MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 Februarie

« Taci înaintea Domnului si nădăjduieşte în El. Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.» Psalm 37,7

Cine e labil psihic din cauză că nu îşi lasă toate problemele în mâna Atotputernicului Dumnezeu, nu Îl poate aştepta cu adevărat pe Domnul său. Lasă acum toate îngrijorările ce îţi frământă inima; nu le mai asculta! În măsura în care suntem mai puţin spirituali şi mai mult emotivi ne lăsăm influenţaţi si deviaţi de la ţelul nostru unic de a-L sluji şi aştepta pe Domnul. Dacă ai renunţat cu adevărat la idolii tăi pentru a-L sluji cu toată fiinţa ta pe Domnul, atunci nu poţi face altceva decât să Îl aştepţi. Nu este Oare deja timpul să laşi deoparte toate lucrurile care îţi distrag atenţia de la aşteptarea venirii lui Isus? Nu mai avem decât puţină vreme; Domnul va veni în curând. Toate semnele venirii Sale sunt vizibile. In jurul nostru totul se destramă. Domnul ne avertizează cu toată seriozitatea în acest sens prin textul din 2 Petru 3,11: «Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă?» Apostolul Ioan ne atrage atenţia asupra aceluiaşi lucru, dar prin alte cuvinte: «Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală, şi, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El» (1 Ioan 2,28).

 2 Februarie

«Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă am cunoscut pe Cristos în felul lumii, totuşi, acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta.»

2 corinteni 5,16

Afirm următorul lucru cu toată seriozitatea: pe cât este de adevărat faptul că singurul Fiu al lui Dumnezeu a trebuit să accepte moartea, la fel şi noi, cei ce formăm Biserica lui Isus, trebuie să acceptăm sacrificiul Său suprem, căci este scris: «dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit.» (2 Cor, 5,14). Dacă suntem parte integrantă a trupului lui Isus, atunci fiecare în parte, fară nici o excepţie, am trecut prin moartea Sa. Acesta a fost secretul puterii şi impactului extraordinar pe care l-a avut Biserica Primară: toate conflictele şi tensiunile şi-au găsit rezolvarea în identificarea cu moartea lui Isus. De aceea — fizic vorbind - nu mai cunoaştem pe nimeni, căci toţi am murit împreună cu Cristos. Carnea (eul nostru) a fost crucificată. Mielul lui Dumnezeu a murit pe cruce pentru ca tu şi eu - fiinţa, firea noastră veche - să moară împreună cu El. Dacă ne limităm numai la a spune: «Isus a murit pentru păcatele mele», atunci minimalizăm victoria cerească a lui Isus. Motivul principal al morţii lui Isus a fost ca: «Noi, deci, prin botezul în moartea Lui am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui» (Rom. 6,4-5). 

3 Februarie

«A trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit şi i-a scăpat de groapă.» Psalm 107,20

De cele mai multe ori subestimăm puterea Cuvântului lui Dumnezeu de a face minuni. El are însă o putere veşnică de vindecare şi de reînnoire «fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu care este viu şi care rămâne în veac» (1 Petru 1,23). Dacă acest Cuvânt poate sădi viaţa veşnică, nu este el oare capabil să ne înveselească, să ne vindece si să înnoiască viata noastră tulbure şi trecătoare? Iată ce I-a spus sutaşul Domnului Isus: «... ci zi numai un cuvânt şi robul meu va fi tămăduit» (Mat. 8,8). În problemele noastre de sănătate de regulă noi inversăm ordinea: căutăm vindecarea trupului, fară a vindeca mai întâi sufletul prin Cuvânt. Dacă sufletul tău nu e vindecat şi nu te străduieşti să rezolvi problema de la rădăcină, tortura va reîncepe. Atunci cauţi să învingi efectele, nu cauza. Iacov a strigat când soarele răsărea la Peniel: «... am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi ţotuşi am scăpat cu viaţă» (Gen. 32,30). Este sufletul tău săturat zilnic de Cuvântul lui Dumnezeu? Eşti vindecat în inima ta? Caută — înainte de vindecarea trupului — să găseşti prin Cuvânt vindecarea sufletului tău şi atunci vei experimenta minuni şi în trupul tău. 

4 Februarie

«Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.» Evrei 10,35-36

Să faci voia lui Dumnezeu în permanenţă, să fii ascultător în mod constant iată cheile cunoaşterii şi încrederii că El îşi împlineşte întotdeauna promisiunile. Cheia trăirii a mii de adevăruri este numai Isus Cristos. Fiecare promisiune are în schimb o cheie specială. Să luăm de exemplu pasajul foarte cunoscut din Psalmul 37,4-5: «Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Incredintează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra». In aceste două versete avem două promisiuni şi trei chei ale cunoaşterii. Voinţa lui Dumnezeu, cheia promisiunii din versetul 4 este ca «Domnul să-ţi fie desfătarea». Prioritatea cea mai mare o are El, Domnul, abia apoi urmăm noi. Dorinţa noastră sinceră de a-L căuta pe El este răsplătită prin împlinirea tuturor dorinţelor sfinte - lucru pe care Dumnezeu îl face cu bucurie: «... El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima». Să ne uităm acum la versetul şi la promisiunea că «El va lucra». Care sunt cele două chei de care avem nevoie pentru ca El să «aibă grijă» de noi? Prima: «Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului» şi a doua: «Încrede-te în El». 

5 Februarie

«Am fost răstignit împreună cu Cristos şi trăiesc ... dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine.»   Galateni 2,20

A fost viaţa ta de credinţă fără putere până acum? Nu ai experimentat biruinţa? Dacă răspunsul este afirmativ, motivul unei astfel de trăiri este tirania eului. Răstigneşte eul tău mândru, ipocrit şi egocentric împreună cu Isus pe cruce! Trebuie să ai curajul să te laşi crucificat împreună cu El. Lucrul acesta trebuie să devină pentru tine o realitate sigură, aşa cum a fost şi faptul istoric al morţii lui Isus pe cruce. O astfel de credinţă îţi cere Domnul. Oamenii din jurul tău te vor provoca, te vor ispiti, vor apela la mândria şi ambiţia ta, te vor înşela, vor fi nerecunoscători, te vor dispreţui, te vor defăima — zi de zi. Toţi sunt însă doar instrumente în mâna lui Dumnezeu pentru a te testa dacă ai fost crucificat împreună cu Isus. Şi dacă această crucificare spirituală a ta este reală, vei descoperi că vei reacţiona ca Isus care, atunci când a fost provocat să coboare de pe cruce a rămas acolo suferind în tăcere. Acesta este secretul! Doar atunci familia ta, întreg anturajul tău se vor schimba pentru că tu vei fi schimbat, iar viaţa ta de credinţă nu va mai fi slabă şi fară putere, pentru că din teorie seacă se transformă în realitate vie. Curăţirea de propriul tău eu înseamnă acceptarea lui Isus. Adevărata viaţă o vei găsi atunci când o vei urî pe a ta şi vei fi gata să o jertfeşti. 

6 Februarie

«Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi şi Cristos te va lumina.» Efeseni 5,14

Mă tem, deşi Biblia îmi spune de multe ori: «Nu te teme». Totuşi, mi-e frică de ceva concret, şi anume de semnele înspăimântătoare ale vremii de pe urmă, vreme de care a vorbit Domnul Isus când a spus că «... dragostea celor măi mulţi se va răci» (Matei 24,12). Se vorbeşte mult astăzi despre dragostea de frate, de aproapele nostru. Dar eu mă gândesc la minunata şi arzătoarea dragoste dintâi pentru Domnul Isus. Te-ai pocăit astăzi cu lacrimi amare, ai depus mărturie cu pasiune pentru El, te-ai gândit să câştigi suflete pentru Miel, ţi-ai aplecat genunchii cu alţi copii ai lui Dumnezeu în rugăciune? Oare nu au pălit toate aceste lucruri, oare dragostea ta nu s-a răcit? Pavel spune: «Căci dragostea lui Cristos ne strânge ...» (2 Cor. 5,14). Eu mă tem de acest lucru şi caut mereu prezenţa Domnului pentru a-L lăsa să mă cerceteze, să mă lumineze şi pentru a întreba: «Doamne, simt eu încă această primă dragoste?» Sau simt îngheţul mortal de la sfârşitul vremii care ameninţă să treacă peste noi? Atenţie: «dragostea celor mai mulţi se va răci» (Matei 24,12). Te rog din adâncul inimii: nu lăsa ca acest lucru să se întâmple în viaţa ta!

 7 Februarie

«Fiţi treji si vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte si caută pe cine să înghită.» 1Petru 5,8

In această vreme din urmă în care activitatea satanică (conform textului din Efeseni 6,12) creşte nemăsurat de mult, noi, ca şi copii ai lui Dumnezeu, putem să scăpăm nevătămaţi din această cursă numai dacă veghem şi ne rugăm cu perseverenţă. Nimic nu este mai periculos, de-a drepţii mortal pentru membrii Trupului lui Isus ca somnul spiritual. Duşmanul atacă şi tu eşti imediat prins în capcană. Domnul Isus ne avertizează: «Ce vă zic vouă, zic tuturor: «Vegheaţi» (Marcu 13,37). In noaptea în care a fost trădat, El i-a spus lui Simon Petru: «Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul» (Luca 22,31). Când însuşi Domnul ne avertizează cu privire la un pericol, de ce nu Îl luăm oare în serios? Trezeste-te, tu care dormi! Echipează-te cu toată armura Duhului Sfânt! Experimentează zilnic biruinţa lui Isus în viata ta!Nu trebuie să ne fie teamă de înfrângere când suntem atacaţi! In nici un fel! Cel care este cu noi este mai mare si infinit mai puternic decât cel care este împotriva noastră. Ştim că în mâna lui Isus călătorim nestingheriţi spre o ţară mai bună. Nimeni, absolut nimeni nu ne va smulge din mâinile Sale!

8 Februarie

«Nu te grăbi să deschizi gura şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în cer şi tu pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe.» Eclesiastul 5,2

Ai spus «niciodată» înaintea Domnului în rugăciune şi uite, doar după puţină vreme repeţi aceeaşi greşeală. «Niciodată, Doamne, nu vreau să mai săvârşesc acest păcat!» dar, în realitate exact de acest păcat nu te-ai lepădat şi încă mai eşti legat de el. De ce Îi promitem Domnului atât de multe si întârziem să ne ţinem de cuvânt? Pentru că hotărîrile noastre sunt luate doar în plan sentimental, emoţional, nu şi spiritual. Nimic nu este mai schimbător şi mai nestatornic ca emoţiile noastre, care repede ne fac să uităm de Domnul şi de promisiunile făcute. «Dar», spui tu, «nu sunt eu de vină că sunt aşa». Îmi pare rău, aceasta nu este o scuză! Poate eşti slab, dar nu trebuie să rămâi aşa. Domnul ţi-a dat o armă puternică şi minunată pentru a te elibera de slăbiciunea sufletească: sabia Cuvântului Său care desparte chiar şi sufletul de duh. Să ne fie clar tuturor: simpla acceptare pur teoretică a acestui adevăr nu va genera despărţirea sufletului de duh. Odată ce această despărţire are loc cu adevărat, rugăciunea ta va avea greutate înaintea lui Dumnezeu.

9 Februarie

«A luat cartea legământului şi a citit-o în faţa poporului. Ei au zis:» Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul. "»

Exodul 24,7

Câte jurăminte sfinte a făcut poporul Israel la muntele Sinai, câte promisiuni că va împlini voia Domnului - şi cât de repede s-a revoltat după aceea! Dumnezeu ia deciziile noastre în serios şi ne împlineşte dorinţele sfinte. Dacă ne-am baza doar pe Cuvânt, fară rugăciune, viaţa noastră ar fi doar teorie. Altfel spus, Cuvântul lui Dumnezeu are efect puternic şi de durată în ce priveşte promisiunile noastre doar atunci când Ii răspundem prin rugăciune Domnului. El îţi vorbeşte prin Biblie, iar tu Îi răspunzi prin rugăciune.Te rog să te opreşti un moment şi să meditezi sincer la următoarele întrebări: eşti tu în viaţa ta, chiar în activitatea ta religioasă, un om al rugăciunii? Cât de mult ai stat astăzi în prezenţa lui Dumnezeu? Ai păşit până în faţa tronului de har sau te-ai întors la activităţile de zi cu zi după «momentul de reculegere», fără să aprinzi în inima ta focul dragostei dintâi? Dorinţa mea fierbinte este ca, după ce ai citit aceste rânduri, să te apleci în faţa lui Dumnezeu şi să spui: «Niciodată, Doamne, nu vreau să mai pierd ocazia de a sta de vorbă cu Tine în rugăciune.»

 10 Februarie

„Dar mai puternic decât vuietul apelor mari şi mai puternic decât vuietul valurilor năpraznice ale mării este Domnul în locurile cereşti. Mărturiile Tale sunt cu totul adevărate: sfinţenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cât vor ţine vremurile.» Psalm 93,4-5

Suntem doborâţi şi răvăşiţi de furtuni interioare. De ce? Pentru a ne ancora şi mai mult în El. Ce bine ar fi dacă am înţelege motivul pentru care sunt îngăduite furtunile in viaţa noastră — furtuni cu integrităţi ale vântului din ce în ce mai mari! Perspectiva divină este următoarea: cu cât un om este mai tare ancorat în Isus Cristos, cu atât mai uşor va rezista şi va birui toate furtunile şi ispitele. Chestiunea ancorării în Dumnezeu are o importanţă vitală. Tocmai în zilele acestea, când semnele sfârşitului devin tot mai evidente şi când în duhul suntem realmente atacaţi de un uragan de ispite, se ridică întrebarea decisivă: eşti înrădăcinat în Domnul Isus? Nu putem fi ancoraţi în veşnicie decât în măsura în care ne-am dezrădăcinat din viaţa de zi cu zi. Când furtunile puternice ale ispitelor vin, nu poţi să-i supravieţuieşti doar în teorie. Atunci doar adevărata ancorare în Domnul Isus te poate salva. Doar în această postură vei striga plin de fericire: „Insă eu sunt totdeauna cu Tine” (Psalm 73,23).

11 Februarie

«„A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: „Spuneţi celor poftiţi: Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă."» Matei 22,4

De câte ori nu răsună chiar lângă noi această invitaţie a Cuvântului lui Dumnezeu: veniţi! Să răspunzi şi să vii la chemarea Lui este cel mai uşor şi minunat lucru cu putinţă. Te chinui şi te superi, analizezi situaţia şi tot nu reuşeşti să scapi de probleme. Domnul strigă: «Vino!» Tu, care eşti singur, vino la nuntă, căci totul este pregătit! Părtăşia cu Fiul şi cu Tatăl este o realitate cerească pentru cei care cred. Ioan scrie în prima sa epistolă: «... părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Cristos» (1 Ioan 1,3). Mai ales tu; frate obosit şi tu soră descurajată, veniţi! Ce spune Domnul Isus că trebuie să facem? Vorbeşte El cumva de exerciţii spirituale speciale, de jurăminte care trebuie ţinute, de căutarea unor locuri mai bune de relaxare? Nu! Domnul spune foarte clar şi simplu: «Veniţi la Mine toţi cei trudiţi si îm-povăraţi şi Eu vă voi da odihnă» (Matei 11,28). Apoi adaugă chemării Sale şi promisiunea «... veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre» (Matei 11,28). Sunt sigur că Satan vrea să te ducă într-o asemenea stare de agitaţie, încât să nici nu îţi mai pui problema venirii la Isus. Dar ascultă ce spune Domnul: «Veniţi!» Oricine vine la El nu va fi respins şi dat afară. Doar la El vei găsi iertare!

 12 Februarie

«Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui, Dar Isus S-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pământ.» Ioan 8,6

O femeie adulteră a fost adusă la Isus de către acuzatorii ei. Domnul părea să fie într-o dilemă aparent de nerezolvat, deoarece dreptatea Lui cerea judecata păcatului. Dacă eşti acuzat de conştiinţa ta, eşti demn de condamnat în faţa Celui Preaînalt şi să ştii că vei fi condamnat, căci El este sfânt. Dar priveşte cum a rezolvat Isus problema: «Apoi S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ» (Ioan 8,8). Este ca şi cum, prin acţiunea Sa ar fi vrut să zică: «Da, această femeie a păcătuit, dar mă aplec Eu în locul ei.» Oare a scris cuvinte de iertare pe nisip? Eu, personal, cred că aşa a fost, deoarece imediat după aceea Isus i-a provocat: «Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea» (Ioan 8,7). Pe rând acuzatorii au plecat; atunci Isus S-a ridicat şi a vorbit: «„Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?"„Nimeni, Doamne", I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti"» (Ioan 8,10-11). Această femeie a găsit iertarea, căci Isus a luat asupra Lui povara întregului ei păcat.

 13 Februarie

«... Având doar o forma de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea ...»  2Timotei 3,5

De ce este credinciosul din zilele noastre din ce în ce mai mult atras de aparenţe? De ce este faţada, învelişul exterior al persoanei aprobat şi apărat, în timp ce omul din lăuntru se deterioreaze? Agăţarea de aparenţe, de iluzii creşte cu fiecare zi, iar acest lucru pare să ne atragă atenţia asupra faptului că apariţia Cristosului fals, a Anticristului este tot mai aproape. Cu cât vom umbla mai mult în rugăciune, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, cu atât vom putea deosebi mai bine adevărul de minciună, ceea ce este important de ceea ce numai în aparenţă pare esenţial. Cine are Duhul lui Dumnezeu în viaţa lui cunoaşte adevărul, are ungerea şi nu mai are îndoieli în ce priveşte calea pe care trebuie să meargă. Atunci când intră într-o adunare, un astfel de om poate simţi dacă Isus Cristos este cu adevărat în centrul atenţiei sau dacă totul este numai de faţadă. As dori să vă avertizez în modul cel mai serios că, în momentul în care va avea loc răpirea, adevărul va fi total separat de fals - cel născut din nou de cel care este creştin numai cu numele. De aceea îmi permit să îţi pun următoarea întrebare: este cu adevărat sufletul tău crucificat cu Isus Cristos în viaţa de zi cu zi?

 14 Februarie

«Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei: „ Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă."»1 Timotei 3,16

O realitate tulburătoare, prezentă în viaţa multor creştini este aceea că nu îl cunosc cu adevărat pe Cristos. Îl cunosc după Nume, din evanghelizări, dar nu Îl cunosc în Duh, nu au acea intimitate a relaţiei personale. Cine L-a Cunoscut în profunzimea sufletului său pe Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, va fi, conform promisiunilor Scripturii, plin de bucurie şi fericire, chiar dacă va trebui să treacă prin suferinţă. Se pare că şi unii din primii ucenici au trecut prin această tragedie a necunoaşterii Lui, nici Isus îi spune lui Filip: «... De atâta vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe?» (Ioan 14,9). Să fim foarte atenţi în viaţa noastră la cuvintele Domnului: «... Unde sunt Eu, Acolo va fi şi slujitorul Meu» (Ioan 14,9). Unde a păşit El pentru prima dată pe acest pământ? În Betleem! Viaţa Sa a început în renunţare, în prigoană, în greutăţi. Şi unde s-a terminat viaţa Sa pământească? În cel mai mare sacrificiu şi în cea mai mare durere — pe crucea de la Golgota. Nimeni nu vrea să îl caute şi toţi se tem să-L găsească acolo, dar exact în acel loc El te aşteaptă şi doar acolo ţi Se va descoperi în toată splendoarea şi gloria Sa!

 15 Februarie

«Adu-ţi aminte de Domnul Isus Cristos, din sămânţa lui David, înviat din morţi...» 2 Timotei 2,8

Totul este supus morţii. Toate eforturile umane cedează în cele din urmă în faţa unei asemenea puteri. Ştim acest lucru cu certitudine. Cercetarea umană şi cunoaşterea sti-inţifică au adus lumea într-un haos fară precedent. Un grup independent de cercetători americani a prezis că până în anul 2000 calitatea vieţii va avea de suferit, căci toate animalele şi vegetaţia vor fi dispărut deja de mult timp.Dar citim Cuvântul lui Dumnezeu care, iată, contrazice o astfel de afirmaţie: «Adu-ti aminte de Domnul Isus Cristos, din sămânţa lui David, înviat din morţi.» Realita-tea învierii Lui aşază absolut toate lucrurile într-o ordine divină. Adevărul dovedit istoric al învierii Sale garantează un cer nou şi un pământ nou. Da, învierea Sa certifică faptul că este Fiul lui Dumnezeu: «în El era viata si viaţa era lumina oamenilor» (Ioan 1,4). în El găsim reînnoire, putere, viaţa veşnică, bucurie, siguranţă, ordine divină, victorie. Fără El avem parte de haos. Ce trebuie să facem? Simplu: să ne gândim mereu la Isus Cristos, Cel înviat din morţi! Lăudat să fie Numele Său cel sfânt, căci El a înviat cu adevărat!

 16 Februarie

«Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.» Proverbe 4,18

Într-una din călătoriile mele în America am trăit o experienţă minunată legată de puterea luminii. Acolo există (între timp au apărut şi în Europa) felinare care luminează din ce în ce mai puternic pe măsură ce afară se lasă întunericul. Acest lucru se întâmplă automat. Dacă soarele nu a apus încă, felinarele luminează slab. În vreme ce întunericul se aşterne peste oraş, lumina lor devine din ce In ce mai puternică. Observând acest fenomen m-am gândit că situaţia noastră ca şi creştini în vremurile din urmă este la fel, mai ales că si contextul social devine tot mai întunecat. Chemarea noastră este: «Voi sunteţi lumina Iumii» (Matei 5,14). Lumina are putere. Dacă în inima ta «lumina puternică a Evangheliei» este aprinsă cu adevărat, atunci, în clipa când începe să se întunece şi noaptea se aşterne, ea va lumina cu o putere tot mai mare. Timpurile în care Biserica era principala autoritate în stat au fost deosebit de periculoase pentru copiii lui Dumnezeu. Lumea a avut parte de o lumină artificială, care era de fapt întunericul păgânătăţii. Oamenii erau «creştinaţi», dar nu şi evanghelizaţi. Noi, ca şi copii ai lui Dumnezeu, avem datoria - mai mult ca oricare generaţie a Bisericii lui Cristos — să lăsăm lumina noastră să strălucească puternic, căci afară e din ce în ce mai întuneric. 

17 Februarie

«De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia.»  Petru 1,5-6

Atât timp cât Îi aparţii lui Isus, atât timp cât Îl cunoşti, în viaţa ta vor da rod fructele naturii divine. Petru L-a cunoscut pe Isus. El a ştiut că urma să moară în curând, dar, pentru că Îl cunoştea, era plin de speranţă. Versul unei cântări spune: «Când îl cunoşti pe Isus ...». Îl cunoşti cu adevărat pe El? Dacă accepţi jertfa de pe Golgota, atunci şi în tine se va aprinde acea dorinţă arzătoare de a-L cunoaşte, acea dragoste dintâi pentru Isus. Cel care îl iubeşte din tot sufletul, aceluia Domnul i Se arată. El a promis: «... cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui» (Ioan 14,21). Îl cunoşti cu adevărat pe Isus atunci când în viaţa de zi cu zi eşti mai mult decât un simplu supravieţuitor. Dacă te bucuri în prezenţa Lui, atunci fii sigur că şi El te va recunoaşte în acea zi măreaţă a judecăţii. Atunci te va lua de mână şi te va conduce personal în regatul Său ceresc, unde vei trăi veşnic. 

18 Februarie

«De aceea iată, o voi ademeni si o voi duce în pustie şi-i voi vorbi pe placul inimii ei.» Osea 2,14

Domnul vrea să vorbească cu noi. Un adevărat copil al lui Dumnezeu ştie acest lucru şi nu se supără când Domnul Îi pune în faţă semnalul roşu de oprire: «Stai! Odihneşte-te un pic!» Biblia spune: «Opriţi-vă si să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu» (Psalm 46,10). Cu alte cuvinte, meditează! O, Câtă binecuvântare primim când stăm la picioarele lui Isus! Neliniştea faţă de contextul social şi faţă de alţi oameni arată cât de puţin suntem dispuşi să stăm în tăcere înaintea Domnului. Vorbim uşor despre răbdare atât timp cât nu avem nevoie de ea. Dar Biblia vorbeşte despre răbdare însoţită de bucurie. În Vechiul Testament citim că Domnul şi-a condus poporul în pustie ca să-i vorbească după planul inimii. În pustie e linişte: «Să căutaţi să trăiţi liniştiţi» (1 Tes. 4,11). Numai prin răbdare putem ajunge la sfinţenie. Ai răbdare? Fii cinstit! Când eşti în rugăciune, nu te simţi atras de alte lucruri? Cât timp ai stat azi în tăcere în prezenţa Domnului? Trebuie ca totul în tine să tacă, fiindcă numai aşa El poate să-ţi vorbească cu adevărat. Lasă ca acest Cuvânt al Său să fie un semnal de alarmă pentru tine. Domnul doreşte cu siguranţă să-ţi vorbească. Linişteşte-ţi inima, nervii şi porneşte în viaţa de zi cu zi ca un om care are cetăţenia în ceruri. 

19 Februarie

«... Şi-ţi vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului.» Isaia 62,2

Cine foloseşte Numele Domnului Isus cu o inimă curată şi credincioasă va vedea că Satan va fi izgonit şi va fugi. Nici o putere a duşmanului nu se poate împotrivi acestui Nume preţios şi minunat. Avraam a trăit multă vreme singur cu soţia sa Sara. Ei au crezut în Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul i-a promis lui Avraam că va face din el un popor mare; Avraam a aşteptat decenii la rând împlinirea acestei promisiuni, ascultând de El şi având încredere în Dumnezeul lui. Si iată că a venit momentul în care Domnul i-a reînnoit promisiunea. El i-a spus: «Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam, căci te fac tatăl multor neamuri» (Gen. 17,5). Cu alte cuvinte, acum eşti doar un singur individ, dar te voi înmulţi şi vei ajunge numeros ca stelele cerului. Când Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde în inimile noastre, când credem ca Avraam şi ascultăm de Dumnezeu în ciuda tuturor circumstanţelor potrivnice din viaţa noastră — «... Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană» (Gen. 17,1) - atunci Domnul ne va binecuvânta şi nu ne vom mai simţi singuri. Minunat nu e doar faptul că Dumnezeu i-a schimbat numele lui Avraam, ci şi felul în care El i-a binecuvântat căsătoria. Nu uitaţi, în planul lui Dumnezeu căsătoria este o comuniune, o relaţie în care bărbatul şi femeia - soţul şi soţia — ţin împreună pasul cu Dumnezeu! 

20 Februarie

„Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu mai chemi Sarai pe nevasta ta Sarai, ci numele ei să fie Sara. Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvânta şi ea va fi mama unor neamuri întregi. Chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea."» Geneza 17,15-16

După ce Domnul Îi dă lui Avram un nume nou, face acelaşi lucru şi cu soţia lui. Cu alte cuvinte: Avraam, tu şt Soţia ta sunteţi una! Numele ei — Sarai — avea o semnificaţie frumoasă — «doamna mea». «Sara», pe de altă parte înseamnă: «mama fertilă a popoarelor». Ceea ce e minunat e faptul că Avraam şi Sara au crezut promisiunea lui Dumnezeu făra a vedea, făra dovezi, făra semne palpabile sau certitudini. Aceasta e credinţa de care avem nevoie în vremurile noastre. Nu vedem prea multe, însă Cuvântul lui Dumnezeu şi promisiunile Sale ar trebui să ne ajungă: „Da, Doamne, cred!” Pentru că Avraam şi Sara au crezut, Dumnezeu i-a binecuvântat în aşa fel încât au devenit părinţii multor popoare. Domnul vrea să facă la fel şi în viaţa ta La ce-ţi foloseşte frumosul nume «creştin» dacă nu vrei să duci crucea Domnului Isus? Trebuie să crezi Cuvântul Său. Fii serios în umblarea ta pe drumul credinţei şi doar atunci vei fi roditor, iar viaţa ta şi a altora se va îmbogăţi. 

21 Februarie

«„Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai fost biruitor. "»Geneza 32,28

Există o a treia persoană al cărei nume a fost schimbat aici pe pământ. Acest lucru s-a întâmplat într-o noapte misterioasă, la Peniel. Nu putem pătrunde în întregime secretul ei. Când Iacov a fost singur, un bărbat s-a luptat cu el. Se spune adesea că Iacov s-ar fi luptat cu Dumnezeu, dar afirmaţia nu este corectă, deoarece, în primul rând Dumnezeu S-a luptat cu Iacov până în zori; este scris foarte clar: «... pe când se lupta cu el» (Gen. 32,25). Cât de mult s-au luptat? Până când Domnul i-a zdrobit voinţa care nu voia să cedeze. Doar atunci a început şi Iacov să lupte. S-a agăţat puternic de Domnul şi a strigat: «... Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta» (Gen. 32,26). Domnul l-a binecuvântat, dar numai după ce i-a schimbat numele, numai după ce Iacov a recunoscut păcatul care era în el. Iacov plângea, lupta şi striga: «nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta». El a vrut ca Dumnezeu să-l binecuvânteze imediat, însă Domnul l-a întrebat: «Cum îţi este numele?» «Iacov» (Gen. 32,27). Aceasta a fost mărturisirea păcatelor lui, căci numele său însemna «înşelător, viclean». Doar după ce Iacov şi-a recunoscut starea, Domnul i-a spus: «Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi» (Isaia 54,17a). 

22 Februarie

«„dar Isus nu i-a răspuns nimic”.» Luca 23,9

Uimitoare, impresionantă şi în acelaşi timp emoţionantă este această tăcere a Domnului! De ce nu a răspuns El acuzaţiilor false? Pentru că Isus ştia că Tatăl ştie! Şi Moise, în timpurile vechi, când a fost puternic atacat de fraţii săi a tăcut şi nu şi-a deschis gura. Dar Domnul i-a făcut dreptate. Noi suntem chemaţi să-L urmăm pe Domnul Isus şi în această privinţă — să nu răspundem jignirilor cu alte jigniri, ci să tăcem. Cât de multe pagube poate produce un singur cuvânt nelalocul lui! Nu scoate ochi pentru ochi! Nu te preocupa de reputaţia ta şi nici de nedreptatea cu care eşti judecat, căci Domnul te cunoaşte şi El răsplăteşte fiecăruia după faptele lui! Este total lipsit de sens să încerci să sacrifici ce este cu adevărat valoros şi să îţi salvezi astfel reputaţia. De aceea, stai liniştit! O împotrivire puternică amuţeşte şoapta Duhului Sfânt. Eşti neînţeles, neapreciat? Sunt bunele tale intenţii puse la îndoială? Nu te întrista! Durmnezeu însuşi spune în Cuvântul Său: «Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine, zice Domnul» (Isaia 54,17). 

23 Februarie

«Ne ostenim şi lucrăm cu mâinile noastre; când suntem ocărâţi, binecuvântăm; când suntem prigoniţi, răbdăm.»

1 Corinteni 4,12

Dacă ţi s-a făcut o nedreptate sau dacă faptele ţi-au fost denigrate, în Numele lui Isus Cristos trebuie să fii răbdător, umil şi să nu spui nici un cuvânt. El vrea atât de mult să ai pace! Încrede-te în Domnul în loc să te cerţi, să te justifici şi să argumentezi. Nu e nevoie de nici un cuvânt din partea ta. Şi opusul este însă valabil. Isus ne spune: «Nu judecaţi» (vezi Matei 7,1). Nu judeca şi nu condamna pe nimeni, dacă nu cunoşti personal individul respectiv şi situaţia prin care trece. Un cuvânt aspru, o bârfa indirectă şi chiar o privire sau un gând rău alungă pacea sufletului. «Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu» (Psalm 46,10), zice Domnul. Un alt verset spune: «Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele este un om chibzuit» (Prov. 10,19). Lasă-L pe El să domnească în viaţa ta şi pacea Domnului care întrece orice pricepere îţi va păzi inima şi sufletul în Isus Cristos. Doar când inima ta se bucură de pacea Lui, vei fi binecuvântat şi înviorat. Când vechile probleme vor să revină în viaţa ta prin minciună, prin alte porniri rele sau prin nedreptăţi săvârşite împotriva ta, gândeşte-te la cuvântul Domnului: «Domnul va sfârşi ce a început pentru mine» (Psalm 138,8). 

24 Februarie

«Şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Anticrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.» 1 Ioan 4,3

Împărăţia lui Isus sau anarhie! Aşa cum a spus Satan la început — «... voi fi ca şi Cel Preaînalt» (Isaia 14,14) -va fi si în aceste vremuri din urmă. Dorinţa lui este să ajunga egalul lui Isus, ba chiar să Îi ia locul pe tron. Adevărul lui Isus experimentat zilnic în viaţa ta te face capabil să împlineşti măreţul scop al naşterii tale din nou: slujirea Dumnezeului celui viu. Doar aşa devenim conştienţi de realitatea luptei spirituale între împărăţia lui Cristos şi anarhia diabolică sau altfel spus, între a sluji şi a conduce. Ce înseamnă de fapt să slujeşti? Nimic altceva decât renunţare la sine pentru binele altora. Ce înseamnă Conducere? Câştig prin exploatarea altora! Aparentul conducător a fost înfrânt de Slujitor! Acest lucru ni l-a spus chiar Domnul: «şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob» (Matei 20,27). Fiecare avansare în acest fel înseamnă automat o degradare a personalităţii tale. Care este însă esenţa slujirii? Manifestarea victoriei împărăţiei lui Isus. Slujitorul l-a înfrânt pe uzurpator cu preţul vieţii Sale. 

25 Februarie

« Cu cât mai mult sângele lui Cristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fară pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!» Evrei 9,14

Care a fost scopul pentru care Domnul Isus a murit? El Şi-a dat viaţa ca noi să-I putem sluji. Altfel spus, puterea absolută a biruinţei Sale pe cruce este sursa slujirii noastre. In Isus Cristos avem totul. Ce nebunie este să aderăm la anarhie şi prin aceasta să ajungem sub influenţa duşmanului! Să ne uităm Ia caracterul slujirii lui Isus: El are elementul liberei voinţe totale. La Dumnezeu nu există obligaţie în slujbă, nu există datorie. Domnul Isus spune despre Sine: «Nimeni nu Mi-o ia cu sila (viaţa Sa), ci o dau Eu de la Mine» (Ioan 10,18). Încă de pe vremea lui Iosua (la sfârşitul vieţii sale) apare chestiunea propriei decizii: «... Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului» (Iosua 24,15). Este nevoie doar de o hotărâre concretă şi finală din partea ta. Decide astăzi să ieşi de sub influenţa lui Satan şi să trăieşti şi să slujeşti în împărăţia lui Isus Cristos! 

26 Februarie

«Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus.»

Fllipeni 2,5

Slujirea înaintea lui Dumnezeu şi domnia lui Isus Cristos în viaţa noastră aduc adevărata împlinire spirituală. În Evrei 9 citim că Domnul Isus Şi-a dat viaţa pentru un scop divin, veşnic nu pentru o cauză sentimentală. De aceea apostolul Pavel spune foarte clar: «Căci cei tăiaţi împrejur suntem noi, care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu» (Filip. 3,3). Puţini credincioşi au învăţat însă să-L slujească cu adevărat pe Domnul în duh. Majoritatea sunt, din păcate, sensibili doar din punct de vedere sentimental. Copiii sentimentali ai lui Dumnezeu nu vor avea însă niciodată pace lăuntrică.Un alt indiciu al domniei lui Isus în viaţa ta este această pace lăuntrică, de origine divină. Numai cei care-L slujesc pe  Dumnezeul cel viu experimentează pacea interioară. Domnul ne spune: «Veniţi la Mine ...şi Eu vă voi da odihna» (Matei 11,28). El a fost pacea lui Pavel, care a mărturisit: «un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu şi căruia Îi $lujesc, mi s-a arătat azi noapte» (Fapte 27,23) în mijlocul Unei furtuni puternice, pe o corabie care ameninţa să se scufunde. Să îl slujeşti pe El înseamnă să gândeşti la fel cum gândeşte El. Un asemenea om va fi onorat în aceeaşi măsură ca şi Domnul Isus. El ne-a promis: «Dacă îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti» (Ioan 12,26).

27 Februarie

«Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!» Ieremia 17,7

Amin! Expresia «Amin» înseamnă «aşa este». «Amin» confirmă cu bucurie ceea ce se întâmplă. Isus este garanţia vieţii noastre. Toate adevărurile sunt «Da si Amin» în El. Omul natural e înşelător, vremelnic. Fiecare ipocrizie din viaţa noastră reflectă fiinţa anticristului, care este mincinos. Dar Domnul cel înviat este «Da şi Amin» Este «Amin» în jertfa şi în sângele Său preţios. Este «Amin» în dreptatea Sa. Şi această podoabă sfântă - «Amin» — străluceşte puternic în lumea din ce în ce mai dezbinată. «Amin» este fiecare din numele Sale: Mirele Bisericii (Mireasa Sa, care nu se va mai despărţi niciodată de El), Prietenul tău care te iubeşte mai presus decât un frate, Păstorul tău care este pretutindeni cu tine, chiar şi în cea mai întunecată vale, Ajutorul şi Salvatorul tău, Stânca şi Sprijinul tău, siguranţa ta, bucuria ta, totul în toate - «da»-ul tău şi «Amin»-ul tău în toate lucrurile. O, dacă aş putea să-ţi scriu cu litere de foc în inimă: numai Isus este Mântuitorul, divinul «Amin»!

28 Februarie

«Căci omul merge spre casa lui cea veşnică.» 

Eclesiastul 12,5

Ca şi creştini alergăm cu toţii către un ţel: să fim o veşnicie cu Domnul Isus. Ce înseamnă această alergare pe calea Domnului? Înseamnă un proces continuu de sfinţire, ceea ce presupune, nici mai mult nici mai puţin, concentrare din ce în ce mai mare, exclusivă asupra persoanei lui Isus Cristos. Pavel este un exemplu extraordinar, deoarece el a urmărit acest scop, care a devenit ţinta ultimă a vieţii sale, în aşa fel încât el şi Cristos care trăia în el aproape că nu mai puteau fi deosebiţi. De aceea Pavel a putut spune: pentru mine a trăi este Cristos ...» (Filip. 1,21); în alt loc apostolul mărturiseşte: «am murit faţă de Lege» (Gal. 2,19). In Cristos se afla puterea sa extraordinară. El a fost într-adevăr una cu Isus şi a păşit pe urmele Domnului. «Succesul» în sfinţenie nu poate fi separat de alergarea neabătută pe calea Domnului. Experienţa tragică pe care o trăiesc mulţi credincioşi este aceea că doresc să despartă în viaţă aceste două noţiuni practic inseparabile. Cine face Acest lucru este victima unei auto înşelări teribile. Este posibil ca în exterior să doreşti să alergi pe calea Domnului, dar în lăuntrul tău rămâi pe loc. Controlează permanent în ce măsură armonizezi trăirile şi gândurile interioare cu acţiunile exterioare!

 

29 Februarie

«Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.» 2 Corinteni 10,4

Dacă gândurile tale sunt curate, pline de dragoste, atunci emani în jurul tău o atmosferă plăcută, binecuvântată. Dacă eşti rău şi stricat, dacă răspândeşti şi întreţii o atmosferă apăsătoare, tensionată mai bine stai singur deoarece, în cazul acesta poţi să distrugi mediul şi chiar şi pe colegii alături de care trăieşti şi munceşti. Se spune că un asemenea lucru se întâmplă din cauza agresiunii reprimate şi exprimate doar la nivel de gânduri rele, gânduri pe care le nutreşti faţă de fraţii si surorile tale. Când diavolul deţine controlul asupra gândurilor tale, aleargă sub protecţia lui Isus Cristos; acolo vei fi eliberat şi liniştit, căci promisiunea Domnului este încă valabilă: «Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului» (Luca 10,19). Păcatul prin vorbe sau prin gând este la fel de grav. Fugi la Domnul când ispita de a acţiona conform impulsurilor firii este prea puternică! Isus este biruitor! El a câştigat pentru noi toţi viaţa veşnică cu preţul vieţii Sale. Cristos nu a răspuns provocărilor, nu a dat curs ispitei de a face apel la autoritatea Sa. In umilinţă a rămas Mielul lui Dumnezeu pe cruce şi a înfrânt duşmanul.