sandamariaardeleanu.files.wordpress.com · Web viewRestul de trei sferturi dintre respondenţi...
56
Absolvenţii recenţi de învăţământ superior şi integrarea lor pe piaţa muncii 1
Transcript of sandamariaardeleanu.files.wordpress.com · Web viewRestul de trei sferturi dintre respondenţi...
Absolvenţii recenţi de învăţământ superior şi
integrarea lor pe piaţa muncii
1
“Dezvoltarea unui sistem operaţional al calificărilor din învăţământul superior din România - DOCIS”
Editor: UECNCFPA
Data publicării: noiembrie 2010
“Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României”
2
COORDONATE PROMOTORUNITATEA EXECUTIVĂ A
CONSILIULUI NAŢIONAL AL CALIFICĂRILOR ŞI AL FORMĂRII PROFESIONALE A ADULŢILOR
UECNCFPA
Piaţa Valter Mărăcineanu nr. 1 - 3, Intrarea B, etaj 2, cam. 164-166, Sector 1, 010155, Bucureşti Tel: + 40 (21) 315 78 46,
Fax: + 40 (21) 315.78.55Secretariat proiect DOCIS
Bd. Schitu Măgureanu nr. 1, Sector 5, 050025, BucureştiTel.: +40(21) 313 00 50Fax: +40(21) 313 00 53
Pentru mai multe informaţii vă recomandăm contactarea managerului de proiect:
Prof.dr. Sorin Eugen ZAHARIA
E-mail-uri:[email protected]
“Dezvoltarea unui sistem operaţional al calificărilor din învăţământul superior din
România - DOCIS”
Editor: UECNCFPA
Data publicării: noiembrie 2010
Absolvenţii recenţi de învăţământ superior şi integrarea lor pe piaţa muncii
-rezumat-
Autori Raport: Bogdan Voicu, Claudiu Tufiş, Mălina Voicu
Consultanţi: Mircea Miclea, Lazăr Vlăsceanu,
Sorin Eugen Zaharia, Maria Apostol
3
Cuprins
I.Ce este esenţial? 5
II. Ce aduce nou acest studiu? 7
III. Câteva rezultate importante 10
IV. Proiectul DOCIS 38
Instrumente comune pentru învăţământul superior şi piaţa muncii
4
I. Ce este esenţial?
1. În găsirea primului job, competenţele transversale sunt mult mai importante decât cele specifice. Atât pentru absolvenţi cât şi pentru recrutori, competenţele specifice, dobândite în cadrul programelor de studii, sunt importante, însă ocupă un loc secundar faţă de cele transversale.
2. La nivelul întregului eşantion, absolvenţii consideră că mai mult de jumătate (55%) dintre cunoştinţele şi abilităţile de care au nevoie la locul de muncă au fost dobândite sau deprinse chiar la locul de muncă, aproximativ o treime (32%) au fost dobândite în facultate, iar 14% au fost dobândite în alte împrejurări.
3. Majoritatea angajatorilor consideră că studenţii ar trebui să fie deja specializaţi în momentul obţinerii diplomei de licenţă.
4. Pentru 76% dintre angajatori nu contează dacă un posibil angajat are doar diplomă de licenţă sau are şi diplomă de master.
5. 74% dintre angajatori declară că au angajați studenţi la nivel de licenţă şi 55% că au studenţi la master.
6. Atât angajatorii cât şi absolvenţii consideră că, în momentul de faţă, sistemul de învăţământ superior reuşeşte să furnizeze absolvenţilor cunoştinţele teoretice de care aceştia au nevoie, nu însă şi abilităţile practice. Există o diferenţă între ceea ce oferă facultăţile şi cerinţele de la locul de muncă.
7. Angajatorii sunt de acord cu afirmaţia că în învăţământul românesc actual există prea multe programe de studii.
5
8. Angajatorii sunt mai degrabă interesaţi de competenţele pe care le au absolvenţii şi de experienţa anterioară de lucru şi mai puţin de specializarea absolvită sau de prestigiul universităţii.
9. Venitul lunar mediu net al unui absolvent de studii superioare din ultimii 5 ani este de 1087 Ron.
10. Trei sferturi dintre absolvenţii recenţi intervievaţi (72%) au simţit nevoia să urmeze „cursuri de formare / pregătire profesională / specializare”. 11. În medie, aproape două treimi dintre respondenţi au urmat un curs de formare continuă, altul decât cel de tip formare iniţială de nivel universitar (master, doctorat) sau de tip autodidact.
12. Aproape jumătate dintre angajatorii intervievaţi raportează comportamente de implicare în formarea continuă, prin organizarea de traininguri pentru proprii lor angajaţi.
13. Piaţa de formare continuă post-universitară este însă aproape complet neexplorată de universităţi, extrem de puţin interesate în a oferi astfel de servicii.
14. 18% dintre angajatori cred că în cursurile de formare ar trebui reluate lucruri ce ar fi trebuit studiate mai temeinic în facultate. 43% spun că ar trebui studiate lucruri suplimentare faţă de ceea ce se poate studia în facultate, iar 14% optează pentru specializarea într-o calificare nouă.
15. Aproape două treimi dintre recrutori (64%) se aşteaptă ca peste cinci ani proporţia absolvenţilor de studii superioare pe care îi plasează în firme din Uniunea Europeană să fie mai mare, în timp ce doar 9% consideră că proporţia se va reduce.
6
II. Ce aduce nou acest studiu?
II.1 Context
Raportul de faţă îşi propune să discute despre absolvenţii recenţi de învăţământ superior din România. În centrul atenţiei stau traiectoriile pe care aceştia le au pe piaţa muncii, tipul de munci pe care le prestează, legătura dintre activitatea profesională și cele studiate în facultate, atât din punct de vedere al nivelului de calificare necesar, cât și în ce priveşte domeniul de activitate și specializarea îngustă.
Raportul răspunde unui context mai larg care include expansiunea până la masificare a învățământului universitar, discuţia despre relevanţa diplomelor universitare și relativa rămânere în urmă a societăţii româneşti în ce priveşte accesul la formarea terţiară. Expansiunea curentă a învăţământului superior este adesea etichetată drept benefică pentru societate. Ea conduce la o populaţie competentă profesional, cu o productivitate crescută, împărtăşind orientări valorice către autonomie și creativitate, capabilă să contribuie la un progres tehnologic și social accelerat. Pe de altă parte însă apar controverse legate de calitatea specializării și, implicit, de eficienţa utilizării resurselor financiare alocate către educaţia superioară. (Garcia-Espejo & Ibañez, 2006; Karakaya et al, 2007; Korka, coord., 2009; Kyvik, 2009; Müller & Gangl, eds. 2004; Machin & McNally, 2007; di Pietro & Urwin, 2006; Sloane et al., 1999; Teichler, ed. 2007; Vlăsceanu et al, 2009)
Faţă de alte studii sociologice realizate în România, cercetarea de faţă aduce în plus ideea nevoii de a compara între programe de studii (specializări). Am dorit să aflăm în ce măsură apare variaţie în ce priveşte angajabilitatea absolvenţilor celor 325 de specializări de la nivelul licenţă specificate de HG 625/2008. Prin urmare am dorit ca, pe de o parte, să dispunem de un eşantion care să includă cât mai multe specializări posibile, iar pe de altă parte numărul de respondenţi proveniţi din aceste programe de studii să fie cât mai mare.
II.2 Principalele întrebări
Ce se petrece cu absolvenţii după finalizarea studiilor? În ce măsură folosesc pe piaţa muncii achiziţiile din facultate? Sunt banii (publici și privaţi) cheltuiţi în aşa fel încât absolvenţii să constituie
o resursă umană care să pună în mişcare o economie de calitate?
7
II.3 Principalele surse de date exploatate în acest raport
Studiu cantitativ realizat prin aplicarea de chestionare unui eşantion naţional de absolvenţi recenţi
Studiu cantitativ realizat prin aplicarea de chestionare unui eşantion naţional de angajatori
Studiu cantitativ realizat prin aplicarea de chestionare unui eşantion de disponibilitate de recrutori
Două discuţii de grup cu recrutori
Datele colectate permit descrierea situaţiei curente a absolvenţilor recenţi, schiţarea modului în care studiile universitare contribuie la integrarea pe piaţa muncii, precum și realizarea de mini-proiecţii despre tendinţele următorilor ani.
II.4 Metodologie de lucru
Raportul de faţă valorifică rezultatele a trei sondaje realizate la nivel naţional. Prima cercetare implică absolvenţi de universitate din ultimii cinci ani (2004-2009), a doua se referă la angajatori de absolvenţi de învăţământ superior, iar a treia este o investigaţie a opiniilor angajaţilor din agenţii de recrutare a personalului şi plasare a forţei de muncă (etichetaţi la modul general drept „recrutori”). Informaţiile cantitative furnizate de eşantionul de recrutori sunt dublate de cele produse prin două sesiuni de interviuri de grup.
A. Proiectarea cercetării: realizarea efectivă a eşantionului
1. Caracteristicile eşantionului de angajatoriIniţial a fost selectat un eşantion de angajatori, iar aceştia au fost solicitaţi să ofere date
de contact pentru absolvenţii recenţi care se aflau printre angajaţii lor. Acestora din urmă li s-a aplicat chestionarul, fiind totodată solicitaţi să ofere alte adrese de contact ale colegilor. Pentru specializările în care erau puţine răspunsuri primite, AB Research, agenţia de colectare a datelor ce a realizat cercetarea, a apelat la liste furnizate de universităţi. În plus, pentru a completa numărul de chestionare până către 5000 de răspunsuri valide şi a numărului programelor de studiu cu minim 12 răspunsuri până la minimum 250 de specializări, AB Research a apelat şi la alte surse de contacte, furnizate de operatori de telefonie mobilă, bănci, asociaţii studenţeşti şi de alumni.
8
Structura eşantionului după modul de recrutare al respondentului
Mod recrutare subiect Număr chestionare valide* Procent
De la angajator 907 16%Recomandat de alt subiect 2346 42%De la facultate 1462 26%Alte surse 861 15%
Total 5576 100%*cifrele constituie frecvențele absolute neponderate.
În total au fost chestionaţi 5576 absolvenţi recenţi. Pentru aceasta însă au fost contactaţi peste 26.000, rata de răspuns plasându-se în jurul a 25%.
2. Caracteristicile eşantionului de angajatoriEşantionul de angajatori include 4000 de respondenţi, selectaţi probabilistic din liste ale
firmelor înregistrate în România.
Eşantionul rezultat are o structură similară cu cea a altor eşantioane de angajatori realizate în aceeaşi perioadă, reflectând prin urmare distribuţiile probabile ale populaţiei de angajaţi în funcţie de dimensiunea angajatorului şi modul de organizare (public/privat), încrucişări ale acestora, precum şi localizarea geografică. Pe ansamblu, aceste caracteristici fac eşantionul de angajatori să fie socotit ca fiind unul reprezentativ la nivel naţional.
Pentru aplicarea celor 4.000 de chestionare, raportul AB Research a raportat apelarea a „30.000 de companii, rata medie de succes fiind de 1 chestionar din 8 firme apelate.”
3. Caracteristicile eşantionului de recrutoriConform raportului tehnic al AB Research, la ONRC sunt înregistrate în total 2137 de
firme cu activităţi de tipul recrutării de personal (cod CAEN 7810, 7820). Dintre acestea însă, doar 478 pot fi identificate prin date de contact (telefon, adresă completă sau mail).
Estimarea AB Research este că maxim 300 dintre aceste firme realizează în realitate activitate de recrutare de forţă de muncă: „27% au declarat că nu mai activează în domeniu sau şi-au încetat definitiv activitatea. De asemenea aproximativ 25% din firme nu au putut fi contactate telefonic sau pe mail. Au fost realizate interviuri cu 120 de agenţii de recrutare.
B. Discuţiile de grup cu recrutori
În afara celor trei cercetări cantitative, o echipa de experţi din cadrul proiectului a realizat şi două discuţii de grup cu recrutori, menite să aducă informaţie suplimentară despre reprezentările acestora în ceea ce priveşte integrarea pe piaţa muncii a absolvenţilor recenţi. Discuţiile au fost realizate cu recrutori din Bucureşti, respectiv Sibiu.
9
III. Câteva rezultate importante
C. Situaţia curentă
1. Integrarea absolvenţilor pe piaţa muncii
Integrarea absolvenţilor pe piaţa muncii are loc în primele luni după absolvire, timpul mediu necesar pentru găsirea primului job fiind de 4 luni. Există domenii în care absolvenţii îşi găsesc un loc de muncă mai rapid, cum ar fi arhitectura sau ştiinţele economice. Intrarea cea mai lentă pe piaţa muncii o au absolvenţii de ştiinţele naturii şi silvicultură.
Figura 1 Numărul mediu de luni necesare pentru găsirea primului loc de muncă în conformitate cu nivelul de studii, după absolvirea facultăţii, în funcţie de domeniu
0 1 2 3 4 5 6 7
Stiinte ale naturii
Stiinte agricole si s ilvice
Stiinte exac te
Drept
Medic ina veterinara
Arte
Sanatate
Educatie fizica si sport
Stiinte umaniste
Stiinte ingineresti
Stiinte soc iale s i politice
Stiinte economice
Arhitec tura si urbanism
Total esantion
1. Competenţe transversale vs competenţe profesionale. Importanţa lor la locul de muncă
Competenţele care se dovedesc utile pentru prima angajare sunt cele de tip transversal, atât absolvenţii cât şi recrutorii subliniind importanţa acestora pentru intrarea pe piaţa muncii. Numai în cazul ştiinţelor medicale absolvenții consideră competenţele specifice mai importante decât cele transversale pentru încadrarea în muncă. Absolvenţii din ultimii cinci ani consideră că modul de prezentare la interviu şi personalitatea sunt factorii care au importanţa cea mai mare pentru a obţine primul job, acestea fiind urmate de specializare şi domeniul de studii, aşa cum rezultă din Figura 2. Recrutorii plasează competențele transversale de tipul cunoaşterea unei limbi străine şi abilităţile de lucru cu calculatorul ca având importanţă aproximativ egală cu modul de prezentare la interviu şi cu tipul de personalitate, conform datelor prezentate în Figura 3.
! Imaginea generală care rezultă din date indică faptul că, în găsirea primului job, competenţele transversale sunt mult mai importante decât cele specifice. Atât pentru absolvenţi cât şi pentru recrutori, competenţele specifice, dobândite în cadrul
10
programelor de studii, sunt importante, însă ocupă un loc secundar faţă de cele transversale. Inclusiv în timpul discuţiilor de grup cu recrutori, aceştia par să plaseze competențele transversale şi tipul de personalitate în plan superior faţă de abilităţile dobândite în cursul programelor de studii.
Figura 2 Percepţia angajaţilor asupra importanţei acordate de angajatori diferitelor competenţe, la prima angajare
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
Experiența de studii in străinătate
Reputația universităţii
Experiența de luc ru anterioara facultăţii
Stagiile de practica
Rezultatele la examenul de licența
Experiența de luc ru din timpul facultăţii
Cunoașterea de limbi străine
Utilizarea calculatorului
Recomandările de la terți
Spec ializarea
Domeniul de studii
Personalitatea
Modul de prezentare la interviu
Deloc important Putin important Nic i important, nic i neimportant Important Foarte important
Figura 3 Importanţa diferitelor competenţe pentru angajarea absolvenţilor în opinia recrutorilor
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
Cunoaşterea de limbi s trăine
Utilizarea calculatorului
Modul de prezentare la interviu
Personalitatea
Specializarea
Domeniul de studii
Recomandările de la terţi
Experienţa de lucru din timpul facultăţii
Experienţa de lucru anterioară facultăţii
Stagiile de practică
Experienţa de studii în străinătate
Rezultatele la examenul de licenţă
Reputaţia univers ităţii
Deloc important Putin important Nic i important, nic i neimportant Important Foarte important
11
Conform datelor prezentate în Figura 4, pentru toate domeniile de studii investigate, cu excepţia medicinii umane, competenţele transversale par să fie considerate mai importante de către absolvenţi la prima angajare, decât cele specifice. Mai mult, pentru domenii precum dreptul, ştiinţele economice, ştiinţele sociale şi politice, precum şi cele umaniste, datele sondajului indică o diferenţă mare între importanţa acordată competenţelor transversale şi cea acordată celor specifice. Domeniul sanitar are un specific aparte dat de faptul că prima angajare a absolvenţilor de medicină umană se face în baza unui examen de admitere la rezidenţiat în care se testează numai competenţele specifice dobândite în cadrul anilor de studii.
Figura 4 Percepţia angajaţilor asupra importanţei acordate de către angajatori, la prima angajare, competenţelor transversale şi specifice, în funcţie de domeniu
10 20 30 40 50 60 70 80
Educatie fizica si sport
Arte
Stiinte agricole si silvice
Sanatate
Stiinte umaniste
Stiinte sociale si politice
Drept
Stiinte exacte
Stiinte ingineresti
Stiinte ale naturii
Stiinte economice
Arhitectura si urbanism
Medicina veterinara
competente transversale competente specifice
2. Opiniile absolvenţilor despre pregătirea pentru locul de muncă
3.1 Sursa cunoştinţelor şi abilităţilor necesare la locul de muncăTabelul 1 prezintă date despre cum percep absolvenţii modul în care au fost pregătiţi de
facultate pentru intrarea pe piaţa muncii. La nivelul întregului eşantion, 55% dintre absolvenţi consideră în mare sau în foarte mare măsură că au obţinut abilităţile necesare pentru îndeplinirea responsabilităţilor de la locul de muncă. Jumătate dintre absolvenţi consideră că stagiile de practică desfăşurate în timpul facultăţii le-au fost utile în activitatea de după absolvire. Majoritatea absolvenţilor (86%) consideră că au învăţat meserie mai degrabă la locul de muncă şi nu la facultate.
Raportat la domeniul în care şi-au obţinut licenţa, se remarcă, şi în acest caz, cei din domeniile ştiinţelor economice, care sunt mai nemulţumiţi decât restul absolvenţilor de calitatea
12
pregătirii primite în timpul facultăţii. Absolvenţii din domeniile arte, arhitectură şi urbanism sau sănătate sunt, şi în acest caz, mai mulţumiţi decât restul de modul în care facultatea urmată i-a pregătit pentru cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească la locul de muncă actual.
Tabelul 1 Opiniile absolvenţilor privind pregătirea pentru locul de muncă (% de acord în mare sau foarte mare măsură)
Am obţinut abilităţile necesare
pentru locul de muncă
Stagiile de practică mi-au fost utile
Am învăţat meserie mai degrabă la
locul de muncă
VârstaSub 25 ani 49% 48% 85%25-30 ani 57% 52% 86%Peste 30 ani 68% 56% 88%
Venit
Sub 230 lei 51% 48% 81%240-990 lei 62% 52% 84%1000-1475 lei 61% 58% 87%Peste 1500 lei 56% 53% 88%
Tip firmă
De stat / bugetar 75% 64% 83%Privat românesc 53% 48% 89%Privat internaţional 46% 40% 90%ONG 53% 55% 93%Alt tip 45% 51% 71%
Job în specializarea absolvită
Nu 45% 42% 84%Da 66% 60% 87%
Job în domeniu conex specializării
Nu 56% 51% 85%Da 52% 46% 91%
Domeniu licenţă
Ştiinţe exacte 52% 52% 80%Ştiinţe ale naturii 53% 51% 82%Ştiinţe umaniste 51% 48% 88%Drept 64% 51% 87%Ştiinţe sociale şi politice 56% 51% 84%
Ştiinţe economice 49% 44% 90%Arte 71% 69% 73%Arhitectură şi urbanism 76% 63% 61%
Educaţie fizică şi sport 47% 45% 76%
Ştiinţe agricole şi silvice 65% 56% 82%
Ştiinţe inginereşti 55% 52% 86%Medicină veterinară 61% 63% 86%Sănătate 81% 91% 86%
Total 55% 51% 86%
13
Absolvenţii au fost rugaţi să indice ce proporţie din cunoştinţele şi abilităţile care le sunt necesare la locul de muncă au fost deprinse la locul de muncă, în facultate sau în alte împrejurări. Răspunsurile la această întrebare sunt prezentate în Tabelul 2.
! La nivelul întregului eşantion, absolvenţii consideră că mai mult de jumătate (55%) dintre cunoştinţele şi abilităţile de care au nevoie la locul de muncă au fost deprinse chiar la locul de muncă, aproximativ o treime (32%) au fost deprinse în facultate, iar 14% au fost deprinse în alte împrejurări.
Comparativ cu restul absolvenţilor, cei care lucrează în domeniul privat, cei care lucrează în firme mari şi cei care au diplomă de licenţă în ştiinţe economice consideră că au deprins mai multe cunoştinţe şi abilităţi la locul de muncă. Printre cei care consideră că o proporţie mai mare de cunoştinţe şi abilităţi necesare la locul de muncă au fost deprinse în timpul facultăţii se numără absolvenţii care lucrează în firmele de stat / bugetare şi cei care au diplomă de licenţă în domeniile: ştiinţe exacte, arte, arhitectură şi urbanism, educaţie fizică şi sport, medicină veterinară sau sănătate.
Tabelul 2 Opiniile absolvenţilor privind sursa cunoştinţelor şi abilităţilor necesare la locul de muncă
La locul de muncă
În facultate
În alte împrejurări
VârstaSub 25 ani 52% 34% 15%25-30 ani 55% 32% 14%Peste 30 ani 58% 31% 13%
Venit
Sub 230 lei 45% 38% 18%240-990 lei 55% 33% 13%1000-1475 lei 56% 33% 12%Peste 1500 lei 60% 29% 12%
Tip firmă
De stat / bugetar 53% 37% 11%Privat românesc 59% 29% 12%Privat internaţional 60% 27% 14%ONG 54% 32% 17%Alt tip 43% 33% 24%
Mărime firmă
Microîntreprindere 55% 32% 14%Firmă mică 57% 31% 13%Firmă mijlocie 56% 33% 12%Firmă mare 60% 28% 13%
Domeniu licenţă
Ştiinţe exacte 52% 37% 13%Ştiinţe ale naturii 53% 33% 15%Ştiinţe umaniste 53% 34% 15%Drept 54% 33% 13%Ştiinţe sociale şi politice 53% 33% 15%
Ştiinţe economice 59% 28% 14%Arte 44% 40% 18%Arhitectură şi 45% 48% 9%
14
urbanismEducaţie fizică şi sport 44% 38% 17%
Ştiinţe agricole şi silvice 56% 34% 13%
Ştiinţe inginereşti 56% 31% 14%Medicină veterinară 53% 39% 13%Sănătate 53% 41% 9%
Total 55% 32% 14%
2.2 Cunoştinţe teoretice, abilităţi practice
Dacă datele din tabelul anterior privesc, în general, sursa cunoştinţelor dobândite şi abilităţilor dobândite, datele din Tabelul 3 arată măsura în care absolvenţii consideră că abilităţile practice şi cunoştinţele teoretice pe care le deţin în prezent au fost dobândite prin programul de studii urmat. La nivelul întregului eşantion, absolvenţii consideră că două treimi din cunoştinţele teoretice şi o treime din abilităţile practice pe care le deţin au fost dobândite sau deprinse prin programul de studii urmat. Aceste date confirmă imaginea prezentată anterior, cea a unui sistem de învăţământ superior care îi pregăteşte mai degrabă teoretic decât practic pe studenţi. Tabelul 3 Opiniile absolvenţilor privind măsura în care programul de studii i-a ajutat să obţină cunoştinţele teoretice şi abilităţile practice pe care le deţin în prezent
Cunoştinţe teoretice Abilităţi practice
Venit
Sub 230 lei 68% 29%240-990 lei 67% 31%1000-1475 lei 64% 33%Peste 1500 lei 62% 32%
Tip firmă
De stat / bugetar 63% 35%Privat românesc 65% 30%Privat internaţional 63% 29%ONG 56% 35%Alt tip 59% 35%
Mărime firmă
Microîntreprindere 64% 30%Firmă mică 65% 31%Firmă mijlocie 64% 33%Firmă mare 63% 31%
Domeniu licenţă
Ştiinţe exacte 64% 34%Ştiinţe ale naturii 61% 38%Ştiinţe umaniste 66% 30%Drept 70% 25%Ştiinţe sociale şi politice 64% 32%
Ştiinţe economice 66% 28%
15
Arte 46% 54%Arhitectură şi urbanism 64% 41%
Educaţie fizică şi sport 53% 42%
Ştiinţe agricole şi silvice 59% 33%
Ştiinţe inginereşti 65% 31%Medicină veterinară 68% 32%Sănătate 58% 40%
Total 65% 31%
! Atât angajatorii cât şi absolvenţii consideră că, în momentul de faţă, sistemul de învăţământ superior reuşeşte să furnizeze absolvenţilor cunoştinţele teoretice de care aceştia au nevoie, nu însă şi abilităţile practice.
Reprezentările absolvenţilor sunt diferite în ce privește cele deprinse în facultate și ceea ce se cere pe piaţa muncii (Figura 5). Practic, pentru majoritatea celor 18 elemente testate, absolvenţii evaluează o nevoia mai mare decât gradul de formare a acestora.
Figura 5. Nevoia de a stăpâni abilități, competenţe, cunoștințe la locul de muncă și gradul în care programele de studiu contribuie la formarea acestora: reprezentări ale absolvenților recenţi
3,6
3,7
3,2
4,1
4,0
4,1
3,5
2,9
3,1
2,9
3,3
4,5
4,1
3,8
3,9
3,1
3,7
4,0
3,7
3,2
3,0
2,8
3,0
3,3
3,3
3,3
3,2
2,9
3,0
3,1
3,5
3,4
2,8
3,2
2,8
3,2
3,1
3,1
5,0 4,0 3,0 2,0 1,0 ,0 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0
indicele general
limbă străină
computerul şi tehnologia contemporană
a acţiona autonom
a se organiza la locul de muncă
a conduce o echipă
a lucra în echipă
Capacitatea de comunicare
a argumenta convingător
Creativitatea
Spiritul critic
Gândirea analitică
a sintetiza informaţiile primite
a învăţa din experienţa de la locul de muncă
a aplica procedurile folosite la locul de muncă
a înţelege procedurile folosite la locul de muncă
Cunoaşterea altor domenii conexe
Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea limbajului specific
A fi pregătit în specializarea îngustă a postului
necesitate formare
3. Cine este responsabil pentru asigurarea corespondenţei dintre pregătirea studenţilor şi cerinţele locului de muncă?
16
Figura 6 prezintă opiniile angajatorilor şi ale recrutorilor cu privire la actorul care ar trebui să fie principalul responsabil pentru deţinerea de către absolvenţi a tuturor cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor necesare pentru a corespunde cerinţelor de la locul de muncă.
!Doar aproximativ un sfert dintre angajatori (27%) şi recrutori (23%) consideră că principala responsabilitate ar trebui să aparţină angajatorilor.
Restul de trei sferturi dintre respondenţi împărţind responsabilitatea între facultăţi şi studenţi, o proporţie ceva mai mare (în special în cazul recrutorilor) considerând că facultăţile ar trebui să aibă responsabilitatea corelării pregătirii studenţilor cu cerinţele locului de muncă.
Figura 6 Opinii privind responsabilitatea pentru asigurarea corespondenţei dintre pregătirea studenţilor şi cerinţele locului de muncă
4. Ce fel de pregătire îşi doresc angajatorii pentru absolvenţi?
1.1 Preferinţa pentru o anumită facultate
17
În tabelul 4 este prezentat procentul angajatorilor care declară că ar prefera ca absolvenţii pe care vor să îi angajeze să provină de la o anumită facultate sau universitate. La nivelul întregului eşantion, aproape 20% din firme au o astfel de preferinţă, în timp ce 80% declară că nu au nicio preferinţă legată de facultatea sau universitatea din care provine studentul.
Tabelul 4 Preferinţa pentru o anumită facultate
Da Nu
Tip firmă
De stat / bugetară 26% 74%Privată românească 16% 84%Privată internaţională 19% 81%Alt tip 24% 76%
Mărime firmă
Microîntreprindere 17% 83%Firmă mică 16% 84%Firmă mijlocie 22% 78%Firmă mare 25% 75%
Absolvenţi angajaţi în ultimii trei ani
Nici unul 17% 83%1 - 2 absolvenţi 17% 83%3 - 5 absolvenţi 19% 81%6 - 10 absolvenţi 22% 78%11+ absolvenţi 28% 72%
Regiune de dezvoltare
Bucureşti Ilfov 21% 79%Centru 19% 81%Nord Est 15% 85%Nord Vest 28% 72%Sud Est 12% 88%Sud Vest Oltenia 20% 80%Sud Muntenia 19% 81%Vest 17% 83%
Total Angajatori 19% 81%Recrutori 33% 67%
1.2 Preferinţa pentru nivelul de studii ! Pentru 76% dintre angajatori nu contează dacă un posibil angajat are doar
diplomă de licenţă sau are şi diplomă de master. 17% dintre angajatori declară că dintre doi candidaţi similari l-ar angaja pe cel cu diplomă de master, în timp ce 7% declară că l-ar angaja pe cel cu diplomă de licenţă.
18
Tabelul 5 Preferinţa pentru nivelul de studii
Master Indiferent Licenţă
Tip firmă
De stat / bugetară 25% 69% 6%Privată românească 15% 77% 8%Privată internaţională 18% 73% 9%Alt tip 10% 79% 12%
Mărime firmă
Microîntreprindere 16% 76% 9%Firmă mică 16% 78% 6%Firmă mijlocie 18% 73% 9%Firmă mare 22% 70% 8%
Absolvenţi angajaţi în ultimii trei ani
Nici unul 16% 78% 7%1 - 2 absolvenţi 15% 78% 8%3 - 5 absolvenţi 20% 74% 6%6 - 10 absolvenţi 22% 72% 6%11+ absolvenţi 21% 64% 15%
Regiune de dezvoltare
Bucureşti Ilfov 18% 75% 8%Centru 19% 74% 7%Nord Est 15% 76% 9%Nord Vest 19% 70% 11%Sud Est 10% 82% 8%Sud Vest Oltenia 17% 78% 5%Sud Muntenia 21% 72% 7%Vest 19% 75% 5%
Total Angajatori 17% 76% 7%Recrutori 26% 71% 3%
Tabelul 6 Preferinţa pentru nivelul de studii, în funcţie de domeniu
Master
Indiferent
Licenţă
Agricultură, silvicultură, pescuit 20% 71% 9%Industria extractivă şi prelucrătoare 15% 77% 8%Producţie şi distribuţie energie, gaze, apă 4% 85% 11%
Construcţii 17% 74% 9%Comerţ 15% 76% 9%Transport 19% 74% 7%Hoteluri şi restaurante 12% 78% 10%IT&C 20% 69% 11%Financiare, asigurări, imobiliare 10% 82% 8%Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice 15% 80% 5%
Servicii administrative şi de suport 13% 81% 6%Administraţie publică, educaţie, sănătate, cultură 19% 80% 1%
Alte servicii 22% 76% 3%Total 17% 76% 7%
Datele arată că aproximativ trei sferturi dintre angajatori nu au preferinţe legate de tipul de facultate, de nivelul de studii sau de facultatea absolvită. Pe de altă parte, majoritatea angajatorilor care au astfel de preferinţe se îndreaptă, în mod clar, către absolvenţii facultăţilor
19
de stat şi către absolvenţii programelor de master, în defavoarea absolvenţilor facultăţilor private sau a celor care au doar o diplomă de licenţă.
! Datele prezentate în această secţiune arată un prim conflict între piaţa muncii şi sistemul de învăţământ superior.
! Deşi sistemul de învăţământ superior actual este construit astfel încât studenţii să fie specializaţi în domeniul de studiu doar la momentul absolvirii masterului, majoritatea angajatorilor consideră că studenţii ar trebui să fie deja specializaţi la momentul obţinerii diplomei de licenţă.
D. Evaluare globală a studiilor
1. Evaluarea sistemului de învăţământ superior din RomâniaÎn această secţiune sunt prezentate opiniile angajatorilor, ale recrutorilor şi ale absolvenţilor
cu privire la calitatea sistemului de învăţământ. Figura 7, reprezintă modul în care cele trei categorii de respondenţi (absolvenţi, angajatori şi recrutori) evaluează, în general, calitatea sistemului de învăţământ superior din România.1 Recrutorii sunt cei mai critici cu privire la calitatea sistemului: 13% dintre aceştia consideră că sistemul de învăţământ superior din România este slab şi doar 22% consideră că acesta este bun. Spre deosebire de recrutori, doar 5% dintre angajatori consideră că sistemul de învăţământ superior este slab, în timp ce 29% consideră că acesta este bun. Evaluările studenţilor se situează între cele ale recrutorilor şi cele ale angajatorilor: un sfert dintre studenţi consideră că sistemul este bun şi doar puţin sub 10% consideră că sistemul este slab. Media evaluărilor date de recrutori este 6, cea a evaluărilor absolvenţilor este 6,3, iar cea a evaluărilor angajatorilor este 6,6.
Figura 7 Evaluarea sistemului de învăţământ superior din România
1.2 Opiniile angajatorilor
1 Variabila a fost măsurată pe o scală de zece puncte, de la 1 – „foarte slab” la 10 – „foarte bun.” Valorile 1-3 au fost recodificate în categoria „slab,” valorile 4-7 au fost recodificate în categoria „mediu,” iar valorile 8-10 au fost recodificate în categoria „bun.”
20
Datele din Tabelul 7 prezintă scorurile medii ale opiniei angajatorilor cu privire la diferite aspecte ale sistemului de învăţământ superior din RomâniaTabelul 7 Opiniile angajatorilor privind aspecte ale sistemului de învăţământ
Învă
ţăm
ântu
l rom
ânes
c ar
e:0
– pr
ea p
uţin
e sp
ecia
lizăr
i10
– p
rea
mul
te s
peci
aliz
ări
Ate
nţie
aco
rdat
ă de
facu
ltăţi
preg
ătiri
i pen
tru
locu
l de
mun
că:
0 –
prea
puţ
ină
10 –
pre
a m
ultă
Prog
ram
ele
de s
tudi
u ar
treb
ui
să o
fere
o p
regă
tire:
0 –
gene
ralis
tă10
- sp
ecia
lizat
ă
Stud
iile
univ
ersi
tare
sun
t bun
e câ
nd a
bsol
venţ
ii:0
– se
ada
ptea
ză la
oric
e jo
b10
– s
unt c
alifi
caţi
într
-un
job
Tip firmă
De stat / bugetară 6,5 3,2 7,6 6,6
Privată românească 6,1 2,6 7,5 6,1
Privată internaţională 5,7 2,7 7,2 6,0
Alt tip 5,7 2,9 7,6 6,5
Mărime firmă
Microîntreprindere 5,8 2,6 7,3 6,4
Firmă mică 6,3 2,7 7,6 6,3
Firmă mijlocie 6,2 2,7 7,5 6,0
Firmă mare 5,7 2,6 7,3 6,4
Absolvenţi angajaţi în ultimii trei ani
Nici unul 6,6 2,8 7,6 6,3
1 - 2 absolvenţi 6,2 2,7 7,5 6,1
3 - 5 absolvenţi 6,1 2,5 7,7 6,3
6 - 10 absolvenţi 6,0 2,6 7,4 6,2
11+ absolvenţi 5,7 3,0 7,0 6,1
Regiune de dezvoltare
Bucureşti Ilfov 5,6 2,6 7,3 6,2
Centru 6,6 2,6 7,3 6,3
Nord Est 6,0 2,9 7,6 6,2
Nord Vest 6,5 3,7 6,9 6,1
Sud Est 6,3 2,5 7,8 6,0
Sud Vest Oltenia 6,3 2,8 7,8 6,4
Sud Muntenia 6,1 2,8 7,3 6,1
Vest 6,3 2,3 7,7 6,3
Total 6,2 2,7 7,5 6,2
! Cu un scor mediu de 6,2 angajatorii tind să fie de acord mai degrabă cu afirmaţia că în învăţământul românesc actual există prea multe programe de studii.
Astfel, datele prezentate în acest două tabele arată că angajatorii consideră că :
21
Sistemul de învăţământ superior actual are prea multe specializări. Facultăţile acordă prea puţină atenţie pregătirii pentru activitatea la locul de muncă. Programele de studii ar trebui să ofere o pregătire specializată. Ar fi mai bine ca absolvenţii să fie specializaţi pentru un loc de muncă specific.
1.3 Opinia absolvenţilor
Dacă până acum am discutat despre opiniile recrutorilor şi ale angajatorilor, restul datelor prezentate aici se referă la modul în care absolvenţii percep calitatea sistemului de învăţământ superior din România şi pregătirea pe care au obţinut-o în timpul studiilor universitare.
Un prim set de date (Tabel 8) se referă la modul în care absolvenţii evaluează sistemul de învăţământ superior din România şi facultatea pe care au absolvit-o. Ambele evaluări se fac pe o scală de zece puncte, de la 1 – „foarte slab/ă” la 10 – „foarte bun/ă”. La nivelul întregului eşantion, sistemul de învăţământ superior din România este evaluat uşor pozitiv (scor mediu 6,3), în timp ce facultatea absolvită primeşte un scor mediu uşor mai mare: 7,2. Astfel, absolvenţii par să fie mai degrabă mulţumiţi, dar nu foarte mult, de calitatea educaţiei primite.
Tabelul 8 Evaluările studenţilor privind sistemul de învăţământ superior şi facultatea absolvită
Sistemul de învăţământ Facultatea absolvită
SexMasculin 6,1 7,0Feminin 6,4 7,3
VârstaSub 25 ani 6,2 7,125-30 ani 6,2 7,1Peste 30 ani 6,8 7,8
Tip firmă
De stat / bugetar 6,9 7,8Privat românesc 6,1 7,0Privat internaţional 5,9 6,8ONG 5,6 7,1Alt tip 6,3 7,2
Mărime firmă
Microîntreprindere 6,1 7,0Firmă mică 6,4 7,3Firmă mijlocie 6,5 7,3Firmă mare 6,1 7,0
Job inferior calificăriiNu 6,5 7,3Da 6,0 7,0
Job în specializarea absolvităNu 6,1 7,0Da 6,5 7,4
Locuri de muncă de la absolvire
0 6,4 7,31 6,4 7,32 6,2 7,03 6,1 6,94+ 6,0 7,0
Domeniu licenţăŞtiinţe exacte 6,3 7,3Ştiinţe ale naturii 6,5 7,3Ştiinţe umaniste 6,1 7,1
22
Drept 6,3 7,2Ştiinţe sociale şi politice 6,3 7,2Ştiinţe economice 6,2 6,9Arte 6,8 8,1Arhitectură şi urbanism 7,1 8,3Educaţie fizică şi sport 6,8 7,8Ştiinţe agricole şi silvice 6,4 7,3Ştiinţe inginereşti 6,2 7,1Medicină veterinară 5,6 6,4Sănătate 7,0 7,7
Total 6,3 7,2
2. Cât de căutate sunt diferite specializări pe piaţa muncii?
Programe de studiu care conduc la angajarea în specializarea absolvită sunt în principal calculatoarele, matematica, construcţii civile şi industriale, teologie pastorală, medicină veterinară. Absolvenţii acestor specializări lucrează în proporție de peste 60% în joburi care sunt direct legate de specializarea absolvită. Dacă extindem lista şi la specializările pentru care avem rezultate tendenţiale, la cele de mai sus se adaugă: farmacia şi pedagogia în învăţământul şcolar şi preşcolar, pedagogia muzicală, informatica aplicată, instalaţii pentru construcții, tehnologia informaţiei şi inginerie economică în construcţii.
Programe de studiu care conduc la angajare în domenii conexe celui absolvit sunt: ştiinţe politice, relaţii internaţionale, comunicare şi relaţii publice, administrarea afacerilor, economia comerţului, turismului şi serviciilor, informatică economică, afaceri internaţionale, management, marketing, electronică aplicată, tehnologii şi sisteme în telecomunicaţii. Absolvenţii acestor specializări lucrează în proporție 30-45% în joburi conexe specializării absolvite. Dacă luăm în considerare şi declaraţiile referitoare la colegii de facultate pe listă se adaugă şi alte specializări din domeniul ştiinţelor socio-umane: sociologie, asistenţă socială, limbă şi literatură modernă, traducere şi interpretare, jurnalism.
Programe de studiu care conduc la angajare în domenii diferite de cel absolvit sunt: geografia turismului, limba şi literatura română, istorie, relaţii internaţionale şi studii europene, administraţie publică, administraţie europeană. Peste 40% din absolvenţii acestor specializări declară că lucrează în joburi care nu au legătură cu specializarea absolvită. Pentru această categorie de joburi nu avem informaţii referitoare la situaţia colegilor de facultate.
! Conform recrutorilor, angajatorii sunt mai degrabă interesaţi de competenţele pe care le au absolvenţii şi de experienţa anterioară de lucru şi mai puţin de specializarea absolvită sau de prestigiul universităţii. Departajarea candidaților pentru un anumit post se face în primul rând pornind de la experienţa de lucru anterioară, angajatorii fiind interesaţi de orice tip de experienţă de lucru indiferent de specializarea sau calificarea necesare jobului anterior. Astfel, sunt preferaţi cei care au lucrat încă din timpul facultăţii chiar în joburi din profilul diferite sau în poziţii slab calificate, cum ar fi cea de muncitor sau de chelner, vânzător.
23
E. Poziţia actuală pe piaţa muncii
1. Statusul actual al absolvenților studiilor de licenţă din ultimii 5 ani
Dintre absolvenţii incluşi în eşantionul studiului 67% sunt angajaţi şi 26% nu au un loc de muncă (această categorie incluzându-i atât pe şomeri, cât şi pe cei aflaţi în afara pieţei muncii din diferite motive). Conform datelor prezentate în Figura 8, doar 3%sunt probabil studenţi la o a doua facultate.
Figura 8 Statusul actual al absolvenților din ultimii 5 ani
Angajat67%
Patron1%
Liber-profesionist
3%Student3%
Fara loc de munca
26%
Pe total eşantion ponderea celor care îşi continuă studiile într-un program de master este de 27% (Figura 9), în timp ce doar 1% sunt patroni. Datele indică o pondere destul de ridicată a şomerilor în rândul absolvenţilor din ultimii 5 ani, 17% declarându-se şomeri. Dacă raportăm ponderea şomerilor într-o generaţie la momentul în care au absolvit facultatea, constatăm că după un an de la terminarea studiilor universitare ponderea şomerilor scade la aproximativ 10%.
Figura 9 În prezent sunteţi într-una din situaţiile următoare:
24
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30%
Urmati un program de master
Sunteti somer
Aveti mai multe locuri de munca
Aşa cum rezultă din Tabelul 9, există diferenţe semnificative între diferitele domenii de studiu în ceea ce priveşte statusul actual. Astfel, absolvenţii de ştiinţe exacte, economice şi inginereşti înregistrează rate mai mari ales participării la un program de master, dar şi ale şomajului autodeclarat, ceea ce ne face să credem că mare parte dintre cei care se declară şomeri urmează un program de master şi rămân în afara pieţei muncii pentru că îşi continuă studiile.
Tabelul 9 Statusul actual al absolvenţilor în funcţie de domeniu absolvit
Urmați un program de master
Sunteți șomer
Aveți mai multe locuri de munca
Științe exacte 39% 20% 2%Științe ale naturii 32% 19% 0%Științe umaniste 26% 16% 6%Drept 16% 12% 3%Științe sociale şi politice 31% 19% 4%Științe economice 35% 20% 3%Arte 22% 14% 10%Arhitectura şi urbanism 14% 13% 14%Educație fizica şi sport 10% 18% 0%Științe agricole şi silvice 26% 18% 1%Științe inginerești 32% 22% 2%
Medicina veterinara 9% 0% 0%
Sănătate 8% 4% 0%
2. Specializare şi domeniu de activitateIntegrarea pe piaţa muncii în specializarea absolvită sau într-o specializare conexă
depinde de domeniul de studii absolvit. Astfel, absolvenţii de arhitectură, medicină umana şi veterinară diferă semnificativ de restul eşantionului, fiind mult mai probabil să îşi găsească un
25
loc de muncă în specializarea absolvită. Restul absolvenţilor sunt omogeni din punctul de vedere al specializării în care îşi găsesc loc de muncă. Absolvenţii de ştiinţe economice este mai probabil să îşi găsească de lucru într-o specializare conexă, în timp ce cei de medicină se află la polul opus. Cei care au absolvit ştiinţele naturii, ştiinţe umaniste şi educaţie fizică şi sport îşi găsesc în măsură mai mare loc de muncă într-o specializare diferită, comparativ cu ceilalţi absolvenţi, aşa cum rezultă din Tabelul 10.
Tabelul 10 Număr mediu de locuri de muncă în specializarea absolvită, într-o specializare conexă sau într-una diferită de cea absolvită, în funcţie de domeniul de studii
Număr mediu de locuri de muncă în specializarea
absolvită
Număr mediu de locuri de muncă într-o specializare
conexă
Număr mediu de locuri de muncă în altă specializare
decât cea absolvităȘtiințe exacte 0,49 0,24 0,38Științe ale naturii 0,47 0,16 0,63Științe umaniste 0,43 0,29 0,62Drept 0,45 0,25 0,55Științe sociale şi politice 0,47 0,24 0,52Științe economice 0,47 0,41 0,47Arte 0,59 0,36 0,27Arhitectura şi urbanism 1,04 0,16 0,20Educație fizica si sport 0,46 0,13 0,64Științe agricole şi silvice 0,55 0,22 0,51Științe inginerești 0,55 0,26 0,46Medicina veterinara 1,04 0,21 0,13Sănătate 1,00 0,07 0,16
Motivele pe care le invocă absolvenţii, legate de ocuparea unui post într-o specializare diferită de cea absolvită,sunt legate în cea mai mare parte de lipsa de disponibilitate a unui post în domeniul specializării. Conform datelor din Tabelul 11, aproape 80% dintre absolvenţii care lucrează în alt domeniu invocă acest motiv, celelalte motive având mai degrabă o influenţă marginală asupra deciziei de angajare într-un anumit job.
Tabelul 11 Motive pentru care nu lucrează în domeniul absolvit, conform declaraţiilor absolvenţilor care nu lucrează în domeniul absolvit
Motiv ProcentNu am găsit un loc de muncă corespunzător acestei specializări. 78%
Am găsit un loc de muncă cu un salariu mai bun 17%
Am găsit un loc de muncă cu un program de lucru mai lejer 3%
Am găsit un loc de muncă în domeniul în care doream să muncesc 5%
Era greu de îmbinat programul de lucru cu viaţa de familie 1%
M-am înscris la un program de master / doctorat 2%
Nu îmi aducea nici o satisfacţie 4%
Nu aveam nici o şansă de a promova / avansa. 2%
Am fost concediat 2%
Total 114%Notă: întrebare cu răspuns multiplu (totalul răspunsurilor depăşeşte 100%)
26
Tabelul 12 Motive pentru care nu lucrează în specializarea absolvită în funcţie de domeniu de studiu
Nu am găsit un loc de muncă corespunzător
acestei specializăriAm găsit un loc de
muncă mai convenabil
Locul de muncă în specializarea absolvită
nu era conform aşteptărilor mele
Științe exacte 63% 29% 8%Științe ale naturii 84% 14% 2%Științe umaniste 59% 31% 11%Drept 74% 14% 12%Științe sociale şi politice 74% 17% 9%Științe economice 76% 14% 9%Arte 70% 21% 9%Arhitectura şi urbanism 55% 27% 18%Educație fizica si sport 57% 27% 16%Științe agricole şi silvice 80% 12% 8%Științe inginerești 75% 19% 6%Medicina veterinara 58% 42% 0%Sănătate 63% 38% 0%
3. Salariu
! Venitul lunar mediu net al unui absolvent de studii superioare din ultimii 5 ani este de 1087 Ron. Conform celor afirmate de către recrutori, imediat după absolvire tinerii vin cu așteptări mult peste ce poate piaţa muncii să ofere în ceea ce priveşte salariul, însă îşi ajustează ulterior aşteptările în funcţie de ofertă. Conform recrutorilor, proaspeţii absolvenţi ar dori la angajare un salariu de cel puţin 1500 Ron, suma destul de mare în comparaţie cu ceea ce se oferă în realitate. Vechimea în muncă are un rol covârşitor în creşterea salariului, salariul fiind mai mare pe măsură ce vechimea creşte. De asemenea, rezultatele prezentate în Tabelul 13 indică existenţa unor diferenţe statistic semnificative între veniturile absolvenților în funcţie de domeniul absolvit. Absolvenţii de educaţie fizică şi sport au veniturile cele mai scăzute, în timp ce cei de la arhitectură şi ştiinţe inginerești au veniturile cele mai mari.Tabelul 13 Caracteristici ale locului de muncă actual în funcţie de domeniul de studii: venitul lunar şi relaţia cu specializarea absolvită
Lucrează în specializarea pe care a absolvit-o Venitul mediu lunar (lei)
Științe exacte 58% 1134Științe ale naturii 51% 928Științe umaniste 45% 1098Drept 57% 1188Științe sociale şi politice 51% 985Științe economice 54% 1043Arte 68% 1142Arhitectura si urbanism 71% 1877Educație fizica si sport 58% 826Științe agricole si silvice 54% 1040Științe inginerești 56% 1220Medicina veterinara 75% 1097Sănătate 89% 1270
27
Total eşantion 55% 1087
4. Siguranţă şi planuri de viitor
Nu există o opinie dominantă în rândul absolvenţilor angajaţi în ceea ce priveşte siguranţa locului de muncă şi nici în ceea ce priveşte intenţiile de viitor. Aproape jumătate dintre absolvenţii care au un loc de muncă afirmă că acesta este nesigur sau foarte nesigur, în timp ce 44% intenţionează să îşi schimbe locul de muncă în următorul an, aşa cum rezultă din Figura 10 şi din Figura 11. Rezultatele confirmă ideea unei dinamici crescute a pieţei muncii în rândurile proaspeților absolvenţi, subliniată anterior.
Figura 10 Siguranţa actualului loc de muncă în următorul an (pentru cei angajaţi)
Foarte sigur25%
Sigur33%
Nesigur30%
Foarte nesigur12%
Figura 11 Intenţia de schimbare a locului de muncă în următorul an (pentru angajaţi)
Intentioneaza sa schimbe
locul de munca
44%
Nu intentioneaza sa schimbe
locul de munca
56%
Locurile de muncă cele mai nesigure sunt întâlnite în rândul absolvenţilor de ştiinţe exacte şi umaniste. Jumătate dintre aceştia îşi manifestă dorinţa de a-şi schimba locul de muncă în următorul an, fiind printre cei mai mobili dintre grupul ţintă.
5. Dinamica ocupaţională
28
În primii 5 ani după angajare, dinamică ocupaţională este destul de ridicată în rândul absolvenţilor. Principalul motiv invocat pentru schimbarea jobului este găsirea unei slujbe cu salariu mai bun.De asemenea, datele indică faptul că jumătate dintre absolvenţi nu sunt foarte siguri de joburi şi mai bine de jumătate doresc să îşi schimbe locul de muncă în următorul an.
Conform propriilor declaraţii, 30% dintre proaspeţii absolvenţi au schimbat cam 1 job pe an, în timp ce 7% schimbă câte două joburi în fiecare an şi 20 % schimbă un loc de muncă la doi ani. Imaginea de ansamblu este cea a unei dinamici destul de crescute a locurilor de muncă în primii ani după absolvire. Declaraţiile recrutorilor susțin ideea unei mobilități crescute, pe piaţa muncii, în primii ani de după absolvire. 40% dintre recrutori declară că un absolvent schimbă în medie 3 locuri de muncă în primii 5 ani, iar 21% declară că absolvenţii schimbă 5 astfel de locuri de muncă în primii ani de activitate, conform datelor din Figura 12.
Figura 12 Numărul mediu de locuri de muncă schimbate de un absolvent în primii 5 ani conform recrutorilor
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40%
un loc de munca
2
3
4
5
6
7
10 locuri de munca
3%
9%
40%
12%
21%
6%
5%
5%
Conform recrutorilor, principalul motiv pentru care absolvenţii îşi schimbă locul de muncă în primii 5 ani după absolvire este găsire unui loc de muncă cu un salariu mai bun. Conform rezultatelor prezentate în Tabelul 14, aproape 90% dintre recrutori afirmă că principalul motiv de schimbare a jobului în primii 5 ani este legat de salariu. Al doilea motiv în ordinea importanţei invocat de către angajatori este dorinţa de a lucra într-un domeniu anume, însă doar 35% dintre recrutori îl includ pe listă.
Tabelul 14 Principalele motive pentru schimbarea locului de muncă în primii 5 ani după absolvire, conform recrutorilor
Motiv ProcentGăsesc un loc de muncă cu un salariu mai bun 89%Găsesc un loc de muncă în domeniul în care doreau să muncească 35%
29
Nu aveau nici o şansă de a promova / avansa 28%Au plecat din ţară 28%şi-au găsit un loc de muncă în specializarea absolvită 27%Găsesc un loc de muncă cu un program de lucru mai lejer 16%Nu le aducea nici o satisfacţie 16%Au fost concediaţi 13%Au avut conflicte la locul de muncă 9%Alt motiv 9%S-au înscris la un program de master / doctorat 8%Li s-a terminat contractul 5%Concediu de maternitate / paternitate 4%Notă: întrebare cu răspuns multiplu (totalul răspunsurilor depăşeşte 100%)
6. Satisfacţia cu locul de muncă
În general, absolvenţii recenţi sunt mai degrabă satisfăcuţi cu toate domeniile vieţii pentru care am realizat măsurarea. Viaţa de familie, educaţia şi viaţa socială sunt domeniile cele mai apreciate. La polul opus se plasează nivelul de trai și locul de muncă. Pentru satisfacţia cu locul de muncă în general, absolvenţii recenţi sunt mulţumiţi de locurile lor de muncă din majoritatea punctelor de vedere luate în considerare. Lucrurile stau mai rău în ce priveşte posibilitățile de promovare, dar și recompensele financiare pentru munca prestatăAm căutat să identificăm principalii determinanţi ai diferenţelor dintre respondenţi în ce priveşte satisfacţia cu locul de muncă, utilizând analiza de regresie. Rezultatele sugerează următoarele relaţii2:
A avea master în domeniu, a lucra la o companie internaţionale, a lucra în specializarea absolvită, a avea venituri mai mari, și a avea subalterni sunt factorii care cresc probabilitatea de a avea un punctaj mai mare.
La polul opus, a fi angajat la stat, a avea un job inferior calificării deţinute, a proveni din domenii precum ştiinţele umane, educaţia fizică sau dreptul, scade probabilitatea de a te plasa spre valorile mari ale satisfacţiei cu locul de muncă.
! A lucra în specializarea absolvită are efect pozitiv asupra satisfacţiei cu viaţa și asupra satisfacţiei cu locul de muncă. Mult mai important este însă lucrul la nivelul calificării, nu în poziţii inferioare.
7. Oferte de angajare
Cei mai mulţi absolvenţi declară că au avut o singură ofertă de angajare când au optat pentru actualul loc de muncă, conform rezultatelor din Figura 13. Ideea este susţinută şi de afirmaţiile recrutorilor care arată că intrarea absolvenţilor pe piaţa muncii se face cu dificultate, pentru că toţi angajatorii caută personal cu experienţă.
2 Şi în acest caz, din motive de precizie, am optat ca variabilă dependentă să nu fie calculată ca medie simplă, ci ca scor factorial. Acesta variază de la -4,1 la +1,8. Valorile respective nu au nicio semnificație in sine, ele sunt utile doar pentru a ordona respondenții și a calcula distanțele dintre ei in funcție de factorul de satisfacție cu locul de muncă.
30
Figura 13 Număr de oferte disponibile la angajare pentru absolvenţi
o singura oferta de angajare
66%
mai multe oferte de angajare
34%
Datele susțin ideea că piaţa muncii nu are oferte foarte generoase în primii ani după absolvirea facultăţii, însă anumiţi absolvenţi au mai mult oportunităţi. Datele din Tabelul 15 arată că există diferenţe între numărul de oferte pe care le-au avut absolvenţii în funcţie de domeniul studiat. Astfel, este mai probabil ca un absolvent de ştiinţe umaniste sau de ştiinţe economice să declare că a avut mai multe oferte la prima angajare, în timp ce este puţin probabil ca un absolvent de arte sau de ştiinţe agricole să fi avut mai multe oferte la angajare.
Este posibil că absolvenţii de ştiinţe umaniste să aibă mai multe oferte de angajare tocmai datorită faptului că şi-au format în facultate o serie de competenţe transversale, iar nişa pe care aceştia o ocupă pe piaţa muncii le oferă mai multe posibilităţi tocmai datorită marii flexibilități pe care o au. În acest context, faptul că intră în competiţie pe o piaţă puţin specializată reprezintă de fapt un avantaj.
31
Tabelul 15 Număr de oferte pe care le-au avut absolvenţii la angajare în funcţie de domeniul de studii
o singura oferta de angajare mai multe oferte de angajareȘtiințe exacte 72% 28%Științe ale naturii 68% 32%Științe umaniste 59% 41%Drept 69% 31%Științe sociale şi politice 69% 31%Științe economice 63% 37%Arte 82% 18%Arhitectura şi urbanism 78% 22%Educație fizica si sport 68% 32%Științe agricole şi silvice 76% 24%Științe inginerești 64% 36%Medicina veterinara 69% 31%Sănătate 69% 31%
8. Recrutarea absolvenţilor: Metode şi dificultăţi
Recrutarea de personal, respectiv angajarea în muncă se face în principal prin două mecanisme (tabelul 16). Declaraţiile angajatorilor şi ale absolvenţilor sunt pe deplin convergente în această privinţă. Modalitatea cea mai frecventă de recrutare de tineri absolvenţi este aplicaţia din partea absolvenţilor pentru un loc de muncă anunţat liber de către angajator. Trebuie sa menţionăm şi faptul că atât în declaraţiile angajatorilor, cât şi în cele ale absolvenţilor utilizarea de contacte personale reprezintă o practică relativ frecventă, deşi ea este mult mai puţin invocată decât aplicarea pentru un post liber.
Tabelul 16 Metode utilizate de către angajatori, în ultimii ani, pentru recrutarea absolvenţilor de facultate
Metode utilizate ProcentAu aplicat pentru un loc de muncă anunţat liber 71%Am utilizat alte contacte personale (părinţi, rude, prieteni) 25%Am contactat Agenţia Forţelor de Muncă 22%Ne-au contactat fără a ştii despre vreun loc de muncă liber 13%Am contactat o agenţie de resurse umane 9%Angajăm studenţi, încă din în timpul studiilor 8%Absolvenţii au dat anunţ că sunt în căutarea unui job 3%Am fost ajutaţi de biroul de plasare a absolvenţilor, de la facultate/universitate 3%Am fost ajutaţi de un cadru didactic de la facultate 2%I-am abordat pe fiecare în parte, la facultate sau în alte locuri 1%Altele 8%Total 167%
32
F. Formarea continuă
1. Investiţia absolvenţilor recenţi în dezvoltarea personală postuniversitară: nevoia de formare
Investiţia individuală în formare continuă este un element important al dezvoltării personale. Am chestionat respondenţii asupră măsurii în care, după terminarea facultăţii, au simţit nevoia de a urma „cursuri de formare / pregătire profesională / specializare”.
! Trei sferturi dintre absolvenţii recenţi intervievaţi (72%) au simţit nevoia de a urma „cursuri de formare / pregătire profesională / specializare”.
Tabelul 17 prezintă modul cum sunt aceştia distribuiţi pe promoţiile luate în calcul, precum şi domeniul în care a apărut nevoia de formare. Pe ansamblul eşantionului, un sfert dintre respondenţi spun ca au simţit nevoia de a suplini lucruri ce ar fi fost util să fie studiate în facultate. 11% afirmă că au căutat să suplinească acele lucruri studiate în facultate, dar pentru care ei nu au manifestat interes la momentul respectiv. Aproape două treimi au căutat în formare lucruri complet noi faţă de facultate, iar un sfert au căutat să se specializeze în altă calificare.Tabelul 17. Interesul faţă de formarea continuă şi direcţia către care s-a îndreptat acesta pe promoţii de absolvenţi recenţi
Ponderea răspunsurilor pozitivepromoţia: 200
4200
5200
6200
7200
8 2009 total
După terminarea facultăţii aţi simţit vreodată că este necesar să urmaţi cursuri de formare / pregătire profesională / specializare?
76
%
79
%
70
%
74
%
72
%70% 72%
Dintre următoarele, de ce credeţi că ar fi utile cursuri de formare / pregătire profesională / specializare*:
Pentru a suplini lucruri pe care ar fi fost util să le studiaţi în facultate, dar nu aţi avut acest prilej 27
%
23
%
25
%
27
%
23
%26% 25%
Pentru a suplini lucruri pe care ar fi fost util să le studiaţi în facultate, dar nu aţi făcut-o, deşi ele au fost oferite prin programul de studii
10
%9%
16
%
14
%9% 11% 11%
Pentru a învăţa alte lucruri noi, suplimentare faţă de ce se poate studia în facultate 54
%
61
%
60
%
57
%
60
%60% 59%
Pentru a mă specializa într-o altă profesie26
%
26
%
23
%
26
%
26
%25% 25%
Notă: A fost permisă bifarea mai multor variante de răspuns, suma procentelor NU este în mod necesar 100%.
33
! În medie, aproape două treimi dintre respondenţi au urmat un curs de formare continuă, altul decât cel de tip formare iniţială de nivel universitar (master, doctorat) sau de tip autodidact.
Figura 14. Participarea la cursuri de formare profesională continuă in funcţie domeniul licenţei absolvite
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40% 45%
Arhitectura si urbanism
Stiinte ingineresti
Arte
Stiinte agricole si silvice
Stiinte economice
Drept
Stiinte exacte
Medicina veterinara
Stiinte umaniste
Stiinte sociale si politice
Educatie fizica si sport
Stiinte ale naturii
Sanatate
18%23%
24%
26%
26%
27%
29%
29%
30%
30%
33%
34%42%
2. Investiţia angajatorilor în formarea continuă a angajaţilor: training pentru angajaţi și internship
Angajatorii consideră că absolvenţii recenţi sunt predispuşi să înveţe la locul de muncă. ! Aproape jumătate dintre angajatorii intervievaţi raportează comportamente de implicare în formarea continuă, prin organizarea de traininguri pentru proprii lor angajaţi (Figura 15). Aceasta creează un spaţiu mare de manevră pentru furnizorii de formare continuă, mai ales în contextul în care mai mult de jumătate dintre angajatorii care sunt preocupaţi de formarea angajaţilor apelează la consultanţă exterioară firmei pentru a realiza acest lucru.
! Piaţa respectivă este însă aproape complet neexplorată de universităţi, extrem de puţin interesate de firave în a oferi astfel de servicii.
Interviurile de grup cu recrutori au adus și ele informaţie ce confirmă această realitate. Adesea, când caută absolvenţi recenţi, angajatorii nu sunt interesați de altceva decât de pregătirea generală a acestora, de deţinerea de competenţe transversale, propunându-şi formarea specifică și nu numai direct la locul de muncă.Revenind la datele de natură cantitativă (sondajul cu angajatori), este util de observat că organizarea de formare continuă apare mai frecvent la companiile de stat și la cele private cu capital internaţional, în timp ce la cele private cu capital românesc trainingurile au loc mult mai rar. Angajatorii bugetari apelează mai des decât alţii la cursuri de formare continuă furnizate de
34
universităţi (10%), în timp ce companiile internaţionale preferă mai frecvent decât celelalte organizaţii să furnizeze training în regie proprie (29%) sau apelând la firme specializate (32%).
Figura 15. Organizarea de cursuri de formare pentru angajaţi (declaraţii ale angajatorilor)
Da, la firme specializate din
afara universităţilor27%
Da, facem training apelând la universităţi
2%
Da, prin resursele noastre proprii, fără a apela la alte firme
18%
Nu50%
Nu ştiu1%
Nu răspund2%
Organizaţi cursuri de formare / pregătire profesională pentru angajaţi?
Două treimi din firmele mici nu oferă angajaților astfel de oportunităţi de formare. Procentul scade pe măsură ce creşte dimensiunea companiei, ajungând la 32% în cazul celor cu mai mult de 250 de angajaţi. Procentul angajatorilor ce organizează cursuri de formare prin resursele proprii, fără a apela la alte firme creşte odată cu mărimea companiei, însă doar în cazul companiilor mari proporția respectivă este apropiată de cea a celor ce apelează la training extern organizaţiei.
Companiile care angajează mai mulţi absolvenţi recenţi și cele care au angajaţi studenţi la nivelul undergraduate sunt mai predispuse la organizarea de training. Conţinutul trainingului nu este foarte variat. El priveşte în principal competenţele specifice, ţintind deopotrivă dezvoltarea de abilităţi și însuşirea de cunoştinţe (Figura 16). Sunt diferenţe mici intre tipuri de firme, remarcabil fiind și faptul că nu există deosebiri date de domeniul de activitate al angajatorului.
În ce privește tipul de dezvoltare dorită prin formarea continuă, răspunsurile angajatorilor sunt similare celor ale absolvenţilor.
! 18% dintre angajatori cred că în cursurile de formare ar trebui reluate lucruri ce ar fi trebuit studiate mai temeinic în facultate. 43% spun că ar trebui studiate lucruri suplimentare faţă de ceea ce se poate studia în facultate, iar 14% optează pentru specializarea într-o profesie nouă.
35
Figura 16. Tipuri de competențe, abilităţi si cunoştințe formate de către acei angajatori care organizează cursuri de formare pentru angajaţi
Abilităţi, cunoştiinţe, competenţe
specifice locului de muncă
89%
Abilităţi, cunoştiinţe,
competenţe de nivel general
8%
nu stiu0,4%
nu răspund3%
Cunoştiinţe (Stăpânirea de
informaţii)8%
Abilităţi (Capacitatea de a utiliza informaţiile pentru a rezolva diferite sarcini)
10%
Atât cunoştiinţe cât și abilităţi
79%
Nu ştiu0,5%Nu răspund
3%
În toate categoriile de firme, nevoia de formare este îndreptată mai ales către completarea celor deprinse în facultate. Între domeniile de activitate, firmele din IT&C, precum şi cele din administraţie publică, educaţie, sănătate, cultură resimt mai acut decât altele nevoia de a forma lucruri ce ar fi trebuit să fie studiate în timpul facultăţii.
3. Mecanisme alternative de recrutare şi training
Inserţia pe piaţa muncii poate să apară şi înaintea finalizării studiilor de licenţă, prin angajarea propriu-zisă a studenţilor sau prin programe de internship (personal care lucrează benevol, fără să fie plătit). Astfel de situaţii reprezintă moduri de formare în sine și ancore pentru a stimula implicarea angajatorilor în formarea absolvenţilor.
Participarea timpurie la piaţa muncii reprezintă un avantaj pentru absolvenţi şi îi ajută să îşi găsească un loc de muncă mai convenabil după terminarea studiilor, aşa cum a rezultat din discuţiile de grup cu recrutorii care subliniază faptul că absolvenţii care au dobândit ceva experiență în timpul studiilor au şanse mult mai mari să îşi găsească un job mai convenabil comparativ cu cei care nu au avut contacte cu angajatorii în timpul studiilor.
Aşa cum rezultă din informaţiile culese de la angajatori, inserţia timpurie se face preponderent în "joburi pentru studenţi".
! 74% dintre angajatori au declarat că au angajați studenţi la nivel de licenţă şi 55% că au studenţi la master. (Tabel 18). În schimb, mecanismul internship-ului este foarte rar întâlnit, doar 16% dintre angajatori declarând că folosesc interni în companie.
36
Tabelul 18 Ponderea angajatorilor care declară că au în firmă angajaţi studenţi (la licență, master sau doctorat)
La licența 74%La master 55%La doctorat 8%
G. Predicţii privind piaţa muncii
Recrutorii care au participat la cercetare au fost rugaţi să aproximeze proporţia de absolvenţi de studii superioare pe care îi plasează în firme din România, din Uniunea Europeană sau din afara Uniunii Europene. Conform răspunsurilor oferite, 58% dintre absolvenţi sunt plasaţi în firme din România, 30% sunt plasaţi în firme din Uniunea Europeană şi 12% sunt plasaţi în firme din afara Uniunii Europene. Astfel, doar 60% dintre absolvenţii de studii superioare care apelează la serviciile unei firme de recrutare sunt angajaţi în România, restul de 40% găsindu-şi un loc de muncă în afara ţării.
Figura 17 Estimările recrutorilor privind plasarea absolvenţilor în diferite firme peste 5 ani
Figura 17 prezintă estimările recrutorilor cu privire la modul în care plasarea absolvenţilor de studii superioare în diferite firme va evolua în următorii cinci ani. ! Aproape două treimi dintre recrutori (64%) se aşteaptă ca peste cinci ani proporţia absolvenţilor de studii superioare pe care îi plasează în firme din Uniunea Europeană să fie mai mare în timp ce doar 9% consideră că proporţia se va reduce.
Luând în calcul eliminarea restricţiilor privind accesul românilor pe piaţa muncii în interiorul Uniunii Europene, precum şi tendinţa persoanelor cu educaţie superioară de a-şi căuta un loc de muncă bine plătit şi în care munca să le fie apreciată, este posibil ca previziunile recrutorilor să nu fie foarte depărtate de realitatea viitorului apropiat.
Raportat la caracteristicile firmelor, în majoritatea cazurilor diferenţele sunt minore. Singurele diferenţe care merită menţionate sunt următoarele:
Firmele de stat / bugetare consideră găsirea unui absolvent sau a unui absolvent bine pregătit o problemă în mai mică măsură decât alte tipuri de firme.
37
!Cu cât o firmă a angajat mai mulţi absolvenţi în ultimii trei ani, cu atât consideră în mai mare măsură că există anumite dificultăţi în găsirea unui absolvent sau a unui absolvent bine pregătit.
!Firmele din domeniul IT&C şi din domeniul activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice consideră că au dificultăţi în găsirea unui absolvent sau a unui absolvent bine pregătit în mai mare măsură decât firmele din celelalte domenii de activitate.
IV. Proiectul DOCIS
Instrumente comune pentru învăţământul superior şi piaţa muncii
1. Cerinţele pieţei muncii – competenţe necesare la locul de muncă
Deşi absolvenţii declară că în găsirea primului job, competenţele transversale sunt cele mai importante, sistemul de învăţământ superior reuşeşte în continuare să furnizeze absolvenţilor cunoştinţele teoretice de care aceştia au nevoie, nu însă şi abilităţile practice. Dintre cunoştinţele şi abilităţile de care au nevoie la locul de muncă absolvenţii declară că doar o treime (32%) au fost dobândite în facultate.
Ce am reuşit prin DOCIS?
Proiectul DOCIS reuneşte, în cadrul celor 72 de consorţii, reprezentanţi ai universităţilor, studenţi şi angajatori, pentru ca ei să poată transmite universităţilor în mod clar şi nemijlocit care sunt aşteptările lor în materie de cunoştinţe şi competenţe (profesionale şi transversale) pe care absolventul, viitor angajat, ar trebui să le posede la sfârşitul perioadei sale de formare iniţială universitară. Astfel, în consorţiile organizate pentru toate cele 325 de programe de studiu de nivel licenţă, angajatorii îşi pot exprima punctul de vedere, pot face modificări, adăugiri, observaţii, contribuind astfel la îmbunătăţirea grilelor de descriere a calificărilor din învăţământul superior. De asemenea în realizarea descrierii calificărilor corespunzătoare programelor de studiu de licenţă, experţii responsabili au pornit de la consultarea a minim 3 angajatori pentru fiecare program de studiu. Nevoia primordială a angajatorilor este aceea de a primi oamenii potriviţi pentru posturile potrivite. Mai buna adecvare a calificărilor şi competenţelor cu necesităţile pieţei muncii, precum şi capacitatea de adaptare rapidă a universităţilor la nevoile în continuă schimbare ale acesteia, sunt nevoi comune universităţilor şi angajatorilor.
2. Diferenţa dintre diploma de licenţă şi diploma de master
Pentru 76% dintre angajatori nu contează dacă un posibil angajat are doar diplomă de licenţă sau are şi diplomă de master. Majoritatea angajatorilor consideră că studenţii ar trebui să fie deja specializaţi în momentul obţinerii diplomei de licenţă.
Ce am reuşit prin DOCIS?
Descrierea programelor de studiu prin rezultate ale învăţării şi implementare Bologna (Licenţă- Masterat- Doctorat) obligă universităţile să-şi adapteze oferta educaţională astfel încăt specializarea să se facă gradual. Prin urmare, competenţele dobândite după absolvirea unui
38
program de studiu, nivel licenţă, trebuie să difere de cele dobândite prin absolvirea unui program de master. În RNCIS angajatorii vor putea vedea exact nivelul de competenţe pentru fiecare ciclu (licenţă, masterat) evitând astfel încadrarea absolvenţilor pe posturi inferioare nivelului de pregătire sau invers. În concluzie, RNCIS oferă posibilitatea angajatorilor de a vedea diferenţa dintre pregătirea unui absolvent de licenţă şi pregătirea unui absolvent de masterat şi de a alege persoana potrivită pentru postul oferit.
3. Cunoştinţe teoretice vs abilităţi practice
Atât angajatorii cât şi absolvenţii consideră că, în momentul de faţă, sistemul de învăţământ superior reuşeşte să furnizeze absolvenţilor cunoştinţele teoretice de care aceştia au nevoie, nu însă nu şi abilităţile practice. Există o diferenţă între ceea ce oferă facultăţile şi cerinţele de la locul de muncă.
Ce am reuşit prin DOCIS?
Grilele pentru descrierea programelor de studiu prin rezultate ale învăţării (cunoştinţe, abilităţi, competenţe transversale) acţionează ca un standard de pregătire profesională care îi va determina pe furnizorii de formare universitară să echilibreze această proporţie. Totodată, prin studiului sociologic realizat în cadrul proiectului DOCIS, universităţile pot vedea ce fel de competenţe (profesionale sau transversale) sunt mai importante pe piaţa muncii şi în ce proporţie, pentru fiecare dintre cele 325 de programe de studiu.
3. Numărul mare de programe de studiu oferite de universităţi
Angajatorii sunt de acord cu afirmaţia că în învăţământul românesc actual există prea multe programe de studii.
Ce am reuşit prin DOCIS?
În proiectul DOCIS, după ce s-a realizat o inventariere a programelor de studiu oferite de fiecare universitate s-a observat că sunt programe de studiu care, deşi apar în HG 625/2008, nu mai există în oferta educaţionalală a niciunei universităţi. Astfel CNCIS este un instrument util pentru formularea de propuneri de eliminare a unor programe de studiu care nu mai corespund nevoilor angajatorilor, dar şi pentru elaborarea şi implementarea unor noi programe de studii universitare care să răspundă necesităţilor şi cerinţelor în schimbare ale pieţei muncii.
4. Formare continuă
Aproape jumătate dintre angajatorii intervievaţi raportează comportamente de implicare în formarea continuă, prin organizarea de traininguri pentru proprii lor angajaţi.
Ce am reuşit prin DOCIS?
Prin consultarea RNCIS, angajatorii pot să îşi structureze training-urile astfel încăt conţinutul acesora să difere de informaţia furnizată în universităţi, pot afla nivelul de pregătire al
39
absolvenţilor după finalizarea studiilor de licenţă, respectiv masterat, astfel încât trainingul să fie realizat la un nivel adecvat.
5. Mobilitate europeană
Aproape două treimi dintre recrutori (64%) se aşteaptă ca peste cinci ani proporţia absolvenţilor de studii superioare pe care îi plasează în firme din Uniunea Europeană să fie mai mare, în timp ce doar 9% consideră că proporţia se va reduce.
Ce am reuşit prin DOCIS?
Proiectul DOCIS, prin CNCIS si RNCIS, va facilita demersul implementării documentelor Europass în România la nivelul învăţământului superior prin faptul că vor stabili structura calificărilor şi implicit recunoaşterea naţională, precum şi compatibilitatea şi comparabilitatea internaţională a calificărilor dobândite la nivelurile licenţă, masterat şi doctorat. În acest fel, este favorizată mobilitatea studenţilor, a absolvenţilor şi se asigură oportunităţi sporite pentru participarea viitoare pe o piaţă a muncii modernă şi flexibilă.
40
