GIn

fo n

r. 1

4/7

- n

oie

mb

rie 2

004

38

ludic

us

Povestea unei lumi... (1)

Istoria WARCRAFTCarmen Scorþaru

O mare contribuþie la succesului unui joc îl are firul epic care stã la bazaacestuia. Uneori, poveºtile sunt atât de interesante încât, pe baza lor, apardiferite romane sau filme. Totuºi, unele poveºti trec chiar ºi de aceastãbarierã... Un excelent exemplu în acest sens este universul WarCraft pentru carea fost creatã o adevãratã mitologie alternativã care sã explice evenimenteledin joc. Pe parcursul câtorva numere vã vom prezenta evenimentele care auavut loc în universul imaginar WarCraft, începând cu momentul creãrii acestuia.

Titanii ºi crearea Univer-suluiNimeni nu ºtie cu exactitate cum aînceput existenþa Universului. Uniisusþin cã a avut loc o catastrofalã ex-plozie cosmicã care a trimis un nu-mãr infinit de limi învârtindu-seîn vastitatea Marelui Întuneric- lumi care vor susþine într-o ziforme de viaþã de o minunatã ºiteribilã diversitate. Alþii considerãcã Universul a fost creat ca un în-treg de cãtre o entitate atotputernicã.Deºi orginile exacte ale acestui Uni-vers haotic rãmân nesigure, ºtim cusiguranþã cã a apãrut o rasã de fiinþeputernice al cãror scop era sã aducãstabilitatea pe diferitele lumi pentruca fiinþele care vor cãlca pe urmelelor sã aibã un viitor asigurat.

Titanii colosali, zei cu piele meta-licã din cele mai îndepãrtate colþuri

ale cosmosului, au exploratnou-nãscutul Univers ºi auînceput sã lucreze pe lumile

pe care le întâlneau. Ei autransformat lumile ridicând munþiuriaºi ºi sãpând mãri vaste. Au creatcerurile ºi au format atmosferele lu-milor. Toate acestea fãceau parte din-tr-un plan minuþios elaborat care sedesfãºura într-o perioadã extrem delungã de timp ºi al cãrui scop era sãcreeze ordine din haos. Mai mult, eiau împuternicit rase primitive sã ve-

gheze asupra lumilor lor ºi sã pãstre-ze integritatea acestor lumi.

Conduºi de o sectã elitistã cunos-cutã sub numele de Panteon, titaniiau adus ordinea pe o sutã de milioa-

ne de lumi rãspândite prin MareleÎntuneric în primele ere ale crea-

þiei. Binevoitorul Panteon al

cãrui scop era de a protejaaceste lumi, a fost întotdea-

una vigilent împotriva amenin-þãrii atacului maleficelor entitãþi ex-

tradimensionale din Vârtejul Neteru-lui. Neterul, o dimensiune etericã amagiei haotice care a legat imenselelumi ale Universului, era casaunui infinit numãr de fiinþemalefice, demonice care ur-mãreau sã distrugã viaþa ºi sãdevoreze energiile Universului viu.Nefiind capabil sã cedeze rãului sauslãbiciunilor de orice fel, titanii s-auluptat sã gãseascã o modalitate pen-tru a elimina ameninþarea constantã ademonilor.

Sargeras ºi trãdareaDe-a lungul timpului, entitãþile de-monice au pãtruns în lumile titanilorpornind din Vârtejul Neterului ºiPanteonul ºi-a ales cel mai marerãzboinic pentru a acþiona în primalinie a defensivei. Sargeras, un nobilgigant din bronz topit, ºi-a îndeplinit

sarcinile de-a lungul a ne-numãrate milenii, cãutândºi distrugând demonii ori-unde i-a putut gãsi. De-alungul eonilor Sargeras aîntâlnit douã puternice ra-se demonice, ambele avândscopul de a obþine cât mai multã pu-tere ºi de a domina Universul fizic.

Eredarii, o rasã vicleanã de vrãji-tori demonici, ºi-au folosit magia pen-tru a invada mai multe lumi ºi a letransforma locuitorii în sclavi. Raseleindigene din aceste lumi au fost trans-formate de rãuvoitorii eredari ºi audevenit ele însele rase demonice. De-ºi puterile aproape nelimitate ale luiSargeras erau mai mult decât sufi-ciente pentru a-i învinge pe maleficiieredari, el a avut probleme imense cucreaturile corupte ºi cu rãul care con-suma totul. Incapabil sã accepteaceastã deprava-re, marele titan aînceput sã aluneceîntr-o depresie nea-grã. În ciuda difi-cultãþilor din ceîn ce mai mari,Sargeras a reuºit sãsalveze Universul deaceºti vrãjitori ºi i-a împins într-uncolþ al Vârtejului Neterului.

În timp ce confuzia ºi mizeria sase adânceau, Sargeras a fost forþat sã

ludicus

GIn

fo n

r. 14/7

- noie

mb

rie 2

004

39

se înfrunte cu un alt grup care doreasã întrerupã ordinea titanilor: nathre-zimii. Aceastã rasã întunecatã de de-moni vampiri (cunoscuþi ºi ca lorzi aigroazei) a cucerit un numãr de lumiprin posedarea locuitoriloracestora ºi transformareaacestora în umbre. Infa-mii ºi ticãloºii lorzi aigroazei au incitat na-þiuni întregi una împo-triva altora manipulându-le pentru a crea o urã in-conºtientã ºi lipsã de în-credere. Sargeras i-a învinscu uºurinþã pe Nathrezimi, dar acþiu-nile lor l-au afectat profund.

Pe mãsurã ce îndoielile ºi dispe-rarea au copleºit simþurile lui Sarge-ras, el ºi-a pierdut nu numai încrede-rea în propria misiune, ci ºi în viziu-nea titanilor în ordinea Universului.Pânã la urmã a ajuns sã creadã cã în-suºi conceptul de ordine era greºit ºicã haosul ºi depravarea erau singure-le caracteristici absolute ale Univer-sului întunecat ºi singuratic. Prieteniisãi titani au încercat sã îl convingã cãgreºeºte ºi sã calmeze emoþiile saledeterminate de furie, dar el nu a luatîn considerare convingerile lor opti-miste, ci a afirmat cã acestea erau ilu-zii menite sã îi autoconvingã pe ti-tani. Plecând furtunos din rânduriletitanilor, Sargeras a plecat sã îºi gã-seascã propriul sãu loc în Univers.Cu toate cã Panteonul s-a întristatcând a aflat de plecarea sa, titanii nuar fi putut niciodatã prevedea cât dedeparte va merge fratele lor pierdut.

În momentul în care nebunia i-aconsumat ultimele vestigii ale spiritu-lui nobil, Sargeras a început sã creadãcã titanii înºiºi erau vinovaþi pentrueºecul creaþiei. Luând pânã la urmãdecizia de a anula munca titanilor, el aformat o armatã de neoprit cu scopulde a trece prin foc întregul Univers.

Chiar ºi aspectul titanic al lui Sar-geras a început sã se deformeze dato-ritã coruperii care i-a afectat inimaodatã nobilã. Ochii sãi, pãrul ºi bar-ba au erupt în flãcãri ºi pielea sa me-talicã de bronz s-a deschis pentru ascoate la suprafaþã un furnal nesfârºitde urã arzãtoare.

În furia sa, Sageras a dãrâmat în-chisorile eredarilor ºi nathrezimilorºi i-a eliberat pe dezgustãtorii de-moni. Aceste creaturi viclene s-au în-chinat în faþa furiei întunecate a tita-

nului ºi s-au oferit sã îl serveascãîn orice mod. Din rândurileputernicilor eredari Sarge-ras a ales doi campioni înfruntea demonicei sale ar-mate de distrugere. Kil'jae-

den Înºelãtorul a fost alespentru a cãuta cele mai întune-cate rase ale Universului ºi a lerecruta în rândurile forþelor lui

Sargeras. Al doilea campion, Archi-monde Profanatorul, a fost ales pen-tru a conduce vasta aramatã a luiSargeras în luptele împotriva oricuiar dori sã reziste voinþei puterniculuititan.

Prima miºcare a lui Kil'jaeden afost sã îi transforme în sclavi pe lor-zii vampiri ai groazei. Aceºtia au fostagenþii sãi personali în întregul Uni-vers ºi ei ºi-au satisfãcut plãcerile lo-calizând rase primitive pe care stãpâ-nul lor le corupea ºi le aducea subaripa sa. Primul dintre lorzii groazeia fost Tichondrius Întunecatul. Ti-chondrius a fost soldatul perfect allui Kil'jaeden ºi a fost de acord sãînfãptuiascã dorinþa arzãtoare a luiSargeras în toate colþurile întunecateale Universului.

Puternicul Archimonde a acordatputeri nebãnuite propriilor sãi agenþi.Chemându-i pe maleficiilorzi ai infer-nului ºi pe bar-barul lor liderMannorothDistrugãtorul,Archimondespera sã creezeo forþã de luptãcare sã cureþe Universul decreaturile vii.

Dupã ce Sargeras a vãzut cã ar-matele sale au fost strânse ºi cã aces-tea erau gata sã îi îndeplineascã oricecomandã, el ºi-a lansat forþele furioa-se în vastitatea Marelui Întuneric. ªi-a numit armata care creºtea continuuLegiunea Arzãtoare. Pânã acum nuse ºtie exact câte lumi au fost arse de

cãtre aceastã cruciadã arzãtoare ne-sfântã de-a lungul ºi de-a latul

Vechii zei ºi creareaAzeroth-uluiNecunoscând misiunea asumatã deSargeras de a distruge nenumãratelelor lucrãri, titanii au continuat sã vi-ziteze lumile Universului ºi sã aducãordinea pe fiecare planetã în felul încare credeau ei de cuviinþã. În cãlãto-ria lor ei au ajuns la o lume micã pecare locuitorii o vor numi maitârziu Azeroth. Cercetândpeisajul primordial ei au în-tâlnit mai multe fiinþe ele-mentale ostile. Aceºti ele-mentali, care venerau o rasã de fiinþemalefice de neînþeles, cunoscute doarsub numele de Vechii Zei, au dorit sãîi respingã pe titani ºi sã îºi pãstrezelumea neatinsã de invadatori.

Panteonul, deranjat de înclinaþiaspre rãu a Vechilor Zei, a pornit unrãzboi împotriva elementalilor ºi astãpânilor lor întunecaþi. ArmateleVechilor Zei au fost conduse de ceimai puternici locotenenþi elementali:Ragnaros Lordul Focului, TherazaneMama Pietrelor, Al'Akir Lordul Vân-tului ºi Neptulon Vânãtorul Adân-curilor. Forþele lor haotice s-au în-cleºtat pe faþa planetei cu colosalii ti-tani. Deºi elementalii erau mai puter-nici decât ar putea înþelege orice mu-ritor, forþele lor combinate nu i-auputut opri pe puternicii titani. Unulcâte unul, lorzii elementali au cãzut

ºi forþele lor s-au dispersat.Panteonul a distrus

vechile citadele ale Vechi-lor Zei ºi i-au pus în lan-

þuri pe cei patru zeimalefici, mult sub

suprafaþa lumii. Fãrãputerea Vechilor Zeicare lega spiritele lor

furioase de lumea fizicã, elementaliiau dispãrut într-un plan abisal undese vor lupta unii cu alþii pentru în-treaga eternitate. Dupã plecarea ele-mentalilor, natura s-a calmat ºi înlume a fost stabilitã o armonie paºni-cã. Titanii au observat cã ameninþa-rea a fost eliminatã ºi au început sãlucreze.

GIn

fo n

r. 1

4/7

- n

oie

mb

rie 2

004

40

ludic

us

Titanii au acordat puteri anumi-tor rase pentru a fi ajutaþi sã ofere onouã înfãþiºare lumii. Pentru a con-strui caverne fãrã fund sub pãmânt,titanii i-au creat pe gnomi din piatrãadusã la viaþã prin magie. Pentru astãvili avansul mãrilor ºi a permiteridicarea pãmântului de pefundul mãrilor, ei au creatimenºii dar blânzii gi-ganþi ai mãrilor. Timp demai multe ere titanii au datformã pãmântului pânã când aureuºit sã creeze un singur continentperfect. În centrul continentului tita-nii au construit un lac sclipitor deenergie. Lacul, pe care l-au numitFântâna Eternitãþii, urma sã fie izvo-rul de viaþã al lumii. Energiile saleputernice hrãneau noua lume ºi dã-deau putere vieþii care se dezvolta înbogatul sol al pãmântului. Cu timpulau început sã se dezvolte pe conti-nentul primordial plante, copaci,monºtri ºi creaturi de toate felurile.Când a cãzut amurgul ultimei zile demuncã a titanilor, aceºtia au numitcontinentul Kalimdor: "þinutul eternal lumii stelelor".

Sarcinile dragonilorzburãtoriSatisfãcuþi de faptul cã a fost creatãordinea în mica lume ºi cã munca lors-a terminat, titanii se pregãteau sã pã-rãseascã Azeroth-ul. Totuºi, înaintede a pleca, ei au însãrcinat cea maiputernicã specie a noii lumi sã veghe-ze asupra Kalimdorului ºi sã nu per-mitã nici unei forþe sã ameninþe liniº-tea ei perfectã. În acea erã erau o mul-þime de dragoni zburãtori. Totuºi,doar cinci dintre aceºtia reuºeau sã îºidomine fraþii. Aceºtia au fost cei cincidragoni aleºi de titani pentru a pãs-tori noua lume. Cei mai puternicimembri ai Panteonului au transmis oparte din puterea lor fiecãruia dintreliderii dragonilor. Aceºti dragoni ma-iestuoºi (pe care îi vom prezenta încontinuare) au devenit cunoscuþi caMarile Aspecte sau Aspectele Drago-nice.

Aman'Thul, Înaltul Pãrinte alPanteonului, a transmis o parte dinputerea sa cosmicã masivului dragon

de bronz Nozdormu. Înaltul Pãrintei-a dat lui Nozdormu puterea de apãzi timpul însuºi ºi de a veghea asu-pra întortocheatelor cãi ale soartei ºidestinului. Stoicul ºi onorabilul Noz-dormu a ajuns cunoscut ca Cel în Afa-

ra Timpului. Eonar, titanul care patrona

întreaga viaþã, i-a transmis o par-te din puterea sa uriaºei roºii Ale-

xstrasza. De atunci Ale-xstrasza a fost cunoscutã ca Le-

gãtura Vieþii ºi sarcina ei era de aveghea ca fiecare creaturã vie a lumiisã fie în siguranþã. Datoritã înþelep-ciunii sale ºi compasiunii nemãrginitepentru toate fiinþele vii, Alexstrasza afost încoronatã Reginã a Dragonilorºi a devenit conducãtoarea dragoni-lor.

Eonar a binecuvântat-o ºi pe soramai tânãrã a Alexstraszei,sprintena verde Ysera, cuinfluenþa asupra naturii. Ysera acãzut într-o transã eternã, legatã deVisul Creaþiei. Cunoscutã ca Visã-toarea, ea va veghea asupra sãlbãti-ciunilor din inocentul sãu þinut nu-mit Visul de Smarald.

Norgannon, titanul pãstrãtor alcunoºtinþelor ºi maestru al magicie-nilor, i-a acordat dragonului albastruMalygos, o parte din imensa sa pute-re. De atunci, Malygos a fost cunos-cut ca Þesãtorul de Vrãji, gardianulmagiei ºi al tainelor ascunse.

Khaz'goroth, titanul care constru-ia ºi forma lumi, i-a transmis o partedin puterea sa puternicului dragonnegru Neltharion. Mãrinimosul Nel-tharion, cunoscut apoi ca PazniculPãmântului, a devenit stãpânul pã-mântului ºi al adâncurilor lumii. El aîntruchipat puterea lumii ºi a fostunul dintre cei mai mari susþinãtoriai Alexstraszei.

Dupã ce au primit aceste puteri,Cele Cinci Aspecte au fost însãrcinatecu apãrarea lumii în absenþa titanilor.Cu dragonii pregãtiþi sã vegheze asu-pra creaþiei lor, titanii au pãrãsit Aze-roth-ul pentru totdeauna.

Din nefericire a fost numai o ches-tiune de timp ca Sargeras sã descope-re existenþa acestei lumi nou-nãscu-te...

Trezirea lumii ºi FântânaEternitãþiiCu zece mii de ani înainte ca oameniiºi orcii sã lupte în Primul Rãzboi,Azeroth-ul era format dintr-un sin-gur mare continent înconjurat de ape.Pãmântul, cunoscut ca Kalimdor gãz-duia mai multe rase ºi creaturi îm-prãºtiate, fiecare luptând sã supravie-þuiascã împotriva elementelor sãlba-tice ale lumii care se trezea. În cen-trul continentului întunecat se aflaun lac misterios de energii incandes-cente. Lacul, care va fi numit maitârziu Fântâna Eternitãþii, era adevã-ratul izvor al magiei din lume ºi alputerii naturii. Trãgându-ºi energiiledin infinitul Mare Îmtuneric de din-colo, fântâna acþiona ca un izvor mis-tic, trimiþându-ºi puternicele energii

în întreaga lume pentru ca via-þa sã înfloreascã în toate forme-

le sale minunate.Cu timpul, un trib primitiv de

umanoizi nocturni ºi-au creat cuatenþie un drum spre marginea hip-notizantului lac vrãjit. Aceºti sãlba-tici umanoizi nomazi, atraºi de ciu-datele energii ale Fântânii, ºi-au con-struit case pe þãrmurile liniºtite alelacului. Puterea cosmicã a Fântânii aafectat tribul ºi membrii sãi au deve-nit puternici, înþelepþi ºi nemuritori.Tribul a adoptat numele de Kaldorei,care în limba lor însemna "copii aistelelor". Pentru a-ºi sãrbãtori socie-tatea în devenire, ei au construit clã-diri mãreþe ºi temple în jurul lacului.

Membrii tribului Kaldorei, sau el-fii nopþii dupã cum vor fi numiþi maitârziu, o venerau pe zeiþa lunii, Elu-ne, ºi credeau cã ea dormea în adân-cimile sclipitoare ale Fântânii în tim-pul zilei. Primii preoþi ºi învãþaþi aielfilor nopþii au studiat Fântâna cu ocuriozitate de nestãvilit dorind sã-idescopere secretele nespuse ºi pute-rea. Pe mãsurã ce societatea lor sedezvolta, elfii nopþii au explorat con-tinentul Kalimdorºi i-au întâlnit peceilalþi locuitori.Singurele creaturicare i-au oprit aufost vechii ºi pu-ternicii dragoni.

ludicus

GIn

fo n

r. 14/7

- noie

mb

rie 2

004

41

Uriaºele reptile au fost adeseasinguratice, dar ele au fãcuttot posibilul pentru a ve-ghea la siguranþa pãmântu-rilor cunoscute. Elfii nop-

þii au descoperit cã dragonii susþi-neau cã sunt protectorii lumii ºi aufost de acord cã este mai bine sã fielãsaþi în pace împreunã cu secretelelor.

Cu timpul, curiozitatea elfilornopþii i-a fãcut sã cunoascã ºi sã seîmprieteneascã cu mai multe entitãþiputernice printre care s-a aflat Cena-rius, puternicul semizeu al pãmântu-rilor primordiale acoperite de pãduri.Mãrinimosul Cenarius s-a ataºat decurioºii elfi ai nopþii ºi a petrecut olungã perioadã de timp învãþându-isecretele naturii. Liniºtiþii kaldoreiau devenit apropiaþi de pãdurile viiale Kalimdorului ºi au descoperit ar-moniosul echilibru al naturii.

Pe mãsurã ce erele care pãreau fã-rã sfârºit treceau, civilizaþia elfilornopþii s-a extins atât teritorial, cât ºicultural. Templele, strãzile ºi locuin-þele lor au împânzit întunecatul con-tinent. Azshara, frumoasa ºi înzestra-ta reginã a elfilor nopþii, a construitun imens palat minunat pe þãrmulFântânii care îi gãzduia pe servitoriisãi favoriþi în sãli pline de comori. Ser-vitorii sãi, pe care îi numea Quel'do-rei sau Aristocraþii, îi urmau orice co-mandã ºi se credeau superiori fraþilorlor. Deºi Regina Azshara era iubitãla fel de întreg poporul, Aristocraþiierau invidiaþi în secret de ceilalþi elfiai nopþii.

Împãrtãºind curiozitatea preoþi-lor faþã de Fântâna Eternitãþii, Az-shara a ordonat Aristocraþilor sã îidescopere secretele ºi sã îi dezvãluieadevãratul scop. Aristocraþii s-auadâncit în munca lor ºi au studiatFântâna fãrã încetare. Cu timpul eiau reuºit sã manipuleze ºi sã contro-leze energiile cosmice ale Fântânii.Pe mãsurã ce experimentele progre-sau, Aristocraþii au descoperit cã îºiputeau folosi unele puteri pentru acrea sau a distruge dupã cum le eradorinþa.

Nepãsãtorii Aristocraþi au desco-perit întâmplãtor magia primarã ºi

acum doreau sã se dedice stãpâniriiei. Cu toate cã au fost de acord cã ma-gia era prin definiþie periculoasã dacãnu era folositã corespunzãtor Az-shara ºi Aristocraþii sãi au începutsã-ºi practice vrãjile cu o degajarenesãbuitã. Cenarius ºi mai mulþicãrturari înþelepþi ai elfilor nopþiiau avertizat cã joaca cu imprevi-zibilele arte ale magiei nu pot du-ce decât la o calamitate. Cu toate aces-tea Azshara ºi discipolii sãi au conti-nuat cu încãpãþânare sã îºi dezvolteputerile înfloritoare.

Pe mãsurã ce puterile lor creºteau,Azshara ºi Aristocraþii sãi au fostafectaþi de o schimbare. Aroganta ºidistanta clasã dominantã a devenit totmai asprã ºi mai crudã faþã de ceilalþielfi ai nopþii. O paloare întunecatã ºideprimantã a acoperit fermecãtoareafrumuseþe a Azsharei. A început sãse îndepãrteze de supuºii devotaþi ºirefuza sã se întâlneascã cu orcine altcineva decât preoþii aristocraþi în careavea încredere.

Un tânãr cãrturar numit Malfu-rion Stormrage, care ºi-a petrecut o

mare parte a timpului studiind arteleprimitive ale druizilor, a început sãbãnuiascã cã o putere teribilã punea

stãpânire pe Aristocraþi ºi peregina lui iubitã. Deºi nu-ºi

putea imagina rãul care avea sãvinã, ºi-a dat seama cã vieþile elfi-

lor nopþii vor fi în curând schim-bate pentru totdeauna...

Rãzboiul Strãmoºilor (10000 de ani înainte de WarCraft I)

Folosirea nechibzuitã a magiei de cã-tre Aristocraþi a dus la trimiterea devaluri de energie care porneau dinFântâna Eternitãþii ºi ajungeau în Ma-rele Întuneric. Valurile de energie aufost simþite de fiinþe teribile din afaralumii. Sargeras, Marele Inamic a totceea ce este viu, Distrugãtorul Lumi-lor, a simþit puternicele valuri ºi a fostatras de depãrtatul lor punct de ori-gine. Spionând lumea primordialã aAzeroth-ului ºi simþind energiile ne-limitate ale Fântânii Eternitãþii, peSargeras l-a cuprins o dorinþã de ne-stãvilit. Marele zeu întunecat al Go-lului fãrã Nume a decis sã distrugã

GIn

fo n

r. 1

4/7

- n

oie

mb

rie 2

004

42

ludic

us

aceastã lume ºi sã devinã singurul stã-pân al energiilor magice.

Sargeras a strâns vasta sa LegiuneArzãtoare ºi a pornit spre inocenta lu-me a Azeroth-ului. Legiunea era for-matã din milioane de demoni, aduºidin colþurile îndepãrtate ale Univer-sului ºi demonii erau avizi de noi cu-ceriri. Locotenenþii lui Sargeras, Ar-chimonde Profanatorul ºi MannorothDistrugãtorul, ºi-au pregãtit de atacsupuºii infernali.

Regina Azshara, copleºitã de te-ribilul extaz cauzat de magie, a fost ovictimã uºoarã pentru Sargeras a cã-rui putere de netegãduit a determina-t-o pe reginã sã îi permitã sã pãtrun-dã în lume. Chiar ºi servitorii Aris-tocraþi au cedat în faþa inevitabilei co-ruperi cauzate de magie ºi au începutsã îl venereze pe Sargeras ca zeu allor. Pentru a-ºi arãta devotamentulfaþã de Legiune, Aristocraþii ºi-au aju-tat regina sã deschidã un mare portalînvolburat în adâncurile Fântânii Eter-nitãþii.

Dupã ce toate pregãtirile au fostîncheiate, Sargeras ºi-a început inva-zia catastroficã asupra Azeroth-u-lui. Demonii rãzboinici ai Le-giunii Arzãtoare au intrat înlume prin Fântâna Eternitã-þii ºi au început sã asediezeoraºele adormite ale elfilornopþii. Condusã de Archimonde ºiMannoroth, Legiunea a împânzit pã-mânturile Kalimdorului, ºi au lãsat înurma lor doar cenuºã ºi durere. Ma-gicienii demonici au chemat infernalide foc care au zdrobit cu meteori ar-zãtori graþioasele temple din Kalim-dor. O ceatã de criminali sângeroºi,cunoscuþi ca Gãrzile Infernului, autrecut prin câmpurile Kalimdoruluiºi i-au masacrat pe toþi cei care le-auieºit în cale. Grupuri de câini demo-nici sãlbatici au distrus populaþia fãrãa li se opune rezistenþã. Deºi braviirãzboinici ai Kalimdorului s-au grã-bit sã îºi apere pãmânturile strãmo-ºeºti, ei au fost forþaþi sã se retragãcentimetru cu centimetru din faþaatacului furios al Legiunii Arzãtoare.

Malfurion Stormrage a fost celcare a trebuit sã caute ajutor pentrupoporul sãu. Stormrage, al cãrui frate

Illidan practica magia Aristocraþilor,a fost furios datoritã coruperii tot maimari a clasei conducãtoare. Convin-gându-l pe Illidan sã renunþe la ob-sesia sa periculoasã, Malfurion a por-nit sã îl caute pe Cenarius ºi sã aduneo forþã de rezistenþã. Frumoasa tânã-rã preoteasã Tyrande a fos de acordsã îi însoþeascã pe cei doi fraþi, în nu-mele lui Elune. Deºi Malfurion ºi Il-lidan împãrtãºeau o dragoste pentruidealistica preoteasã, inima lui Ty-rande îi aparþinea doar lui Malfurion.Pe Ilidan îl deranja povestea de dra-goste dintre fratele sãu ºi Tyrande,dar ºtia cã aceastã durere era nimicfaþã de chinul cauzat de dependenþade magie.

Illidan, care a devenit dependentde energiile puternice ale magiei, s-aluptat sã îºi pãstreze controlul în faþanevoii copleºitoare de a se apropiadin nou de energiile Fântânii. Totuºi,cu ajutorul rãbdãtor al lui Tyrande,el a reuºit sã se abþinã ºi sã îºi ajutefratele sã îl gãseascã pe singuraticulsemizeu Cenarius. Cenarius, care lo-

cuia în sacrele Poieni ale Lunii dinîndepãrtatul Munte Hyjal, a ac-

ceptat sã îi ajute pe elfii nopþiisã gãseascã pe vechii dra-

goni ºi sã le cearã ajutorul.Dragonii, conduºi de uriaºaroºie Alexstrasza, au acceptat

sã îºi trimitã puternicele forþe zburã-toare pentru a lupta cu demonii ºi custãpânii infernali ai acestora.

Cenarius, chemând spiritele pã-durilor vrãjite, a adunat o armatã deoameni-copaci pe care i-a condus îm-potriva Legiunii într-un asalt îndrãz-neþ. Când aliaþii elfilor nopþii auajuns lângã templul Azsharei ºi lângãFântâna Eternitãþii, lupta a început.În ciuda puterii noilor aliaþi, Malfu-rion ºi colegii sãi ºi-au dat seama cãLegiunea nu poate fi învinsã doardatoritã forþei fizice.

Când titanica bãtãlie a izbucnitîn capitala Azsharei, înºelãtoarea re-ginã a aºteptat sosirea lui Sargeras.Lordul Legiunii pregãtea o trecereprin Fântâna Eternitãþii pentru a in-tra în lumea rãvãºitã. Când uriaºa saumbrã s-a apropiat de suprafaþa Fân-tânii, Azshara i-a adunat pe cei mai

puternicidintre Aris-tocraþi. Nu-mai prin uni-rea tuturoreforturilormagice într-o singurã vrajã arfi putut sãdeschidã opoartã sufi-cient de marepentru ca Sarge-ras sã intre.

În timp ce bãtãlia se purta pe câm-purile arzânde ale Kalimdorului, aavut loc o teribilã întorsãturã de eve-nimente. Detaliile s-au pierdut în ne-gura timpului, dar se ºtie cã Neltha-rion, Aspectul Pãmântului, a înnebu-nit în timpul unei magnifice lupte cuLegiunea. El a început sã se schimbeºi de sub pielea sa au izbucnit foc ºifurie. El ºi-a schimbat numele în Ari-pa Morþii ºi dragonul s-a întors îm-potriva fraþilor sãi ºi cei cinci dragoniau pãrãsit câmpul de luptã.

Trãdarea neaºteptatã a Aripii Mor-þii a fost atât de distrugãtoare încâtcei cinci dragoni nu ºi-au revenit nici-odatã în totalitate. Rãnitã ºi ºocatã,Alexstrasza ºi ceilalþi dragoni nobili,au fost nevoiþi sã îºi abandoneze alia-þii muritori. Malfurion ºi însoþitorii,acum dominaþi numeric ºi fãrã preamulte speranþe, au supravieþuit cugreu atacurilor.

Malfurion, convins cã FântânaEternitãþii a fost legãtura dintre de-moni ºi lumea fizicã, a insistat ca acea-sta sã fie distrusã. Însoþitorii sãi, careºtiau cã Fântâna era sursa puterii ºiimortalitãþii lor, au fost îngroziþi laauzul acestei propuneri îndrãzneþe.Totuºi, Tyrande ºi-a dat seama de în-þelepciunea teoriei lui Malfurion ºi i-a convins pe Cenarius ºi pe ceilalþi sãatace templul Azsharei ºi sã descope-re o modalitate de a închide Fântânapentru totdeauna.

Separarea lumiiªtiind cã distrugerea Fântânii l-ar îm-piedica sã mai foloseascã vreodatã ma-gia, Illidan a pãrãsit cu egoism gru-pul ºi a plecat sã îi avertizeze pe Aris-

ludicus

GIn

fo n

r. 14/7

- noie

mb

rie 2

004

43

tocraþi cu privire la planul lui Malfu-rion. Datoritã nebuniei provocate dedependenþã ºi a resentimentelor cau-zate de relaþia dintre fratele sãu ºi Ty-rande, Illidan nu a simþit nici o re-muºcare când ºi-a trãdat fratele ºi s-aalãturat Azsharei ºi alor ei. Mai pre-sus de orice, Illidan a jurat sã prote-jeze puterile Fântânii prin orice mij-loace.

Cu inima frântã datoritã plecãriifratelui sãu, Malfurion ºi-a condusînsoþitorii în mijlocul templului Az-sharei. Când au pãtruns în principalasalã de audienþe, i-au gãsit pe Aristo-craþi în mijlocul întunecatei incantaþiifinale. Vraja crease deja un vârtej in-stabil de putere în adâncurile tulburiale Fântânii. În timp ce umbra luiSargeras se apropia tot mai mult desuprafaþã, Malfurion ºi aliaþii sãi s-augrãbit sã atace.

Azshara, care primise avertismen-tul lui Illidan, era mai mult decât pre-gãtitã pentru venirea lor. Aproape toþiînsoþitorii lui Malfurion au cãzut înfaþa puterilor reginei nebune. Tyran-de, încercând sã o atace pe Azsharadin spate, a fost prinsã cu garda josde cãtre Aristocraþii reginei. Deºi i-adistrus pe aceºtia, Tyrande a fost rã-nitã groaznic. Când Malfurion a vã-zut cã iubita sa cade, s-a lansat cu ofurie criminalã împotriva Azshareidorind sã îi curme viaþa imediat.

În timp ce lupta continua înãun-trul ºi în afara templului, Illidan aapãrut din umbrele de lângã malurilemarii Fântâni. Dupã ce a construitcâteva vase speciale, Illidan a înge-nunchiat ºi le-a umplut pe toate cuapa strãlucitoare a Fântânii. Convinscã demonii vor distruge civilizaþia el-filor nopþii, el plãnuia sã fure apa sa-crã ºi sã pãstreze energiile pentru sine.

Bãtãlia care continua între Mal-furion ºi Azshara a transformat atentconstruita vrajã a Aristocraþilor înhaos. Vârtejul instabil din adâncurileFântânii a explodat ºi a cauzat unlanþ de evenimente catastrofice carevor separa lumea pentru totdeauna.Uriaºa explozie a dãrâmat templul ºicutremure imense au zguduit pãmân-turile chinuite. În timp ce oribila bã-tãlie dintre Legiune ºi aliaþii elfilor

nopþii continua în jurul ºi deasupraCapitalei ruinate, Fântâna Eternitãþiis-a prãbuºit în haos.

Explozia care a urmat a zguduitpãmântul ºi a atins cerurile.

Când ºocurile cauzate de distru-gerea Fântânii au zguduit mãruntaie-le lumii, mãrile s-au grãbit sã umplerãnile rãmase pe pãmânt. Aproapeoptzeci la sutã din pãmânturile Ka-limdorului au fost distruse, rãmâ-nând doar câteva continente separatecare înconjurau noua mare furioasã.În centrul noii mãri, în locul unde seaflase Fântâna Eternitãþii, a apãrut ofurtunã tumultoasã de energie hao-ticã. Teribila cicatrice, cunoscutã caVolbura, nu avea niciodatã sã îºiopreascã vârtejurile furioase. Ea varãmâne pentru totdeauna o amintirea teribilei catastrofe... ºi a erei utopi-ce care a fost pierdutã pentru totdea-una.

Cumva, împotriva tutu-ror aºteptãrilor, regina Az-shara ºi elita Aristocraþilorau reuºit sã supravieþuiascã încercã-rii. Torturaþi ºi purtaþi de vârtejurileapãrute din cauza puterii pe care oeliberaserã, Azshara ºi însoþitorii sãiau fost traºi sub marea furioasã. Bles-temaþi ºi transformaþi, ei au primitînfãþiºãri noi ºi au devenit respingã-toarele naga. Azshara însãºi s-a tras-format datoritã urii ºi furiei ºi a de-venit o monstruozitate uriaºã, carearãta rãutatea ºi duºmãnia care seascunseserã dintotdeauna înãuntrulei.

Acolo, în strãfundurile Volburei,naga ºi-au construit un nou oraº Naz-jatar, în care îºi vor reconstrui pute-rea. Vor trece peste zece mii de anipânã când ele îºi vor dezvãlui dinnou existenþa în lumea de la suprafa-þã.

Muntele Hyjal ºi darullui IllidanPuþinii elfi ai nopþii care au supravie-þuit oribilei explozii s-au adunat peplute încropite în grabã ºi s-au îndrep-tat încet spre singurile terenuri vizi-bile. Cumva, prin graþia lui Elune,Malfurion, Tyrande ºi Cenarius ausupravieþuit Marii Separãri. Eroiiobosiþi au fost de acord sã îºi condu-cã însoþitorii care au supravieþuit spreo nouã casã. În timp ce cãlãtoreau înliniºte, ei au privit dezastrul lumii lorºi ºi-au dat seama cã pasiunile lor auprovocat distrugerile din jurul lor.Deºi Sargeras ºi Legiunea lui au dis-pãrut din lume datoritã exploziei Fân-tânii, Malfurion ºi însoþitorii sãi aurãmas sã mediteze asupra teribiluluipreþ al victoriei.

Mulþi Aristocraþi au supravieþuitnevãtãmaþi cataclismului. Ei au ajunspe noile þãrmuri împreunã cu ceilalþielfi ai nopþii. Deºi Malfurion nu aveaîncredere în motivaþiile Aristocraþilor,el era satisfãcut de faptul cã aceºtia nuputeau sã îi punã sub semnul între-bãrii conducerea fãrã a avea la dispo-ziþie energiile Fântânii.

Epuizaþi, elfii nopþii au ajuns laþãrmuri ºi au observat cã muntelesfânt Hyjal a supravieþuit catastrofei.Cãutând un loc pentru o nouã casã,Malfurion ºi elfii nopþii au urcat pecoastele muntelui ºi au ajuns la cum-pãna de vânturi a acestuia. În timp cecoborau au descoperit un mic lac li-niºtit aflat printre enormele vârfuriale muntelui. Cu oroare au descope-rit cã apele lacului au fost atinse demagie.

Illidan, care supravieþuise ºi el Se-parãrii, ajunsese în aceste locuri cumult înaintea lui Malfurion ºi a elfi-lor nopþii. Din dorinþa nesãbuitã de apãstra fluxurile magice în lume, Illi-dan a vãrsat în lac vasele care conþi-neau preþioasa apã din Fântâna Eter-nitãþii. Puternicele forþe ale Fântâniis-au trezit imediat la viaþã ºi au for-mat o nouã Fântânã a Eternitãþii.

Exuberantul Illidan, care credeacã noua Fântânã era un dar pentrugeneraþiile urmãtoare, a fost ºocatcând Malfurion l-a cãutat. Malfurioni-a explicat fratelui sãu cã magia era

GIn

fo n

r. 1

4/7

- n

oie

mb

rie 2

004

44

ludic

us

haoticã prin ea însãºi ºi cã folosirea eiva duce inevitabil la conflicte ºi coru-pere pe scarã largã. Totuºi, Illidan arefuzat sã renunþe la puterile sale ma-gice.

ªtiind foarte bine unde vor duceuneltirile lui Illidan, Malfurion s-a de-cis sã ia atitudine în faþa fratelui sãuînsetat de putere o datã pentru tot-deauna. Cu ajutorul lui Cenarius,Malfurion l-a închis pe Illidan într-o

uriaºã închisoare subteranã încare sã rãmânã pânã la sfârºi-

tul timpului. Pentru a se asi-gura cã fratele sãu nu va scã-pa, Malfurion a împuterni-

cit-o pe tânãra strãjerã Maiev Cânte-cul Umbrei sã fie temnicerul perso-nal al lui Illidan.

Îngrijoraþi de faptul cã distruge-rea noii Fântâni ar putea aduce o ca-tastrofã ºi mai mare, elfii nopþii s-auhotãrât sã o lase aºa cum este. Totuºi,Malfurion a declarat cã ei nu vor maipractica niciodatã artele magiei. Subsupravegherea lui Cenarius, ei au în-ceput sã studieze artele strãmoºeºtiale druizilor care le vor permite sãvindece pãmântul rãvãºit ºi sã creascãdin nou iubitele lor pãduri la poaleleMuntelui Hyjal.

Copacul Lumii ºi Visul deSmarald

(9000 de ani înainte de WarCraft I)

Timp de mai mulþi ani elfii nopþii aulucrat neobosiþi sã reconstruiascã pã-mântul lor strãmoºesc. Lãsând tem-plele dãrâmate ºi strãzile sã fie cople-ºite de vegetaþie, ei ºi-a construit casenoi printre copacii înverziþi ºi dealu-rile umbrite de la poalele MunteluiHyjal. Cu timpul, dragonii care ausupravieþuit marii Separãri au ieºitdin sãlaºurile lor secrete.

Alexstrasza cea roºie, Ysera ceaverde ºi Nozdormu cel de bronz aucoborât deasupra poienilor liniºtiteale druizilor ºi au privit fructele mun-cii elfilor nopþii. Malfurion, care a de-venit un arhedruid cu o putere imen-sã, i-a întâmpinat pe puternicii dra-goni ºi le-a spus despre crearea noiiFântâni a Eternitãþii. Marii dragoniau fost alarmaþi când au auzit acesteveºti întunecate ºi au afirmat cã atâta

timp cât Fântâna exista, Legiunea seputea întoarce într-o zi ºi va puteaataca din nou lumea. Malfurion ºi ceitrei dragoni au fãcut o înþelegere pen-tru ca Fântâna sã fie pãstratã în sigu-ranþã ºi sã fie siguri cã agenþii Legiu-nii Arzãtoare nu îºi vor gãsi nicio-datã drumul înapoi în lume.

Alexstrasza Legãtura Vieþii a puso singurã ghindã vrãjitã în inima Fân-tânii Eternitãþii. Ghinda, activatã deputernicele ape magice, s-a trezit laviaþã ºi a format un copac colosal. Rã-dãcinile puternicului copac au cres-cut din apele Fântânii ºi coroana saînverzitã pãrea cã zgârie acoperiºuri-le cerurilor. Imensul copac va fi unsimbol ne-pieritor allegãturiielfilornop-þii cunaturaºi energi-ile sale dã-

tãtoare deviaþã se vor extin-

de în timp pentru a vindeca restullumii. Elvii nopþii i-au datCopacului Lumii numelede Nordrassil, care însem-na în limba lor "coroana paradisuri-lor".

Nozdormu Cel în Afara Timpu-lui a vrãjit Copacul Lumii în aºa felîncât, atâta timp cât acesta exista, elfiinopþii nu vor îmbãtrâni ºi nu se vorîmbolnãvi.

Ysera Visãtoarea a vrãjit ºi ea Co-pacul Lumii legându-l de tãrâmul ei,dimensiunea etericã cunoscutã subnumele de Visul de Smarald. Visul deSmarald, o vastã lume spiritualã într-o continuã miºcare, exista în afara li-mitelor lumii fizice. Din Vis, Ysera aorânduit modul în care lumea însãºievolua. Druizii elfilor nopþii, inclusivMalfurion însuºi, au fost legaþi de Visprin intermediul Copacului Lumii. Caparte a acordului mistic, druizii aufost de acord ca de fiecare datã cânddorm sã o facã timp de secole, pen-tru ca spiritele lor sã poatã hoinãri peinfinitele cãrãri ale viselor Yserei. De-ºi druizii erau triºti datoritã faptului

cã erau nevoiþi sã piardã atâþia ani hi-bernând, ei au fost de acord sã se þi-nã de cuvânt.

Exilul elfilor înalþi(7300 de ani înainte de WarCraft I)

Pe mãsurã ce secolele treceau, nouasocietate a elfilor nopþii devenea maiputernicã ºi se extindea în întreagapãdure care înmugurea ºi pe care auajuns sã o numeascã Ashenvale. Mul-te dintre creaturile ºi speciile careabundau înainte de Marea Separare,cum ar fi urºii sau porcii mistreþi, aureapãrut ºi au înflorit pe pãmânt. Subconducerea binevoitoare a druizilor,elfii nopþii s-au bucurat de o erã paº-

nicã fãrã precedntºi de liniºte substele.

Totuºi,mulþi dintreAristocraþiisupravieþui-

tori au devenitnerãbdãtori. Lafel ca Illidanînaintea lor, ei

s-au simþit victi-me ale retragerii care a fost cauza-

tã de pierderea râvnitei ma-gii. Ei erau tentaþi sã atin-

gã energiile Fântânii Eternitãþii ºi sãse bucure apoi practicându-ºi magia.

Impetuosul Dath'Remar, liderulde netãgãduit al Aristocraþilor, a în-ceput sã îi ia în derâdere pe druizi înpublic, numindu-i laºi datoritã refu-zului de a mânui magia ai cãrei pro-prietari de drept se considerau. Mal-furion ºi druizii nu au acceptat argu-mentele lui Dath'Remar ºi i-a averti-zat pe Aristocraþi cã orice utilizare amagiei va fi pedepsitã cu moartea.Într-o insolentã ºi ghinionistã încer-care de a-i convinge pe druizi sã anu-leze aceastã lege, Dath'Remar ºi aisãi au dezlãnþuit o teribilã furtunãmagicã asupra pãdurii Ashenvale.

Druizii nu s-au îndurat sã îºi uci-dã atâþia semeni, aºadar au decis sã îiexileze pe nechibzuiþii aristocraþi depe pâmânturile lor. Dath'Remar ºidiscipolii sãi, bucuroºi cã scapã însfârºit de verii lor conservatori, s-auîmbarcat pe mai multe nave constru-

ludicus

GIn

fo n

r. 14/7

- noie

mb

rie 2

004

45

ite special ºi au început sã navighezepe mare. Deºi nici unul dintre ei nuºtia ce îi aºteaptã dincolo de apele fu-rioase al Volburei ei erau nerãbdãtorisã îºi gãseascã o nouã casã unde ºi-arpurtea folosi râvnita magie fãrã a fipedepsiþi. Aristocraþii, sau Quel'do-rei, dupã cum îi numea Azshara întrecut, au ajuns pânã la urmã pe þãr-mul estic, pe care oamenii îl vor nu-mi mai târziu Lordaeron. Ei plãnuiausã îºi construiascã propriul oraº ma-gic ºi sã respingã activitãþile nocturneºi conceptele elfilor nopþii de venera-re a lunii. De atunci, ei au ales soare-le ºi au fost cunoscuþi doar ca elfiiînalþi.

Santinelele ºi lungavegheDupã plecarea verilor lor capricioºi,elfii nopþii ºi-au îndreptat din nouatenþia asupra pãstrãrii în siguranþã apãmântului lor vrãjit. Druizii, sim-þind cã se apropie momentul hiber-

nãrii lor, s-au pregãtit pentru lungulsomn ºi ºi-au pãrãsit familiile ºi pe ceiiubiþi. Tyrande, care devenise MarePreoteasã a lui Elune, ºi-a rugat iubi-tul, pe Malfurion, sã nu o pãrãseascãpentru Visul de Smarald al Yserei. DarMalfurion, a cãrui onoare era legatãde intrarea în cãrãrile schimbãtoareale viselor, ºi-a luat rãmas bun dela preoteasã ºi a jurat cã nuvor fi niciodatã despãrþiþi atâtatimp cât vor crede cu adevãrat îndragostea lor.

Rãmasã singurã sã protejeze Ka-limdorul de pericolele lumii noi, Ty-rande a format o puternicã forþã deluptã formatã din surorile sale elfeale nopþii. Rãzboinicele fãrã fricã ºibine antrenate care s-au dedicat apã-rãrii Kalimdorului au fost cunoscutsub numele de Santinele. Deºi prefe-rau sã patruleze prin pãdurile Ashen-vale singure, ele aveau numeroºialiaþi la care puteau apela în timpuride restriºte.

Semizeul Cenarius a rãmas aproa-pe în Poienile Lumii din Muntele Hy-jal. Fiii sãi, cunoscuþi ca PãstrãtoriiCrângurilor, i-au observat îndeaproa-pe pe elfii nopþii ºi le-au ajutat întot-deauna pe Santinele sã pãstreze pa-cea. Chiar ºi timidele fiice ale lui Ce-narius, driadele, apãreau din ce în ce

mai des. Sarcina de a pãstra ordinea în

Ashenvale o þinea ocupatã peTyrande, dar fãrã Malfurion lângã

ea a cunoscut puþine bucurii. Pe mã-surã ce secolele treceau ºi druiziidormeau, temerile ei de o nouã inva-zie demonicã creºteau. Ea nu se pu-tea descotorisi nicicum de senzaþiairitantã cã Legiunea Arzãtoare arputea exista încã dincolo de MareleÎntuneric din ceruri, plãnuindu-ºirãzbunarea împotriva elfilor nopþii ºia Azeroth-ului.

(va urma)

GIn

fo n

r. 1

5/1

- i

an

ua

rie 2

005

34

ludic

us

Povestea unei lumi... (2)

Istoria WARCRAFTCarmen Scorþaru

Povestea WarCraft continuã... Daca doriþi sã aflaþi ce s-a mai întâmplat înaintede acþiunea din primul joc al seriei, atunci vã invitãm sã citiþi aceastã a douaparte în care vom descrie evenimentele din lumea nouã creatã dupã apariþiaVolburei.

Întemeierea regatuluiQuel'Thalas

(6800 de ani înainte de WarCraft I)

Elfii înalþi, conduºi de Dath'Remar,au lãsat Kalimdorul în urma lor ºi s-au înfruntat cu furtunile provacate deVolburã.

Flotele lor au cutreierat rãmãºiþe-le lumii pentru mulþi, mulþi ani ºi audescoperit mistere ºi împãrãþii pier-dute de-a lungul cãlãtoriei lor.

Dath'Remar, care ºi-a luat nume-le Sunstrider (sau "cel care umblã zi-ua"), a cãutat locuri cu o considera-bilã energie magicã, care puteau de-veni o nouã casã pentru poporul lui.

Flota lui a acostat pe plajele rega-tului pe care oamenii l-au numit maitârziu Lordaeron. Înaintând însprecentrul teritoriului, Elfii înalþi au gã-sit o aºezare dominatã de liniºtitelePorþi din Tirisfal.

Dupã câþiva ani, mulþi dintre eiau început sã înnebuneascã. Au cre-zut cã ceva diabolic a cuprins aceaparte a lumii, dar zvonurile nu s-audovedit niciodatã a fi adevãrate. Elfiiînalþi ºi-au strâns taberele ºi s-au mu-

tat în partea de nord înspre un altþinut bogat în energie magicã.

Când elfii înalþi traversau tãrâ-murile muntoase accidentate aleLordaeronului, cãlãtoria lor a devenitmai periculoasã. Deoarece au fostprivaþi efectiv de energiile dãtãtoarede viaþã ale Fântânii Eternitãþii,mulþi dintre ei s-au îmbolnãvit dincauza climatului aspru sau aumurit de foame.

Cea mai tulburãtoare schim-bare, totuºi, a fost faptul cã ei numai erau nemuritori ºi nici imunifaþã de elemente. De asemenea, ei auscãzut cumva în înãlþime ºi pielealor ºi-a pierdut nuanþa violetãcaracteristicã. În ciuda vitregieisorþii, ei au întâlnit multe cre-aturi monstruoase care nu au fostvãzute niciodatã în Kalimdor. Ei aumai gãsit triburi de umanoizi primi-tivi care vânau prin bãtrânele þinuturiîmpãdurite. Cea mai mare amenin-þare pe care au întâlnit-o au fost flã-mânzii ºi ºireþii troli de pãdure Zul'Aman.

Aceºti troli cu pielea acoperitã cumuºchi îºi puteau regenera membrelepierdute ºi se puteau vindeca de rãnifizice grave, dar ei s-au dovedit a fi orasã barbarã ºi maleficã.

Imperiul Amani s-a extins aproa-pe peste toatã partea de nord a Lord-aeronului ºi troli au luptat mult sã-ipãstreze pe nedoriþii strãini în afaragraniþelor lor. Elfii au dezvoltat oputernicã aversiune faþã de trolii vi-

cioºi ºi i-au omorât de câte ori le apã-reau în faþa ochilor.

Dupã mulþi ani, elfii înalþi au gã-sit un teritoriu care era o rãmãºiþãdin Kalimdor. În adâncul pãdurilornordice de pe continent ei au înfiin-þat regatul Quel'Thalas ºi au jurat sãcreeze un imperiu puternic care arputea împiedica dezvoltarea celui al

verilor kaldorei. Din nefericire ei au aflat

curând cã Quel'Tha-las a fost întemeiat

deasupra unui vechi oraº altrolior pe care aceºtia îl consi-

derau sacru. Aproape imediattrolii au început sã atace aºe-zãrile elfilor în masã.

Încãpãþânaþi elfi, ne-dorind sã renunþe la noul lor

pãmânt, au folosit magia pe care aucules-o de la Fântâna Eternitãþii ºi i-au þinut pe sãlbaticii troli sub con-trol.

Sub conducerea lui Dath'Remarei au fost capabili sã-i învingã perãzboinicii Amani care erau de zeceori mai mulþi. Unii elfi care cunoº-teau vechile avertismente ale kardo-reilor au simþit cã folosirea magiei arputea atrage atenþia asupra dispãruteiLegiuni Arzãtoare.

Aºadar ei au decis sã-ºi ascundãpãmânturile în interiorul unei bariereprotectoare care le permitea sã folo-seascã în continuare vrãji.

Ei au construi mai multe pietremonolitice în diferite locuri din

ludicus

GIn

fo n

r. 15/1

- ian

ua

rie 2

005

35

Quel'Thalas care marcau hotarelebarierei magice. Pe lângã faptul cãpietrele mascau magia elfilor de ame-ninþãrile extradimensionale, ele îiajutau pe elfi sã sperie ºi sã alungebandele rãzboinice de troli supersti-þioºi.

De-a lungul anilor Quel'Thalas adevenit un moment strãlucitor carereflecta eforturile elfilor înalþi ºi pu-terile lor magice. Mândrele lor palateerau construite folosind acelaºi stilarhitectural ca ºi vechile sãli din Ka-limdor, dar acum aceastã arhitecturãse îmbina direct cu topografia natu-ralã a þinutului.

Quel'Thalas a devenit bijuteriastrãlucitoare pe care elfii au creat-ode-a lungul vremii. Adunarea Luniide Argint a devenit forul de condu-cere înQuel'Tha-las, cu toa-te cã dinas-tia Sunstri-der menþi-nea o pu-tere politi-cã modicã.Formatãºapte lorziai elfilorînalþi, Adu-narea amuncitpentru aasigurasiguranþapãmânturi-lor elfilorºi ale oa-menilor. Înconjuraþi de bariera lorprotectoare, elfii înalþi au rãmas recila vechile ameninþãri ale kaldoreilorºi au continuat sã foloseascã magia înmod flagrant în aproape toate aspec-tele vieþii lor.

Pentru aproape patru sute de anielfii înalþi au trãit în pace între grani-þele sigure ale regatului. Cu toateacestea, rãzbunãtorii troli nu erau aºade uºor de înfrânt. Au complotat ºiau uneltit în adâncurile pãdurii ºi auaºteptat ca numãrul rãzboinicilor lorsã creascã. În final, o puternicã arma-tã a trolilor a atacat din pãdurile în-

tunecate ºi a asediat turnurile strãlu-citoare ale Quel'Thalas-ului.

Arathor ºi RãzboaieleTrolilor

(2800 de ani înainte de WarCraft I)

În timp ce elfii înalþi luptau pentruvieþile lor împotriva atacului violentºi sãlbatic al trolilor, împrãºtiaþi, oa-menii nomazi din Lordaeron luptaupentru a-ºi consolida pãmânturiletriburilor lor.

Triburile umane ºi-au invadatreciproc aºezãrile ºi nu puneau marepreþ pe unificarea rasialã sau pe onoa-re. Totuºi, un trib cunoscut sub nu-mele de Arathi, a observat cã troliideveneau o prea mare ºi puternicãameninþare pentru a fi ignoratã. Ara-thi ºi-au dorit sã-ºi aducã toate tribu-

rile sub regulile lor astfel încât sã ai-bã un front unit împotriva rãzboini-cilor troli.

Dupã ºase ani, viclenii Arathi audejucat planurile triburilor rivale ºiau reuºit sã le învingã. Dupã fiecarevictorie, Arathi au oferit pace ºi ega-litate popoarelor cucerite; cu toateacestea au câºtigat ºi loialitatea celorpe care i-au înfrânt.

Pânã la urmã tribul Arathi a ajunssã includã mai multe triburi disparateºi astfel ºi-au îngroºat considerabilrândurile armatei. Încrezãtori în fap-tul cã pot rezista în faþa rãzboinicilor

troli sau chiar ºi a elfilor solitari dacãva fi nevoie, rãzboinicii lorzi Arathiau decis sã construiascã un oraº-for-tãreaþã puternic în regiunile sudiceale Lordaeronului.

Oraºul, numit Strom, a devenitcapitala naþiunii Arathi, naþiune careavea sã se numeascã Arathor. În timpce Arathor prospera, oameni din toa-te pãrþile vastului continent au cãlã-torit în sud pentru protecþia ºi sigu-ranþa oraºului Strom.

Uniþi sub acelaºi steag, triburileoamenilor au dezvoltat o culturã pu-ternicã ºi optimistã. Thoradin, regeleArathorului, ºtia cã misterioºii elfidin nord se aflau în stare continuã deasediu, stare instauratã de cãtre troli,dar refuza sã riºte siguranþa poporu-lui sãu pentru a sãri în apãrarea strãi-

nilor so-litari.Au tre-cut mul-te lunicândzvonuricum cãpresu-pusa li-nie deapãrarea elfilorera for-þatã sãse în-drepteîncet-în-cet spresud.

Doar când ambasadorii epuizaþidin Quel'Thalas au ajuns în Strom,Thoradin ºi-a dat seama cât de mareera ameninþarea trolilor.

Elfii l-au informat pe Thoradincã armatele trolilor erau vaste ºi cãdacã trolii vor distruge Quel'Thalas-ul, ei vor ataca ºi pãmânturile dinsud.

Disperaþi, elfii cu nevoie cum-plitã de ajutoare militare, au hotãrâtîn grabã sã înveþe anumiþi oameni sãstãpâneascã magia în schimbul ajuto-rului împotriva bandelor rãzboinice.Thoradin, deºi neîncrezãtor în magie,

GIn

fo n

r. 1

5/1

- i

an

ua

rie 2

005

36

ludic

us

a convenit sã-i ajute pe elfi. Aproapeimediat elfii vrãjitori au ajuns înArathor ºi au început sã instruiascãun grup de oameni în tainele magiei.

Elfii ºi-au dat seama cã deºi oa-menii erau neîndemânatici în mânu-irea magiei, ei posedau o afi-nitate naturalã senzaþio-nalã pentrupracticile ma-gice.

O sutã deoameni au fostînvãþaþi cele maide bazã secrete alemagiei elfilor, dar numai mult decât a fostabsolut necesar pentru alupta cu trolii.

Convinºi cã învãþãceiioameni erau gata sã-iajute în aceastã luptã,elfii au pãrãsit Stromul ºiau cãlãtorit în nord împreunã cu pu-ternicele armate ale regelui Thoradin.

Armatele unite ale elfilor ºi aleoamenilor au izbit bandele de rãz-boinici troli la poalele Munþilor Al-terac.

Bãtãlia a durat multe zile, darneabãtutele armate ale Arathoruluinu au obosit ºi nu au cedat nici unpetec de pãmânt trolilor.

Lorzii elfi au considerat cã a sosittimpul sã dezlãnþuie puterile magieilor asupra inamicului. Sutele de ma-gicieni umani ºi o mulþime de vrãji-tori elfi au chemat furia cerurilor ºiau dat foc armatei trolilor.

Focurile primordiale n-au permistrolilor sã-ºi regenereze rãnile ºi ast-fel le-au ars trupurile torturate din-spre interior spre exterior.

În timp ce armatele zdrobite aletrolilor încercau sã scape fugind, ar-matele lui Thoradin îi urmãreau ºi îimãcelãreau pânã la ultimul trol.

Trolii nu îºi vor reveni niciodatãpe deplin dupã aceastã înfrângere ºiistoria nu-i va mai vedea niciodatã ri-dicându-se ca o naþiune.

Siguri cã Quel'Thalas a fost sal-vat de la distrugere, elfii au fãcut unpact de loialitate ºi prietenie cu na-þiunea Arathor ºi cu urmãtorii regi aiacesteia. Thoradin, oamenii ºi elfii

vor avea relaþii paºnice mulþi ani deacum în colo.

Gardienii din Tirisfal(2700 de ani înainte de WarCraft I)

Odatã cu dispariþia trolilor de pe pã-mânturile nordice, elfii dinQuel'Thalas ºi-au îndreptat eforturi-le în scopul reconstruirii þinutului

glorios. Armatele victorioasedin Arathor s-au reîntors acasãspre þinuturile aflate la sudul

Stromului. Societatea umanãdin Arathor au crescut ºi auprosperat, dar totuºi

Thoradin, temându-se cã regatulsãu s-ar putea destrãma dacã s-

ar extinde prea mult, a fãcutca Strom sã rãmânã în centrul

imperiului Arathor. Dupã mulþiani de pace, de creºtere ºi de comerþ,

grandiosul Thoradin a murit debãtrâneþe, lãsând generaþiei tinere aArathorului libertatea de a se extindedincolo de þinuturile Stromului.

Cei o sutã de vrãjitori de la înce-puturi, care au fost cãlãuziþi pe cãilemagiei de cãtre elfi, ºi-au dezvoltatputerile ºi au studiat în detaliu disci-plinele mistice de creare a vrãjilor.

Aceºti vrãjitori, aleºi iniþial pen-tru voinþa lor puternicã ºi spiritelelor nobile, au practicat întotdeaunamagia cu grijã ºi responsabilitate; cutoate acestea ei au împãrtãºit secre-tele si puterile noii generaþii care nuþinea cont de rigorile rãzboiului saude necesitatea de a se autostãpâni.Aceºti magicieni mai tineri au înce-put sã practice magia pentru câºtiguripersonale, nu pentru a-ºi ajuta se-menii.

În timp ce imperiul creºteaºi se extindea peste noi tãrâ-muri, tinerii vrãjitori s-au îm-prãºtiat ºi ei ºi pe pãmânturiledin sud. Exercitându-ºi puteri-le mistice, vrãjitorii ºi-au protejatfraþii împotriva creaturilor sãlba-tice de pe pãmânturi ºi au fãcutposibilã construirea în sãlbãti-cie a unor noi oraºe-state.

Pe mãsurã ce puterile lor creº-teau, magii au devenit mai vanitoºi caniciodatã ºi izolaþi de restul societã-þii.

Al doilea oraº-stat arathorian dinDalaran a fost fondat pe pãmânturiledin nordul Stromului. Mulþi tinerivrãjitori fãrã experienþã au lãsat înurmã limitele impuse în Strom ºi aucãlãtorit spre Dalaram, unde sperausã-ºi foloseascã noile puteri cu maimultã libertate.

Aceºti magicieni ºi-au folosit ap-titudinile pentru construirea unorturnuri vrãjite în Dalaran ºi ºi-aucontinuat studiile. Cetãþenii din Da-laran au tolerat eforturile magicie-nilor ºi au construit o economie pro-sperã sub protecþia apãrãtorilor lorcare foloseau ºi ei magia. Însã, dato-ritã faptului cã din ce în ce mai mulþivrãjitori practicau aceastã artã, feno-mene bizare deformau realitatea apa-rentã din jurul Dalaranului.

Agenþii rãu voitori ai LegiuniiArzãtoare, care au fost izgoniþi cândFântâna Eternitãþii a fost distrusã, aufost ademeniþi înapoi în lume de cã-tre nebãgarea de seamã a vrãjitorilordin Dalaran.

Cu toate cã aceºti demoni relativslabi nu ºi-au fãcut apariþia în forþã,ei au creat mare confuzie ºi haos pestrãzile din Dalaran.

Multe din aceste întâlniri demo-nice au fost evenimente izolate ºiconducãtorii magocraþi au fãcut totposibilul pentru a pãstra aceste eve-nimente ascunse publicului.

Cei mai puternici magicieni aufost trimiºi sã captureze demonii, dardeseori ei nu au fost ºanse de reuºitã

în faþa agenþilor solitari ai Legiu-nii.

Dupã câteva luni, þãra-nii superstiþioºi au începutsã-i suspecteze pe condu-cãtorii lor vrãjitori cã as-

cund ceva teribil. Zvonuridespre revoluþie au început sãse rãspândeascã rapid pe strã-zile Dalaranului deoarece cetã-þenii paranoici au pus subsemnul îndoielii motivele ºipracticile vrãjitorilor pe carei-au admirat înainte.

Magocraþii, temându-se cã þãraniise vor revolta ºi cã Strom va lua po-ziþie împotriva lor, au apelat la sin-gurii pe care îi credeau capabili sã

ludicus

GIn

fo n

r. 15/1

- ian

ua

rie 2

005

37

înþeleagã ºi sã îi ajute în aceastã pro-blemã: elfii.

Când au auzit veºtile magocra-þilor despre activitatea demonicã dinDalaran, elfii i-au trimis repede pecei mai puternici vrãjitori ai lor petãrâmurile oamenilor. Magii elfi austudiat curenþii energiei în Dalaran ºiau fãcut rapoarte detaliate ale tuturoractivitãþilor demonice pe care le-auobservat.

Ei au tras concluzia cã în ciudafaptului cã existau doar câþiva de-moni liberi în lume, Legiunea însãºirãmânea o cumplitã ameninþare atâtatimp cât oamenii continuã sã folo-seascã forþele magiei.

Adunarea Lunii Argintii, care adomnit peste elfii din Quel'Thalas, afost de acord cu un pact secret cumagocraþii din Dalaran. Elfii le-auspus magocraþilor despre istoria ve-chiului Kalimdor ºi despre LegiuneaArzãtoare, o istorie care încã maiameninþa lumea.

Ei i-au informat pe oameni defaptul cã atâta timp cât folosesc ma-gia, vor trebui sã-ºi protejeze cetãþe-nii de agenþii diabolici ai Legiunii.Magocraþii au propus împuternicireaunui campion muritor care ar folosiputerile lor colective cu scopul de apurta un rãzboi fãrã sfârºit ºi secretîmpotriva Legiunii.

S-a stabilit cã majoritatea ome-nirii nu va putea ºti niciodatã despreGardieni sau despre ameninþarea Le-giunii de teamã cã ei ar putea înne-buni de fricã ºi paranoia. Elfii au fost

de acord cu propunerea ºi au fondato societate secretã care va suprave-ghea alegerea Gardienilor ºi va ajutala împiedicarea rãspândirii haosuluiîn lume.

Societatea ºi-a þinut întâlnirile se-crete în umbroasele Porþi din Tiris-fal, unde elfii înalþi s-au stabilit laînceput în Lordaeron. Ei au numitsecta secretã Gardienii din Tirisfal.Campionilor muritori care au fostaleºi sã fie Gardieni li s-au încredin-þat puteri incredibile ale magiei elfi-lor ºi oamenilor. Chiar dacã întot-deauna va exista un singur Gardian,el deþinea o putere atât de vastã încâtputea sã lupte singur împotriva agen-þilor Legiunii oriunde s-ar afla ei înlume.

Puterea Gardienilor era atât demare încât doar Consiliul din Tirisfalavea permisiunea sã aleagã potenþialisuccesori care sã poarte pelerinaGardienilor.

Ori de câte ori un Gardian îmbã-trânea sau când deveneau prea obositde rãzboiul secret împotriva haosu-lui, Consiliul alegea un noucampion ºi transfera nouluiGardian puterea celui vechi.

De-a lungul mai multor ge-neraþii, Gardienii au apãrat ma-sele umane împotriva ameninþãriiinvizibile a Legiunii Arzãtoarede pe teritoriile Arathorului ºiQuel'Thalas-ului. Arathorul s-a dez-voltat ºi a prosperat în timp ce folo-sirea magiei s-a rãspândit de-a lungulimperiului. Între timp, Gardienii au

vegheat atenþi la apariþiile semnelorde activitãþi demonice.

Forja de Fier - trezireadwarfilor

(2500 de ani înainte de WarCraft I)

În timpurile vechi, dupã ce titaniiau pãrãsit Azerothul, copiii lor, cu-noscuþi sub numele de pãmânteni, aucontinuat sã formeze ºi sã pãzeascãascunziºurile din adâncurile lumii.Pãmântenii nu erau de loc îngrijoraþicu privire la afacerile de la suprafaþãale raselor de dwarfi ºi au continuatdoar sã exploateze adâncurile întune-cate ale pãmântului.

Când lumea a fost împãrþitã dedistrugerea Fântânii Eternitãþii, pã-mântenii au fost profund afectaþi.Nãuciþi de durerea pãmântului în-suºi, pãmântenii au pierdut mult dinidentitatea lor ºi s-au stabilit în ca-merele de piatrã în care au fost creaþiîntâia datã. Uldaman, Uldum, Ul-duar... au fost numele vechilor oraºeale titanilor în care pãmântenii auprimit formã. Îngropaþi adânc sub

pãmânt, pãmântenii s-au odihnittimp de 800 de ani.

Deºi nu este clar ce anumei-a trezit, pãmântenii izolaþi înUldaman s-au ridicat dinsomnul pe care singuri ºi l-auimpus.

Aceºti pãmânteni au desco-perit cã s-au schimbat semnificativ întimpul hibernãrii. Pielea lor pietroasãs-a înmuiat ºi a devenit finã, iar pute-rile lor asupra pietrelor ºi pãmântului

GIn

fo n

r. 1

5/1

- i

an

ua

rie 2

005

38

ludic

us

au slãbit. Ei au devenit creaturi mu-ritoare.

Autonumindu-se dwarfi, ultimiidintre pãmânteni au pãrãsit coridoa-rele Uldamanului ºi s-au aventurat înlumea care se trezea. Încã atraºi desiguranþa ºi minunile locuriloradânci, ei au fondat o împãrãþie vastãsub cel mai înalt munte de pe tãrâmllor. Ei ºi-au numit þinutul Khaz Mo-dan sau Muntele lui Khaz, în onoa-rea titanului Khaz'goroth. Constru-ind un altar pentru pãrintele lor ti-tan, dwarfii au meºterit o puternicãforjã pânã în inima muntelui. Deaceea, oraºul care s-a dezvolt de jurîmprejurul forjei se va numi întot-deauna Forja de Fier.

Dwarfii, prin natura lor erau fas-cinaþi de modelarea pietrelor preþioa-se ºi ale piertei, au stabilit sã sape îm-prejurimile munþilor pentru bogãþiiºi minerale preþioase. Mulþumiþi demunca lor de sub pãmânt, dwarfii aurãmas izolaþi faþã de afacerile vecini-lor dwarfi de la suprafaþã.

Cele ºapte regate(1200 de ani înainte de WarCraft I)

Strom a continuat sã fie cel mai im-portant oraº din Arathor dar, la felca ºi Dalaranului, numeroase oraºe-state au apãrut de-a lungul ºi de-alatul continentului Lordaeron. Gil-neas, Alterac ºi Kul Tiras au fost pri-mele oraºe-state apãrute ºi, cu toatecã fiecare avea propriile obiceiuri ºirelaþii comerciale, toate s-au aflat subautoritatea unificatoare a oraºuluiStrom.

Sub supravegherea vigilentã aOrdinului din Tirisfal, Dalaranul adevenit cel mai important centrueducaþional al magicienilor din între-gul þinut. Magocraþii care au condusDalaranul au fondat Kirin Tor-ul, osectã specializatã care avea sarcina dea cataloga fiecare vrajã ºi obiect ma-gic cunoscut lumii în acel moment.

Gilneas ºi Alterac au devenit sus-þinãtori puternici ai oraºului Strom ºiºi-au construit armate impresionantecare explorau þinuturile muntoasedin sudul Khaz Modan-ului.

Aceasta a fostperioada când oa-menii au întâlnit pen-tru prima datã ve-chea rasã a dwarfilor ºiau cãlãtorit prin caverneleoraºului subteran Forja deFier. Oamenii ºi dwarfii ºi-au împãrtãºit unii altoranumeroase secretedespre prelucrareametalelor ºi ºi-au descoperit dra-gostea comunã pentru lupte ºi is-torisiri.

Oraºul-stat Kul Tiras, fondat peo insulã aflatã la sud de Lordaeron,ºi-a dezvoltat o economie prosperãbazatã pe pescuit ºi pe navigaþie.

De-a lungul timpului Kul Tiras-ul ºi-a construit o flotã puternicã devase comerciale care navigau printoate þinuturile cunoscute în cãutareabunurilor exotice care erau cumpãra-te ºi apoi vândute.

În schimb, pe mãsurã ce econo-mia Arathorului înflorea, cele mai

puternice elemente fundamentale alesale au început sã se dezintegreze.

Cu timpul, lorzii din Strom s-auhotãrât sã-ºi mute reºedinþele în þi-nuturile luxuriante din nordul Lord-aeronului ºi sã pãrãseascã þinuturilearide din sud.

Moºtenitorii regelui Thoradin,ultimii descendenþi ai liniei de sângeArathi, au susþinut cã oraºul Stromnu trebuie pãrãsit ºi astfel s-au con-fruntat cu dispreþul claselor înalte aicãror membri erau nerãbdãtori sã

plece. Lorzii din Strom,

dorind sã regãseascãpuritate ºi înþelepciune înnordul sãlbatic, au decis

sã-ºi lase în urmã vechiuloraº. Departe în nordul Dala-ranului, lorzii din Strom auconstruit un nou oraº-stat pe

care l-au numit Lordaeron.Întregul continent avea sãprimeascã numele acestui

oraº-stat. Lordaeron a devenit o ade-vãratã Mecca pentru pelerinii reli-gioºi ºi pentru toþi cei care îºi cãutatpacea interioarã ºi securitatea.

Descendenþii liniei Arathi, rãmaºiîn ruinele dintre zidurile vechiuluiStrom, s-au hotãrât sã cãlãtoreascãspre sud peste munþii pietroºi KhazModan.

Cãlãtoria lor s-a încheiat însfârºit dupã mai multe anotimpuri ºiei s-au stabilit în regiunea nordicã acontinentului pe care îl vor numiAzeroth. Într-o vale fertilã ei au fon-dat regatul Stormwind care a devenitrepede o putere independentã.

Puþinii rãzboinici care au rãmasîn Strom au decis sã apere vechile zi-duri ale oraºului lor. Strom nu a maifost centrul imperiului, dar s-a tran-sformat într-o nouã naþiune numitãStromgarde.

Deºi fiecare oraº-stat a devenitprosper, imperiul Arathor s-a dezin-tegrat. Pe mãsurã ce fiecare naþiuneºi-a dezvoltat propriile obiceiuri ºicredinþe, ele au devenit din ce în cemai separate una de alta.

Visul regelui Thoradin, care do-rea o umanitate unitã, a pãlit în celedin urmã.

ludicus

GIn

fo n

r. 15/1

- ian

ua

rie 2

005

39

Aegwynn ºi vânãtoareadragonului

(823 de ani înainte de WarCraft I)

Pe mãsurã ce disputele politice ºi ri-valitãþile dintre cele ºapte naþiuni uma-ne apãreau ºi dispãreau, linia Gardie-nilor ºi-a pãstrat vigilenþa constantãîmpotriva haosului. Au fost mulþiGardieni de-a lungul anilor, dar nu-mai unul deþinea puterile magice alelui Tirisfal la un moment dat.

Unul dintre ultimii Gardieni aierei a ieºit în evidenþã ca o rãzboinicãputernicã împotriva Umbrelor. Aeg-wynn, o fatã înflãcãratã, a obþinutaprobarea ordinului ºi a primit man-taua Gardianului.

Aegwynn a muncit cu ardoarepentru a vâna ºi a eradica demoniioriunde-i putea gãsi, dar ea a pus de-seori la îndoialã autoritatea Consiliu-lui lui Tirisfal dominat de bãrbaþi.

Ea credea cã vechii elfi ºi bãtrâniicare conduceau consiliul aveau o gân-dire prea rigidã ºi nu aveau o viziunesuficientã pentru a încheia odatã pen-tru totdeauna conflictul împotrivahaosului.

Nerãbdãtoare sã asiste la discuþiiºi dezbateri lungi, ea îºi dorea cu ar-

doare sã-ºi demonstreze capacitãþileîn faþa bãtrânilor ºi a superiorilor.Astfel ea a ales deseori, în situaþii cru-ciale, vitejia în detrimentul înþelep-ciunii.

Pe mãsurã ce mãiestria sa de acontrola puterea cosmicã a lui Tiris-fal creºtea, ea a devenit conºtientã deprezenþa a unui numãr de demoniputernici care bântuiau continentulîngheþat din nord Northrend.

Cãlãtorind în nordul în-depãrtat Aegwynn i-a gãsitpe demoni în munþi. Aco-lo ea a descoperit cã de-monii vânau pe unul dintreultimii dragoni zburãtori caresupravieþuiserã ºi secau ve-chile creaturi de puterile lormagice.

Mândrii dragoni care se retrãse-serã din faþa societãþilor muritorilorcare avansau continuu, au ajuns însituaþia de a lupta de la egal la egal cuforþele întunecate ale magiei Legiu-nii. Aegwynn s-a confruntat cu de-monii ºi, cu ajutorul nobililor dra-goni, i-a distrus.

Totuºi, dupã ce ultimul demon adispãrut din lumea muritorilor, o

uriaºã furtunã aizbucnit în între-gul nord.

O uriaºã fi-gurã întunecatã aapãrut în cerurideasupra North-rendului. Sargeras,regele demon ºilordul LegiuniiArzãtoare a apã-rut în faþa lui Aeg-wynn emanândenergie maleficã.

El i-a spus ti-nerei cã perioadalui Tirisfal seapropie de sfârºitºi lumea se va în-china în faþa asal-tului Legiunii.

Mândra Aeg-wynn, crezându-se capabilã sã-lînfrunte pe zeulameninþãtor, ºi-a

dezlãnþuit puterile împotriva arãtãrii.Cu o uºurinþã tulburãtoare l-a atacatfãrã cruþare pe lordul demonfolosindu-ºi puterile ºi a reuºit sã-iucidã înveliºul fizic.

Îngrijoratã cã spiritul lui Sargerasva dãinui, naiva Aegwynn a ferecat

rãmãºiþele corpului în una dintrevechile sãli ale Kalimdoruluicare ajunseserã pe fundulmãrii când Fântâna Eterni-tãþii a fost distrusã.

Aegwynn nu avea sãºtie niciodatã cã a fãcut exact

ceea ce plãnuia Sargeras. Astfel, ea a consfiinþit cu

nechibzuinþã soarta lumii muri-torilor deoarece Sargeras, înmomentul morþii corpului sãu,

ºi-a transferat spiritul în corpulslãbit al lui Aegwynn.

Neºtiut de tânãrã, Sargeras aveasã rãmânã ascuns pentru mulþi ani încotloanele întunecate ale sufletuluiei.

Rãzboiul celor Trei Cio-cane

(230 de ani înainte de WarCraft I)

Dwarfii din Forja de Fier au trãit înpace timp de multe secole. Totuºi,societatea lor a devenit prea marepentru limitãrile impuse de oraºeledin interiorul munþilor.

Cu toate cã puternicul rege Mo-demus Anvilmar a domnit cu înþe-lepciune ºi dreptate asupra tuturordwarfilor, trei facþiuni puternice auapãrut în societatea dwarfilor.

Clanul Bãrbilor de Bronz, condusde Thane Madoran Barbã de Bronz amenþinut legãturi strânse cu regele ºia fost apãrãtorul tradiþional al munte-lui în care se afla Forja de Fier.

Clanul Ciocanului Sãlbatic, con-dus de Thane Khardros Ciocan Sãl-batic locuia în înãlþimile ºi piscuriledin jurul muntelui ºi doreau sã obþinãun control mai ,mare asupra oraºului.

A treia facþiune, clanul FieruluiÎntunecat era condus de vrãjitorulThane Thaurissan. Acest clan s-a as-cuns în umbrele adânci de sub munteºi a complotat atât împotriva Bãrbilorde Bronz, cât ºi a Ciocanelor Sãlba-tice.

GIn

fo n

r. 1

5/1

- i

an

ua

rie 2

005

40

ludic

us

Pentru o perioadã celetrei facþiuni au pãstrat o pace

firavã, dar tensiunile au erupt cândregele Anvilmar a murit datoritãbãrtâneþii.

Cele trei clanuri conducãtoare auînceput rãzboiul pentru a controlaForja de Fier. Rãzboiul civil al dwar-filor s-a dezlãnþuit timp de mulþi anisub pãmânt. Pânã la urmã Bãrbile deBronz, care aveau cea mai mare arma-tã, i-au izgonit pe ceilalþi de submunte.

Khardros ºi rãzboinicii sãi ai Cio-canului Sãlbatic au cãlãtorit sprenord prin porþile de la Dun Algaz ºiºi-au fondat propriul regat în interio-rul îndepãrtatului vârf Grim Batol.

Acolo Ciocanele Sãlbatice au pro-sperat ºi ºi-au reconstruit comorile.Lui Thaurissan ºi clanului FieruluiÎntunecat nu le-a mers extrem de bi-ne. Umiliþi ºi furioºi datoritã înfrân-gerii, au jurat rãzbunare Forjei deFier.

Conducându-ºi oamenii departespre sud, Thaurissan a fondat un oraº(cãruia i-a dat numele sãu) în interio-rul frumoºilor munþi Redridge. Pro-speritatea ºi trecerea anilor nu a fãcutprea multe pentru a uºura ranchiunaclanului Fierului Întunecat împotrivaverilor lor.

Thaurissan ºi soþia sa vrãjitoareaModgud au lansat un asalt pe douãfronturi împotriva Forjei de Fier ºi aGrim Batolului. Clanul Fierului În-tunecat intenþiona sã cucereascã în-tregul Khaz Modan.

Armatele clanului Fierului Întu-necat s-au dezlãnþuit asupra fortãreþeiverilor lor ºi au fost foarte aproapede a cuceri ambele regate. Totuºi,Madoran Barbã de Bronz ºi-a conduspâna la urmã clanul într-o victoriedecisivã în faþa armatei de vrãjitori alui Thaurissan.

El ºi servitorii sãi s-au retras înoraºul lor, neºtiind cã la Grim Batolarmata lui Modgud nu avea o soartãfoarte diferitã în lupta împotriva luiKhardros ºi a rãzboinicilor Ciocane-lor Sãlbatice.

În timpul confruntãrii cu rãzboi-nicii inamici Modgud ºi-a folosit pu-terile pentru a semãna frica în inimile

acestora. Umbrele s-au miºcat la co-manda ei ºi arãtãri întunecate s-au fu-riºat din adâncurile pãmântului ºi-aubântuit sãlile clanului Ciocanelor Sãl-batice.

Pânã la urmã, Modgud a reuºit sãtreacã de porþi ºi a început asediulasupra fortãreþei însãºi. CiocaneleSãlbatice au luptat cu disperare, Khar-dros însuºi fãcându-ºi drum prin ma-sele turbate pentru a o ucide pe regi-na vrãjitoare.

Dupã ce ºi-au pierdut regina, ceidin clanul Ciocanelor Sãlbatice s-auîndreptat grãbiþi spre fortãreaþa re-gelui lor, dar nu au reuºit sã ajungãdecât în faþa armatelor din Forja deFier care veniserã sã ajute Grim Ba-tolul.

Zdrobite între douã armate, for-þele rãmase ale Clanului FieruluiÎntunecat au fost distruse în totalita-te.

Armatele combinate ale Forjei deFier ale ºi Grim Batolului s-au în-dreptat spre sud cu intenþia de a-ldistruge pe Thaurissan împreunã cuclanul sãu, o datã pentru totdeauna.

Nu au ajuns foarte departe cândfuria lui Thaurissan s-a transformatîntr-o vrajã de proporþii cataclismice.Dorind sã cheme o creaturã suprana-turalã care sã-i asigure victoria, Tha-urissan a apelat vechile puteri caredormeau în adâncuri.

Spre stupoarea sa creatura care aapãrut a fost mai teribilã decât orice

coºmar pe care ºi l-ar fi putu imaginaºi aceastã creaturã i-a adus sfârºitul.

Ragnaros, Lordul Focului, stãpânnemuritor al tuturor forþelor primor-diale ale focului, fusese alungat detitani când lumea era tânãrã.

Acum, eliberat de chemarea luiThaurissan, Ragnaros a revenit la via-þã încã o datã. Renaºterea apocalipticãa lui Ragnaros a zguduit munþiiRedridge ºi a creat un vulcan furiosîn centrul devastãrii.

Vulcanul, numit Turnul PietreiNegre, era mãrginit la nord de defi-leul dogoritor ºi de stepele arzãtoarela sud.

Deºi Thaurissan a fost ucis deforþele pe care le-a dezlãnþuit, fraþiisãi care au supravieþuit au devenit pâ-nã la urmã sclavii lui Ragnaros. Ei aurãmas în Turn pânã în ziua de astãzi.

Observând devastarea îngrozi-toare ºi focurile care se rãspândeaupeste munþii din sud, regele Madoranºi regele Khardos ºi-au oprit armateleºi s-au întors în grabã spre regele lor,nedorind sã înfrunte furia teribilã alui Ragnaros.

Bãrbile de Bronz s-au întors înForja de Fier ºi ºi-au reconstituit glo-riosul oraº.

De asemenea Ciocanele Sãlbatices-au întors în Grim Batol. Totuºi,moartea lui Modgud a lãsat o patãmaleficã deasupra fortãreþei dinmunte ºi Ciocanele Sãlbatice au gãsit-o de nelocuit.

ludicus

GIn

fo n

r. 15/1

- ian

ua

rie 2

005

41

Ei aveau inimile amare datoritãpierderii caselor iubite. Regele Barbãde Bronz le-a oferit Ciocanelor Sãl-batice un loc în interiorul Forjei deFier, dar Ciocanele au refuzat ferm.Khardros ºi-a condus clanul sprenord în þinuturile Lordaeronului.

Stabilindu-se în pãdurile luxu-riante din interiorul þinutului clanulCiocanelor Sãlbatice au construit unoraº numit Vârful Misterios unde autrãit aproape de naturã ºi chiar austabilit legãturi cu puternicii grifonidin regiune.

Dorind sã pãstreze relaþiile ºi co-merþul cu verii lor, dwarfii din Forjade Fier au construit douã arcade ma-sive pe car le-au numit Thandol Spanºi care acopereau distanþa dintreKhaz Modan ºi Lordaeorn.

Sprijinite de comerþul reciproc,cele douã regate au prosperat. Dupãce Madoran ºi Khardros au murit, fiilor au comandat douã statui gran-dioase în onoarea pãrinþilor lor.

Cele douã statui vor veghea asu-pra trecãtorii spre þinuturile din sudcare au devenit vulcanice în momen-tul trezirii lui Ragnaros.

Ele au servit atât ca avertismentadresat celor care ar dori sã ataceregatele dwarfilor, cât ºi ca amintire apreþului pe care clanul Fierului Întu-necat l-a plãtit pentru crimele comise.

Cele douã regate au pãstrat le-gãturi strânse timp de câþiva ani, darmembri clanului Ciocanelor Sãlbatices-au schimbat mult datoritã ororilorpe care le-au vãzut la Grim Batol.

Ei au început sã trãiascã al supra-faþa pãmântului, pe coastele VârfuluiMisterios, în loc sã construiascã unregat vast în interiorul muntelui. Di-ferenþele ideologice dintre cele douãclanuri rãmase au dus pânã la urmã lasepararea drumurilor acestora.

Ultimul Gardian(45 de ani înainte de WarCraft I)

Aegwynn a devenit tot mai pu-ternicã de-a lungul anilor ºi ºi-afolosit energiile lui Tirisfal pentru a-ºi întârzia cu mult moartea.

Crezând cu nesãbuinþã cã l-a în-vins cu adevãrat pe Sargeras, ea acontinuat sã apere lumea împotriva

slujitorilor regelui demon timp denouã sute de ani.

Totuºi, Consiliul din Tirisfal, adecretat pânã la urmã cã îndatoririleei trebuie sã se încheie. Consiliul i-acerut lui Aegwynn sã se întoarcã înDalaran pentru ca un nou succesorsã poatã fi ales. Totuºi, Aegwynn,neîncrezãtoare în Consiliu, a decis sãîºi aleagã singurã succesorul.

Mândra Aegwynn a plãnuit sãdea naºtere unui fiu cãruia avea sã-itransmitã puterile sale. Nu avea nicio intenþie sã permitã Ordinului dinTirisfal sã-l manipuleze pe succeso-rul ei aºa cum încercase sã o manipu-leze pe ea.

Cãlãtorind prin þinuturile din sudale naþiunii Azetoth, Aegwynn agãsit tatãl perfect pentru fiul ei:un bãrbat magician numit Nie-las Aran. Aran era vrãjitorulcurþii ºi sfetnic al regelui Aze-rothului.

Aegwynn l-a sedus pe ma-gician ºi a dat naºtere unui fiu.Afinitatea naturalã pentru magie a luiNielas avea sã pãrtundã în copilulnenãscut ºi sã definescã paºii tragicipe care acesta îi va face mai târziu.

Puterea lui Tirisfal a fost de ase-menea implantatã în copil, dar nuavea sã iasã la ivealã decât în momen-tul în care acesta avea sã ajungã lamaturitatea fizicã.

Timpul a trecut ºi Aegwynn a datnaºtere fiului ei într-o dumbravã izo-latã. Botezându-ºi bãiatul Medivh,ceea ce însemna pãstrãtorul secretelorîn limba elfilor înalþi, Aegwynn cre-dea cã bãiatul, la maturitate, va ajun-ge urmãtorul Gardian.

Din nefericire spiritul malefic alui Sargeras, care se ascundea înãun-trul ei, a pus stãpânire pe copilul fãrã

apãrare încã de când acesta nuera nãscut. Aegwynn habar

nu avea cã noul Gardian allumii era deja posedat de celmai mare inamic.Sigurã cã bebeluºul ei era

sãnãtos, ea l-a dus pe tânãrul Medivhla curtea din Azeroth ºi l-a lãsat aco-lo pentru a fi crescut de tatãl sãu mu-ritor ºi poporul acestuia. Apoi a rã-tãcit prin sãlbãticiune pregãtindu-se

pentru a înfrunta orice ar fi aºteptat-o dupã moarte.

Medivh a crescut ºi a devenit unbãiat puternic, dar nu bãnuia cã aveala dispoziþie, prin naºtere, puterea luiTirisfal.

Sargeras a aºteptat pânã când pu-terea tânãrului a început sã se mani-feste. Pânã sã ajungã adolescent, Me-divh a devenit foarte popular în Aze-roth datoritã puterilor sale magice ºi

pleca deseoriîn aventuriîmpreunã cucei doi prie-teni ai sãi:Llane, prin-þul Azerothu-

lui ºi AndwinLothar, unul

dintre ultimiidescendenþi ailiniei de sânge

Arathi. Cei trei bãieþi

au provocat multenecazuri în regat, dar ei

erau simpatizaþi de majorita-tea cetãþenilor.

Când Medivh a împlinit pai-sprezece ani puterea cosmicã dinãun-trul sãu s-a trezit ºi s-a izbit de spi-ritul atotpãtrunzãtor a lui Sargerascare stãtea la pândã în cotloanele su-fletului sãu.

Medivh a cãzut într-o stare cata-tonicã care a durat mulþi ani. Când s-a trezit din comã, a observat cã a de-venit adult ºi prietenii sãi Llane ºiAndwin au devenit regenþi în Aze-roth.

Deºi dorea sã-ºi foloseascã incre-dibilele puteri nou-descoperite pen-tru a proteja þinutul pe care îl numeacasã, spiritul întunecat a lui Sargerasi-a rãsucit gândurile ºi emoþiile în-dreptându-l spre un sfârºit perfid.

Sargeras s-a arãtat în inima întu-necatã a lui Medivh, deoarece ºtia cãplanurile sale pentru a doua invazie alumii erau aproape sã se împlineascãºi cã ultimul Gardian al lumii le vaduce la îndeplinire.

(va urma)

ludicus

GIn

fo n

r. 15/2

- feb

rua

rie 2

005

47

Povestea unei lumi... (3)

Istoria WARCRAFTCarmen Scorþaru

Al treilea episod al poveºtii universului WarCraft prezintã evenimentelepetrecute cu puþin înainte de începerea acþiunii în primul joc al celebrei serii destrategii în timp real.

Kil'jaeden ºi ConsiliulUmbreiÎn perioada în care Medivh se nãºteaîn Azeroth, Kil'jaeden Înºelãtorulstãtea ºi se pregãtea împreunã cu dis-cipolii sãi din VârtejulNeterului. Vicleanul lord aldemonilor, urmând ordinelestãpânului sãu Sargeras, a plã-nuit cea de-a doua invazie aLegiunii Arzãtoare în Aze-roth.

De data aceasta el nuva permite sã se facã nicio greºealã. Kil'jaeden abãnuit cã avea nevoie de o no-uã forþã pentru a slãbi apãrarea Aze-roth-ului înainte ca Legiunea sã punãpiciorul în lume.

Dacã rasele muritoare, cum ar fielfii nopþii sau dragonii, ar fi forþatesã se confrunte cu o nouã ameninþa-re, ei ar fi prea slabi pentru a opuneo rezistenþã realã în momentul în ca-re se va produce adevãrata invazie aLegiunii.

În acele timpuri Kil'jaeden a des-coperit bogata lume a Draenorului

plutind în paceprin

Marele Întuneric de Dincolo. Loc debaºtinã a orcilor ºamanistici organi-zaþi în clanuri ºi a paºnicilor draenei,Draenor era o lume pe cât de idilicã,pe atât de vastã.

Clanurile nobile ale orcilor cutre-ierau întinsele preerii ºi considerau

vânãtoarea a fi un sport, în timpce iscoditorii draenei con-

struiau oraºe grosolane prin-tre stâncile înalte ºi vârfurile

lumii.Kil'jaeden ºi-a dat sea-

ma cã locuitorii Draeno-rului aveau un mare po-

tenþial de a servi LegiuneaArzãtoare dacã ar fi fost antrenaþi aºacum ar trebui.

Dintre cele douã rase, Kil'jaedena observat cã rãzboinicii orcierau mai susceptibili de afi corupþi de cãtre Le-giune. El l-a înrobit pecel mai tânãr ºaman orc,Ner'zhul, aproape înacelaºi mod în careSargeras o adusesepe regina Azshara subcontrolul sãu cu multtimp în urmã.

Folosindu-l pe vicleanul ºa-man, demonul a reuºit sã rãspân-

deascã dorinþa de luptã ºi sãl-bãticia printre clanurile orcil-or.

Peste puþin timp rasaspiritualã a fost transfor-matã într-o naþiune însetatã

de sânge.

La un moment dat, Kil'jaeden i-aîndemnat pe Ner'zhul ºi pe oameniiacestuia sã facã ultimul pas: sã seabandoneze în întregime rãzboiuluiºi aducerii morþii.

Totuºi, bãtrânul ºaman, simþindcã poporul sãu va fi înrobit de urãpentru totdeauna, a reuºit sã gãseascão modalitate de a rezista în faþacomenzii demonului.

Frustrat de rezistenþa lui Ner'zhul,Kil'jaeden a cãutat un alt orc care sãîºi aducã popriul popor în mâinile Le-giunii. Isteþul lord al demonilor a gã-sit într-un final discipolul doritor pecare îl cãuta - ambiþiosul discipol allui Ner'zhul, Gul'dan.

Kil'jaeden i-a promis lui Gul'danputeri nemaivãzute în schimbul su-

punerii lui totale.Tânãrul orc a devenit un

învãþãcel pasionat de magiademonicã ºi a devenit

cel mai puternicvrãjitor demonic

muritor din istorie.El i-a învãþat ºi pe alþi orci

tineri artele tainice ºi ºi-a pusîn gând sã elimine tradiþiile ºamanis-tice ale orcilor. Gul'dan le-a arãtat fra-þilor sãi o altã laturã a magiei, o nouãputere teribilã care provenea din in-fern.

Kil'jaeden, dorind sã îºi întãreas-cã dominaþia asupra orcilor, l-a ajutatpe Gul'dan sã înfiinþeze Consiliul Um-brei, o sectã secretã care manipula cla-nurile ºi rãspândea utilizarea noii ma-gii în Draenor.

GIn

fo n

r. 1

5/2

- f

eb

rua

rie 2

005

48

ludic

us

Pe mãsurã ce tot mai mulþi orcipracticau noua magie, câmpurile gin-gaºe ºi apele curgãtoare aleDraenoruluiau înce-put sãse în-tuneceºi sã

pãleas-cã.

De-a lungultimpului,vastele preerii,pe care orcii leconsiderau cafiind cãminullor timp demulte genera-þii, s-au veºtejitlãsând în locul lor doar un pãmântroºu, neroditor. Energiile demonicedistrugeau lumea încetul cuîncetul.

Ridicarea HoardeiOrcii au devenit din ce în cemai agresivi sub controlul secret allui Gul'dan ºi al Consiliului Umbrei.Ei au construit arene masive în careorcii îºi ascuþeau aptitudinilerãzboinice în lupe care nu se opreaudecât atunci când unul dintreoponenþi murea.

În aceastã perioadã, câteva cãpe-tenii ale unor clanuri au început sã sepronunþe împotriva gradului ridicatde depravare la care ajunsese rasa lor.Una dintre aceste cãpetenii, Durotandin Clanului Lupului de Gheaþã, alansat un avertisment asupra faptuluicã orcii s-ar putea lãsa pradã urii ºifuriei.

Cuvintele sale auajuns la urechi

surdeîn timpce cã-petenii

mai pu-ternice cum

ar fi Grom Þipãtul Infernului din Cla-nul Cântecului Rãzboiului au fãcut

pasul în faþãpentru acon-

duce orcii înnoua erã a rãzboiu-

lui ºi a dominaþiei asupra altora.Kil'jaeden ºtia cã clanurile

orcilor sunt aproape pregãtite, dardorea sã fie sigur de loialitatea lor.În secret, a cerut Consiliului Um-brei sã îl aducã în lume pe Manno-roth Distrugãtorul, manifestarea vie

a distrugerii ºi furiei.Gul'dan a chemat

toate cãpeteniile

orcilor ºile-a convins cã,

dacã vor bea din sângelelui Mannoroth, atunci vordeveni invincibili. Conduºi de GromÞipãtul Infernului, toate cãpeteniileclanurilor, cu excepþia lui Durotan,au bãut ºi în acel momentºi-au pecetluit soarta desclavi ai Legiunii Ar-zãtoare. Devenind maiputernici dupã ce augustat furia lui Man-noroth, cãpeteniile aumãrit subjugarea la care îisupuneau pe fraþii lor carenu bãnuiau nimic.

Afectaþi de blestemul noii sete desânge, orcii au început sã îºi dezlãn-þuie furia asupra oricui le stãtea în fa-þã. Simþind cã momentul potrivit asosit, Gul'dan a unit clanurile rãzboi-nice într-o singurã Hoardã de neoprit.

Totuºi, ºtiind cã numeroase cãpe-tenii, cum ar fi Grom Þipãtul Infer-nului sau Orgrim Ciocanul Iadului,ºi-ar dori supremaþia asupra întregiiHoarde, Gul'dan a impus o cãpeteniemarionetã care sã conducã întreagaHoardã.

Mânã Neagrã Distrigãtorul, un orcvicios ºi depravat, a fost ales ca mario-netã a lui Gul'dan. Sub comanda Mâi-nii Negre, Hoarda a pornit sã îºi teste-ze pueterea împotriva simplilor drae-nei.

De-a lungul a doar câteva luni,Hoarda i-a distrus aproape pe toþidraeneii care trãiau în Draenor. Doaro mânã de supravieþuitori rãzleþi au re-uºit sã scape de teribila furie a orcilor.

Înflãcãrat de victorie, Gul'dan adezvãluit în ce consta puterea Hoardei.Totuºi, el ºtia cã, fãrã inamici cu care

sã lupte, Hoarda se vaautodistruge în lupte interne

fãrã sfârºit pentru a-ºi astâmpãraapetitul de neoprit pentru

mãceluri glorioase.Kil'jaeden ºtia cã Hoarda este în

sfârºit pregãtitã. Orcii deveniserã ceamai mãreaþã armã a Legiunii Arzã-toare. Vicleanul demon ºi-a împãrtã-ºit cunoºtinþele cu stãpânul sãu careaºtepta, iar Sargeras a fost de acordcã momentulrãzbunãriisale a sositîn sfâr-ºit.

GIn

fo n

r. 1

5/3

- m

art

ie 2

005

42

ludic

us

Povestea unei lumi... (4)

Istoria WARCRAFTCarmen Scorþaru

Ultimul episod s-a oprit înaintea evenimentelor prezentate în primul joc alcelebrei serii. Acest episod va acoperi perioada în care are loc acþiunea dinprimele douã jocuri (inclusiv add-on-ul celui de-al doilea) ºi va continua sãprezinte desfãºurarea evenimentelor pânã înaintea începerii acþiunii dinWarCraft III.

Portalul Întunecat ºicãderea Stormwind-ului

(WarCraft I: Orcs and Humans)

În timp ce Kil'jaeden îºi pregãteaHoarda pentru invazia Azeroth-ului,Medivh a continuat sã lupte pentrusufletul sãu împotriva lui Sargeras.

Regele Llane, nobilul monarh dinStormwind, s-a arãtat îngrijorat deîntunericul care pãrea sã fi pângãritsufletul fostului sãu prieten.

Regele Llane ºi-a împãrtãºit în-grijorarea cu Anduin Lothar, ultimuldescendent pe linia Arathi, pe care îlnumise locotenentul sãu. Chiar ºi aºanimeni nu ºi-ar fi putut imagina cãalunecarea înceatã în nebunie a luiMedivh va aduce toate ororile carevor urma.

Într-o ultimã încercare, Sargerasi-a promis mari puteri lui Gul'dandacã acesta va fi de acord sã conducãHoarda în Azeroth. Prin Medivh,Sargeras i-a spus vrãjitorului cã arputea deveni zeu dacã ar gãsi mor-mântul de sub mãri în care Aegwynnaºezase corpul mutilat al lui Sargerascu aproape o sutã de ani înainte.

Gul'dan a fost de acord ºi a deciscã, o datã ce cetãþenii Azeroth-uluivor fi învinºi, el va gãsi legendarulmormânt ºi îºi va cere rãsplata. Asi-gurat cã Hoarda îi va servi scopurile,Sargeras a ordonat începerea invaziei.

Printr-un efort comun, Medivh ºivrãjitorii din Consiliul Umbrei audeschis poarta interdimensionalã cu-

noscutã sub numele de Portalul Întu-necat.

Acest portal a fãcut legãtura din-tre Azeroth ºi Draenor ºi a fost sufi-cient de mare pentru ca armatele sãpoatã trece prin el. Gul'dan a trimisiscoade ale orcilor prin portal pentrua supraveghea þinuturile pe care do-rea sã le cucereascã.

Spionii care s-au întors au asigu-rat Consiliul Umbrei cã lumea Aze-roth-ului putea fi cuceritã.

Fiind convins în continuare cãpervertirea lui Gul'dan îi va distrugepoporul, Durotan a vorbit încã o da-tã împotriva vrãjitorilor. Bravul rãz-boinic a susþinut cã vrãjitorii distrugpuritatea spiritualã a orcilor ºi cãaceastã invazie nesãbuitã îi va duce lapierzanie.

Gul'dan, fiindu-i fricã sã ucidãun erou atât de popular, a fost forþatsã îi exileze atât pe Durotan, cât ºi pemembrii clanului Lupului de Gheaþã,în regiunile îndepãrtate ale noii lumi.

Dupã ce exilaþii au trecut prin por-tal, doar câteva clanuri de orci i-auurmat. Aceºti orci ºi-au stabilit repe-de o bazã operativã în Black Morass,o zonã mlãºtinoasã ºi întunecatã dinestul îndepãrtat al regatului Storm-wind.

În timp ce orcii au început sã serãspândeascã ºi sã exploreze noile þi-nuturi, ei au ajuns imediat în conflictcu oamenii care apãrau Stormwind-ul.Cu toate cã aceste încãierãri se termi-

nau, de obicei, destul de repede, eleau scos la ivealã slãbiciunile ºi avan-tajele celor douã specii rivale.

Llane ºi Lothar nu au reuºit nici-odatã sã obþinã informaþii sigure des-pre numãrul orcilor ºi nu putea decâtsã ghiceascã cât de puternicã era forþacu care se confruntau. Dupã câþivaani, cea mai mare parte a Hoardei or-cilor a trecut în Azeroth ºi Gul'dan adecis cã a sosit timpul pentru primulatac masiv împotriva umanitãþii.

Hoarda ºi-a lansat întreaga pute-re împotriva regatului Stormwind ca-re nu bãnuia nimic.

Pe mãsurã ce forþele din Azerothºi Hoarda se ciocneau în întregul re-gat, conflictele interne au început sãfacã victime în ambele armate. RegeleLlane, care credea cã bestiile erau in-capabile sã cucereascã Azeroth-ul, arãmas dispreþuitor pe poziþii în capi-tala Stormwind-ului.

Cu toate acestea, Sir Lothar eradin ce în ce mai convins cã inamicultrebuie atacat decisiv ºi a fost forþatsã aleagã între convingerile sale ºiloialitatea faþã de rege. Alegând sã îºiurmeze instinctul, Lothar a dezlãnþu-it atacul împotriva turnului-fortãrea-þã a lui Medivh din Karazhan cu aju-torul tânãrului învãþãcel Khadgar.

Cei doi au reuºit sã îl învingã peGardianul posedat, despre care cre-deau, pe bunã dreptate, cã este sursaacestui conflict. Ucigând corpul luiMedivh, Lothar ºi tânãrul învãþãcel,

ludicus

GIn

fo n

r. 15/3

- ma

rtie 2005

43

fãrã chibzuinþã, au alungat în abisurispiritul lui Sargeras.

Ca urmare, sufletul pur ºi virtuosal lui Medivh a fost lãsat sã îºi conti-nue existenþa... ºi sã cutreiere planulastral pentru mulþi ani de atunci îna-inte.

Deºi Medivh fusese înfrânt, Hoar-da a continuat sã îi domine pe apãrã-torii Stormwind-ului. Pe mãsurã cevictoria Hoardei se apropia, OrgrimCiocanul Infernului, una dintre celemai mari cãpetenii de rãzboi ale orci-lor, a început sã îºi dea seama de de-pravarea care se rãspândise printreclanuri dupã plecarea de pe Draenor.

Vechiul sãu tovarãº, Durotan, s-aîntors din exil ºi l-a prevenit din noucu privire la trãdarea lui Gul'dan. Re-acþia nu s-a lãsat mult aºteptatã ºi asa-sinii lui Gul'dan i-au ucis pe Duro-tan ºi pe familia sa, lãsându-l în viaþãdoar pe copilul sãu fraged. CiocanulInfernului nu a ºtiut niciodatã cã acestcopil a fost gãsit de un ofiþer om, Ae-delas Blackmoore, ºi a devenit sclav.Micuþul orc avea sã ajungã într-o zicel mai mare lider al poporului sãu.

Înfuriat de moartea lui Durotan,Orgrim s-a hotãrât sã elibereze Hoar-da de influenþa demonicã ºi ºi-a asu-mat rolul de cãpetenie de rãzboi aHoardei, ucigându-l pe Mânã Nea-grã, marioneta coruptã a lui Gul'dan.

Sub conducerea sa, Hoarda ne-cruþãtoare a asediat în sfârºit Storm-wind-ul. Regele Llane subestimasecu mult puterea Hoardei ºi a fost ne-voit sã priveascã neajutorat cum re-gatul sãu cãdea în faþa invadatorilorcu piele verde. Apoi, el a fost asasi-nat de cãtre unul dintre cei mai buniucigaºi ai Consiliului Umbrei: semi-orcul Garona.

Lothar ºi rãzboinicii sãi, întorcân-du-se din Karazhan, sperau sã opreas-cã pierderile de vieþi ºi sã îºi salvezeodatã gloriosul pãmânt natal. Însã, eis-au reîntors prea târziu ºi ºi-au re-gãsit iubitul regat în ruine încã fume-gânde.

Hoarda orcilor a continuat sã fa-cã ravagii pe pãmânturile din regat ºiau avut pretenþia de a folosi pentruscopurile proprii pãmânturile încon-jurãtoare.

Forþaþi sã se ascundã, Lothar ºicamarazii sãi au jurat solemn sã îºirecâºtige cu orice preþ pãmânturilenatale.

Alianþa din Lordaeron(WarCraft II: Tides of Darkness)

Lordul Lothar a regrupat forþele rã-mase ale armatelor din Azeroth dupãînfrângerea din Stormwind ºi apoiînceput un exod masiv, peste mãri,înspre regatul nordic Lordaeron.

Convinºi cã Hoarda va copleºiîntreaga umanitate dacã va rãmânenecontrolatã, liderii celor ºapte na-þiuni umane s-au întrunit ºi au cãzutde acord sã se uneascã în ceea ce vadeveni Alianþa din Lordaeron.

Pentru prima datã dupã aproapetrei mii ani, naþiunile disparate dinArathor au ajuns sã uneascã încã odatã sub acelaºi steag. Numit coman-dant suprem al forþelor Alianþei, lor-dul Lothar ºi-a pregãtit armatele pen-tru venirea Hoardei.

Ajutat de locotenenþii sãi LutherAducãtorul de Luminã, amiralul Da-elin Proudmoore ºi Turalyon, Lothara reuºit sã convingã rasele semiuma-ne din Lordaeron de iminenta ame-ninþare. Alianþa a reuºit sã câºtigesprijinul stoicilor dwarfi din Forja deFier ºi a unui numãr mic de elfi înalþidin Quel'Thalas.

Elfii, conduºi pe vremea aceea decãtre Anasterian cel care Pãºeºte subSoare, nu erau prea interesaþi de con-flictul care urma. Totuºi, ei avea odatorie de a-l ajuta pe lordul Lothardeoarece el era ultimul descendent alliniei de sânge Arathi, ai cãrei mem-brii îi ajutaserã pe elfi în trecut.

Hoarda, condusã acum de cãpe-tenia de rãzboi Ciocanul Infernului aadus cãpcãuni din Draenor ºi i-a che-mat sub arme pe trolii pãdurii Ama-ni, cei care nu mai aveau nici un drept.

Pregãtindu-se pentru campaniamasivã de invadare a regatului dwar-filor din Khaz Modan ºi regiunile su-dice ale Lordaeronului, Hoarda i-adecimat fãrã efort pe toþi cei care i-austat în cale.

Bãtãliile epice ale Celui de-al Doi-lea Rãzboi au variat de la ambuscadenavale pânã la masive lupte aeriene.

Cumva Hoarda a dezgropat unputernic artefact cunoscut sub denu-mirea de Sufletul Demonului ºi l-afolosit pentru a o lua ca sclavã pe re-gina dragonilor Alexstrasza. Amenin-þând-o cã îi vor distruge preþioaseleouã, Hoarda a forþat-o sã îºi trimitãcopiii maturi la rãzboi. Nobilii dra-goni roºii au fost forþaþi sã lupte pen-tru Hoardã ºi au fãcut-o.

Rãzboiul s-a dezlãnþuit asupracontinentelor Khaz Modan, Lordae-ron ºi asupra Azeroth-ului însuºi. Întimpul campaniei nordice, Hoarda areuºit sã ardã þinuturile de la margineaQuel'Thalas-ului, ceea ce a deter-minant angajamentul final al elfilorpentru cauza Alianþei.

Cele mai mari oraºe din Lordae-ron au fost ruinate ºi devastate de con-flict. În ciuda lipsei întâlnirilor ºi aºanselor mici de izbândã, Lothar ºialiaþii lui au reuºit sã îi reþinã pe orci.

Totuºi, în timpul ultimelor zileiale Celui de-al Doilea Rãzboi, cândvictoria Hoardei asupra Alianþei pã-rea aproape asiguratã, o puternicãvrajbã a erupt între cei mai puternicidoi orci din Azeroth. În timp ce Cio-canul Infernului îºi pregãtea ultimulasalt împotriva capitalei Lordaeronu-lui, un asalt care ar fi strivit ultimelerãmãºiþe ale Alianþei, Gul'dan ºi dis-cipolii sãi ºi-au abandonat posturileºi s-au îndreptat spre mare.

Ciocanul Infernului, a pierdutaproape jumãtate din forþele armatedatoritã trãdãrii lui Gul'dan ºi a fostnevoit sã se retragã ºi sã renunþe lacea mai mare oportunitate de a ob-þine victoria împotriva Alianþei.

Avid de putere ºi obsedat sã ob-þinã divinitatea, Gul'dan a organizato cãutare disperatã a mormântului depe fundul mãrii al lui Sargeras, des-pre care credea cã deþine secreteleputerii supreme.

Condamnându-i deja pe tovarãºiisãi orci sã devinã sclavi ai LegiuniiArzãtoare, Gul'dan nu s-a gânditdeloc la datoria pe care o avea faþã deCiocanul Infernului.

Protejat de clanul Tâlharilor Fur-tunii ºi clanul Ciocanelor Amurgului,Gul'dan a reuºit sã ridice mormântullui Sargeras de pe fundul mãrii.

GIn

fo n

r. 1

5/3

- m

art

ie 2

005

44

ludic

us

Cu toate acestea, când a deschisvechiul cavou inundat, a gãsit doardemoni demenþi care îl aºteptau.

Cãutând sã-i pedepseascã pe orciinesupuºi pentru trãdarea lor costisi-toare, Ciocanul Infernului ºi-a trimisforþele sã îl omoare pe Gul'dan ºi sãîi aducã înapoi pe renegaþi. Pentru rã-utatea sa, Gul'dan a fost sfâºiat de cã-tre demonii nebuni pe care îi eliberase.

Dupã moartea liderului lor, cla-nurile renegaþilor au cãzut repede înfaþa legiunilor înfuriate ale Ciocanu-lui Infernului. Cu toate cã rebeliuneaa fost reprimatã, Hoarda nu a fostcapabilã sã îºi revinã dupã teribilelepierderi pe care le-a suferit. Trãdarealui Gul'dan a permis Alianþei nu nu-mai sã spere, dar i-a dat de asemeneatimp pentru regrupare ºi rãzbunare.

Lordul Lothar, vãzând cã Hoar-da se dezbina din interior, ºi-a adu-nat ultimele forþe armate ºi l-a împinspe Ciocanul Infernului spre sud, pepãmânturile distruse din Stormwind.

Acolo, forþele Alianþei au prinsîn capcanã Hoarda care se retrãgea înfortãreaþa vulcanicã din Turnul Pie-trei Negre. Deºi lordul Lothar a cã-zut în luptã la poalele turnului, loco-tenentul Turalyon a regrupat, în cea-sul al doisprezecelea, forþele armateale Alianþei care au condus Hoardaînapoi înspre abisala Mlaºtinã a Plân-gerii.

Forþele lui Turalyon au reuºit sãdistrugã Portalul Întunecat, poartamisticã care îi lega pe orci de Drae-nor, lumea lor natalã. Despãrþitã deposibilele întãriri ºi dezbinatã de lup-tele interne, Hoarda a cedat ºi a cã-zut în faþa forþei Alianþei.

Clanurile dispersate ale orcilorau fost repede capturate ºi plasate înlagãre de prizonieri pãzite. Cu toatecã se pãrea cã Hoarda fusese învinsãpentru totdeauna, unii au rãmassceptici cu privire la faptul cã paceava dura.

Khadgar, acum un arhemag cu unoarecare renume, a convins conduce-rea Alianþei sã construiascã fortãreaþaPaza Neterului care avea sã veghezeasupra ruinelor Portalului Întunecatºi se va asigura cã nu va mai existanici o invazie din Draenor.

Invadarea Draenor-ului(WarCraft II: Beyond the Dark Portal)

Dupã ce focurile Celui de-al DoileaRãzboi s-au stins, Alianþa a luat mã-suri agresive pentru a înfrâna ame-ninþarea orcilor. Un numãr mare delagãre de concentrare, construite pen-tru a-i gãzdui pe orcii captivi, au apã-rut în sudul Lordaeronului. Pãziteatât de paladini, cât ºi de soldaþi ve-terani ai Alianþei, taberele s-au dove-dit a fi un mare succes.

Cu toate cã orcii captivi erau întensiune ºi nerãbdãtori sã lupte dinnou, pãzitorii lagãrelor, care îºi aveausediul în vechea închisoare-fortãreaþãDurnholde, au pãstrat pacea ºi aumenþinut o stare aparentã de ordine.

Totuºi, în lumea infernalã a Dra-enorului, o nouã armatã de orci eragata sã loveascã pe nepregãtite Alian-þa. Ner'zhul, fostul mentor al luiGul'dan, a reunit sub steagul sãu în-tunecat clanurile rãmase ale orcilor.

Ajutat de clanul Umbrei Lunii,bãtrânul ºaman a plãnuit sã deschisãîn Draenor câteva portaluri care sãconducã Hoarda spre noi lumi nea-tinse. Pentru ca noile portaluri sãfuncþioneze, el avea nevoie de câtevaartefacte fermecate din Azeroth. El aredeschis Portalul Întunecat cu sco-pul de a le procura ºi ºi-a trimis ser-vitorii lacomi la atac. Noua Hoardã,condusã de cãpetenii veterane cum arfi Grom Þipãtul Infernului ºi KilroggOchi Mort (din clanul Vãii Sângerân-de) a surprins forþele defensive aleAlianþei ºi a produs dezastre pe câm-purile din jur. Sub comanda luiNer'zhul, orcii au strâns repede arte-factele de care aveau nevoie ºi au fu-git înapoi spre siguranþa Draenorului.

Regele Terenas al Lordaeronului,convins cã orcii pregãteau o nouã in-vazie a Azeroth-ului, ºi-a adunatlocotenenþii cei mai de încredere.

El le-a ordonat generalului Tura-lyon ºi arhemagului Khadgar sã con-ducã o expediþie prin Portalul Întu-necat ca sã elimine ameninþarea orci-lor odatã pentru totdeauna.

Forþele armate ale lui Turalyon ºiale lui Khadgar au mãrºãluit în Dra-enor ºi s-au izbit în mod repetat declanurile lui Ner'zhul în peninsula

devastatã Focul Iadului. Chiar ºi cuajutorul elfei înalte Alleria Alergã-toarea Vântului, al dwarfului Kur-dran Ciocan Sãlbatic ºi al soldatuluiveteran Danath Urgia Trolilor, Khad-gar nu a reuºit sã îl împiedice peNer'zhul sã îºi deschidã portalurilespre alte lumi.

Ner'zhul ºi-a deschis pânã la ur-mã portalurile, dar el nu ºi-a imagi-nat teribilul preþ pe care urma sã îlplãteascã. Energiile extraordinare aleportalurilor au început sã distrugãchiar fundamentele Draenorului. Întimp ce forþele armate ale lui Tura-lyon luptau sã se întoarcã acasã înAzeroth, Draenorul a început sã seautodistrugã.

Grom Þipãtul Infernului ºi Kil-rogg Ochi Mort, dându-ºi seama cãplanurile nebuneºti ale lui Ner'zhulvor distruge întreaga lor rasã, i-auunit pe orcii rãmaºi ºi au evadat însiguranþa relativã oferitã de Azeroth.

Pe Draenor, Turalyon ºi Khadgars-au hotãrât sã facã un ultim sacri-ficiu ºi sã distrugã Portalul Întunecatdin partea în care se aflau. Cu toatecã aceasta îi va costa atât viaþa lor, câtºi a camarazilor, ei ºtiau cã aceasta erasingura cale prin care puteau asigurasupravieþuirea Azeroth-ului.

Chiar când Þipãtul Infernului ºiOchi Mort îºi fãcea drum printre oa-meni într-o disperatã încercare de aobþine libertatea, Portalul Întunecata explodat în urma lor. Pentru ei ºipentru orcii care rãmãseserã în Aze-roth nu mai exista cale de întoarcere.

Ner'zhul ºi loialii sãi din ClanulUmbrei Lunii au trecut prin cel maimare dintre noile portaluri create întimp ce o imensã erupþie vulcanicã aînceput sã distrugã continentele Dra-enorului. Mãrile arzãtoare s-au ridi-cat ºi au tulburat peisajele zdrobiteîn timp ce lumea torturatã era însfârºit distrusã de o masivã explozieapocalipticã.

Naºterea Regelui LichNer'zhul ºi discipolii sãi au intrat înVârtejul Neterului, planul eteric careleagã toate lumile dispersate prinMarele Întuneric de Dincolo. Dinnefericire, Kil'jaeden ºi creaturile sale

ludicus

GIn

fo n

r. 15/3

- ma

rtie 2005

45

demonice îl aºteptau. Kil'jaeden carejurase sã se rãzbune pe Ner'zhulpentru sfidarea lui trufaºã, i-a sfâºiatîncet trupul, bucatã cu bucatã.

Kil'jaeden a pãstrat spiritul ºama-nului viu ºi intact pentru ca astfelNer'zhul sã fie conºtient de durereadezmembrãrii trupului sãu. Ner'zhula cerut demonului sã-i fie eliberat spi-ritul ºi sã i se permitã sã moarã, dardemonul i-a rãspuns neîndurãtor cãPactul Sângelui pe care l-au fãcut cumult timp în urmã îi leagã încã ºi cãmai existã încã un þel pe care Ner'zhultrebuie sã îl serveascã.

Tentativã eºuatã a orcilor de a cu-ceri lumea pentru Legiunea Arzãtoa-re l-a obligat pe Kil'jaeden sã creezeo nouã armatã pentru a împrãºtia ha-osul printre regatele din Azeroth.

Acestei noi armate nu i se puteapermite sã cadã pradã aceloraºi riva-litãþi meschine ºi luptelor internecare au distrus Hoarda. Ea va trebuisã fie nemiloasã ºi sã aibã o singurãmisiune. De aceastã datã Kil'jaedennu îºi putea permite sã eºueze.

Þinând sufletul neajutorat al luiNer'zhul în stazã, Kil'jaeden i-a dato ultimã ºansã de a servi Legiunea saude a suferi o eternã torturã. Încã odatã Ner'zhul a acceptat cu nepãsarepactul cu demonul.

Spiritul lui Ner'zhul a fost aºezatîntr-un bloc de gheaþã dur ca diaman-tul, adus din colþurile îndepãrtate aleVârtejului Neterului. Încastrat în în-veliºul îngheþat, Ner'zhul ºi-a simþitconºtiinþa extinzându-se de zeci demii de ori.

Denaturat de puterile haotice aledemonului, Ner'zhul a devenit o fi-inþã spectralã cu o putere nemaipo-menitã. În acel moment orcul cunos-cut sub numele de Ner'zhul a dispã-rut pentru totdeauna ºi s-a nãscutRegele Lich.

Loialii cavaleri întunecaþi ai luiNer'zhul ºi discipolii sãi din clanulUmbrei Lunii au fost ºi ei transfor-maþi de energiile haotice ale demo-nului. Vrãjitorii slãbiþi au fost sfâºiaþiºi transformaþi în lich-i.

Demonii s-au asigurat cã, chiar ºidupã moarte, discipolii lui Ner'zhulîl vor urma necondiþionat pe acesta.

Când a sosit momentul oportun,Kil'jaeden a explicat misiunea pentrucare l-a creat pe Regele Lich.

Ner'zhul trebuia sã rãspândeascãmoartea ºi teroarea de-a lungul Aze-roth-ului cu scopul de a nimici civili-zaþia umanã pentru totdeauna.

Toþi cei care ar fi murit în timpulacestei acþiuni, ar fi fost ridicaþi din-tre morþi ºi spiritele lor ar fi fost le-gate pentru totdeauna de voinþa defier a lui Ner'zhul. Kil'jaeden i-a pro-mis lui Ner'zhul cã, dacã îºi va înde-plini întunecata misiune de a eliminaumanitatea, va fi eliberat de blestemºi va primi un nou corp sãnãtos.

Deºi Ner'zhul a fost de acord ºipãrea nerãbdãtor sã-ºi joace rolul,Kil'jaeden a rãmas sceptic în privinþaloialitãþii pionului sãu. Pãstrându-lpe Regele Lich fãrã corp ºi în capca-na înveliºului de cristal, el era sigurde buna purtare a acestuia pe termenscurt, dar demonul ºtia cã trebuie sãîl supravegheze cu atenþie. În acestscop Kil'jaeden i-a chemat pe mem-brii de elitã ai gãrzii demonice, vam-piricii lorzi ai groazei, pentru a-l su-praveghea pe Ner'zhul ºi a se asiguracã acesta îºi va îndeplini sarcina.

Tichondrius, cel mai puternic ºimai viclean lord al groazei, a fost în-cântat de aceastã provocare. El erafascinat de amploarea distrugerilor ºide potenþialul nestãpânit pentru ge-nocid al Regelui Lich.

Coroana de Gheaþã ºiTronul ÎngheþatKil'jaeden a trimis înveliºul de gheaþãal lui Ner'zhul înapoi în Azeroth.Cristalul întãrit a brãzdat cerul nop-þii ºi a cãzut pe dezolantul continentarctic Northrend, îngropându-se înadâncul gheþarului Coroana de Ghea-þã. Cristalul îngheþat, deformat ºivãtãmat datoritã cãderii violente, aajuns sã semene cu un tron ºi spiritulrãzbunãtor al lui Ner'zhul s-a trezitîn interiorul sãu.

Din interiorul Tronului Îngheþat,Ner'zhul a început sã îºi extindã vas-ta conºtiinþã ºi sã atingã minþile bãº-tinaºilor din Northrend. Cu puþinefort el a pus stãpânire pe minþilemultor creaturi indigene, cum ar fi

trolii gheþii sau ferocii wendigo ºi le-a atras spre umbra sa în continuãcreºtere. Puterile sale psihice s-au do-vedit a fi aproape nelimitate. El le-afolosit pentru a-ºi crea o micã armatãpe care a gãzduit-o în labirinturiledin interiorul Coroanei de Gheaþã.

Pe mãsurã ce Regele Lich îºi îm-bunãtãþea abilitãþile, sub supraveghe-rea atentã a lorzilor groazei, el a des-coperit o aºezare umanã izolatã lamarginea vastului þinut Pacostea Dra-gonului. Dintr-un moft Ner'zhul s-adecis sã îºi testeze puterile împotrivaoamenilor luaþi pe nepregãtite.

Ner'zhul a trimis o boalã a mor-þii, care a plecat din adâncurile în ca-re se afla Tronul Îngheþat ºi a ajunsîn întregul þinut arctic. Controlândaceastã boalã folosindu-ºi voinþa, el aîndreptat-o direct spre satul oameni-lor. Dupã trei zile toþi cei din sat eraumorþi, dar la scurt timp dupã aceeasãtenii morþi au început sã se ridicesub forma unor zombii.

Ner'zhul le putea simþi spiriteleºi gândurile ca ºi cum ar fi fost alelui. Furia pe care o simþea în minteasa a fãcut ca Ner'zhul sã devinã maiputernic, ca ºi cum aceste spirite i-arfi furnizat o hranã foarte necesarã. Ela descoperit cã era o joacã de copii sãcontroleze acþiunile zombiilor ºi sã îiconducã aºa cum doreºte.

Pe parcursul urmãtoarelor luni,Ner'zhul a continuat sã experimente-ze cu aceastã boalã, subjugând fieca-re locuitor uman din Northrend. Vã-zând cã armata sa creºte în fiecare zi,el ºi-a dat seama cã momentul adevã-ratului test se apropia.

Bãtãlia de la Grim BatolÎntre timp, pe pãmânturile din sud,devastate de rãzboi, reminiscenþeledispersate ale Hoardei luptau pentrusupravieþuire. În timp ce Grom Þipã-tul Infernului ºi clanul CânteculuiRãzboiului au reuºit sã evite captura-rea, Ochi Mort ºi clanul Vãii Sânge-rânde erau strânºi ºi duºi în lagãrelede concentrare din Lordaeron. Deºiexistau revolte costisitoare, pãzitoriilagãrelor de concentrare au reuºit re-pede sã îi controleze pe sãlbaticiiaflaþi sub supraveghere.

GIn

fo n

r. 1

5/3

- m

art

ie 2

005

46

ludic

us

Totuºi, Alianþa nu ºtia cã o mareparte dintre forþele orcilor strãbãteauîn libertate întinderile nordice dinKhaz Modan. Clanul Guºa Drago-nului, condus de rãu famatul vrãjitorNekros, folosea un artefact vechi, cu-noscut sub numele de Sufletul De-monului pentru a o controla pe Alex-strasza, regina dragonilor, ºi pe fiiisãi. Având-o ostaticã pe regina dra-gonilor, Nekros a format o armatãsecretã în interiorul abandonatei ºi,dupã pãrerea unora, blestematei for-tãreþe a clanului Ciocanelor Sãlbaticedin Grim Batol.

Plãnuind sã îºi dezlãnþuie forþeleîmpreunã cu puternicii dragoni roºiiasupra Alianþei, Nekros spera sã reu-neascã Hoarda ºi sã îºi continue cu-cerirea Azeroth-ului. Viziunea lui nus-a îndeplinit: un mic grup de luptã-tori, condus de vrãjitorul uman Rho-nin, a reuºit sã distrugã Sufletul De-monului ºi sã o elibereze pe reginadragonilor de sub comanda lui Ne-kros.

Înfuriaþi, dragonii Alexstraszei audistrus Grim Batol-ul ºi au incineratcea mai mare parte a clanului GuºaDragonului. Marile planurile de reu-nificare ale lui Nekros s-au terminatcând trupele Alianþei i-au adunat peorcii supravieþuitori ºi i-au aruncat înlagãrele de concentrare. Înfrângereaclanului Guºa Dragonului a însemnatsfârºitul Hoardei ºi sfârºitul bãilor desânge provocate de orci.

Letargia orcilorMulte luni au trecut ºi din ce în ce maimulþi prizonieri orci au fost capturaþiºi trimiºi în lagãrele de concentrare.

Când acestea au început sã devi-nã neîncãpãtoare, Alianþa a fost ne-voitã sã construiascã altele noi pe pla-tourile sudice ale Munþilor Alterac.

Pentru a menþine ºi a aprovizionacum se cuvine lagãrele al cãror nu-mãr era în continuã creºtere, regeleTerenas a impus o nouã taxã pentrunaþiunile Alianþei. Aceastã taxã, îm-preunã cu tensiunile politice referi-toare la graniþe, aflate în continuãcreºtere, au creat neliniºte.

Se pãrea cã pactul fragil încheiatde naþiunile umane în cel mai întune-

cat cea al existenþei lor se putea rupeîn orice moment.

În mijlocul neliniºtii politice, mulþidintre pãzitorii lagãrelor au începutsã observe cã o schimbare tulburãtoa-re avea loc în rândul orcilor captivi.

Eforturile orcilor de a evada dinlagãre, ºi chiar luptele dintre aceºtia,aveau o frecvenþã din ce în ce mai re-dusã. Orcii deveneau din ce în ce mailetargici. Deºi era greu de crezut, or-cii, cunoscuþi odatã ca cea mai agre-sivã rasã de pe faþa Azeroth-ului, ºi-au pierdut complet voinþa de a lupta.

Starea letargicã i-a dezorientat peconducãtorii Alianþei ºi a continuat sãîi secãtuiascã rapid de puteri pe orci.

Unii spunea cã o boalã, care pu-tea fi contactatã doar de orci, a cau-zat aceastã letargie. Dar arhemagulAntonidas a formulat o altã ipotezã.

Studiind puþinul pe care l-a pututgãsi despre istoria orcilor, Antonidasa descoperit cã ei s-au aflat de gene-raþii sub influenþa puterilor demoni-ce. El a speculat cã orcii ar fi fostcorupþi de aceste puteri chiar înaintede prima invazie a Azeroth-ului.

Era evident faptul cã demonii aucontaminat sângele orcilor ºi, înschimb, brutele au primit o rezisten-þã, o putere ºi o agresivitate mult mã-rite într-un mod nenatural.

Antonidas a lansat o teorie potri-vit cãreia letargia comunã a orcilornu era de fapt o boalã, ci o consecin-þã a îndepãrtãrii rasei de vrãjile care îifãceau pe orci rãzboinici îngrozitori,iubitori de sânge.

Deºi simptomele erau clare, Anto-nidas nu a fost în stare sã gãseascã unleac pentru starea actualã a orcilor.Apoi, mai mulþi dintre tovarãºii sãimagi, precum ºi câþiva lideri impor-tanþi ai Alianþei, au susþinut faptulcã încercarea de a gãsi un leac pentruorci ar fi o acþiune imprudentã.

Rãmas sã se gândeascã la miste-rioasa stare a orcilor, Antonidas aajuns la concluzia cã vindecarea orci-lor va trebui sã fie una spiritualã.

Noua Hoardãªeful pãzitorilor lagãrelor de concen-trare, Aedelas Blackmoore, îi supra-veghea pe orcii captivi din închisoa-

rea-fortãreaþã Durnholde. Un orcmai special i-a trezit întotdeaunainteresul: copilul orfan pe care l-agãsit cu aproape optsprezece ani îna-inte.

Blackmoore l-a crescut pe acesttânãr ca pe un sclav favorit ºi l-a nu-mit Thrall. Blackmoore l-a învãþat peorc despre tactici, despre filosofie,dar ºi despre luptã.

Thrall a fost antrenat chiar ºi cagladiator. Tot timpul gardianul co-rupt a încercat sã îl transforme pe orcîntr-o armã.

În ciuda educaþiei aspre, tânãrulThrall a devenit un orc puternic, is-teþ, care ºtia, în inima lui, cã viaþa desclav nu era pentru el. Când a ajunsla maturitate, a aflat despre poporulsãu, orcii, pe care nu îi întâlnise nici-odatã deoarece dupã înfrângerea lor,mulþi dintre ei au fost închiºi în lagã-re de concentrare.

Se zvonea cã Ciocanul Infernu-lui, liderul orcilor, a evadat din Lord-aeron ºi acum se ascunde. Doar unsingur clan de tâlhari mai acþiona în-cã în secret, încercând sã scape ochiu-lui vigilent al Alianþei.

Thrall, plin de resurse, dar încãneexperimentat, a decis sã evadezedin fortãreaþa lui Blackmoore ºi sã îigãseascã pe cei din neamul lui. Întimpul cãlãtoriilor sale, Thrall a vizi-tat lagãrele de concentrare ºi ºi-a gã-sit rasa care, odatã puternicã, eraacum letargicã.

Negãsindu-i pe mândrii luptãtoripe care sperase sã îi descopere,Thrall a încercat sã gãseascã ultimacãpetenie neînvinsã a orcilor, GromÞipãtul Infernului.

Vânat mereu de oameni, ÞipãtulInfernului a menþinut vie dorinþa ne-muritoare de luptã a Hoardei. Ajutatnumai de propriul sãu clan al Cânte-cului Rãzboiului, ai cãrui membri îierau devotaþi, Þipãtul Infernului acontinuat sã ducã o luptã de hãrþuireîmpotriva opresiunii oamenilor. Dinnefericire, Þipãtul Infernului nu a re-uºit sã îi trezeascã niciodatã din amor-þeala lor pe orcii captivi.

Impresionabilul Thrall, inspiratde idealismul Þipãtului Infernului,ºi-a dezvoltat o puternicã empatie

ludicus

GIn

fo n

r. 15/3

- ma

rtie 2005

47

pentru Hoardã ºi tradiþia sa rãzboi-nicã.

Cãutând, adevãrul despre propriasa origine, Thrall a cãlãtorit însprenord pentru a gãsi legendarul clan alLupului de Gheaþã. Thrall a aflat cãGul'dan i-a exilat pe membrii acestuiclan în timpul primelor zile ale Pri-mului Rãzboi.

De asemenea, el a descoperit cãera fiul ºi moºtenitorul eroului orcDurotan, adevãrata cãpetenie a cla-nului Lupului de Gheaþã, care a fostasasinat în sãlbãticie cu aproape do-uãzeci de ani în urmã.

Sub tutela venerabilului ºamanDrek'Thar, Thrall a studiat vecheaculturã ºamanisticã a poporului sãu,care a fost uitatã sub conducerea luiGul'dan. Cu timpul, Thrall a devenitun ºaman puternic ºi ºi-a luat loculcare i se cuvenea de cãpetenie a exila-þilor din clanul Lupului de Gheaþã.

Primind putere chiar de la forþeleelementare ºi determinat sã îºi urme-ze destinul, Thrall a plãnuit sã elibe-reze clanurile captive ºi sã îºi vindecerasa.

În timpul cãlãtoriilor sale, Thralll-a gãsit pe Orgrim Ciocanul Infer-nului, bãtrâna cãpetenie de rãzboi,care a trãit ca un sihastru timp demulþi ani. Ciocanul Infernului, care afost prieten apropiat al tatãlui luiThrall, s-a decis sã îl urmeze pe tânã-rul vizionar orc ºi sã îl ajute sã elibe-reze clanurile captive.

Sprijinit de multe cãpetenii vete-rane, Thrall a reuºit în cele din urmãsã revitalizeze Hoarda ºi sã dea po-porului sãu o nouã identitate spiri-tualã.

Pentru a simboliza renaºterea po-porului sãu, Thrall s-a întors în for-tãreaþa lui Blackmoore din Durnholdeºi a pus capãt planurilor fostului sãustãpân, asediind lagãrele de concen-trare. Victoria a avut preþul ei: întimp eliberãrii unui lagãr, CiocanulInfernului a pierit în luptã.

Thrall a luat legendarul ciocan derãzboi ºi a îmbrãcat armura neagrã aacestuia, devenind noua cãpetenie derãzboi a Hoardei. În urmãtoarele luni,mica, dar plinã de voinþã Hoardã alui Thrall, a distrus lagãrele de con-

centrare ºi a dejucat eforturile Alian-þei de a contracara strategiile lui inte-ligente.

Încurajat de bunul prieten ºi men-tor, Grom Þipãtul Infernului, Thralla încercat sã se asigure cã poporul sãunu va mai cãdea niciodatã în sclavie.

Rãzboiul PãianjenuluiÎn timp ce Thrall îºi elibera fraþii dinLordaeron, Ner'zhul a continuat sãpunã bazele puterii sale în Northrend.

O mare citadelã a fost ridicatã pegheþarul Coroanei de Gheaþã; aceastaera populatã de legiunile în continuãcreºtere a celor ridicaþi dintre morþi.

În timp ce Regele Lich îºi extin-dea influenþa asupra pãmânturilor,un imperiu al umbrei s-a împotrivitputerii sale.

Vechiul regat subteran Azjol-Ne-rub, care a fost fondat de o rasã sinis-trã de pãienjeni umanoizi, ºi-a trimiselita de gãrzi rãzboinice pentru a ata-ca gheþarul Coroana de Gheaþã ºi sãopreascã dorinþa de dominare a ne-bunului Rege Lich.

Mai mult din cauza frustrãrii,Ner'zhul a aflat cã maleficii nerubie-ni erau imuni nu numai la boala mor-þii, dar ºi la dominarea prin telepatie.

Lorzii pãianjeni nerubieni coman-dau forþe vaste ºi aveau o reþea sub-teranã care se întindea sub aproape ju-mãtate din suprafaþa Northrend-ului.

Tacticile de hãrþuire asupra fortã-reþelor conduse de Regele Lich au îm-piedicat de fiecare datã eforturileacestuia de a-i elimina.

Pânã la urmã rãzboiul a fost câº-tigat de Ner'zhul prin uzurã. Cu aju-torul siniºtrilor lorzi ai groazei ºi arãzboinicilor nenumãraþi ridicaþi din-tre morþi, Regele Lich a invadat Az-jol-Nerub-ul ºi a dãrâmat templelesubterane care au cãzut peste lorziipãianjeni, nimicindu-i.

Deºi nerubienii erau imuni la boa-la provocatã de Ner'zhul, puterile ne-cromantice ale acestuia îi permiteausã ridice dintre morþi cadavrele rãz-boinicilor pãianjeni ºi sã îi supunãvoinþei sale.

Ner'zhul a adaptat stilul arhitec-tural specific nerubienilor pentru a-ºiconstrui fortãreþele ºi clãdirile.

Rãmas sã îºi conducã regatul fãrãa i se opune nici o rezistenþã, RegeleLich a început sã se pregãteascã pen-tru adevãrata sa misiune în lume.

Extinzându-ºi vasta conºtiinþãpânã în þinuturile oamenilor, RegeleLich a chemat toate sufletele întune-cate dispuse sã asculte.

Kel'Thuzad ºi apariþiaNãpasteiExistau o mânã de indivizi puternici,rãspândiþi peste tot în lume, care auauzit despre supunerea mentalã pe ca-re o practica Regele Lich în North-rend. Cel mai important dintre ei eraKel'Thuzad, arhemagul din Dalaran,care era unul dintre membrii KirinTor-ului, consiliul care conducea Da-laranul. Datoritã insistenþei lui de astudia artele interzise ale necroman-þiei, el a fost considerat un rãtãcitorani de-a rândul.

Dorind sã înveþe tot ce putea des-pre lumea magiei ºi despre minunileîntunecate, el a fost frustrat de con-ceptele demodate ºi lipsite de imagi-naþie ale celor de o vârstã cu el.

Când a auzit chemãrile venite dinNorthrend, arhemagul ºi-a folositvoinþa considerabilã pentru a stabilicomunicarea cu vocea misterioasã.

Convins cã Kirin Tor-ul nu ar fifost de acord ca el sã studieze arteleîntunecate, el s-a hotãrât sã înveþe totceea ce putea de la puternicul RegeLich. Lãsându-ºi în urmã averea ºiprestigiul politic pe care le dobân-dise, Kel'Thuzad a abandonat cãileKirin Tor-ului ºi a pãrãsit Dalaranulpentru totdeauna.

Îndemnat de vocea insistentã aRegelui Lich, el ºi-a vândut proprie-tãþile ºi ºi-a înstrãinat averea. Cãlã-torind de unul singur multe leghe pepãmânt ºi pe mare, a ajuns în sfârºitpe þãrmurile îngheþate ale North-rend-ului.

Intenþionând sã ajungã la Coroa-na de Gheaþã ºi sã îºi ofere sprijinulpentru Regele Lich, arhemagul a tre-cut prin devastatele ruine ale Azjol-Nerub-ului care fusese distrus de rãz-boi. Kel'Thuzad a vãzut de aproapeferocitatea ºi amploarea puterii luiNer'zhul.

GIn

fo n

r. 1

5/3

- m

art

ie 2

005

48

ludic

us

El a început sã-ºi dea seama cãalianþa cu misteriosul Rege Lich arputea fi atât înþeleaptã, cât ºi rodnicã.

Dupã multe luni în care a cãlãtoritprin întinsele ºi asprele þinuturi arcti-ce, Kel'Thuzad a ajuns în sfârºit lagheþarul întunecat Coroana de Ghea-þã. El s-a apropiat cu îndrãznealã decitadela întunecatã a lui Ner'zhul ºi afost ºocat cã cei ridicaþi dintre morþil-au lãsat sã treacã fãrã nici o proble-mã, ca ºi cum ar fi fost aºteptat.

Kel'Thuzad a coborând adânc înpãmântul rece ºi ºi-a gãsit singur dru-mul în jos, spre mijlocul gheþarului.Acolo, în caverna nesfârºitã de ghea-þã ºi umbre, s-a înfãþiºat în faþa Tro-nului Îngheþat ºi ºi-a oferit sufletulîntunecatului lord al morþilor.

Regele Lich era mulþumit de ulti-mul sãu recrut. El i-a promis luiKel'Thuzad nemurirea ºi o putereimensã în schimbul loialitãþii ºi obe-dienþei.

Nerãbdãtor sã obþinã cunoºtinþe-le întunecate ºi puterea, Kel'Thuzada acceptat prima sa mare misiune: sãmeargã în lumea oamenilor ºi sã pu-nã bazele unei noi relegii în care Re-gele Lich va fi venerat ca un zeu.

Pentru a-l ajuta pe arhemag sã îºiîndeplineascã misiunea, Ner'zhul alãsat intactã umanitatea lui Kel'Thu-zad. Vrãjitorul bãtrân, dar carisma-tic, a fost însãrcinat sã îºi foloseascãputerile de creare a iluziilor ºi deconvingere pentru a alina masele asu-prite ºi lipsite de drepturi din Lord-aeron ºi a le duce într-o stare de în-credere ºi credinþã.

Apoi, dupã ce le va atrage atenþia,le va oferi o nouã viziune despre cear putea deveni societatea ºi o nouãfigurã pe care sã o numeascã rege.

Kel'Thuzad s-a reîntors deghizatîn Lordaeron ºi, timp de trei ani, ºi-afolosit averea ºi inteligenþa pentru aaduna o frãþie clandestinã de bãrbaþiºi femei care gândeau la fel.

Frãþia, pe care a numit-o Cultulcelor Blestemaþi, promitea acoliþilorsãi egalitate socialã ºi viaþã eternã înAzeroth, în schimbul serviciului ºiobedienþei faþã de Ner'zhul.

Cu trecerea lunilor, Kel'Thuzada descoperit, printre obosiþii ºi su-

prasolicitaþii muncitori din Lordae-ron, mulþi voluntari nerãbdãtori dor-nici sã se alãture cultului.

Pentru Kel'Thuzad a fost surprin-zãtor cât de uºor a fost sã îºi atingãacest þel: mai precis, sã transfere cre-dinþa cetãþenilor în Lumina Sfântã încredinþa în umbra întunecatã a luiNer'zhul.

Pe mãsurã ce Cultul celor Bleste-maþi ºi-a mãrit influenþa ºi numãrulmembrilor, Kel'Thuzad s-a asiguratcã îºi ascunde acþiunile de autoritãþiledin Lordaeron.

Dupã succesul lui Kel'Thuzaddin Lordaeron, Regele Lich a începutpregãtirea asaltului asupra civilizaþieiumane. Dupã ce a depozitat energiilecare generau boala în mai multe arte-facte portabile numite cazane ale bo-lii, Ner'zhul i-a ordonat lui Kel'Thu-zad sã le transporte în Lordaeron,unde acestea aveau sã fie ascunse îndiferite sate aflate sub influenþa Cul-tului celor Blestemaþi. Cazanele, pro-tejate de membrii loiali ai cultului,vor funcþiona ca adevãrate genera-toare ale bolii, aducând moartea pes-te þinuturile agricole ºi peste oraºeledin nordul Lordaeronului.

Planul Regelui Lich a funcþionatperfect. Multe sate nordice din Lord-aeron au fost contaminate aproapeimediat. La fel ca în Northrend, cetã-þenii afectaþi au murit ºi s-au ridicatdintre morþi ca sclavi ai Regelui Lich.

Membrii Consiliului celor Bleste-maþi erau nerãbdãtori sã moarã ºi sãfie ridicaþi dintre morþi pentru a-lservi pe lordul întunecat. Ei exultaugândindu-se cã astfel vor deveninemuritori.

Pe mãsurã ce boala se extindea,tot mai mulþi zombii au apãrut în þi-nuturile din nord. Kel'Thuzad a pri-vit armata în continuã creºtere a Re-gelui Lich ºi a numit-o Nãpasta.Armata avea sã porneascã în curândspre porþile Lordaeronului ºi avea sãelimine umanitatea de pe faþa lumii.

Fãrâmiþarea AlianþeiFãrã sã bãnuiascã faptul cã în þinutu-rile lor se formau culte ale morþii,liderii Alianþei au început sã se certepe seama teritoriilor stãpânite ºi da-

toritã influenþei politice în continuãscãdere.

Regele Terenas al Lordaeronuluia început sã creadã cã pactul fragilpus la punct în vremurile de restriºtenu avea sã mai reziste mult. Terenasi-a convins pe liderii Alianþei sã îm-prumute bani ºi muncitori pentrureconstruirea regatului sudic Storm-wind, care fusese distrus în timpulocupaþiei orcilor în Azeroth.

Taxele mai mari care au urmat,împreunã cu cheltuielile mari nece-sare pentru pãstrarea ºi buna funcþio-nare a lagãrelor în care erau þinuþiorcii, i-au fãcut pe mulþi lideri, maiales pe Genn Greymane din Gilneas,sã creadã cã ar fi mai bine ca regatelelor sã se separe de Alianþã.

Lucrurile aveau sã se înrãutãþeas-cã atunci când elfii înalþi din Luna deArgint au anunþat brusc faptul cã nuse vor mai supune Alianþei, susþinândcã, sub conducerea acestora, pãdurilelor au fost arse în timpul Celui de-alDoilea Rãzboi.

Terenas ºi-a þinut în frâu senti-mentele ºi le-a reamintit în liniºte el-filor cã nu ar mai fi rãmas nimic dinQuel'Thalas dacã nu ar fi fost apãratde sutele de oameni care ºi-au dat via-þa acolo.

Cu toate acestea, elfii s-au hotã-rât cu încãpãþânare sã îºi urmeze pro-priul drum. Cu puþin înaintea plecã-rii elfilor, Gilneas ºi Stromgarde audecis sã pãrãseascã Alianþa.

Deºi Alianþa se destrãma, regeleTerenas avea în continuare aliaþi pecare se putea baza. Atât amiralulProudmoore din Kul Tiras, cât ºi tâ-nãrul rege Varian Wrynn din Aze-roth, au rãmas loiali Alianþei.

Mai mult, vrãjitorii din KirinTor, conduºi de arhemagul Antoni-das, au reafirmat susþinerea Dalara-nului pentru conducãtorul Terenas.

Probabil cã cea mai îmbucurã-toare era susþinerea acordatã de pu-ternicul rege dwarf Magni Barbã deBronz, care a jurat cã dwarfii din For-ja de Fier vor avea pentru totdeaunao datorie de onoare faþã de Alianþãpentru eliberarea Khaz Modan-uluide sub controlul Hoardei.

(va urma)

ludicus

GIn

fo n

r. 15/4

- ap

rilie 2

005

45

Povestea unei lumi... (5)

Istoria WARCRAFTCarmen Scorþaru, Ion Scorþaru

Povestea acestei lumi se opreºte deocamdatã aici... Probabil ea va continua pemãsurã ce vor apãrea noi jocuri a cãror acþiune se desfãºoarã în acest univers.În acest episod sunt prezentate evenimentele care încep odatã cu WarCraft III ºise încheie înainte de începerea acþiunii din World of WarCraft.

Nãpasta în Lordaeron(WarCraft III: Reign of Chaos)

Dupã multe luni de pregãtire Kel'Thu-zad ºi Cultul celor Blestemaþi au datprima loviturã aruncând boala morþiiasupra Lordaeronului.

Uther ºi paladinii sãi au investi-gat regiunile infestate în speranþa dea gãsi o modalitate de a opri rãspân-direa bolii.

În ciuda eforturilor lor, boala acontinuat sã se rãspândeascã, ame-ninþând sã distrugã Alianþa.

În timp ce cei ridicaþi dintre morþicutreierau Lordaeronul, Prinþul Ar-thas, unicul fiu al lui Terenas, a înce-put lupta cu Nãpasta.

Arthas a reuºit sã îl ucidã peKel'Thuzad, dar numãrul celor ridi-caþi dintre morþi creºtea cu fiecaresoldat care cãdea apãrându-ºi pãmân-tul.

Frustrat de inamicul care pãreade neoprit, Arthas a întreprinsacþiuni extreme pentru a-l învinge.Pânã la urmã, camarazii sãi l-auavertizat cã îºi pierde umanitatea.

Frica ºi încãpãþânarea lui Arthass-au dovedit a fi cauzele transformã-rii sale.

El a urmãrit sursa bolii pânã înNorthrend, intenþionând sã punã ca-pãt ameninþãrii pentru totdeauna.

Din nefericire, el a cãzut pradã pu-terii uriaºe a Regelui Lich. Crezând cãîºi va salva poporul el a cãutat ºi a gã-

sit pânã la urmã spada blestematãFrostmourne.

Deºi sabia i-a dat, într-adevãr, pu-teri incredibile, ea i-a furat ºi sufletulºi l-a transformat în unul dintre ceimai puternici cavaleri ai morþii con-trolaþi de Regele Lich.

Cu sufletul pierdut ºi mintea sfã-râmatã, Arthas a condus Nãpasta îm-potriva propriului sãu regat.

În cele din urmã Arthas ºi-a ucispropriul tatã, pe regele Terenas, ºi azdrobit Lordaeronul sub cãlcâiul defier al Regelui Lich.

Fântãna Soarelui -Cãderea Quel'Thalas-uluiDeºi i-a învins pe toþi cei pe care acumîi considera duºmani, Arthas era încãbântuit de stafia lui Kel'Thuzad.

Stafia i-a spus lui Arthas cã tre-buie sã fie readusã la viaþã pentru apune în aplicare faza urmãtoare a pla-nului Regelui Lich.

Pentru a-l învia, Arthas trebuia sãducã rãmãºiþele lui Kel'Thuzad la mis-tica Fântânã a Soarelui, ascunsã înQuel'Thalas, eternul imperiu al elfi-lor înalþi.

Arthas ºi Nãpasta sa au invadatQuel'Thalas-ul ºi au asediat liniile deapãrare ale elfilor.

Sylvanas Cea care Fuge în Vânt,generalul ranger al Lunii de Argint s-aluptat cu vitejie, dar, în cele din ur-mã, Arthas a lichidat armata elfilor

înalþi ºi a ajuns lângã Fântâna Soare-lui.

El a ridicat dintre morþi chiar ºitrupul învinsei Sylvanas, care a deve-nit o sperietoare blestematã sã fie ne-muritoare ºi în serviciul cuceritoruluiQuel'Thalas-ului.

În cele din urmã Arthas a scufun-dat rãmãºiþele lui Kel'Thuzad în ape-le sfinte ale Fântânii Soarelui. Deºiputernicele ape ale Eternitãþii au fostîntinate de acest act, Kel'Thuzad arevenit la viaþã sub forma unui vrãji-tor lich.

Reînviat sub forma unei fiinþemult mai puternice, Kel'Thuzad a ex-plicat faza urmãtoare a planului Re-gelui Lich.

Când Arthas ºi armata sa a morþiis-au îndreptat spre sud, nu a mai rã-mas nici un elf în viaþã în Quel'Tha-las. Patria glorioasã a elfilor înalþi,care rezistase timp de peste nouã miide ani, nu mai era.

Întoarcerea lui Archi-monde ºi zborul spreKalimdorDe îndatã ce Kel'Thuzad a fost dinnou întreg, Arthas a condus Nãpastala sud de Dalaran. Acolo lich-ul ur-ma sã obþinã cartea de vrãji a lui Me-divh pe care sã o foloseascã pentru a-lreaduce pe Archimonde în lume.

Din acel moment, Archimondeînsuºi ar fi început invazia finalã a Le-

GIn

fo n

r. 1

5/4

- a

pri

lie 2

005

46

ludic

us

giunii. Nici chiar vrãjitorii din KirinTor n-au putut opri forþele lui Ar-thas ºi acesta a furat cartea de vrãji alui Medivh. Curând, Kel'Thuzadavea tot ceea ce era nevoie pentru arealiza vraja.

Dupã zece mii de ani, puterniculdemon Archimonde ºi oastea sa aunãvãlit încã o datã în lumea Azeroth-ului. Totuºi, Dalaranul nu era desti-naþia lor finalã.

Urmând ordine date de Kel'Thu-zad însuºi, Archimonde ºi demoniisãi au urmat Nãpasta spre Kalimdorcu scopul de a distruge Arborele Vie-þii, Nordrassil.

În mijlocul acestui haos un singu-ratic ºi misterios profet a apãrut pen-tru a îndruma rasele muritoare.

Acest profet s-a dovedit a fi Me-divh, ultimul Gardian, reîntors închip miraculos de Dincolo pentru ase mântui de propriile pãcate din tre-cut.

Medivh a informat Hoarda ºiAlianþa de pericolele ce le stau în faþãºi le-a îndemnat sã se alieze.

Datoritã urii reciproce care duradeja de generaþii, orcii ºi oamenii nuau vrut sã audã de aºa ceva.

Medivh a trebuit sã se ocupe defiecare rasã separat, folosind diverseprofeþii ºi trucuri pentru a le cãlãuzispre legendarul þinut Kalimdor.

Orcii ºi oamenii s-au întâlnit încurând cu de mult ascunsa civilizaþieKaldorei.

Orcii conduºi de Thrall au sufe-rit o serie de eºecuri în trecerea lorprin þinuturile sterpe din Kalimdor.

Deºi s-au împrietenit cu CairneCopitã de Sânge ºi puternicii sãi rãz-boinici taurini, mulþi orci au începutsã cedeze în faþa demonicei sete desânge care îi afecta de ani de zile.

Cel mai important locotenent allui Thrall, Grom Þipãtul Infernului,a trãdat pânã la urmã Hoarda, cedândîn faþa instinctelor.

În timp ce Þipãtul Infernului ºiloialii sãi rãzboinici din Clanul Cân-tecului Rãzboiului treceau prin pãdu-rile din Ashenvale, ei s-au ciocnit deSantinelele elfilor nopþii.

Fiind sigur cã orcii s-au reîntorsla cãile lor rãzboinice, semizeul Ce-

narius a venit pentru a-i respinge peorci.

Totuºi Þipãtul Infernului ºi orciisãi, au dominat lupta datoritã uneimânii ºi furii supranaturale ºi au re-uºit sã îl ucidã pe Cenarius ºi sã dis-trugã o parte din vechile þinuturi îm-pãdurite.

În cele din urmã Þipãtul Infernu-lui ºi-a recâºtigat onoarea, ajutându-lpe Thrall sã îl învingã pe Mannoroth,lordul demon care îi blestemase peorci, umplându-le sângele de urã ºifurie.

Prin moartea lui Mannoroth,blestemul care îi afecta pe orci a fostîn sfârºit curmat.

În timp ce Medivh încerca sã îiconvingã pe orci ºi pe oameni de ne-cesitatea unei alianþe, elfii se luptaucu Legiunea folososind propriile mij-loace secrete.

Tyrande ªoapta Vântului, nemu-ritoarea Înaltã Preoteasã a Santinele-lor elfilor nopþii, s-a luptat cu dispe-rare pentru a împiedica invadarea pã-durilor din Ashenvale.

Tyrande ºi-a dat seama cã are ne-voie de ajutor ºi a pornit sã îi trezeas-cã pe druizii elfilor nopþii din som-nul lor de mii de ani.

Chemându-ºi vechea dragoste,Malfurion Furia Furtunii, Tyrande areuºit sã îºi îmbunãtãþeascã defensivaºi sã respingã Legiunea.

Cu ajutorul lui Malfurion, naturaînsãºi s-a ridicat împotriva Legiuniiºi Nãspastei.

În timp ce cãuta druizii adormiþi,Malfurion a gãsit vechea închisoareîn care îºi înlânþuise fratele, Illidan.

Convinsã cã acesta îl va ajuta înlupta împotriva Legiunii, Tyrande l-aeliberat.

Deºi Illidan i-a ajutat pentru untimp, pânã la urmã i-a pãrãsit pentrua-ºi urma propriile interese.

Elfii nopþii s-au înviorat ºi au lup-tat cu dârzenie ºi hotãrâre împotrivaLegiunii Arzãtoare.

Legiunea nu a renunþat niciodatãla ideea de a ajunge la Fântâna Eter-nitãþii, sursa puterii Arborelui Vieþiiºi inima regatului elfilor nopþii.

Dacã planul lor de asalt asupraArborelui s-ar încheia cu succes, de-

monii ar reuºi sã sfãrâme lumea înbucãþele.

Bãtãlia de la MunteleHyjalSub cãlãuzirea lui Medivh, Thrall ºiJaina Proudmoore, conducãtoarea for-þelor oamenilor din Kalimdor, ºi-audat seama cã trebuie sã lase de o par-te neînþelegerile.

De asemenea, elfii nopþii conduºide Malfurion ºi Tyrande au cãzut deacord cã trebuie sã se alãture acesteialianþe pentru a spera sã apere Arbo-rele Vieþii.

Având un scop comun, rasele dinAzeroth au lucrat împreunã pentru afortifica la maximum energiile Arbo-relui Vieþii.

Întãrit chiar de forþa lumii Mal-furion a reuºit sã dezlãnþuie furia pri-marã a lui Nordrassil, distrugându-lcomplet pe Archimonde ºi îndepãr-tând legãtura dintre Legiune ºi Fân-tâna Eternitãþii.

Bãtãlia finala a zguduit din teme-lii continentul Kalimdor. Neputândsã absoarbã putere din Fântânã, Le-giunea Arzãtoare a fost zdrobitã deputerea combinatã a armatelor muri-torilor.

Ascensiunea trãdãtorului(WarCraft III: The Frozen Throne)

În timpul invaziei pãdurii Ashenvalede cãtre Legiune, Illidan a fost elibe-rat din închisoarea sa, dupã zece miide ani de captivitate.

Deºi a cãutat sã îºi mulþumeascãcamarazii, curând a revenit la firea saadevãratã ºi a consumat energiile unuiputernic artefact magic, cunoscut subnumele de Craniul lui Gul'dan. Ast-fel a primit însuºiri demonice ºi oputere magnificã.

De asemenea, a acumulat cevadin vechile amintiri ale lui Gul'dan,în special cele despre Mormântul luiSargeras, insula închisoare despre ca-re se zvonea cã pãstreazã rãmãºiþeleTitanului Întunecat Sargeras.

Înzestrat cu putere ºi liber dinnou sã colinde lumea, Illidan a por-nit sã îºi gãseascã propriul loc în ma-rea schemã a lucrurilor. Totuºi, Kil'ja-eden s-a confruntat cu Illidan ºi i-a

ludicus

GIn

fo n

r. 15/4

- ap

rilie 2

005

47

fãcut o ofertã pe care nu o putea re-fuza.

Kil'jaeden era supãrat datoritãînfrângerii lui Archimonde la Mun-tele Hyjal, dar el avea griji mai maridecât rãzbunarea.

Simþind cã creaþia sa, Regele Lich,devenea tot mai puternic pentru a maiputea fi controlat, Kil'jaeden i-a or-donat lui Illidan sã îl distrugã peNer'zhul ºi sã punã capãt o datã pen-tru totdeauna Nãpastei.

În schimb Illidan va primi o ne-spusã putere ºi un loc adevãrat prin-tre lorzii rãmaºi ai Legiunii Arzãtoa-re.

Illidan a fost de acord ºi imediata pornit sã distrugã Tronul Îngheþat,înveliºul din cristale de gheaþã în carelocuia spiritul Regelui Lich.

Illidan ºtia cã are nevoie de unartefact puternic pentru a distrugeTronul Îngheþat.

Folosind cunoºtinþele obþinutedin memoria lui Gul'dan, Illidan adecis sã caute Mormântul lui Sarge-ras ºi sã obþinã rãmãºiþele TitanuluiÎntunecat.

El a invocat niºte datorii vechiale Aristocraþilor ºi a ademenit vi-clenele naga din întunecatele lor lo-caºuri submarine.

Conduse de vicleana vrãjitoareLady Vashj, naga l-au ajutat pe Illi-dan sã ajungã pe Insulele Sfãrâmate,unde se zvonea cã se aflã Mormântullui Sargeras.

În timp ce Illidan a pornit împre-unã cu naga, Pãzitoarea Maiev Cân-tecul Umbrei a început sã îl vâneze.

Maiev fusese temnicerul lui Illi-dan timp de zece mii de ani ºi savuraperspectiva recapturãrii acestuia.

Totuºi el le-a pãcãlit pe Maiev ºipe Supraveghetoarele sale ºi a reuºitsã ajungã la Ochiul lui Sargeras înciuda eforturilor acestora.

Cu puternicul Ochi în posesia sa,Illidan a cãlãtorit spre fostul oraº alvrãjitorilor, Dalaran. Primind puterede la liniile magice de putere ale cetã-þii, Illidan a folosit Ochiul pentru alansa o vrajã distrugãtoare împotrivacitadelei Regelui Lich din Coroanade Gheaþã, aflatã în îndepãrtatulNorthrend.

Atacul lui Illidan a sfãrâmat de-fensiva Regelui Lich ºi a zdruncinatdin temelii lumea.

În ultimul moment, vraja distruc-tivã a lui Illidan a fost opritã cândfratele sãu Malfurion ºi Preoteasa Ty-rande au ajuns sã o ajute pe Maiev.

ªtiind cã lui Kil'jaeden nu i-ar fiplãcut eºecul distrugerii Tronului În-gheþat, Illidan a fugit în dimensiuneastearpã numitã acum Tãrâmul dinAfarã, ultimele rãmãºiþe ale Draeno-rului, lumea natalã a orcilor.

Acolo el a plãnuit sã evite mânialui Kil'jaeden ºi sã se gândeascã ce vaface în continuare.

Dupã ce au reuºit sã îl opreascãpe Illidan, Malfurion ºi Tyrande s-aureîntors acasã în pãdurea Ashenvalepentru a veghea asupra propriuluipopor.

Totuºi, Maiev nu a renunþat atâtde uºor ºi l-a urmãrit pe Illidan în Tã-râmul din Afarã, hotãrâtã sã îl aducãîn faþa justiþiei.

Ridicarea elfilor sângeluiÎn acest timp Nãpasta transformaseprofund Lordaeronul ºi Quel'Tha-las-ul în toxicele Pãmânturi Nãpãstu-ite. Rãmãseserã numai câteva grupuride rezistenþe ale Alianþei.

Un astfel de grup, format în prin-cipal din elfi înalþi, era condus de ur-maºul dinastiei Celui care Pãºeste subSoare, Prinþul Kael'Thas.

Kael, el însuºi un vrãjitor desãvâr-ºit, devenea îngrijorat de eºecurileAlianþei.

Elfii înalþi, îndureraþi de pierde-rea pãmânturilor lor, au decis sã senumeascã începând de atunci elfi aisângelui, în onoarea poporului lorcãzut.

În timp ce ei acþionau pentru a þi-ne în frâu Nãpasta, ei sufereau multdeoarece erau rupþi de Fântâna Soa-relui, care era sursa lor de putere.

Disperat sã gãseascã o soluþiepentru dependenþa de magie a popo-rului sãu, Kael a fãcut incredibilul: aacceptat moºtenirea Aristocratã a po-porului sãu ºi s-a alãturat lui Illidanºi forþelor naga în speranþa de a gãsio nouã sursã de putere magicã dincare sã se hrãneascã.

Conducãtorii rãmaºi ai Alianþeii-au considerat trãdãtori pe elfii înalþiºi i-au repudiat.

Neavând încotro, Kael ºi elfii sân-gelui au urmat-o pe Lady Vashj înTãrâmul din Afarã pentru a ajuta laluptele cu Maiev, care îl recapturasepe Illidan.

Forþele combinate ale elfilor sân-gelui ºi ale armatelor naga, au reuºitsã o învingã pe Maiev ºi sã îl elibere-ze pe Illidan.

Stabilit în Tãrâmul din Afarã, Il-lidan ºi-a strâns forþele pentru o no-uã loviturã împotriva Regelui Lich ºia fortãreþei Coroana de Gheaþã.

Rãzboiul civil dinPãmânturlle NãpãstuiteNer'zhul, Regele Lich, ºtia cã nu aveatimp. Închis în Tronul Îngheþat, el setemea cã Kil'jaeden îºi va trimite agen-þii pentru a-l distruge.

Daunele cauzate de vraja lui Il-lidan, zguduiserã Tronul Îngheþat;astfel, Regele Lich pierdea din pute-rile sale în fiecare zi.

În disperare, dorind sã se salveze,el l-a chemat de partea sa pe cel maiputernic servitor muritor, cavalerulmorþii Prinþul Arthas.

Deºi puterile sale erau micºoratedatoritã slãbiciunii Regelui Lich, Ar-thas fusese implicat într-un rãzboicivil în Lordaeron.

Jumãtate din forþele disponibileale celor ridicaþi dintre morþi, condu-se de Sylvanas Cea care Fuge înVânt, au încercat sã preia controlulasupra imperiului celor ridicaþidintre morþi.

Arthas, chemat de Regele Lich, afost nevoit sã lase Nãpasta în mâinilelocotenentului sãu Kel'Thuzad, întimp ce rãzboiul se extindea pestePãmânturile Nãpãstuite.

Pânã la urmã, Sylvanas ºi rebeliisãi ridicaþi dintre morþi, cunoscuþisub numele de Pãrãsiþii, au reuºit sãocupe ruinata capitalã a Lordaeronu-lui.

Construindu-ºi propriul bastionîntre ruinele cetãþii, Pãrãsiþii au juratsã învingã Nãpasta ºi sã îi oblige peKel'Thuzad ºi pe supuºii lui sã pãrã-seascã þinutul.

GIn

fo n

r. 1

5/4

- a

pri

lie 2

005

48

ludic

us

Slãbit, dar hotãrât sã îºi salvezestãpânul, Arthas a ajuns în North-rend doar pentru a gãsi forþele nagaconduse de Illidan ºi elfii sângeluicare îl aºteptau.

El ºi aliaþii sãi nerubieni s-au în-trecut cu forþele lui Illidan pentru aajunge la Coroana de Gheaþã ºi aapãra Tronul Îngheþat.

Regele Lich triumfãtorDeºi era foarte slãbit, Arthas a reuºitsã îl pãcãleascã pe Illidan ºi sã ajungãprimul la Tronul Îngheþat.

Folosind spada Frostmourne, Ar-thas a zdrobit închisoarea de gheaþã aRegelui Lich ºi a eliberat coiful ma-gic ºi platoºa lui Ner'zhul.

Arthas ºi-a pus pe cap coiful careavea o putere inimaginabilã ºi a deve-nit noul Rege Lich.

Spiritele lui Ner'zhul ºi Arthas s-au unit ºi au devenit o singurã fiinþãputernicã, aºa cum dorise dintotdea-una Ner'zhul.

Illidan ºi trupele sale au fost for-þate sã se înapoieze în Tãrâmul dinAfarã, în dizgraþie, în timp ce Arthasa devenit una dintre cele mai puter-nice entitãþi pe care lumea le-a cu-noscut vreodatã.

Acum Arthas, noul ºi nemurito-rul Rege Lich, locuieºte în North-rend; se zvoneºte cã reconstruieºtecitadela Coroana de Gheaþã.

Locotenentul sãu de încredere,Ner'zhuli, comandã Nãpasta în Pã-mânturile Nãpãstuite.

Sylvanas ºi Pãrãsiþii ei deþin doarPorþile din Tirisfal, o micã porþiune aimperiului sfâºiat de rãzboi.

Vechile vrajbe - colo-nizarea KalimdoruluiDeºi victoria a fost a lor, rasele mu-ritoare s-au regãsit într-o lume zdrun-cinatã de rãzboi.

Nãpasta ºi Legiunea Arzãtoareaproape au distrus civilizaþiile dinLordaeron ºi aproape îºi îndeplinise-rã scopul în Kalimdor.

Existau pãduri de vindecat, rãz-bunãri de îngropat, pãmânturi de co-lonizat.

Rãzboiul rãnise adânc fiecare ra-sã, dar ele se aliaserã încercând unnou început, iniþiat printr-un foartedificil armistiþiu între Alianþã ºi Hoar-dã.

Thrall ºi-a condus orcii spre Ka-limdor, unde ºi-au fondat o nouã pa-trie cu ajutorul fraþilor taurini caredeveniserã prieteni cu orcii.

Numindu-ºi noul þinut Durotar,în cinstea tatãlui ucis al lui Thrall,orcii au început sã îºi reconstruiascãsocietatea, care fusese cândva glo-rioasã.

Acum când blestemul demonicera înlãturat, Hoarda s-a schimbatdintr-o adunãturã de rãzboinici într-ocoaliþie liberã, dedicatã mai mult su-pravieþuirii ºi prosperitãþii decât cuce-ririi.

Ajutaþi de nobilii taurini ºi de vi-clenii troli din tribul Suliþa Întuneca-tã, Thrall ºi orcii sãi aºteptau cu ne-rãbdare o nouã erã de pace în þinutullor.

Forþele rãmase ale Alianþei, con-duse de Jaina Proudmoore s-au sta-bilit în sudul Kalimdorului.

Pe coasta de est a Mlaºtinii Scãl-date de Praf, au construit puterniculport Theramore.

Acolo, oamenii ºi aliaþii lor dwarfiau muncit pentru a supravieþui într-un þinut care avea sã le fie întotdeaunaostil.

Deºi apãrãtorii oraºelor Durotarºi Theramore au încercat sã pãstrezeun armistiþiu, fragila pace colonialãnu avea cum sã dureze prea multtimp.

Pacea dintre orci ºi oameni a fostzduncinatã de sosirea unei flote ma-sive a Alianþei în Kalimdor.

Puternica flotã, sub comanda Ma-relui Amiral Daelin Proudmoore, tatãlJainei, pãrãsise Lordaeronul înainte caArthas sã distrugã regatul.

Navigând multe ºi istovitoare luni,amiralul Proudmoore, cãuta orice su-pravieþuitori din Alianþã pe care îiputea gãsi.

Armata lui Proudmoore a consti-tuit o serioasã ameninþare pentru sta-bilitatea legiunii.

Renumit erou al Celui de-al Doi-lea Rãzboi, tatãl Jainei era un duºmande neclintit al Hoardei ºi era hotãrâtsã distrugã Durotarul înainte ca orciisã poatã câºtiga teren în þinut.

Marele Amiral a forþat-o pe Jainasã ia o decizie teribilã: sã îl ajute înlupta împotriva orcilor ºi sã îºi trãde-ze noii aliaþi, sau sã lupte împotrivapropriului ei tatã pentru a menþinepacea pe care, în cele din urmã, Alian-þa ºi Hoarda o realizaserã.

Dupã mult zbucium sufletesc, încele din urmã Jaina a ales sã îl ajutepe Thrall sã îl învingã pe nebunul eitatã.

Din nefericire, Amiralul Proud-moore a murit în luptã înainte ca Ja-ina sã se poatã împãca cu el sau sã îidovedeascã faptul cã orcii nu maierau monºtri însetaþi de sânge.

Pentru a-i recompensa loialitatea,orcii au permis forþelor Jainei sã seîntoarcã în siguranþã în Theramore.

(va urma... cândva)

EExxEExx iissttãã 1100 ccaatteeggoorriiii ddee ooaammeennii:: cceeii ccaarree îînnþþeelleegg ssiisstteemmuulliissttãã 1100 ccaatteeggoorriiii ddee ooaammeennii:: cceeii ccaarree îînnþþeelleegg ssiisstteemmuull

ddee nnuummeerraaþþiiee bbiinnaarr ººii cceeii ccaarree nnuu îîll îînnþþeelleegg..ddee nnuummeerraaþþiiee bbiinnaarr ººii cceeii ccaarree nnuu îîll îînnþþeelleegg..

AAAAxxxxiiiioooommmmãããã