LUCRĂRI PREZENTATE ÎN PLEN

Gestionarea riscurilor contaminării grâului cu fusariotoxine în timpul vegetaţiei

F. Oancea1, Călina Petruţa Cornea2, Aurora Liliana Stefan 1, Cătălina Voaideş2, Carmen Lupu1, F. Chiţoran3

1Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, Bucureşti 2Facultatea de Biotehnologii, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi

Medicină Veterinară, Bucureşti3SC Agrotehnic Srl, Păuleşti

Lucrarea descrie o tehnologie agricolă conservativă şi de precizie pentru gestionarea riscurilor de contaminare a grâului cu fusariotoxine formate în timpul vegetaţiei. Tehnologia agricolă dezvoltată integrează, pe baza recomandărilor unui sistem de suport al deciziei, soluţii pentru reducerea inoculului primar de fusarii toxigene [prin: (i) introducerea după cultura de grâu a unei "culturi verzi" cu efect biofumigant; (ii) aplicarea pe sol a unor biofumiganţi rezultaţi din co-produsele de la fabricarea biodieselului; (iii) tratarea resturilor vegetale cu biopreparate pe bază de antagonişti ai fitopatogenilor din grupul Fusarium graminearum] şi tratamente de protecţia plantelor în faze tardive de vegetaţie.Tehnologia prevede două tipuri de asolamente, unul de tip grâu – porumb şi celălalt de tip complex, pe patru sole, tip grâu – floarea-soarelui – porumb – leguminoase. Specificul acestor asolamente este introducerea de "culturi verzi", de protecţie în timpul iernii, de rapiţă-de-toamnă), după culturile de grâu. Prin încorporare în sol în timpul primăverii această "cultură verzi" generează compuşi biofumiganţi, care reduc inoculul primar de fusarii toxigene. Tot pentru biofumigarea solului s-au folosit şroturi de rapiţă rezultate ca subproduse la fabricarea biodieselului. O altă soluţie propusă pentru managementul riscurilor fitosanitare asociate resturilor vegetale este cea de aplicare a bioproduselor / biopreparatelor realizate pe baza unor tulpini antagoniste fusariilor toxigene (de Trichoderma şi Saccharomyces). Tehnologia agricolă propusă este una de precizie, incluzând un sistem de suport al deciziei dezvoltat pe baza unui model de prognoză. Modelul de prognoză estimează contaminarea cu fusariotoxine a recoltei de grâu printr-o combinaţie de relaţii care asociază: suma gradelor utile în lunile aprilie şi mai, cantitatea de precipitaţii şi umiditatea relativă într-o fereastră de două zile înainte de anteză şi de cinci zile după anteză. Valorile efectiv determinate pentru contaminarea probelor de grâu provenite din diferite loturi experimentale au fost comparate cu cele estimate prin utilizarea modelului. Dreapta de corelaţie între valorile determinate şi cele estimate este de forma forma y = 0,8365x + 66,262 (R² = 0,8394). Coeficientul de corelaţie între cele două serii de valori este ridicat, deci modelul dezvoltat descrie cu suficientă precizie procesele reale care se petrec în timpul infecţiei grâului cu ciuperci fusariotoxigene şi a contaminării ulterioare a recoltei cu fusariotoxine, şi în special cu DON.

În cadrul sistemului de suport al deciziei mai sunt introduse şi date referitoare la susceptibilitatea soiurilor de grâu cultivate şi agresivitatea şi virulenţa populaţiilor de Fusarium. Au fost dezvoltate metode de caracterizare a agresivităţii şi virulenţei diferitelor populaţii de Fusarium, prin utilizarea tehnicilor moleculare şi a biotestelor de laborator. Aplicarea metodei multiplex PCR în care au fost utilizate trei perechi de primeri specie-specifici a permis identificarea speciilor F. graminearum, F. culmorum şi F. sporotrichoides. În privinţa speciilor de Fusarium în cazul izolatelor din 2009 se remarcă faptul că ponderea speciei F. culmorum a crescut de la 3,7-5% în 2008 la 33,33% în 2009, în timp ce specia F. graminearum s-a regăsit doar la 20% dintre izolate, restul aparţinând altor specii (46,67%). Utilizarea a trei seturi distincte de primeri pentru identificarea chemotipului căruia îi aparţin izolatele de Fusarium a permis identificarea chemotipului 15-ADON la majoritatea izolatelor de F. graminearum, în timp ce toate izolatele de F. culmorum au fost de tip 3-ADON. Tehnologia propusă reduce per total cu peste 50% riscurile de contaminare cu fusariotoxine a grâului în timpul vegetaţiei. Sporurile de producţie pot depăşi 600 kg grâu/ha, pentru costuri adiţionale care sunt de max. 200 lei, deci tehnologia agricolă este eficientă economic pentru utilizatorii finali, respectiv exploataţiile agricole cerealiere care utilizează sisteme tehnologice de agricultură conservativă.

Tulpini autohtone de Bacillus sp. cu potențial biotehnologic pentru sistemele de agricultură alternativă

Oana-Alina Sicuia1, Matilda Ciucă2, Violeta Olteanu3, Florica Constantinescu1, Sorina Dinu1,

F. Oancea1, Călina Petruţa Cornea41Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, Bucureşti

2Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă, Fundulea3Centrul de Biochimie Aplicată şi Biotehnologie BIOTEHNOL, Bucureşti

4Facultatea de Biotehnologii, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, Bucureşti

 Studiul se referă la caracterizarea unor noi izolate bacteriene ce prezintă proprietăţi antifungice, de biofertilizare şi capacitate de bioremediere a solurilor poluate cu ţiţei. Experimentele au fost realizate prin utilizarea a trei tulpini autohtone de Bacillus spp., Bw izolată din sol, iar OS15 şi OS17 din rizosferă de ceapă. Acestea au prezentat activitate antifungică in vitro faţă de numeroşi fungi fitopatogeni. Calităţile de agenţi de combatere biologică au fost apreciate prin efectuarea unor teste biochimice pentru evidentierea producerii unor compuşi activi de tipul antibioticelor şi enzimelor litice care inhibă sau stopează dezvoltarea ciupercilor fitopatogene. De asemenea, au fost analizate calitati biologice, cum ar fi: sensibilitatea de grup, motilitatea şi formarea de biofilm, acestea fiind implicate în mecanismele principale de combatere a fitopatogenilor. Tulpinile analizate au produs enzime catalitice, cum ar fi: fitază, amilază şi carboxilaxe, enzime implicate în promovarea creşterii vegetative a

plantelor. Tulpina OS17 de Bacillus spp. a fost analizată şi în ceea ce priveşte capacitatea de mineralizare a resturilor vegetale, demonstrând o bună capacitate de reconversie a nutrienţilor din resturile lignocelulozice. Studiile in vitro au demonstrat capacitatea acestor tulpini de a produce lipopeptide cu eficacitate în emulsionarea unor compuşi oleici. Pe baza rezultatelor prezentate apreciem că aceste tulpini pot fi considerate agenţi de bioremediere a solurilor poluate cu ţiţei.

Unele aspecte privind controlul populaţiei de dăunători din culturile de rapiţă de toamnă în condiţiile Bărăganului de nord –

estLuxiţa Rîşnoveanu

Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă, Brăila

Rapiţa de toamnă are numeroşi dăunători care, primăvara, pot produce mari pagube, uneori ducând la compromiterea recoltei. Tratamentele cu insecticide sunt esenţiale în controlul populaţiei dăunătorilor specifici acestei culturi. În perioada 2004-2010 au fost executate cercetări privind eficacitatea unor insecticide sistemice şi nesistemice în condiţiile de nord-est a Bărăganului.Sunt deosebiri semnificative între modul de acţiune a diferitelor substanţe de protecţie a rapiţei de toamna privind frecventa, intensitatea şi gradul de atac al dăunătorilor acestei culturi de mare importanţă economică. 

Îngălbenirile viţei de vie - progrese în cercetarea româneascăConstantina Chireceanu1, P.G. Ploaie1, V. Fătu1,

Minodora Gutue2, I. Nicolae3, I. Mitrea4, Maria Comşa51Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, Bucureşti

2Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, Bucureşti 3Universitatea din Craiova

4Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie, Murfatlar

5Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie, Blaj Îngălbenirile viţei de vie (Grape yellows) sunt unele dintre cele mai devastatoare boli asociate cu organisme de tip micoplasma (fitoplasma) transmise de insecte. Aceste boli, insuficient cercetate ca organisme patogene, sunt înscrise în documentele de carantină fitosanitară din Uniunea Europeană. Pentru eradicarea şi prevenirea extinderii lor, U.E. finanţează programe de cercetare pentru cunoaşterea agenţilor patogeni care le produc şi a insectelor vectoare ale acestora. Situaţia neclară privind existenţa acestor boli în România ne-a determinat ca, începând cu anul 2008, să iniţiem un consorţiu de cercetare interdisciplinară pentru realizarea unui proiect de cercetare finanţat de ANCS. În lucrarea de faţă prezentăm o sinteză a cercetărilor desfășurate în perioada 2008 - 2010, privind: (i) prezenţa fenomenelor de îngălbenire în podgoriile din Oltenia, Muntenia, Dobrogea şi Tansilvania; (ii) evaluarea focarelor naturale de boală formate din insectele vectoare, buruieni şi plantaţiile de viţă; (iii) izolarea şi transmiterea experimentală a agenţilor patogeni pe planta test

Catharanthus roseus; (iv) punerea în evidenţă a agenţilor patogeni în ţesuturile plantelor prin microscopie optică şi electronică; (v) detectarea agenţilor patogeni prin tehnici serologice. Rezultatele obţinute aduc elemente noi privind existenţa îngălbenirilor viţei de vie în România. 

Dinamica populațiilor de păsări din plantația forestieră Sfântu Gheorghe (Tulcea) în anul 2009

M. Gogu – Bogdan, T. IonCentrala Ornitologică Română-

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, Bucureşti Păsările au capacitatea de a se deplasa pe distanțe mari, uneori de mii de kilometri, străbătând arii geografice vaste care cuprind habitate naturale intinse, precum și arii puternic antropizate (zone urbane și vaste suprafețe de teren agricol). Situl Sfântu Gheorghe este situat în zona dobrogeană și au fost observate și studiate păsările din două habitate: zona forestieră Sărăturile și insula Sahalin, situate în Delta Dunării, de o parte și de alta față de gura de vărsare a brațului Sfântu Gheorghe din zona cordonului litoral al Mării Negre. Am explorat acest domeniu în dorința de a furniza date generale despre abundența păsărilor, migrație, originea geografică și amestecul între specii în timpul migrației anuale. Informațiile despre dinamica păsărilor în zonele de studiu au fost obținute prin observațiile sistematice directe asupra evoluției populațiilor din perioadele: hivernală, prevernal-vernală, estivală, serotinală și autumnal-prehivernală.Ne-am axat pe situl din apropierea localității Sfântu Gheorghe pentru ca l-am considerat ca fiind zona de importanța majore de intalnire pentru multe dintre speciile de pasari din arealul palearctic ce migrează între marile mase continentale ale Europa, Asiei și Africa. Informațiile despre dinamica păsărilor în zonele de studiu, au fost obținute prin observațiile sistematice directe asupra evoluției populatților pe tot parcursul anului, precum și prin studii efectuate prin metoda inelarii. Din tabelul sintetic al speciilor observate și/sau inelate, reiese că au fost observate și inelate păsări aparținând la 15 ordine, un subordin, 43 de familii și 193 de specii, ceea ce arată o mare bogație specifică și în același timp variate posibilități de investigație.Din punct de vedere al dominanței specifice privind abundența numerică, s-a demonstrat că 48% dintre specii sunt frecvent sau foarte frecvent întâlnite, iar dintre acestea au fost inelate 99% din speciile cu populații reprezentative.Astfel tabloul general al frecvențelor populațiilor de păsări privite din perspectiva regiunilor biogeografic arată că speciile dominante din punct de vedere numeric sunt cele caracteristice regiunilor nordice palearctice 85%, cu următoarele subregiuni, luate în sens descrescător: europeană 17%, holarctică 19%, arctică 10%, european–turchestaniana 16%, turchestaniană 5% și cea cosmopolită 9%.Histogramele demonstrează caracterul particular, din punct de vedere etologic al fiecarei specii; în aceste cazuri zona de vârf corelată cu viteza medie de zbor pot da o aproximare destul de apropiată privind arealele de

reproducere ale speciei. Din punct de vedere al dominanței specifice privind abundența numerică, 48% dintre specii s-a demonstrat a fi frecvent sau foarte frecvent întâlnite, iar dintre acestea au fost inelate 99% din speciile cu populații reprezentative. 

Clasificarea toxicologică a produselor de protecția plantelor -nou Regulament European

K. Fabritius, C. H. IliescuInstitutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, Bucureşti

 În Comunitatea Europeana se aplică începand din 1 decembrie 2010 pentru substanțele active utilizate în protecția plantelor noul sistem de clasificare și etichetare GHS (Globally Harmonized System – Sistemul Global Armonizat) sistem internațional promovat de ONU. Aplicarea acestei noi legislații decurge prin aplicarea REGULAMENTULUI (CE) NR. 1272/2008 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN și al CONSILIULUI privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 353 / 31.12.2008. Dispozițiile tranzitorii prevăd că în perioada 1 decembrie 2010 – 1 iunie 2015, substanțele se clasifică atât în conformitate cu Directiva 67/548/CEE cât și după noul sistem GHS. Pentru amestecuri, respectiv pentru produse, sistemul de clasificare și etichetare devine obligatoriu începand din 1 iunie 2015. Până la această dată se păstrează clasificarea veche reglementată prin Directiva 199/45/CE.   

LUCRĂRI PREZENTATE SUB FORMĂ DE POSTER 

Combaterea biologică a putregaiului rădăcinii şi coletului tomatelor (Fusarium oxisporum f. sp. radicis lycopersici) cu

tulpini de Bacillus spp. şi Pseudomonas spp.Florica Constantinescu, Oana Sicuia, C. Lăzureanu, Sorina Dinu

Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, București Ciuperca fitopatogenă Fusarium oxisporum f. sp. radicis lycopersici (Forl) responsabilă pentru apariţia putregaiului rădăcinii şi coletului plantelor de tomate, apare frecvent în condiţii de câmp şi în special în seră la răsaduri (la temperaturi de 25-270 C si 80-100% umiditate) determinând pierderi economice importante care pot depăsi 30%.Patru tulpini bacteriene (Bacillus spp.) izolate din sol provenit din câmpia Bărăganului şi o tulpină (Pseudomonas spp.) izolată din rizosferă de salată au demonstrat calităţi antagoniste in vitro şi eficacitate semnificativă in vivo faţă de Forl. Tulpinile au fost selectate, dintr-un număr mai mare de 100 de izolate, pe baza caracteristicilor biologice, cum ar fi activitatea antagonistă in vitro fata de un numar mare de ciuperci fitopatogene, producerea de enzime, mobilitatea şi evidenţierea sensibilităţii de grup (quorum sensing). Tulpinile de Bacillus subtilis notate 77.1s şi 84.5 au

determinat cele mai mari eficacităţi în combaterea ciupercii Forl în condiţii de cameră de creştere şi în seră. Eficacitatea unor bioproduse bacteriene asupra creşterii ciupercii

Sclerotium cepivorum Sorina Dinu, Oana Sicuia, Florica Constantinescu,

C. Lăzureanu, F. Oancea Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Plantelor, București

 Obiectivul acestei lucrări a fost determinarea eficacităţii unor bioproduse pe bază de bacterii utile din genurile Bacillus și Pseudomonas, asupra creșterii fitopatogenului fungic Sclerotium cepivorum care provoacă putregaiul alb la cultura de ceapă.Tulpinile bacteriene selecţionate pentru acest studiu au fost: tulpina de Bacillus subtilis Usa2, izolată din rizosferă de usturoi verde, cu număr de depozit 23654 în colecţia DSMZ Germania; tulpina de Pseudomonas spp.Salc2, izolată din rizosferă de salată; tulpinile de Bacillus spp. OS 15 și Os 17, izolate din rizosferă de ceapă și tulpina de Bacillus subtilis 98a izolată din paie de grâu. Cele cinci tulpini, pe lângă alte caracteristici biologice importante cum ar fi: producerea de enzime litice, mobilitate, acţiune de stimulare a creșterii plantelor, au prezentat și capacitate antagonistă in vitro faţă de S.cepivorum.În vederea testării in vivo, tulpinile au fost condiţionate sub formă de microemulsie (care s-a aplicat ca tratament la sămânţă) și granule de alginat (care au fost distribuite pe rânduri odată cu semănatul) și testate în condiţii de infecţie artificială a solului cu S. cepivorum. Rezultatele au evidenţiat o eficacitate semnificativă a bioproduselor utilizate comparativ cu martorul chimic, Topsin 500 SC.

Aspecte generale privind măsurile de prevenire şi control al putregaiului inelar al cartofului

(Clavibacter michiganensis subsp. sepedonicus)Motica Robert

Stațiunea de Cercetare – Dezvolatre pentru Cartof, Târgu Secuiesc În ultimii ani, dar în special în ultimii doi ani, răspândirea în România a putregaiului inelar al cartofului produs de Clavibacter michiganensis ssp. sepedonicus s-a accentuat în mare măsură, în 2010 Clavibacter michiganensis ssp. sepedonicus a produs pagube foarte însemnate în judeţul Covasna, în cadrul fermierilor producători de sămânţă pentru cartof certificată. Transmiterea bolii este alarmant de uşoară, atât prin sămânţă cât şi prin sol, afide, utilaje agricole, animale, apă etc, iar combaterea este practic imposibilă. Singura metodă de controlare a bolii este carantina fitosanitară. 

Biotest pentru estimarea potenţialului de producere de trichotecene al tulpinilor de Fusarium

Carmen Lupu, F. Oancea, Liliana Aurora Ștefan, V. FătuInstitutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Plantelor, București

 Tehnica propusă are la bază biotestul de inhibare a creşterii drojdiilor de kefir, Kluyveromyces marxianus, de către trichotecenele produse de fusariile toxigene implicate în înroşirea spicului. Drojdia de kefir este foarte sensibilă la trichotecenele din clasa A şi mai puţin sensibilă la trichotecenele B. Mai mult, în cazul acestui microorganism s-a dovedit că deoxinivalenolul (DON) interacţionează antagonist cu trichotecenele A şi în special cu toxina T-2. Principala modificare adusă biotestului, respectiv separarea DON-ului de trichotecenele din clasa A prin utilizarea unor coloane de imunoafinitate, oferă posibilitatea de a folosi concomitent cu biotestul metodele cantitative de dozare a DON. Trichotecenele de tip A sunt de câteva ori mai toxice pentru om şi animalele domestice, față de trichotecenele B, deci determinarea lor printr-un biotest rapid este importantă pentru a stabili, pe lângă virulența tulpinilor de Fusarium şi potenţialul de producere de micotoxine cu toxicitate ridicată. Biotestul a fost dezvoltat ca un instrument complementar atât tehnicilor moleculare de chemotipizare, prin care se pun în evidenţă tulpinile producătoare de trichotecene de tip B, implicate în agresivitatea faţă de planta gazdă, cât şi metodelor analitice de determinare DON.  Evaluarea potenţialului antagonist al unor specii de ciuperci față

de patogeni micotici ai culturii de coacăz negruEugenia Petrescu

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, Bucureşti Studiul a urmărit evaluarea capacității antagoniste in vitro a unor izolate de ciuperci provenite din ţesuturi bolnave şi sănătoase de Ribes nigrum şi a unor ciuperci provenite din colecţia ICDPP față de unii fitopatogeni ai coacăzului negru. S-au studiat activitatea antagonistă a ciupercilor Trichothecium roseum, Trichoderma viride, Gliocladium roseum şi Chaetomium globosu față de Botrytis cinerea şi Alternaria ribis. Testarea in vitro s-a efectuat prin utilizarea metodei culturilor duble, fiecare variantă având 5 repetiții. Pentru aprecierea gradului de antagonism a fost folosită valoarea raportului x dintre razele interne şi externe ale diametrelor coloniilor ciupercii patogene test (P) şi a celei potenţial antagoniste (A). Dintre ciupercile testate față de cei doi patogeni ai coacăzului, cele mai semnificative zone de inhibiție au fost înregistrate în variantele în care s-au analizat tulpinile de Trichoderma viride. Ciupercile Trichothecium roseum, Gliocladium roseum şi Chaetomium globosum au manifestat acţiune antagonică nesemnificativă sau nu au prezentat antagonism. 

Utilizarea mijloacelor biologice în prevenirea şi combaterea bolilor coacăzului ca plantă medicinală 1. Acţunea biologică a unor fungicide

Elena Enache1, Dana Ionescu2, Maria Oprea3

1 Facultatea de biologie, Universitatea din Bucureşti 2SC HOFIGAL, Bucureşti

3Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, Bucureşti În cultură, plantele medicinale sunt afectate de ciuperci patogene care se dezvoltă pe organele vegetative, diminuând valoarea principiilor active folosite în farmacie. Combaterea bolilor la plantele medicinale nu poate fi realizată prin tratamente chimice, cercetările fiind îndreptate spre stabilirea unor sisteme integrate, nepoluante. În acest scop s-au realizat cercetări pentru identificarea unor extracte din plante medicinale cu acţiune antifungică care sa inhibe dezvoltarea ciupercilor fitopatogene. Au fost utilizate extracte vegetale obtinute la SA HOFIGAL Bucureşti, care au fost testate in vitro fata de urmatoarele ciuperci: Botrytis cinerea, Alternaria tenuissima, Cladosporium herbarum, Fusarium oxysporum, Trichoderma viride şi Spaherothecamors-uve (f.c. Oidium). Dezvoltarea coloniilor de Botrytis cinerea a fost inhibată total în prezenţa extractelor hidroalcoolice provenite din urmatoarele plante: cimbru (20% şi 10%), usturoi (20%), mentă (20%) si soluţia de Isop (< 5%). Extractele din mentă (10%), crăiţe (20% şi 10%) și usturoi (10%) au limitat dezvoltarea ciupercilor fitopatogene, determinând reducerea creșterii miceliene și stoparea formării fructificațiilor acestora. Extractele hidroalcoolice provenite din cimbru şi menta, atunci când s-au inclus în mediul de cultură în concentrație de 20% au inhibat dezvoltarea ciupercilor Alternaria tenuissima şi Cladosporium herbarum. Extractele hidroalcoolice din cimbru, crăiţe, coada şoricelului, usturoi, mentă şi rozmarin, la concentraţii de 20%, au avut efect limitativ asupra creşterii speciilor Alternaria tenuissima şi Cladosporium herbarum, precum și de stopare a procesului de fructificare. Specia Fusarium oxysporum a fost puţin afectată de extractele hidroalcoolice. La concentraţia de 20%, extractele de valeriană, cimbru şi usturoi au limitat creşterea coloniilor de Fusarium oxysporum. Extractele de valeriană, cimbru, coada şoricelului și mentă au stimulat creșterea coloniilor de Trichoderma viride. Coloniile au păstrat aspectul caracteristic speciei, fructificând foarte bine. În concluzie, utilizarea extractelor hidroalcoolice în combaterea unor patogeni din cultura de coacăz nu afectează prezenţa în filoplan a ciupercii Trichoderma viride, care are rol antagonic. Biocontrolul fungilor patogeni de Rhizoctonia solani și inducerea

genelor legate de patogenitate la plantele de tomateGabriela Popa, Călina Petruţa Cornea

Facultatea de Biotehnologii, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, Bucureşti

 Rhizoctonia solani este una dintre speciile de fungi patogeni ce provoacă boli la multe specii de cultură inclusiv tomate. Dintre agenții de biocontrol ai fungilor de R. solani se numără si cateva tulpini bacteriene de Bacillus sp.Scopul experimentelor noastre a fost analiza răspunsurilor induse în plantele de tomate tratate cu R. solani, B. licheniformis (B40) sau cu un

amestec de R. solani și o tulpina de B. licheniformis (B40). Expresia genelor indusă de interacția dintre plantele de tomate și microorganismele patogene sau antagoniste a fost determinată prin utilizarea tehnicii de revers-transcriere PCR (RT-PCR) și cu ajutorul tehnicilor de determinare cantitativă pentru peroxidaze (PO), β-1,3-glucanaza și fenilalanin-amonium-liaza (PAL). Rezultatele obținute au arătat că tratamentele la sol cu R. solani și respectiv B. licheniformis (B40) în combinație cu R. solani au indus o creștere semnificativă în ceea ce privește activitățile enzimatice ale β-1,3-glucanazei și fenilalanin-amonium-liazei (PAL). Activitatea peroxidazelor a fost de asemenea stimulată în mod semnificativ în cazul ambelor tratamente (fungice și bacteriene). În mod contrar, după inocularea plantelor cu suspensia alcătuită din mix B. licheniformis - R. solani, activitatea peroxidazică a fost relativ redusă. Aceste rezultate au indicat că, în general, exprimarea genelor legate de patogenitate a fost indusă în toate variantele experimentale utilizate. Evaluarea susceptibilității gândacului de scoarță Ips typographus

L. față de entomopatogenul Beauveria bassiana (Bals.)Vuill.Ana-Cristina Fătu1 , Daniela Lupăștean2, C. Ciornei 3, V. Fătu1, Ana-Maria Andrei1

1Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, București2 Universitatea “Ștefan cel Mare”, Suceava

3Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, București În fiecare an, suprafeţe importante de păduri de molid sunt afectate de atacurile produse de gândacii de scoarţă, în special de Ips typographus L. (gândacul mare de scoarţă al molidului) care provoacă uscarea arborilor. Frecvenţa ridicată a vătămărilor provocate de vânt şi zăpadă în pădurile de molid favorizează dezvoltarea populaţiilor de I. typographus, care reprezintă deja o componentă permanentă a acestor ecosisteme. Cu excepţia zborului de împerechere, ciclul de dezvoltare al insectei se desfăşoară între scoarţă şi lemn, ceea ce face ca administrarea tratamentelor chimice să fie, în general, ineficientă. Utilizarea insecticidelor chimice este de asemenea restricţionată de certificarea pădurilor de pe teritoriul Direcţiei Silvice Suceava. În acest context, a devenit absolut necesară identificarea unor metode de combatere eficiente şi cât mai puţin agresive față de mediu, în acord cu legislația europeană în domeniu. În lucrare prezentăm rezultatele unor experimente de biotestare, pe baza cărora posibilitatea de utilizare a entomopatogenului Beauveria bassiana ca agent de combatere biologică a gândacului de scoarță. Recoltarea materialului biologic pentru experimentul de laborator s-a făcut în județul Suceava, pe raza ocolului silvic Stulpicani, din arbori infestaţi puternic şi foarte puternic cu I. typographus (peste 80 sisteme de galerii/m2). Probele, constând în porţiuni de tulpini de 1 m lungime, au fost prelevate din arbori în care insectele se găseau majoritar în stadiul de larvă. Pentru tratamentul biologic s-a utilizat un biopreparat entomopatogen lichid (suspensie conidiană) obținut prin prelucrarea biotehnologică a tulpinii

BbLd 5/02. În momentul aplicării tratamentului biologic, intensitatea medie a atacului a fost de 89,7 familii I. typographus /m2 scoarţă. La 18 zile de la aplicarea tratamentului, s-a înregistrat o mortalitate de 60-70%, gândacii morți din galerii fiind acoperiți de miceliul alb, pâslos al ciupercii entomopatogene. La arborii trataţi s-a constatat o reducere a lungimii medii a galeriilor mamă cu 8 - 30% faţă de porţiunile martor, precum şi o scădere cu 19 – 48 % a numărului de galerii larvare corespunzătoare unui centimetru de galerie-mamă.

Evaluarea in vitro a tulpinii de Trichoderma pseudokoningii față de agenți microbiologici de dăunare

Liliana Aurora Ștefan, Carmen Lupu, F. OanceaInstitutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Plantelor, București

 Activitatea antagonistă a tulpinii de Trichoderma pseudokoningii Td85 față de diferiți agenți de dăunare (Fusarium graminearum, Gaumanomyces graminis, Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis alli, Sclerotium cepivorum) a fost evidențiată prin metoda culturilor duble pe mediu agarizat în scopul de a identifica spectre noi de acțiune la plantele de cultură.Microorganismul util a fost evaluat in vitro prin utilizarea acestuia ca biopreparat condiționat pe substrat nutritiv, sub formă granulată în două compoziții diferite: pe bază de acid alginic (Td85 F1), respectiv alginat de sodiu (Td85 F2). Inhibarea creșterii miceliene a coloniilor patogene testate a fost comparată cu o variantă în care ciuperca test Td85 a fost aplicată sub formă de colonie pură sporulată.Viabilitatea în timp a biopreparatelor fungice Td85 F1 și Td85 F2, condiționate ca microgranule este de 100% după 2 luni de la încapsulare. Rezultatele obținute, demonstrează faptul că tulpina Td85 își păstrează capacitatea antagonică la nivelul coloniei pure sporulate (varianta control) și după încorporarea acesteia în microgranule sferice (106 ufc/ml). Cu toate acestea, între cele două formulări s-au observat diferențe în ceea ce privește eliberarea în timp a microorganismului util. Dacă în cazul biopreparatului Td85F2 creșterea ciupercii se produce aproape instantaneu, colonia fiind vizibilă după 24 ore, în cazul biopreparatului Td85 F1 creșterea este mai lentă, colonia fiind vizibilă după 48-72 ore de la inoculare. Tulpina Td85 poate fi încadrată în categoria agenților de combatere biologică, fiind eficientă în reducerea dezvoltării și sporulării ciupercilor fitopatogene testate, indiferent de formula de condiționare.

Acreditarea și certificarea metodelor pentru evaluarea riscului produselor de protecția plantelor față de mediul înconjurător

Carmen Mincea, Elena Hera, Marga Grădilă, Alexandra PăsăreanuInstitutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, București

 În lucrare sunt prezentate principalele caracteristici, asemănări și deosebiri dintre standardul 17025 și sistemul de certificare conform Bunelor Practici de Laborator (BPL), destinate acreditării, respectiv

certificării metodelor pentru evaluarea riscului produselor de protecția plantelor față de unele componente biotice ale mediului înconjurător.Studiul a fost realizat în cadrul proiectului „Sisteme biologice model (şi proceduri de operare a acestor sisteme biologice model) pentru evaluarea riscurilor produselor de protecţia plantelor şi a ingredientelor lor active„ din Programul Nucleu, în vederea menținerii acreditării ISO 17025 pentru unele încercări privind evaluarea riscului ppp-urilor asupra mediului înconjurător precum și pentru demararea procedurii de certificare a metodelor folosite în Laboratorul de Ecotoxicologie, conform principiilor BPL.

Impactul ecotoxicologic al erbicidelor pe bază de 2,4 D asupra organismelor acvatice

Marga Grădilă, Carmen Mincea, Elena Hera, Alexandra PăsăreanuInstitutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, București

 În lucrare sunt prezentate date privind demonstrarea funcționalității unor sisteme biologice reconstituite realizate în cadrul Laboratorului de Ecotoxicologie, în vederea evaluării riscului de mediu pentru patru erbicide pe baza de 2,4D. Testele necesare evaluării riscurilor de mediu s-au efectuat conform metodelor prezentate în ghidurile OECD, parcurgându-se următoarele etape: realizarea structurii cadru (prin asigurarea bazei materiale), realizarea sistemului de control pentru asigurarea și verificarea condițiilor de mediu, elaborarea procedurilor generale și specifice.Rezultatele au demonstrat că sistemele biologice model corespund cerințelor OECD. Erbicidele pe bază de 2,4D s-au manifestat diferit față de pești și nevertebrate (Cyprinus carpio și Daphnia magna). În urma evaluării riscului față de sistemele biologice menționate a reieșit faptul că acidul 2,4D și amestecul erbicid dintre 2,4D și clorsulfuron au manifestat eficiență ecologică. Acidul 2,4 D condiţionat sub formă de ester etilhexilic a prezentat toxicitate mai mare faţă de peşti, fiind observate lipsa de răspuns la stimulii tactili, excitaţie şi pierderea echilibrului. Amestecul de acid 2,4 D cu bromoxinil a prezentat o toxicitate moderată față de pești și dafnii.

Cerințe BPL implementate în cadrul instalației de testare ,,LECO”, pentru evaluarea riscurilor produselor de protecția plantelor

față de polenizatoriElena Hera, Carmen Mincea, Alexandra Păsăreanu, Marga Grădilă

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, București

În lucrare se prezintă modul de implementare a cerințelor OECD privind Bunele Practici de Laborator. Pentru determinarea toxicității acute de contact a produselor de protecția plantelor față de albine s-au studiat următoarele elemente: echipamentele și aparatele de măsură și control aflate în dotarea laboratorului; sticlăria și ustensilele de laborator; substanțele de testat și substanțele de referință; sistemul biologic de testare.

Cercetările s-au efectuat în cadrul proiectului „Sisteme biologice model (şi proceduri de operare a acestor sisteme biologice model) pentru evaluarea riscurilor produselor de protecţia plantelor şi a ingredientelor lor active„ din programul Nucleu. Rezultatele confirmă faptul că cerințele BPL au fost transpuse în condițiile specifice ale Instalației de Testare BPL ,,LECO”, din I.C.D.P.P.

Caracterizarea toxicologică a unor produse biologice recomandate în agricultura ecologică

Alexandra Păsăreanu, Elena Hera, Carmen MinceaInstitutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, București

 În lucrare sunt prezentate rezultate cu privire la toxicitatea față de mamifere a unor bioproduse pe bază de bacterii și ciuperci. S-au studiat biopreparate bacteriene pe bază de Bacillus subtilis și B. thuringiensis var. kurstaki, precum și biopreparate fungice pe bază de Beauveria bassiana. Necesitatea introducerii acestora în practica agricolă a impus efectuarea anumitor studii de toxicologie, respectiv determinarea toxicității acute (DL50), a iritabilității oculare și dermale. Din punct de vedere toxicologic, bioprodusele studiate, s-au dovedit netoxice pentru mamifere, putând fi recomandate pentru utilizare în agricultura ecologică, asigurând creșterea producției și protecția mediului înconjurător.

Studii preliminare privind eficacitatea amestecului de formiat de etil și dioxid de carbon

în combaterea insectelor cerealelor depozitateSonica Drosu, Maria Ciobanu, F. Oancea,

Constantina Chireceanu, M. LixandruInstitutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, București

 Formiatul de etil este un fumigant folosit frecvent în străinatate pentru protecția cerealelor depozitate împotriva dăunătorilor, fiind o alternativă potențială la bromura de metil. În lucrare sunt prezentate rezultatele experiențelor privind eficacitatea amestecului de formiat de etil și dioxid de carbon asupra adulților și larvelor de Tribolium castaneum Herbst. (gândăcelul roșu al făinii). S-a constatat eficacitate bună la doza de 50 mg/l formiat de etil+1%CO2; pentru adulți a fost suficient o oră pentru mortalitatea de 95%, iar pentru larve a fost nevoie de 3 ore pentru 98,5% mortalitate.Sunt necesare studii ulterioare pentru a confirma posibilitatea introducerii amestecului fumigant de formiat de etil și dioxid de carbon în protecția cerealelor depozitate.  Controlul integrat al manei cartofului în condițiile specifice Țării

BârseiManuela Hermeziu, Radu Hermeziu

Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentruCartof şi Sfeclă de Zahăr, Brașov

 

Controlul integrat al manei cartofului (produsă de ciuperca Phytophthora infestans) include folosirea măsurilor culturale, biologice şi chimice. Ideea este aceea de a folosi tehnicile la momentul potrivit fără a distruge complet boala, ci asigurând un control al acesteia sub pragul economic de dăunare, protejând mediul şi salvând organismele utile.Pentru implementarea managementului controlului integrat trebuie luate în considerare atât aspectele ecologice, genetice cât şi economice ale culturii cartofului.Cunoaşterea aspectelelor genetice ale gazdei şi patogenului, împreună cu efectele lor în dezvoltarea bolii pot fi folosite într-o strategie pe termen lung care să contribuie la rezolvarea problemelor de mediu şi de producţie în acelaşi timpCondiţiile de mediu influenţează dezvoltarea epidemică a manei. În ani cu condiţii climatice diferite, la INCDCSZ Braşov s-au înregistrat fenomene extreme; astfel în anul 2000 mana a lipsit cu desăvârşire, pe când în anul 2005 a apărut foarte devreme (6 iunie) şi a determinat însemnate pierderi de producţie. Strategie de combatere a buruienilor monocotiledonate, inclusiv

Sorghum halepense din rizomi, în culturile de floarea-soareluiS. Ștefan

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, București Floarea-soarelui ocupă o suprafață însemnată, fiind una din principalele plante prășitoare cultivate în România. Nivelul scăzut al tehnologiilor aplicate și în special combaterea buruienilor, a condus la realizarea unor producții mici, cu o medie de 1266 kg/ha. Cercetările efectuate în multe țări cultivatoare de floarea-soarelui, inclusiv în țara noastră, demonstrează că buruienile, în funcție de gradul de infestare al terenului, reduc potențialul biologic al hibrizilor cu 70 - 90 %. Pentru reducerea infestării cu buruieni anuale și perene din cultura florii-soarelui, se impune efectuarea corectă, în epoca optimă, a tuturor lucrărilor necesare înființării culturii (arătura de toamnă, discuiri, pregătirea patului germinativ, fertilizarea). Dintr-o strategie completă de combatere a buruienilor nu pot lipsi tratamentele chimice cu erbicide. Strategia de combatere a buruienilor înainte de semănat prin erbicidare totată cu un produs pe bază de glifosat care nu are remanență în sol, combinat cu un produs aplicat în preemergență, urmărește menținerea terenului curat de buruieni în primele 3 - 5 săptămâni de la răsărire. După acestă „perioada critică”, plantă reușește să „lupte” cu buruienile, datorită taliei și sistemului foliar puternic. Tratamentul din postemergență are rolul de a combate buruienile monocotiledonate rezistente, inclusiv Sorghum halepense din rizomi. Optimizarea componentelor sistemelor de combatere integrată cu

impact minim asupra mediului, în cultura de floarea-soareluiV. Jinga1, C. H. Iliescu1, Carmen Mincea1,

S. Ştefan1, C. Lăzureanu1, M. Lixandru1 , D. Manole2

1Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, București

2S.C.SPORT AGRA S.R.L., Amzacea  În lucrare sunt prezentate rezultate privind utilizarea în sistem integrat a unor măsuri agrotehnice şi a unor mijloace biologice, fizice şi chimice de combatere, pentru limitarea pagubelor produse de agenţii de dăunare. Experienţa a fost amplasată la S.C. SPORT AGRA S.R.L. Amzacea, Judeţul Constanţa, practicându-se semănarea floarii-soarelui după mazăriche (Vicia pannonica). Sămanţa de floarea-soarelui a fost tratată cu un insecticid pe bază de imidacloprid 600g/l, pentru combaterea dăunătorilor Tanymecus dilaticollis, Agriotes sp. şi cu un fungicid pe bază de fludioxanil 25g/l+ mefenoxam 10 g/l, pentru combaterea patogenilor Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis cinerea şi Plasmopara helianthi. În timpul perioadei de vegetaţie s-a efectuat un tratament cu un ameste fungicid pe bază de ciproconazol 80 g/l+picoxistrobin 200 g/l, pentru prevenirea atacului de Phomopsis helianthi în faza de 8 perechi de frunze, urmat de tratamentul pentru prevenirea şi combaterea patogenilor Sclerotinia sclerotiorum, Phomopsis helianthi, Alternaria helianthi aplicat la avertizare. Tratamentul seminței cu insecticid pe bază de imidacloprid 600 FS a asigurat o protecţie bună a culturii faţă de atacul dăunătorilor de sol. În combaterea buruienilor, atât în cazul aplicării erbicidului preemergent cât şi cel aplicat postemergent eficacitatea a fost foarte bună. Producţiile din variantele tratate, au fost semnificativ crescute faţă de martorul netratat. 

Efectele unor tratamente preliminare aplicate plăcilor de polistiren şi a unor soluţii tampon cu o compoziţie modificată

asupra sensibilităţii tehnicii ELISA la testarea virusului răsucirii frunzelor (PLRV),

a virusurilor cartofului A (PVA), Y (PVY), S (PVS) şi X (PVX)Carmen Liliana Bădărău, Florentina Damşa, Maria Ianoşi, N. Cojocaru

Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr, Brașov

Una din cerinţele impuse de siguranţa alimentară (obţinere de alimente curate, sănătoase) este perfecţionarea metodelor de analiză pentru agenţii patogeni. Îmbunătăţirea senzitivităţii tehnicii ELISA utilizate pentru identificarea principalelor virusuri ale cartofului (prin tratamente preliminare, prin modificarea compoziţiei soluţiilor tampon de extracţie şi conjugat, substituirea tamponului de extracţie cu tampon McIlvain) a constituit unul din obiectivele acestei lucrări. Prin tratarea plăcilor de polistiren cu soluţie de NaOH în etanol (3M), s-a înregistrat o creştere cu 13,6% a valorilor absorbanţelor (A405nm), la testarea prin tehnica ELISA a virusurilor A, Y, S şi X. În cazul substituirii tamponului de extracţie clasic cu tampon McIlvain (fosfat dicosic, acid citric, 0,18M; pH 7), la diagnosticarea virusurilor Y şi A s-a remarcat o creştere semnificativă a valorilor densitaţilor optice (DO405nm). Substituirea polivinilpirolidonei (tampon clasic) cu dietilditiocarbamat de sodiu (0,01M) a condus la o creştere a DO405nm la diagnosticarea virusului Y, dar această variantă nu

a fost benefică pentru identificarea probelor infectate cu PLRV. Un efect asemănător l-a avut şi utilizarea unui amestec de tioglicolat de sodium (0,01M) şi dietilditiocarbamat de sodium (0,01M) în PBS-T. Substanţa proteică din componenţa soluţiilor clasice de tampon conjugat (component necesar pentru a elimina reacţiile nespecifice) ar putea fi înlocuită cu un produs relativ ieftin care poate fi procurat din reţeaua comercială de alimentaţie publică (gelatina alimentară). La diagnosticarea infecţiilor virale cu virusurile A şi Y, gelatina alimentară este la fel de eficienta ca si albumina serică bovină p.a. din import (BSA). În cazul identificării virusului răsucirii frunzelor (PLRV) substituirea albuminei serice bovine cu gelatina alimentară a condus la creşteri semnificative ale densităţilor optice (A405nm).

Transmiterea experimentală a virusului Plum pox pe plante gazdă erbacee

C. Sivu1, P. G. Ploaie21 Laboratorul Central de Carantină Fitosanitară, București

2Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, BucureștiVirusul plum pox este unul dintre cele mai devastatoare virusuri ale pomilor fructiferi din grupul sâmburoaselor și este distribuit în toată lumea. Foarte adesea acest virus apare în infecții mixte cu alte virusuri. În cercetările noastre am încercat să transmitem acest virus, izolat și purificat din frunze de prun, și din planta test Nicotiana benthamiana pe planta test Chenopodium foetidum. Plantele au fost crescute pe substrat special produs de Agriferma Bucuresti și sterilizat cu autoclavul AMARO 2000 și apoi inoculate cu suspensie de virus pe frunzele plantei test după pulverizare cu carborundum. Simptome specifice pentru plum pox, sub formă de leziuni necrotice au apărut după 10-15 de zile. Prezența virusului a fost detectată prin microscopie electronică de înaltă rezoluție. S-a stabilit faptul că infecțiile pe Chenopodium foetidum apar când transmiterile au loc numai după ce virusul a fost trecut anterior pe plante de Nicotiana benthamiana.

Dinamica şi compoziția speciilor de afide vectoare ale virusului Plum pox, întâlnite în plantaţiile de cais din zona Bucureşti

C.Sivu, Mirela CeanLaboratorul Central de Carantină Fitosanitară, București

Plum Pox este boala cea mai păgubitoare întâlnită în plantaţiile de sâmburoase din ţara noastră. Prezenţa ei duce atât la pierderi directe de producţie, cât şi la pierderi indirecte în comerţul cu fructe şi material săditor prin restricţiile de carantină fitosanitară.Transmiterea virusului Plum Pox se realizează în mod natural, în principal prin intermediul afidelor vectoare. Pentru a identifica principalele specii de afide vectoare, acestea au fost capturate cu ajutorul capcanelor colorate în galben. S-au folosit capcane tip tavă umplute cu apă (capcane Moericke). Instalarea capcanelor s-a făcut începând cu mijlocul lunii aprilie, citirile făcându-se săptămânal până la sfârşitul lunii octombrie. În total au fost capturate un număr de 4270 de afide în anul 2009 şi 5863 de afide în anul 2010. Afidele capturate aparţin la trei specii vectoare

dominante: Phorodon humuli (Schrank), Hyalopterus pruni (Geoffroy) şi Brachicaudus helychrisi (Kaltenbach). Dinamica populațiilor celor trei specii a fost asemănătoare pe timpul celor doi ani de studiu. 

Săpunuri și uleiuri horticole, compoziții bioactive prietenoase pentru

utilizare în ferme organiceMariana Popescu1, Sanda Velea1, F. Oancea2

1Institutul Național de Cercetare- Dezvoltare pentru Chimie și Petrochimie – ICECHIM, București

2Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Plantelor, București Industria uleiurilor comestibile și fabricile de procesare a grăsimilor naturale stochează mari cantități de deșeuri organice grase, inclusiv cele de la fabricarea combustibilului biodiesel și uleiurile comestibile uzate. Datorită tendinței actuale de reconsiderare a practicii agricole naturale și de limitare a utilizării unor produse agrochimice ecotoxice, compozițiile obținute prin conversia tehnologică a acestor deșeuri vor putea dobândi o largă aplicabilitate în fermele organice. Acestea se pot obține prin tehnologii curate utilizând ingrediente ieftine și accesibile, complet biodegradabile, netoxice pentru organismele utile și mediu. Compozițiile pe bază de săpunuri și uleiuri horticole obținute din esteri metilici de acizi grași reziduali și săpunuri de calciu și cupru fortificate s-au dovedit alternative eco-eficiente și sigure comparativ cu produsele agrochimice conventionale. Testate separat, uleiul horticol a fost eficient în combaterea păduchelui de San José în tratamentele de iarnă ale pomilor fructiferi (meri și peri) iar săpunurile de calciu și cupru cu fosfolipide au demonstrat efecte fungicide sinergice asupra făinării merilor, confirmând rezultate similare asupra manei viței de vie, tăciunelui grâului, pătării castraveților și afidelor la legume și fiind recomandate pentru protecția livezilor de pomi fructiferi, vița de vie, cereale și legume de câmp și seră, condimente, arbuști și plante ornamentale, flori și gazon din spații publice și private. Fiind compatibile structural și complementare funcțional, cele două tipuri de produse au fost formulate în compoziții mixte pentru aplicații prin pulverizare ulei în apă care, prin contact cu aerul atmosferic, formează filme adezive pe suprafețele vegetale cu țesuturi distruse, oferind protecție de lungă durată la atacul bolilor și dăunătorilor pomilor fructiferi sau legumelor și fructelor depozitate, în scopul creșterii calității recoltelor și a siguranței alimentare. Model funcțional de gestionare a bazei de date privind agenții de

dăunare majori ai culturilor de sfeclă de zahărMaria Iamandei1, Gh. Ciubuc2, Daniela-Livia Donescu3,

Mihaela-Adriana Cioloca1, Radu Taus32Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Plantelor, București

2SC AdminDate & Inf SRL, București3Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Cartof şi

Sfeclă de Zahăr, Brașov 

Lucrarea prezintă un exemplu de model funcțional de gestionare a bazei de date privind agenții de dăunare majori ai sfeclei de zahăr realizată ca urmare a observațiilor și experimentelor desfășurate în diferite ferme agricole din județul Brașov, pe parcursul anilor 2008-2010. Această activitate a presupus o arhivare a datelor privind infecțiile cu agenți patogeni, respectiv artropode cu impact major asupra culturii de sfeclă de zahăr precum și a posibilităților de control al acestora. Pentru facilitarea unei metodologii moderne de introducere și utilizare a datelor brute (de exemplu observații privind infecțiile din câmp cu diferiți agenți de dăunare, taxonii colectați din teren prin diverse metode, evoluția atacului în timpul sezonului de vegetatie sau de la an la an etc.) colectate în activitatea de cercetare a fost realizat modelul funcțional de gestionare a bazei de date, înregistrările pot fi ușor prelucrate astfel încât să rezulte de exemplu rapoarte de genul: grafice comparative privind dinamică unei specii timp de trei ani și evoluția datelor meteorologice pe parcursul aceleiași perioade.

Ecoterapie conservativă pentru reabilitarea faţadelor biodeteriorate ale edificiilor de piatră şi zidărie veche

Mariana Popescu1, Sanda Velea1, Lucia Ilie1, Elena Dobre1, Ana-Maria Popilian1, F. Oancea2, Elena Hera2, Carmen Mincea2

1Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie și Petrochimie – ICECHIM, București

2Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Plantelor , București În contextul dezvoltării durabile a societății umane, limitarea fenomenului continuu și inevitabil de biodeteriorare a clădirilor și monumentelor istorice este o reală provocare, fiind necesare intervenții operative in situ care să reducă populațiile de organisme deteriogene și să asigure o protecție cât mai îndelungată împotriva recontaminării fațadelor de piatră și zidărie expuse în aer liber. Compoziţiile biocide curative şi preventive realizate pentru combaterea biodeteriorării au fost testate in vitro și in situ asupra biodeteriogenilor pietrei (alge, mucegaiuri, mușchi, licheni și buruieni) dovedind un efect curativ total și protecţie îndelungată datorită sistemului biodegradabil cu capacitate de auto-asamblare şi eliberare controlată a ingredientelor active de sinteză și din resurse regenerabile naturale (săruri cuaternare de amoniu, derivați cu azot ai unor acizi grași, glutaraldehida, propiconazol, uleiuri volatile de cimbru și busuioc). Tehnica neinvazivă de aplicare este un sistem dual inovativ de tratament curativ/preventiv care, în funcție de gradul de încărcare organică a suprafețelor și speciile predominante de organisme deteriogene, permite combinarea variantelor de compoziții biocide, astfel încât să se obțină protecție eco-eficientă de lungă durată, cu costuri rezonabile și fără afectarea aspectului sau integrității obiectivelor arhitecturale. 

Extracte botanice cu acțiune antimicrobiană pentru ambalaje alimentare active

Liliana Anton1, M. Radu1, Elena Dobre1, Camelia Rovinaru1, Ana Maria Popilian1, Irina Codita2, Olguța Dracea2, Camelia Babeș2, Cerasella

Dragomirescu2, Brândușa Lixandru2, E. Drăgulescu2, I.L. Coldea2 , Mariana Ionescu3, Valeria Gagiu3

1Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie și Petrochimie ICECHIM, București

2Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie Cantacuzino, București

3Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare, București

 Ambalajele active antimicrobiene au apărut ca răspuns la modificările dinamice ale cerințelor consumatorilor și tendințelor pieței privind securitatea alimentară. Ambalarea antimicrobiană este o versiune a ambalării active, în care ambalajul, produsul și mediul interacționează în scopul prelungirii „fazei lag” și/sau reducerii ratei de creștere a microorganismelor, influențând caracteristicile produsului ambalat la depozitare prelungită. Cercetările efectuate au urmărit obținerea unor extracte din surse botanice (uleiuri esențiale) și utilizarea lor în scopul diminuării numărului de microorganisme patogene specifice alimentelor prin înglobarea lor în matrici polimerice pentru obținerea de folii antimicrobiene destinate ambalării alimentelor procesate. În acest scop au fost selecționate plante aromatice și medicinale din familiile Lamiaceae (Labiatae) și Apiaceae (Umbelliferae) datorită cantităților importante de uleiuri esențiale pe care le conțin și ale căror proprietăți antimicrobiene au fost demonstrate prin numeroase studii.Activitatea biologică a uleiurilor esențiale se datorează configurației chimice a componenților, în principal mono- și sesquiterpene și compuși oxigenați derivați din aceste hidrocarburi. În unele plante, predomină un singur constituent principal, iar în altele există un echilibru între diverșii componenți. Pentru obținerea uleiurilor esențiale din plantele aromatice selecționate s-a experimentat metoda de extracție prin distilare cu apă și abur, într-o instalație de distilare de laborator. Extractele au fost analizate din punct de vedere fizico-chimic, iar activitatea antimicrobiană a acestora a fost testată de colectivele de cercetători de la Institutul Cantacuzino și Institutul de Bioresurse Alimentare din București. Lucrarea prezintă rezultatele cercetărilor privind extracția uleiurilor esențiale cu acțiune potențial antimicrobiană, identificarea compușilor chimici din compoziția acestora și activitatea lor antimicrobiană care fac obiectul Contractului PN2 nr. 52-134/2008.