare a ultimatumului dat de Uniunea Sovietică, România a fost nevoită să evacueze și să cedeze, fără luptă, Basarabia și Bucovina de Nord. Pe lângă aceste teritorii, a mai fost răpit și Ținutul Herța, care nu făcea parte nici din Bucovina, nici din Basarabia, și nu fusese revendicat de URSS. Evacuarea armatei și administrației române a fost însoțită de acțiuni antiromânești ale sovieticilor. Două treimi din Basarabia au fost alipite unei mici republici sovietice autonome pre-existente, formând Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, restul fiind anexate Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Ocupația sovietică a desfășurat o campanie de distrugere a ființei naționale românești prin deportări în masă și prin interzicerea valorilor românești.

Instalat la 4 iulie 1940 în speranța de a câștiga bunăvoința Germaniei hitleriste, guvernul Ion Gigurtu a introdus o legislație antisemită după modelul german, potrivit cu ideologia de extremă dreapta care îl călăuzea. El însă nu a reușit să obțină sprijinul Germaniei, deoarece aceasta îi sprijinea pe cei care pierduseră Primul Război Mondial și care solicitau din ce în ce mai virulent revizuirea granițelor. Astfel că, la 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, puterile Axei au forțat România să cedeze Ungariei jumătate din Transilvania. Zona respectivă a fost cunoscută de atunci drept „Transilvania de Nord”, pentru a fi deosebită de „Transilvania de Sud”, care a rămas sub guvernarea românească. Pe 7 septembrie 1940, prin Tratatul de la Craiova, „Cadrilaterul” (partea sudică a Dobrogei) a fost cedată Bulgariei.

Venirea la putere a lui Antonescu

Harta administrativă a României în 1942

În septembrie 1940, Ion Antonescu a fost numit prin Decret Regal de Carol al II-lea prim-ministru, însărcinat cu formarea unui guvern de uniune națională. Generalul Antonescu le-a propus țărăniștilor și liberalilor să colaboreze la guvernare, însă aceștia au refuzat. După abdicarea lui Carol al II-lea, la cererea lui Antonescu, cele două partide au refuzat în continuare să se implice în mod direct prin liderii lor, desemnând doar niște „specialiști” din rândurile propriilor membri, pentru a „sfătui” guvernul format de Antonescu. În urma refuzului celor două partide istorice de a intra la guvernare, Ion Antonescu a format guvernul din apropiați ai săi, militari și civili, și din legionari conduși în acel moment de Horia Sima, la care s-au adăugat și consilierii desemnați de celelalte

partide politice. Prin decretul semnat de către regele Mihai I, România a fost declarată „Stat Național Legionar”.

Steaua lui David: potrivit mărturiei lui Raoul Șorban, onorat cu distincțiile de „Drept între popoare” și „Cetățean de Onoare al Israelului”, au existat în România legi discriminatorii elaborate sub presiunea nazistă, însă multe dintre prevederile legilor nu au fost aplicate niciodată, găsindu-se tot felul de modalități de a le ocoli. Același domn, dar și istoricul Dinu C. Giurescu afirmă că au fost unele voci care cereau ca în România, evreii să poarte „Steaua lui David” (steaua galbenă), însă în urma întâlnirii dintre Wilhelm Filderman, care deținea funcția de președinte al Uniunii Comunităților Evreiești, și Ion Antonescu, mareșalul a dat, la 8 septembrie 1941, dispoziția ca nici-un evreu din România să nu fie obligat să poarte însemnul. Mai mult, Consulatul român din Paris a cerut același drept și pentru evreii cetățeni români care se aflau în Franța. În schimb, Garda de Fier, aflată la putere din 14 septembrie 1940 și până la 21 ianuarie 1941, a aplicat strict legislația anti-semită existentă și a înăsprit prigoana evreilor mult peste aceasta, dedându-se la acte similare cu cele comise, cu câteva luni mai devreme, de către comuniști în Basarabia evacuată.

Ca urmare a politicii antilegionare din timpul dictaturii lui Carol al II-lea, Garda de Fier a ajuns la guvernare fără o seamă de lideri importanți care fuseseră eliminați și fizic la ordinul regelui. Violența membrilor Mișcării Legionare era întețită de un sentiment de răzbunare împotriva tuturor partizanilor "carliști" sau a regimului parlamentar anterior, astfel că în momentul dezgropării lui Codreanu, mai mult de 60 de foști demnitari antebelici au fost uciși în închisoarea de la Jilava, pe 27 noiembrie 1940, în timp ce își așteptau deciziile judecătorești pentru implicarea în asasinarea lui Codreanu . Pe lângă aceștia, au fost asasinați în apropierea Ploieștiului istoricul și fostul prim-ministru Nicolae Iorga și economistul Virgil Madgearu, de asemenea, un fost ministru, considerați de Mișcarea Legionară ca "autorii morali" ai eliminării lui Codreanu..

Guvernarea legionară a redresat economia statului (înregistrându-se la sfârșitul anului 1940 un excedent bugetar consistent) prin metode similare cu cele ce vor fi folosite de comuniști șase ani mai târziu: confiscarea averilor unor societăți, bănci (îndeosebi cu acționari evrei) și foști demnitari din epoca parlamentară.

Coabitarea Gărzii cu Ion Antonescu a fost conflictuală. Socotind legionarii fanatici, mult prea violenți fără discriminare și incontrolabili, Ion Antonescu a încercat îndepărtarea Gărzii de Fier de la guvernare, ceea ce a produs Rebeliunea legionară, prin care Mișcarea legionară a încercat să-l înlăture pe Antonescu de la putere, câștigând simpatiile ofițerilor armatei, studențimii și muncitorimii. Dar, în mare majoritate, aceștia au luat partea mareșalului, astfel că, în patru zile, Antonescu a înăbușit revolta legionară și a exclus Garda de Fier din guvern. Horia Sima și aproximativ 700 de demnitari legionari s-au refugiat în Germania, alții circa 8000 fiind internați în lagăre

Eliberarea Basarabiei și campania din URSS

Ordinul lui Ion Antonescu către Armata Română de a trece Prutul și a elibera Basarabia de sub

ocupația rusă, 22 iunie 1941

Pe 22 iunie 1941, unități ale armatelor germană și română au început campania din est împotriva Uniunii Sovietice, prima operațiune numindu-se „Operațiunea München”, de recucerire a Basarabiei și Bucovinei. Armata Română a început lupta împotriva forțelor sovietice în dimineața zilei de 22 iunie 1941, pe un front cuprins între munții Bucovinei și Marea Neagră. Înaintarea a fost, însă, inegală și cu mult în urma succeselor armatelor germane pe alte fronturi. În timp ce grupul de armate centru înaintase sute de kilometri în Bielorusia, lichidând două uriașe pungi, la Minsk și Smolensk, luând sute de mii de prizonieri, armatele române și germane abia cu greu făceau progres în Basarabia. La 5 iulie 1941 intră în Cernăuți primele trupe române. La 10 iulie orașul Soroca este eliberat de către Divizia blindată română, care, apoi, se îndreaptă către localitatea Bălți pe care o eliberează la 12 iulie. Localitatea Orhei este eliberată în data de 15 iulie de către unități din Divizia 5 infanterie română. Pe 16 iulie, ca urmare a acțiunilor întreprinse de Corpul 3 român și Corpul 54 german, este eliberat orașul Chișinău. A doua zi, pe 17 iulie, Cartierul general al Comandamentului frontului germano-român transmite că odată cu victoria pentru cucerirea masivului Cornești, “cheia strategică a Basarabiei e în mâna noastră” și că Hotinul, Soroca, Orheiul și Chișinăul au fost eliberate. Pe 21 iulie, Divizia 10 infanterie trece Dunărea și eliberează localitățile Ismail, Chilia Nouă, Vâlcov și continuă să meargă către Cetatea Albă cu scopul eliberării totale a Basarabiei.[13] Într-o lună de lupte, armata română înaintase 100 de kilometri. Armatele germane de pe celelalte fronturi înaintaseră peste 600 de kilometri.

Odată Basarabia eliberată, opoziția din România, reprezentată de Iuliu Maniu, s-a declarat împotriva înaintării armatei române dincolo de Nistru. În scrisoarea adresată de Iuliu Maniu generalului Ion Antonescu, el felicita armata română pentru eliberarea

Basarabiei și a Nordului Bucovinei, considerând ca o înaintare dincolo de Nistru înseamna agresiune.

La 27 iulie 1941, Hitler îi trimite lui Antonescu un mesaj de felicitare pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei și îi cere să treacă Nistrul și să ia sub supraveghere teritoriul dintre Nistru și Bug. Dacă până la eliberarea teritoriilor românești, Antonescu a avut sprijin total din partea societății românești, în momentul în care s-a înfăptuit acest lucru, a apărut întrebarea dacă să se meargă doar “până la Nistru sau până la victoria finală”. Iuliu Maniu atunci declara că mai departe nu este războiul românilor și că atenția ar trebui îndreptată către Ardeal. Antonescu a hotărât să treacă Nistrul cu speranța că Hitler va face dreptate românilor în problema Ardealului. Astfel că la scrisoarea trimisă de Hitler în 27 iulie, răspunde afirmativ la 31 iulie, arătându-și totodată și încrederea în “justiția pe care Führerul cancelar Adolf Hitler o va face poporului român și drepturilor statornice seculare, misiunii sale din Carpați, de la Dunăre și de la Marea Neagră”.

Trupe românești și germane trec Prutul pentru eliberarea Basarabiei

În continuare, trupele române au primit ordin sa înainteze către Odesa. Bătălia de la Odesa a fost sângeroasă și prelungită de neputința trupelor românești de a sparge cercul de apărare al orașului. Între 6 august și 16 octombrie 1941 românii au pierdut 17.792 morți, 63.345 răniți și 11.471 dispăruți, în total 92.608 oameni. Cu toate aceste sacrificii, trupele române nu au ocupat însă Odesa prin asalt direct, iar garnizoana sovietică nu s-a predat. Odesa a fost evacuată la ordinul lui Stalin numai când Crimeea a intrat în vizorul german. Trupele de la Odesa au fost mutate la Sevastopol, unde au rezistat până la mijlocul anului 1942.

În anii 1941 și 1942, unitățile române, operând sub comandament general german, au luat parte la bătăliile din Crimeea, Caucaz, la Cotul Donului și Stalingrad. La pierderile generale de 130.000 militari morți, răniți și dispăruți în anul 1941, s-au adăugat marile pierderi ale Armatei a 3-a la cotul Donului și ale Armatei a 4-a în Stepa Calmucă, la sfârșitul anului 1942 și începutul anului 1943, ridicâdu-se la 182.441 militari (16.566 morți, 67.182 răniți, 98.692 dispăruți), fapt care a redus considerabil capacitatea combativă a armatei române.

După aceste înfrângeri, în februarie 1943, armatele 3 și 4 au fost trimise în țară pentru refacere. În prima jumătate a anului 1943, pe Frontul de Est mai rămăseseră 7

divizii românești, care au acționat în capul de pod din Kuban, de unde s-au retras, înfrânte, în Crimeea, în toamna anului 1943. În timpul luptelor din Caucaz și a celor din capul de pod din Kuban, unitățile române au pierdut 39.074 de militari.

Fomație de luptă formată din avioane românești IAR 80

În anul 1944, principalele acțiuni la care armata română a participat au fost mai restrânse: 7 divizii de infanterie, cavalerie și vânători de munte în Crimeea, în cadrul Armatei a 17-a germană. În urma ofensivei armatei sovietice din primavara anului 1944, din totalul de 65.000 de militari români aflați în Crimeea, la 1 aprilie 1944 au fost evacuați 35.857 (54,61%). Cu unitățile refăcute, cele două armate române, a 3-a si a 4-a, au luat parte în continuare la luptele care s-au dus, inclusiv pe teritoriul României, până la 23 august 1944, în cadrul Grupului de armate german sub denumirea „Ucraina de Sud”.

În anii regimului lui Antonescu, România a alimentat economia de război a Germaniei cu petrol, cereale, precum și produse industriale.

România a devenit o țintă a bombardamentului aliat, mai ales pe 1 august 1943, când au fost atacate câmpurile petroliere și rafinăriile de la Ploiești (Operațiunea Tidal Wave).

Deși și România și Ungaria erau aliate ale Germaniei, regimul Antonescu și-a continuat ostilitatea diplomatică față de Ungaria din cauza problemei Transilvaniei.

România și Holocaustul

Trenurile morții: 30 iunie-6 iulie 1941

În iunie-august 1940, printr-un pachet de legi similare Legilor de la Nürnberg, autoritățile române i-au exclus din serviciul public pe funcționarii evrei. Etnicilor evrei li s-a interzis exercitarea oricăror funcții publice, fiind înlăturați nu numai din aparatul funcționăresc, din armată și din magistratură, ci și din societățile comerciale, din echipele sportive etc. Totodată, li s-a interzis cumpărarea de imobile.[16] În continuare, prin Decretul-lege din 9 august 1940, publicat în Monitorul Oficial nr. 193/1940, au fost interzise căsătoriile etnicilor români cu etnici evrei, iar cele deja existente au fost declarate nule. În octombrie 1940 bunurile funciare ale evreilor au fost naționalizate.

Atrocitățile au început în luna iunie 1941 prin pogromul de la Iași. În așa-numitele trenuri ale morții (trenuri cu deportați plimbate atâta timp prin Moldova, până când pasagerii au murit de sete și de foame) au fost uciși aproximativ 4.400 de evrei. În conformitate cu raportul oficial al Comisiei Internaționale privind Studierea Holocaustului în România: „În trenul morții care a plecat din Iași către Călărași, în sudul României, care transporta probabil până la 5.000 de evrei, doar 1.011 au ajuns la destinație în viață după șapte zile. (Poliția română a numărat 1.258 de trupuri). Trenul morții către Podu Iloaiei (la 15 km de Iași) îmbarcase aproape 2.700 de evrei la plecare, dintre care doar 700 au mai coborât în viață. Trupele române care au ocupat orașul Odessa s-au făcut responsabile de masacrele de la Odesa, de la Dalnic și din lagărul de concentrare Bogdanovca în timpul cărora 40.000 de evrei au fost împușcați în toamna anului 1941.

Demiterea și arestarea Mareșalului Antonescu[ În septembrie 1942 începutul ofensivei și încercuirii de la Stalingrad l-au convins pe Antonescu că războiul este pierdut.

Începând cu 1944, economia României era în pragul colapsului datorită cheltuielilor de război, iar resentimentul împotriva „bocancului german“ a crescut în rândul celor care în primă fază au sprijinit alianța cu Germania. Regele Mihai, care, inițial, nu s-a implicat efectiv în politica României, a fost atras să colaboreze cu liderii partidelor opoziționiste. La 23 august 1944 Regele Mihai și-a dat acordul pentru înlăturarea prin forță a mareșalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistițiului cu Națiunile Unite. În urma refuzului net al lui lui Antonescu, la 23 august 1944, Regele Mihai l-a destituit și l-a arestat (deoarece Antonescu a fost numit prim-ministru prin Decret-Regal al lui Carol al II-lea a fost dreptul Regelui Mihai să abroge decretul anterior, deci, acțiunea a fost legală și nu o lovitură se stat). Imediat, el l-a numit prim-ministru pe generalul Constantin Sănătescu, în fruntea unui guvern compus din militari și reprezentanți ai Blocului Național Democrat, ca miniștri fără portofoliu. În aceeași zi, seara, la orele 22:00, Regele a difuzat "Proclamația către țară", prin care anunța revenirea la un regim democratic, încheierea războiului cu Națiunile Unite și întoarcerea armelor împotriva Germaniei. Acestea, însă, nu au împiedicat o ocupație sovietică, rapidă, nici capturarea de către URSS a circa 130.000 de militari români, duși, ulterior, în prizonierat în Uniunea Sovietică, unde mulți au pierit în lagăre de muncă forțată.

Războiul împotriva Germaniei Naziste

Forțele române pe frontul de vest

La 12 septembrie, România semnează Armistițiul cu Națiunile Unite, asumându-și obligația de a contribui cu 38 de divizii la efortul de luptă antihitlerist. La 25 octombrie, sunt eliberate ultimele localități românești: Carei și Satu-Mare. România participă la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei, mobilizând pentru aceasta cca. 567.000 de soldați. Cele mai grele lupte s-au dat în asediul Budapestei și în Munții Tatra, ele fiind

soldate cu mari pierderi de vieți omenești. Cele 260 de zile de participare la războiul antihitlerist se încheie la 12 mai 1945, lăsând loc întăririi influenței sovietice în România.

Punctele cel mai occidentale eliberate de armata română în ofensiva împotriva Germaniei naziste au fost orașele Chotěboř și Humpolec, la 90 km est de Praga, în ziua de 4 mai 1945.

GEOGRAFIE cls. VIII

( Săptămânile 16.03 -27.03)Populaţia

Structura populaţiei României

Conform recensământului din 2011, România are o populație de 20 121 641 de locuitori și este de așteptat ca în următorii ani să se înregistreze o scădere lentă a populației ca urmare a sporului natural negativ.  Principalul grup etnic în România îl formează românii.

 Ei reprezintă, conform recensământului din 2011, 88,9 % din numărul total al populației.  După români, următoarea comunitate etnică importantă este cea a maghiarilor, care reprezintă 6,1 % din populație, respectiv un număr de aproximativ 1 200 000 de cetățeni.

 După datele oficiale, în România trăiesc 665 000 de rromi(țigani). Alte comunități importante sunt cele

ale germanilor, ucrainenilor, lipovenilor, turcilor, tătarilor, sârbilor, slovacilor, bulgarilor, croaților, grecilor, rutenilor, evreilor, cehilor, polonezilor, italienilor și armenilor.

 Din cei 745 421 de germani câți erau în România în 1930, în prezent au mai rămas aproximativ 60 000. De asemenea, în 1924, în Regatul României erau 796 056 de evrei, însă la recensământul din 2002 au fost numărați 6 179.

(Săptămâna 30.03 – 3.04)Aşezările umane. Aşezările rurale. Tipuri de sate.

(Săptamânile 22.04 -30.04)Aşezările urbane.

Bucureşti

Palatul Parlamentului

https://muzeulbucurestiului.ro/tururi-virtuale.html

(Săptamâna 4.05 -8.05)Agricultura

Date generale despre agricultura României

România dispune de aproape 15 milioane hectare teren agricol, din care 9,3 mil. ha arabil, 0,6 mil. ha plantații de vii și livezi, peste 4,8 mil. ha pajiști naturale, cea mai mare parte a suprafețelor având o fertilitate ridicată.

Datorită predominării formelor de relief de înălțimi mici și mijlocii (lunci, câmpii, depresiuni, etc) fondul funciar al României are o componentă de o importantă valoare economică – terenul arabil, care constituie principala și cea mai sigură bogăție a țării. Astfel, din totalul suprafeței agricole, terenurile arabile ocupă șaizeci de procente.

Terenurile

Potențialul agricol al României rezultă din structura modului de utilizare a terenurilor (după Anuarul statistic al României). În funcție de calitățile și poziția geografică a terenurilor agricole s-au structurat și dezvoltat și diferitele sectoare ale agriculturii. O ramură cu vechi tradiții a agriculturii românești o constituie cultura cerealelor: grâul, porumbul, orzul și, într-o măsura mai mică, sorgul, orezul, ovăzul. Principalele regiuni cerealiere sunt: Câmpia Română, Câmpia de Vest, Podișul Moldovei, Podișul Dobrogei, Depresiunea Transilvaniei și Podișul Getic.

Culturile

Principalele plante tehnice cultivate în România sunt: floarea soarelui ( în sud-estul țării mai cu seamă), soia, sfecla de zahăr, inul și cânepa. În zonele mai reci (Podișul Sucevei, depresiunile din Carpații Orientali, nord-vestul Depresiunii Transilvaniei) și în zonele periurbane din câmpie se cultivă cartoful. Legumele și leguminoasele pentru boabe se cultivă mai ales în împrejurimile orașelor și în luncile unor râuri. Cultura viței de vie are în România tradiții străvechi. Principalele zone viticole sunt: podgoria Cotnari-Iași-Huși, podgoria Nicorești Ivești, Valea Călugărească, Panciu, Odobești, podgoriile din Podișul Getic (Ștefănesti, Drăgășani, Strehaia), podgoriile din Podișul Dobrogei (Murfatlar, Niculițel), podgoriile situate pe Mureș si Târnava etc.

(Săptamânile 11.05 -22.05)Activităţi economice

Principalele ramuri industriale sunt industria constructoare de mașini, chimică, petrochimică, a materialelor de construcții, de prelucrare a lemnului și industria ușoară.

În cadrul industriei constructoare de mașini se produc utilaje petroliere pentru platforme de foraj terestru și marin la Ploiești, Târgoviște, Bacău, București și Galați, utilaje miniere la Baia Mare și Petroșani, mașini unelte la București, Oradea, Arad, Râșnov și Târgoviște, și produse ale industriei de mecanică fină.Tractoare se produc la Brașov, Craiova și la Miercurea-Ciuc, iar alte mașini agricole la București, Piatra Neamț, Timișoara și Botoșani. Locomotive se produc la București și Craiova, vagoane la Arad, Caracal, Drobeta-Turnu Severin, autoturisme la Pitești și Craiova, autocamioane la Brașov, nave maritime la Constanța, Giurgiu, Oltenița și aeronave la București, Bacău, Brașov și Craiova.

Industria electronică și electrotehnică este reprezentată prin întreprinderi amplasate în principal în București, Iași, Timișoara, Craiova, Pitești.

Industria chimică s-a dezvoltat în ultimele decenii datorită existenței unei game largi de materii prime existente în țară: cantități de sare, sulf, potasiu, lemn de rășinoase, stuf, gaz metan, produse animaliere. Industria de prelucrare a sării s-a dezvoltat la Borzești, Băile Govora, Râmnicu Vâlcea, Târnăveni și Giurgiu. Acid sulfuric se produce la Baia Mare, Zlatna, Copșa Mică, Turnu Măgurele, Valea Călugărească și Năvodari.

Industria petrochimică produce cauciuc sintetic la combinatele petrochimice de la Brazi și Borzești, mase plastice la Ploiești, Făgăraș, Brazi, Borzești, Pitești, fire și fibre sintetice la Botoșani, Săvinești, Roman, Iași. Industria chimică și industria celulozei și hârtiei sunt reprezentate prin numeroase centre în toată țara. Se produc medicamente și produse cosmetice, coloranți, vopsele și detergenți.

În cadrul industriei materialelor de construcții se produce ciment, sticlă și articole din sticlărie, ceramică pentru construcții, prefabricate, var. Principalele întreprinderi de ciment se află la Bicaz, Brașov, Fieni, Comarnic, Turda. Sticlă se produce și se prelucrează la București, Mediaș, Târnăveni, Dorohoi, Turda, Avrig, Calarasi.

Industria de prelucrare a lemnului dispune de resurse forestiere considerabile. În combinatele de prelucrare a lemnului se produc plăci aglomerate, fibrolemnoase, furnire, placaje, mobilă. Cele mai importante unități se află în zonele montane și submontane, la Suceava, Bistrița, Focșani, Pitești, Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu, Arad, Târgu Mureș, Reghin, Satu Mare, București, Brăila și Constanța.

Industriile ușoară și alimentară au tradiție în România, deoarece există importante baze de materii prime autohtone. Importante sunt industria bumbacului, industria de prelucrare a lânii, a confecțiilor și tricotajelor la București, Botoșani, industria zahărului, a uleiurilor, a vinurilor, a panificației.

Industria ușoară din România a fost afectată de contextul internațional. Data de 1 ianuarie 2005 a adus pe plan mondial o măsură preconizată încă din 1995: abolirea totală a sistemului cotelor la importurile de textile.

Industria energetică în România, Energia electrică în România, Industria petrolului în România și Gazele naturale în România.

Consumul de energie al României în anul 2005 a fost de 40,5 milioane tep (tone echivalent petrol), din care:

36,4% - gaze naturale 25,1% - țiței și derivați petrolieri 22,4% - cărbune și cocs 16,1% - hidro și altele

Producția de energie electrică a României a fost de aproximativ 62 TWh în anul 2006 la o putere instalată de 17.630 MW. Din această producție, 58,09% a fost realizată pe bază de combustibili fosili, 32,02% în hidrocentrale, 9,20% - nucleară și 0,68% - alte surse convenționale.

(Săptamânile 25.05 -12.06)România în lume

Granițele Romaniei

Nord: Ucraina Vest: Ungaria Sud-Vest: Serbia Sud: Bulgaria Sud-Est: Marea Neagră Est: Republica Moldova

Teren

Câmpia Transilvaniei este separată de Podișul Moldovei prin Carpații Orientali și de Câmpia Română prin Carpații Meridionali (Alpii Transilvaniei).

Extremele altitudinii

cel mai jos punct: Marea Neagră, 0 m cel mai înalt punct: Vârful Moldoveanu, 2.544 m

Extremele geografice

cel mai vestic punct: Beba Veche, Timiș (20°17′58″E) cel mai sudic punct: Zimnicea, Teleorman (43°39′12″N) cel mai estic punct: Sulina, Tulcea (29°39′10″E) cel mai nordic punct: Horodiștea, Botoșani (48°14′41″N)

Resurse naturale

petrol (resurse în scădere), cherestea, gaze naturale, cărbune, sare, teren arabil, energie hidraulică.

Folosirea terenurilor

teren arabil: 41% semănături permanente: 3% pășuni permanente: 21% păduri: 29% altele: 6% (estimativ, 1993)

Riscuri naturale - cutremure mai severe în sud și sud-est; structurile geologice și climatul provoacă alunecări de teren; inundatții frecvente în nordul și vestul țării.

Mediu înconjurător - probleme curente eroziune a solului și degradare; poluare a apei; poluare a aerului în sud din motive industriale; contaminare a Deltei Dunării

Mediu înconjurător - înțelegeri internaționale

părtașă la: Poluarea Aerului, Tratatul Antarctic, Biodiversitate, Schimbarea Climatului, Deșertificare, Specii pe cale de Dispariție, Modificări ale Mediului Înconjurător, Risc de Dezastru Natural, Legea Mării, Interzicerea Testului Nuclear, Protejarea Stratului de Ozon, Poluarea provocată de Vase, Delte

semnate, dar încă nu ratificate: Poluarea Aerului - Poluanți Organici Persistenți, Protocolul pentru Mediul Antarctic, Protocolul de la Kyoto pentru Schimbarea Climatului