Liceul Teoretic „Ion Creangă” , or.Ungheni , Republica Moldova

Conferinţa Republicană

a Elevilor „Spre Viitor”,

ediţia a V-a Tema : “Pădurile Moldovei , mîndria ori durerea noastră?”

Realizator: Zamă Marina

Coordonator ştiinţific: Saculțanu Angela

CUPRINS1 Importanta padurilor si consecintele defrisarii3. Diversitatea biologică forestieră In rep Moldova2. Starea actuală a resurselor forestiere ale Republicii Moldova

1. Importanta padurilor si consecintele defrisarilor

Continuitatea vietii pe Pamant din cele mai vechi timpuri si pana in prezent este conditionata de existenta si rezervele de resurse naturale care stau la baza dezvoltarii social-economice a oricarui stat. Cu totii cunoastem ca padurile sunt aurul verde a planetei noastre si niste resurse care ne ofera un aer mai pur, un sol mai bogat, un loc racoros, un adapost calduros, un “bucatar” exceptional, care ne ofera cele mai imbelsugate sortimente de fructe, un arhitect desavarsit in peisagistica naturii, care ne umple de liniste si relaxare, iata doar cateva dintre beneficiile pe care le au in viata noastra robustii si longevivii copaci.Cu totii cunoastem privilegiile pe care ni le ofera prezenta copacilor in mediul in care traim, dar in putine dati ne-am intrebat cat de mare este impactul pe care aceste plante viguroase si statornice il au asupra vietii noastre de zi cu zi si, mai ales, asupra sanatatii noastre. Starea noastra de bine, starea generala fizica si cea psihica, depind in mare masura si de felul in care relationam zinic cu natura si, implicit, cu frumosii copacei.

*Padurile mai reprezinta si "plaminii planetei" , deoarece produc oxigen si consuma dioxid de carbon. 2/3 din O2 planetei, consumat de lumea vie, de industrie sau autovehicule, este furnizat atmosferei de catre arbori si arbusti. S-a demonstrat ca un fag matur produce 1,7 kg oxigen in fiecare ora si prelucreaza 2,35 kg dioxid de carbon emanat din tevile de esapament ale masinilor. Astfel se purifica 4800 metri cubi de aer/ora, asigurandu-se nevoile zilnice de oxigen ale unui numar de 64 de oameni. Un exemplu a fi ca :cantitatea de oxigen produsa de un stejar in timpul vietii este suficienta pentru un om, timp de 20 de ani. 

*Padurile reprezinta, de asemenea, foarte eficiente filtre naturale, deoarece retine, in coroanele arborilor, particule fine de praf sau cenusa. 

* Pentru protectia mediului inconjurator, constituie cel mai important factor natural, eficient, stabil, inepuizabil. Aceasta are rolul de a stabiliza clima locala si a conserva calitatea solului.. 

*Padurile pot furniza cantitati uriase de lemn de buna calitate. Acest material a fost utilizat din cele mai vechi timpuri pentru primele arme, unelte, constructii de locuinte sau pregatirea hranei. Astazi este, in continuare, foarte utilizat, in diferite domenii ale vietii umane (industria mobilei, hartiei, chimica, in constructii, etc.). 

*De asemenea, padurea reprezinta pentru om un refugiu din calea poluarii, zgomotului, soarelui puternic sau vantului. si o extrem de variata lume animala este adapostita sub haina ocrotitoare a padurii. intre plantele si animalele din paduri exista interactiile reciproce. Multe animale, in special insectele si pasarile, polenizeaza copacii. Insectele primesc hrana din nectar si alte substante, si in schimb polenizeaza florile pe care le viziteaza. 

*Padurile reprezinta o sursa de hrana pentru om si animale .Acest rol al padurii se datoreaza plantelor si animalelor pe care aceasta le adaposteste. Fructele de padure, ciupercile comestibile, stuparitul pastoral si vanatoarea au constituit intotdeauna o importanta categorie

de surse pentru alimentarea omului. 

*Padurile contin cea mai mare diversitate de plante si animale de pe Terra. Astfel, pot reprezenta surse de medicamente, de origine vegetala sau animala. Substantele medicinale deja descoperite, in special in padurile ecuatoriale reprezinta o garantie pentru succese terapeutice si mai mari in viitor.

*Padurile reduc poluarea. Fruzele lor captează particulele de praf ce plutesc în aer, în acest fel evitând problema de a inhala acest praf.

*Plantele faţă de fotosinteză dezvoltă şi alte procese, cum ar fi evapotranspiraţia. Frunzele eliberează vapori de apă ce răcoresc şi fac mai umed aerul.

* Reduce poluarea sonora. Frunzele pot acţiona ca nişte amortizoare faţă de zgomotul generat de trafic şi în general de tot cea ce pune în mişcare oraşul.

*Fiecare copac funcţionează ca un adevărat ecosistem. În el trăiesc păsări, insecte şi multe alte forme de viaţă. Dacă tăiem un copac, tăiem şi viaţa tuturor fiinţelor ce trăiesc în el sau cu ajutorul lui.

* Rădăcinile copacilor reţin apa din ploaie. Acestea îi permit să se ducă încet spre sol până la râuri, menţinând fluxul stabil şi de multe ori evitând inundaţii sau secete.

* Protejarea solului. Copacii evită eroziunea solurilor susţinând particulele acestuia cu ajutorul rădăcinilor.

Există o zicală mai veche: “Omul cu mâna lui şi-o face”. Aşa se întâmplă şi cu aerul pe care îl respirăm. Nu e destul că poluăm cu maşinile zilnic, dar am început să distrugem şi sursa noastră de oxigen, pădurile.Fie din motive de a transforma ilegal pădurea în teren pentru construcţii, fie pentru a vinde ilegal lemn un lucru e clar: pădurile vor fi din ce în ce mai puţine şi efectele încălzirii globale se vor simţi tot mai mult. Omenirea pierde anual paduri de circa 20 de milioane de hectare, o suprafata egala cu teritoriul Marii Britanii, defrisari care au drept consecinta emiterea a milioane de tone de dioxid de carbon.Desi ritmurile de despadurire sunt diferite in diverse regiuni ale lumii, specialistii sunt unanimi in a prognoza ca daca nu se vor lua masuri si ritmul actual al despaduririlor se va mentine, disparitia completa a acestora va avea loc pana la sfarsitul acestui secol, urmarile asupra mediului si chiar asupra vietii pe Terra fiind inestimabile.Incalzirea globala este, fara nici o indoiala, cea mai dezbatuta problema de mediu la ora actuala la nivel mondial, insa problema de mediu cu adevarat serioasa o reprezinta disparitia padurilor, ea fiind atat o cauza a incalzirii globale, cat si o consecinta a acesteia, deoarece  padurea absoarbe cantitati imense de dioxid de carbon, iar in momentul defrisarilor toata cantitatea absorbita revine in atmosfera, sporind astfel cantitatea de gaze cu efect de sera.

Defrişarea pădurilor a contribuit la degradarea solurilor, la creşterea aridităţii climatului, la intensificarea vitezei vânturior şi la apariţia inundaţiilor catastrofale.Pădurea reprezintă factorul determinant în menţinerea echilibrului ecologic, climatic şi hidric,

fiind totodată ecosistemul cu o capacitate de regenerare de 3-5 ori mai mare  decât oricare alt ecosistem natural.

Prin acest impact progresiv asupra naturii şi îndeosebi prin distrugerea pădurilor, s-au dereglat echilibrele fizice şi ecologice instaurate de multe milenii în natură. Importanţa crescută care se acordă în prezent protecţiei mediului înconjurător natural sau divers umanizat, după parerea mea se explică tocmai prin mulţimea efectelor negative ale acestui impact, ale urbanizării şi industrializării accelerate şi a folosirii intensive a resurselor mediului, care au dus la eroziunea solului, alunecări de teren, torenţialitate accelerată a apelor curgătoare, inundaţii, agravarea secetei, secarea sau reducerea drastică a debitelor reţelei hidrografice, înrăutăţirea climei în general, formarea furtunilor de praf, poluarea aerului, reducerea stratului de ozon, poluarea apelor şi solului, poluarea fonică.

 Functia hidrologica a padurii

Suprafeţele mari de pădure din zona forestieră, prin alcătuirea structurală şi prin procesele fiziologice ale componenţilor ei, influenţează puternic procesele hidrologice şi deci circuitul apei în natură.

Vegetaţia forestieră participă la acest proces prin următoarele: frânează scurgerile de suprafaţă; înlesneşte infiltraţia şi percolarea profundă a apei din precipitaţii; alimentarea izvoarelor; asigurarea permanenţei şi regimului moderat al debitelor apelor curgătoare;

Intervenţia brutală în structura echilibrată a ecosistemului forestier prin tăierea rasă a pădurii, duce la creşterea scurgerii totale cu 40 % în primii ani de după tăierea pădurii.

Tăierile rase pe suprafeţe mari au dezavantajul de a favoriza eroziunea pe terenurile in pantă, de a deregla ciclul bioelementelor, de a tulbura brusc bioclima din apropierea solului şi alte consecinţe rezultând din modul exploatării, scoaterii lemnului, folosirii maşinilor, etc.

Functia antierozionala a padurii

Retenţia însemnată a precipitaţiilor în coronament, topirea lentă a zăpezii, reţinerea însemnată a apei în litieră şi orizonturile humifere ale solului, puternicul drenaj biologic al solului şi consolidarea profundă a acestuia fac din pădure cel mai bun scut protector al integrităţii terenurilor forestiere.

Rărirea puternică sau dispariţia pădurii, în asemenea situaţii, se soldează de cele mai multe ori- mai ales în anii bogaţi în precipitaţii – cu punerea în mişcare a terenului pe grosime însemnată, prin procese de eroziune accelerată, alunecări, surpări, mai ales pe terenurile în pantă cu stabilitate slabă, alcătuite din argilă, marne argiloase şi nisipoase, nisipuri, pietrişuri, care la anumite grade de umezire formează veritabile „ paturi de alunecare”.

Pădurea are un rol important în ameliorarea şi restaurarea solului afectat sau distrus prin eroziune şi alte procese de degradare.

Functia climatica a padurii

Influenţele favorabile ale pădurii asupra climatului se manifestă cu intensitate remarcabilă în special în reflectarea, diminuarea pătrunderii şi absorbţiei radiaţiilor,

atenuarea extremelor de temperatură, distribuţia precipitaţiilor, reducerea evapotranspiraţiei, creşterea umidităţii atmosferice, atenuarea intensităţii vânturilor.

Cercetările( A. Baumgartner, 1971) au stabilit că pădurile au cea mai mare capacitate de absorbţie a radiaţiilor faţă de alte categorii de folosinţă a terenului(culturi agricole, pajişti, etc).

Combaterea zgomotului

Cercetările făcute în acest domeniu au arătat că în înteriorul masivelor plantate, împădurite, zgomotul scade cu circa 20%. Spaţiile mari, deschise din mijlocul masivelor plantate măresc intensitatea zgomotului. De asemenea, plantaţiile în aliniament, de-a lungul străzii, reduc intensitatea zgomotului.

O altă consecinţă a defrişărilor forestiere o reprezintă fenomenul de înmlăştinare. Acesta este rezultatul acumulării unor cantităţi excesive de apă, fie sub formă de apă freatică – când nivelul apei din sol ajunge la suprafaţă, fie de apa din precipitaţii când straturile impermeabile ale solului împiedică pătrunderea apei în adâncime, provocând stagnarea ei la suprafaţă, până la evaporare. Acest fenomen apare mai frecvent în subzona molidişului, în arboretele de molid, şi în subzona stejarului, arboretelui de cer şi gârniţă.

De ce sa protejam padurile

Ø Padurea furnizeaza cea mai mare cantitate de oxigen; astfel aproximativ 2/3 din oxigenul consumat de oameni, animale, microorganisme, industrie, agricultura, este preluat din atmosfera, prin aprovizionarea acesteia de catre arbori şi arbuşti (vegetaţie)

Ø Absoarbe o importanta cantitate de CO2 (gaz cu efect de sera), contribuind la reducerea poluarii şi având o influenţa benefica asupra mediului

Ø Fixeaza solul, impiedicând alunecarile de teren şi eroziunile provocate de ploaie sau vânt

Ø Filtreaza apa provenita din precipitaţii, prin scurgerea acesteia printre straturile de muşchi şi frunze moarte, asigurând o apa limpede şi curata

Ø Reduce mult din marimea viiturilor, în cazul ploilor torenţiale, prin reţinerea unei mari cantitaţi de apa în coronament şi litiera şi cedarea acesteia treptat

Ø Este o sursa înca puţin exploatata de medicamente şi remedii naturale

Ø Reprezinta un sistem ecologic complex care adaposteşte numeroase specii de plante şi animale, multe dintre ele fiind ameninţate cu dispariţia, datorita adaptarii la condiţiile specifice de aici

Ø Are un mare impact estetic, peisajele în care apar paduri fiind de preferat terenurilor ocupate de culturi agricole sau alte amenajari antropice

Ø Este un loc apreciat de recreere si cu efecte terapeutice recunoscute

Ø Are o mare importanţa educativ - ştiinţifica, atât pentru noi cât şi pentru generaţiile urmatoare

 Consecintele defrisarilor

s-au intensificat procesele de eroziune a solurilor; sunt tot mai frecvente secetele;

s-au intensificat alunecările de teren, ce produc grave pierderi materiale economiei naţionale;

a degenerat starea masivelor forestiere;

a sărăcit flora şi fauna, s-a creat pericolul dispariţiei unor specii de animale şi plante. În Cartea Roşie, ediţia a 2-a, sunt înscrise deja 210 specii de plante şi animale periclitate (faţă de 55 specii, pe care le conţinea ediţia 1-a).

defrisarea padurilor reprezinta factorul principal al incalzirii globale

 Despăduririle şi efectele acestora asupra mediului

Pădurea are funcţii multiple ecologice, sociale şi economice şi este suportul unui bogat tezaur de informaţie genetică şi ecologică (Giurgiu, 1995). Activităţile umane exercită o presiune accentuată asupra fondului forestier prin despăduriri, prin fragmentarea arealului şi prin conversia utilizării terenurilor spre alte destinaţii.

Conform datelor Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), suprafaţa acoperită cu păduri la nivel mondial, în anul 2000, era de 3,866 milioane ha, ceea ce reprezintă aproximativ o treime din suprafaţa terestră (Fig. 4.3.). Dintre acestea, 95% sunt păduri naturale şi 5% sunt plantaţii. Cea mai mare pondere a suprafeţelor împădurite revine Europei, Americii Latine şi Caraibelor (peste 25% fiecare), urmate de regiunea Asia-Pacific (19%), Africa (17%) şi America de Nord (12%). Cele mai extinse sunt pădurile tropicale (47%) şi cele boreale (33%).

Pădurile influenţează modificările globale ale climei şi în acelaşi timp sunt influenţate de aceste modificări. Tendinţele de încălzire ale climei vor determina probabil o migrare a limitei pădurii spre poli şi o modificare a ecosistemelor forestiere. Deşi productivitatea şi capacitatea de absorbţie a CO2 atmosferic se pare că vor creşte, pădurile vor fi afectate de poluare, de diferite maladii şi de fenomene extreme care vor contribui la degradarea lor.

 Dacă suprafaţa ocupată de pădurile boreale va fi aproximativ aceeaşi în anul 2050, pentru pădurile tropicale se prevede o reducere drastică a suprafeţelor împădurite şi o degradare a acestora datorită activităţilor umane. Pentru unele păduri din regiunile temperat-continentale se prevede o reducere a arealului datorită tendinţelor de aridizare a climei şi accentuării fenomenului de uscare a pădurii, în special în silvostepă.

Pădurile stochează 40% din carbonul reţinut de ecosistemele terestre, iar degradarea acestora şi despăduririle generează circa 20% din emisiile anuale de carbon în atmosferă. De asemenea, incendiile frecvente conduc la eliberarea carbonului înmagazinat, accelerând creşterea concentraţiei de CO2 din atmosferă (Fig. 4.4.). Astfel, în perioada 1997-1998 au avut loc numeroase incendii de proporţii, corelate cu anii secetoşi cauzaţi de El Niño. Incendiile din Brazilia au crescut cu 50% în perioada 1996-1997 şi cu 86% între 1997-1998. Frecvenţa şi intensitatea incendiilor de păduri vor creşte în următorii 100 de ani (WMO, 2004). Aproximativ un sfert din suprafaţa continentelor este acoperită cu păduri, jumătate dintre acestea întâlnindu-se în regiunile tropicale.

Pădurile tropicale ocupă aproximativ 3 miliarde hectare şi deţin cea mai ridicată biodiversitate, peste jumătate din suprafaţa pădurilor tropicale fiind distribuită între 3 ţări: Brazilia, Indonezia şi Zair (World Resources, 2000-2001). Pădurile tropicale au un rol esenţial în desfăşurarea ciclului carbonului prin faptul că absorb CO2 din atmosferă şi înmagazinează cantităţi ridicate de carbon, ca urmare a regenerării rapide a arborilor şi a cantităţii ridicate de biomasă. În acest context, despăduririle din zonele tropicale afectează direct modificările globale ale mediului.

După cel de-al doilea război mondial s-au intensificat despăduririle în zonele tropicale în legătură cu creşterea rapidă a populaţiei care solicită noi terenuri, cu accentuarea sărăciei, distribuţia inegală a terenurilor şi cu modificările în utilizarea terenurilor. Extinderea terenurilor de cultură în detrimentul pădurilor, forma de proprietate, precum şi o serie de factori politici au contribuit într-o largă măsură la despădurirea a mii de hectare.

Acţiunile antropice au redus suprafaţa forestieră în anul 2002 cu 16-20%, comparativ cu anul 1988. Unele ţări, cum sunt Brazilia, Argentina, India şi Indonezia au printre cele mai ridicate rate anuale de despădurire (250 000 ha/an). Conform estimărilor realizate de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) procentul de împădurire a crescut în ultimii 20 de ani cu aproximativ 3% în ţările industrializate şi s-a redus cu 10% în ţările în curs de dezvoltare. Estimările efectuate de FAO (2000) au pus în evidenţă că în deceniul trecut ritmul global de despădurire a fost de 9 milioane ha/an, cu o pondere mai mare în zona tropicală. Ritmul general de despădurire s-a redus totuşi în a doua parte a ultimului deceniu, concomitent cu amenajarea plantaţiilor pentru industrie, cu un ritm anual de 3 milioane ha/an. Pentru viitor, se estimează că până în anul 2050 vor mai fi transformate 10 miliarde de hectare de ecosisteme naturale în terenuri agricole (WMO, 2004). Despăduririle vor continua să reprezinte cel mai semnificativ proces de modificare a utilizării terenurilor în regiunile tropicale.

În Africa principala cauză a reducerii suprafeţei forestiere o reprezintă agricultura de subzistenţă practicată sub presiunea creşterii accentuate a populaţiei rurale; în America Latină despăduririle sunt legate de extinderea fermelor şi a localităţilor şi de construcţia lacurilor de acumulare.

Experimentele la scară mare referitoare la relaţia biosferă-atmosferă în Amazonia au pus în evidenţă că despăduririle efectuate până în prezent au produs un dezechilibru în proporţie de 44% al ciclului apei, influenţând şi transportul umidităţii spre sudul Braziliei (Busalacchi et al., 2005).

 §Extinderea suprafeţelor împădurite la nivel regional

Africa deţine 17% din suprafaţa împădurită a globului (650 milioane hectare), în acest continent fiind înregistrată cea mai mare rată de despădurire, anual fiind defrişate 5 milioane de hectare (UNEP, 2002).

În regiunea Asia-Pacific sunt peste 18% din pădurile globului, cea mai mare suprafaţă fiind în ţările Pacificului de Nord şi ale Asiei de Est, care deţin împreună peste 30% din suprafaţa totală a acestei regiuni. Rata anuală de despădurire cea mai ridicată se înregistrează în Asia de Sud (2,3 milioane ha anual). În această regiune o pondere semnificativă o au mangrovele, cu peste 40% din suprafaţa existentă la nivel mondial. Acestea sunt afectate de diferite forme de degradare, peste 60% din mangrovele Asiei fiind deja convertite la alte utilizări (acvacultură,

orezării, areale urbane şi industriale). Studii recente au pus în evidenţă faptul că amploarea pagubelor generate de valurile devastatoare tsunami, din decembrie 2004, a fost amplificată de distrugerea prealabilă a mangrovelor din ţările afectate.

Incendiile constitute o altă cauză majoră a reducerii suprafeţelor împădurite, fiind cauzate de secete şi de incendierea artificială a suprafeţelor pentru curăţirea terenurilor

În Europa, pădurile acoperă aproape 45% din suprafaţă, ceea ce reprezintă 27% din suprafaţa împădurită a Terrei. Suprafaţa acoperită cu păduri este în creştere, în special în ţările din Uniunea Europeană. În România, pădurile ocupă peste 6,6 milioane hectare, ceea ce reprezintă 28% din suprafaţa ţării.

Una dintre cele mai importante regiuni forestiere ale globului este America Latină şi Caraibe, cu peste un sfert din pădurile Terrei, în special păduri tropicale. Bazinul Amazonului deţine cea mai mare suprafaţă a pădurilor tropicale umede, cu peste 20 de tipuri, fiind ecosistemul cu biodiversitatea cea mai complexă de pe Terra. Acestea sunt afectate de despăduriri, cu o rată ridicată (0,48%), în 10 ani (1990-2000) fiind distruse aproximativ 47 milioane ha.

În America de Nord circa un sfert din suprafaţă continentului este acoperită cu păduri, ceea ce reprezintă 12% din suprafaţa împădurită a globului. Pe acest continent sunt localizate peste o treime din pădurile boreale ale Terrei, peste 95% dintre acestea fiind naturale (UNEP, 2002).

Asia de Vest deţine sub 0,1% din suprafaţa pădurilor globului, ceea ce reprezintă 1% din suprafaţa regiunii. Condiţiile climatice limitează creşterea pădurii, astfel că regenerarea pădurilor degradate este foarte dificilă.

2. Diversitatea biologică forestieră in Rep MoldovaRelieful, clima şi solurile Republicii Moldova explică condiţiile de formare şi de

răspândire a vegetaţiei spontane. Asupra mecanismului dezvoltării comunităţilor vegetale o

influenţă negativă o ore activitatea antropogenă. În urma acestei activităţi au fost distruse

aproape 80% din suprafeţele ocupate de vegetaţie naturală.

Relieful deluros al Moldovei condiţionează răspunderea vegetaţiei potrivit legităţii

altitudinale.

Vegetaţia forestieră este reprezentată prin păduri de foioase de tipul celor din Europa

Centrală. Răspândirea lor pe teritoriul ţinutului depinde de nivelurile hipsometrice, de

expoziţia şi gradul de înclinare a pantelor, de sol şi de alte condiţii. În dependenţă de factori,

s-au format diferite tipuri de păduri şi asociaţii silvice.

Pădurile sunt reprezentate prin circa 5000 trupuri dispersate neuniform cu suprafeţe

3. STAREA ACTUALĂ A RESURSELOR FORESTIERE ALE REPUBLICII MOLDOVAMarele dar pe care natura l-a oferit omului este pădurea – un miracol cu multe enigme chiar şi

pentru cei mai erudiţi specialişti. Pădurea a fost şi rămîne cel mai fidel prieten al omului, bogăţia dintotdeauna a moldovenilor, contribuind cu tot potenţialul de care dispune la menţinerea echilibrului ecologic în natură. Prin diversitatea ei constitutivă şi funcţională, pădurea reprezintă cea mai valoroasă asociaţie naturală de vegetaţie. Potrivit mai multor ecologişti, actualmente suprafaţa pădurilor de pe planeta noastră a atins limitele minim admisibile pentru funcţionarea normală a biosferei. Acest lucru se datorează în proporţii de 90 la sută iresponsabilităţii şi atitudinii neglijente a oamenilor faţă de resursele forestiere. În acelaşi timp, un hectar de pădure filtrează anual 50 – 70 de tone de praf, absoarbe 6 tone de bioxid de carbon şi produce circa 4 tone de oxigen, ceea ce este suficient pentru a menţine respiraţia a 18 oameni pe an. Dacă populaţia de pe glob constituie circa 6 miliarde de oameni, nu e greu să calculăm cîte hectare de pădure sînt necesare. Protejarea pădurilor de defrişările ilegale este o problemă stringentă pentru multe ţări, dar mai ales pentru regiunea noastră“.Deşi mulţi dintre noi sînt impresionaţi de tabloul verde pe care îl prezintă Republica Moldova, adevărul, din păcate, este mult mai trist. Vorba e că procentul de împădurire al ţării noastre este unul dintre cele mai reduse din Europa, fondul forestier ocupînd o suprafaţă de peste 360 mii ha, ceea ce constituie doar 10,7% din întregul teritoriu al republicii. In prezent padurile Moldovei sunt în pericol. Zona pe care o acoperă acestea se reduce constant din cauza activităţii - şi inactivităţii - omului, ceea ce duce la o distrugere ireparabilă. Statisticile vorbesc de la sine. Conform datelor oficiale, suprafaţa silvică totalizează 362.700 ha sau 10,7% din teritoriu, cu mult sub media de 15-20% din celelalte ţări europene.Din suprafata totala a padurilor din Moldova : Zonei de Centru îi revin circa 60% (gradul de împădurire – 13,5%), Zonei de Nord – 26% (gradul de împădurire –7,2%) şi Zonei de Sud – 16% (gradul de împădurire – 6,7%). Vârsta medie a arboretelor este de 40 ani, arboretele tinere constituie 26,3%, cele de vârstă mijlocie – 43,7%, preexploatabile – 17,5%, iar cele exploatabile – 12,5%. Şi chiar aceste resurse insuficiente sunt în pericol. Conform statisticilor oficiale, în anii 2000-2007 aprox. 35.000 metri cubi de cherestea au fost tăiaţi ilegal - o cifră care, conform experţilor, ar putea reprezenta însă doar o parte a cifrei totale. Potrivit studiilor ecologice, nivelul optim de împădurire pentru zonele temperate ale planetei este de 30 – 40 la sută. Pentru regiunea în care se află Republica Moldova, unde nu există munţi, predominante fiind dealurile şi cîmpiile, acest indice scade la 20 – 30%. Ecologiştii, de asemenea, precizează că pentru asigurarea condiţiilor optime de trai, fiecare individ are nevoie de un spaţiu de cel puţin 2 ha de teren, dintre care 0,8 ha să fie împădurite. Cu părerea de rău, parametrii specificaţi reprezintă un deziderat definitiv pierdut pentru multe state din lume, inclusiv pentru Moldova.E de menţionat faptul că fără un anumit procent de împădurire nu se poate realiza siguranţa ecologică şi socială nicăieri pe glob, dar mai ales în zonele marginale, din apropierea stepelor interioare ale continentului, unde pericolul deşertificării şi eroziunii este maxim. Într-o asemenea zonă este situată şi ţara noastră, de aceea protecţia, regenerarea şi extinderea suprafeţelor împădurite a devenit un obiectiv major al politicilor naţionale de mediu. În cazul unui sistem de administrare raţional şi eficient, pădurile îşi menţin funcţionalitatea ecologică, oferind totodată şi impunătoare beneficii social-economice. De exemplu, o sursă de venit pentru populaţia rurală ar putea fi confecţionarea împletiturilor de răchită, a butoaielor şi a altor vase pentru vinificaţie, colectarea plantelor medicinale, fructelor de pădure şi a ciupercilor.Degradarea pădurilor are un efect negativ nu numai asupra stării factorilor de mediu, ci şi asupra economiei naţionale. Ponderea veniturilor obţinute în urma valorificării produselor lemnoase a scăzut considerabil. În general, între starea ecologică a resurselor forestiere şi nivelul de trai al populaţiei există o legătură interdependentă. Cu cît mai degradate sînt terenurile împădurite, cu atît mai mari sînt pierderile economice şi viceversa. Condiţiile economice nefavorabile sporesc deficitul resurselor forestiere. Creşterea

şomajului, reducerea veniturilor populaţiei şi scumpirea resurselor energetice au condus la creşterea tăierilor ilicite ale copacilor. Bunăoară, arborii defrişaţi ilegal în perioada anilor ’90 ai secolului trecut ar fi putut constitui o pădure cu o suprafaţă de circa 20 de mii ha. Cam atîţia arbori se recoltează timp de 10 ani în fondul forestier gestionat de către Agenţia de Stat „Moldsilva”. Deşi am păşit într-un nou mileniu, situaţia în privinţa tăierilor ilicite a rămas aceeaşi, ba mai mult, aceste ilegalităţi s-au intensificat în ultimii ani, dar mai ales în timpul iernii curente, care a bătut toate recordurile la ger. Cu părere de rău, chiar şi unii pădurari în fiecare an taie o mulţime de arbori, diminuînd astfel suprafaţa şi componenţa specifică a pădurii.Un factor distrugător pentru vegetaţia forestieră, care aduce prejudicii mai mari decît tăierile ilicite, este păşunatul nelegitim. Încă din cele mai vechi timpuri, una dintre principalele surse de venit a moldovenilor a fost creşterea animalelor cornute. Actualmente, din cauza condiţiilor economice precare, populaţia rurală este nevoită să crească caprine şi ovine, animale care sînt mai puţin pretenţioase faţă de baza de nutriţie. În lipsa unui management eficient al păşunilor şi fîneţelor existente, aceste animale sînt păscute intensiv în păduri, provocînd daune irecuperabile vegetaţiei forestiere. Deficitul de păşuni reprezintă cel mai serios obstacol în distribuirea noilor terenuri pentru împădurire.Oamenii s-au obişnuit demult cu peisajul culturilor agricole ce intersectează masivele forestiere, adesea chiar înlocuindu-le. Fireşte că acţiunile de despădurire în asemenea scopuri ar putea fi justificate, însă în perioada sovietică acestea au luat o amploare dramatică. Practicile agriculturii intensive au condus la un adevărat „măcel” al resurselor forestiere, fără a se lua în consideraţie funcţiile lor protectoare. Bunăoară, un hectar de fîşii forestiere de protecţie a cîmpurilor sporesc roada culturilor agricole pînă la 20 – 25%. În lipsa lor scade nu numai recolta anuală, ci şi fertilitatea solurilor, care reprezintă cea mai valoroasă resursă naturală pentru o ţară agrară cum este Republica Moldova. Este un fapt bine demonstrat de către specialişti că prin frunziş, tulpini şi rădăcini, prin ţesătura de plante de mici dimensiuni, dar mai ales prin stratul de frunze moarte depus pe sol, pădurea frînează puternic scurgerea apelor de pe versanţi, orientîndu-le să pătrundă în sol, apoi în pînză de apă freatică. Procesul are loc şi cînd solul e acoperit cu alte forme de vegetaţie, dar evident nu cu aceeaşi intensitate. Din aceste considerente o politică înţeleaptă trebuie să acorde mai multă importanţă pădurilor, punînd accentul pe realizarea unui procent optim de împădurire, precum şi pe justa proporţionare a tuturor tipurilor de folosinţă funciară.Dezvoltarea intensă a agriculturii şi a industriei de prelucrare a lemnului a condus la defrişarea multor suprafeţe împădurite, ceea ce a provocat modificări esenţiale în structura şi dinamica landşafturilor şi fitocenozelor. Mai mult decît atît, foarte multe păduri au fost afectate în urma unor activităţi hidrotehnice absolut nechibzuite. Un exemplu elocvent în acest sens poate servi construcţia barajului Costeşti-Stînca pe rîul Prut. Drept urmare au fost stopate inundaţiile în avalul barajului, ceea ce a schimbat radical starea ecologică a ecosistemelor forestiere situate în regiunea respectivă. Cel mai mult au avut de suferit pădurile din rezervaţia ştiinţifică „Pădurea Domnească”. Astfel, cei mai falnici arbori ai rezervaţiei – stejarii pedunculaţi – se usucă şi sînt substituiţi de arboreturi derivate de jugastru. De asemenea se usucă şi ecosistemele de sălcii şi plopi, fiind invadate de arţarul american. Îşi lărgesc aria de răspîndire speciile ruderale (urzica, turiţa etc.) care sînt străine ecosistemelor spontane. Pentru a îmbunătăţi situaţia creată specialiştii în domeniu au propus organizarea a 2 – 3 inundaţii pe baza acestui baraj. Cu alte cuvinte, în perioada de vegetaţie (lunile mai – august) trebuie să fie eliberate anumite cantităţi de apă, care vor umple gîrlele din lunca Prutului, creînd astfel anumite rezerve de apă în pajiştile şi ecosistemele forestiere din această zonă.De mai bine de o jumătate de secol evoluţia suprafeţelor împădurite a fost determinată în mare măsură de politica statului. Astfel, în perioada 1950 – 2001, la lucrările de plantare a pădurilor se acorda prioritate salcîmilor şi

stejarilor, speciilor răşinoase, precum şi arborilor şi arbuştilor fructiferi. În majoritatea cazurilor însă nu se ţinea cont de biologia speciilor şi condiţiile lor staţionare. În consecinţă, s-au creat multe arboreturi inferioare celor autohtone, atît din punct de vedere al productivităţii, cît şi din acela al rezistenţei la condiţiile climaterice extreme. Din volumul total al masei lemnoase obţinute din resursele forestiere ale Moldovei, cea mai mică pondere de producţie o au salcîmetele, cea mai înaltă – cvercineele şi plopişurile. Anual, în urma activităţilor de îngrijire a arboreturilor se realizează aproape 400 de mii de m3 de masă lemnoasă, cea mai mare parte din aceasta fiind utilizată în calitate de lemn de foc.Oricît de mult am dori să schimbăm situaţia, adevărul este că activitatea oamenilor rămîne a fi factorul principal de degradare a resurselor forestiere. Cu toate acestea, nu trebuie subestimat impactul natural asupra terenurilor împădurite. Bunăoară, din cauza vremii nefavorabile, la mijlocul veacului trecut s-a declanşat procesul de uscare a ulmului, ulterior a stejarului pedunculat şi a gorunului, din care cauză cel mai mult au avut de suferit pădurile din Nordul Republicii Moldova. Gerurile timpurii din luna noiembrie a anului 1993 şi seceta din vara anului 1994 au distrus 12 mii de hectare de păduri de salcîm, majoritatea lor fiind gestionate de întreprinderile silvice din localităţile sudice ale ţării noastre. Poleiul de la sfîrşitul anului 2000 a afectat peste 50 de mii de hectare de păduri, mai ales din raionale Soroca, Şoldăneşti, Orhei, Camenca şi Rîbniţa. Calamitatea naturală din luna noiembrie 2000 a cauzat fondului forestier un prejudiciu economic de peste 135 de milioane de lei.Analizînd starea actuală a pădurilor din Republica Moldova, specialiştii în domeniu au remarcat cu regret că acestea sînt fragmentate şi repartizate neuniform pe teritoriul ţării, mai bine de două veacuri fiind gospodărite în regim de crîng. În consecinţă, diversitatea biologică a ecosistemelor forestiere s-a redus considerabil, fondul genetic aflîndu-se în continuă degradare. Din cauza că majoritatea arborilor sînt proveniţi din lăstari, arboreturile actuale sînt incapabile să valorifice potenţialul staţiunilor forestiere. Se produc uscări premature la speciile cvercinee, mai ales în zona Codrilor. Starea de vitalitate a pădurilor este înrăutăţită din cauza focarelor de defoliatori şi dăunători de trunchi care parazitează o suprafaţă de circa   50 – 60 de mii de hectare. Au avut loc grave abateri de la geografia naturală a speciilor forestiere, în locul speciilor valoroase fiind introduse specii neindicate din punct de vedere ecologic. Un mare dezavantaj al mai tuturor ecosistemelor forestiere din republică este faptul că structura de vîrstă a pădurilor este necorespunzătoare, predominînd arboreturile tinere, sub 60 de ani. Efectele acestor greşeli regretabile au început să se simtă. Există tot mai multe şi mai multe semnale că echilibrul ecologic este grav ameninţat atît în perimetrul pădurilor, cît şi în zonele aferente.Problemele de regenerare a arboreturilor naturale fundamentale necesită o atenţie deosebită din partea sivicultorilor, deoarece ele constituie un procent mic, dar găzduiesc principalele populaţii de plante rare, inclusiv speciile înscrise în Cartea Roşie. Pentru a păstra genofondul din aceste arboreturi se recomandă regenerarea lor pe cale naturală şi nu artificială.Pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii – de altfel dorinţă rîvnită de toţi – devine impreios necesară restabilirea peisajului forestier originar cu farmecul şi frumuseţea lui tulburătoare. Prin împădurirea terenurilor degradate, care încă mai pătează obrazul ţării noastre, ar putea fi posibilă realizarea procentului optim de împădurire. Un exemplu elocvent în acest sens este vecina noastră din est, Ucraina, care deşi are un relief predominant de cîmpie, dispune de mult mai multe păduri (18%), capitala ei fiind unul dintre cele mai verzi oraşe din Europa.După cum susţin reprezentanţii organelor centrale de protecţie a mediului, regenerarea şi extinderea suprafeţelor împădurite este una dintre sarcinile primordiale în domeniul sectorului forestier naţional. De altfel, acest obiectiv a fost consfinţit prin diverse documente şi acte legislative: Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.107 din 7 februarie 2001, Legea cu privire la ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate,

Strategia dezvoltării durabile a fondului forestier, precum şi multiple acorduri internaţionale la care a aderat şi statul nostru (Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbarea Climei, Convenţia pentru Combaterea Deşertificării etc.). În conformitate cu Strategia menţionată mai sus, efectele ecoprotective ale pădurii poartă un caracter permanent numai prin depăşirea gradului de 15% de împădurire a teritoriului. Utilizarea terenurilor din ţară indică prezenţa unui potenţial destul de mare pentru împădurire, ceea ce serveşte drept o premisă pentru implementarea prevederilor de bază ale Strategiei şi anume plantarea pînă în anul 2020 a circa 130 de mii de hectare de pădure. În acelaşi timp, Moldova dispune de rezerve considerabile de masă lemnoasă. Dacă creşterea anuală este de peste 1 mln. de m3, atunci nivelul de recoltare este de numai 40 – 50%, pe cînd acesta ar putea fi de 70 la sută în condiţiile unei supravegheri stricte a procesului de regenerare a arboreturilor, astfel obţinîndu-se suplimentar circa 300 de mii de m3 de masă lemnoasă. În vederea asigurării industriei de prelucrare a lemnului cu materie primă se planifică crearea unor plantaţii de specii repede crescătoare.Trebuie să recunoaştem faptul că extinderea suprafeţelor împădurite nu este suficientă, este necesar ca acestea să fie stabile, multifuncţionale şi dotate cu mare capacitate ecoprotectivă. Aici atenţia trebuie îndreptată spre vindecarea rănilor cauzate de o sivicultură rău aplicată sau lipsită de harul premoniţiei. După părerea unor specialişti, arboreturile necorespunzătoare din punct de vedere ecologic (de ex. mestecănişuri, pinete, salcîmete pe soluri umede) ar trebui lichidate treptat şi înlocuite cu arboreturi de amestec indicate de staţiune. Totodată, pentru o mai bună stabilitate ecologică regenerarea din lăstari trebuie evitată,   acordîndu-se prioritate absolută regenerării din seminţe. Acele porţiuni de pădure în care predomină tulpinile de provenienţă vegetativă trebuie refăcute parţial sau chiar total. Transformări importante trebuie introduse şi în cărpineturi, încetul cu încetul ele fiind înlocuite de amestecuri de mare productivitate avînd specia de bază stejarul sau fagul. Toate acestea nu pot fi realizate fără a respecta legile naturale, printre care pe primul loc se situează cele referitoare la geografia speciilor, la protecţia climatică, a solurilor şi apelor, la apărarea împotriva eroziunii, a poluării ş. a. Întrucît cerinţele date pot fi cel mai bine îndeplinite de pădurile naturale, în practică se vor imita pe cît posibil structurile ei. O mare atenţie trebuie acordată menţinerii stării de sănătate a arboreturilor, apărîndu-le de dăunători. Metodele chimice trebuie excluse cu desăvîrşire, fiind poluante şi dereglatoare a lanţurilor trofice. Gradaţiile de insecte cresc, în loc să scadă, de aceea se recomandă numai utilizarea metodelor biologice sau de combatere integrată.Efectuarea lucrărilor de întreţinere şi ameliorare a fondului forestier necesită resurse considerabile, pe care statul deocamdată nu le poate asigura. Este tot mai evidentă contradicţia dintre sistemul de categorii funcţionale, necesităţile societăţii şi mecanismul de finanţare a siviculturii. Armonizarea şi modernizarea relaţiilor în cauză, fundamentarea ştiinţifică a lor, previziunea privind evoluţia lor în viitor ar fi baza relaţiilor dintre sivicultură şi protecţia mediului înconjurător, precum şi alte domenii. Toate acestea sînt nişte acţiuni care, pentru a fi realizate, cer mari eforturi de gîndire şi bani, precum şi acceptarea unor compromisuri, dar merită., În afară de valorile sale culturale, etnologice şi istorice Republica Moldova are datoria să conserve şi valorile sale naturale, care nu sînt cu nimic inferioare celor din alte ţări, ba dimpotrivă, le întrec în bogăţie şi frumuseţe.

Prin urmare, sa pretuim copacii si sa plantam cate unul, de cate ori putem si unde avem posibilitatea. Care este momentul cel mai potrivit pentru a da viata unui arbore? Ei bine, “momentul cel mai oportun pentru a planta un copac a fost acum 20 de ani. Momentul cel mai bun de acum incolo este sa il plantam acum”,

Bibliografie :1.WWW. wikipedia.org2. Cartea Roşie a Republicii Moldova. Ediţia a doua. Ştiinţa, 2001.3. Biodiversitatea vegetală a Republicii Moldova. Centrul Editorial al USM, Chişinău, 2001.4. Raport naţional cu privire la starea fondului forestier al Republicii Moldova .Chişinău,19975.WWW.ecology.md

Anexe:

Nr.d/o

Zonele geografice

Suprafaţa totală a

zonei, mii ha

Suprafaţa acoperită cu păduri,

 mii ha

Procentul de împădurire, %

Numărul de locuitori, mii

Suprafaţa de păduri

revenită la1 locuitor, ha

Volumul total al masei

lemnoase, mii m3

Volumul masei 

lemnoase revenite la 1 locuitor, m3

1. NORD 1149,4 92,9 8,1 1213,4 0,08 11961,4 9,92. CENTRU 1448,8 209,4 14,5 2498,4 0,08 26056,1 10,43. SUD 786,9 60,4 7,7 633,5 0,109 7278,5 11,5

TOTAL PE ŢARĂ: 3385,1 362,7 10,7 4345,3 0,08 45290,0 10,4