ROMÂNIA MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice

- A.N.R.S.C. -

T R A N S P U N E R E A

LEGISLAŢIEI UNIUNII EUROPENE

ÎN

LEGISLAŢIA ROMÂNEASCĂ

ÎN DOMENIUL SALUBRIZĂRII ŞI AL GESTIONĂRII DEŞEURILOR

- vol. II -

Bucureşti 2012

2

CULEGERE DE ACTE NORMATIVE realizată de

- A.N.R.S.C. -

3

I N F O R M A T I V - CUPRINS VOLUM I -

INFORMATIV – Tabel - cadrul legislativ în sfera managementului deşeurilor: „Transpunerea legislaţiei europene în legislaţia românească din domeniul deşeurilor şi al gestionării acestora” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1. DIRECTIVA CONSILIULUI din 15 iulie 1975 privind deşeurile (75/442/CEE) modificată de mai multe ori în mod semnificativ de: Directiva 91/156/CEE, Decizia 1996/350/CEE şi Regulamentul (CE) nr. 1882/2003

2. DIRECTIVA 2006/12/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI din 5 aprilie 2006 privind deşeurile

3. DIRECTIVA 2008/98/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive

4. DIRECTIVA 91/689/CEE A CONSILIULUI din 12 decembrie 1991 privind deşeurile periculoase care înlocuieşte Directiva 78/319/CEE privind deşeurile toxice şi periculoase, modificată prin Directiva Consiliului 94/31/CE

ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 78/2000 din 16 iunie 2000 privind regimul deşeurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

LEGEA nr. 426 din 18 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 61 din 6 septembrie 2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

LEGEA nr. 27 din 15 ianuarie 2007 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 61/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

HOTĂRÂREA nr. 856 din 16 august 2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase . . . . . . . . . . .

HOTĂRÂREA nr. 1.470 din 9 septembrie 2004 privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor şi a Planului naţional de gestionare a deşeurilor . . . .

HOTĂRÂREA nr. 358 din 11 aprilie 2007 pentru modificarea anexei nr. 2 "Planul naţional de gestionare a deşeurilor" la Hotărârea Guvernului nr. 1.470/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor şi a Planului naţional de gestionare a deşeurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

4

C U P R I N S - VOLUM II -

1. DIRECTIVA CONSILIULUI 1999/31/CEE din 26 aprilie 1999 privind rampele de gunoi

2. DIRECTIVA CONSILIULUI 99/31/CE din 1999 privind depozitarea deşeurilor

HOTĂRÂREA nr. 349 din 21 aprilie 2005 privind depozitarea deşeurilor . . . . . . . . . . 6

ORDINUL nr. 775/2006 pentru aprobarea Listei localităţilor izolate care pot depozita deşeurile municipale în depozitele existente ce sunt exceptate de la respectarea unor prevederi ale Hotărârii Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor .. . . . . . . 48

ORDINUL nr. 757 din 26 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

ORDINUL nr. 1230 din 30 noiembrie 2005 privind modificarea anexei la Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112

ORDINUL nr. 95 din 12 februarie 2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113

DIRECTIVA 76/2000/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deşeurilor

HOTĂRÂREA nr. 128 din 14 februarie 2002 privind incinerarea deşeurilor . . . . . . . . 160

HOTĂRÂREA nr. 268 din 31 martie 2005 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184

ORDINUL nr. 756 din 26 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deşeurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI 94/62/CE din 20 decembrie 1994 privind ambalajele şi deşeurile din ambalaje modificată de Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 şi Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/12/CE

HOTĂRÂREA nr. 621 din 23 iunie 2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279

ORDINUL nr. 880 din 20 decembrie 2004 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje - ABROGAT. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295

HOTĂRÂREA nr. 247 din 17 martie 2011 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 307

ORDINUL nr. 927 din 6 octombrie 2005 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 314

ORDINUL nr. 1281/1121/2005 privind stabilirea modalităţilor de identificare a containerelor pentru diferite tipuri de materiale în scopul aplicării colectării selective . . 325

5

ORDINUL nr. 1229/731/1095/2005 pentru aprobarea Procedurii şi criteriilor de autorizare a operatorilor economici în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare, şi reciclare a deşeurilor de ambalaje . . . . . 327

1. DIRECTIVA 2002/96/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI din 27 ianuarie 2003 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE)

2. DIRECTIVA 2008/34/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 11 martie 2008 de modificare a Directivei 2002/96/CE privind deşeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE), în ceea ce privește competențele de executare conferite Comisiei

HOTĂRÂREA nr. 448 din 19 mai 2005 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice ABROGAT. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 335

HOTÂRAREA nr. 1.037 din 13 octombrie 2010 privind deşeurile de echipamente electrice si electronice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 352

ORDINUL nr. 901/2005 privind aprobarea măsurilor specifice pentru colectarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice care prezintă riscuri prin contaminare pentru securitatea şi sănătatea personalului din punctele de colectare . . . . . . . . . . . . . . . . 374

ORDINUL nr. 1225/721/2005 privind aprobarea Procedurii şi criteriilor de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 376

DIRECTIVA CONSILIULUI 75/439/CEE din 16 iunie 1975 privind eliminarea uleiurilor reziduale (75/439/CEE)

HOTĂRÂREA nr. 662 din 12 iulie 2001 privind gestionarea uleiurilor uzate ABROGAT . . . . . . . . 384

HOTĂRÂREA nr. 441 din 30 aprilie 2002 pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate . . . . . . . . . . . . . 392

HOTĂRÂREA nr. 1.159 din 2 octombrie 2003 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 393

HOTĂRÂREA nr. 235 din 7 martie 2007 privind gestionarea uleiurilor uzate . . . . . . . 396

DIRECTIVA 2006/66/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI din 6 septembrie 2006 privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori şi de abrogare a Directivei 91/157/CEE

HOTĂRÂREA nr. 1.057 din 18 octombrie 2001 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor care conţin substanţe periculoase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

408

HOTĂRÂREA nr. 1.132 din 18 septembrie 2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

416

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI 2000/53/CE din 18 septembrie 2000 privind vehiculele uzate

HOTĂRÂREA nr. 2.406 din 21 decembrie 2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . -

6

HOTĂRÂREA NR. 349

din 21 aprilie 2005

privind depozitarea deşeurilor

Emitent: GUVERNUL Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 394 din 10 mai 2005

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al art. 54 pct. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001,

Guvernul României adoptă prezenta hotãrâre.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1 - (1) Prezenta hotãrâre are ca obiect stabilirea cadrului legal pentru desfãşurarea activitãţii de depozitare a deşeurilor, atât pentru realizarea, exploatarea, monitorizarea, închiderea şi urmãrirea postînchidere a depozitelor noi, cât şi pentru exploatarea, închiderea şi urmãrirea postînchidere a depozitelor existente, în condiţii de protecţie a mediului şi a sãnãtãţii populaţiei.

(2) Reglementarea acestei activitãţi are drept scop prevenirea sau reducerea efectelor negative asupra mediului, în special poluarea apelor de suprafaţă, subterane, a solului, aerului, inclusiv a efectului de seră, precum şi a oricãrui risc pentru sãnãtatea populaţiei, pe întreaga durată de exploatare a depozitului, cât şi dupã expirarea acesteia.

(3) Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 645/2002, se consideră realizate pentru depozitele de deşeuri, dacã sunt realizate cerinţele prezentei hotãrâri.

(4) Semnificaţia termenilor specifici utilizaţi este prevãzutã în anexa nr. 1. Art. 2 - Prevederile prezentei hotãrâri se aplică oricãrui depozit, definit

conform anexei nr. 1 lit. b). Art. 3 - (1) Prezenta hotãrâre nu se aplică urmãtoarelor activitãţi: a) împrãştierea pe sol, în scopul ameliorãrii calitãţii sau fertilizării, a

nămolurilor de la staţiile de epurare orãşeneşti, a nămolurilor de dragare sau a altor tipuri de nămoluri similare;

b) folosirea unor deşeuri inerte la lucrãri de reamenajare/restaurare, umplere sau pentru construcţii în depozite de deşeuri;

c) depunerea nămolurilor de dragare, nepericuloase, în lungul apelor din care au fost extrase sau în albia râurilor;

7

d) depozitarea solului necontaminat sau a deşeurilor inerte rezultate în urma activitãţilor de prospectare şi extracţie, tratării şi stocãrii resurselor minerale, cât şi cele din exploatarea carierelor.

(2) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor pct. 1.3.1, 1.3.2, 1.3.5 şi 2.1 din anexa nr. 2 depunerea de deşeuri nepericuloase, altele decât deşeurile inerte, rezultate de la prospecţiuni şi extracţie, tratare şi stocare a resurselor minerale, precum şi din exploatarea carierelor şi care sunt depozitate într-o maniera ce previne poluarea mediului şi riscurile pentru sãnãtatea populaţiei.

(3) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor art. 7 alin. (3), art. 11, art. 13 alin. (5), art. 15 alin. (1) şi (2), art. 19 şi 20, ale pct. 1.3, 2.1 şi 2.2 din anexa nr. 2, ale anexei nr. 3, cu excepţia pct. 3.1, nivelul 3, şi ale pct. 2.2, 2.3 şi 2.4 din anexa nr. 4 depozitele pentru deşeuri nepericuloase sau inerte în aşezãri izolate şi numai dacã depozitul este destinat eliminãrii deşeurilor generate în acea localitate izolată; această excepţie se face cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001.

(4) Lista localitãţilor izolate prevãzute la alin. (3) se aprobă prin ordin al ministrului autoritãţii centrale de protecţie a mediului până la data de 31 decembrie 2005.

(5) Fãrã a prejudicia prevederile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, se excepteazã stocarea subterană, astfel cum este definitã în anexa nr. 1 lit. v), de la aplicarea prevederilor art. 25 alin. (1), (2) şi (3) şi a prevederilor pct. 1.1.2, 2.1 şi 2.2 din anexa nr. 2 şi ale pct. 2.1-2.4 din anexa nr. 4.

(6) Se excepteazã de la aplicarea prevederilor prezentei hotãrâri spaţiile de depozitare existente din zona ruralã şi numai dacã acestea sunt destinate eliminãrii deşeurilor generate în localitãţile pe care le deservesc.

(7) Spaţiile de depozitare din zona ruralã se reabilitează până la data de 16 iulie 2009 prin salubrizarea zonei şi reintroducerea acesteia în circuitul natural sau prin închidere conform "Îndrumarului de închidere a depozitelor existente neconforme de deşeuri nepericuloase", care face parte integrantã din procedura de încetare a activitãţii de depozitare, care se aprobă prin ordin al ministrului autoritãţii centrale pentru protecţia mediului în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

Art. 4 - Depozitele se clasifică în funcţie de natura deşeurilor depozitate, astfel:

a) depozite pentru deşeuri periculoase; b) depozite pentru deşeuri nepericuloase; c) depozite pentru deşeuri inerte. Art. 5 - Deşeurile care nu se acceptă la depozitare într-un depozit sunt:

8

a) deşeuri lichide; b) deşeuri explozive, corozive, oxidante, foarte inflamabile sau inflamabile,

proprietãţi ce sunt definite în anexa nr. I E la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001;

c) deşeuri periculoase medicale sau alte deşeuri clinice periculoase de la unitãţi medicale sau veterinare cu proprietatea H9, definitã în anexa nr. I E şi având categoria prevãzutã la lit. A pct. 14 din anexa nr. I C la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001;

d) toate tipurile de anvelope uzate, întregi sau tãiate, excluzând anvelopele folosite ca materiale în construcţii într-un depozit;

e) orice alt tip de deşeu care nu satisface criteriile de acceptare, conform prevederilor anexei nr. 3.

Art. 6 - (1) Autoritatea centrală pentru protecţia mediului elaboreazã împreunã cu autoritãţile administraţiei publice locale şi cu autoritãţile regionale de protecţia mediului Strategia naţională privind reducerea cantitãţii de deşeuri biodegradabile depozitate, care face parte integrantã din Strategia naţională de gestionare a deşeurilor.

(2) Strategia naţională privind reducerea cantitãţii de deşeuri biodegradabile cuprinde mãsuri referitoare la colectarea selectivă, reciclarea, compostarea, producerea de biogaz şi/sau recuperarea materialelor şi energiei, astfel încât să conducã la realizarea urmãtoarelor obiective:

a) reducerea cantitãţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 75% din cantitatea totalã, exprimatã gravimetric, produsã în anul 1995, în maximum 5 ani de la data de 16 iulie 2001;

b) reducerea cantitãţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 50% din cantitatea totalã, exprimatã gravimetric, produsã în anul 1995, în maximum 8 ani de la data de 16 iulie 2001;

c) reducerea cantitãţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 35% din cantitatea totalã, exprimatã gravimetric, produsã în anul 1995, în maximum 15 ani de la data de 16 iulie 2001.

(3) Termenele prevãzute la alin. (2) lit. a), b) şi c) pentru atingerea obiectivelor de reducere a cantitãţilor de deşeuri biodegradabile depozitate se pot prelungi cu maximum 4 ani, dacã această prelungire este autorizată de autoritatea centrală pentru protecţia mediului.

Art. 7 - (1) În depozitele de deşeuri periculoase este permisã numai depozitarea deşeurilor periculoase ce îndeplinesc criteriile prevãzute în anexa nr. 3.

(2) În depozitele de deşeuri nepericuloase este permisã depozitarea urmãtoarelor deşeuri:

9

a) deşeuri municipale; b) deşeuri nepericuloase de orice altă origine, care satisfac criteriile de

acceptare a deşeurilor la depozitul pentru deşeuri nepericuloase; c) deşeuri periculoase stabile, nereactive, cum sunt cele solidificate,

vitrificate, care la levigare au o comportare echivalentă cu a celor prevãzute la lit. b) şi care satisfac criteriile relevante de acceptare; aceste deşeuri periculoase nu se depozitează în celule destinate deşeurilor biodegradabile nepericuloase, ci în celule separate.

(3) În depozitele de deşeuri inerte este permisã numai depozitarea deşeurilor inerte.

(4) Se interzice amestecarea deşeurilor în scopul de a satisface criteriile de acceptare la o anumitã clasă de depozite.

(5) Depozitarea deşeurilor, conform prevederilor alin. (1) şi (2) este permisã numai dacã deşeurile sunt supuse în prealabil unor operaţii de tratare fezabile tehnic şi care contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite în prezenta hotãrâre.

(6) Criteriile care trebuie îndeplinite de deşeuri pentru a fi acceptate la depozitare pe fiecare clasa de depozit şi listă naţională de deşeuri acceptate pentru fiecare clasă de depozit sunt stabilite prin Ordinul ministrului mediului şi gospodãririi apelor nr. 95/2005 şi se revizuiesc în funcţie de modificarea condiţiilor tehnico-economice.

Art. 8 - (1) Cerinţele şi mãsurile operaţionale şi tehnice pentru depozitarea deşeurilor în scopul prevenirii sau reducerii cât de mult posibil a efectelor negative asupra mediului şi sãnãtãţii umane, generate de depozitarea deşeurilor, pe toatã durata de exploatare a unui depozit, sunt cuprinse în Normativul tehnic privind depozitarea deşeurilor, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodãririi apelor nr. 757/2004. Normativul tehnic se revizuieste în funcţie de modificarea prevederilor legislative naţionale şi europene şi a condiţiilor tehnico-economice.

(2) Prevederile normativului tehnic se aplică depozitelor de deşeuri inerte, nepericuloase şi periculoase pentru toate etapele de proiectare, construcţie, exploatare, închidere şi monitorizare postînchidere a unui depozit de deşeuri.

Art. 9 - (1) Autoritãţile administraţiei publice locale trebuie să ţinã seama de prevederile Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor şi ale Planului naţional de gestionare a deşeurilor, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.470/2004, precum şi de planurile regionale de gestionare a deşeurilor, pentru realizarea depozitelor zonale de deşeuri municipale.

(2) Depozitele prevãzute la alin. (1) trebuie să fie depozite de deşeuri zonale care deservesc cel puţin 150.000 de locuitori, având la bază abordarea regională a gestiunii deşeurilor.

(3) Consiliile locale şi/sau judeţene iau mãsurile necesare pentru construirea

10

depozitelor de deşeuri municipale numai pe terenuri aflate în proprietatea lor. (4) În situaţia în care depozitele deservesc două sau mai multe judeţe,

programul de funcţionare şi costurile operaţiilor de depozitare se stabilesc de comun acord cu toate autoritãţile administraţiei publice locale implicate.

Art. 10 - (1) Costurile aferente activitãţii de depozitare se suportă de cãtre generatorii şi deţinãtorii de deşeuri.

(2) Autoritãţile administraţiei publice locale iau mãsuri ca atât costurile prevãzute pentru organizarea şi exploatarea unui depozit de deşeuri municipale, cât şi costurile estimate pentru închiderea şi urmãrirea postînchidere a depozitului să fie acoperite de preţul practicat de operator pentru depozitarea fiecãrui tip de deşeu în acel depozit.

(3) Autoritãţile administraţiei publice locale iau mãsurile necesare pentru ca operatorii de salubritate care desfãşoarã activitãţi de precolectare, colectare şi transport să depunã aceste deşeuri la depozitele la care a fost arondată localitatea în care aceştia îşi desfãşoarã activitatea conform contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare prin concesiune. Localitãţile care sunt arondate la depozit sunt indicate în acordul/autorizaţia de mediu, dupã caz.

(4) Tarifele pentru activitatea de depozitare a deşeurilor trebuie să includã cheltuielile aferente tuturor operaţiilor precizate de autoritatea centrală pentru protecţia mediului.

(5) Operatorii economici generatori de deşeuri industriale care opereazã propriile depozite evidenţiazã separat în registrele contabile costurile prevãzute pentru organizarea, exploatarea şi închiderea depozitului de deşeuri.

(6) Operatorii depozitelor de deşeuri industriale care oferã servicii de depozitare pentru terţi vor lua mãsuri ca atât costurile prevãzute pentru organizarea şi exploatarea depozitului, cât şi costurile estimate pentru închiderea şi urmãrirea postînchidere a depozitului să fie acoperite de preţul practicat de operator pentru depozitarea fiecãrui tip de deşeu în acel depozit.

Art. 11 - (1) Solicitantul unei autorizaţii de mediu pentru un depozit de deşeuri trebuie să facã dovada existenţei unei garanţii financiare, conform legislaţiei în vigoare, înainte de începerea operaţiilor de eliminare, pentru a asigura că sunt îndeplinite obligaţiile privind siguranţa depozitului pentru respectarea cerinţelor de protecţie a mediului şi a sãnãtãţii populaţiei, care decurg din autorizaţie. Această garanţie va fi menţinutã pe toatã perioada de operare, închidere şi urmãrire postîinchidere a depozitului.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică depozitelor de deşeuri inerte. Art. 12 - (1) Operatorul depozitului este obligat să îşi constituie un fond

pentru închiderea şi urmãrirea postînchidere a depozitului, denumit Fond

pentru închiderea depozitului de deşeuri şi urmãrirea acestuia postînchidere. (2) Fondul prevãzut la alin. (1) se pãstreazã într-un cont purtãtor de

dobândă deschis la o bancă comercialã, cu excepţia cazului în care operatorul

11

depozitului are calitatea de instituţie publică şi fondul se pãstreazã într-un cont deschis la unitatea de trezorerie şi contabilitate publică în a cărei rază acesta îşi are sediul fiscal. Dobânda obţinutã constituie sursa suplimentarã de alimentare a fondului.

(3) Fondul se constituie în limita sumei stabilite prin proiectul depozitului pentru închiderea şi urmãrirea postînchidere a depozitului şi se realizeazã prin eşalonarea anuală a acestei sume, astfel:

a) din cota-parte din tarifele de depozitare percepute de operator din prima zi a intrãrii în funcţiune a depozitului unde se realizeazã depozitarea deşeurilor pentru terţa persoană;

b) cota-parte anuală din suma stabilitã prin proiectul depozitului la depozitele unde operatorii realizeazã eliminarea propriilor deşeuri.

(4) Cota-parte din tarifele de depozitare care alimenteazã fondul se stabileşte iniţial prin proiect şi se recalculeazã la cel mult 3 ani în vederea asigurãrii sumei stabilite la alin. (3).

(5) Fondul se alimenteazã trimestrial, dupã finalizarea încasãrilor contravalorii operaţiunilor de depozitare pe perioada acelui trimestru, iar controlul depunerii sumelor previzionate se face anual pe toatã perioada exploatãrii depozitului; aceste sume sunt previzionate.

(6) Consumul fondului se face pe baza situaţiilor de lucrãri care se întocmesc o dată cu realizarea lucrãrilor, la închiderea depozitului sau a unei pãrţi a depozitului. Operatorul utilizeazã fondurile previzionate constituite în acest scop pe baza situaţiilor de lucrãri justificative.

(7) Fondul prevãzut la alin. (1) nu se înclude la masa credală în caz de lichidare judiciarã, el urmând să fie folosit numai în scopul pentru care a fost constituit.

(8) Controlul alimentării şi utilizãrii fondului se realizeazã de cãtre autoritãţile competente ale administraţiei publice locale pentru finanţe publice, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

(9) Autoritãţile administraţiei publice locale asigură transparenţa informaţiei privind costul depozitării deşeurilor şi al implicaţiilor realizãrii depozitului de deşeuri.

CAPITOLUL II Cerinţe specifice în cadrul procedurii de emitere a acordului şi autorizaţiei

de mediu pentru depozitele de deşeuri

Art. 13 - (1) Reglementarea activitãţii privind depozitarea deşeurilor se face cu respectarea prevederilor legislaţiei de mediu în vigoare, prin emiterea acordului şi autorizaţiei integrate de mediu, dacã depozitele cad sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2002, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 645/2002, şi prin emiterea acordului şi/sau autorizaţiei de mediu pentru depozitele care nu se supun prevederilor legale menţionate.

12

(2) Documentaţia care se înainteazã autoritãţii competente pentru protecţia mediului, în vederea obţinerii acordului/acordului integrat de mediu, conţine, pe lângã cerinţele prevãzute în legislaţia naţională în vigoare, şi urmãtoarele elemente specifice depozitelor de deşeuri:

a) identitatea solicitantului şi a operatorului, atunci când sunt entitãţi diferite;

b) dovada ca proiectul depozitului este în conformitate cu Planul naţional de gestionare a deşeurilor şi cu planurile regionale de gestionare a deşeurilor;

c) descrierea tipului şi a cantitãţii totale de deşeuri care urmeazã să fie depozitate;

d) capacitatea de depozitare propusã pe amplasament; e) descrierea amplasamentului, conform pct. 1.1.2 din anexa nr. 2, inclusiv

gestiunea apelor, caracteristicile sale hidrogeologice şi geologice; aceste informaţii se vor asigura prin studii de specialitate întocmite conform prevederilor legale în vigoare;

f) avizul de gospodãrire a apelor emis de autoritatea competentă; g) metodele propuse de prevenire şi reducere a poluării; h) planul de funcţionare propus; i) planul de închidere propus şi procedurile de urmãrire postînchidere; j) planul de intervenţie; k) orice informaţii suplimentare necesare. (3) Pentru emiterea acordului/acordului integrat de mediu pentru un depozit

trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, urmãtoarele condiţii: a) proiectul de depozit să fie în conformitate cu cerinţele prezentei hotãrâri

şi ale prevederilor Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor; b) gestionarea depozitului să se încredinţeze unei persoane fizice care este

competentă tehnic pentru conducerea lui şi să se asigure instruirea profesionalã şi tehnică a operatorilor şi personalului depozitului;

c) depozitul să se exploateze astfel încât să se poatã lua mãsurile necesare pentru a preveni accidentele şi a limita consecinţele lor.

(4) Înainte de începerea operaţiilor de depozitare a deşeurilor, autoritatea competentă pentru protecţia mediului efectueazã un control de specialitate pentru verificarea respectãrii tuturor cerinţelor impuse prin acordul/acordul integrat de mediu. Aceasta nu va reduce în nici un fel responsabilitatea operatorului în condiţiile autorizaţiei.

(5) Autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu pentru un depozit de deşeuri trebuie să conţinã, în afara cerinţelor generale prevãzute în legislaţia de autorizare, şi urmãtoarele cerinţe specifice:

a) clasa depozitului; b) lista cu tipurile de deşeuri, conform art. 7 alin. (6), şi cantitatea totalã de

deşeuri care este autorizată să fie depozitată în depozit;

13

c) cerinţele pentru pregãtirea depozitului, operaţiile de depozitare, procedurile de monitorizare şi control, inclusiv planuri de intervenţie în caz de accidente, precum şi planul şi operaţiile de închidere şi operaţiile de urmãrire postînchidere, cu respectarea prevederilor prezentei hotãrâri şi ale Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor;

d) obligaţia operatorului depozitului de a raporta anual autoritãţii competente tipurile şi cantitãţile de deşeuri eliminate şi rezultatele programului de monitorizare;

e) autorizaţia emisã de autoritatea administraţiei publice centrale competentă pentru reglementarea serviciilor de salubrizare, care să ateste că operatorul depozitului deţine licenţă pentru desfãşurarea activitãţii de administrare a depozitului;

f) autorizaţia de gospodãrire a apelor emisã de autoritatea competentă; g) dovada constituirii garanţiei financiare prevãzute la art. 11 alin. (1). Art. 14 - Datele privind autorizaţiile de mediu emise pentru depozitele de

deşeuri sunt transmise, la cerere, Institutului Naţional de Statistică.

CAPITOLUL III Proceduri de acceptare a deşeurilor în depozitul de deşeuri

Art. 15 - (1) Operatorii depozitelor de deşeuri sunt obligaţi să respecte, la primirea deşeurilor în depozit, urmãtoarele proceduri de recepţie:

a) verificarea documentaţiei privind cantitãţile şi caracteristicile deşeurilor, originea şi natura lor, inclusiv buletine de analiză pentru deşeurile industriale, iar pentru deşeurile municipale, când există suspiciuni, precum şi date privind identitatea producãtorului sau a deţinãtorului deşeurilor;

b) inspecţia vizuală a deşeurilor la intrare şi la punctul de depozitare şi, dupã caz, verificarea conformităţii cu descrierea prezentatã în documentaţia înaintatã de deţinãtor, conform procedurii stabilite la pct. 3.1 nivelul 3 din anexa nr. 3;

c) pãstrarea, cel puţin o lună, a probelor reprezentative prelevate pentru verificãrile impuse conform prevederilor cuprinse la pct. 3.1 nivelul 1 sau nivelul 2 din anexa nr. 3, precum şi înregistrarea rezultatelor determinărilor;

d) pãstrarea unui registru cu înregistrãrile privind cantitãţile, caracteristicile deşeurilor depozitate, originea şi natura, data livrãrii, identitatea producãtorului, a deţinãtorului sau, dupã caz, a colectorului - în cazul deşeurilor municipale, iar în cazul deşeurilor periculoase, a localizării precise a acestora în depozit. Pentru depozitele de deşeuri zonale, datele se introduc şi pe suport electronic tip bază de date.

(2) În mod obligatoriu, operatorul depozitului elibereazã celui care predă deşeurile o confirmare scrisã a recepţiei fiecãrei cantitãţi livrate acceptate la depozit, conform anexei nr. 3 la Procedura de reglementare şi control al transportului deşeurilor pe teritoriul României, aprobatã prin Ordinul

14

ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor şi mediului, al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului economiei şi comerţului nr. 2/211/118/2004.

(3) Pentru depozitele care au fost exceptate de la prevederile prezentei hotãrâri

în temeiul art. 3 alin. (3), autoritãţile competente pentru protecţia mediului iau mãsurile necesare pentru a asigura:

a) inspecţia vizuală regulatã a deşeurilor în punctul de depozitare, pentru a se asigura că doar deşeurile nepericuloase din localitatea izolată sunt acceptate la depozit; şi

b) ţinerea unui registru al cantitãţilor de deşeuri care sunt depozitate la depozit.

Art. 16 - (1) La controlul efectuat de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, operatorul depozitului este obligat să demonstreze cu documente că deşeurile au fost acceptate în conformitate cu condiţiile din autorizaţie şi că îndeplinesc criteriile prevãzute în anexa nr. 3 pentru clasa de depozit respectivă.

(2) În cazul în care deşeurile nu sunt acceptate în depozit, operatorul are obligaţia de a informa imediat autoritãţile competente pentru protecţia mediului cu privire la refuzul de a accepta deşeurile.

CAPITOLUL IV Proceduri de control şi urmãrire în faza de exploatare a depozitului de

deşeuri

Art. 17 - (1) Operatorul depozitului este obligat să instituie un sistem de automonitorizare a depozitului de deşeuri şi să suporte costurile acestuia. Procedurile de control şi monitorizare în faza de exploatare a unui depozit de deşeuri cuprind:

a) automonitorizarea tehnologicã; b) automonitorizarea calitãţii factorilor de mediu. (2) Operatorii depozitelor existente prevãzute în anexa nr. 5 instituie

sistemul de monitorizare conform programului de conformare din autorizaţia de mediu emisã în vederea sistãrii sau conformării depozitelor de deşeuri.

Art. 18 - (1) Automonitorizarea tehnologicã constă în verificarea permanentă a stãrii şi funcţionării urmãtoarelor amenajãri şi dotãri posibile din depozite:

a) starea drumului de acces şi a drumurilor din incintă; b) starea impermeabilizării depozitului; c) funcţionarea sistemelor de drenaj; d) comportarea taluzurilor şi a digurilor; e) urmãrirea anuală a gradului de tasare a zonelor deja acoperite; f) funcţionarea instalaţiilor de epurare a apelor uzate;

15

g) funcţionarea instalaţiilor de captare şi ardere a gazelor de depozit; h) funcţionarea instalaţiilor de evacuare a apelor pluviale; i) starea altor utilaje şi instalaţii existente în cadrul depozitului, cum ar fi

cele de compostare, sortare materiale reciclabile, spălare/dezinfecţie auto, incinerare.

(2) Automonitorizarea tehnologicã are ca scop reducerea riscurilor de accidente prin incendii şi explozii, distrugerea stratului de impermeabilizare, colmatarea

sistemelor de drenaj şi tasări inegale ale deşeurilor în corpul depozitului. Art. 19 - (1) Automonitorizarea calitãţii factorilor de mediu pentru faza de

exploatare se realizeazã conform prevederilor din anexa nr. 4 şi ale Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor.

(2) Determinările prevãzute în anexa nr. 4 şi în Normativul tehnic privind depozitarea deşeurilor se efectueazã de laboratoare acreditate, conform prevederilor legale în vigoare, iar rezultatele acestor determinãri se pãstreazã într-un registru pe toatã perioada de monitorizare.

Art. 20 - Operatorul depozitului este obligat să raporteze autoritãţii competente pentru protecţia mediului dupã cum urmeazã:

a) semestrial, datele înregistrate în urma monitorizării, pentru a demonstra conformitatea cu prevederile din autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu, precum şi stadiul îndeplinirii mãsurilor din programul pentru conformare, dacã este cazul;

b) în maximum 12 ore de la constatare, orice efecte ecologice negative semnificative constatate prin programul de monitorizare.

Art. 21 - Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte mãsurile de remediere care se impun din analiza informărilor prezentate de operator, în urma producerii unor evenimente cu impact semnificativ asupra mediului, iar costul acestora este suportat de operator.

CAPITOLUL V Proceduri de închidere a depozitelor de deşeuri şi urmãrirea postînchidere

a acestora

Art. 22 - (1) Depozitul sau o secţiune a depozitului se închide în urmãtoarele situaţii:

a) când sunt îndeplinite condiţiile cuprinse în autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu referitoare la perioada de funcţionare;

b) la cererea operatorului depozitului şi dupã analiza şi aprobarea acesteia de cãtre autoritatea competentă pentru protecţia mediului;

c) prin decizie motivatã a autoritãţii competente pentru protecţia mediului. (2) Închiderea depozitelor se realizeazã conform prevederilor prezentei

hotãrâri şi ale Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor.

16

Art. 23 - Etapele de aprobare a închiderii depozitului sau a unei pãrţi din depozit sunt urmãtoarele:

a) autoritatea competentă pentru protecţia mediului evaluează toate rapoartele înaintate de operator conform art. 20 şi efectueazã o inspecţie finală a amplasamentului;

b) autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte operaţiunile de închidere a depozitului; această decizie nu afecteazã responsabilitatea operatorului depozitului prevãzutã în autorizaţia de mediu;

c) autoritatea competentă pentru protecţia mediului comunică operatorului depozitului decizia de închidere.

Art. 24 - (1) Pentru depozitele de deşeuri municipale şi industriale nepericuloase existente, care sistează depozitarea până la data de 31 decembrie 2006, conform calendarului de sistare a activitãţii din tabelele 5.1 şi 5.6 din anexa nr. 5, autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate stabili, în funcţie de rezultatele evaluãrilor de mediu, aplicarea unor cerinţe simplificate de închidere prevãzute în Îndrumarul de închidere a depozitelor neconforme de deşeuri nepericuloase.

(2) Suprafeţele care au fost ocupate de depozite de deşeuri se înregistreazã în registrul de cadastru şi se marchează vizibil pe documentele cadastrale.

Art. 25 - (1) Operatorul depozitului este responsabil de întreţinerea, supravegherea, monitorizarea şi controlul postînchidere al depozitului, conform autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu.

(2) Perioada de urmãrire postînchidere este stabilitã de autoritatea competentă pentru protecţia mediului. Această perioadăeste de minimum 30 de ani şi poate fi prelungitã dacã prin programul de monitorizare postînchidere se constată că depozitul nu este încã stabil şi prezintã un risc potenţial pentru factorii de mediu.

(3) Monitorizarea postînchidere va fi efectuatã conform procedurilor prevãzute în anexa nr. 4, iar rezultatele determinărilor efectuate sunt pãstrate de operator într-un registru pe toatã perioada de monitorizare.

(4) Operatorul depozitului este obligat să anunţe în mod operativ autoritãţii competente pentru protecţia mediului producerea de efecte semnificativ negative asupra mediului, relevante prin procedurile de control, şi să respecte decizia autoritãţii teritoriale pentru protecţia mediului privind mãsurile de remediere impuse în perioada postînchidere.

CAPITOLUL VI Depozite existente

Art. 26 - (1) Depozitele de deşeuri municipale conforme existente sau care se conformeazã prevederilor prezentei hotãrâri până la data de 31 decembrie 2006 continuă să funcţioneze până la epuizarea capacitãţii proiectate.

17

(2) Depozitele existente de deşeuri industriale nepericuloase care se conformeazã până la data de 16 iulie 2009 continuă să funcţioneze până la epuizarea capacitãţii proiectate.

(3) Depozitele existente neconforme prevãzute în anexa nr. 5 sistează activitatea conform calendarului de sistare a activitãţii prevãzut în anexă şi aplică prevederile legale de operare şi monitorizare în vederea închiderii sau aplică prevederile legale în vederea închiderii şi urmãririi postînchidere.

Art. 27 - (1) Operatorii depozitelor prevãzute la art. 26 alin. (3) au obligaţia ca până la data de 31 decembrie 2005 să îndeplineascã urmãtoarele cerinţe:

a) întocmesc bilanţul de mediu nivel I şi II şi, dacã este cazul, evaluarea de risc, conform prevederilor legale în vigoare;

b) prezintã autoritãţii competente pentru protecţia mediului o evaluare a costurilor realizãrii obligaţiilor de mediu stabilite şi sursele de finanţare în vederea închiderii.

(2) Pe baza rezultatelor evaluãrilor de mediu şi a calendarului de sistare a activitãţii prevãzut în anexa nr. 5, se emite autorizaţie de mediu cu program de conformare în vederea închiderii depozitelor sau aviz de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu la încetarea activitãţii, conform prevederilor legale în vigoare.

Art. 28 - (1) Operatorii depozitelor existente care primesc autorizaţie de mediu au obligaţia să îşi constituie fondul pentru închiderea şi urmãrirea postînchidere a depozitului, conform prevederilor art. 12, aplicabile depozitelor existente, pe perioada rãmasã până la sistarea activitãţii.

(2) Pentru depozitele de deşeuri municipale aflate în proprietatea autoritãţilor administraţiei publice locale sau care au fost concesionate de cãtre acestea, în situaţia în care constituirea fondului pentru închidere şi urmãrire postînchidere conduce la costuri excesive din punct de vedere social, autoritãţile administraţiei publice locale identifică sursele de finanţare pentru completarea fondului.

Art. 29 - Pentru depozitele care sunt în exploatare la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri şi care trebuie să se închidă conform calendarului de închidere cuprins în anexa nr. 5, autoritatea competentă pentru protecţia mediului decide că acestea să îşi înceteze activitatea în conformitate cu procedurile de închidere prevãzute în cap. V.

Art. 30 - Autoritãţile administraţiei publice locale vor iniţia acţiuni pentru deschiderea unui depozit zonal în situaţia în care depozitul în operare atinge circa 75% din capacitatea proiectată.

Art. 31 - (1) Depozitele de deşeuri industriale periculoase existente în evidenţa autoritãţii competente pentru protecţia mediului, conforme din punct de vedere constructiv, se supun urmãtoarelor prevederi:

a) se clasifică conform prevederilor art. 4, respectă procedura de primire a

18

deşeurilor în depozit, conform prevederilor art. 15 şi ale anexei nr. 3, până la data de 31 decembrie 2005;

b) nu primesc la depozitare deşeurile de natura celor prevãzute la art. 5 începând de la data de 1 ianuarie 2007;

c) acceptă la depozitare doar deşeuri periculoase tratate conform prevederilor art. 7 şi 8, începând cu data de 1 ianuarie 2007.

(2) Depozitele de deşeuri industriale periculoase care nu sunt conforme cu prevederile prezentei hotãrâri, cuprinse în tabelele nr. 5.5 şi 5.9 din anexa nr. 5, sistează activitatea până la data de 31 decembrie 2006, în conformitate cu procedurile de închidere prevãzute în cap. V.

CAPITOLUL VII Contravenţii

Art. 32 - Constituie contravenţii urmãtoarele fapte şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã:

a) nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (2), ale art. 20 lit. a) de cãtre operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 25.000.000 lei (2.500 RON) la 75.000.000 lei (7.500 RON);

b) nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (1) de cãtre titularul activitãţii, art. 12 alin. (1), (3), (4), (5) şi (6) de cãtre operatorii depozitelor şi operatorii economici, cu amendă de la 25.000.000 lei (2.500 RON) la 75.000.000 lei (7.500 RON);

c) nerespectarea prevederilor referitoare la respectarea termenului prevãzut la art. 27 alin. (1) de cãtre operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 25.000.000 lei (2.500 RON) la 75.000.000 lei (7.500 RON);

d) nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (1) de cãtre operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 50.000.000 lei (5.000 RON) la 100.000.000 lei (10.000 RON);

e) nerespectarea prevederilor art. 16 de cãtre operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 50.000.000 lei (5.000 RON) la 150.000.000 lei (15.000 RON);

f) neîndeplinirea prevederilor art. 10 alin. (5) şi (6) de cãtre operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 75.000.000 lei (7.500 RON) la 100.000.000 lei (10.000 RON);

g) nerespectarea prevederilor art. 17 alin. (1) de cãtre operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 80.000.000 lei (8.000 RON) la 100.000.000 lei (10.000 RON);

h) nerespectarea prevederilor art. 5 de cãtre operatorii depozitelor şi ale art. 7 alin. (1)-(5) de cãtre operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 80.000.000 lei (8.000 RON) la 100.000.000 lei (10.000 RON);

19

i) nerespectarea prevederilor art. 25 alin. (3), art. 26 alin. (2) şi ale art. 28 alin. (1) de cãtre operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 75.000.000 lei (7.500 RON) la 250.000.000 lei (25.000 RON);

j) nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (1) şi (2), ale prevederilor pct. 1.1.2.1.1 din anexa nr. 2 de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale, cu amendă de la 75.000.000 lei (7.500 RON) la 250.000.000 lei (25.000 RON);

k) nerespectarea prevederilor pct. 1.2, 1.3 şi 2 din anexa nr. 2 de cãtre proiectanţii şi constructorii de depozite şi autoritãţile administraţiei publice locale dacã acceptă proiecte de depozite de deşeuri care nu respectă prevederile prezentei hotãrâri, cu amendă de la 75.000.000 lei (7.500 RON) la 250.000.000 lei (25.000 RON);

l) nerespectarea prevederilor art. 19, ale art. 20 lit. b), ale art. 25 alin. (4) de cãtre operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 75.000.000 lei (7.500 RON) la 250.000.000 lei (25.000 RON);

m) nerespectarea prevederilor art. 31 alin. (2) de cãtre operatorii depozitelor de deşeuri, cu amendă de la 75.000.000 lei (7.500 RON) la 250.000.000 lei (25.000 RON).

Art. 33 - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la art. 32 se fac de cãtre personalul împuternicit din cadrul autoritãţilor competente centrale sau locale, conform atribuţiilor stabilite de legislaţia în vigoare.

Art. 34 - Prevederile art. 33 se completeazã cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

CAPITOLUL VIII Dispoziţii finale

Art. 35 - Anexele nr. 1-5 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre. Art. 36 - Raportarea cãtre Comisia Europeanã pentru implementarea

Directivei nr. 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor se realizeazã începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.

Art. 37 - Prezenta hotãrâre intra în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 38 - (1) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abrogă Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 7 martie 2002.

(2) Prezenta hotãrâre transpune Directiva nr. 1999/31/EC privind depozitarea deşeurilor, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L 182 din 16 iulie 1999.

20

PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemneazã: Ministrul mediului şi gospodãririi apelor,

Sulfina Barbu Ministrul economiei şi comerţului,

Codruţ Ioan Sereş Ministrul administraţiei şi internelor,

Vasile Blaga Ministrul integrãrii europene,

Ene Dinga Ministrul finanţelor publice,

Ionel Popescu Bucureşti, 21 aprilie 2005. Nr. 349.

ANEXA 1

SEMNIFICAŢIA unor termeni în înţelesul prezentei hotãrâri

a) autoritate competentă - autoritatea teritorialã (regională sau localã) cãreia îi revin atribuţii şi responsabilitãţi ce decurg din prezenta hotãrâre;

b) depozit - un amplasament pentru eliminarea finală a deşeurilor prin depozitare pe sol sau în subteran, inclusiv;

- spaţii interne de depozitare a deşeurilor, adicã depozite în care un producãtor de deşeuri execută propria eliminare a deşeurilor la locul de producere;

- o suprafaţă permanent amenajatã (adicã pentru o perioadă de peste un an) pentru stocarea temporarã a deşeurilor, dar exclusiv:

- instalaţii unde deşeurile sunt descãrcate pentru a permite pregãtirea lor în vederea efectuãrii unui transport ulterior în scopul recuperãrii, tratării sau eliminãrii finale în altă parte;

- stocarea deşeurilor înainte de valorificare sau tratare pentru o perioadă mai mică de 3 ani, ca regulă generalã, sau stocarea deşeurilor înainte de eliminare, pentru o perioadă mai mică de un an;

c) depozit existent - depozit care a început să funcţioneze înainte de intrarea în vigoare a prezentei hotãrâri;

d) deşeu - definit în anexa nr. I A la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001;

e) deşeuri biodegradabile - deşeuri care suferã descompuneri anaerobe sau aerobe, cum ar fi deşeurile alimentare ori de gradină, hârtia şi cartonul;

f) deşeuri inerte - deşeuri care nu suferã nici o transformare semnificativã fizică, chimică sau biologică, nu se dizolvă, nu ard ori nu reacţionează în nici

21

un fel fizic sau chimic, nu sunt biodegradabile şi nu afecteazã materialele cu care vin în contact într-un mod care să poatã duce la poluarea mediului ori să dãuneze sãnãtãţii omului. Levigabilitatea totalã şi conţinutul de poluanţi al deşeurilor, precum şi ecotoxicitatea levigatului trebuie să fie nesemnificative şi, în special, să nu pericliteze calitatea apei de suprafaţă şi/sau subterane;

g) deşeuri lichide - orice deşeuri în forma lichidã, inclusiv apele uzate, dar exclusiv nămolurile;

h) deşeuri municipale - deşeuri menajere şi alte deşeuri, care, prin natură sau compoziţie, sunt similare cu deşeurile menajere;

i) deşeuri nepericuloase - deşeuri care nu sunt incluse în categoria deşeurilor periculoase conform lit. j);

j) deşeuri periculoase - deşeuri definite în anexele nr. 1C, 1D şi 1E la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001;

k) deţinãtor - definit în anexa nr. 1A la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001;

l) eluat - soluţia obţinutã printr-un test de levigare a deşeurilor efectuat în laborator;

m) garanţie financiarã/securitate financiarã - dovadă pe care trebuie s-o prezinte proprietarul depozitului la solicitarea autorizaţiei de mediu, care să ateste că are resursele financiare necesare pentru remedierea unor deficienţe de construcţie sau apãrute în timpul operării ori în vederea despãgubirilor în caz de accidente determinate de activitatea depozitului;

n) gaz de depozit - amestecul de compuşi în stare gazoasă generat de deşeurile depozitate;

o) levigat - orice lichid care a percolat deşeurile depozitate şi este eliminat sau menţinut în depozit;

p) localitate izolată - o aşezare cu un numãr de maximum 500 de locuitori şi cu maximum 5 locuitori/kmp, aflatã la o distanţă de cel puţin 50 km faţă de cea mai apropiatã aglomerare urbană cu minimum 250 de locuitori/kmp sau având drumuri cu acces dificil până la cele mai apropiate aglomerări urbane, determinat de condiţii meteorologice aspre pe o perioadă semnificativã din cursul unui an;

q) operatorul depozitului - orice persoană juridicã, investitã cu atribuţii şi responsabilitãţi pentru administrarea unui depozit conform legislaţiei naţionale; această persoană juridicã poate fi alta la faza de pregãtire faţă de cea de la urmãrirea postînchidere;

r) program pentru conformare - definit în Ordinul ministrului apelor, pãdurilor şi protecţiei mediului nr. 184/1997 pentru aprobarea Procedurii de realizare a bilanţurilor de mediu, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 bis din 6 noiembrie 1997, cu modificãrile şi completãrile

22

ulterioare; s) prag de alertă - nivelul peste care există un risc pentru sãnãtatea

oamenilor în urma unei expuneri de scurtă durată şi faţă de care trebuie să se ia mãsuri imediate conform legislaţiei în vigoare;

t) solicitant - orice persoană care solicită un acord sau o autorizaţie de mediu pentru depozitarea deşeurilor, conform prezentei hotãrâri;

u) spaţiu de depozitare în zona ruralã - una sau mai multe zone existente pentru depozitarea deşeurilor menajere generate la nivelul unei localitãţi rurale;

v) stocare subterană - mod de stocare permanentă a deşeurilor într-o cavitate geologică adâncă, cum sunt minele de sare sau de potasiu;

x) tratare - definitã în anexa nr. 1A din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001.

ANEXA 2

CERINŢE GENERALE pentru toate clasele de depozite de deşeuri

1. Cerinţe generale la amplasarea şi proiectarea unui depozit

1.1. Cerinţe generale pentru amplasarea unui depozit 1.1.1. Amplasarea unui depozit de deşeuri se face ţinându-se seama de

planurile de urbanism general şi de planurile de urbanism zonal. 1.1.2. Alegerea unui amplasament se face conform urmãtoarei scheme: 1.1.2.1. Faza preliminarã 1.1.2.1.1. Se interzice amplasarea depozitelor de deşeuri în urmãtoarele

zone: a) zone carstice sau zone cu roci fisurate, foarte permeabile pentru apă;

excepţiile sunt posibile doar pentru depozite de tip c, dacã din verificãrile în fiecare caz rezultă că amplasamentul este corespunzãtor;

b) zone inundabile sau zone supuse viiturilor; c) zone ce se constituie în arii naturale protejate şi zone de protecţie a

elementelor patrimoniului natural şi cultural; d) zone de protecţie a surselor de apă potabilã sau zone izolate temporar,

prevãzute în acest scop de autoritãţile competente, zone cu izvoare de apă minerală sau termală cu scop terapeutic;

e) în excavaţii din care nu este posibilă evacuarea levigatului prin cădere liberă în conductele de evacuare plasate în afarã zonei de depozitare;

f) zone portuare, zone libere. 1.1.2.1.2. Verificarea amplasamentului unui depozit ţine seama de: a) condiţiile geologice, hidrogeologice, pedologice şi geotehnice de pe

amplasamentul depozitului şi în zonele imediat învecinate;

23

b) poziţionarea faţă de zonele locuite existente sau planificate; distanţa de protecţie faţă de corpul depozitului trebuie să fie de cel puţin 1.000 m pentru depozitele de deşeuri nepericuloase şi periculoase; construcţiile individuale vor fi luate în considerare separat;

c) poziţionarea în zone seismice sau în zone active tectonic; d) poziţionarea în zone în care pot apărea alunecãri de teren şi căderi de

pãmânt în mod natural, respectiv în care există posibilitatea apariţiei acestor fenomene în urma exploatărilor miniere în subteran sau la suprafaţă.

1.1.2.1.3. Amploarea investigatiilor geologice, pedologice şi hidrogeologice depinde de condiţiile specifice fiecãrui amplasament şi de clasa de depozit ce intenţioneazã să se realizeze. În fiecare caz se va avea grija să existe posibilitatea unei investigaţii a terenului de fundare până la o adâncime destul de mare.

1.1.2.1.4. Terenul de fundare trebuie să aibã stabilitatea necesarã pentru a prelua sarcinile rezultate din corpul depozitului, astfel încât să nu apară deteriorãri ale sistemului de impermeabilizare la bază şi să nu fie periclitată stabilitatea corpului depozitului.

1.1.3. Analiza amplasamentelor acceptate: a) se defineşte clasa de depozit care se intenţioneazã a se realiza; b) se identifică şi se inventariază amplasamentele acceptate; c) se analizeazã amplasamentele, în funcţie de clasa de depozit şi de tipurile

de deşeuri ce vor fi acceptate la depozitare, pe baza unei comparaţii pluricriteriale;

d) amplasamentul considerat, în urma analizei pluricriteriale, ca fiind cel mai favorabil realizãrii obiectivului propus trebuie evaluat din punct de vedere ecologic în conformitate cu prevederile legale în vigoare prin întocmirea studiului de evaluare a impactului, dupã care solicitantul va parcurge etapele legale pentru obţinerea acordului/acordului integrat de mediu;

e) autoritatea competentă analizeazã Raportul la studiul de evaluare a impactului şi a soluţiei de proiectare şi stabileşte, dupã consultarea publicului, oportunitatea alegerii amplasamentului în funcţie de care se ia decizia realizãrii obiectivului.

1.1.4. Distanţele minime de amplasare faţă de anumite repere se stabilesc pentru fiecare caz pe baza concentraţiilor de poluanţi în atmosferă, estimate în cadrul unor studii de evaluare a impactului asupra mediului şi sãnãtãţii.

1.1.5. Criteriile pentru analiza amplasamentelor sunt: Criterii geologice, pedologice şi hidrogeologice: a) caracteristicile şi dispunerea în adâncime a straturilor geologice; b) folosinţele actuale ale terenurilor şi clasa de fertilitate, evaluarea lor

economicã, financiarã şi socialã pentru populaţia din zonă; c) structura (caracteristici fizico-chimice şi bacteriologice), adâncimea şi

24

direcţia de curgere a apei subterane; d) distanţa faţă de cursurile de apă, faţă de albiile minore şi majore ale

acestora, faţă de apele stãtãtoare, faţă de apele cu regim special şi faţă de sursele de alimentare cu apă;

e) starea de inundabilitate a zonei; f) aportul de apă de pe versanţi la precipitaţii. Criterii climatice: a) direcţia dominantă a vanturilor în raport cu aşezprile umane sau cu alte

obiective ce pot fi afectate de emisii de poluanţi în atmosferă; b) regimul precipitaţiilor. Criterii economice: a) capacitatea depozitului şi durata de exploatare; b) distanţa pe care se efectueazã transportul deşeurilor de la sursa de

producere/colectare la locul de depozitare; c) necesitatea unor amenajãri secundare pentru depozit (drumuri de acces,

utilitãţi). Criterii suplimentare: a) vizibilitatea amplasamentului; b) accesul la amplasament; c) topografia terenului. 1.1.6. Depozitul poate fi autorizat numai în cazul în care caracteristicile

amplasamentului din punct de vedere al condiţiilor menţionate anterior sau al mãsurilor de remediere care trebuie luate respectă legislaţia de mediu în vigoare.

1.2. Cerinţe generale la proiectarea şi realizarea unui depozit 1.2.1. Proiectul depozitului trebuie să respecte urmãtoarele:

a) dimensiunile depozitului trebuie să fie corelate cu volumul total de deşeuri ce urmeazã a fi acceptat la depozitare din zonă sau zonele deservite, pe baza prognozelor de dezvoltare municipală ori zonală;

b) perioada de exploatare să fie de minimum 20 de ani. 1.2.2. Proiectul unui depozit trebuie să prezinte: a) natura şi provenienţa deşeurilor care urmeazã să fie depozitate; b) cantitãţile de deşeuri care vor fi eliminate final prin depozitare; c) tehnologiile de tratare a deşeurilor înainte de depozitare şi/sau în incinta

depozitului; d) modul de realizare a bazei depozitului, adicã: - modul de impermeabilizare a cuvei depozitului (baza şi taluzurile

interioare ale digurilor de protecţie); - modul de protecţie a sistemului de impermeabilizare; - sistemul de drenare, colectare, epurare şi evacuare a levigatului, apelor

pluviale şi a apelor exfiltrate;

25

e) sistemul de colectare, inmagazinare şi valorificare a gazelor de depozit, unde este cazul, sau sistemul de ardere controlatã a gazelor de depozit;

f) organizarea tehnică a depozitului, utilităţile; g) instrucţiunile de exploatare a depozitului; h) procedura de închidere a depozitului; i) sistemul de control şi de supraveghere a depozitului; j) mãsurile de siguranţă în timpul exploatãrii, cum ar fi prevenirea

incendiilor, prevenirea şi combaterea exploziilor şi planul de intervenţie în caz de accidente sau avarii într-un depozit;

k) mãsuri pentru asigurarea condiţiilor igienico-sanitare: deratizare, dezinsecţie;

l) mãsuri de protecţie a muncii. Soluţia tehnologicã care va fi adoptatã este opţiunea proiectantului, în limita

prevederilor prezentei hotãrâri şi a cerinţelor Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor, adoptat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodãririi apelor nr. 757/2004, acesta asumându-şi rãspunderea că depozitul nu va prezenta riscuri pentru factorii de mediu şi pentru sãnãtatea populaţiei.

1.2.3. Dupã atingerea cotei finale de depozitare trebuie realizatã acoperirea finală cu continuarea acţiunii de captare a gazelor de depozit şi a drenării apelor infiltrate prin stratul de sol vegetal.

1.3. Cerinţe generale pentru impermeabilizarea depozitelor 1.3.1. În vederea protecţiei solului şi a apei subterane şi de suprafaţă, baza,

taluzurile interioare ale digurilor de protecţie şi acoperisul depozitelor trebuie impermeabilizate. Soluţiile de impermeabilizare se stabilesc de cãtre proiectant astfel încât depozitul să rãspundã cerinţelor prezentei hotãrâri, inclusiv ale anexelor.

1.3.2. Un depozit trebuie să fie amplasat şi proiectat astfel încât să satisfacã condiţiile necesare pentru a preveni poluarea solului, apei subterane şi/sau de suprafaţă şi a asigura colectarea eficientă a levigatului în conformitate cu secţiunea 2.1 "Controlul apei şi gestiunea levigatului"; aceasta se realizeazã prin combinarea barierei geologice naturale cu o impermeabilizare a bazei depozitului în timpul fazei de exploatare/active şi prin combinarea unei bariere geologice cu o impermeabilizare superioarã în cursul fazei pasive/ postînchidere.

1.3.3. Bariera geologică este creată de condiţiile geologice şi hidrogeologice de sub şi din vecinãtatea unui depozit şi trebuie să confere o capacitate suficientă de atenuare şi prevenire a unui potenţial risc ecologic pentru sol şi apă subterană.

Bariera geologică a bazei şi taluzurilor depozitului va consta într-un strat mineral care satisface cerinţele de permeabilitate şi grosime cu un efect combinat din punct de vedere al protecţiei solului, apei freatice şi de suprafaţă

26

cel puţin echivalent cu cel rezultat din urmãtoarele condiţii: - depozit pentru deşeuri periculoase: K ≤ 1,0 x 10-9 m/s; grosime ≥ 5 m; - depozit pentru deşeuri nepericuloase: K ≤ 1,0 x 10-9 m/s; grosime ≥ 1 m; - depozit pentru deşeuri inerte: K ≤ 1,0 x 10-7 m/s; grosime ≥ 1 m. 1.3.4. Metoda folositã pentru determinarea coeficientului de permeabilitate

pentru depozite, pe suprafaţa analizată şi pentru tot amplasamentul, trebuie să fie metoda standardizată sau recunoscută internaţional.

1.3.5. Acolo unde bariera geologică nu satisface în mod natural condiţiile menţionate anterior, ea poate fi completatã în mod artificial şi întărită prin alte mijloace care să realizeze o protecţie echivalentă. O barieră geologică construitã nu trebuie să fie mai subţire de 0,5 m (tabelul nr. 2.1).

1.3.6. În afarã barierei geologice descrise anterior depozitul trebuie să fie prevãzut cu o impermeabilizare artificială care îndeplineşte cerinţele de rezistenţă fizico-chimică şi de stabilitate în timp, corespunzãtoare condiţiilor de etanşare cerute, şi cu un sistem etanş de colectare a levigatului pentru a se asigura că acumularea de levigat la baza depozitului se menţine la un nivel minim.

Tabelul nr. 2.1

Categoria depozitului Deşeuri nepericuloase Deşeuri periculoase Impermeabilizare artificială necesară necesară

Strat drenant ≥ 0,5 m necesar necesar

1.3.7. Dacã autoritatea centrală sau regională pentru protecţia mediului, dupã evaluarea potenţialelor pericole faţă de mediu, consideră că este necesarã prevenirea formãrii de levigat, se poate prescrie o impermeabilizare a suprafeţei superioare. Recomandãrile pentru etanşarea suprafeţei sunt:

Tabelul nr. 2.2

Categoria depozitului Deşeuri nepericuloase

Deşeuri periculoase

Strat filtrant de gaze necesar nu este necesar Impermeabilizare artificială nu este necesară necesară Impermeabilizare naturală necesară necesară Strat drenant > 0,5 m necesar necesar Acoperire superioarã cu pãmânt > 1 m (din care pãmânt vegetal ≥ 0,15 m)

necesară necesară

1.3.8. Autoritatea centrală sau regională pentru protecţia mediului stabileşte condiţii generale ori specifice pentru depozitele de deşeuri inerte şi pentru caracteristicile mijloacelor tehnice menţionate anterior.

1.3.9. Autoritatea centrală pentru protecţia mediului stabileşte condiţiile

27

generale sau specifice pentru depozitele de deşeuri subterane şi pentru caracteristicile mijloacelor tehnice menţionate anterior.

2. Cerinţe generale de control şi protecţia factorilor de mediu

2.1. Controlul apei şi gestiunea levigatului 2.1.1. În corelaţie cu caracteristicile depozitului şi cu condiţiile

meteorologice vor fi luate mãsurile corespunzãtoare pentru: a) controlul cantitãţii de apă din precipitaţiile care pătrund în corpul

depozitului; b) prevenirea pătrunderii apei de suprafaţă şi/sau subterane în deşeurile

depozitate; c) colectarea apei contaminate şi a levigatului; d) epurarea apei contaminate şi a levigatului colectat din depozit la

standardul corespunzãtor cerut pentru evacuarea lor din depozit. 2.1.2. Prevederile de mai sus nu se aplică la depozitele de deşeuri inerte;

decizia este luatã de autoritatea competentă pentru protecţia mediului dacã evaluarea, ţinându-se seama de amplasarea depozitului şi a deşeurilor care trebuie acceptate, arată că depozitul nu reprezintã un pericol potenţial pentru mediu.

2.1.3. Levigatul colectat la baza depozitului prin intermediul sistemului de drenaj se evacuează conform urmãtoarelor variante:

a) la o staţie de epurare proprie şi apoi într-un receptor natural; b) la o staţie de preepurare proprie şi apoi într-o staţie de epurare

oraşenească. 2.1.4. Şanţurile de gardă trebuie prevãzute pe tot conturul depozitului

pentru colectarea apelor meteorice care cad pe suprafeţele învecinate depozitului.

2.1.5. Dacã autoritatea competentă, pe baza unui studiu de impact şi/sau bilanţ de mediu, decide, în conformitate cu secţiunea 2.1 "Controlul apei şi gestiunea levigatului", că nu este necesarã colectarea şi tratarea levigatului sau a stabilit că depozitul nu prezintã pericol potenţial pentru sol, apă freatică sau de suprafaţă, condiţiile prevãzute la pct. 1.3.3-1.3.7 nu se aplică.

2.2. Controlul gazului 2.2.1. Sistemul de colectare şi evacuare a gazelor de fermentare constă din

conducte, puţuri, drenuri, dispozitive de colectare ce conduc la instalaţii de prelucrare/valorificare.

2.2.2. Gazul de depozit se colecteazã în toate depozitele care acceptă deşeuri biodegradabile. Dacã gazul colectat nu poate fi folosit pentru a produce energie, el trebuie ars.

2.2.3. Colectarea, tratarea şi folosirea gazului de depozit conform pct. 2.2.2 se efectueazã astfel încât să nu producã pagube sau distrugerea mediului şi să

28

reducã riscurile pentru sãnãtatea populaţiei. 2.2.4. Controlul acumulării şi migrării gazului de depozit, precum şi

cantitatea şi compoziţia gazului se realizeazã conform prevederilor din anexa nr. 4, pct. 2.2.4 şi tabelul nr. 4.2.

2.3. Asigurarea stabilităţii 2.3.1. Repartizarea deşeurilor în depozit trebuie facută astfel încât să se

asigure stabilitatea masei de deşeuri şi a structurilor asociate (sistemele de impermeabilizare, sistemele de colectare şi evacuare a apelor exfiltrate şi a gazelor etc.), în special pentru evitarea alunecărilor.

2.3.2. Dacã există impermeabilizare artificială, trebuie apreciat dacã substratul geologic - ţinându-se seama de morfologia depozitului - este suficient de stabil pentru a preveni deteriorarea impermeabilizării.

2.4. Sisteme de siguranţă şi pază 2.4.1. Depozitele se imprejmuiesc şi se instituie paza lor pentru reducerea

posibilitãţilor de pătrundere ilegală pe amplasament a oamenilor şi animalelor. 2.4.2. Porţile se închid în afara orelor de lucru. 2.4.3. Sistemul de control şi de acces la fiecare depozit trebuie să conţinã un

program de mãsuri pentru a detecta şi a descuraja aruncarea ilegală de deşeuri în depozit.

2.5. Combaterea altor inconveniente şi riscuri 2.5.1. La amenajarea depozitelor trebuie luate mãsuri pentru diminuarea şi a

altor noxe şi riscuri, precum: a) emisia de mirosuri şi praf; b) particule materiale antrenate de vânt; c) zgomot şi trafic; d) pãsãri, paraziţi şi insecte; e) formarea de aerosoli; f) incendii, explozii, alunecãri. 2.5.2. Depozitul trebuie echipat astfel încât noxele provenite de pe

amplasament să nu fie dispersate pe drumurile publice şi în zonele învecinate.

2.6. Încadrarea în peisaj Amenajãrile pentru reducerea impactului vizual determinat de amplasarea

unui depozit de deşeuri se realizeazã în funcţie de folosinţele terenurilor adiacente, prin:

a) realizarea unei perdele vegetale de protecţie cu o lăţime ce se va stabili în proiect şi, dacã este cazul, plantarea unei perdele formate din mai multe etaje de arbori şi arbuşti repede crescători;

b) amplasarea în frontul vizual a construcţiilor social-administrative; c) amplasarea unor panouri metalice pentru diverse reclame; d) înierbarea cu plante ierboase (graminee) şi plantarea unor specii

29

rezistente la poluanţi pe suprafeţele acoperite ale depozitului care au ajuns la cota finală, pentru refacerea structurii solului şi a biocenozei, în paralel cu eliminarea poluanţilor şi introducerea treptată a acestor terenuri în peisajul natural al zonei.

Prin executarea lucrãrilor tehnice de închidere a depozitului trebuie să i se confere terenului încadrarea în peisajul zonal.

ANEXA 3

ASPECTE GENERALE abordate la aplicarea criteriilor şi procedurilor de acceptare a deşeurilor

în depozit

1. Principii generale

1.1. Criteriile pentru acceptarea deşeurilor la o anumitã clasă de depozite trebuie să ţinã cont în special de:

a) protecţia factorilor de mediu, în special apa subterană şi de suprafaţă; b) sistemele de impermeabilizare a depozitelor, sistemele de colectare şi

tratare a levigatului, sistemele de colectare şi evacuare a gazului de depozit; c) asigurarea desfãşurãrii normale a proceselor de stabilizare a deşeurilor în

depozit; d) protecţia sãnãtãţii umane. 1.2. Acceptarea deşeurilor la o anumitã clasă de depozite se bazeazã pe: a) liste de deşeuri acceptate, definite dupã natură şi origine; b) caracteristicile deşeurilor determinate prin metode de analiză

standardizate, excepţie fãcând deşeurile menajere.

2. Criterii de acceptare 2.1. Autoritatea centrală pentru protecţia mediului, conform prevederilor

art. 7 alin. (6) din prezenta hotãrâre, stabileşte listele naţionale de deşeuri acceptate (sau refuzate) pentru fiecare clasă de depozite şi defineşte criteriile ce trebuie îndeplinite de deşeuri pentru a fi incluse în liste.

2.2. Lista naţională de deşeuri acceptate pe fiecare clasă de depozite şi criteriile de acceptare servesc la întocmirea listei specifice fiecãrui depozit sau a listei cu deşeuri acceptate ce vor fi specificate în autorizaţia de mediu a depozitului.

2.3. Criteriile de acceptare a deşeurilor într-o clasă de depozite, bazate pe caracteristicile deşeurilor, se vor referi la:

a) compozitia fizico-chimică; b) conţinutul de materie organicã; c) biodegradabilitatea compuşilor organici din deşeuri; d) concentraţia compuşilor potenţial periculoşi/toxici în relatie cu criteriile

enunţate anterior;

30

e) levigabilitatea prognozată sau testată a compuşilor potenţial periculoşi/toxici în relaţie cu criteriile enunţate mai sus;

f) proprietãţile ecotoxicologice ale deşeurilor şi ale levigatului rezultat. 2.4. Criteriile de acceptare la depozitare a deşeurilor inerte, bazate pe

caracteristicile deşeurilor, vor fi corelate cu nivelul scãzut al dotãrilor şi amenajãrilor pentru protecţia factorilor de mediu a depozitelor de deşeuri inerte.

3. Proceduri generale pentru testarea şi acceptarea deşeurilor 3.1. Procedurile generale pentru caracterizarea şi testarea deşeurilor în

vederea acceptãrii la depozitare se stabilesc pe trei niveluri ierarhice:

Nivelul 1: Caracterizare generalã, realizatã cu metode de analiză standardizate pentru determinarea compoziţiei fizico-chimice a deşeurilor şi pentru testarea comportãrii la levigare şi/sau a variaţiei caracteristicilor deşeurilor pe termen scurt şi lung.

Nivelul 2: Testarea încadrãrii corecte a deşeurilor într-un depozit, care se realizeazã prin verificãri periodice efectuate prin analize simple, standardizate şi metode de caracterizare a comportãrii, pentru a determina dacã un deşeu îşi menţine încadrarea în condiţiile din autorizaţie şi/sau criteriile specifice de referinţă. Testele se vor concentra pe variabile cheie (indicatori variabili) şi pe comportarea identificată prin caracterizarea generalã.

Nivelul 3: Verificarea la faţa locului, printr-un control rapid, pentru a confirma ca deşeul depozitat este acelaşi cu cel care a fost supus la testarea de nivel 2 şi că este cel descris în documentele de însoţire. Ea poate consta într-o inspecţie vizuală a încãrcãturii de deşeuri, înainte şi dupã descãrcarea la depozit.

3.2. Pentru a figura pe o listă de referinţă, un deşeu este caracterizat la nivelul 1 şi trebuie să satisfacã criteriile corespunzãtoare, care vor fi stabilite pentru fiecare tip de depozit.

3.3. Pentru a rãmâne pe o listă specifică a depozitului, un deşeu se testează la nivelul 2 la intervale regulate de timp, semestrial sau anual, şi trebuie să satisfacã criteriile corespunzãtoare pentru fiecare tip de depozit.

3.4. Toate încărcăturile de deşeuri ce intră într-un depozit se supun nivelului 3 de verificare. Nivelurile 1 şi 2 se realizeazã în mãsura în care este posibil.

3.5. În situaţia în care testarea nu se poate realiza, nu sunt accesibile procedurile de testare sau există alte prevederi legislative ce prevaleazã, anumite deşeuri pot fi exceptate permanent sau temporar de la testarea la nivelul 1.

3.6. Informaţiile furnizate de determinările efectuate pot fi completate cu informaţii de la producãtorii deşeurilor, laboratoarele de cercetare şi din literatura de specialitate.

31

ANEXA 4

PROCEDURI DE CONTROL ŞI URMÃRIRE A DEPOZITELOR DE DEŞEURI

1. Prevederi generale 1.1. Procedurile de control şi urmãrire se aplică: a) amplasamentelor viitoarelor depozite de deşeuri, pentru obţinerea unor

date de referinţă pe factori de mediu, anterior construcţiei şi exploatãrii acestora;

b) depozitelor în exploatare; c) depozitelor dupã închidere. 1.2. Prin activitatea de urmãrire şi control se garanteazã că: a) depozitul este realizat conform proiectului şi sistemele de protecţie a

mediului funcţioneazã integral; b) depozitul existent, ce funcţioneazã în baza unui program pentru

conformare, îndeplineşte mãsurile de remediere la termenele prevãzute; c) depozitul îndeplineşte condiţiile din autorizaţie; d) deşeurile acceptate la depozitare sunt cele ce îndeplinesc criteriile pentru

categoria respectivă de depozit. 1.3. Metodele aplicate pentru controlul, prelevarea şi analiza probelor sunt

cele standardizate la nivel naţional sau european ori sunt metodologii cuprinse în Normativul tehnic privind depozitarea deşeurilor.

1.4. Probele prelevate pentru determinarea unor indicatori, în vederea definirii nivelului de afectare a calitãţii factorilor de mediu, vor fi analizate de laboratoare acreditate.

2. Sistemul de control şi urmãrire a calitãţii factorilor de mediu

Sistemul de control şi urmãrire cuprinde:

2.1. Datele meteorologice 2.1.1. Datele meteorologice servesc la realizarea balanţei apei din depozit şi

implicit la evaluarea volumului de levigat ce se acumulează la baza depozitului sau se deversează din depozit.

2.1.2. Datele necesare întocmirii balanţei apei se colecteazã de la cea mai apropiatã staţie meteorologică sau prin monitorizarea depozitului. Frecvenţa urmãririi atât în faza de exploatare, cât şi în cea de urmãrire postînchidere este prezentatã în tabelul nr. 4.1.

Tabelul nr. 4.1

Nr. crt.

Date meteorologice În faza de

funcţionare În faza de urmãrire

postînchidere

1. Cantitatea de precipitaţii zilnic zilnic, dar şi ca valori

lunare medii

32

2. Temperatura minimă, maximă, la ora 15,00

zilnic medie lunarã

3. Direcţia şi viteza dominantă a vântului

4. Evapotranspiraţia zilnic

5. Umiditatea atmosferică, la ora 15,00 zilnic

2.2. Controlul apei de suprafaţă, al levigatului şi al gazului de depozit 2.2.1. Controlul calitãţii apei de suprafaţă, a levigatului, a gazului de

depozit şi frecvenţa determinărilor se realizeazã conform tabelului nr. 4.2. 2.2.2. Mãsurarea volumului levigatului, prelevarea şi analizarea probelor de

levigat se efectueazã pentru fiecare punct de evacuare a acestuia din depozit. 2.2.3. Urmãrirea calitãţii apei de suprafaţă, aflatã în vecinãtatea unui

depozit, se efectueazã în cel puţin două puncte, unul amonte şi unul aval de depozit.

2.2.4. Urmãrirea cantitãţii şi calitãţii gazului de depozit se efectueazã pe secţiuni reprezentative ale depozitului.

2.2.5. Frecvenţa prelevării probelor se adaptează morfologiei depozitului (rambleu, debleu etc.)

Tabelul nr. 4.2

Nr. crt.

Parametrii urmãriţi În faza de funcţionare

În faza de urmãrire postînchidere*3)

1. Volum levigat lunar*1),*3) la 6 luni

2. Compoziţie levigat*2) trimestrial*3) la 6 luni

3. Volumul şi compoziţia apei de suprafaţă*7)

trimestrial*3) la 6 luni

4. Posibile emisii de gaz şi presiune atmosferică*4) CH(4), CO(2), H(2)S, H(2) etc.

lunar*3),*5) la 6 luni*6)

*1) Frecvenţa prelevării poate fi adaptatã pe baza morfologiei depozitului (rambleu, debleu etc.). Aceasta trebuie specificatã în autorizaţie. *2) Parametrii şi indicatorii analizaţi variază în funcţie de compoziţia deşeurilor depozitate; ele trebuie să fie stabilite în autorizaţie şi să reflecte caracteristicile deşeurilor. *3) Dacã în punctele de prelevare volumul şi compoziţia apei de suprafaţă sunt relativ constante, mãsurãtorile se pot face la intervale mai mari de timp. *4) Mãsurãtorile sunt legate în special de conţinutul de materie organicã din deşeuri. *5) CH(4), CO(2), O(2) - regulat, alte gaze dupã necesitate, în funcţie de compoziţia deşeurilor depozitate, în scopul de a reflecta caracteristicile levigatului. *6) Sistemul de colectare a gazului trebuie verificat regulat. *7) Pe baza caracteristicilor amplasamentului depozitului, autoritatea competentă poate decide că aceste mãsurãtori nu sunt necesare.

33

2.3. Protecţia apei subterane 2.3.1. Urmãrirea calitãţii apei subterane oferã informaţii privind

contaminarea acesteia datoratã depozitării deşeurilor. 2.3.2. Controlul calitãţii apei subterane se realizeazã prin foraje de control

în cel puţin trei puncte, un punct amplasat amonte şi două aval faţă de depozit, pe direcţia de curgere.

2.3.3. Numãrul punctelor de urmãrire se poate mări pe baza unor prospecţiuni hidrogeologice şi a necesitãţii depistării urgente a infiltraţiilor accidentale de levigat în apă.

2.3.4. Înaintea intrãrii în exploatare a depozitelor noi, se prelevează probe din cel puţin trei puncte pentru a stabili valori de referinţă pentru prelevările ulterioare.

2.3.5. Indicatorii care se analizeazã în probele prelevate se aleg pe baza calitãţii apei freatice din zonă şi a compoziţiei prognozate a levigatului (tabelul nr. 4.3).

Alegerea corectă a indicatorilor de analizat şi datele privind mobilitatea apei subterane în zonă asigură identificarea rapidă a schimbãrii calitãţii apei.

Tabelul nr. 4.3

Nr. crt.

Parametrii urmãriţi În faza de funcţionare

În faza de urmãrire

postînchidere

1. Nivelul apei subterane la fiecare şase luni*1)

la fiecare şase luni*1)

2. Compoziţia apei subterane

frecvenţa în funcţie de viteza de curgere *2),*3)

frecvenţa în funcţie de viteza de curgere *2),*3)

*1) Dacã nivelul apei freatice variază, se mãreşte frecvenţa prelevării probelor. *2) Frecvenţa se stabileşte pe baza cunoştinţelor şi a evaluãrii vitezei fluxului de apă subterană. *3) Când, prin determinările efectuate pe probele prelevate, se constată atingerea unui prag de alertă, se repetă prelevarea şi se reiau determinările efectuate. Dacã nivelul de poluare este confirmat, trebuie urmat planul de intervenţie specificat în autorizaţie.

2.3.6. Pragurile de alertă se determină ţinându-se cont de formaţiunile hidrogeologice specifice zonei în care este amplasat depozitul şi de calitatea apei. Nivelul de control al poluării se bazeazã pe compoziţia medie determinată din variaţiile locale ale calitãţii apei subterane pentru fiecare foraj de control. Dacã există date şi este posibil, pragul de alertă se specifică în autorizaţie.

2.4. Topografia depozitului

Urmãrirea topografiei depozitului se realizeazã conform datelor înscrise în tabelul nr. 4.4.

34

Tabelul nr. 4.4

Nr. crt.

Parametrii urmãriţi În faza de funcţionare

În faza de urmãrire

postînchidere

1. Structura şi compoziţia depozitului*1) anual

2. Comportarea la tasare şi urmãrirea nivelului depozitului

anual Citire anuală

*1) Date pentru planul de situaţie al depozitului: suprafaţa ocupatã de deşeuri, volumul şi compoziţia deşeurilor, metode de depozitare, timpul şi durata depozitării, calculul capacitãţii remanente de depozitare.

ANEXA 5

CALENDARUL de sistare/încetare a activitãţii sau conformare pentru depozitele de

deşeuri existente

Tabel 5.1 - Depozite neconforme clasa "b" din zona urbană care sistează depozitarea conform anilor înscrişi în tabel

Judeţ Nume depozit/Localizare An sistare depozitare

GORJ Tg. Jiu 2004 HUNEDOARA Brad 2004 DOLJ Mofleni – Craiova 2005 IALOMIŢA Slobozia 2005 IALOMIŢA Slobozia 2005 NEAMŢ P. Neamţ - vechi 2005 BISTRIŢA-NĂSĂUD Bistriţa 1985 (URBANA) 2006 CONSTANŢA Negru Vodă 2006 CONSTANŢA Eforie Sud 2006 CONSTANŢA Albeşti 2006 CONSTANŢA Medgidia 2006 HUNEDOARA Hinedoara 2006 IALOMIŢA Ţăndărei 2006 VÂLCEA Rm. Vâlcea 2006 VASLUI Huşi 2006 VASLUI Vaslui 2006 BASLUI Bârlad 2006 ARGEŞ Piteşti 2007 BRAŞOV Braşov 2007 GIURGIU Giurgiu 2007 GORJ Rovinari 2007 IALOMIŢA Feteşti 2007

35

MUREŞ Luduş 2007 OLT Slatina 2007 SIBIU Copşa Mică 2007 SIBIU Ocna Sibiului 2007 SIBIU Dumbrăveni 2007 SIBIU Sălişte 2007 SIBIU Remetea Sibiu 2007 TELEORMAN Zimnicea 1 2007 TELEORMAN Roşiori de Vede 2007 TELEORMAN Alexandria 2007 TELEORMAN Videle 2007 TELEORMAN Turnu Măgurele 2007 TULCEA Vararie 2007 ARGEŞ Câmpulung 2008 BIHOR Oradea 2008 BISTRIŢA-NĂSĂUD Năsăud 2008 BOTOŞANI Dorohoi 2008 BRAŞOV Zărneşti 2008 BRAŞOV Râşnov 2008 BRAŞOV Făgăraş 2008 BRAŞOV Săcele 2008 DÂMBOVIŢA Pucioasa 2008 DÂMBOVIŢA Găeşti 2008 DÂMBOVIŢA Fieni 2008 DÂMBOVIŢA Moreni 2008 DÂMBOVIŢA Titu 2008 DÂMBOVIŢA Aninoasa 2008 DOLJ Băileşti 1 2008 HARGHITA Odorhei 2008 HUNEDOARA Petrila 2008 HUNEDOARA Haţeg 2008 MUREŞ Sovata 2008 MUREŞ Târnăveni 2008 MUREŞ Iernut 2008 SUCEAVA Siret 2008 SUCEAVA Buliceni-Vatra Dornei 2008 SUCEAVA Suceava 2008 TIMIŞ Jimbolia 2008 TIMIŞ Parta-Sag - Timişoara 2008 ALBA Baia de Arieş 2009 ALBA Abrud 2009 ALBA Zlatna 2009 ALBA Câmpeni 2009 ALBA Teiuş 2009

36

ALBA Sebeş 2009 ALBA Blaj 2009 ALBA Cugir 2009 BACĂU Dărmăneşti 2009 BACĂU Târgu Ocna 2009 BACĂU Buhuşi 2009 BACĂU Moineşti 2009 BACĂU Filipeşti/Oneşti 2009 BACĂU Comăneşti 2009

BACĂU Nicolae Bălcescu / Bacău

2009

BIHOR Beiuş 2009 BIHOR Aleşd 2009

BISTRIŢA-NĂSĂUD Bistriţa 1992 (CODRIŞOR)

2009

BRĂILA Ianca 2009 BRAŞOV Predeal 2009 BRAŞOV Victoria 2009 BRAŞOV Codlea 2009 BUZĂU Nehoiu 2009 CĂLĂRAŞI Budeşti 2009 CARAŞ-SEVERIN Băile Herculane 2009 CARAŞ-SEVERIN Caransebeş 2009 CARAŞ-SEVERIN Reşiţa 2009 COVASNA Întorsura Buzăului 2009 COVASNA Covasna 2009 COVASNA Baraolt 2009 GALAŢI Umbrăreşti – Tg. Bujor 2009 GALAŢI Bazanu 2009 GORJ Motru 2009 GORJ Ţicleni 2009 GORJ Turceni 2009 GORJ Novaci 2009 GORJ Tg.-Cărbuneşti 2009 GORJ Bumbeşti Jiu 2009 HARGHITA Vlăhiţa 2009 HARGHITA Tuşnad 2009 HARGHITA Bălan 2009 HARGHITA Borsec 2009 HUNEDOARA Homorod – Geoagiu 2009 HUNEDOARA Călan 2009 HUNEDOARA Uricani 2009 HUNEDOARA Lupeni 2009 IAŞI Paşcani – Valea Seacă 2009

37

IAŞI Iaşi - Tomeşti 2009 IAŞI Hârlău 2009 ILFOV Buftea 2009 MARAMUREŞ V. Tisei – Cavnic 2009 MEHEDINŢI Vânju Mare 2009 MEHEDINŢI Drobeta Turnu Severin 2009 MEHEDINŢI Baia de Aramă 2009 MEHEDINŢI Orşova 2009 MUREŞ Reghin 2009 MUREŞ Tg. Mureş 2009 NEAMŢ Bicaz 2009 OLT Scorniceşti 2009 OLT Drăgăneşti Olt 2009 PRAHOVA Mizil 2009 PRAHOVA Urlaţi 2009 SĂLAJ Şimleu Silvaniei 2009 SATU MARE Negreşti Oaş 2009 SATU MARE Carei 2009 SUCEAVA Rădăuţi 2009 TIMIŞ Deta 2009 TULCEA Babadag 2009 TULCEA Isaccea 2009 VÂLCEA Brezoi 2009 VÂLCEA Călimăneşti 2009 VÂLCEA Govora 2009 VÂLCEA Bălceşti 2009 VÂLCEA Băbeni 2009 VÂLCEA Drăgăneşti 2009 VASLUI Negreşti 2009 VRANCEA Odobeşti 2009 VRANCEA Goleşti - Focşani 2009

Tabel 5.2 - Depozite neconforme clasa "b" din zona urbană care sistează / înceteazã depozitarea în perioada 16 iulie 2009 - 16 iulie 2017

Judeţ Nume depozit/Localizare An sistare depozitare ARGEŞ Curtea de Argeş 2010 ARGEŞ Costeşti 2010 ARGEŞ Topoloveni 2010 BIHOR Săcueni 2010 BIHOR Stei 2010 BIHOR Marghita 2010 CĂLĂRAŞI Răzvani 2010 CĂLĂRAŞI Fundulea 2010 CLUJ Cetan – Dej 2010

38

CLUJ Pata Rat – Cluj 2010 CONSTANŢA Hârşova 2010 DOLJ Calafat 2010 HUNEDOARA Simeria 2010 MARAMUREŞ Seini 2010 MEHEDINŢI Strehaia 2010 SATU MARE Tăsnad 2010 SATU MARE Satu Mare 2010 SIBIU Tălmaciu 2010 SIBIU Agnita 2010 SIBIU Cisnădie 2010 SIBIU Avrig 2010 SIBIU Somard-Mediaş 2010 SUCEAVA Antileşti – Fălticeni 2010 TIMIŞ Buziaş 2010 TIMIŞ Sânnicolau Mare 2010 TIMIŞ Lugoj 2010 CARAŞ-SEVERIN Bocşa 2011 CARAŞ-SEVERIN Oţelu Roşu 2011 CARAŞ-SEVERIN Anina 2011

SUCEAVA Hurghiş – Câmpulung Moldovenesc

2011

SUCEAVA Gura Humorului 2011 ARAD Curtici 2012 ARAD Nădlac 2012 BISTRIŢA-NĂSĂUD Sângeorz Băi 2012 BOTOŞANI Botoşani 2012 CĂLĂRAŞI Olteniţa 2012 CĂLĂRAŞI Călăraşi 2012 CARAŞ-SEVERIN Moldova Nouă 2012 CARAŞ-SEVERIN Oraviţa 2012 CLUJ Gherla 2012 CLUJ Câmpia Turzii 2012

CLUJ Cetatea Veche-Bolie, Huedin

2012

CLUJ Turda 2012 CONSTANŢA Cernavodă 2012 CONSTANŢA Techirghiol 2012 HARGHITA Topliţa 2012 HARGHITA Miercurea Ciuc 2012 HARGHITA Gheorgheni 2012 IAŞI Tg. Frumos 2012 MARAMUREŞ Rohia – Tg. Lăpuş 2012 NEAMŢ Tg. Neamţ 2012

39

NEAMŢ Roman 2012 ALBA Aiud 2013 ALBA Ocna Mureş 2013 MARAMUREŞ Arinieş – Borşa 2013 ARAD Sebiş 2014 BOTOŞANI Dărăbani 2014 GALAŢI Tirighina – Galaţi 2014 MARAMUREŞ Vişeu de Sus 2014 ALBA Alba Iulia 2015 CONSTANŢA Basarabi 2015 DOLJ Segarcea 2015 HUNEDOARA Orăştie 2015 HUNEDOARA Deva 2015 TIMIŞ Făget 2015 TULCEA Agighiol – Tulcea 2015 ARAD Pâncota 2016 ARAD Ineu 2016 ARAD Chişineu-Criş 2016 BISTRIŢA NĂSĂUD Beclean 2016 BOTOŞANI Săveni 2016 HUNEDOARA Aninoasa 2016 HUNEDOARA Vulcan 2016 SĂLAJ Cehu Silvaniei 2016 TULCEA Măcin 2016 ARAD Lipova 2017 ARGEŞ Mioveni 2017 BIHOR Valea lui Mihai 2017 BIHOR Salonta 2017 BRĂILA Făurei 2017 BRAŞOV Rupea 2017 BUZĂU Rm. Sărat 2017 COVASNA Tg. Secuiesc 2017 COVASNA Sf. Gheorghe 2017 DOLJ Filiaşi 2017 GALAŢI Rateş – Tecuci 2017 GIURGIU Mihăileşti 2017 GIURGIU Bolintin 2017

MARAMUREŞ Tepliţa – Sighetu Marmaţiei

2017

MARAMUREŞ Satu Nou de Jos – Baia Mare

2017

OLT Corabia 2017 OLT Balş 2017 OLT Caracal 2017

40

PRAHOVA Vălenii de Munte 2017 SĂLAJ Zalău 2017 SĂLAJ Jibou 2017 TULCEA Sulina 2017 VÂLCEA Horezu 2017 VRANCEA Haret-Mărăşeşti 2017 VRANCEA Panciu 2017 VRANCEA Adjud 2017

Tabel 5.3 - Depozite de deşeuri care se conformeazã cerinţelor prezentei hotãrâri până la 31 decembrie 2006

Judeţ Depozit/Localizare Necesar pentru

conformare BRĂILA Brăila - * BUCUREŞTI Chiajna Sistem colectare gaz CONSTANŢA Constanţa – Ovidiu Instalaţie tratare levigat

ILFOV Glina Sistem colectare gaz, instalaţie tratare levigat

ILFOV Vidra Sistem colectare gaz MUREŞ Sighişoara - *

NEAMŢ Piatra Neamţ Sistem colectare gaz, instalaţie tratare levigat

PRAHOVA Ploieşti – Boldeşti Instalaţie tratare levigat PRAHOVA Câmpina – Băneşti - * PRAHOVA Băicoi Instalaţie tratare levigat SIBIU Sibiu - Cristian - * * - nu necesită investiţii majore pentru conformare, ci numai îmbunãtãţirea activitãţilor de operare şi monitorizare

Tabel 5.4 - Depozite de deşeuri industriale nepericuloase care se vor conforma până la 16 iulie 2009

Judeţ Nume agent economic Clasa depozit BIHOR SC FIBROCIM SA DINP CONSTANŢA SC ETERMED SA DINP GORJ SC ARTEGO SA DINP IAŞI SC FORTUS SA IAŞI DINP

Tabel 5.5 - Depozite de deşeuri industriale periculoase care sistează / înceteazã depozitarea până la 31 decembrie 2006

Judeţ Nume agent economic Suprafaţă (ha)

ARGEŞ SNP PETROM SA BUCUREŞTI SUCURSALA ARPECHIM PITEŞTI

0,02

ARGEŞ SNP PETROM SA BUCUREŞTI SUCURSALA ARPECHIM PITEŞTI

0,8

BACĂU SC SOFERT SA 16,02

41

BACĂU SC RAFINĂRIA DĂRMĂNEŞTI SA 0,32 BACĂU SC RAFINĂRIA DĂRMĂNEŞTI SA 0,5 BACĂU SC RAFO SA 0,7 BIHOR SC PETROLSUB SA 0,22 BIHOR SC PETROLSUB SA 0,22 BIHOR SC SINTEZA SA 1,5 BIHOR SC PETROLSUB SA 1,04 BIHOR SC PETROLSUB SA 1,04 BIHOR SC PETROL DERNA SA 0,27 BIHOR SC PETROL DERNA SA 0,27 BIHOR SC SINTEZA SA 15,5 BIHOR SC CEMTRADE SA ORADEA 34,1 BIHOR SC CEMTRADE SA ORADEA 72 BISTRIŢA-NĂSĂUD SC ARIO SA 2,4

BUZĂU SC RAFINĂRIA „VENUS OILREG” SA RM. SĂRAT

6,2

BUZĂU SC DUCTIL STEEL SA BUZĂU SC CORD SA BUZĂU

0,8

BUZĂU SC FERMIT SA RM. SĂRAT 2 CLUJ SC TERAPIA 0,392

CONSTANŢA SC ROMPETROL RAFINARE – PETROMIDIA CONSTANŢA SA

2,47

CONSTANŢA SC VIE VIN MURFATLAR (Fermele Murfatlar)

0,01

COVASNA SUCURSALA PECO - COVASNA 0,02 GALAŢI ISPAT SIDEX 0,8 ILFOV SC NEFERAL SA 1,6 MARAMUREŞ SC ROMPLUMB SA 1,2 MUREŞ SC AZOMUREŞ SA 30 MUREŞ SC BICAPA SA 7,5 NEAMŢ SC PETROTUB SA ROMAN 3,3 NEAMŢ SC MOLDETERNIT SRL BICAZ 0,2

PRAHOVA SC RAFINĂRIA ASTRA ROMÂNĂ SA

2,6

PRAHOVA SC RAFINĂRIA VEGA PLOIEŞTI SA

0,11

PRAHOVA SC PETROTEL LUKOIL SA 0,16 PRAHOVA SNP PETROM PETROBRAZI SA 0,3 PRAHOVA SNP PETROM PETROBRAZI SA 0,6 PRAHOVA SC PETROTEL LUKOIL SA 0,93 PRAHOVA SC PETROTEL LUKOIL SA 2,2 PRAHOVA SC PETROTEL LUKOIL SA 4,444

PRAHOVA SC RAFINĂRIA VEGA PLOIEŞTI SA

10

42

PRAHOVA SC RAFINĂRIA STEAUA ROMÂNĂ SA

3,3

PRAHOVA SC RAFINĂRIA STEAUA ROMÂNĂ SA

6

SIBIU SC D.P.C. SA SIBIU 0,071 SIBIU SC PRESTSAL SA MEDIAŞ 0,05 SIBIU SC SOMETRA SA COPŞA MICĂ 19,6 TELEORMAN SC TURNU SA 52,2 VÂLCEA SC OLTCHIM SA 5,6

Tabel 5.6 - Depozite de deşeuri industriale nepericuloase şi inerte care sistează/înceteazã depozitarea până la termenul limită 31 decembrie 2006

Judeţ Nume agent economic Suprafaţă (ha)

ARGEŞ SC ALPROM 0,18

BACĂU SC CHIMCOMPLEX SA BORZEŞTI

0,032

BACĂU SC CHIMCOMPLEX SA BORZEŞTI

1,3

BACĂU SC CHIMCOMPLEX SA BORZEŞTI

5,44

BIHOR SC HELIOS SA 2,7

BIHOR SC TERMOELECTRICA SA FL ORADEA

45

BRAŞOV VIROMET 0,64 BRAŞOV ECOPAPER 0,5 BRAŞOV C.E.T. BRAŞOV SA 21 BRAŞOV C.E.T. BRAŞOV SA 31,5 BRAŞOV NITROMANIA SA 2 CARAŞ-SEVERIN SC C.S. REŞIŢA SA 4 CARAŞ-SEVERIN SC GAVAZZI STEEL SA 6,2 CĂLĂRAŞI SC TUROL SA 2

CONSTANŢA SC VIE MURFATLAR (Murfatlar România)

0,04

CONSTANŢA SC VINVICO SA 0,1 CONSTANŢA SC ARGUS SA 0,3 CONSTANŢA CN APM SA CONSTANŢA 3,5 COVASNA SC AMYLUM ROMÂNIA SA 3,96

CLUJ SC INDUSTRIA SÂRMEI Câmpia Turzii

3,6

DÂMBOVIŢA S.C. ERDEMIR ROMÂNIA S.R.L. 10,2 DÂMBOVIŢA S.C. OTELINOX SA 0,243

HUNEDOARA SC ELECTROCENTRALE DEVA SA

55

43

MUREŞ RA. AQUASERV 4,5 MUREŞ SC ZAHĂRUL SA 11 NEAMŢ S.C. DANUBIANA-ROMAN SA 5,14

PRAHOVA SC RAFINĂRIA STEAUA ROMÂNĂ SA

0,5

SATU MARE SC ELECTROLUX ROMÂNIA SA

0,038

SUCEAVA SC AMBRO SA 7,62 SUCEAVA SC AMBRO SA 2,78 SUCEAVA SC REGNAFOR SA 0,85 TELEORMAN SC TURNU SA 4 TELEORMAN SC TURNU SA 62 VASLUI S.C. RULMENŢI SA BÂRLAD 1,3 VRANCEA VRANCART SA ADJUD 5,5 VRANCEA VRANCART SA ADJUD 12

Tabel 5.7 - Depozite de deşeuri industriale nepericuloase care sistează / înceteazã depozitarea între 1 ianuarie 2007 şi 16 iulie 2009

Judeţ Nume agent economic Suprafaţă (ha) ALBA SC SATURN SA ALBA IULIA 4,5 ALBA SC STRATUSMOB SA BLAJ 1,5 ALBA SC APULUM SA ALBA IULIA 2,3

BACĂU SC CHIMCOMPLEX SA BORZEŞTI

4

BACĂU SC RAFO SA 0,625 BACĂU SC CAROM SA ONEŞTI 10,4 BACĂU SC CAROM SA ONEŞTI 0,7 BIHOR SC HOLCIM SA 2,5

BISTRIŢA-NĂSĂUD SC PROMET SA GRUP PROFILMET

1,2

BRĂILA SC CELHART DONARIS SA BRĂILA

15,25

BRAŞOV ENERGO TECH SRL 9,38 BRAŞOV COLOROM SA CODLEA 0,09

BUZĂU SC HOEGANAES EUROPE SA BUZĂU

0,3

CARAŞ-SEVERIN SC CS. REŞIŢA SA 28,5 CARAŞ-SEVERIN SC GAVAZZI STEEL SA 5,5 CARAŞ-SEVERIN SC CS. REŞIŢA SA 16 CLUJ SC INDUSTRIA SÂRMEI 3,4 CLUJ SC SOMEŞ DEJ 15 CONSTANŢA SC LAFARGE ROMCIM SA 40

CONSTANŢA SC LEGMAS SA – închis şi reabilitat în 2004

0,01

44

DOLJ SC CELULE ELECTRICE SA 0,032

DOLJ SUC. PETROM CRAIOVA COMBINAT DOLJCHIM

2

DOLJ SUC. PETROM CRAIOVA COMBINAT DOLJCHIM

3,75

GALAŢI ELNAV 0,55 GALAŢI ISPAT SIDEX 110,869 GORJ SC UATAA MOTRU 10,02 GORJ SC MACOFIL SA 0,5 HARGHITA SC COLEMN SA 1 HUNEDOARA SC FOREVER SRL CĂLAN 49,7 HUNEDOARA SC SIDERMET SA CĂLAN 0,5 MUREŞ SC CARBID FOX SA 3,5

MUREŞ SC ELECTROCENTRALE BUCUREŞTI SA SUC. MUREŞ

0,5

MUREŞ PRIMĂRIA MUNICIPIULUI SIGHIŞOARA

1

MUREŞ SC GECSAT SA 2 OLT ALPROM 1,06 OLT SMR 5 OLT ELECTROCARBON 6,8 SĂLAJ SC IAIFO SA 3,25 SUCEAVA SC DORNAFOR SA 0,5 TELEORMAN SC TURNU SA 1,2 TULCEA SC FERAL SA 4,73 VASLUI SC TERMICA SA VASLUI 7

Tabel 5.8 - Depozite de deşeuri industriale nepericuloase care sistează depozitarea deşeurilor lichide la termenele înscrise în tabel

Judeţ Agent economic Localizare depozit

Termen sistare

depozitare ARAD SC CET Arad Arad Furnicari 31.12.2013 BACĂU CET Bacău Bacău 31.12.2012

BIHOR SC ELECTROCENTRA-LE ORADEA SA

Sântaul Mic 31.12.2013

BIHOR SC ELECTROCEN-TRALE ORADEA SA

Sântaul Mic 31.12.2013

BIHOR SC ELECTROCENTRA-LE ORADEA SA

Sântaul Mic 31.12.2013

DÂMBOVIŢA SC TERMOELECTRI-CA SA – SE Doiceşti Doiceşti 31.12.2008

DOLJ COMPLEXUL ENER-GETIC CRAIOVA – SE

Valea Mânăstirii 31.12.2009

45

Craiova

DOLJ COMPLEXUL ENER-GETIC CRAIOVA SE Işalniţa

Işalniţa II 31.12.2009

DOLJ COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA SE Işalniţa

Işalniţa I 31.12.2009

GIURGIU SC Uzina Termo-electrica Giurgiu SA

Giurgiu 31.12.2011

GORJ SC COMPLEXUL ENERGETIC ROVINARI SA

Cicani-Beterega 31.12.2008

GORJ SC COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI

Valea Ceplea 31.12.2012

GORJ SC COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI

Valea Ceplea 31.12.2012

HUNEDOARA SC ELECTROCEN-TRALE DEVA SA

Bejan 31.12.2010

HUNEDOARA SC ELECTROCEN-TRALE DEVA SA – SE Paroşani

Caprişoara 31.12.2009

IAŞI CET II Iaşi Holboca 31.12.2013

MEHEDINŢI RAAN Dr. Tr. Severin – Sucursala ROMAG-TERMO

Dr. Tr. Severin 31.12.2008

SĂLAJ SC Uzina Electrică Zalău Hereclean – Panic 31.12.2013

SUCEAVA SC TERMICA SA Suceava

Suceava 31.12.2009

VÂLCEA SC CET Govora SA Govora 31.12.2012

ALBA SC BEGA UPSOM Ocna Mureş Ocna Mureş 31.12.2007

TULCEA SC ALUM Tulcea Tulcea 31.12.2010

VÂLCEA SC UZINELE SODICE Govora

Govora 31.12.2012

Tabel 5.9 - Depozite pentru deşeuri periculoase din industria extractivă a petrolului care sistează depozitarea până la 31 decembrie 2006

JUDEŢ Sucursala PETROM

Nume depozit Conform Suprafaţa

(ha) BRĂILA BRĂILA Oprişeneşti 0,52 BRĂILA BRĂILA Oprişeneşti x 0,7 BRĂILA BRĂILA Independenţa x 0,38 DOLJ CRAIOVA Gherceşti x 0,3 DOLJ CRAIOVA Vârteju 0,1 BACĂU MOINEŞTI Moineşti x 0,25

46

BACĂU MOINEŞTI Alboteşti x 0,9 BACĂU MOINEŞTI Găzărie 0,635 BACĂU MOINEŞTI Ghelinţa 0,625 ARGEŞ PITEŞTI Poiana Lacului 0,8 ARGEŞ PITEŞTI Icoana 0,02 ARGEŞ PITEŞTI Icoana x 1,12 ARGEŞ PITEŞTI Oţeteşti x 0,51 PRAHOVA PLOIEŞTI Grăjdana x 0,99 PRAHOVA PLOIEŞTI Grindu x 0,9 PRAHOVA PLOIEŞTI Băicoi x 0,65 PRAHOVA PLOIEŞTI Boldeşti x 0,25 PRAHOVA PLOIEŞTI Cărbuneşti 1 0,015 PRAHOVA PLOIEŞTI Cărbuneşti 2 0,012 PRAHOVA PLOIEŞTI Central 1 0,075 PRAHOVA PLOIEŞTI Central 2 0,039 PRAHOVA PLOIEŞTI Triter 0,076 PRAHOVA PLOIEŞTI Parc 710 0,07 PRAHOVA PLOIEŞTI Urlaţi 0,02 BIHOR SUPLAC Abramut 2 BIHOR SUPLAC Celula 1 0,96 BIHOR SUPLAC Celula 2 1,05 BIHOR SUPLAC Celula Parc 30 0,78 DÂMBOVIŢA TÂRGOVIŞTE Parc Central Teiş 0,1 DÂMBOVIŢA TÂRGOVIŞTE Pompe X Ochiuri 0,2 DÂMBOVIŢA TÂRGOVIŞTE Sud 3 0,15 DÂMBOVIŢA TÂRGOVIŞTE Cezeanu Epurare 0,06 DÂMBOVIŢA TÂRGOVIŞTE Tratare Bucşani 0,1 DÂMBOVIŢA TÂRGOVIŞTE Pascov 64 IRDP x 0,2 DÂMBOVIŢA TÂRGOVIŞTE Cobia 0,18 DÂMBOVIŢA TÂRGOVIŞTE Decantor Saru 0,14 GORJ TÂRGU JIU Parcul Mare x 1,6 TIMIŞ TIMIŞOARA Turnu Nord x 1,6 TELEORMAN VIDELE Parc 1 Videle x 0,2967 TELEORMAN VIDELE Batal Slam 0,125 TELEORMAN VIDELE Angheleaţi 0,1 TELEORMAN VIDELE Potlogi 0,036 TELEORMAN VIDELE Poieni x 1,2

Tabel 5.10 - Depozite pentru deşeuri lichide din industria extractivă (iazuri de decantare) care sistează depozitarea

Judeţ Deţinător Localizare Data sistării HUNEDOARA MINVEST Deva Valea Devei 31.12.2006 HUNEDOARA MINVEST Deva Valea Mealu 31.12.2006 HUNEDOARA MINVEST Deva Ribita Curteni 31.12.2006

47

HARGHITA MINVEST Deva 4-Fagul Cetăţii 31.12.2005 ALBA MINVEST Deva Valea Săliştei 31.12.2004 ALBA MINVEST Deva Valea Sărtaşului 31.12.2005 CLUJ MINVEST Deva Făgetul Ierii 31.12.2006 MARAMUREŞ REMIN Baia Mare Novat 31.12.2004 MARAMUREŞ REMIN Baia Mare Bozanţa 31.12.2006 MARAMUREŞ REMIN Baia Mare Bloaja 31.12.2004 MARAMUREŞ REMIN Baia Mare Plopiş-Răchiţele 31.12.2006 MARAMUREŞ REMIN Baia Mare Tăuţii de Sus 31.12.2003 BISTRIŢA NĂSĂUD

REMIN Baia Mare Valea Glodului 31.12.2004

CARAŞ SEVERIN

MOLDOMIN Moldova Nouă Tăuşani 31.12.2006

Tabel 5.11 - Depozite pentru deşeuri lichide din industria extractivă (iazuri de decantare) care sistează depozitarea deşeurilor lichide conform termenelor din tabel

Judeţ Agent economic Nume depozit Data sistării BIHOR BĂIŢA Stei Fanate 31.12.2009 MARAMUREŞ TRANSGOLD Aurul - Recea 31.12.2010

SUCEAVA MINBUCOVINA Vatra Dornei

Ostra – Valea Straja

31.12.2010

Tabel 5.12 - Depozite pentru deşeuri lichide din industria extractivă (iazuri de decantare) care se conformeazã conform termenelor din tabel

Judeţ Agent economic Nume depozit Data

conformării ALBA CUPRUMIN Abrud Valea Sesei 31.12.2011 ALBA CUPRUMIN Abrud Valea Ştefăncei 31.12.2011

48

ORDINUL NR. 775 din 28 iulie 2006

pentru aprobarea Listei localităţilor izolate care pot depozita deşeurile municipale în depozitele existente ce sunt exceptate de la respectarea unor

prevederi ale Hotărârii Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor

Emitent: MINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELOR Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 675 din 7 august 2006

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor,

în temeiul art. 5 alin. (8) din Hotãrârea Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

ministrul mediului şi gospodãririi apelor emite prezentul ordin. Art. 1. - (1) Se aprobă Lista preliminarã a localitãţilor izolate din ţară ale

cãror depozite de deşeuri municipale sunt exceptate de la aplicarea prevederilor art. 7 alin. (3), art. 11, art. 13 alin. (5), art. 15 alin. (1) şi (2), art. 19 şi 20, ale pct. 1.3, 2.1 şi 2.2 din anexa nr. 2, ale anexei nr. 3, cu excepţia pct. 3.1, nivelul 3, şi ale pct. 2.2, 2.3 şi 2.4 din anexa nr. 4 la Hotãrârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor şi numai dacã depozitele sunt destinate eliminãrii deşeurilor generate în acele localitãţi izolate; aceasta excepţie se face cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile ulterioare.

(2) Lista localitãţilor izolate este prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. - Criteriile de identificare a aşezãrilor izolate sunt cele prevãzute la lit. p) din anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 349/2005 .

Art. 3. - Lista localitãţilor izolate se revizuieste anual, în funcţie de modificãrile survenite în îndeplinirea criteriilor de încadrare ca localitate izolata a localitãţilor incluse pe lista sau de informaţiile disponibile pentru identificarea corecta a acestora.

Art. 4. - Autoritãţile locale implicate pentru protecţia mediului şi autoritãţile administraţiei publice locale duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul mediului şi gospodãririi apelor, Sulfina Barbu

Bucureşti, 28 iulie 2006. Nr. 775.

49

ANEXA

LISTA

localitãţilor izolate care pot depozita deşeurile municipale în depozitele existente ce sunt exceptate de la respectarea unor prevederi ale Hotãrârii

Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor

Judeţul Numele comunei

Alba Ceru-Băcăinţi

Hunedoara Bătrâna

Hunedoara Bulzeştii de Sus

Hunedoara Bunila

Timiş Bogda

Timiş Brestovat

Tulcea Pardina

50

ORDINUL NR. 757

din 26 noiembrie 2004

pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor

Emitent: MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODĂRIRII APELOR Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 26 ianuarie 2005

În temeiul prevederilor art. 54 pct. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, al art. 7 din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor,

în baza Hotãrârii Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

ministrul mediului şi gospodãririi apelor emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normativul tehnic privind depozitarea deşeurilor, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. - Normativul tehnic prevãzut la art. 1 va fi revizuit în funcţie de modificãrile cerinţelor legislative naţionale şi europene şi ale condiţiilor tehnico-economice.

Art. 3. - Direcţia gestiunea deşeurilor şi substanţelor chimice periculoase din cadrul autoritãţii centrale pentru protecţia mediului şi agenţiile competente pentru protecţia mediului duc la îndeplinire prezentul ordin.

Art. 4. - Pe data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 1.147/2002 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor - construirea, exploatarea, monitorizarea şi închiderea depozitelor de deşeuri, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 şi 150 bis din 7 martie 2003.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 30 de zile de la publicare.

Ministrul mediului şi gospodãririi apelor, Speranţa Maria Ianculescu

Bucureşti, 26 noiembrie 2004. Nr. 757.

51

ANEXA

NORMATIV TEHNIC

privind depozitarea deşeurilor

1. INTRODUCERE ŞI DOMENIU DE APLICARE

1.1. Obiectiv general

"Normativul tehnic privind depozitarea deşeurilor" este elaborat în baza prevederilor Hotãrârii de Guvern nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor cu modificãrile şi completãrile ulterioare, hotãrâre ce a transpus Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor.

Normativul tehnic conţine cerinţele şi mãsurile operaţionale şi tehnice pentru depozitarea deşeurilor în scopul prevenirii sau reducerii cât de mult posibil a efectelor negative asupra mediului (apă de suprafaţă, apă subterană, sol şi aer) şi asupra sãnãtãţii populaţiei, generate de depozitarea deşeurilor, pe toatã durata de viaţă a unui depozit. Prin adoptarea acestei reglementãri se asigură respectarea tehnicilor de construire a depozitelor de deşeuri la nivelul cerinţelor europene, aceasta fiind cea mai bună tehnică disponibilã la nivel naţional pentru depozitele de deşeuri. La proiectarea şi construcţia depozitelor de deşeuri se vor respecta toate celelalte cerinţe legislative din domeniul construcţiilor.

Prezentul Normativ tehnic va fi revizuit periodic, în funcţie de modificarea cerinţelor legislative naţionale şi europene şi a condiţiilor tehnico-economice.

1.2. Domeniu de aplicare

Prevederile prezentului Normativ tehnic se aplică depozitelor de deşeuri inerte, nepericuloase şi periculoase, dupã cum urmeazã:

- Pentru depozitele de deşeuri autorizate dupã intrarea în vigoare a H.G. nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor, se aplică toate prevederile Normativului;

- Pentru depozitele de deşeuri care continuă operarea dupã l ianuarie 2007, se aplică prevederile referitoare la procedurile de operare, închidere şi monitorizare post-închidere;

- Pentru depozitele de deşeuri care sistează activitatea de depozitare dupã 1 ianuarie 2007, se aplică prevederile referitoare la procedurile de închidere şi monitorizare post-închidere.

Normativul tehnic se aplică pentru toate etapele de proiectare, construcţie, exploatare, închidere şi monitorizare post-închidere a unui depozit de deşeuri.

Prevederile prezentului Normativ tehnic se adreseazã tuturor factorilor implicaţi în activitãţile de depozitare a deşeurilor, şi anume:

52

- administraţia publică centrală, regională şi localã; - autoritãţi de protecţia mediului la nivel central, regional şi local; - proiectanţi şi constructori de depozite de deşeuri; - operatori şi proprietari de depozite de deşeuri. În sensul prezentului Normativ tehnic, "stadiul tehnicii" reprezintã stadiul

de dezvoltare cel mai avansat şi eficient, înregistrat în domeniul tehnologiei utilizate şi al modului de operare, care demonstrează durabilitatea în timp, siguranţa şi posibilitatea practică de a respecta cerinţele de protecţia mediului pentru o perioada de timp cât mai îndelungatã.

O nouă tehnică poate deveni "stadiul tehnicii" numai dupã ce este testată la scara pilot (câmpuri de testare, şi nu ca depozit funcţional) şi dupã ce rezultatele testelor sunt supuse spre aprobare autoritãţii competente pentru protecţia mediului.

Tehnica utilizată (tehnologia şi modul de operare) trebuie să fie acceptabilã atât din punct de vedere economic, cât şi al protecţiei mediului.

Prezentul Normativ tehnic face referire la o serie de standarde, normative tehnice şi ghiduri care sunt în vigoare la momentul elaborãrii sale. Aceste documente pot suferi modificãri; utilizatorii trebuie să aplice variantele în vigoare, asigurând astfel o calitate ştiinţificã unitarã.

Standardele menţionate în prezentul Normativ tehnic reprezintã standarde de referinţă pentru cerinţele minimale specifice domeniilor lor de aplicare.

2. DEFINIŢII

Semnificaţia termenilor utilizaţi, în sensul prezentului Normativ tehnic, este prezentatã în cele ce urmeazã.

Impermeabilizarea bazei Barieră geologică - structură a subsolului care îndeplineşte în mod natural

cerinţele de impermeabilizare specifice pentru fiecare clasă de depozit de deşeuri

Barieră construitã - straturi de impermeabilizare constituite din materiale naturale sau sintetice prin care se completeazã structura naturală a subsolului în scopul îndeplinirii cerinţelor de impermeabilizare specifice pentru fiecare clasă de depozit de deşeuri

Câmp de testare - amenajare la scarî pilot, care simuleazã condiţiile specifice unui depozit, şi cu ajutorul cãreia se determină parametrii de lucru concreţi, în funcţie de tipul materialelor utilizate

Sistemul de colectare şi tratare a levigatului

Levigat - deşeu lichid generat în timpul activitãţilor de depozitare a deşeurilor solide prin: pãtrunderea / percolarea apelor meteorice în / prin corpul depozitului, separarea apei conţinute în deşeurile depozitate şi descompunerea deşeurilor biodegradabile depozitate

53

Sistem de colectare a levigatului - totalitatea instalaţiilor prin care levigatul este colectat la baza depozitului şi transportat cãtre instalaţia de transport / tratare

Strat de drenaj pentru levigat - pietriş spãlat cu conţinut de carbonat de calciu de maximum 10 %

Conductă de drenaj pentru levigat - conductă perforată confecţionată din polietilenă de înaltă densitate (PEHD)

Conductă de colectare pentru levigat - conductă care face legatura între conductele de drenaj pentru levigat şi cãmine, respectiv între cãmine şi staţia de pompare şi / sau rezervorul de stocare

Cãmin pentru levigat - încãpere subterană construitã pe traseul conductelor de colectare, respectiv de eliminare pentru levigat în punctele de racordare şi / sau schimbare a direcţiei, respectiv a pantei acestora

Staţie de pompare pentru levigat - cãmin pentru levigat în interiorul cãruia este instalată o pompă pentru evacuarea levigatului în rezervorul de stocare şi / sau în conducta de eliminare

Rezervor pentru levigat - rezervor închis pentru stocarea levigatului, amplasat subteran sau suprateran

Conductă de eliminare pentru levigat - conductă prin care levigatul este transportat cãtre instalaţia de tratare aferentã depozitului sau cãtre instalaţia de transvazare

Instalaţie de transvazare pentru levigat - încãpere supraterană în interiorul cãreia este amplasată o pompă pentru transvazarea levigatului din rezervorul de stocare în cisternele de transport cãtre o altă instalaţie de eliminare

Sisteme de control pentru detectarea scurgerilor de levigat - sisteme de protecţie pentru cazurile în care apar deteriorãri ale conductelor / bazinelor pentru levigat, constând în pereţi dubli pentru rezervoarele şi conductele subterane, respectiv bazine de beton pentru rezervoarele supraterane

Tratarea levigatului - procesul sau succesiunea de procese fizico-chimice şi biologice prin care valorile indicatorilor caracteristici levigatului sunt aduse în limite care să permitã evacuarea acestuia în canalizare sau receptori naturali

Instalaţia pentru tratarea levigatului - totalitatea utilajelor şi a echipamentelor în care se desfãşoarã procesele de tratare fizico-chimica şi / sau biologică

Sistemul de colectare şi tratare a gazului Gaz de depozit - amestec de metan, bioxid de carbon şi gaze de

descompunere; (în mod normal gazul de depozit conţine: 45-60 % voi. CH4 şi 40-55 % voi. CO2)

Degazare activă - degazare realizatã prin aspirarea gazului în urma generării unor presiuni scãzute în corpul depozitului

54

Degazare pasivă - degazare realizatã dupã faza activă de formare a gazului de depozit, prin migrarea acestuia prin stratul de drenaj al apei din precipitaţii şi dispersarea uniformă în stratul de recultivare

Prognoza producerii gazului de depozit - estimarea întregii cantitãţi de gaz de depozit produs; se poate determina prin calcul, distribuţia pe fiecare an de exploatare depinzând de:

- cantitatea totalã de deşeuri şi conţinutul procentual al componentelor organice biodegradabile din deşeuri (grãsimi, proteine, hidraţi de carbon, celuloză etc)

- gradul de compactare şi de tasare al deşeurilor depozitate - durata de operare - temperatura din interiorul depozitului - conţinutul de apă combinată chimic sau liberă Test de aspirare a gazului - mãsurãtori ale volumului şi compoziţiei gazului

generat în depozitele existente; se utilizeazã pentru dimensionarea instalaţiei de degazare

Sistem de colectare a gazului - totalitatea instalaţiilor şi echipamentelor prin care circulă gazul de depozit, din corpul depozitului până la exhaustor

Puţ de extracţie a gazului pe perioada de operare - puţuri de colectare a gazului construit treptat, odată cu creşterea nivelului corpului depozitului

Puţ forat de extracţie a gazului - puturi de colectare a gazului executat prin forare dupã atingerea cotei finale de depozitare (dupã sistarea activitãţii de depozitare)

Material de drenaj - material granular permeabil din jurul conductelor perforate verticale ale puţurilor de captare a gazului din corpul depozitului, constând din pietriş spãlat 16-32 mm, cu conţinut de carbonaţi < 10%

Conductă de drenaj - conductă din interiorul puţului de extracţie, confecţionată din PEHD şi prevãzutã cu perforaţii rotunde (8-12 mm diametru), prin care gazul de depozit este absorbit din corpul depozitului

Conductă de captare a gazului - conducta dintre puţurile de colectare (provizorii sau definitive) şi staţia de colectare a gazului

Staţia de colectare a gazului - instalaţie care cuprinde cilindrul de colectare şi echipamente de mãsură şi prelevare a probelor

Conductă de eliminare - conducta de transport între staţia de colectare a gazului şi exhaustor, respectiv între exhaustor şi instalaţia de tratare/valorificare a gazului de depozit

Conducta principală de eliminare (conductă perimetrală de gaz) - conducta circulară care asigură transportul gazului între staţiile de colectare şi exhaustor

Cilindru de colectare - echipament cu ajutorul cãruia mai multe conducte de captare a gazului sunt unite într-o conductă de eliminare

Condensat - vaporii de apă din gazul de depozit, care condensează din

55

cauza diferenţei de temperatură dintre corpul depozitului şi spaţiul exterior Separator de condensat - echipament de colectare şi separare a apei

condensate din gazul de depozit Exhaustor - echipament cu ajutorul cãruia este generată presiune scãzutã, în

vederea extragerii gazului de depozit din corpul depozitului Filtru biologic - echipament pentru tratarea gazului de depozit (oxidarea

metanului şi eliminarea altor compuşi volatili); el conţine materiale organice - biologice speciale, asemenea compostului şi scoarţei de copac

Instalaţie de ardere controlatã a gazului de depozit - instalaţie de ardere a gazului de depozit la o temperatură de 1100°C pe o durată > 0,3 secunde

Instalaţie de producere a energiei electrice - sistem de motoare cu combustie internă cu gaz ce acţioneazã generatoare de energie electrică

Operare Analiză de declaraţie - buletin de analiză care conţine în mod obligatoriu

urmãtorii indicatori caracteristici unui deşeu, altul decât deşeul municipal: umiditate, conţinut de substanţe minerale, carbon organic total, indicatori caracteristici eluatului

Analiză de control - analiză efectuatã în cadrul procedurii de acceptare a deşeurilor la depozitare, în cazul în care apar îndoieli cu privire la conformarea transportului de deşeuri

Analiză rapidă - analiză de control efectuatã pentru deşeuri nepericuloase, cu echipamente de testare rapidă

Analiză completă - analiză de control efectuatã pentru deşeuri periculoase, în cadrul laboratorului propriu al depozitului

Acoperire temporarã - strat de acoperire, din folii de material plastic sau ţesături fibroase, care se utilizeazã atunci când suprafaţa respectivă de depozitare nu este folositã pentru o anumitã perioadă de timp; acoperirea temporarã se indepărtează înainte de începerea redepozitării deşeurilor

Închidere şi monitorizare post-închidere

Acoperire provizorie - strat de acoperire care se aplică peste deşeurile depozitate în primii ani dupã sistarea activitãţii, atunci când au loc cele mai importante tasări

Acoperire finală - strat de acoperire realizat conform cerinţelor de impermeabilizare a suprafeţei specifice fiecãrei clase de depozit

3. CERINŢE CONSTRUCTIVE

3.1. Cerinţe impuse terenului de fundare şi impermeabilizării bazei depozitului

Cerinţele impuse terenului de fundare şi impermeabilizării bazei depozitului se pot împãrţi în trei categorii:

56

- cerinţe privind proprietãţile fizice, - cerinţe privind proprietãţile chimice, - cerinţe de ordin biologic. În figura 3.1.1 sunt prezentate principalele solicitãri din mediul înconjurãtor

asupra depozitului, pe toatã durata sa de viaţă.1

Figura 3.1.1 - Tipuri de solicitãri asupra unui depozit de deşeuri, pe întreaga sa durată de viaţă

3.1.1. Reglementãri tehnice conexe

La aplicarea prezentului Normativ tehnic se au în vedere urmãtoarele reglementãri tehnice:

- Legea 10/1995 Lege privind calitatea în construcţii - GT 03 5/2002 Ghid privind modul de întocmire şi verificare a

documentaţiilor geotehnice pentru construcţii - NP 074/2002 Normativ privind principiile, exigenţele şi metodele

cercetãrii geotehnice a terenului de fundare - NP 075/2002 Normativ pentru utilizarea materialelor geosintetice la

lucrãrile de construcţii - STAS 3950-81 Geotehnica. Terminologie, simboluri şi unitãţi de

mãsură - STAS 1242/3-87 Cercetãri prin sondaje deschise - STAS 1242/4-85 Cercetãri geotehnice prin foraje executate în

pământuri - STAS 1245/5-88 Cercetarea terenului prin penetrare dinamică standard

în foraj - STAS 1243-88 Clasificarea şi identificarea pãmânturilor - STAS 7107/1-76 Determinarea materiilor organice - STAS 7107/3-74 Determinarea conţinutului în carbonaţi - STAS 1913/1-82 Determinarea umidităţii - STAS 1913/2-76 Determinarea densităţii scheletului pãmânturilor - STAS 1913/3-76 Determinarea densităţii pãmânturilor - STAS 1913/4-86 Determinarea limitelor de plasticitate - STAS 1913/5-85 Determinarea granulozităţii - STAS 1913/6-76 Determinarea permeabilităţii în laborator - STAS 1913/12-88 Determinarea caracteristicilor fizice şi mecanice ale

pãmânturilor cu umflări şi contracţii mari - STAS 1913/13-83 Determinarea caracteristicilor de compactare,

încercarea Proctor

1 NOTĂ - Figura 3.1.1 - Tipuri de solicitãri asupra unui depozit de deşeuri, pe întreaga sa durată de viaţă, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 82 (a se vedea imaginea asociată).

57

- STAS 1913/15-75 Determinarea greutăţii volumice pe teren - STAS 8942/1-89 Determinarea compresibilităţii pãmânturilor prin

încercarea în edometru - STAS 8942/2-82 Determinarea rezistenţei pãmânturilor la forfecare,

prin încercarea de forfecare directă - STAS 8942/3-84 Determinarea modului de deformaţie liniară prin

încercãri pe teren cu placă - STAS 6054-77 Adâncimi maxime de îngheţ. Zonarea teritoriului

României - STAS 2914-84 Terasamente. Condiţii tehnice generale de calitate - STAS 9850-89 Verificarea compactării terasamentelor - xxx proiect de Ghid pentru proiectarea depozitelor de

deşeuri cu materiale geosintetice

3.1.2. Cerinţe privind proprietãţile fizice

3.1.2.1. Omogenitatea terenului de fundare Materialul din care este constituit terenul de fundare trebuie să fie omogen.

Terenul de fundare este investigat în prealabil prin studii de teren şi determinãri geotehnice de laborator, în conformitate cu reglementãrile tehnice în vigoare.

3.1.2.2. Capacitatea portantă şi stabilitatea terenului de fundare Terenul de fundare trebuie să fie stabil. Calculul terenului de fundare se

face ţinând cont de reglementãrile tehnice în vigoare şi în concordanţă cu: - STAS 3300/1-85 Principii generale de calcul, - STAS 3300/2-85 Calculul terenului de fundare în cazul fundării directe. Stabilitatea terenului de fundare şi a taluzelor se calculeazã de cãtre

proiectanţi luând în considerare încărcările date de grosimea finală a stratului de deşeuri depozitate şi sarcina provenitã din acoperirea finală a depozitului.

3.1.2.3. Poziţia pânzei freatice în amplasamentul depozitului Distanţa dintre nivelul hidrostatic cel mai ridicat al apei subterane şi cel mai

de jos punct al suprafeţei inferioare a stratului de izolare a bazei depozitului, nu trebuie să fie mai mică de 1,00 m.

Tasările rezultate din încãrcarea dată de corpul deşeurilor precum şi capilaritatea pãmânturilor ce constituie terenul de fundare, trebuie să fie luate în considerare.

3.1.3. Cerinţe privind chimismul terenului de fundare

3.1.3.1. Conţinutul de carbonaţi pentru materialul argilos ce constituie barierele geologice, (naturală şi construitã) a depozitului trebuie să fie mai mic de 10 % (masa).

58

3.1.3.2. Conţinutul de materii organice pentru materialul argilos ce constituie barieră geologică, (naturală şi construitã), a depozitului trebuie să fie mai mic de 5 % (masa).

3.1.4. Cerinţe de ordin biologic

Este necesar a se lua mãsuri de protecţie a barierelor construite, împotriva eventualelor degradări produse de acţiunea rădăcinilor plantelor, animalelor şi microorganismelor. Protecţia împotriva animalelor rozătoare se face prin acoperirea barierelor cu un strat de pietriş grosier.

3.1.5. Mineralogia terenului de fundare

Bariera naturală geologică, precum şi cea construitã prin compactarea în straturi succesive a materialelor, trebuie să fie constituitã din pământuri cu conţinut de argilă, dupã cum urmeazã:

- bariera naturală: conţinut de minimum 15 % (masa) minerale argiloase cu d < 0,002 mm;

- bariera construitã: conţinut de minimum 20 % (masa) minerale argiloase cu d < 0,002 mm.

Atât bariera naturală, cât şi cea construitã, trebuie să aibã un conţinut de maximum 40 % (masa) nisip şi pietriş cu diametrul particulelor cuprins între 0,06 şi 63 mm.

Argila trebuie să conţinã, în proporţie mai mare de 10 %, minerale cu potenţial ridicat de reţinere a particulelor poluante din levigat şi cu capacitate mare de umflare (cum sunt mineralele smectice - illit, montmorilonit etc.).

3.1.6. Cerinţe privind impermeabilizarea bazei depozitului

3.1.6.1. Bariera geologică naturală Bariera geologică naturală trebuie să îndeplineascã urmãtoarele cerinţe:

Cerinţă Depozite pentru

deşeuri inerte

Depozite pentru deşeuri

nepericuloase

Depozite pentru deşeuri

periculoase Permeabilitatea [m/s] ≤ 10-7 ≤ 10-9 ≤ 10-7 Grosimea [m] ≥ 1,00 ≥ 1,00 ≥ 5,00

Dacã locaţia depozitului de deşeuri nu îndeplineşte aceste cerinţe, se realizeazã calcule de hidraulică subterană care să stea la baza proiectãrii soluţiilor alternative; în consecinţă în amplasament trebuie să se execute o barieră geologică construitã. Aceste bariere geologice construite sunt proiectate ţinând cont de condiţiile geologice locale şi de recomandãrile generale din acest normativ.

59

3.1.6.2. Barieră construitã Înainte de începerea construirii impermeabilizării bazei, trebuie să se

demonstreze ca materialele care urmeazã a fi utilizate sunt conforme cu cerinţele legale în vigoare. Acest lucru se realizeazã prin testarea comportãrii materialelor utilizate în câmpuri de testare în care sunt simulate condiţiile specifice dintr-un depozit.

Modul de realizare a câmpului de testare este prezentat în Anexa 1. Bariera construitã trebuie sa îndeplineascã cel puţin cerinţele de mai jos.

Depozite

pentru deşeuri inerte

Depozite pentru deşeuri nepericuloase

Depozite pentru deşeuri

periculoase Grosimea geomembrană PEHD

- 2,0 mm 2,5 mm

Permeabilitatea [m/s] 10-8 10-9 10-10 Grosimea [m] ≥ 0,5 ≥ 0,5 ≥ 1,5

Sunt acceptate variantele prezentate în figurile urmãtoare.

Figura 3.1.2 - Varianta de impermeabilizare a bazei pentru depozitele de deşeuri periculoase (clasa a)1

Figura 3.1.3 (a) - Varianta de impermeabilizare a bazei pentru depozitele de deşeuri nepericuloase (clasa b)2

Figura 3.1.3 (b) - Varianta de impermeabilizare a bazei pentru depozitele de deşeuri nepericuloase (clasa b)3

3.1.6.3. Straturi de etanşare din materiale sintetice şi drenajele aferente (a se vedea figurile 3.1.2 şi 3.1.3)

a) Cerinţe de ordin general

Straturile de etanşare executate din materiale sintetice prefabricate sunt construite în concordanţă cu tabelul urmãtor:

1 NOTA - Figura 3.1.2 - Varianta de impermeabilizare a bazei pentru depozitele de deşeuri periculoase (clasa a), se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 85 (a se vedea imaginea asociata). 2 NOTĂ - Figura 3.1.3 (a) - Varianta de impermeabilizare a bazei pentru depozitele de deşeuri

nepericuloase (clasa b), se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 85 (a se vedea imaginea asociata). 3 NOTĂ - Figura 3.1.3 (b) - Varianta de impermeabilizare a bazei pentru depozitele de deşeuri

nepericuloase (clasa b) se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 86 (a se vedea imaginea asociată).

60

Categoria Depozite pentru deşeuri inerte

Depozite pentru deşeuri

nepericuloase

Depozite pentru deşeuri

periculoase Etanşare sintetică Nu se cere Se cere Se cere Strat de drenaj Nu se cere Se cere Se cere

Etanşările din materiale sintetice trebuie să fie construite cu geomembrane din polietilenă de înaltă densitate (PEHD), de grosime mai mare sau egală cu 2,5 mm pentru depozitele de clasa a, respectiv 2,0 mm pentru depozitele de clasa b.

Se acceptă soluţii tehnice alternative de etanşare cu ajutorul altor materiale, numai dacã acestea respectă condiţiile necesare privind protecţia subsolului şi apei subterane, în mod echivalent cu etanşările cu geomembrane.

Caracteristicile fizice, mecanice, hidraulice şi de durabilitate a geomembranelor se determină în conformitate cu prevederile "Normativului pentru utilizarea materialelor geosintetice la lucrãrile de construcţii" indicativ, NP 075-02.

Caracteristicile impuse pentru utilizarea geomembranelor la depozitele de deşeuri trebuie să fie în conformitate cu SREN 13257:2001.

b) Cerinţe speciale pentru geomembranele PEHD

b.1) Cerinţe privind proprietãţile fizice ale geomembranelor

Proprietatea fizică Metoda de determinare Valori minime admise

Grosimea (mm) SR EN 964-1:1999 2,5 mm (clasa a) SR EN ISO 9863-2:1996 2,0 mm (clasa b) prEN 1849-2 Densitatea (kg/dm3) STAS 5886-68 0,95 kg/m3 ISO R 1183 prEN 1849-2 Masa pe unitatea de suprafaţă (g/m2)

STAS 5886-68 2500 g/m2

prEN 1849-2

b.2) Cerinţe privind rezistenţele mecanice ale geomembranelor

Rezistenţa la întindere

Rezistenţa la întindere a geomembranelor se determină prin: - solicitare la întindere monoaxială pe eşantioane de formă în dublu T de

lăţime constantă - în condiţii de solicitare tridimensională. În tabelul urmãtor sunt date câteva valori orientative ale rezistenţei la

întindere a geomembranelor din PEHD.

61

Testul dublu T

Testul cu lăţime constantă

Testul tridimensional

Teste Deformaţii

U.M. I = 6,3 mm I = 25 mm I = 200 mm Ø? = 610 mm

Efortul maxim la cedare

MPa 22 21 19 16

Deformaţia maximă % 11 13 15 47

Efortul ultim

MPa 28 24 21 16

Deformaţia ultimă % 700 600 > 500 47

Determinarea rezistenţei la întindere se face în conformitate cu ISO R 527.

Rezistenţa la impact (şoc)

Geomembranele sunt foarte sensibile la degradare ca urmare a acţiunilor mecanice cum ar fi cãderea unor obiecte grele.

Rezistenţa la impact se determină prin metoda Spencer, care constă prin cãderea pe o mostră de geomembrană a unui pendul prevãzut la un capãt cu un con, măsurându-se energia la care se produce penetrarea. În tabelul urmãtor sunt prezentate rezistenţele la impact ale unei geomembrane PEHD de grosime g = 1 mm, în conformitate cu prevederile standardelor în vigoare.

Unghiul conului (°) 15 30 45 60 90 Rezistenţa la impact (joule) 7,6 9,3 11,2 11,2 8,7

Rezistenţa la poansonare statică

Pentru determinarea rezistenţei la poansonare a geomembranelor se utilizeazã o mostră circulară fixatã pe un inel, care este solicitatã static la compresiune înregistrându-se forţa la care se produce ruperea.

Determinarea se efectueazã în conformitate cu EN 12730:2001. Pentru geomembrane groase, forţa la care se produce ruperea este de cca. 2200N.

Unghiul de frecare la interfaţă dintre geomembranele netede PEHD şi alte materiale

Rezistenţa la forfecare exprimatã prin unghiul de frecare la interfaţa dintre geomembranele PEHD şi diverse materiale este exemplificată în tabelul urmãtor:

Materialul cu care geomembrana vine în contact

Unghiul de frecare

Nisip grosier (Ø? = 30°) 18° Nisip fin (Ø? = 26°) 17°

62

Geotextil neţesut împâslit 8° Geotextil neţesut termosudat 11° Geotextil neţesut monofilament 6° Geotextil ţesut din benzi 10°

Determinarea unghiului de forfecare se face în conformitate cu prEN 12957-1

Rezistenţa la sfâşiere

Rezistenţa la sfâşiere se determină pe probe de formă trapezoidală cu tăietură de iniţiere sau pe probe de tip despicate. Valorile rezistenţelor la sfâşiere variază între 20 N şi 130 N pentru epruvetele trapezoidale confecţionate din geomembrane subţiri şi respectiv între 90 N şi 450 N pentru geomembranele groase testate pe probe despicate.

Determinarea rezistenţei la sfâşiere se face conform STAS 6127/87 STAS 4030-1/79 EN 12310-2:2002 Rezistenţa îmbinărilor sudate Testarea rezistenţei sudurilor de îmbinare a geomembranelor se face în

conformitate cu EN 12316-2:2000 EN 12317-2:2000

c) Cerinţe privind stabilitatea şi durabilitatea geomembranelor

c.1) Cerinţe privind rezistenţa la degradare chimică Geomembranele PEHD se testează prin imersare în diverse substanţe

chimice pe o perioadă cuprinsã între 30 şi 120 de zile. Dupã această perioadă se repetă testele pentru determinarea caracteristicilor fizice şi de rezistenţă ale geomembranei.

Rezistenţa la degradare sub acţiunea agenţilor chimici se determină în conformitate cu STAS 6339/80 EN ISO 14030:2001 EN 1847:2001 EN ISO 175:2000 c.2) Rezistenţa la degradarea termică şi prin oxidare (rezistenţă la

îmbătrânire) Geomembranele sunt sensibile la variaţiile mari de temperatură precum şi la

acţiunea radicalilor de tip hidroperoxid, care trec în structura moleculară a polietilenei. Pentru combaterea acestor efecte se recomandă acoperirea cât mai rapidă a geomembranei puse în operă.

63

Determinarea rezistenţei la degradare termică şi prin oxidare (îmbătrânire) a geomembranelor se face în conformitate cu: EN 1107-2:2001 EN 1296:2000 prEN 495-5 ASTM D 5885-97 ENV ISO 1438:1999 ENV 12224 prEN ISO 13438 c.3) Rezistenţa la degradare prin acţiunea factorilor biologici Degradarea biologică se datoreazã în principal acţiunii bacteriilor,

ciupercilor şi animalelor. Geomembranele trebuiesc protejate împotriva acţiunii factorilor biologici atât în perioada de execuţie, cât şi în perioada de exploatare a depozitului de deşeuri.

3.2. Cerinţe constructive pentru barieră, impermeabilizare şi sistemul de drenaj pentru levigat

3.2.1. Terenul de pozare al etanşării sintetice

Stratul de bază pe care se aşează stratul sintetic de etanşare trebuie să aibã toleranţă la planeitate de maximum 2 cm / 4,0 m.

3.2.2. Pantele bazei depozitului

Baza depozitului se proiecteazã şi se construieşte astfel încât, dupã stingerea tasărilor în terenul de fundare şi în corpului deşeurilor, aceasta să aibã o înclinaţie finală de cel puţin 3% transversal pe reţeaua de conducte de drenaj şi cel puţin 1% longitudinal pe aceasta. Punctele cu adâncimea cea mai mare trebuie să fie amplasate în afara zonei impermeabilizate.

3.2.3. Protecţia mecanicã a etanşării sintetice

Geomembranele PEHD din stratul de etanşare de la baza depozitului se protejează împotriva penetrării mecanice provenite din încãrcarea dată de corpul deşeurilor. Stratul de protecţie poate fi constituit din geotextile şi/sau dintr-un strat de nisip mediu - fin (conform STAS 1913/5-85).

Geotextilele trebuie să fie fabricate din fibre noi de polietilenă sau polipropilenă. Caracteristicile fizice, mecanice, hidraulice şi de durabilitate a geotextilelor se determină în conformitate cu prevederile "Normativului pentru utilizarea materialelor geosintetice la lucrãrile de construcţii", NP 075-02.

3.2.4. Stratul de drenaj aferent etanşării sintetice

Stratul de drenaj este constituit din pietriş spãlat cu conţinut de carbonat de calciu < 10%. Dispunerea acestuia trebuie să fie proiectată pe baza principiului

64

filtrelor inverse în aşa fel încât să nu fie posibilă colmatarea acestuia cu particule provenite din corpul deşeurilor. Grosimea stratului mineral de drenaj nu trebuie să fie mai mică de 50 cm, iar permeabilitatea acestuia > 10-3 m/s. Grosimea stratului de drenaj deasupra generatoarei superioare a conductelor de drenaj, trebuie să fie cel puţin egală cu două diametre nominale a conductei, (g ≥ 2 DN), dar nu mai mică de 50 cm.

3.2.5. Conducte de drenaj pentru levigat (a se vedea figurile 3.1.2 şi 3.1.3)

Reţeaua de conducte de drenaj se construieşte deasupra sistemului de etanşare a bazei depozitului. Diametrul nominal al conductelor de drenaj (DN) nu trebuie sş fie mai mic de 250 mm, materialul pentru fabricarea acestora fiind polietilenş de înaltă densitate (PEHD). Dimensiunile fantelor conductelor de drenaj se proiecteazã în funcţie de diametrul particulelor materialului de filtru în care acestea sunt înglobate. Conductele trebuie să aibã perforaţii numai pe 2/3 din secţiunea transversală, rãmânând la partea inferioarã 1/3 din secţiunea transversală neperforată, pentru a fi asigurată astfel şi funcţia de transport a levigatului (figura 3.2.1). Lungimea maximă a unei conducte ce constituie o ramură a reţelei de drenaj este de 200 m.

Pantele finale, ţinând cont de greutatea corpului depozitului şi de tasarea subsolului, trebuie să fie de minimum 1 % de-a lungul conductelor de drenaj şi de minimum 3 % în secţiune transversală, de-o parte şi de alta a conductelor.1

Figura 3.2.1 - Straturi geosintetice de impermeabilizare şi poziţionarea

conductelor de levigat.

3.2.6. Cerinţe privind primul strat de deşeuri depozitate

Primul strat de deşeuri de deasupra stratului de drenaj, în grosime de 1 m, se depune cu atenţie, fãrã compactare şi cu evitarea circulaţiei excesive a mijloacelor de transport pe acesta. Compactarea deşeurilor depozitate începe numai dupã ce stratul de deşeuri depãşeşte 1 m grosime. Primul metru de deşeuri depozitate trebuie să fie constituit din deşeuri menajere cu granulozitate medie. Deşeurile masive, voluminoase, cele sub formă semilichidă, mâloasă, nisipurile fine şi alte tipuri de deşeuri care pot penetra în sistemul de drenaj colmatându-1 sunt interzise a se depune în primul metru de deşeuri deasupra drenajului.

3.2.7. Cerinţe privind construcţia barierelor

Construcţia barierelor din material argilos necesită urmãtoarele condiţii şi etape de lucru:

1 NOTĂ - Figura 3.2.1 - Straturi geosintetice de impermeabilizare şi poziţionarea conductelor de levigat, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 90 (a se vedea imaginea asociată).

65

- condiţii climatice corespunzãtoare, fãrã soare puternic, ploaie şi temperaturi mai mici de 5°C, respectiv mai mari de 28 °C;

- materialul necesită un conţinut de apă conform cu ecuaţia W(DPR) ≤ w ≤ w (95%) DPr; acest conţinut de apă se corectează prin uscare, respectiv udare, în urma testelor efectuate cu echipamente speciale;

- compactarea materialului argilos se face cu un compactor picior de oaie; la sfârşitul unei zile de lucru, găurile rãmase în urma trecerii cu compactorul picior de oaie se acoperã cu ajutorul unui compactor obişnuit utilizat în construcţii (compactor cu role).

Numãrul de treceri ale compactorului, conţinutul de apă, grosimea necesarã pentru stratul necompactat se testează în-situ, conform prevederilor Anexei 1.

3.3. Colectarea levigatului

3.3.1. Cerinţe generale

Sistemul de colectare a levigatului cuprinde: stratul de drenaj pentru levigat, conductele de drenaj pentru levigat, conductele de colectare pentru levigat, cãminele, staţia de pompare, rezervorul de stocare, conducta de eliminare pentru levigat, instalaţia de transvazare - în cazul tratării pe un alt amplasament (figura 3.3.1).

Figura 3.3.1 - Schema sistemului de colectare a levigatului.1

unde: 1 – barieră geologică 2 – impermeabilizare 3 – strat de drenaj pentru levigat 4 – conductă de drenaj pentru levigat 5 – cãmin pentru levigat 6 – conductă de colectare pentru levigat 6a – zonă în care se amplasează sistemele de control al scurgerilor 7 – staţie de pompare pentru levigat 8 – rezervor pentru levigat 9 – conductă de eliminare pentru levigat 10 – instalaţie de transvazare pentru levigat.

3.3.1.1. Stratul de drenaj pentru levigat şi conductele de drenaj se construiesc conform cerinţelor de la 3.2.4 şi 3.2.5.

3.3.1.2. Conductele de colectare pentru levigat trebuie să fie confecţionate din PEHD şi să aibã un diametru nominal DN ≥ 200 mm.

1 NOTĂ - Figura 3.3.1 - Schema sistemului de colectare a levigatului, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 91 (a se vedea imaginea asociata).

66

3.3.1.3. Cãminele pentru levigat se amplasează în afarã suprafeţei impermeabilizate de depozitare şi se construiesc din PEHD sau beton captuşit la interior cu un strat de protecţie împotriva acţiunii corozive a levigatului. Diametrul interior al cãminelor pentru levigat trebuie să fie de minimum 1 m, iar instalaţiile se amplasează astfel încât să permitã controlarea şi curăţarea conductelor de colectare şi a celor de eliminare.

3.3.1.4. Staţiile de pompare pentru levigat trebuie să îndeplineascã aceleaşi cerinţe ca şi cãminele pentru levigat. Pompele pentru levigat trebuie să fie confecţionate din materiale rezistente la acţiunea corozivă a levigatului.

3.3.1.5. Rezervoarele subterane se confecţionează din PEHD sau beton, cele de beton se captuşesc la interior cu un strat de protecţie rezistent la acţiunea corozivă a levigatului. Rezervoarele supraterane se confecţionează din beton sau oţel şi se captuşesc la interior cu un strat de protecţie rezistent la acţiunea corozivă a levigatului. Rezervoarele supraterane se izolează la exterior împotriva îngheţului.

Rezervoarele pentru levigat se dimensionează astfel încât să aibã capacitate suficientă pentru stocarea unui volum de levigat egal cu diferenţa dintre volumul maxim de levigat generat şi capacitatea instalaţiei de tratare/transvazare.

3.3.1.6. Conductele de eliminare pentru levigat trebuie să fie confecţionate din PEHD şi să aibã un diametru nominal DN ≥ 200 mm.

3.3.1.7. Instalaţia de transvazare pentru levigat se realizeazã din beton captuşit la interior cu un strat de protecţie rezistent la acţiunea corozivă a levigatului.

Pompa de transvazare se confecţionează dintr-un material rezistent la acţiunea corozivă a levigatului.

3.3.1.8. Sistemele de control pentru detectarea scurgerilor de levigat sunt necesare, în cazul depozitelor de deşeuri periculoase şi nepericuloase (clasa a, respectiv b), pentru a preveni scurgerea levigatului din instalaţiile aflate în afarã zonei impermeabilizate. Ele trebuie amplasate în zonele în care, din cauza sarcinilor statice, există riscul cel mai mare de rupere a conductelor (a se vedea figura 3.3.1).

3.3.2. Cerinţe privind dimensionarea sistemului de colectare a levigatului

Sistemul de colectare a levigatului are rolul de a asigura menţinerea levigatului în corpul depozitului la un nivel minim.

Sistemul de colectare a levigatului se proiecteazã şi se dimesionează conform cu:

- prognoza de generare a levigatului;

67

- tehnica de gestionare a acestuia: tratare într-o instalaţie proprie sau evacuare cãtre o altă instalaţie de tratare.

Dimensionarea elementelor componente ale sistemului de colectare a levigatului se realizeazã pornind de la o valoare medie a volumului de levigat generat, recomandat de 6 l/s.ha. Aceasta valoare este acoperitoare pentru dimensionarea conductelor de drenaj atât din punct de vedere hidraulic, cât şi static. Celelalte componente (pompele, conductele de colectare, rezervorul de stocare etc.) se dimensionează ţinând cont de valoarea menţionatã anterior şi de dimensiunile depozitului.

Cantitatea de levigat se calculeazã pentru toate fazele de operare, astfel încât să se determine valorile critice necesare pentru dimensionare.

3.4. Tratarea levigatului

3.4.1. Scop

Pentru deversarea în influentul unei staţii de epurare orãşeneşti, respectiv într-un receptor natural, valorile indicatorilor caracteristici levigatului trebuie să se încadreze în limitele stabilite de legislaţia în vigoare privind protecţia calitãţii apelor.

În funcţie de condiţiile locale specifice, caracteristicile levigatului şi de receptorul în care se evacuează acesta, tratarea levigatului se poate realiza în două tipuri de instalaţii, şi anume:

- instalaţie de tratare proprie depozitului care să permitã evacuarea levigatului direct în receptorul natural cu respectarea legislaţiei în domeniu privind valoarea indicatorilor de calitate a efluentului;

- instalaţie de preepurare a levigatului pentru a fi evacuat într-o staţie de epurare a apelor uzate orãşeneşti, cu respectarea valorilor indicatorilor de calitate a efluentului.

Este interzisã recircularea levigatului în corpul depozitului.

3.4.2. Procedee de tratare a levigatului

Dimensionarea instalaţiei de tratare se realizeazã conform 3.3.2 şi în funcţie de caracteristicile sistemului de colectare (volumul rezervorului de stocare).

Instalaţia de tratare trebuie să asigure desfãşurarea proceselor corespunzãtoare pentru reducerea valorilor concentraţiilor la urmãtorii indicatori:

- materii solide în suspensie - consum chimic de oxigen - consum biochimic de oxigen - amoniu - nitraţi - sulfuri

68

- cloruri - metale grele. Principalele procedee utilizate pentru tratarea levigatului, precum şi

aplicabilitatea acestora, sunt sintetizate în tabelul 3.4.1.

Tabelul 3.4.1 - Procedee de tratare a levigatului

Procedeu de tratare Aplicabilitate (compuşi care sunt îndepãrtaţi) Procedee biologice aerobe Substanţe organice biodegradabile Oxidare chimică Substanţe organice greu degradabile Absorbţie AOX şi substanţe organice nepolare Precipitare Metale grele Coagulare-floculare Suspensii coloidale Procedee de membrană Substanţe organice şi anorganice dizolvate Evaporare şi uscare Săruri minerale şi compuşi greu volatili Stripare Substanţe volatile

Procedeele de tratare prezentate anterior sunt alese şi combinate în funcţie de specificul fiecãrui caz în parte, astfel încât să se realizeze o tratare optimă a levigatului, din punct de vedere tehnic şi economic.

Combinaţia de procedee de tratare aplicatã trebuie să asigure îndepãrtarea urmãtorilor poluanţi:

- azot amoniacal - substanţe organice biodegradabile şi nebiodegradabile - substanţe organice clorurate - săruri minerale. Procedeele de tratare trebuie alese astfel încât să se asigure şi eliminarea

corespunzãtoare a reziduurilor de la tratarea levigatului. Tratarea levigatului se realizeazã cu ajutorul echipamentelor speciale,

modulare, care se aleg în funcţie de specificul fiecãrui caz în parte.

3.4.3. Recomandãri privind materialele din care sunt confecţionate echipamentele de tratare

Materialele din care sunt confecţionate echipamentele şi instalaţiile, precum şi caracteristicile acestora trebuie alese astfel încât ele să facã faţă la tipurile de solicitãri la care sunt supuse, şi anume:

- solicitãri chimice - solicitãri mecanice - solicitãri termice. Proiectarea trebuie să ţinã cont atât de solicitările maxime, cât şi de efectele

sinergice care pot apărea. În general, echipamentele şi instalaţiile se confecţionează din: - beton şi beton armat căptuşit cu strat de protecţie împotriva acţiunii

corozive a levigatului şi a produşilor rezultaţi din procesele de tratare;

69

- oţeluri inoxidabile şi oteluri înalt aliate, rezistente la coroziune; - materiale plastice. Recomandãrile specifice pentru fiecare procedeu de tratare sunt prezentate

în tabelul 3.4.2.

Tabelul 3.4.2 - Materiale recomandate pentru confecţionarea echipamentelor

Procedeu de tratare Agresivitatea mediului Materiale recomandate

Tratare biologică aerobă medie beton protejat anticoroziv oţel inox material plastic

Oxidare chimică mare

oţel inox aluminiu material plastic (PTFE, PVDF, PVC-U, PE) sticlă

Absorbţie medie/mare(abrazivitate) beton protejat anticoroziv oţel inox material plastic

Precipitare medie / mare(abrazivitate) beton protejat anticoroziv oţel inox material plastic

Coagulare-floculare medie / mare(abrazivitate) beton protejat anticoroziv oţel inox material plastic

Procedee de membrană medie oţel inox material plastic (PVC, PE, PP)

Evaporare / uscare mare

oţel protejat anticoroziv oţel înalt aliat material plastic grafit

Stripare medie / mare (abrazivitate) beton protejat anticoroziv oţel inoxidabil material plastic

Pompele care intră în componenţă instalaţiilor de tratare se confecţionează din oţel inox sau materiale plastice (polipropilenă, polietilenă).

3.4.4. Recomandãri privind controlul proceselor şi întreţinerea instalaţiilor

3.4.4.1. Desfãşurarea proceselor de tratare a levigatului se controleazã prin mãsurãtori fizico-chimice şi biologice specifice, în scopul stabilirii urmãtoarelor aspecte:

- crearea şi menţinerea condiţiilor de reacţie corespunzãtoare;

70

- dozarea reactivilor; - consumul de energie electrică; - calitatea levigatului tratat dupã fiecare treaptă de tratare şi la punctul de

evacuare din instalaţia de tratare.

3.4.4.2. Pentru fiecare procedeu de tratare trebuie respectate cerinţele specifice corespunzãtoare proceselor de epurare a apelor uzate menajere şi industriale.

3.4.4.3. Întreţinerea instalaţiilor şi a echipamentelor componente se realizeazã conform cu normele în vigoare aplicabile pentru instalaţiile de epurare a apelor uzate menajere şi industriale.

3.5. Sistemul de colectare a gazului

3.5.1. Cerinţe generale

Principalul scop al degazării la depozitele care acceptă deşeuri biodegradabile este de a preveni emisia de gaz în atmosferă datoritã consecinţelor ei negative asupra mediului (gaz cu efect de seră).

Dimensionarea instalaţiei de degazare se face pe baza prognozei producerii gazului de depozit. Pentru depozitele existente, este necesarã efectuarea testelor de aspirare, iar rezultatele acestora se coreleazã cu prognoza teoreticã, în mãsura în care aceasta poate fi realizatã.

Sistemul de degazare trebuie să fie construit astfel încât să se garanteze siguranţa costrucţiei şi sãnãtatea personalului de operare, întregul sistem de colectare a gazului trebuie construit perfect etanş faţă de mediul exterior şi trebuie să fie amplasat izolat faţă de sistemele de drenaj şi evacuare a levigatului, respectiv a apelor din precipitaţii.

Poziţionarea elementelor componente ale sistemului de colectare a gazului nu trebuie să afecteze funcţionarea celorlalte echipamente, a stratului de bază ori a sistemului de acoperire al depozitului.

Materialele din care sunt construite instalaţiile trebuie să fie rezistente împotriva acţiunilor agresive generate de:

- temperatura ridicatã din corpul depozitului (până la 70°C); - încãrcarea provenitã din greutatea corpului deşeurilor, a acoperirii de

suprafaţă a depozitului, şi cea provenitã din traficul utilajelor (compactorul, camioane etc.);

- levigat şi condensat; - microorganisme, animale sau ciuperci. Sistemul de colectare şi transport al gazului trebuie amplasat astfel încât să

nu obstrucţioneze operarea depozitului. O instalaţie activă de extracţie, colectare şi tratare a gazului este alcãtuitã

din urmãtoarele componente (figura 3.5.1):

71

- puţ de extracţie a gazului, cuprinzând conducte de drenaj - conducte de captare a gazului - staţii de colectare a gazului - conducte de eliminare şi conducta principală de eliminare a gazului

separator de condensat - instalaţie de ardere controlatã a gazului / instalaţie pentru valorificarea

gazului - instalaţie de siguranţă pentru arderea controlatã - componente de siguranţă.

Figura 3.5.1 - Schema sistemului de colectare a gazului de depozit1

3.5.2. Cerinţe tehnice pentru o instalaţie activă de colectare şi tratare a gazului

La proiectarea, construcţia şi operarea instalaţiei trebuie respectate urmãtoarele cerinţe tehnice:

3.5.2.1. Puţuri pentru extracţia gazului Puţurile pentru extracţia gazului trebuie să fie poziţionate în mod uniform în

masa de deşeuri care genereazã gaz. Puţurile de gaz se amplasează pe cât posibil simetric şi la distanţă egală

între ele (recomandat, de circa 50 m). Puţurile se amplasează cât mai aproape de berme şi de cãile de circulaţie, iar distanţa de la puţuri până la limita exterioarã a corpului depozitului trebuie să fie > 40 m, pentru a cuprinde în zona de aspirare şi marginea depozitului.

Puţurile de gaz trebuie să fie etanşe, pentru a nu permite pãtrunderea aerului în interior; ele trebuie să fie rezistente, pentru a suporta tasarea corpului depozitului şi, de asemenea, să poatã fi uşor reparate şi controlate.

Puţul de gaz este alcãtuit dintr-un filtru vertical cu diametrul > 80 cm, poziţionat în interiorul corpului depozitului, realizat din pietriş sau criblură, şi în care este înglobată conducta de drenaj cu diametrul interior de minimum 200 mm. Aceasta dispunere a elementelor asigură o extracţie uniformă a gazului generat în corpul depozitului cu o suprapresiune de aproximativ 40 hPa. Pentru a acoperi un volum suficient din corpul depozitului şi pentru a putea dirija gazul captat în direcţia dorită este necesarã generarea unei subpresiuni efective de 30 hPa la capătul superior al puţului de gaz (figura 3.5.2 a).

Pentru calcularea numãrului de puţuri de gaz se ţine seama de faptul că 1 metru de conductă filtrantă cu o secţiune minimă de > 250 cmp captează aprox. 2 mc de gaz pe oră.

Pereţii conductelor filtrante trebuie să fie perforaţi, diametrul perforaţiilor depinde de dimensiunile granulelor din filtrul cu pietriş sau criblură. Deoarece 1 NOTĂ - Figura 3.5.1 - Schema sistemului de colectare a gazului de depozit, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 96 (a se vedea imaginea asociată).

72

permeabilitatea materialului filtrant trebuie să fie de cel puţin 1 x 10-3 m/s, se foloseşte un material cu d = 16-32 mm. Diametrul perforaţiilor trebuie să fie mai mic de 0,5 x d, adicã 8-12 mm. Se utilizeazã conducte cu perforaţii rotunde, deoarece au rezistenţa mai mare la deformare, sunt mai stabile faţă de forţele rezultate din procesele de tasare în corpul depozitului şi rezistă mai bine la forţele de forfecare. Conductele trebuie să fie prevãzute cu sisteme de înfiletare, pentru a asigura prelungirea puţului de gaz pe perioada de operare a depozitului.

În timpul operarii, la suprafaţa depozitului, construcţia puţului constă dintr-o instalaţie specialã (figura 3.5.2 a). Acest sistem de construcţie este necesar pentru a putea suporta tasările din corpul depozitului fãrã deteriorarea puţului de gaz şi a sistemului de impermeabilizare la suprafaţa depozitului.

Dupã închidere, trebuie să se evite atât pãtrunderea aerului şi a apei din precipitaţii în corpul depozitului în jurul puţurilor de extracţie a gazului, cât şi emisiile de gaz în stratul de recultivare. La extremitatea superioarã a puţului de gaz se aplică o conductă etanşă peste conducta filtrantă. Conducta etanşă trebuie să aibã un capac cu sistem de înfiletare, pentru a se asigura controlul conductei filtrante, care se scurtează periodic, corespunzãtor tasărilor din corpul depozitului. Capacul este prevãzut cu o instalaţie pentru prelevarea probelor de gaz şi mãsurarea temperaturii (figura 3.5.2 b).

În forma sa finală puţul de gaz este prevãzut cu un dispozitiv de acoperire şi închidere, pentru evitarea influenţelor climatice şi a manipulărilor nepermise ale instalaţiilor de siguranţă.

În cazul depozitelor nou construite se începe instalarea puţurilor de gaz dupã ce stratul de deşeuri a atins înãlţimea de aproximativ 4 m. Baza puţului trebuie să fie amplasată la cel puţin 2 - 3 m deasupra stratului de drenaj pentru levigat, pentru a se evita apariţia unor forţe de presiune peste limita admisã pe stratul de drenaj pentru levigat şi pe stratul de impermeabilizare a bazei depozitului. Cu ajutorul unor dispozitive de tragere în forma de cupolă puţurile de gaz sunt înălţate odată cu creşterea în înãlţime a corpului depozitului până la nivelul maxim de umplere a acestuia (figura 3.5.2 c).

Figura 3.5.2 (a) - Puţ de gaz1

Figura 3.5.2 (b) - Partea superioarã a unui puţ de gaz într-un depozit acoperit2

Figura 3.5.2 (c) - Etape de construcţie a părţii superioare a unui puţ de gaz1

1 NOTĂ - Figura 3.5.2 (a) - Puţ de gaz, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 97 (a se vedea imaginea asociată). 2 NOTĂ - Figura 3.5.2 (b) - Partea superioarã a unui puţ de gaz într-un depozit acoperit, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 98 (a se vedea imaginea asociată).

73

3.5.2.2. Conducte de captare a gazului Fiecare puţ de extracţie a gazului trebuie să fie conectat la una dintre staţiile

de colectare a gazului prin intermediul unei conducte de captare. În cazul în care o conductă de captare a gazului nu mai funcţioneazã, ea se

înlocuieşte cu o nouă conductă, pentru a se asigura o extracţie continuă şi a se evita efectele negative ale gazului de depozit asupra sãnãtãţii personalului de operare a depozitului.

Conductele de captare a gazului se instalează cu o pantă de cel puţin 5% faţă de staţia de colectare a gazului, pentru a se evacua apa provenitã din condens în interiorul conductei. Se recomandă pantele mai mari, pentru a suporta eventualele tasări şi surpări din corpul depozitului, fãrã a provoca deteriorãri ale conductelor.

Trebuie să se evite acumulările de apă în conductele de captare a gazului. Aceste conducte trebuie să fie prevãzute cu sisteme flexibile de conectare la puţurile de extracţie, la capatul superior definitiv al puţului şi la staţiile de colectare a gazului, pentru a se minimiza deteriorãrile prin tasări, forţe de presiune, forţe transversale şi forţe de torsiune. Conductele şi conexiunile flexibile trebuie să fie asigurate împotriva încãrcãrii cu electricitate statică, sau să fie executate din material cu conductibilitate electrică (de ex. PE cu conductibilitate electrică). Calitatea materialului din care sunt fãcute conductele trebuie să asigure o rezistenţă la presiune ≥ PN 6.

Diametrul conductei de captare trebuie să fie ≥ 90 mm. Conductele de colectare a gazului trebuie să poatã fi închise ermetic cu ajutorul unor sisteme de închidere prin culisare, pentru a se putea efectua reparaţii la conducte fãrã riscul emanaţiilor necontrolate de gaz.

Conductele trebuie să fie acoperite şi protejate de îngheţ la suprafaţa depozitului, printr-un strat de pãmânt sau deşeuri cu o grosime > 80 cm, pentru a evita îngheţarea apei provenite din condensat care poate duce la deteriorarea armăturilor şi a echipamentelor, şi la deformarea sau obturarea secţiunii conductei.

3.5.2.3. Staţii de colectare a gazului În staţiile de colectare a gazului conductele individuale de colectare sunt

conectate la conducta de eliminare a gazului. Numãrul staţiilor de colectare se stabileşte în funcţie de dimensiunea

depozitului, numãrul puţurilor de colectare şi distribuţia lor. În incinta staţiilor de colectare a gazului, fiecare conductă de colectare

trebuie să fie prevãzutã cu o porţiune specialã pentru prelevarea probelor. Aceasta porţiune se realizeazã din ţeavă cu diametrul de DN 50, pentru a 1 NOTĂ - Figura 3.5.2 (c) - Etape de construcţie a părţii superioare a unui puţ de gaz, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 98 (a se vedea imaginea asociată).

74

asigura o viteză constantă de circulaţie a gazului > 2 m/s; viteza optimă a gazului este de aprox. 6-8 m/s. Lungimea acestei ţevi trebuie să fie 10 x DN înainte de stuţul de mãsurare, respectiv 5 x DN dupã stuţul de mãsurare. Între zona de mãsurare şi cilindrul de colectare (în care se termină conductele de captare individuale) se amplasează un dispozitiv culisant pentru închidere şi reglare, cu poziţionare verticală pe secţiunea conductei, pentru a se evita depunerile pe lagărele sistemului de rotaţie. Între cilindrul de colectare şi conducta principală de eliminare se montează un dispozitiv culisant de închidere.

Construcţiile care constituie staţiile de colectare a gazului trebuie să fie complet închise, prevãzute cu spaţii de aerisire (în pereţi se montează cel puţin 2 grătare de aerisire cu dimensiunile 50 x 50 cm) şi asigurate împotriva accesului persoanelor neautorizate.

În zona staţiilor de colectare a gazului se montează panouri de avertizare asupra pericolelor legate de prezenţa gazului de depozit, pe care se menţioneazã şi interdicţiile legate de fumat şi de foc.

La proiectarea şi construcţia staţiilor de colectare a gazului trebuie să se ţinã seama de faptul că acestea trebuie să fie întotdeauna în afarã zonei impermeabilizate a bazei, respectiv suprafeţei depozitului şi trebuie să fie accesibile direct de pe drumul perimetral. Rigolele pentru colectarea apei din precipitaţii se amplasează între corpul depozitului şi staţiile de colectare.

3.5.2.4. Conducta principală de eliminare a gazului (conducta perimetrală de gaz)

Staţiile de colectare a gazului sunt conectate între ele printr-o conducta principală de eliminare a gazului (conducta perimetrală).

Conducta principală de eliminare trebuie să poatã fi reglată de la cãminele în care sunt amplasate separatoarele de condensat, pentru a putea interveni în cazul în care apar defecţiuni. Panta conductei principale de eliminare trebuie să fie de cel puţin 0,5%, pentru a putea evacua particulele minerale din condensat. Diametrul nominal al conductei (DN) trebuie să fie de cel puţin 200 mm. La cantitãţi mai mari de gaz (> 750 mc/h) şi conducte mai lungi (> 1000 m) diametrul minim trebuie să fie > 250 mm, deoarece se formeazã mai mult condensat.

Toate conductele se instalează la adâncimi mai mari decât adâncimea de îngheţ specifică zonei, dar nu la mai puţin de 80 cm. La proiectare trebuie să se ţinã seamă de poziţionarea sistemelor de impermeabilizare, a drumurilor de acces şi a instalaţiilor de drenaj. Conducta principală de eliminare a gazului trebuie să fie amplasată în afarã zonei de impermeabilizare a suprafeţei, şi în nici un caz pe sub instalaţii de colectare a apei din precipitatii (rigole) şi pe sub drumurile de acces (din cauza sarcinilor dinamice şi statice care apar în aceste zone).

75

3.5.2.5. Separatorul de condensat/colectarea condensatului Gazul de depozit saturat cu vapori de apă duce la formarea de condensat în

sistemul de conducte. Ca bază de calcul pentru cantitatea de condensat se consideră cantitatea de apă care se formeazã la răcirea de la 55°C la 20°C. Aceasta înseamnã aprox. 100 ml de condensat la fiecare mc de gaz de depozit. De aceea în conducta principală de eliminare a gazului se instalează, în punctele cele mai joase, în cãmine subterane cu acces, separatoare de condensat. Cãminele de separare a condensatului, precum şi toate instalaţiile din interior care pot veni în contact cu condensatul, se confecţionează din materiale rezistente la coroziune. Cãminele trebuie să fie impermeabile faţă de apa freatică şi să fie calculate static pentru a fi rezistente la forţele care le-ar putea deplasa.

Condensatul se evacuează printr-un dispozitiv tip sifon, într-un recipient care trebuie să fie întotdeauna plin cu condensat, pentru evitarea pătrunderii aerului în conducta principală de gaz, atunci când se pompează condensatul (figura 3.5.3). Distanţa între separatorul de condensat şi rezervorul de condensat trebuie calculatã astfel încât să se asigure că vacuumul din conducta principală de eliminare a gazului nu determină absorbţia condensatului înapoi în sistemul de conducte. Cãminele trebuie să poatã fi controlate în orice moment, pentru a supraveghea nivelul condensatului.

Condensatul se evacuează într-un rezervor la care sunt conectate toate separatoarele de condensat, sau direct în staţia de tratare a levigatului. Este interzisã recircularea condensatului în corpul depozitului.

Dacã topografia depozitului permite, condensatul poate fi evacuat şi prin cădere liberă direct într-un separator de condensat amplasat la capătul conductei principale de eliminare a gazului.

Rezervorul pentru condensat trebuie să fie calculat pentru a cuprinde cel puţin cantitatea de condensat care se adună în 14 zile, şi să fie impermeabil şi rezistent pe termen lung, astfel încât să se evite pãtrunderea condensatului în sol sau în apa freatică. Rezervorul trebuie să fie prevãzut cu un indicator de preaplin.

Figura 3.5.3 - Separator de condensat1

3.5.2.6. Tehnici de siguranţă a) Zonele de explozie În funcţie de prezenţa gazului de depozit, pot fi identificate trei zone, şi

anume: zona 1 - în interiorul conductelor de gaz, zona 2 - în apropierea conductelor de gaz şi zona 3 - la distanţă de conductele de gaz, unde gazul poate ajunge numai accidental.

1 NOTĂ - Figura 3.5.3 - Separator de condensat, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 101 (a se vedea imaginea asociată).

76

b) Materialul conductelor Materialul din care sunt confecţionate conductele care se montează la

suprafaţă (suprateran) şi care traversează zone cu potenţial ridicat de explozie trebuie să aibã o rezistenţă electrică < 109 Ohmi (oţel sau PEHD cu conductibilitate electrică).

Deoarece apa provenitã din condensat poate conţine substanţe corozive, toate conductele, armăturile şi sistemele de siguranţă ale instalaţiei de colectare a gazului se confectionează din materiale rezistente la coroziune (de ex. PEHD, inox).

c) Sistem de avertizare gaz Pentru a proteja personalul angajat şi echipamentele aferente sistemului de

ardere/valorificare a gazului, sunt necesare sisteme de avertizare asupra prezenţei gazului. Sistemul de avertizare asupra prezenţei gazului comandă închiderea sistemului de alimentare cu gaz oprind exhaustorul, dacã anumite valori limită de metan şi/sau oxigen sunt atinse. De aceea se impune o monitorizare permanentă a acestora.

Metan (%) Oxigen (%) Valoare avarie gaz < 30 > 3 Valoare închidere sistem alimentare gaz < 25 > 6

d) Concentraţia maximă de gaz la locurile de muncă Înainte şi în timpul activitãţii personalului la sistemul de degazare, în spaţii

închise (cãmine, staţii de colectare etc.) trebuie să fie mãsurate concentraţia oxigenului, a metanului, şi a dioxidului de carbon. Toate spaţiile închise trebuie să fie prevãzute cu ventilaţie cu tiraj natural. De asemenea, trebuie să se respecte normele legale în vigoare, referitoare la desfãşurarea activitãţilor în aceste tipuri de locuri de muncă.

e) Inflamabilitate / Domeniul de explozie pentru amestecuri gaz de depozit – aer

Gazul de depozit în sine nu este explozibil; el poate forma, însã, împreunã cu aerul un amestec explozibil.

Pentru a se ajunge la formarea unui amestec explozibil, concentraţiile metanului şi aerului trebuie să fie într-o anumitã proporţie. Bioxidul de carbon existent în gazul de depozit şi azotul introdus odata cu aerul, având caracter inert, diminueazã caracterul exploziv al amestecului.

Figura 3.5.4 - Diagrama de amestec metan - aer - gaz inert1

În baza diagramei prezentate în figura 3.5.4 se pot stabili concentraţiile volumice relevante din punct de vedere al tehnicilor de siguranţă, pentru

1 NOTĂ - Figura 3.5.4 - Diagrama de amestec metan - aer - gaz inert, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 102 (a se vedea imaginea asociată).

77

fiecare componentă în parte. În această diagramă pentru amestecuri de metan-aer-CO2, respectiv metan-aer-N2, sunt trasate zonele de explozie în funcţie de proporţia de gaz inert N2, CO2. Astfel, la un amestec cu o concentraţie volumică a aerului sub 58 % (ceea ce corespunde unui conţinut de oxigen de 11,6 %) nu se poate declanşa nici o explozie, indiferent care sunt concentraţiile de metan, respectiv de gaz inert.

Astfel se pot întocmi limite de siguranţă exacte ale relaţiilor volumice pentru gazul de depozit, când nu se pot forma amestecuri explozibile:

- sub 11,6 % oxigen - peste 15 % metan - peste 35 % gaz inert

3.6. Tratarea, arderea controlatã, valorificarea gazului de depozit

3.6.1. Generalităţi

Gazul de depozit generat în urma descompunerii deşeurilor municipale trebuie colectat şi tratat într-un mod care să conducã la diminuarea efectelor negative pe care acesta le poate avea asupra mediului înconjurãtor şi la reducerea potenţialului de periculozitate al componentelor principale metan (pericol de explozie) şi dioxid de carbon (pericol de sufocare). Tratarea gazului se face în funcţie de tehnica de captare utilizată - activă sau pasivă.

Tehnicile de tratare, respectiv valorificare a gazului se aleg în funcţie de concentraţia de metan. Principalele posibilitãţi de tratare sau valorificare a gazului, în funcţie de conţinutul de metan, sunt prezentate în figura 3.6.1.

Figura 3.6.1 - Posibilitãţi de tratare a gazului de depozit în funcţie de concentraţia

metanului1

Cantitatea de gaz care poate fi captată pentru o perioadă de timp determinată, precum şi conţinutul de metan al acestuia se determină conform cu prognoza de generare a gazului şi cu rezultatele experimentale. În baza rezultatelor se decide tipul tratării gazului. Deoarece valorificarea energetică completă a puterii calorice a gazului de depozit este posibilă numai atunci când concentraţia aerului (oxigen O2, azot N2) este foarte mică, funcţionarea instalaţiei de degazare trebuie să aibã loc astfel încât în sistem să nu pãtrundã aer (oxigen).

Dupã ultimul cãmin de separare a condensatului se instalează exhaustorul şi instalaţia de ardere sau de valorificare a gazului.

Aceste instalaţii se calculeazã şi se construiesc în funcţie de posibilitãţile de obţinere a energiei electrice sau a energiei termice. În condiţii normale de

1 NOTĂ - Figura 3.6.1 - Posibilitãţi de tratare a gazului de depozit în funcţie de concentraţia metanului, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 103 (a se vedea imaginea asociată).

78

operare se poate conta pe o concentraţie volumică a metanului de 35-55 %. Puterea calorică este în mod corespunzãtor 3,5 la 5,5 kWh/m3.

La arderea controlatã a gazului trebuie să se ia în calcul întreaga cantitate de gaz care poate fi obţinutã de pe depozit; dacã este cazul, poate fi proiectată construirea mai multor instalaţii de ardere controlatã.

La arderea controlatã a gazului se ţine cont de cerinţele legale referitoare la nivelul emisiilor şi protecţia calitãţii aerului.

O instalaţie de valorificare a gazului trebuie să conţinã şi o instalaţie de siguranţă pentru arderea controlatã, pentru a asigura arderea gazului în eventualitatea apariţiei unei defecţiuni la instalaţia de valorificare. În acest caz instalaţia de ardere controlatã se dimensionează la 60% din cantitatea de gaz captată de pe depozit.

Gazul de depozit conţine, în plus faţă de componentele principale (CH4 şi CO2), urme de compuşi halogenaţi, sulf, fosfor etc. Aceste componente pot distruge instalaţiile de valorificare şi tratare a gazului, ele influenţând şi calitatea emisiilor, îndepãrtarea acestor elemente se poate face prin intermediul unor filtre biologice sau cu cãrbune activ, respectiv prin spălare sau oxidare catalitică a gazului.

3.6.2. Degazarea pasivă / oxidarea metanului

Depozitele la care s-a finalizat faza activă de formare a gazului, acesta nemaiputând fi valorificat, tratat sau ars controlat, trebuie degazate pasiv, pentru a împiedica acumularea gazului în depozit. La un conţinut de metan mai mic de 20 % sau la o cantitate de gaz captat < 100 m3/h, gazul de depozit se poate devia prin stratul de recultivare. Gazul de depozit trebuie să se poatã împraştia în stratul de drenare a apei din precipitaţii, prin conducte perforate sau direct în salteaua drenantă.

Puţurile de gaz existente se pot utiliza la degazarea pasivă. Trebuie să existe posibilitatea măsurării gazului în locurile în care acesta este evacuat.

Distribuţia gazului trebuie să fie proiectată astfel încât să nu se depãşeascã o valoare de 2 litri de gaz/ora x m2. Apa din stratul drenant nu trebuie să pãtrundã în ţevile perforate sau în puţurile de gaz.

Evacuarea gazului se face în stratul de recultivare, care trebuie să aibã o permeabilitate corespunzãtoare şi o vegetaţie bogată.

3.7. Sistemul de impermeabilizare a suprafeţei

Scopul unui sistem de impermeabilizare a suprafeţei este protecţie de durată şi constanţa împotriva:

- formãrii de mirosuri şi praf, - împraştierii de cãtre vânt a deşeurilor uşoare (hârtie, plastic), - pătrunderii apei din precipitaţii în corpul depozitului, - scurgerii poluanţilor în apa subterană,

79

- migrării gazului în atmosferă, - apariţiei incendiilor pe depozite, - deteriorării stratului de vegetaţie de la suprafaţă din cauza gazului de

depozit, - înmulţirii păsărilor şi altor animale. În plus trebuie să se realizeze integrarea zonei depozitului în peisajul

înconjurãtor. Întregul sistem de impermeabilizare trebuie să prezinte o construcţie

adecvatã fiecãrei clase de depozit şi să prezinte anumite caracterisitici. De asemenea, trebuie să se asigure posibilitatea de a executa controale,

reparaţii şi o întreţinere ulterioară a unui depozit sau a unei celule timp de 30 de ani dupã recepţia finală a lucrãrilor de închidere.

3.7.1. Cerinţe pentru închiderea depozitelor de deşeuri periculoase (clasa a)

Dupã umplerea unei celule, se aplică un sistem de impermeabilizare pe suprafaţa nivelată, conform alternativelor prezentate în figura 3.7.1.

Sistemul de impermeabilizare trebuie să asigure o protecţie de durată a masei de deşeuri împotriva pătrunderii apei provenite din precipitaţii. Sistemul trebuie să fie rezistent pe termen lung împotriva eroziunii, inundării, influenţelor gerului, deteriorărilor de cãtre animale şi plante (înrãdãcinare). Trebuie să se asigure posibilitatea de circulaţie pe depozit şi posibilitatea controlului şi reparaţiei suprafeţei.

Figura 3.7.1 (a) - Strat1 de închidere pentru depozite de deşeuri periculoase (clasa a)2

Figura 3.7.1 (b) - Strat3 de închidere pentru depozite de deşeuri periculoase (clasa a)4

La planificarea şi realizarea sistemului trebuie respectate cel puţin urmãtoarele cerinţe:

3.7.1.1. Stratul de susţinere Pe suprafaţa nivelată a corpului de deşeuri se aplică un strat de susţinere cu

o grosime minimă de 50 cm. Stratul de susţinere preia sarcinile statice şi dinamice care apar în timpul şi

dupã aplicarea straturilor de închidere. Modulul de elasticitate la suprafaţa

1 Notă: Saltea drenantă cu filtru pe ambele pãrţi şi folie de protecţie sau alt geocompozit cu protecţie

similarã. 2 NOTĂ - Figura 3.7.1 (a) - Strat de închidere pentru depozite de deşeuri periculoase (clasa a), se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 105 (a se vedea imaginea asociată). 3 Notă: Saltea drenantă cu filtru pe ambele pãrţi şi folie de protecţie sau alt geocompozit cu protecţie

similarã 4 NOTĂ - Figura 3.7.1 (b) - Strat de închidere pentru depozite de deşeuri periculoase (clasa a), se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 105 (a se vedea imaginea asociată).

80

stratului de susţinere trebuie să fie de minim 40 MN/m2. Densitatea Proctor trebuie să fie > 95%. Drept material pentru stratul de susţinere se poate utiliza molozul,

excavările de pãmânt, cenuşa reziduală, deşeurile minerale adecvate sau materialele naturale. Deşeurile minerale nu trebuie să conţinã componente de lemn, plastic, hârtie, materie organicã, sticlă şi fier. Mãrimea maximă a granulelor materialului nu trebuie să depãşeascã 0,10 m. Nu se poate utiliza nămol, nisip şi materiale coezive.

Stratul de susţinere trebuie să fie omogen şi cu capacitate portantă constantă; suprafaţa rezultatã trebuie să fie netedă şi nivelată. Conţinutul de deşeuri periculoase din deşeurile utilizate pentru realizarea stratului de susţinere nu poate fi mai mare decât cel din deşeurile admise la depozitare.

Se poate renunţa la stratul de susţinere, dacã stratul de deşeuri nivelat respectă cerinţele minime.

3.7.1.2. Stratul de impermeabilizare mineral Stratul de impermeabilizare mineral al suprafeţei trebuie să aibã o grosime

minimă de 0,50 m şi un coeficient de permeabilitate < 5 x 10-9 m/s. Conţinutul de carbonat de calciu trebuie să fie mai mic de 10 % (masa), conţinutul de argilă cu diametrul granulelor < 0,005 mm trebuie să fie de minim 20 % (masa). Mãrimea maximă a granulelor din materialul de impermeabilizare minerală este limitatã la 63 mm. Cota de componente organice din materialul argilos este limitatã la maxim 5 % (masa), iar componentele lemnoase (rãdãcini, crengi etc.) nu sunt permise.

Impermeabilizarea cu material argilos se aplică în două straturi şi se compactează cu compactor cu role. Stratul de etanşare mineral trebuie să aibã toleranţă la planeitate de maximum 2 cm/4,0 m.

Densitatea Proctor trebuie să fie ≥ 92%. Alternativ se poate realiza o impermeabilizare echivalentă (figura 3.7.1 b).

Caracteristicile materialelor, rezistenţa lor pe termen lung şi gradul în care sunt echivalente trebuie dovedite autoritãţii competente înainte de realizarea etanşării.

3.7.1.3. Stratul de impermeabilizare artificial Deasupra stratului de impermeabilizare mineral se aplică o

impermeabilizare artificială, constând dintr-o folie PEHD de 2,0 mm. Sunt valabile cerinţele de la capitolul 3.1.6.3.

3.7.1.4. Geotextile ca strat protector pentru geomembrană Geotextilele utilizate sunt din materiale rezistente pe termen lung, cum ar fi

polipropilena (PP) sau polietilena de înaltă densitate (PEHD), cu masa pe unitatea de suprafaţă > 600 g/m2. Geotextilele trebuie să respecte cerinţele de calitate prevãzute de standardele în vigoare.

81

Nu este permisã utilizarea materialelor reciclate.

3.7.1.5. Stratul de drenaj pentru apa din precipitaţii Stratul de drenaj se realizeazã cu o grosime minimă de 0,30 m. Valoarea

permeabilităţii trebuie să fie ≥ 1 x 10-3 m/s. Conţinutul de carbonat de calciu nu trebuie să depãşeascã 10 % (masa). Mãrimea granulelor trebuie să fie cuprinsã între 4 mm şi 32 mm. Procentul de granule superioare şi inferioare nu poate depãşi 3 % (masa). Lemnele, metalele, materialele plastice sau alte componente strãine nu trebuie să fie conţinute în materialul de drenare. Stratul de drenare trebuie să aibã toleranţă la planeitate de maximum 2 cm/4,0 m.

Pentru taluzuri trebuie efectuat un calcul de siguranţă a stabilităţii. Pentru taluzurile abrupte (1 : 3) se utilizeazã agregate concasate.

La utilizarea straturilor artificiale de drenaj trebuie să se dovedeascã funcţionalitatea hidraulică şi rezistenţa pe termen lung a materialului.

3.7.1.6. Geotextilele ca strat separator Pentru a evita colmatarea stratului de drenaj prin pãtrunderea materialelor

solului din stratul de recultivare, se aplica geotextile deasupra stratului de drenaj.

Geotextilele utilizate trebuie să fie confecţionate din materiale rezistente pe termen lung, cum ar fi polipropilena (PP) sau polietilena (PE), cu masa pe unitatea de suprafaţă de minim 400 g/m2.

Geotextilele trebuie să fie permeabile şi să respecte cerinţele de calitate conform standardelor în vigoare.

Nu este permisã utilizarea materialelor reciclate.

3.7.1.7. Stratul de recultivare Stratul de recultivare se realizeazã peste stratul de drenaj şi trebuie să aibã o

grosime (înãlţime totalã) de minim ≥ 1,00 m. Stratul de recultivare constă din: strat de pãmânt cu caracteristici de reţinere

a apei (d ≥ 0,85 m), strat de sol vegetal (d ≥ 0,15 m), vegetaţia plantată. Materialul pentru stratul de reţinere a apei constă din material uşor coeziv

care impiedică uscarea stratului, asigurând astfel umiditatea necesarã pentru rãdãcinile plantelor (pãtrunderea rădăcinilor în stratul de drenaj este astfel împiedicatã).

Peste stratul de reţinere a apei se aplică stratul de sol vegetal, care este plantat complet şi uniform cu gazon.

Nu se plantează tufişuri şi copaci, deoarece rãdãcinile acestora pot afecta stratul de drenaj.

Circulaţia pe suprafaşa depozitului, în vederea realizãrii straturilor, poate avea loc numai cu utilaje cu transmisie pe lanţuri şi numai pe cãile de circulaţie construite în acest scop, din moloz sau pietriş.

82

Drumurile utilizate în timpul construcţiei pot fi utilizate în final drept drumuri de circulaţie, dacã în proiect este prevãzut astfel.

3.7.2. Cerinţe pentru închiderea depozitelor pentru deşeuri nepericuloase /

municipale (clasa b)

Imediat dupã umplerea completă şi nivelarea unei celule de depozit, se aplică un sistem de impermeabilizare conform alternativelor prezentate în figura 3.7.2.

Sistemul de impermeabilizare trebuie să îndeplineascã urmãtoarele cerinţe: - să fie rezistent pe termen lung şi etanş faţă de gazul de depozit, - să reţină şi să asigure scurgerea apei din precipitaţii, - să formeze o bază stabilã şi rezistentă pentru vegetaţie, - să prezinte siguranţă împotriva deteriorărilor provocate de eroziuni, - să fie rezistent la variaţii mari de temperatură (îngheţ, temperaturi

ridicate), - să împiedice înmulţirea animalelor (şoareci, cârtiţe), - să fie circulabil, - să fie uşor de întreţinut. Aşezarea ultimului strat al sistemului de impermeabilizare la suprafaţă se

realizeazã numai atunci când tasările corpului depozitului sunt într-un stadiu la care nu mai pot determina deteriorarea acestui sistem. În perioada principală de tasare se poate realiza o acoperire temporarã conform cu 4.2.2.2. Capul puţului de gaz trebuie însã demontat conform figurii 3.5.2 b. Conductele de gaz trebuie să fie confecţionate dintr-un material rezistent la îngheţ, şi să fie poziţionate sub un strat de pãmânt cu grosime cel puţin egală cu adâncimea maximă de îngheţ, dar nu mai mică de 80 cm.

La proiectarea şi realizarea sistemului trebuie să se respecte cerinţele minime prevãzute în cele ce urmeazã.

Figura 3.7.2 (a) - Strat1 de închidere pentru depozite de deşeuri nepericuloase

2

Figura 3.7.2 (b) - Strat3 de închidere pentru depozite de deşeuri nepericuloase

4

Figura 3.7.2 (c) - Strat1 de închidere pentru depozite de deşeuri nepericuloase

2

1 Notă: Saltea drenantă cu filtru pe ambele pãrţi şi folie de protecţie sau alt geocompozit cu protecţie

similarã. 2 NOTĂ - Figura 3.7.2 (a) - Strat de închidere pentru depozite de deşeuri nepericuloase, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 108 (a se vedea imaginea asociată). 3 Notă: Saltea drenantă cu filtru pe ambele pãrţi şi folie de protecţie sau alt geocompozit cu protecţie similarã. 4 NOTĂ - Figura 3.7.2 (b) - Strat de închidere pentru depozite de deşeuri nepericuloase, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 109 (a se vedea imaginea asociată).

83

3.7.2.1. Stratul de susţinere Pe suprafaţa nivelată a deşeurilor se aplică un strat de susţinere cu o

grosime minimă de 50 cm şi o grosime maximă de 1,00 m, care se nivelează. Stratul de susţinere trebuie să permitã pãtrunderea gazului, iar valoarea coeficientului de permeabilitate trebuie să fie ≥ 1 x 10-4 m/s. Stratul trebuie să asigure preluarea sarcinilor statice şi dinamice, care apar odată cu realizarea sistemului de impermeabilizare. Modulul de elasticitate la suprafaţă trebuie să fie de minim 40 MN/m2.

Ca material pentru stratul de susţinere se pot utiliza deşeurile din construcţii şi demolãri, pãmântul excavat, cenuşa, deşeurile minerale adecvate sau materiale naturale. Conţinutul de carbonat de calciu nu poate depãşi 10 % (masa). Stratul de susţinere nu are voie să conţinã componente organice (lemn), materiale plastice, asfalt cu conţinut de gudron, fier / oţel şi metale. Mãrimea maximă a granulelor materialului nu poate depãşi 10 cm. Stratul de susţinere trebuie să fie omogen şi rezistent la eforturi în mod uniform, suprafaţa trebuie să fie plană şi nivelată. Nu se poate utiliza material coeziv.

3.7.2.2. Colectarea gazului de depozit Pe stratul de susţinere se aplică un strat de drenare a gazului cu o grosime ≥

0,30 m. Suprafaţa trebuie să fie nivelată. Materialul de drenare trebuie să aibã un coeficient de permeabilitate de

minim 1 x 10-4 m/s. Mãrimea granulelor nu trebuie să fie mai mare de 32 mm, domeniul optim al diametrului granulelor este între 8 şi 32 mm. Procentul de granule superioare şi inferioare nu poate depãşi 5 %. Conţinutul de carbonat de calciu trebuie să fie mai mic de 10 % (masa).

Siguranţa la sufoziune faţă de stratul de susţinere trebuie să fie asigurată. La utilizarea materialelor de drenare artificiale trebuie doveditã atât

rezistenţa acestora faţă de apa din condens şi gazul de depozit, precum şi rezistenţa pe termen lung la eforturile pe care le preia stratul de drenaj.

3.7.2.3. Stratul de impermeabilizare mineral Stratul de impermeabilizare minerală a suprafeţei trebuie să aibã o grosime

minimă de 0,50 m şi un coeficient de permeabilitate < 5 x 10-9 m/s. Conţinutul de carbonat de calciu trebuie să fie mai mic de 10 % (masa), conţinutul de argilă cu diametrul granulelor < 0,005 mm să fie minim 20 % (masa). Mãrimea maximă a granulelor este limitatã la 63 mm. Conţinutul de componente organice din argilă este limitat la maxim 5 % (masa), iar componentele din lemn (rãdãcini, crengi etc.) nu sunt permise. 1 Notă: Saltea drenantă cu filtru pe ambele pãrţi şi folie de protecţie sau alt geocompozit cu protecţie similarã. 2 NOTĂ - Figura 3.7.2 (c) - Strat de închidere pentru depozite de deşeuri nepericuloase, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 109 (a se vedea imaginea asociată).

84

Impermeabilizarea cu material argilos se aplică în 2 straturi compactate cu compactorul cu role. Stratul de impermeabilizare trebuie să aibã toleranţă la planeitate de maximum 2 cm / 4,0 m.

Densitatea Proctor trebuie să fie ≥ 92%. Alternativ se poate utiliza o impermeabilizare echivalentă. Caracteristicile

materialului, rezistenţa acestora pe termen lung şi gradul de echivalenţă trebuie dovedite autoritãţii competente înainte de aplicare.

3.7.2.4. Stratul de drenaj pentru apa din precipitaţii Stratul de drenaj se realizeazã cu o grosime minimă de 0,30 m. Coeficientul

de permeabilitate trebuie să fie > 1 x 10-3 m/s, proporţia de carbonat de calciu nu poate depãşi 10 % (masa). Materialul de drenare trebuie să fie stabil pe taluzuri şi să se aplice uniform pe întreaga suprafaţă a depozitului.

Mãrimea granulelor materialului de drenare trebuie să fie cuprinsã între 4 mm şi 32 mm.

La utilizarea materialelor de drenare artificiale trebuie să se probeze funcţionalitatea hidraulică şi rezistenţa pe termen lung a materialului.

3.7.2.5. Geotextilele ca strat separator Pe stratul de drenaj pentru apa din precipitaţii se aplică un strat separator,

pentru a împiedica pãtrunderea componentelor din stratul de recultivare în stratul de drenaj. Geotextilele utilizate sunt din materiale rezistente pe termen lung, cum ar fi polipropilena (PP) sau polietilena de înaltă densitate (PEHD), cu masa pe unitatea de suprafaţă ≥ 400 gr/m2.

Geotextilele trebuie să permitã pãtrunderea apei şi să respecte cerinţele de calitate conform prevederilor standardelor în vigoare.

Nu este permisã utilizarea materialelor reciclate. Se poate renunţa la utilizarea stratului de separare, dacã este probatã

siguranţa la sufoziune.

3.7.2.6. Stratul de recultivare Stratul de recultivare se realizeazã cu o grosime totalã ≥ 1,00 m. La

realizarea stratului de recultivare, utilajele pot circula numai pe cãile de circulaţie amenajate în acest scop. Stratul de recultivare nu se compactează.

Stratul de recultivare constă dintr-un strat de reţinere a apei (d ≥ 85 cm), din stratul de sol vegetal (d ≥ 15 cm), precum şi din vegetaţie (gazon).

Plantarea tufişurilor este permisã numai dupã 2 ani de la plantarea gazonului. Pot fi plantate numai specii de tufişuri cu rãdãcini scurte.

Materialul pentru stratul de reţinere a apei constă din nisip uşor coeziv şi din pietriş.

3.7.3. Cerinţe pentru depozitele de deşeuri inerte (clasa c)

Imediat dupã umplerea şi nivelarea unei celule de depozit, se aplică o

85

acoperire cu un strat de pãmânt cu o grosime de minimum 0,50 m, conform celor prezentate în figura 3.7.3. Stratul de acoperire constă din pãmânt uşor coeziv.

Peste stratul de acoperire se aplică un strat de cca. 15 cm sol fertil, pe care se plantează imediat gazon.

Deteriorãrile produse de eroziune trebuie reparate imediat.

Figura 3.7.3 - Strat de închidere pentru depozitele de deşeuri inerte (clasa c)1

3.7.4. Nivelarea depozitelor

Nivelarea ultimului strat de deşeuri, înainte de aplicarea sistemului de impermeabilizare a suprafeţei, trebuie să se realizeze în conformitate cu proiectul aprobat.

Pentru a evita apariţia deteriorărilor stratului de impermeabilizare, pe o adâncime de 1 m sub stratul de susţinere nu se depun deşeuri de nămol, deşeuri voluminoase sau de materiale dure (lemn, fier, pietre dure cu dimensiuni mai mari de 10 cm).

Panta minimă a suprafeţei deşeurilor nivelate trebuie să fie calculatã în funcţie de mãrimea prognozată a tasărilor, astfel încât panta finală, dupã stingerea tasărilor, să fie minimum 5%.

Pe suprafeţele realizate cu panta minimă se prevãd numai şanţuri scurte de scurgere pentru apa din precipitaţii, de circa 50 - 80 m. Dacã se realizeazã şanţuri mai lungi pentru scurgerea apei din precipitaţii, atunci trebuie prevãzutã o rigolă din masă plastică, pentru a proteja stratul de impermeabilizare împotriva eroziunii.

Panta maximă a suprafeţelor de depozit este 1:3 (33%). Impermeabilizarea, stratul de drenaj pentru apa din precipitaţii şi stratul de recultivare se realizeazã asigurând posibilitatea de circulare pe suprafaţă în vederea controlului şi posibilitatea de reparare a taluzurilor şi ţinând cont de aspectele specifice protecţiei municii (alunecãri, utilaje care lucreazã pe pante etc.).

Depozitele cu înclinări ale taluzului între 1:3 şi 1:5 trebuie să prezinte berme speciale în vederea realizãrii drumurilor de acces. Bermele se proiecteazã conform figurii 3.7.4 şi se construiesc la fiecare 10 metri înãlţime şi executate cu o pantă de 2,5 - 3% înspre interiorul corpului depozitului, pentru a preîntampina posibile accidente.

Înspre partea exterioarã a bermelor se aplică o delimitare din pietre sau o bandă de limitare şi atenţionare vizibilă (în roşu / alb). Lãţimea minimă a bermelor este de 5 m; pe berme se circulă numai într-o singură direcţie (sens unic), deoarece întâlnirea utilajelor unele cu altele este permisã numai la o

1 NOTĂ - Figura 3.7.3 - Strat de închidere pentru depozitele de deşeuri inerte (clasa c), se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 112 (a se vedea imaginea asociată).

86

lăţime mai mare a căii de circulaţie. Drumurile bermelor trebuie să prezinte pante în direcţia de mers de maxim 8 %, iar panta minimă nu poate fi mai mică de 1,5 % (pentru a asigura scurgerea apei din precipitaţii).

Figura 3.7.4 - Model de construcţie pentru berme1

3.8. Colectarea apelor de pe suprafeţele acoperite

3.8.1. Prevederi generale

Apa provenitã din precipitaţii trebuie să fie colectată şi evacuată cât mai repede de pe suprafaţa impermeabilizată a depozitului, pentru a evita toate efectelor negative.

Apa din precipitaţii trebuie să fie readusă în circuitul natural prin intermediul unor instalaţii de drenaj şi colectare a apei, care se proiecteazã şi se construiesc în conformitate cu normele specifice pentru construirea sistemelor de colectare şi evacuare a apelor din precipitaţii.

Apa provenitã din precipitaţii poate fi redată circuitului natural în cursuri de apa (pârâuri şi râuri), în ape stãtãtoare (lacuri şi bălţi). Apa din precipitaţii evacuată în apele naturale, indiferent de natura lor, trebuie să fie nepoluată, cu caracteristici similare apelor naturale şi trebuie analizată înainte de evacuarea în apele naturale.

Sistemul de colectare a apei provenite din precipitaţii se compune din: - strat de drenaj deasupra stratului de impermeabilizare - rigole pe marginea interioarã a bermelor - rigolă perimetrală la baza taluzului - decantor - bazin de colectare a apei din precipitaţii - rigolă de evacuare - punct de evacuare în apa de suprafaţă. În cazul în care autorizaţia de gospodărire a apelor impune un anumit debit

de evacuare, trebuie să fie prevãzut un echipament pentru mãsurarea debitului evacuat.

Toate instalaţiile de colectare a apei trebuie să fie construite în aşa fel încât lucrãrile de întreţinere şi control necesare să fie minime. Trebuie să fie evitate pagubele care pot apărea din cauza materialelor de construcţie necorespunzãtoare sau a erorilor de proiectare.

Rigolele, bazinele de colectare, instalaţiile de scurgere în apa freatică şi punctele de evacuare în apele de suprafaţă trebuie să fie construite pe cât posibil din materiale naturale. Foliile din materiale plastice şi materialele artificiale pentru drenaj trebuie să fie rezistente în timp.

1 NOTĂ - Figura 3.7.4 - Model de construcţie pentru berme, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 113 (a se vedea imaginea asociată).

87

Conductele de pe corpul depozitului trebuie să fie din materiale uşoare (ex: polietilena). Nu sunt permise conductele din beton, din cauza greutăţii şi a caracteristicilor de tasare necorespunzãtoare.

3.8.2. Drenajul pe stratul de impermeabilizare de suprafaţă

Pentru colectarea şi evacuarea rapidă a apei din precipitaţii infiltrată prin stratul de recultivare, este absolut necesarã amenajarea unui strat de drenaj. Stratul mineral de drenaj trebuie să aibã o grosime uniformă minimă de 30 cm, pe toatã suprafaţa corpului depozitului. Acest strat de drenaj se aplică direct peste geotextilul de protecţie de deasupra stratului de impermeabilizare minerală sau de deasupra stratului sintetic de impermeabilizare (PEHD).

Pe durata construcţiei trebuie să se ţinã seama că straturile de impermeabilizare să nu fie deteriorate prin trecerea cu maşini peste ele. Amenajarea se face prin intermediul unor drumuri de acces special amenajate şi cu utilaje uşoare, cu şenile.

Permeabilitatea stratului mineral de drenaj trebuie să aibã valoarea de cel puţin 1 x 10-3 m/s. Materialul pentru stratul de drenaj este alcãtuit din pietriş 8-32 mm sau criblură. Conţinutul de granule < 8mm este limitat la 5 % (masa). Conţinutul de carbonat de calciu nu trebuie să fie mai mare de 10% (masa).

Panta stratului de drenaj trebuie să fie de cel puţin 5%, panta maximă admisã este de 33 %. La o pantă mai mare de 10 % trebuie să fie prezentatã dovada stabilităţii stratului în funcţie de caracteristicile efective ale materialelor din care este alcãtuit.

Nu este permisã instalarea de conducte de colectare a gazului în interiorul stratului de drenaj pentru apa din precipitaţii. Acoperişurile puţurilor de gaz trebuie să fie instalate deasupra stratului de drenaj.

Stratul de drenaj se amenajează până la marginea rigolei perimetrale a sistemului de colectare a apei de la baza depozitului (figura 3.8.1). În cazul depozitelor cu suprafaţă mare, panta mică şi timp lung de scurgere a apei din precipitaţii, se amenajează conducte de scurgere în stratul de drenaj, pentru ca apa să poatã fi evacuată direct în rigola perimetrală. Panta conductelor de scurgere trebuie să fie > 1,5 %, dupã stingerea tasărilor. Între stratul de recultivare şi stratul de drenaj trebuie să nu existe pericolul de sufoziune, astfel încât în stratul de drenaj să nu ajungã granule sau particule foarte fine, care să modifice valoarea permeabilităţii. Dupã caz se aplică un geotextil de filtrare pe stratul de drenaj.

Figura 3.8.1 - Modul de aplicare a stratului de drenaj pentru apa din precipitaţii1

1 NOTĂ - Figura 3.8.1 - Modul de aplicare a stratului de drenaj pentru apa din precipitaţii, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 114 (a se vedea imaginea asociată).

88

Alternativ la stratul mineral de drenaj se poate folosi o un strat geosintetic de drenaj. Acesta trebuie să fie alcãtuitã din materiale PEHD şi să fie rezistent în timp la presiunea exercitatã de stratul de recultivare şi de drumurile de acces pe depozit. Geotextilul de filtrare trebuie să fie microbiologic rezistent, conform EN 12225, şi corespunzãtor pentru folosirea în instalaţii de drenaj, conform EN 13252.

3.8.3. Rigole perimetrale

Pentru o evacuare rapidă şi fãrã efecte negative a apei provenite din precipitaţii din stratul de drenaj şi de pe suprafaţa depozitului se amenajează în jurul întregului depozit o rigolă perimetrală. Profilul şi dimensiunile rigolei se calculeazã în funcţie de indicele de ploaie maximă într-un interval de 5 ani.

Rigola poate fi amenajatã din criblură sau pietriş rezistent la eroziune, sau sub forma unei rigole dalate sau pereate. Trebuie să fie evitate pe termen lung eventualele antrenări ale materialului de construcţie a rigolei prin acţiunea apei. Zona de acţiune a apei de deasupra rigolei trebuie să fie de asemenea rezistentă la eroziune. În acest scop se pot folosi criblură sau dale de piatră fixate în gazon, (figura 3.8.1). Pe rigolele perimetrale nu este permisã recultivarea; acestea trebuie să fie permanent în stare de operare. De asemenea trebuie să fie rezistente la îngheţ.

Rigolele perimetrale trebuie să fie prevãzute cu o izolaţie la bază. Izolaţia poate fi alcãtuitã dintr-o folie de polietilenă cu grosimea > 1,0 mm, acoperitã cu un strat de criblură sau pietriş rezistent la eroziune.

Panta rigolelor perimetrale trebuie să fie de cel puţin 1,5 %, luând în considerare şi tasarea corpului depozitului. Trebuie să se evite pante > 8 %, pentru a nu permite apariţia unor forţe de eroziune prea mari.

Spaţiile prevãzute pentru conducte pe sub drumurile de acces pe corpul depozitului se dimensionează luând în considerare cantitãţile de apă calculate, şi trebuie să fie destul de rezistente pentru a evita antrenarea materialului de construcţie prin acţiunea apei. La amenajarea conductelor se realizeazã calcule statice.

3.8.4. Decantor

În cazul în care este necesarã amenajarea unui decantor înainte de punctul de evacuare sau înainte de bazinul de colectare a apei, dimensiunile şi planurile tehnice ale acestui decantor se stabilesc de comun acord cu autoritatea competentă.

În primii 5 ani de la realizarea sistemului de impermeabilizare la suprafaţă şi în special dupã ploi abundente, decantorul trebuie verificat şi curăţat în mod regulat pentru asigurarea unei funcţionări corecte. În imediata vecinãtate a decantorului nu trebuie să existe tufişuri sau copaci, pentru a evita acumularea de frunze în instalaţia de colectare şi evacuare a apei.

89

3.8.5. Evacuarea într-o apă de suprafaţă

Înaintea proiectãrii instalaţiilor de colectare a apei trebuie verificat dacã apa provenitã din precipitaţii urmeazã a fi evacuată într-o apă de suprafaţă (lac, pârâu, râu, baltă). Trebuie să se verifice dacã este necesarã amenajarea unui decantor şi a unui bazin de colectare a apei din precipitaţii înainte de punctul de evacuare a apei. Toate aceste aspecte trebuie să fie menţionate în avizul / autorizaţia de gospodãrire a apelor emisã de autoritatea competentă.

Dacã nu există ape de suprafaţă în apropiere, apa provenitã din precipitaţii poate fi evacuată în bazine de evaporare.

3.8.6. Evacuările în apele de suprafaţă

Evacuările în apele de suprafaţă trebuie să fie rezistente pe timp îndelungat la forţele de eroziune. O construcţie cu materiale naturale este de preferat faţă de o construcţie din beton. Cota minimă a secţiunii de evacuare trebuie să fie amplasată deasupra nivelului maxim al apei de suprafaţă, pentru a se evita acumulările de apă în sistemul de colectare a apei pe corpul depozitului.

3.8.7. Bazin de colectare a apei din precipitaţii

Dacã apa provenitã din precipitaţii nu poate fi evacuată direct într-o apă naturală, deoarece autorizaţia de gospodãrire a apei stabileşte restricţii la cantitatea de apă evacuată, trebuie să se planifice şi să se amenajeze un decantor şi un bazin de colectare a apei din precipitaţii.

Bazinul de colectare se dimensionează pe baza indicelui de ploaie maximă într-un interval de 5 ani; detaliile tehnice de construcţie a bazinului se stabilesc de comun acord cu autoritatea competentă.

Plantarea de copaci şi tufişuri se face începând de la o distanţă mai mare de 10 m de bazin, pentru a se evita acumularea de frunze în instalaţia de colectare şi evacuare a apei. Marginile şi fundul bazinului de colectare trebuie să fie consolidate cu piatră cubică sau cu dale de piatră perforată.

3.8.8. Instalaţii de scurgere în pânza de apă freatică

Dacã nu există nici o apă naturală de suprafaţă în care să se evacueze apa din precipitaţii, aceasta poate fi evacuată direct în pânza de apă freatică. În acest caz este obligatoriu ca apa provenitã din precipitaţii să fie evacuată în apa freatică printr-un strat filtrant din nisip şi pietriş. Fundul bazinului de scurgere în apa freatică trebuie să aibã un coeficient de permeabilitate de cel puţin 1 x 10-4 m/s. Între apa freatică şi bazinul de scurgere nu trebuie să existe niciun strat de sol impermeabil. În bazinul de scurgere în apa freatică nu trebuie să se acumuleze frunze din tufişuri sau copaci. Este interzisã de asemenea inierbarea bazinului. Marginile bazinului de scurgere se fixeazã cu piatră cubică sau cu dale de piatră perforată. Sunt interzise construcţiile din beton cu pereţi

90

verticali. Zona de acces a apei în bazinul de scurgere trebuie să fie bine întărită, pentru a se asigura rezistenţa pe termen lung. Trebuie să se asigure în permanenţă scurgerea apei provenite din precipitaţii.

3.9. Instalaţii pentru monitorizare

Operatorul depozitului este obligat ca înainte de punerea în funcţiune a depozitului să asigure o minimă dotare cu instrumente şi aparatura de mãsură şi control, care la intervale regulate să determine starea de funcţionare a depozitului prin:

1) Sistem de monitorizare a apei freatice, care să conţinã cel puţin un foraj (puţ) în amonte şi minimum 2 foraje în aval, amplasate în perimetrul aferent depozitului;

2) Instalaţii de monitorizare a tasărilor şi deformărilor sitemului de izolare a bazei depozitului, precum şi a corpului depozitului. Se pot obţine informaţii şi prin observaţii realizate din avion sau satelit;

3) Instalaţii de monitorizare a levigatului, a apelor acumulate la suprafaţa depozitului şi a precipitaţiilor.

4) Instalaţii de monitorizare a datelor meteorologice: a. Instalaţii de monitorizare a precipitaţiilor, b. Instalaţii de mãsurare a temperaturii, c. Instalaţii de mãsurare a vântului, d. Instalaţii de mãsurare a evaporîrii apei. Dacã la un depozit de deşeuri se constată emisii de gaze, trebuie prevãzute

instalaţii de captare a acestuia şi sisteme de monitorizare în acest sens.

3.10. Cerinţe pentru instalaţiile din dotare

În vederea unei funcţionări corespunzãtoare a unui depozit, sunt necesare urmãtoarele instalaţii şi echipamente principale:

- zonă de acces, zonă de staţionare, gard; - cântar şi echipament de înregistrare a cantitãţii de deşeuri, birou de intrare,

zona de livrare a cantitãţilor mici de deşeuri; - echipamente de verificare şi prelevare a probelor de deşeuri, laborator; - drumuri ale depozitului; - garaje, ateliere şi locuri de parcare pentru utilaje; - echipament de curăţare a roţilor utilajelor de transport; - birouri administrative, vestiare şi grupuri sanitare. Toate echipamentele şi facilitãţile trebuie să fie calculate şi amenajate în

funcţie de clasa de depozit, mãrimea, durata de funcţionare stabilitã, cantitatea de deşeuri / zi, frecvenţa de transport şi de alte cerinţe legale, astfel încât să asigure o funcţionare corespunzãtoare.

3.10.1. Zona de acces, zona de staţionare, gardul

91

3.10.1.1. Proiectarea şi construirea căii principale de acces cãtre depozit dinspre drumul public, precum şi a întregii zone de acces, se realizeazã în funcţie de:

- numãrul de utilaje care transportă deşeuri - frecvenţa cu care acestea intră în depozit - mãrimea şi tipul utilajelor. Trebuie să fie respectate cerinţele şi normele specifice pentru proiectarea şi

construirea drumurilor. 3.10.1.2. Accesul pe depozit se marchează printr-un panou amplasat la

intrarea dinspre drumul public. Dacã intrarea pe depozit este în imediata vecinãtate a unui drum public,

atunci pe terenul depozitului se amenajează o zonă de staţionare pentru utilaje, pentru a preveni blocarea circulaţiei pe drumul public.

3.10.1.3. Pentru a corela estetic impresia completă a unui depozit cu peisajul, pe toate suprafeţele din interiorul amplasamentului depozitului, acolo unde nu există instalaţii de funcţionare, se recomandă plantarea spaţiilor verzi (gazon sau tufişuri şi copaci), precum şi a copacilor de-o parte şi de alta a căii principale de acces cãtre depozit.

3.10.1.4. Sistemul de supraveghere trebuie să fie compus din urmãtoarele componente:

- îngrãdirea completă a amplasamentului depozitului, îngrãdirea trebuie să se realizeze din: gard din plasă de oţel (mãrimea ochiurilor plasei < 40 x 40 mm) sau o execuţie similarã, înãlţimea gardului trebuie să fie de cel puţin 2 m. Atâta timp cât condiţiile solului permit, gardurile se înfig 20 cm în pãmânt, pentru ca animalele sãlbatice să nu poatã trece pe sub gard;

- porţi de aceeaşi înãlţime cu gardul, prevãzute cu sisteme de închidere şi asigurare;

- instalaţii de alarmă în caz de acces neautorizat (numai pentru depozitele pentru deşeuri periculoase - clasa a).

3.10.2. Cântarul şi echipamentul de înregistrare a cantitãţii de deşeuri, biroul de Intrare

3.10.2.1. Depozitul trebuie dotat cu un echipament de cântarire atât pentru utilajele încãrcate, care intră pe depozit, cât şi pentru cele descãrcate, care pãrãsesc depozitul.

Toate utilajele care transportă deşeuri trebuie să poatã fi cântarite în totalitate (să aibã destul loc pe cântarul de intrare şi ieşire). Cântarul trebuie să fie accesibil, în siguranţă, indiferent de condiţiile meteorologice. Cântarele trebuie să dispunã de destulă rezistenţă şi capacitate de cântarire. Utilajele trebuie să fie dirijate obligatoriu cãtre cântare (prin marcarea traseului, garduri, panouri, bariere). Cântarele trebuie conectate la un sistem de înregistrare a cantitãţii de deşeuri care intră în depozit.

92

Calibrarea cântarului trebuie realizatã în conformitate cu normele metrologice în vigoare.

3.10.2.2. Imediat lângã cântar se amenajează cabina operatorului responsabil cu preluarea deşeurilor.

Acesta trebuie să îndeplineascã urmãtoarele sarcini: - direcţionarea utilajelor cãtre cântarul de intrare şi ieşire (acţionarea

barierelor sau a semaforului), - controlul cântăririi complete a utilajelor (cu ajutorul unei camere video

sau al unei oglinzi), - primirea documentelor de însoţire a transportului şi verificarea acestora, - verificarea organoleptică a deşeurilor (control vizual şi al mirosului), - dirijarea transportului de deşeuri cãtre zona de descãrcare (zona de livrare

a cantitãţilor mici sau zona de depozitare), - controlul utilajelor care pãrãsesc depozitul (descãrcare completă;

aprobarea de la locul de descãrcare în vederea pãrãsirii depozitului), - contactul prin staţie de emisie-recepţie cu operatorul din zona de

depozitare a deşeurilor.

3.10.2.3. Pentru preluarea cantitãţilor mai mici de deşeuri (maxim 1 mc), în zona de acces se amenajează un spaţiu special destinat acestui scop. Deşeurile livrate în cantitãţi mici sunt sortate şi descãrcate în containerele amplasate în zona special amenajatã. Aceste operaţiuni sunt coordonate de personal specializat.

Containerele pline se cântaresc şi se înregistreazã separat înainte de descãrcarea pe depozit.

Deşeurile periculoase se colecteazã separat, în recipienţi special destinaţi acestui scop, şi se transportă pentru eliminare în instalaţii pentru deşeuri periculoase.

Deşeurile de echipamente electrice şi electronice se colecteazã în recipienţi separaţi, protejaţi de pãtrunderea apei, şi se elimină conform cerinţelor specifice.

3.10.3. Echipament de verificare şi control al deşeurilor, laborator, zona de securitate

3.10.3.1. Pentru a putea efectua controlul de recepţie, în zona de acces, imediat dupã cântar, se amplasează un echipament pentru controlul vizual al deşeurilor şi pentru prelevarea probelor (rampă hidraulică sau platformă).

Pentru prelevarea probelor se utilizeazã recipienţi şi ustensile speciale, precum şi echipament pentru protecţia muncii.

3.10.3.2. Depozitele pentru deşeuri periculoase (clasa a) trebuie să amenajeze un laborator pentru controlul chimic şi fizic al deşeurilor care sunt

93

acceptate pe depozit. Laboratorul trebuie să fie amenajat conform prevederilor specifice în domeniu şi să fie condus şi operat de personal specializat.

3.10.3.3. Depozitele care nu acceptă deşeuri periculoase din industrie şi din construcţii şi demolãri (clasele b şi c) trebuie să dispunã de un echipament de testare rapidă.

Deşeurile nepericuloase din industrie şi din construcţii şi demolãri se analizeazã prin sondaj, prin procedee de testare rapidă a urmãtorilor indicatori:

- valoarea pH - temperatura - conţinut de apă - conţinut de gudroane - conductibilitate. Probele deşeurilor analizate se pãstreazã minimum 1 lună.

3.10.3.4. Imediat dupã zona în care este amplasat cântarul, trebuie să fie amenajatã o zonă de securitate pentru deşeurile care nu pot fi acceptate la depozitare (documentele nu sunt corespunzãtoare sau tipurile respective de deşeuri nu sunt incluse în lista prevãzutã de autorizaţia de mediu).

3.10.3.5. Zona de securitate se echipează dupã cum urmeazã: - depozite de clasa a:

- suprafaţă betonată 200 mp cu margini de beton, rampă de intrare şi acoperiş, colectarea apei din precipitaţii într-un recipient separat (V= 500 litri),

- depozite de clasa b şi c: - suprafaţă betonată 200 mp cu margini de beton, rampă de intrare şi

acoperiş, colectarea apei din precipitaţii într-un recipient separat (V= 500 litri) sau suprafaţă întărită cu pietriş şi containere închise pentru depozitare şi transport.

3.10.3.6. Apele din precipitatii colectate de pe suprafaţa zonei de securitate sunt dirijate cãtre o instalaţie de epurare, în funcţie de caracteristicile specifice amplasamentului şi de cerinţele avizului/autorizaţiei de gospodãrire a apelor emise de autoritatea competentă.

3.10.4. Drumurile în incinta depozitului / Drumurile pentru funcţionare

Drumurile din incinta depozitului se realizeazã conform cerinţelor specifice şi trebuie menţinute permanent în stare de funcţionare.

3.10.4.1. La o distanţă suficientă de limita zonei de depozitare se amenajează un drum perimetral. Distanţa necesarã se stabileşte în funcţie de panta taluzurilor, lãţimea rigolelor pentru colectarea apei din precipitaţii, situarea staţiilor de colectare a gazului etc.

Drumul perimetral asigură:

94

- accesul cãtre celulele care se construiesc, pe timpul amenajãrii depozitului - accesul pe timpul funcţionării cãtre celulele de depozitare - controlul gardului - controlul şi întreţinerea rigolei perimetrale de colectare a apei din

precipitaţii - controlul taluzului final al depozitului - controlul şi întreţinerea staţiilor de colectare a gazului - controlul şi întreţinerea puţurilor pentru gaz de pe taluzurile inferioare - controlul şi întreţinerea conductelor pentru levigat. Drumul perimetral poate fi cu sens unic sau cu dublu sens. Lãţimea minimă

a drumului este de 3 m pentru funcţionarea cu o bandă şi de 5,75 m pentru dublu sens.

Drumul perimetral se realizeazã conform cu cerinţele specifice pentru construcţia de drumuri, astfel încât să fie rezistent la toate tipurile de eforturi care pot apărea. De asemenea, pe pãrţile laterale ale drumului perimetral se prevãd rigole pentru colectarea apelor din precipitaţii.

3.10.4.2. Drumul de acces între poarta şi zona de acces se construieste cu dublu sens, cu respectarea cerinţelor specifice pentru drumurile cu trafic greu.

3.10.4.3. Zonele de circulaţie între cântar, zona de control şi zona de livrare a cantitãţilor mici de deşeuri se stabilizează cu beton sau bitum.

Apa de precipitaţii colectată de pe suprafaţa drumurilor este gestionată conform cu cerinţele autorizaţiei de gospodãrire a apelor emisã de autoritatea competentă.

3.10.4.4. Accesul cãtre zona de depozitare se realizeazã prin drumuri cu dublu sens, cu o lăţime minimă de 5,5 m. Se pot utiliza moloz, pietriş sau plãci de beton în vederea stabilizării. La realizarea cãilor de acces se pot utiliza numai deşeuri necontaminate din construcţii şi demolãri.

3.10.4.5. Drumul pentru compactor şi alte utilaje cu şenile se realizeazã separat, din pietriş sau deşeuri necontaminate din construcţii şi demolãri. Acest drum trebuie să fie lat de minimum 5 m, iar stabilitatea sa este controlatã cu regularitate.

3.10.4.6. Zona atelierelor de întreţinere şi reparaţii, depozitul de combustibil, locul de parcare pentru utilaje se amenajează conform cu normele legale în vigoare, ţinând seama de cerinţele specifice determinate de tipul utilajelor care lucreazã pe un depozit de deşeuri.

3.10.4.7. Pentru perioada construirii depozitului se asigură o distanţă minimă de rulare (150 m) pe drumul de acces, în vederea curăţării anvelopelor utilajelor înainte de intrarea pe drumurile publice.

95

Pe timpul funcţionării depozitului sunt necesare amenajãri care să împiedice murdărirea cu deşeuri a spaţiilor din afarã zonei de depozitare.

Aceasta se poate realiza prin: - asigurarea unei distanţe de rulare de minimum 150 m realizatã din pietriş

dur sau deşeuri din construcţii şi demolãri, între zona de depozitare şi drumul de ieşire din depozit;

- dotarea cu un echipament pentru spălarea anvelopelor, amplasat între zona de depozitare şi drumul de ieşire din depozit; instalaţia de spălare poate fi fixă sau mobilă.

Depozitele pentru deşeuri periculoase (clasa a) trebuie să fie dotate, obligatoriu, cu instalaţii pentru spălarea roţilor utilajelor.

Apele uzate de la instalaţia de spălare se gestioneazã conform cerinţelor autorizaţiei de gospodãrire a apelor.

3.10.4.8. Pentru funcţionarea corespunzãtoare a unui depozit sunt necesare urmãtoarele utilaje pentru tratarea şi depozitarea deşeurilor şi pentru funcţionarea depozitului:

- buldozer: distribuirea deşeurilor, aplicarea straturilor de acoperire, nivelarea suprafeţei depozitului, realizarea drumurilor

- încãrcãtor: distribuirea deşeurilor, preluarea deşeurilor neacceptate, lucrãri mici de nivelare, curăţarea drumurilor, realizarea drumurilor

- compactor picior de oaie: compactarea deşeurilor menajere şi a celor voluminoase, mărunţirea deşeurilor

- compactor cu role: compactarea deşeurilor minerale, mărunţirea deşeurilor

- scraper: distribuirea deşeurilor minerale în cantitãţi mari, realizarea drumurilor, realizarea straturilor minerale ale sistemelor de impermeabilizare la bază şi la suprafaţă

- excavator hidraulic: realizarea bazei depozitului, realizarea drumurilor şi instalaţiilor de drenaj, realizarea impermeabilizării suprafeţei

- tocător: tocarea deşeurilor voluminoase, cum ar fi lemn şi plastic dur, deşeuri provenite din grãdini (crengi, tufişuri etc.).

Trebuie să se asigure un numãr suficient din fiecare tip de utilaj, ţinând cont şi de riscurile de defectare a acestora.

3.10.4.9. Depozitele de deşeuri trebuie să fie echipate cu birouri administrative şi spaţii sociale, cum ar fi:

- vestiare, - cabinet de prim ajutor, - cameră de odihnă, - grupuri sanitare (inclusiv duşuri). Spaţiile sociale şi birourile se amenajează şi se întreţin în conformitate cu

cerinţele specifice privind protecţia muncii.

96

4. OPERARE ŞI MONITORIZARE

4.1. Documente / Registru de funcţionare

Toate documentele, informaţiile şi instrucţiunile care se referã la activitãţile de la un depozit (începând cu faza de proiect până la reconstrucţia ecologică) se pãstreazã într-un registru de funcţionare. Registrul constă din:

a) documentele de aprobare b) planul organizatoric c) instrucţiunile de funcţionare d) manualul de funcţionare e) jurnalul de funcţionare f) planul de intervenţie g) planul de funcţionare / de depozitare h) planul stãrii de fapt. Registrul de funcţionare se realizeazã în formă scrisã şi în formă electronică

şi se prezintã, la cerere, autoritãţii competente pentru protecţia mediului. Documentele registrului se completeazã în timp. Documentele menţionate

mai sus trebuie să conţinã urmãtoarele date: a) documentele de aprobare La depozit trebuie să existe un exemplar complet şi autentificat al

documentelor care au stat la baza obţinerii tuturor autorizaţiilor şi aprobãrilor. b) planul organizatoric Organizarea activitãţii în cadrul depozitului de deşeuri este prezentatã într-

un plan organizatoric, care conţine numele şi responsabilitãţile fiecãrei persoane. La înlocuirea persoanelor se actualizeazã planul organizatoric.

c) instrucţiunile de funcţionare Instrucţiunile de funcţionare conţin prevederile relevante pentru siguranţă şi

ordine. Ele reglementeazã întregul proces de funcţionare de la depozit şi sunt valabile pentru toţi utilizatorii. De aceea ele se afişeazã la loc vizibil, în zona de acces. În instrucţiunile de funcţionare se includ şi reglementãri de manipulare a deşeurilor de la transportatorii de cantitãţi mici. De asemenea, se prevede interzicerea fumatului în incinta depozitului.

d) manualul de funcţionare În manualul de funcţionare se stabilesc toate mãsurile pentru funcţionarea în

stare normalã, pentru întreţinere şi pentru cazuri anormale de funcţionare. Mãsurile necesare în cazurile neobişnuite se coreleazã cu planul de intervenţie.

Sarcinile şi domeniile de responsabilitate ale personalului conform pct. b), instrucţiunile de lucru, mãsurile de control şi întreţinere, obligaţiile de informare, documentare şi pãstrare a documentelor se stabilesc în manualul de funcţionare.

e) jurnalul de funcţionare

97

Jurnalul de funcţionare conţine toate datele importante pentru funcţionarea zilnică a depozitului, în special:

- date despre deşeurile preluate (determinarea greutăţii, stabilirea tipului de deşeuri inclusiv codul deşeurilor, rezultatele controalelor vizuale şi ale analizelor efectuate),

- formularul de înregistrare (confimarea de primire) pentru recepţia deşeurilor,

- cazurile de neacceptare a deşeurilor la depozitare, inclusiv cauzele şi mãsurile întreprinse,

- rezultatele controalelor proprii şi a celor efectuate de autoritãţi, - evenimente deosebite, în special defecţiuni de funcţionare, inclusiv

cauzele şi mãsurile întreprinse, - programul de funcţionare al depozitului, - rezultatele programului de monitorizare. Jurnalul de funcţionare se realizeazã în formă electronică şi trebuie să fie

asigurat împotriva accesului neautorizat. Jurnalul trebuie să fie controlat periodic de conducãtorul depozitului, până la sfârşitul perioadei de monitorizare post-închidere.

f) planul de intervenţie Pentru fiecare depozit se întocmeşte un plan de intervenţie care descrie

toate mãsurile în cazuri de incendiu, accidente, poluările accidentale produse pe raza de activitate a depozitului şi alte situaţii de necesitate. În planul de intervenţie se menţioneazã persoanele responsabile şi sunt descrise mãsurile care trebuie luate. În planul de intervenţie se menţioneazã şi datele de contact pentru urmãtoarele instituţii: pompieri, salvare, apãrare civilã. Planul de intervenţie trebuie să fie cunoscut de toţi angajaţii şi să fie afişat într-un loc vizibil. Planul de intervenţie se întocmeşte în acord cu toate autoritãţile implicate, iar un exemplar se predă autoritãţii competente pentru protecţia mediului.

g) planul de funcţionare / de depozitare Se întocmeşte un plan de funcţionare, care conţine toate reglementãrile

importante despre: - procedura de acceptare şi control al deşeurilor, - modul de depozitare şi realizare a corpului depozitului, - gestionarea levigatului, - gestionarea gazului de depozit, - colectarea şi gestionarea apei din precipitaţii, - colectarea şi gestionarea apelor uzate menajere. Planul de funcţionare conţine un plan referitor la modul de depozitare,

inclusiv împãrţirea celulelor de depozitare în zone de maximum 2500 mp. Mãrimea celulelor de depozitare trebuie să fie cât se poate de mică, pentru a

98

reduce cantitatea de levigat formatã. Dacã se depozitează tipuri de deşeuri diferite (nepericuloase, periculoase tratate, deşeuri cu azbest etc.), atunci aceste informaţii trebuie să fie cuprinse în planul de depozitare.

Planul de funcţionare / de depozitare pentru depozitele de deşeuri periculoase (clasa a) trebuie să ţinã cont şi de faptul că în timpul construcţiei corpului depozitului, trebuie respectate urmãtoarele cerinţe:

- să fie exclusă o reacţie a deşeurilor între ele, - deşeurile prăfoase sau care genereazã mirosuri să fie livrate şi depozitate

numai sub formă ambalată, - temperatura deşeurilor la reacţia cu apă sau alte deşeuri să nu depãşeascã

25° C, - levigatul din corpul de depozit să se scurgã în siguranţă cãtre baza

depozitului, - gazele să poatã fi eliminate, - stabilitatea internă şi externă a corpului de depozit să fie asigurată, - apa din precipitaţii de pe suprafeţele necontaminate să nu poatã ajunge în

celulele în funcţionare, - tasările corpului depozitului să fie reduse cât mai mult posibil. h) planul stãrii de fapt Dupã încheierea umplerii unei celule de depozit se întocmeşte un plan al

stãrii de fapt. Planul se prezintã într-un raster de 60 m x 60 m şi la o scara adecvatã (M = 1:500).

Planul stãrii de fapt se înainteazã autoritãţii competente, la cel târziu 6 luni dupã încheierea umplerii celulei.

Pentru depozitele pe care se depozitează un singur tip de deşeuri (depozite de deşeuri municipale, depozite pentru un anumit tip de deşeuri de producţie), cerinţele de conţinut pentru jurnalul de funcţionare şi pentru planul de funcţionare se pot reduce dupã analizare şi aprobare de cãtre autoritatea competentă pentru protecţia mediului.

4.2. Acceptarea şi depunerea deşeurilor

4.2.1. Procedura de acceptare a deşeurilor la depozitare

Procedura de acceptare a deşeurilor în vederea depozitării constă din mai multe faze.

4.2.1.1. Deşeurile care pot fi depozitate pe un anumit amplasament trebuie să se regăsească în autorizaţia de mediu a depozitului, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

4.2.1.2. Deşeurile periculoase stabilizate sunt acceptate pe depozitele pentru deşeurile nepericuloase, dacã îndeplinesc criteriile specifice corespunzãtoare

99

prevederilor legale şi dacã pot fi depozitate în celule separate faţă de deşeurile biodegradabile.

4.2.1.3. Operatorul depozitului trebuie să asigure toate mãsurile necesare pentru ca deşeurile pe care le preia în vederea depozitării să respecte condiţiile prevãzute în autorizaţia de mediu.

Deşeurile acceptate la depozitare trebuie să îndeplineascã urmãtoarele criterii:

- să se regăsească în lista deşeurilor acceptate pe depozitul respectiv, conform autorizaţiei de mediu,

- să fie livrate numai de transportatori autorizaţi, cu excepţia transportatorilor particulari, care aduc deşeuri în cantitãţi mici,

- să fie însoţite de documentele necesare, conform prezentului normativ tehnic şi criteriilor de recepţie prevãzute de operatorul depozitului.

4.2.1.4. Documentele care însoţesc un transport de deşeuri trebuie să cuprindã cel puţin:

- tipul deşeurilor (denumirea şi codul, conform HG 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea Listei deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase),

- sursa de provenienţă şi cantitatea transportatã, - analiza de declaraţie, vizată de autoritatea competentă pentru protecţia

mediului, care să dovedeascã faptul că deşeurile respective îndeplinesc criteriile de acceptare pe depozitul respectiv,

- autorizaţia de transport al deşeurilor, în cazul deşeurilor periculoase.

4.2.1.5. La primirea transportului de deşeuri se efectueazã un control de recepţie. Controlul de recepţie poate fi efectuat numai de persoane specializate şi consta în:

- verificarea documentelor care însoţesc transportul de deşeuri: cantitatea, caracteristicile, sursa de provenienţă şi natura deşeurilor, conformarea cu analiza de declaraţie, date despre transportator,

- inspecţia vizuală, în vederea controlului stãrii de agregare a deşeurilor (nămolul de la epurarea apelor uzate poate avea o umiditate de cel mult 65 %) şi pentru verificarea conformării deşeurilor transportate cu documentele însoţitoare,

- cântărirea deşeurilor, - prelevarea probelor, dacã este cazul, şi efectuarea analizei de control

(rapidă pentru deşeurile nepericuloase, respectiv completă pentru deşeurile periculoase), dacã este cazul.

Toate rezultatele controalelor de recepţie se înregistreazã în jurnalul de funcţionare (în formă electronică sau scrisã).

100

4.2.1.6. Dacã în urma controlului de recepţie rezultă că sunt respectate toate cerinţele de acceptare, operatorul dirijează transportul de deşeuri cãtre zona de depozitare. Controlul vizual se repetă şi la descãrcarea deşeurilor.

4.2.1.7. Dacã în urma controlului vizual apar îndoieli cu privire la respectarea cerinţelor pentru depozitare sau se constată că există diferenţe între documentele însoţitoare şi deşeurile livrate, atunci se efectueazã o analiză de control, parametrii analizaţi fiind stabiliţi în funcţie de tipul şi aspectul deşeurilor. În cazurile în care se efectueazã analize de control, se prelevează şi probe martor, care trebuie pãstrate minimum 1 lună.

4.2.1.8. Dacã deşeurile nu sunt acceptate la depozitare, operatorul depozitului informeazã imediat generatorul şi autoritatea competentă, aceasta din urmă stabilind mãsurile care trebuie luate. Până la aplicarea mãsurilor decise, deşeurile rãmân în zona de securitate. Toate aceste cazuri se înregistreazã în jurnalul de funcţionare.

4.2.1.9. Dacã deşeurile livrate nu corespund cu documentele însoţitoare, însã ele se încadreazã în cerinţele de acceptare şi sunt acceptate la depozitare, atunci acest lucru se menţioneazã în jurnalul de funcţionare. Generatorul deşeurilor şi autoritatea competentă trebuie să fie informate despre aceasta.

4.2.1.10. Înregistrarea deşeurilor acceptate la depozitare se face dupã cum urmeazã:

- pentru deşeuri periculoase, conform formularului de expediţie / transport prevãzut în Ordinul pentru aprobarea Procedurii de reglementare şi control al transportului deşeurilor pe teritoriul României, Anexa 2 (MAPAM - 2/2004, MTCT - 211/2004, MEC - 118/2004);

- pentru deşeuri nepericuloase şi inerte, conform formularului de înregistrare a transportului de deşeuri prevãzut în Ordinul pentru aprobarea Procedurii de reglementare şi control al transportului deşeurilor pe teritoriul României, Anexa 3 (MAPAM - 2/2004, MTCT - 211/2004, MEC - 118/2004).

Se întocmesc două exemplare, unul pentru transportatorul de deşeuri şi unul pentru operatorul depozitului.

4.2.1.11. Operatorii depozitelor proprii pentru deşeuri de producţie, pe care nu se depozitează decât deşeurile proprii, pot solicita autoritãţii competente aprobarea pentru o formă simplificată a procedurii de acceptare a deşeurilor la depozitare.

4.2.2. Depunerea deşeurilor

Deşeurile se depun astfel încât pe timpul întregii perioade de funcţionare să aibã numai influenţe reduse asupra omului şi mediului înconjurãtor. Modul de depunere depinde de fiecare tip de deşeu în parte (nămol, deşeuri minerale sau

101

biologice, deşeuri voluminoase etc.), precum şi de condiţiile meteorologice şi de formă şi dimensiunile depozitului.

4.2.2.1. Cerinţe de depozitare / Metode de depozitare

Celulele de depozitare trebuie umplute repede, pentru a se putea aplica impermeabilizarea suprafeţei, evitând astfel formarea levigatului.

Deşeurile se depun şi se distribuie în straturi cât se poate de subţiri: clasa b - max. 1 m, clasa c - max. 50 cm, apoi se compactează. Densitatea de compactare pentru deşeurile menajere trebuie să fie de minim 0,8 tone/mc.

Deşeurile care pot ridica probleme din punct de vedere al stabilităţii se depun în amestec cu deşeuri stabile.

Deşeurile nepericuloase care nu provin din gospodãrii (nămol, deşeuri prăfoase, deşeuri industriale, deşeuri voluminoase) se depun pe depozitele de clasa b numai amestecate cu deşeuri menajere.

Nămolul se depozitează amestecat cu deşeuri menajere în proporţie de 1:10. La viteze mai mari ale vântului, când gardurile de protecţie nu sunt

suficiente (clasa b), iar deşeurile pot fi împraştiate, precum şi în cazul deşeurilor prăfoase (clasele a şi c), se construiesc pe marginile zonei de depozitare supraînălţări din pãmânt cu o înãlţime > 2 m peste nivelul deşeurilor, pentru a construi celula de depozitare.

Deşeurile pot fi descãrcate numai dupã indicaţiile operatorului de la locul de descãrcare.

Pot fi dirijate cãtre zona de depozitare numai atâtea utilaje care transportă deşeuri, încât acestea să nu reprezinte un pericol pentru personal, iar toate deşeurile descãrcate să poatã fi distribuite, controlate şi compactate imediat.

În zona de depozitare trebuie să existe suficiente compactoare şi utilaje cu şenilă (clasa b), respectiv încărcătoare sau utilaje cu şenilă care să realizeze compactarea (clasele a şi c).

La descãrcarea deşeurilor prăfoase, acestea se umezesc şi se acoperã imediat cu alte deşeuri sau cu materiale minerale (este valabil numai pentru clasele b şi c).

Toate deşeurile se controleazã vizual şi la descãrcare (a se vedea şi 4.2.1.5). Deşeurile periculoase prăfoase pot fi livrate şi descãrcate numai în formă

ambalată. Descãrcarea unui transport de deşeuri este supravegheatã şi controlatã de o

persoana instruită în acest scop. Dacã apar dubii în ce priveşte caracteristicile deşeurilor şi acceptarea lor pe depozit, atunci conducerea depozitului trebuie să fie imediat informatã asupra acestui fapt, astfel încât ea să poatã lua mãsurile necesare (reţinere în zona de securitate sau o nouă verificare).

Operatorii din zona de descãrcare trebuie să poarte echipament de protecţie colorat, uşor de recunoscut. În zona de descãrcare se montează panouri pentru interzicerea fumatului.

102

4.2.2.2. Acoperirea deşeurilor / a celulelor de depozitare

Deşeurile descãrcate şi compactate pe depozitele de clasa b se acoperã periodic, în funcţie de condiţiile de operare şi de prevederile autorizaţiei de mediu, pentru a evita mirosurile, împrãştierea de vânt a deşeurilor uşoare şi apariţia insectelor şi a păsărilor. Acoperirea are ca scop şi îmbunãtãţirea aspectului depozitului. Drept material pentru acoperire se pot utiliza deşeuri solide minerale, cum ar fi sol, deşeuri din construcţii şi demolãri, cenuşă, compost. Deşeurile prăfoase nu pot fi utilizate.

Utilizarea altor tipuri de materiale de acoperire, cum ar fi foliile plastice şi ţesăturile fibroase, trebuie aprobatã în fiecare caz de cãtre autoritatea competentă pentru protecţia mediului. Aceste tipuri de acoperiri se îndepărtează înainte de continuarea depozitării, ele putând fi reutilizate.

Autorizaţia de mediu trebuie să conţinã date despre tipul şi grosimea stratului de acoperire. Tipul şi grosimea stratului de acoperire se stabilesc în funcţie de:

- criterii referitoare la permeabilitatea pentru gazul de depozit şi apa din precipitaţii,

- criterii referitoare la volumul pe care îl ocupă stratul de acoperire. O acoperire a deşeurilor menajere nu este necesarã, dacã în ziua urmãtoare

se continuă depozitarea. Acest lucru este valabil numai pentru acele celule de depozitare care au fost proiectate la dimensiuni cât se poate de mici. Proiectarea dimensiunilor celulei în operare ţine cont de cantitãţile de deşeuri livrate zilnic.

Dupã umplerea completă şi nivelarea unei celule de depozit, stratul de impermeabilizare a suprafeţei se aplică imediat. Depozitele de deşeuri menajere sunt prevãzute mai întâi cu o acoperire provizorie, din pãmânt, în perioada în care au loc cele mai mari tasări (3 - 5 ani). Stratul de pãmânt pentru acoperire trebuie să aibã o grosime de 30 - 50 cm; pe el se plantează gazon.

4.3. Protecţia muncii şi prevenirea incendiilor pe depozitele de deşeuri

4.3.1. Toate activitãţile de administrare a unui depozit de deşeuri se execută în baza prevederilor legale referitoare la protecţia muncii şi prevenirea incendiilor.

4.3.2. Toate persoanele care desfãşoarã o activitate pe depozit trebuie să fie instruite corespunzãtor în ceea ce priveşte prevenirea incendiilor şi protecţia muncii. Instruirea trebuie să se realizeze pentru urmãtoarele aspecte:

- drepturile, obligaţiile şi responsabilitãţile personalului în ceea ce priveşte protecţia muncii şi prevenirea incendiilor pentru fiecare loc de muncă în parte,

- cerinţele de protecţia muncii şi prevenirea incendiilor pe timpul tuturor fazelor de funcţionare ale depozitului, atât pentru funcţionarea normalã, cât şi pentru accidente sau cazuri de urgenţă,

103

- echipamentul de protecţie necesar, - amplasarea mijloacelor de combatere a incendiilor, - mãsurile de prim-ajutor, - alte cerinţe specifice fiecãrui loc de muncă (utilaje, cântar, curăţarea

anvelopelor, laborator etc.). Personalul angajat trebuie să fie instruit anual în urmãtoarele domenii şi să

fie informat imediat la apariţia de noi legi, aprobãri şi reglementãri legate de funcţionarea depozitului:

- organizarea activitãţilor pe depozit (planul de funcţionare, instrucţiuni de funcţionare, planul de alarmă etc.);

- modificarea obligaţiilor şi responsabilitãţilor fiecãrui angajat, în vederea asigurãrii condiţiilor de protecţie a mediului;

- modul de comportare şi acţiune în caz de accidente şi în cazuri de urgenţă.

4.3.3. Construcţiile şi instalaţiile, în special cele pentru depozitarea şi/sau utilizarea combustibililor, se proiecteazã, amenajează, funcţioneazã şi se verifică conform normelor legale şi standardelor tehnice pentru prevenirea incendiilor.

4.3.4. În funcţie de tipul deşeurilor acceptate şi de mãrimea depozitului, şi conform prevederilor legale, administratorul depozitului asigură funcţionarea în incinta depozitului a unei unitãţi PSI.

4.3.5. Pe depozitele unde este permisã depozitarea deşeurilor cu risc de autoaprindere (clasa a şi b), trebuie să existe o rezervă de minimum 200 mc de pãmânt, pentru stingerea eventualelor incendii.

4.4. Monitorizarea depozitelor de deşeuri în timpul exploatãrii

Monitorizarea depozitelor de deşeuri în timpul exploatãrii este reglementatã prin prevederile H.G. nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor cu modificãrile şi completãrile ulterioare şi ale Anexei 2 din prezentul Normativ tehnic.

Operatorul are obligaţia să monitorizeze depozitul pe întreaga sa perioadă de exploatare.

Auto-monitorizarea emisiilor în faza de exploatare a unui depozit de deşeuri are ca scop verificarea conformării cu condiţiile impuse de autoritãţile competente (autorizaţia de mediu, autorizaţia de gospodãrire a apelor etc.).

În anumite cazuri pot fi necesare verificãri suplimentare. Acest lucru este recomandat mai ales în caz de accidente sau utilizare necorespunzătoare a instalaţiilor. Controalele suplimentare care se impun (exemplu: sol, mirosuri grele) trebuie stabilite de autoritãţile competente.

Este necesarã obţinerea autorizaţiei de gospodãrirea apelor de la autoritatea competentă pentru gospodãrirea apelor, în scopul asigurãrii respectãrii

104

cerinţelor legale în vigoare privind protecţia calitãţii apelor. Lista standardelor conform cãrora se efectueazã determinarea indicatorilor

specifici levigatului, apelor de suprafaţă şi subterane, precum şi a emisiilor în atmosferă este prezentatã în Anexa 3.

Valorile obţinute pentru fiecare factor de mediu se compară cu cele prevãzute de normele legislative în vigoare.

Analizele şi determinările necesare pentru auto-monitorizarea emisiilor şi controlul calitãţii factorilor de mediu se realizeazã conform cu cerinţele legale în vigoare, iar rezultatele se înregistreazã / pãstreazã pe toatã perioada de monitorizare.

Operatorul depozitului de deşeuri este obligat să raporteze cãtre autoritatea de mediu competentă rezultatele activitãţii de auto-monitoring, dupã cum urmeazã:

- anual pentru depozitele construite conform prevederilor H.G. nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor;

- semestrial pentru depozitele supuse unui program de conformare. Orice efect negativ înregistrat prin programul de auto-monitoring se

raporteazã cãtre autoritatea de mediu competentă în maximum 12 ore.

5. ÎNCHIDERE ŞI MONITORIZARE POST-ÎNCHIDERE

5.1. Închiderea depozitului

Închiderea începe odată cu încetarea exploatãrii depozitului (încetarea depozitării deşeurilor) pe o anumitã suprafaţă a depozitului.

Închiderea depozitelor de deşeuri se realizeazã conform cerinţelor H.G. nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Suprafaţa pe care s-a sistat depozitarea trebuie impermeabilizată conform punctului 3.7 şi se instalează dispozitivele de monitorizare conform punctului 3.9.

Autoritatea competentă trebuie să efectueze la finalul fazei de închidere avizarea acestei inchideri şi apoi să ia în considerare urmãtoarele:

a) declaraţia anuală cu privire la starea depozitului, b) evaluarea anuală a controalelor, c) capacitatea de funcţionare a sistemelor de etanşare din cadrul depozitului

şi a instalaţiilor de monitorizare, d) planuri de funcţionare şi planuri de situaţie conform punctului 4.1. Utilizarea ulterioară a amplasamentului se face ţinând seama de condiţiile şi

restricţiile specifice impuse de existenţa depozitului acoperit, în funcţie de stabilitatea terenului şi de gradul de risc pe care acesta îl poate prezenta pentru mediu şi sãnãtatea umanã.

5.2. Monitorizarea post-închidere

105

Monitorizarea post-închidere a depozitelor de deşeuri este reglementatã prin prevederile H.G. nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor cu modificãrile şi completãrile ulterioare şi ale Anexei 2 din prezentul Normativ tehnic.

Conform prevederilor legale, operatorul depozitului este obligat să efectueze monitorizarea post-închidere, pe o perioadă stabilitã de cãtre autoritatea de mediu competentă (minimum 30 ani). Această perioadă poate fi prelungitã dacã în cursul derulãrii programului de monitorizare se constată că depozitul nu este încã stabil şi poate prezenta riscuri pentru factorii de mediu şi sãnãtatea umanã.

Este necesarã obţinerea autorizaţiei de gospodãrirea apelor de la autoritatea competentă pentru gospodãrirea apelor, în scopul asigurãrii respectãrii cerinţelor legale în vigoare privind protecţia calitãţii apelor.

În cazul în care se constată efecte negative asupra mediului, operatorul depozitului de deşeuri este obligat să informeze autoritatea de mediu competentă în mod operativ.

Valorile obţinute pentru fiecare factor de mediu se compară cu cele prevãzute de normele legislative în vigoare.

Analizele şi determinările necesare pentru auto-monitorizarea emisiilor şi controlul calitãţii factorilor de mediu se realizeazã conform cu cerinţele legale în vigoare, iar rezultatele se înregistreazã/pãstreazã pe toatã perioada de monitorizare. Operatorul depozitului de deşeuri este obligat să raporteze rezultatele activitãţii de auto-monitoring cãtre autoritatea de mediu competentă, la cererea acesteia.

ANEXA 1

la normativul tehnic

Schema câmpului de testare pentru impermeabilizare minerală la bază cu secţiune orizontală şi la o inclinaţie de 1:3 (pantă)1

Schema câmpului de testare pentru impermeabilizare minerală la suprafaţă cu secţiune orizontală şi la o inclinaţie de 1:3 (pantă)2

1 NOTĂ - Schema câmpului de testare pentru impermeabilizare minerală la bază cu secţiune orizontală şi la o inclinaţie de 1:3 (pantă), se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 128 (a se vedea imaginea asociată). 2 NOTĂ - Schema câmpului de testare pentru impermeabilizare minerală la suprafaţă cu secţiune orizontală şi la o inclinaţie de 1:3 (pantă), se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, la pagina 129 (a se vedea imaginea asociată).

106

ANEXA 2

la normativul tehnic

Program de mãsurare şi control pentru realizarea auto-monitorizării depozitelor de deşeuri (conform H.G. nr. 162/2002 privind depozitarea

deşeurilor cu modificãrile şi completãrile ulterioare)

1. Observaţii generale

Pentru a descrie modificarea în timp a depozitului şi a proba respectarea limitelor de emisie, este necesarã înregistrarea sistematică a datelor de funcţionare relevante ale depozitului. Responsabilul cu auto-monitorizarea trebuie să asigure faptul că aparatura de mãsurare şi control utilizată este funcţionabilă în orice moment. Acest lucru se realizeazã printr-o întreţinere şi calibrare periodicã, conform cu legislaţia în vigoare.

2. Program de mãsurare pentru faza de funcţionare şi post-închidere

În faza de funcţionare şi post-închidere, se compilează şi se documentează datele de la punctul 3 al prezentei anexe, care se evaluează conform punctului 4 al prezentei anexe.

3. Controlul capacitãţii de funcţionare a sistemelor de etanşare a depozitului de deşeuri

3.1. Faza de funcţionare

3.1.1. Deformări ale sistemelor de etanşare a depozitului de deşeuri

În fiecare an se fac mãsurãtori ale înălţimii şi poziţionării conductelor de levigat din sistemul de drenare. Deformările mãsurate se compara cu rezultatele calculelor tasărilor şi deformărilor.

3.1.2. Capacitatea de funcţionare a conductelor de colectare a levigatului

Capacitatea de funcţionare a conductelor de levigat se controleazã anual, de exemplu cu ajutorul filmărilor cu cameră mobilă în interiorul conductei. Trebuie să se acorde atenţie apariţiei deteriorării conductelor, depunerilor şi gradului de cedare al ţevilor. Tipul şi dimensiunea deteriorărilor constatate se înregistreazã în planurile stãrii de fapt ale sistemului de colectare a levigatului, ţinând seama de urmãtoarele:

a) deteriorãri mecanice - deformări, fisuri, rupturi - deteriorãri ale îmbinărilor şi ale coturilor

b) depuneri de cruste - dimensiunea şi poziţia în conductă a depunerilor de cruste.

Operatorul depozitului are obligaţia să informeze imediat autoritatea

107

competentă asupra deficienţelor de funcţionare a sistemului de colectare a levigatului. Mãsurile de remediere sunt hotãrâte de comun acord cu autoritatea de mediu competentă.

3.1.3. Condiţiile de temperatură în corpul depozitului de deşeuri

În fiecare an se înregistreazã temperatura în conductele de drenaj pentru levigat. Mãsurãtorile de temperatură trebuie să aibã loc înainte de spălarea conductelor de levigat. În cazul sectoarelor de depozit închise şi al temperaturilor cu tendinţă de scãdere, frecvenţa mãsurãtorilor se poate stabili la 2 ani.

3.2. Faza post-închidere

3.2.1. Capacitatea de funcţionare a sistemului de impermeabilizare a

suprafeţei depozitului de deşeuri

Capacitatea de funcţionare a sistemului de impermeabilizare a suprafeţei depozitului se controleazã regulat. Dacã se constată exfiltraţii, se aplică de urgenţă mãsuri de remediere.

Aplicându-se mãsurile de remediere, porţiunea afectatã a stratului de impermeabilizare se elibereazã şi se verifică calitatea şi starea materialelor de impermeabilizare.

3.2.2. Deformarea sistemului de etanşare la suprafaţă al depozitului de

deşeuri

Deformarea sistemului de etanşare la suprafaţă al depozitului de deşeuri se determină la intervale de un an.

3.2.3. Gestionarea apei din precipitaţii colectate de pe suprafeţele

acoperite

Cantitatea de apă colectată prin sistemul de impermeabilizare a suprafeţei depozitului şi intensitatea evaporării de pe depozit se reprezintã în cadrul programului de mãsurare conform tabelului 1 al prezentei anexe. Se întocmeşte balanţa apei în sistem.

3.2.4. Alte mãsuri de asigurare pe termen lung

La intervale de jumãtate de an se execută inspecţii ale depozitului scos din funcţiune. Se urmãresc în special urmãtoarele:

a) Starea stratului vegetal Eventualele deteriorãri provenite în urma eroziunii trebuie îndepărtate.

Sistemul de drenare de pe depozitele închise trebuie să fie întreţinut permanent (se elibereazã de plantele ce au prins rãdãcini şi care impiedică scurgerea apei).

b) Starea sistemului de drenaj Dacã apar băltiri sau scurgeri de apă pe rambleu, sistemul de drenaj se

controleazã şi se remediază. 108

c) Destinaţia post-închidere Trebuie să se asigure faptul căa vegetaţia şi utilizarea ulterioară corespund

celor admise în documentele de autorizare.

Tabelul 1

Nr. crt.

Parametru Fază de

funcţionare Faza post-închidere

1. Date meteorologice 1.1 Cantitatea de precipitaţii zilnic, suma zilnică zilnic, medie lunară

1.2. Temperatura (Min., Max. la ora 15:00)

zilnic medie lunară

1.3. Direcţia şi viteza vântului dominant

zilnic nu este necesar

1.4.

Evaporare direct cu lisimetrul sau prin stabilirea umidităţii aerului (la ora 15:00) şi determinarea prin calcul a evaporării după Haude

zilnic zilnic, suma lunară

1.5. Umiditatea aerului (ora 15:00) zilnic lunar, medie lunară 2. Date despre emisii 2.1. Cantitatea de levigat *7) lunar *1), *3) la 6 luni *3) 2.2. Compoziţia levigatului *2), *7) trimestrial *3) la 6 luni *3)

2.3. Nivelul levigatului în corpul depozitului

zilnic la 6 luni *3)

2.4. Cantitatea de apă colectată de pe suprafeţele acoperite

trimestrial *3) la 6 luni *3)

2.5. Compoziţia apei colectate de pe suprafeţele acoperite *2)

trimestrial *3) la 6 luni *3)

2.6. Calitatea apei de suprafaţă din vecinătatea depozitului dacă este cazul

la 6 luni *3) la 6 luni *3)

2.7. Emisii difuze de gaz (detector FID) la 6 luni *3) la 6 luni *3)

2.8. Posibile emisii de gaz şi presiunea atmosferică *4), *6)

lunar *3), *5) la 6 luni *3), *5)

3. Date despre apa subterană 3.1. Nivelul apei subterane la 6 luni *8) la 6 luni *8)

3.2. Compoziţia apei subterane specific (amplasa-mentului) *9), *10)

specific (amplasa-mentului) *9), *10)

4. Date despre corpul depozitului

4.1. Construcţia şi compoziţia corpului depozitului *11)

anual nu este necesar

4.2. Tasarea corpului depozitului anual anual *1) Frecvenţa prelevării probelor poate fi adaptatã conform morfologiei depozitului (rambleu, debleu

etc.). Acest lucru se stabileşte în autorizaţia de mediu. *2) Parametrii analizaţi variază în funcţie de compozitia deşeurilor depozitate. Ei trebuie stabiliţi în

autorizaţia de mediu şi trebuie să reflecte caracteristicile eluatului deşeurilor.

109

*3) Atâta timp cât din evaluarea datelor se pot trage concluzii echivalente asupra unor intervale mai mari de timp, analizele se pot extinde la intervale mai mari, în urma deciziei autoritãţii competente pentru protecţia mediului. În cazul levigatului, conductivitatea se mãsoarã cel puţin anual.

*4) Aceste mãsurãtori se referã în primul rând la conţinutul de materiale organice din deşeuri. *5) CH4, CO2, O2, H2S, H2, N2 - regulat; alte gaze - dupã necesităţi, în funcţie de compozitia deşeurilor

depozitate. *6) Eficienţa sistemului de colectare a gazului trebuie verificată regulat. *7) Pe baza caracteristicilor amplasamentului depozitului, autoritatea competentă poate decide dacã

aceste mãsurãtori sunt sau nu sunt necesare, 2.1, 2.2 şi 2.3 sunt valabile numai dacã există colectarea levigatului.

*8) Acolo unde nivelul apei freatice variază, se mãreşte frecvenţa prelevării probelor. *9) Frecvenţa se stabileşte astfel încât să fie posibile acţiuni de remediere între două determinãri atunci când se atinge un prag de alertă (frecvenţa se stabileşte pe baza experienţei şi a evaluãrii vitezei apei subterane).

*10) Când prin determinările efectuate pe probele prelevate se constată atingerea unui prag de alertă, se repetă prelevarea şi se reiau determinările efectuate. Dacã nivelul de poluare este confirmat, trebuie urmat planul de operare specificat în autorizaţia de mediu.

*11) Date pentru planul de situaţie al depozitului: suprafaţa ocupatã de deşeuri, volumul şi compoziţia deşeurilor, metodele de depozitare, momentul şi durata depozitării, calculul capacitãţii libere de depozitare.

4. Evaluare (comparaţie cu tabel actualizat)

Datele determinate conform nr. 2 şi 3 şi tabelului 1 din prezenta anexă se evaluează lunar şi anual / semestrial pentru depozitele vechi pe timpul fazei de funcţionare şi anual pe timpul fazei post-închidere. La evaluarea datelor se ţine cont de urmãtoarele criterii minime.

a) Evaluarea lunarã conţine în special: - determinarea valorilor sumei săptamânale pentru precipitaţii, emisii,

levigat, ape subterane - graficul de monitorizare a precipitaţiilor, emisiilor, levigatului şi nivelelor

apei subterane. b) Evaluarea anuală / semestrială pentru depozitele vechi La evaluarea anuală / semestrială pentru depozitele vechi, datele mãsurate

se evaluează şi statistic. Se acordă atenţie în special urmãtoarelor relaţii dintre: - cantitatea de levigat - cantitatea precipitaţiilor - cantitatea scurgerilor de

pe suprafaţa acoperitã - cantitatea evaporată - procedeele de depozitare - compoziţia levigatului - tasarea corpului depozitului - metodele de depozitare - compoziţia apei subterane - capacitatea de funcţionare a sistemelor de

impermeabilizare a depozitului.

5. Praguri de alertă

(1) Dacã dupã realizarea evaluãrilor de la pct. 4 operatorul constată modificarea semnificativã a compoziţiei apei subterane şi depãşirea pragurilor de alertă specificate în autorizaţia de mediu, atunci el este obligat să informeze de urgenţă autoritatea competentă.

110

(2) Autoritatea competentă are obligaţia ca, pe baza planului de mãsuri prezentat de operator, să stabileascã paşii care sunt necesari pentru prevenirea deteriorării stãrii mediului în zonă.

ANEXA 3

la normativul tehnic

Metode de analiza standardizate pentru determinarea caracteristicilor levigatului, respectiv a apelor de suprafata şi subterane

Standardele menţionate în prezentul Normativ tehnic reprezintã standarde de referinţă pentru cerinţele minimale specifice domeniilor lor de aplicare.

La momentul elaborãrii Normativului tehnic, standardele menţionate erau în vigoare. Deoarece aceste documente se pot modifică, utilizatorii trebuie să se asigure că aplică variantele în vigoare, asigurând astfel o calitate ştiinţificã unitarã.

SR ISO 5667 (1-18) Calitatea apei. Prelevarea probelor SR ISO 10523-97 Calitatea apei. Determinarea pH-ului STAS 6953-81 Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea conţinutului de

materii în suspensie, a pierderii la calcinare şi a reziduului la calcinare

SR ISO 5815-98 Calitatea apei. Determinarea consumului biochimic de oxigen dupã n zile (CBOn). Metoda prin diluţie şi însămânţare

SR ISO 6060-96 Calitatea apei. Determinarea consumului chimic de oxigen STAS 8683-70 Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea azotului

amoniacal STAS 8900/1-71 Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea azotaţilor SR ISO 7890/1-98 Calitatea apei. Determinarea azotaţilor. Partea 1 - Metoda

spectrometrică cu 2,6 dimetilfenol STAS 8900/2-71 Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea azotiţilor SR ISO 6777-96 Calitatea apei. Determinarea conţinutului de nitriţi. Metoda

prin spectrometrie de absorbţie moleculară SR ISO 10530-97 Calitatea apei. Determinarea sulfurilor dizolvate. Metoda

fotometrică, cu albastru de metilen STAS 8601-70 Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea sulfaţilor STAS 7167-92 Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea conţinutului de

compuşi fenolici SR 7587-96 Calitatea apei. Determinarea substanţelor extractibile cu

solvenţi. Metoda gravimetrică STAS 7685-79 Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea cianurilor SR ISO 6703/1-98 Calitatea apei. Determinarea cianurilor. Partea 1 -

Determinarea cianurilor totale STAS 8663-70 Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea clorurilor STAS 8910-71 Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea fluorului

111

SR ISO 6595-97 Calitatea apei. Determinarea arsenului total. Metoda spectrofotometrică cu dietilditiocarbamat de argint

STAS 3662-90 Apa potabilã. Determinarea conţinutului de calciu SR ISO 7980-97 Calitatea apei. Determinarea conţinutului de calciu şi

magneziu. Metoda prin spectrometrie de absorbţie atomică STAS 7852-80 Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea cadmiului SR ISO 5961-93 Calitatea apei. Determinarea cadmiului. Metode prin

spectrometrie de absorbţie atomică în flacără STAS 8288-69 Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea cobaltului STAS 7884-91 Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea conţinutului de

crom SR ISO 9174-98 Calitatea apei. Determinarea cromului. Metoda

spectrometrică de absorbţie atomică SR ISO 11083-98 Calitatea apei. Determinarea cromului (VI). Metoda

spectrometrică cu difenilcarbazidă STAS 7795-80 Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea cuprului SR ISO 6332-96 Calitatea apei. Determinarea conţinutului de fier. Metoda

spectrometrică cu 1, 10 – fenantrolină STAS 6674-77 Apă potabilã. Determinarea magneziului STAS 8662/1-96 Calitatea apei. Determinarea conţinutului de mangan.

Metoda spectrometrică cu oxidare a manganului la ionul permanganic

SR ISO 6333-96 Calitatea apei. Determinarea conţinutului de mangan. Metoda spectrometrică cu formaldoximă

STAS 8045-79 Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea mercurului STAS 11422-84 Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea molibdenului STAS 7987-67 Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea nichelului STAS 12663-88 Apa potabilã. Determinarea conţinutului de seleniu STAS 8314-87 Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea conţinutului de

zinc Metode de analiză standardizate pentru caracterizarea emisiilor în

atmosferă Lista va fi completatã pe mãsura apariţiei standardelor de analiză pentru alţi

indicatori. STAS 10814-76 Puritatea aerului. Determinarea hidrogenului sulfurat STAS 10812-76 Puritatea aerului. Determinarea amoniacului STAS 10813-76 Puritatea aerului. Determinarea pulberilor în

suspensie

112

ORDINUL NR. 1.230

din 30 noiembrie 2005

privind modificarea anexei la Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind

depozitarea deşeurilor

Emitent: MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODĂRIRII APELOR Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1.101 din 7 decembrie 2005

În temeiul prevederilor art. 5 alin. (8) din Hotãrârea Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

ministrul mediului şi gospodãririi apelor emite urmãtorul ordin: Art. I - Paragraful 3.4.1. al capitolului 3.4 din anexa la Ordinul ministrului

mediului şi gospodãririi apelor nr. 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 şi nr. 86 bis din 26 ianuarie 2005, se modifică şi va avea urmãtorul cuprins:

"3.4.1. Scop Pentru evacuarea în influentul unei staţii de epurare orãşeneşti, respectiv într-un

receptor natural, valorile indicatorilor caracteristici levigatului trebuie să se încadreze în limitele stabilite de legislaţia în vigoare privind protecţia calitãţii apelor.

În funcţie de condiţiile locale specifice, caracteristicile levigatului şi de receptorul în care se evacuează acesta, epurarea levigatului se realizeazã în două tipuri de instalaţii, şi anume:

- instalaţie de epurare proprie depozitului, care să permitã evacuarea levigatului direct în receptorul natural, cu respectarea legislaţiei în domeniu privind valoarea indicatorilor de calitate a efluentului;

- instalaţie de preepurare a levigatului pentru a fi evacuat într-o staţie de epurare a apelor uzate orãşeneşti, cu respectarea prevederilor actelor de reglementare emise de autoritatea competentă de gospodãrirea apelor şi de operatorul de servicii publice.

Autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate aproba recircularea levigatului, cu condiţia respectãrii stricte a cerinţelor cantitative (volumul maxim de levigat care se poate recircula), calitative (concentraţiile maxime admise ale indicatorilor caracteristici levigatului recirculat) şi de monitorizare stabilite prin studii tehnice prealabile şi numai pentru o perioadă determinată de timp, care nu poate depãşi 6 luni de la punerea în funcţiune a depozitului."

Art. II - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

p. Ministrul mediului şi gospodãririi apelor, Constantin Popescu,

secretar de stat Bucureşti, 30 noiembrie 2005.

113

Nr. 1.230. ORDINUL NR. 95

din 12 februarie 2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de

acceptare a deşeurilor la depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate in fiecare clasă de depozit de deşeuri

Emitent: MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODĂRIRII APELOR Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 194 din 8 martie 2005

În temeiul prevederilor art. 1 alin. (1), ale art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, ale art. 6 din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor,

în baza Hotãrârii Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

ministrul mediului şi gospodãririi apelor emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă criteriile de acceptare şi procedurile preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri, cuprinse în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

(2) Prevederile cuprinse în anexă sunt revizuite periodic, în funcţie de modificarea cerinţelor legislative naţionale şi europene şi a condiţiilor tehnico-economice.

Art. 2. - Lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri respectă clasificarea şi codificarea din Hotãrârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase.

Art. 3. - Direcţia gestiune deşeuri şi substanţe chimice periculoase din cadrul Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi agenţiile regionale pentru protecţia mediului duc la îndeplinire prezentul ordin.

Art. 4. - Pe data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 867/2002 privind definirea criteriilor care trebuie îndeplinite de deşeuri pentru a se regăsi pe lista specifică unui depozit şi pe lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 25 noiembrie 2002.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 60 de zile de la publicare.

Art. 6. - Prezentul ordin transpune Decizia Consiliului 2003/33/CE stabilind criteriile şi procedurile pentru acceptarea deşeurilor la depozite ca urmare a art. 16 şi anexei II la Directiva 1999/31/CE, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L11 din 16 ianuarie 2003.

Ministrul mediului şi gospodãririi apelor, Sulfina Barbu

Bucureşti, 12 februarie 2005.

114

Nr. 95. ANEXA

CRITERIILE DE ACCEPTARE ŞI PROCEDURILE PRELIMINARE DE ACCEPTARE A DEŞEURILOR LA DEPOZITARE ŞI LISTA NAŢIONALĂ DE

DEŞEURI ACCEPTATE ÎN FIECARE CLASĂ DE DEPOZIT DE DEŞEURI

Secţiunea 1 PROCEDURI PRELIMINARE PENTRU ACCEPTAREA DEŞEURILOR LA DEPOZITARE

Secţiunea 2 CRITERII PENTRU ACCEPTAREA DEŞEURILOR LA DEPOZITARE

Secţiunea 3 METODE FOLOSITE PENTRU PRELEVAREA ŞI ANALIZA PROBELOR

Secţiunea 4 EVALUAREA MÃSURILOR DE SIGURANŢĂ PENTRU ACCEPTAREA LA STOCARE PERMANENTĂ SUBTERANĂ

Secţiunea 5 RECOMANDÃRI PRIVIND OPŢIUNILE DE DEPOZITARE REGLEMENTATE PRIN HOTÃRÂREA GUVERNULUI nr. 162/2002 PRIVIND DEPOZITAREA DEŞEURILOR

Secţiunea 6 LISTA NAŢIONALĂ DE DEŞEURI ACCEPTATE ÎN FIECARE CLASĂ DE DEPOZIT DE DEŞEURI

LISTA DE ABREVIERI

ANC Capacitate de neutralizare a acizilor AOX Halogeni organici adsorbabili BTEX Benzen – Toluen – Etilbenzen – Xilen C(o) Test de percolare DOC Carbon organic dizolvat HAP Hidrocarburi aromatice policiclice LOI Pierderea la calcinare L/S Lichid / Solid PCB Bifenili policloruraţi TDS Totalul solidelor dizolvate TOC Carbon organic total

SECŢIUNEA 1 PROCEDURI PRELIMINARE PENTRU ACCEPTAREA DEŞEURILOR LA DEPOZITARE

1. Caracterizarea generalã a deşeurilor 1.1. Caracterizarea generalã a unui deşeu reprezintã prima etapă în cadrul

procedurii de acceptare la depozitare şi ea se realizeazã prin colectarea tuturor datelor şi informaţiilor necesare pentru asigurarea condiţiilor de depozitare a fiecãrui tip de deşeu, pe termen lung, în condiţii de siguranţă. Caracterizarea generalã se cere pentru fiecare tip de deşeu.

1.2. Informaţiile generale vizeazã diferite aspecte, printre care cele mai importante sunt:

115

a) tipul de deşeu şi sursa din care provine, compoziţia, starea fizică, levigabilitatea şi alte caracteristici);

b) determinarea comportãrii deşeului la depozitare pentru stabilirea operaţiunilor de tratare, în conformitate cu prevederile art. 7 din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002;

c) evaluarea caracteristicilor deşeului în raport cu valorile limită; d) determinarea valorilor limită normale şi excepţionale (critice) între care variază

indicatorii caracteristici unui tip de deşeu, respectiv levigatului şi opţiunile pentru simplificarea procedurilor de testare, prin eliminarea parametrilor pentru care există informaţii suficiente. Caracterizarea poate stabili relaţii între caracterizarea generalã şi rezultatele testelor simplificate cât şi a frecvenţei testelor pentru verificarea conformării.

1.3. În cazul în care, în urma caracterizării generale a unui deşeu rezultă că acesta îndeplineşte criteriile stabilite pentru o anumitã clasă de depozit (a se vedea Secţiunea 2), se consideră că deşeul poate fi depozitat pe un depozit din clasa respectivă.

1.4. Generatorul de deşeuri, sau persoana responsabilã pentru gestionarea lor, are responsabilitatea şi obligativitatea caracterizării fizico-chimice a deşeurilor generate şi este rãspunzãtor pentru corectitudinea datelor de caracterizare a deşeurilor proprii.

1.5. Operatorul depozitului pãstreazã înregistrãri ale informaţiilor necesare pentru fiecare tip de deşeu, pentru o perioadă de timp stabilitã de agenţia regională de protecţia mediului, dar nu mai puţin de 1 an.

1.6. Caracterizarea generalã a unui deşeu/Fişa tehnică a unui deşeu cuprinde urmãtoarele informaţii:

a) sursa şi originea deşeului; b) date referitoare la procesul care genereazã deşeul respectiv (descrierea

procesului tehnologic cu precizarea punctelor de unde rezultă deşeuri, date privind materiile prime, produsele şi cantitatea de deşeu pe unitatea de mãsură a produsului finit obţinut din proces);

c) descrierea modului de tratare aplicat deşeului, în conformitate cu Articolul 7 din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002, sau declararea motivelor pentru care acest mod de tratare nu a fost considerat necesar;

d) date privind compoziţia deşeului şi comportarea la levigare, atunci când acestea sunt considerate relevante;

e) aspectul deşeului (miros, culoare, stare fizică); f) codul, conform Hotãrârii Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii

deşeurilor şi Lista deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, şi alte informaţii considerate necesare;

g) pentru deşeurile periculoase - proprietatea care face ca respectivul deşeu să fie considerat periculos, conform anexei IE din Legea nr. 426/2001;

h) clasa de depozit în care poate fi acceptat deşeul; i) informaţii suplimentare sau alte restricţii şi precauţii necesare pentru activitatea

de depozitare propriu-zisă; j) testarea dacã deşeul poate fi reciclat sau valorificat. Ca regulă generalã, informaţiile de mai sus se obţin în urma testării deşeului. Pe

lângã comportarea la levigare, compoziţia deşeului trebuie să fie cunoscutã sau determinatş prin analize.

116

1.7. Cantitatea şi calitatea informaţiilor pentru caracterizarea generalã, testele de laborator necesare, precum şi testele de verificare a conformării sunt elemente care se stabilesc în funcţie de tipul de deşeu. Din acest punct de vedere, se poate face urmãtoarea clasificare a tipurilor de deşeuri:

a) deşeuri generate în mod curent din acelaşi proces; b) deşeuri care nu sunt generate în mod curent. 1.8. Datele de caracterizare generalã obţinute pot fi comparate direct cu criteriile de

acceptare stabilite pentru fiecare clasă de depozit (ex: potenţialul poluant al constituenţilor anorganici şi organici) şi pot fi furnizate, dacã este cazul, informaţii suplimentare (ex: consecinţele depozitării în amestec cu deşeuri municipale).

1.9. Caracterizarea unui deşeu dupã modul de generare 1.9.1. Deşeuri generate în mod curent din acelaşi proces 1.9.1.1. Aceasta categorie cuprinde deşeurile generate în mod curent din acelaşi

proces, unde: a) funcţionarea instalaţiei şi desfãşurarea procesului generator de deşeuri, în

ansamblul sau, sunt bine cunoscute; b) operatorul instalaţiei furnizeazã toate informaţiile necesare şi informeazã

operatorul depozitului de deşeuri cu privire la schimbãrile ce apar în procesul generator de deşeuri (în special modificãrile de materii prime şi materiale care intră în proces).

Procesul din care rezultă deşeul se desfãşoarã de obicei la o singură instalaţie, dar el poate rezulta de asemenea de la diferite instalaţii, dacã poate fi identificat ca un flux cu caracteristici comune în limite cunoscute (ex. cenuşa de la incinerarea deşeurilor municipale).

1.9.1.2. Pentru aceste deşeuri caracterizarea generalã cuprinde datele de bază enumerate la pct. 1.6 şi în special urmãtoarele:

a) domeniul compoziţiei deşeurilor individuale; b) domeniul şi variabilitatea proprietãţilor caracteristice; c) comportarea la levigare, determinată prin teste de levigare rapide şi/sau teste de

percolare şi/sau test pe bază de pH, dacã este necesar; d) indicatorii specifici necesar a fi testaţi în mod regulat. 1.9.1.3. Dacã deşeul este produs în acelaşi proces în diferite instalaţii informaţiile

se dau în scopul evaluãrii. În consecinţă, se realizeazã un numãr suficient de mãsurãtori care să arate domeniul şi variabilitatea proprietãţilor caracteristice ale deşeurilor. Deşeul poate fi apoi considerat caracterizat şi va fi ulterior doar subiectul testării de conformare, dacã nu apar modificãri semnificative în procesele de generare.

1.9.1.4. Pentru deşeurile din acelaşi proces în aceeaşi instalaţie rezultatele mãsurãtorilor pot arăta doar variaţii minore a proprietãţilor deşeului în comparaţie cu valorile limită corspunzătoare. Deşeul poate fi apoi considerat caracterizat şi va fi ulterior doar subiectul testării de conformare, dacã nu apar modificãri semnificative în procesele de generare.

1.9.1.5. Caracteristicile generale ale deşeurilor rezultate din instalaţii pentru compactarea / aglomerarea şi amestecarea deşeurilor şi din staţii de transfer, respectiv ale fluxurilor mixte de deşeuri provenite din activitatea agenţilor de colectare pot varia considerabil. Aceasta trebuie luatã în considerare în caracterizarea generalã. Aceste deşeuri se includ în categoria b) de deşeuri, categorie prezentatã la pct. 1.9.2 din prezentul ordin.

117

1.9.2. Deşeuri care nu sunt, generate în mod curent Aceste deşeuri nu sunt generate în mod curent din acelaşi proces şi aceeaşi

instalaţie şi nici nu fac parte din fluxuri de deşeuri bine definite. Fiecare lot de deşeuri de acest tip trebuie caracterizat separat. Caracterizarea generalã cuprinde determinarea şi evaluarea indicatorilor de bază pentru fiecare lot şi nu este necesarã efectuarea nici unor teste de conformitate, deoarece fiecare lot de deşeuri se analizeazã separat.

2. Cazuri în care nu sunt necesare teste

Testele şi analizele de laborator nu sunt necesare în urmãtoarele cazuri: a) deşeul se regăseşte pe o listă de deşeuri pentru care s-a stabilit că nu este

necesarã efectuarea de analize (a se vedea Secţiunea 2); b) toate datele necesare, cerute de cãtre agenţia regională de protecţia mediului,

sunt furnizate şi însoţite de documente justificative; c) anumite tipuri de deşeuri pentru care nu se poate realiza testarea sau pentru care

nu sunt disponibile proceduri de analiză corespunzãtoare şi criterii de acceptare - acest fapt trebuie să fie justificat şi documentat, inclusiv motivele pentru care deşeul este acceptat la acea clasă de depozit.

3. Teste pentru verificarea conformării

3.1. În cazul în care, pe baza informaţiilor de caracterizare generalã, rezultă că un deşeu îndeplineşte criteriile de acceptare într-o anumitã clasă de depozit, se procedeazã la teste ulterioare pentru verificarea conformării - pentru a se stabili dacã deşeul respectiv este conform cu datele de caracterizare generalã şi cu criteriile de acceptare, prezentate în Secţiunea 2.

3.2. Scopul realizãrii testelor de conformare este de a verifica periodic fluxurile de deşeuri care vin la depozitare.

3.3. Indicatorii relevanţi, specifici, care trebuie analizaţi sunt stabiliţi în cadrul caracterizării generale şi ei diferã în funcţie de natura deşeului. Verificarea trebuie să arate că deşeurile se încadreazã în valorile limită stabilite pentru indicatorii critici.

3.4. Testele şi analizele pentru verificarea conformării se realizeazã prin aceleaşi metode utilizate în cadrul caracterizării generale şi ele cuprind cel puţin un test de levigare discontinuă. Pentru acest scop se folosesc metodele listate în Secţiunea 3 sau orice alte metode care asigură o calitate ştiinţificã unitară.

3.5. Deşeurile pentru care nu sunt necesare analize de caracterizare generalã, conform pct. 2.1, a) şi c) sunt exceptate şi de la efectuarea testelor de conformare. Ele se verifică pentru conformarea cu caracterizarea generalã.

3.6. Testele de verificare a conformării se realizeazã cel puţin anual şi, în orice situaţie, operatorul trebuie să se asigure că efectuarea testelor de conformare se desfãşoarã în conformitate cu scopul şi frecvenţa stabilite în cadrul caracterizării generale.

3.7. Înregistrãrile rezultatelor sunt pãstrate pentru o perioadă de timp stabilitã de cãtre agenţia regională de protecţia mediului.

4. Verificarea la locul de depozitare

4.1. Fiecare transport de deşeuri adus la un depozit se inspectează vizual înainte şi dupã descãrcare.

118

4.2. Se verifică documentaţia insotitoare. 4.3. Pentru deşeurile pe care generatorul le depozitează pe un amplasament propriu

(pe care îl are sub control), verificarea se poate face la punctul de livrare a transportului.

4.4. Deşeul se acceptă la depozitare numai dacã este conform cu cel descris în cadrul caracterizării generale şi testării de conformare, respectiv cu cel pentru care sunt prezentate documente însoţitoare. Dacã nu sunt îndeplinite aceste condiţii, deşeul nu este acceptat în depozit.

4.5. Este necesarã testarea aleatoare a deşeului înainte ca acesta să fie depozitat, în acest scop, se utilizeazã metode corespunzãtoare de testare rapidă.

4.6. Dupã depozitarea deşeului, probele se prelevează periodic. Probele prelevate se pãstreazã dupã acceptarea deşeului, pentru o perioadă de timp care este stabilitã de cãtre agenţia regională de protecţia mediului, dar nu mai puţin de 1 lună, conform prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 162/2002.

SECŢIUNEA 2 CRITERII PENTRU ACCEPTAREA DEŞEURILOR LA DEPOZITARE

1. Generalităţi

1.1. Aceasta secţiune stabileşte criteriile de acceptare a deşeurilor la fiecare clasă de depozit, inclusiv criteriile pentru stocare subterană.

1.2. Agenţiile regionale pentru protecţia mediului, de la caz la caz, luând în considerare caracteristicile depozitului şi împrejurimile acestuia, pot accepta în anume situaţii cresteri de până la trei ori a valorii limită a parametrilor specifici enumeraţi în această secţiune (alţii decât DOC la pct. 2.2.1, 3.2.1, 3.3.3.1.1 şi 4.1, BTEX, PCB-uri şi uleiuri minerale la pct 2.2.2, TOC şi pH la pct. 3.3.3.1.1.1 şi LOI şi/sau TOC la pct. 4.1.1, şi restricţionând posibilitatea creşterii valorii limită pentru TOC la pct. 2.2.2 la cel mult de două ori). Aceste situaţii se iau în considerare la emiterea autorizaţiei de mediu numai în cazul în care emisiile (inclusiv levigatul) de pe depozit nu prezintã riscuri suplimentare pentru mediu în conformitate cu evaluarea riscului.

1.3. Dupã aderarea la Uniunea Europeanã, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului raporteazã Comisiei Europene numãrul anual de autorizaţii emise sub această prevedere. Rapoartele se trimit Comisiei la intervale de trei ani ca parte a rapoartelor de implementare a Directivei privind depozitarea deşeurilor.

1.4. Agenţiile regionale pentru protecţia mediului definesc criteriile de conformare cu valorile limită stabilite în această secţiune. În stabilirea criteriilor de acceptare şi a metodelor de testare standardizate utilizate, agenţiile regionale vor colabora cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

1.5. Ţinând cont atât de cadrul legislativ existent la momentul actual, cât şi de nivelul de dezvoltare a tehnicilor de analiză, obligativitatea testărilor corespunzãtoare celor trei nivele mai sus amintite se introduce etapizat, astfel încât să se realizeze toate analizele şi testările necesare conform standardelor europene şi naţionale armonizate până la data aderãrii.

2. Criterii pentru acceptarea deşeurilor pe depozitele de deşeuri inerte

2.1. Deşeuri care pot fi acceptate fãrã testare într-un depozit de deşeuri inerte

119

2.1.1. Tipurile de deşeuri enumerate în tabelul 2.1 sunt considerate a îndeplini criteriile de definire a unui deşeu inert (conform lit. f, anexa 1 din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor). Aceste deşeuri sunt acceptate în depozitele de deşeuri inerte fãrã a necesita testare şi analizare.

2.1.2. Deşeurile inerte trebuie să fie constituite din fluxuri unice de deşeuri, provenite din aceeaşi sursă care genereazã un singur tip de deşeu. Tipuri diferite de deşeuri, din cele enumerate în tabel, pot fi acceptate în amestec numai dacã se dovedeşte că provin din aceeaşi sursă.

2.1.3. În cazul în care există suspiciuni în ce priveşte contaminarea (fie în urma inspecţiei vizuale, fie din datele cunoscute despre sursa de provenienţă), deşeurile sunt fie analizate, fie refuzate de la depozitare. Dacã deşeurile sunt contaminate sau conţin alte tipuri de materiale (metale, azbest, plastic, substanţe chimice etc.) la un nivel care poate genera riscuri şi care să justifice depozitarea lor pe o altă clasă de depozit, ele sunt respinse de la depozitarea înt-un depozit de deşeuri inerte.

2.1.4. Dacã există îndoieli cu privire la modul în care un deşeu îndeplineşte prevederile definiţiei deşeurilor inerte, conform art. 2 lit. f) din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 sau criteriile enumerate la pct. 2.2 din prezentul ordin sau, cu privire la lipsa substanţelor contaminante, atunci se procedeazã la efectuarea de teste şi analize conform celor prezentate în Secţiunea 3 - Metode folosite pentru prelevarea şi analiza probelor.

Tabelul 2.1

Tip deşeu Cod

(Lista deşeurilor) Restricţii

Deşeuri din fibră de sticlă 10 11 03 Numai deşeuri care conţin lianţi organici

Ambalaje de sticlă 15 01 07

Beton 17 01 01 Numai deşeuri sortate din construcţii şi demolări (*)

Cărămizi 17 01 02 Numai deşeuri sortate din construcţii şi demolări (*)

Ţigle şi materiale ceramice 17 01 03 Numai deşeuri sortate din construcţii şi demolări (*)

Amestecuri din beton, cărămizi, ţigle şi materiale ceramice fără conţinut de substanţe periculoase

17 01 07 Numai deşeuri sortate din construcţii şi demolări (*)

Sticlă 17 02 02

Pământ şi pietre fără conţinut de substanţe periculoase

17 05 04 - Exclusiv material de acoperire, turbă - Exclusiv pământ şi pietre din zone contaminate

Sticlă 19 12 05 Sticlă 20 01 02 Numai sticlă colectată separat

Pământ şi pietre 20 02 02 - Numai din categoria deşeuri din grădini şi parcuri - Exclusiv material de acoperire, turbă

(*) Pentru scopul prezentului ordin, expresia "deşeuri sortate din construcţii şi demolãri" înseamnã deşeuri din construcţii şi demolãri cu conţinut cat mai mic posibil de alte tipuri de materiale (metale, plastic, pãmânt, materiale organice, lemn, cauciuc etc.). Originea deşeului trebui să fie cunoscutã.

120

Nu se acceptă deşeuri din construcţii şi demolãri contaminate cu substanţe organice sau anorganice periculoase (ex: materiale provenite din construcţii, sol poluat, stocarea şi utilizarea pesticidelor sau altor substanţe periculoase de la demolãri din zone contaminate) decât dacã se atestă ca deşeul este contaminat nesemnificativ.

Nu se acceptă deşeuri din construcţii şi demolãri tratate, acoperite sau vopsite cu materiale conţinând substanţe periculoase, în cantitãţi semnificative.

2.1.5. Deşeurile cuprinse în Lista de deşeuri acceptate la depozitare în depozitele de deşeuri inerte şi care nu apar în tabelul 2.1 fac obiectul analizării şi testării, conform procedurilor specifice, pentru a se stabili dacã ele îndeplinesc criteriile de acceptare la depozitele de deşeuri inerte, în conformitate cu prevederile pct. 2.2.1 şi 2.2.2.

2.2. Valori limită pentru caracteristicile deşeurilor care pot fi acceptate în depozitele de deşeuri inerte

2.2.1. Valori limită pentru levigabilitate Urmãtoarele valori limită se aplică pentru deşeuri inerte acceptate la depozitele de

deşeuri inerte, calculate la raportul L/S de 2 l/kg şi 10 l/kg pentru emisia totalã şi exprimatã direct în mg/l pentru C(0) (primul eluat al testului de percolare la L/S-0,1 l/kg). Agenţiile regionale de protecţia mediului stabilesc care din metodele de testare (Secţiunea 3 - Metode folosite pentru prelevarea şi analiza probelor) şi valorile limită corespunzãtoare din tabel se folosesc.

Tabelul 2.2

L/S = 2 l/kg L/S = 10 l/kg C(0)

(test de percolare) Indicator mg/kg substanţă uscată mg/kg substanţă uscată mg/l

As 0,1 0,5 0,06 Ba 7 20 4 Cd 0,03 0,04 0,02 Cr total 0,2 0,5 0,1 Cu 0,9 2 0,6 Hg 0,003 0,01 0,002 Mo 0,3 0,5 0,2 Ni 0,2 0,4 0,12 Pb 0,2 0,5 0,15 Sb 0,02 0,06 0,1 Se 0,06 0,1 0,04 Zn 2 4 1,2 Cloruri 550 800 460 Fluoruri 4 10 2,5 Sulfaţi 560 (*) 1000 (*) 1500 Indice fenol 0,5 1 0,3 DOC (**) 240 500 160 TDS (***) 2500 4000 -

(*) Dacã deşeul nu atinge aceste valori pentru sulfat, poate fi considerat conform criteriilor de acceptare dacã în levigat nu se depãşesc urmãtoarele valori: 1500 mg/l coeficient de percolare la L/S = 0,1 l/kg şi 6000 mg/kg la L/S = 10 l/kg. Va fi necesarã folosirea unui test de percolare pentru a determina valoarea limită la L/S = 0,1 l/kg sub condiţiile de echilibru iniţiale, întrucât valoarea la L/S = 10 l/kg poate fi determinată fie prin test de levigabilitate fie prin test de percolare în condiţii care se apropie de echilibrul local.

(**) Dacã deşeul nu atinge aceste valori pentru DOC la pH-ul propriu, poate fi testat alternativ la L/S =10 l/kg şi o valoare a pH-ului cuprinsã între 7,5 şi 8. Deşeul poate fi considerat conform criteriilor de

121

acceptare pentru DOC, dacã rezultatele acestei determinãri nu depãşesc 500 mg/kg. (Este disponibilã o metodă în faza de proiect bazatã pe prEN 14429)

(***) Valorile pentru totalul solidelor dizolvate TDS pot fi folosite alternativ cu valorile sulfatului şi clorurii.

2.2.2 Valori limita pentru conţinutul total de materie organicã în deseu În completare la valorile limită ale levigatului din tabelul 2.2, deşeurile inerte

trebuie să respecte şi urmãtoarele valori limită:

Indicator Valoare maximă admisă (mg/kg) Carbon organic total 30000 (*) Benzen- Toluen- Etilbenzen- Xilen (BTEX)

6

Bifenili policloruraţi (PCB) 7 tipuri 1 Uleiuri minerale (C 10 la C 40) 500

Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP)

Se stabilesc de cãtre agenţia regională de protecţia mediului în urma realizãrii unor studii de specialitate realizate de generatorul de deşeuri

(*) În cazul solurilor, agenţiile regionale de protecţia mediului pot admite o valoare limita mai mare, cu condiţia ca valoarea DOC de 500 mg/kg realizatã pentru L/S = 10 l/kg la pH-ul propriu al solului sau la o valoare a pH-ului cuprinsã între 7,5 şi 8,0.

3. Criterii pentru acceptarea deşeurilor pe depozitele de deşeuri nepericuloase

Autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate propune realizarea unor subcategorii pentru depozitele de deşeuri nepericuloase.

În această secţiune sunt prezentate valorile limită doar pentru deşeurile nepericuloase, care sunt depozitate în aceeaşi celulă cu deşeuri periculoase stabile, nereactive. 3.1. Deşeuri care pot fi acceptate fãrã testare în depozitele de deşeuri nepericuloase 3.1.1. Pot fi acceptate în depozitele de deşeuri nepericuloase, fãrã a fi supuse nici unei testãri, deşeurile municipale care îndeplinesc criteriile definite conform Hotãrârii Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor (anexa 1, litera h), care se regãsesc în Categoria 20 a Listei Europene a Deşeurilor "Deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie, instituţii, inclusiv fracţiuni colectate separat", precum şi alte deşeuri similare acestora din alte surse. Aceste tipuri de deşeuri nu sunt admise la depozitare dacã nu au fost tratate (conform prevederilor art. 7, alin. 1 din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002) sau dacã sunt contaminate la un nivel suficient de ridicat încât să determine apariţia de riscuri asociate şi deci să justifice eliminarea lor în alt mod. 3.1.2. Deşeurile municipale biodegradabile nu se depozitează în aceleaşi celule cu deşeurile periculoase stabilizate care, în urma unei operaţii de tratare au cãpãtat caracter nepericulos (a se vedea şi art. 6, alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor.

3.2. Valori limită pentru caracteristicile de levigabilitate ale deşeurilor nepericuloase.

3.2.1. Urmãtoarele valori limită aplicate pentru deşeuri nepericuloase granulate

122

acceptate în aceeaşi celulă ca deşeuri periculoase stabile, deşeuri nereactive, calculate la raportul L/S=2 şi 10 l/kg pentru emisia totalã şi exprimatã direct în mg/l pentru C(0) (primul eluat al testului de percolare la L/S=0,1 l/kg). Deşeurile granulare includ toate deşeurile care nu sunt bloc (monolit). Agenţiile regionale de protecţia mediului decid care din metodele de testare se folosesc (vezi prevederile Secţiunii 3 - Metode folosite pentru prelevarea şi analiza probelor) şi valorile limită corespunzãtoare din tabelul 3.1) care se folosesc.

Tabelul 3.1.

L/S = 2 l/kg L/S = 10 l/kg C(0)

(test de percolare) Indicator mg/kg substanţă uscată mg/kg substanţă uscată mg/l

As 0,4 2 0,3 Ba 30 100 20 Cd 0,6 1 0,3 Cr total 4 10 2,5 Cu 25 50 30 Hg 0,05 0,2 0,03 Mo 5 10 3,5 Ni 5 10 3 Pb 5 10 3 Sb 0,2 0,7 0,15 Se 0,3 0,5 0,2 Zn 25 50 15 Cloruri 10000 15000 8500 Fluoruri 60 150 40 Sulfaţi 10000 20000 7000 DOC (*) 380 800 250 TDS (**) 40000 60000 -

(*) Dacã deşeul nu atinge aceste valori pentru DOC la pH-ul propriu, poate fi testat alternativ la L/S = 10 l/kg şi un pH cuprins între 7,5 şi 8,0. Deşeul poate fi considerat conform criteriilor de acceptare pentru DOC, dacã rezultatul acestei determinãri nu depãşeşte 800 mg/kg. (Este disponibilã o metodş în faza de proiect bazatã pe prEN 14429).

(**) Valorile pentru TDS pot fi folosite alternativ cu valorile pentru sulfaţi şi cloruri.

3.2.2. Deşeuri de gips Deşeurile nepericuloase pe bază de gips se elimină numai în depozitele de deşeuri

nepericuloase, în celule unde nu sunt acceptate deşeurile biodegradabile. Valorile limită pentru TOC şi DOC date la pct. 3.3.1 şi 3.3.2 se aplică deşeurilor depozitate împreunã cu deşeuri pe bază de gips.

3.2.3. Agenţiile regionale de protecţia mediului stabilesc criteriile pentru deşeurile monolit astfel încât să asigure acelaşi nivel pentru protecţia mediului dat de valorile limită din tabelul 3.1.

3.3. Criterii pentru deşeurile periculoase care pot fi acceptate în depozitele de deşeuri nepericuloase.

În conformitate cu prevederile art. 6, lit. c din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002, deşeurile periculoase stabile, iiereactive, care au o comportare echivalentă cu cea a deşeurilor nepericuloase, pot fi acceptate în depozitele de deşeuri iiepericuloase.

123

Caracterul stabil, nereactiv consta în faptul ca levigabilitatea deseului nu se modifica în mod negativ sub influenta condiţiilor de mediu (ex: apa, aer, temperatura, sarcini mecanice), a biodegradarii şi/sau a altor deşeuri (inclusiv a levigatelor şi a gazului de depozit), în condiţiile ce se dezvolta în depozit sau în cazul accidentelor previzibile.

3.3.1. Valori limită pentru levigat 3.3.1.1. Urmãtoarele valori limită aplicate pentru deşeuri periculoase granulate

acceptate la depozitele pentru deşeuri nepericuloase, calculate la raportul L/S=2 şi 10 l/kg pentru emisia totalã şi exprimatã direct în mg/l pentru C(0) (primul eluat al testului de percolare la L/S=0,1 l/kg). Deşeurile granulare includ toate deşeurile care nu sunt bloc (monolit). Agenţiile regionale de protecţia mediului decid care din metodele de testare din Secţiunea 3 şi valorile limită corespunzãtoare din tabelul 3.2 se folosesc.

Tabelul 3.2.

L/S = 2 l/kg L/S = 10 l/kg C(0)

(test de percolare) Indicator mg/kg substanţă uscată mg/kg substanţă uscată mg/l

As 0,4 2 0,3 Ba 30 100 20 Cd 0,6 1 0,3 Cr total 4 10 2,5 Cu 25 50 30 Hg 0,05 0,2 0,03 Mo 5 10 3 Ni 5 10 3 Pb 5 10 3 Sb 0,2 0,7 0,15 Se 0,3 0,5 0,2 Zn 25 50 15 Fluoruri 60 150 40 Sulfaţi 10000 20000 7000 Cloruri 10000 15000 8500 Sulfocianuri 15,0 DOC (*) 380 800 250 TDS (**) 40000 60000 -

(*) Dacã deşeul nu atinge această valoare pentru DOC la pH-ul propriu, poate fi testat alternativ la L/S = 10 l/kg şi un pH cuprins între 7,5 şi 8,0. Deşeul poate fi considerat conform criteriilor de acceptare pentru DOC, dacã rezultatul acestei determinãri nu depãşeşte 800 mg/kg, (Este disponibilã o metodă în faza de proiect bazatã pe prEN 14429).

(**) Valorile pentru TDS pot fi folosite alternativ cu valorile pentru sulfaţi şi cloruri.

3.3.1.2. Agenţiile regionale de protecţia mediului stabilesc criteriile pentru deşeurile monolitice astfel încât să se realizeze acelaşi nivel al protecţiei mediului prin valorile limită precizate în tabel.

3.3.2. Alte criterii 3.3.2.1. Pe lângã valorile limită ale levigatului din pct. 3.3.1, deşeurile granulare

trebuie să îndeplineascã urmãtoarele criterii suplimentare:

124

Indicator Valoare TOC (carbon organic total) 5% (*) pH Minimum 6 ANC (capacitate de neutralizare a acizilor) Trebuie să fie evaluată

(*) Dacã această valoare nu este obţinutã, poate fi admisã de cãtre agenţiile regionale de protecţia mediului o valoare limită mai mare, cu condiţia ca valoarea DOC de 800 mg/kg să fie obţinutã la L/S = 10 l/kg, atât la pH-ul propriu al materialului cât şi la o valoare a pH-ului cuprinsã între 7,5 şi 8,0.

3.3.2.2. Agenţiile regionale de protecţia mediului trebuie să stabileascã o serie de criterii pentru a asigura că deşeurile au o suficientă stabilitate fizică şi capacitate portantă.

3.3.2.3. Agenţiile regionale de protecţia mediului stabilesc criterii pentru a asigura că deşeurile periculoase în formă monolitică sunt stabile şi nereactive înainte de acceptarea lor pe depozite de deşeuri nepericuloase.

3.3.3. Deşeuri cu azbest 3.3.3.1. Materialele de construcţie, precum şi alte deşeuri similare cu conţinut de

azbest pot fi acceptate în depozitele de deşeuri nepericuloase, fãrã testare, în confomitate cu prevederile art. 6, alin. 2, lit. c din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002.

3.3.3.2. În cazul depozitelor care acceptă deşeuri de materiale de construcţie sau alte deşeuri similare cu conţinut de azbest, trebuie îndeplinite urmãtoarele cerinţe:

a) deşeurile să nu conţinã alte tipuri de deşeuri periculoase în afarã de azbest, inclusiv fibre cu lianţi sau ambalate în plastic;

b) depozitul acceptă numai materiale de construcţie sau alte deşeuri similare cu conţinut de azbest. Aceste deşeuri pot fi acceptate şi în depozite de deşeuri nepericuloase, dar numai în celule separate, amenajate corespunzãtor;

c) pentru a impiedica dispersarea fibrelor, deşeurile depozitate cu conţinut de azbest se acoperã cu materiale corespunzãtoare, atât zilnic, cât şi înaintea fiecãrei operaţii de compactare, iar deşeurile neambalate se stropesc cu apă la intervale regulate;

d) se realizeazã acoperirea finală a celulei/depozitului pentru a evita dispersarea fibrelor;

e) în cadrul celulei/depozitului în care există deşeuri cu azbest nu se efectueazã nici un fel de lucrãri (ex: foraje) care ar putea conduce la dispersarea fibrelor;

f) dupã închiderea celulei/depozitului ce conţine deşeuri cu azbest, se pãstreazã o schiţă de amplasare care indică în mod clar localizarea acesteia/acestuia;

g) dupã închiderea depozitului, posibilitãţile de utilizare ulterioară a terenului se restricţionează, astfel încât să fie evitate la maximum posibil riscurile pentru sãnãtatea populaţiei.

3.3.3.3. În cazul depozitelor care acceptă numai deşeuri de materiale de construcţie conţinând azbest, cerinţele legate de protecţia calitãţii apelor subterane şi de suprafaţă (impermeabilizare şi sistem de colectare şi tratare a levigatului) pot fi reduse faţă de prevederile anexei 2 din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea, dacã cerinţele de la pct. 3.3.3.2 sunt îndeplinite.

4. Criterii pentru acceptarea deşeurilor pe depozitele de deşeuri periculoase

4.1. Valori limită pentru levigat 4.1.1. Urmãtoarele valori limită aplicate pentru deşeuri periculoase granulare

125

acceptate la depozitele pentru deşeuri periculoase, calculate la raportul L/S=2 şi 10 l/kg pentru emisia totalã şi exprimatã direct în mg/l pentru C(0) (primul eluat al testului de percolare la L/S=0,1 l/kg). Deşeurile granulare includ toate deşeurile care nu sunt bloc (monolit). Agenţiile regionale de protecţia mediului decid care din metodele de testare (Secţiunea 3 din prezentul ordin) şi valorile limită corespunzãtoare din tabelul 4.1 care se folosesc.

Tabelul 4.1

L/S = 2 l/kg L/S = 10 l/kg C(0)

(test de percolare) Indicator mg/kg substanţă uscată mg/kg substanţă uscată mg/l

As 6 25 3 Ba 100 300 60 Cd 3 5 1,7 Cr total 25 70 15 Cu 50 100 60 Hg 0,5 2 0,3 Mo 20 30 10 Ni 20 40 12 Pb 25 50 15 Sb 2 5 1 Se 4 7 3 Zn 90 200 60 Cloruri 17000 25000 15000 Fluoruri 200 500 120 Sulfaţi 25000 50000 17000 DOC (*) 480 1000 320 TDS (**) 70000 100000 -

(*) Dacã deşeul nu atinge aceasta valoare pentru DOC la pH-ul propriu, poate fi testat alternativ la L/S = 10 l/kg şi un pH cuprins între 7,5 şi 8,0. Deşeul poate fi considerat conform criteriilor de acceptare pentru DOC, dacã rezultatul acestei determinãri nu depãşeşte 1000 mg/kg. (Este valabil un proiect de metodă bazat pe prEN 14429).

(**) Valorile pentru TDS pot fi folosite alternativ cu valorile pentru sulfaţi şi cloruri.

4.1.2. Agenţiile regionale de protecţia mediului stabilesc criteriile pentru deşeurile monolitice astfel încât să se realizeze acelaşi nivel al protecţiei mediului prin valorile limită precizate în tabel.

4.2. Alte criterii Pe lângã valorile limită ale levigatului din tabelul 4.1, deşeurile periculoase trebuie

să îndeplineascã urmãtoarele criterii suplimentare:

Indicator Valoare LOI (pierdere la calcinare) (*) 10% TOC (carbon organic total) (*) 6% (**) ANC (capacitate de neutralizare a acizilor) Trebuie să fie evaluată

(*) Trebuie să fie folosit TOC sau LOI. (**) Dacã această valoare nu este obţinutã, agenţiile regionale de protecţia mediului pot admite o valoare

limită mai mare, cu condiţia ca valoarea DOC de 1000 mg/kg să fie obţinutã la L/S = 10 l/kg, atât la pH-ul propriu al materialului cât şi la o valoare a pH-ului cuprinsã între 7,5 şi 8,0.

126

5. Criterii pentru stocarea subterană

5.1. Pentru acceptarea deşeurilor în locuri de stocare subterană trebuie realizatã o evaluare a siguranţei amplasamentului specificat aşa cum este definit în Secţiunea 4. Deşeurile pot fi acceptate numai dacã sunt compatibile cu evaluarea amplasamentului specificat de stocare subterană.

5.2. Pot fi acceptate la stocarea permanentă în locuri subterane pentru deşeuri inerte numai deşeurile care îndeplinesc criteriile stabilite la pct. 2 din Secţiunea 2.

5.3. Pot fi acceptate la stocarea permanentă în locuri subterane pentru deşeuri nepericuloase numai deşeurile care îndeplinesc criteriile stabilite la pct. 3 din Secţiunea 2.

5.4. Pot fi acceptate la stocarea permanentă în locuri subterane pentru deşeuri periculoase numai deşeurile care sunt compatibile cu siguranţa evaluatã a amplasamentului specificat. În acest caz, nu se aplică criteriile stabilite la pct. 4 din Secţiunea 2. Oricum, deşeurile trebuie să fie subiectul procedurii de acceptare stabilite în Secţiunea 1.

SECŢIUNEA 3 METODE FOLOSITE PENTRU PRELEVAREA ŞI ANALIZA PROBELOR

1. Testarea şi prelevarea probelor pentru caracterizarea generalã şi verificarea conformării se realizeazã de cãtre instituţii şi persoane abilitate independente. Laboratoarele trebuie să aibã experienţă relevantă în testarea şi analizarea deşeurilor şi un sistem eficient de asigurare a calitãţii. Prezentul ordin face referire la o serie de standarde, care sunt în vigoare sau sunt în faza de proiect la momentul elaborãrii sale. Deoarece aceste documente se pot modifica, utilizatorii trebuie să se asigure că aplică variantele în vigoare, asigurând astfel o calitate ştiinţificã unitarã. Standardele menţionate în prezentul ordin reprezintã standarde de referinţă pentru cerinţele minimale specifice domeniilor lor de aplicare.

Autoritatea centrală pentru protecţia mediului poate accepta utilizarea şi altor standarde naţionale sau internaţionale dacã utilizatorii demonstrează că datele furnizate sunt de aceeaşi calitate şi comparabilitate ştiinţificã.

2. Agenţiile regionale de protecţia mediului pot decide dacã: a) prelevarea probelor poate fi realizatã de cãtre producãtorii sau operatorii de

deşeuri, cu condiţia ca, sub supravegherea instituţiilor şi persoanelor independente şi calificate, să se asigure îndeplinirea obiectivelor stabilite în prezentul ordin;

b) testarea deşeurilor poate fi realizatã de cãtre producãtorii de deşeuri sau operatorii depozitelor dacã ei şi-au stabilit un sistem corespunzãtor de asigurare a calitãţii, care include o verificare periodicã independentă.

3. Standardele recunoscute sunt ultimele variante ISO/CEN sau standardele care le înlocuiesc. Atât timp cât standardul CEN nu este valabil ca standard oficial EN, se pot folosi atât standardele şi procedurile naţionale sau internaţionale care furnizeazã date de aceeaşi calitate şi comparabilitate ştiinţificã. Se pot folosi urmãtoarele metode:

3.1. Prelevarea probelor în scopul caracterizării generale, testării conformării şi verificãrii la locul de stocare se realizeazã conform unui plan de prelevare în conformitate cu partea 1 a standardului de prelevare dezvoltat în prezent de CEN.

127

3.2. Proprietãţile generale ale deşeurilor - EN 13137 - Determinarea TOC (carbonului organic total) în deşeuri, nămoluri şi

sedimente - prEN 14346 - Calcularea materiei uscate prin determinarea reziduului uscat sau al conţinutului de apă.

3.3. Teste de levigabilitate a) prEN 14405 Testul de comportare la levigare - test de percolare de sus în jos

(test de percolare la debit ridicat pentru compuşi anorganici) b) pr SR EN 12457/1-4 Levigabilitate - Test de conformare pentru levigabilitatea

deşeurilor granulare şi nămolurilor: partea 1: L/S = 2 l/kg, dimensiunea particulelor < 4 mm partea 2: L/S = 10 l/kg, dimensiunea particulelor < 4 mm partea 3: L/S = 2 şi 8 l/kg, dimensiunea particulelor < 4 mm partea 4: L/S = 10 l/kg, dimensiunea particulelor < 10 mm 3.4. Mineralizarea deşeurilor brute a) EN 13657 Mineralizarea pentru determinarea ulterioară a acelor

porţiuni a elementelor care sunt solubile în apa regală (mineralizarea parţialã a deşeurilor solide, anterioarã analizelor elementare, lãsând intactã matricea silicată)

b) EN 13656 Mineralizarea cu un amestec de acizi: acid fluorhidric, acid azotic, acid clorhidric ajutată de microunde, pentru determinarea în prealabil a elementelor (mineralizarea totalã a deşeurilor solide anterioarã analizelor elementare).

3.5. Analize a) ENV 12506 Analizele eluaţilor - Determinarea pH, As, Ba, Cd, Co, Cr,

CrVI, Cu, Mo, Ni, NO2, Pb, S total, SO4, V şi Zn (analiza compuşilor anorganici ai deşeurilor solide şi/sau ai eluaţilor lor; elemente majore, minore, urme de elemente);

b) ENV 13370 Analizele eluaţilor - Determinarea amoniului, AOX, conductivităţii, Hg, indicelui fenol, TOC, CN uşor disociabilă, F (analize ale compuşilor anorganici din deşeurile solide şi/sau ai eluaţilor lor -anioni);

c) PrEN 14039 Determinarea hidrocarburilor continuţi în seria de la C10 la C40 prin cromatografie gazoasă;

4. Lista standardelor se amendează când sunt disponibile mai multe standarde CEN. Pentru testele şi analizele pentru care metodele CEN nu sunt încã stabilite, pot fi folosite orice metode care asigură acelaşi nivel de calitate ştiinţificã.

SECŢIUNEA 4 EVALUAREA MÃSURILOR DE SIGURANŢĂ PENTRU ACCEPTAREA LA STOCARE PERMANENTĂ SUBTE-RANĂ

1. Conceptul siguranţei pentru toate tipurile de stocare subterană

1.1. Importanţa barierei geologice 1.1.1. Izolarea deşeurilor faţă de biosferă este obiectivul fundamental pentru

eliminarea finală a deşeurilor prin stocarea permanentă subterană. Deşeurile, barierele şi cavităţile geologice, inclusiv orice structuri inginereşti, constituie un sistem care, împreunã cu toate celelalte aspecte tehnice, trebuie să îndeplineascã recomandãrile corespunzãtoare.

128

1.1.2. Conform prevederilor art. 20, alin. 2 din Legea nr. 310/2004, trebuie luate mãsurile necesare pentru prevenirea sau limitarea aportului de poluanţi în apele subterane şi prevenirea deteriorării stãrii tuturor corpurilor de ape subterane.

1.2. Evaluarea riscului amplasamentului specificat 1.2.1. Evaluarea riscului impune: a) identificarea pericolului (în acest caz, deşeurile depozitate), b) identificarea receptorilor (în acest caz, biosfera şi posibil apa subterană), c) identificarea cãilor prin care substantele din deşeuri pot ajunge în biosferă d) evaluarea impactului substanţelor care pot ajunge în biosferă. 1.2.2. Criteriile de acceptare pentru stocarea subterană trebuie să rezulte din

analizele rocii gazdă, care trebuie să confirme că au fost îndeplinite condiţiile legate de locul de stocare permanentă specificate în anexa 2 din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor, cu excepţia pct. 2.1, 2.2. şi 2.3 din Anexa II a Hotãrârii Guvernului nr. 162/2002.

1.2.3. Criteriile de acceptare pentru stocarea subterană pot fi obţinute numai prin referire la condiţiile locale. Aceasta înseamnã demonstrarea existenţei straturilor corespunzãtoare pentru realizarea unei stocări subterane, de exemplu o evaluare a riscului de depozitare în containere luând în considerare întregul sistem constituit din deşeuri, structuri inginereşti, cavităţi şi roca corpului gazdă.

1.2.4. Evaluarea riscului amplasamentului specificat pe care se desfãşoarã activitatea de stocare trebuie să fie realizatã atât pentru faza operaţională cât şi pentru faza postoperaţională. Din aceste evaluãri trebuie să rezulte mãsurile de siguranţă şi control necesare şi astfel se stabilesc criteriile de acceptare.

1.2.5. Evaluarea integrată a performanţei amplasamentului specificat include urmãtoarele componente:

a) evaluarea geologică; b) evaluarea geomecanică; c) evaluarea hidrogeologică; d) evaluarea geochimică; e) evaluarea impactului asupra biosferei; f) evaluarea fazei operaţionale; g) evaluarea pe termen lung; h) evaluarea impactului asupra tuturor echipamentelor/utilitãţilor de la suprafaţa

locului de stocare. 1.2.5.1. Pentru evaluarea geologică se recomandă o investigare sau cunoaştere

aprofundată a cadrului geologic al locului de stocare, aceasta include investigaţii şi analize asupra tipului de roci, solurilor şi topografiei. Evaluarea geologică trebuie să demonstreze că locul de stocare este corespunzãtor pentru stocare subterană permanentă. Se includ localizarea, frecvenţa şi structura oricãrui tip de falie sau fractură din straturile geologice înconjuratoare, precum şi impactul potenţial al activitãţii seismice asupra acestor structuri. Se iau în considerare şi alternative de amplasament ale locului de stocare.

1.2.5.2. Pentru evaluarea geomecanică trebuie demonstrată stabilitatea cavităţii prin investigaţii şi studii specifice. Deşeurile depozitate trebuie să facã parte din această

129

evaluare. Procesele se analizeazã şi se studiazã în mod sistematic. Trebuie demonstrate urmãtoarele:

a) în timpul sau dupã formarea cavităţilor nu se prevãd deformări majore nici în interiorul cavităţii nici la suprafaţa scoarţei terestre, care poate afecta desfãşurarea corespunzãtoare a stocãrii subterane sau care poate furniza o cale de interacţie cu biosfera;

b) capacitatea portantă a cavităţii este suficientă pentru a preveni prãbuşirea în timpul operării;

c) materialul depozitat are stabilitatea necesarã compatibilă cu proprietãţile geomecanice ale rocii gazdă.

1.2.5.3. Pentru evaluarea hidrogeologică se face o investigare aprofundată a proprietãţilor hidraulice pentru a evalua structura fluxului apelor subterane din straturile înconjurătoare, bazatã pe informaţii privind permeabilitatea hidraulică a rocii, fisurilor, fracturilor şi gradienţilor hidraulici.

1.2.5.4. Evaluarea geochimică trebuie să cuprindã o investigare aprofundată a compoziţiei apei subterane şi a rocilor pentru a evalua compoziţia actuală a apei subterane precum şi potenţiala ei evoluţie în timp, natura şi abundenţa fragmentelor minerale de umplutură, de asemenea, descrierea mineralogică cantitativã a rocii gazdă. Trebuie evaluat impactul variabilităţii sistemului geochimic.

1.2.5.5. La evaluarea impactului asupra biosferei se realizeazã o investigare privind posibilul impact al stocãrii subterane asupra biosferei, prin studii de bază pentru a identifica evoluţia nivelelor naturale locale ale substanţelor relevante.

1.2.5.6. Analizele pentru evaluarea fazei operaţionale trebuie să demonstreze: a) stabilitatea cavităţilor ca la pct. 1.2.5.2; b) nu există riscul dezvoltãrii unei căi de interacţie între deşeuri şi biosferă; c) nu există riscuri care să afecteze operarea stocãrii permanente. 1.2.5.6.1. Pentru demonstrarea siguranţei operaţionale trebuie efectuatã o analiză

sistematică asupra operării stocãrii permanente pe baza datelor specifice privind inventarul deşeurilor, gestionarea stocãrii permanente şi schema de operare, pentru a arata că deşeurile nu reacţionează cu roca în nici un mod, fizic sau chimic, care ar putea primejdui duritatea şi etanşeitatea rocii, punând în pericol însuşi locul de stocare permanentă subterană. Pentru aceste motive, ar putea să nu fie acceptate la depozitare deşeurile enumerate în art. 5(1) din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea, deşeuri susceptibile de combustie spontană în anumite condiţii de depozitare, temperatură, umiditate, produse gazoase, deşeuri volatile, deşeuri venite de la colectare în formă de amestec neidentificat.

1.2.5.6.2. Trebuie identificate incidentele specifice care pot conduce la dezvoltarea unor căi de interacţie între biosferă şi deşeuri în faza operaţională. Diversele tipuri de riscuri operaţionale potenţiale trebuie clasificate în categorii specifice şi se evaluează efectele lor posibile. Se demonstrează că nu există riscuri inacceptabile pentru o operare corespunzãtoare. Se prevãd mãsuri pentru situaţii accidentale, evenimente întâmplătoare.

1.2.5.7. Evaluarea pe termen lung 1.2.5.7.1. Pentru a se conforma cu obiectivele depozitării durabile, evaluarea de risc

se realizeazã pe termen lung. Trebuie să se asigure că în timpul post-operării pe termen lung a locului de stocare subterană, nu există posibilitatea de a se crea căi de interacţie

130

cãtre biosferă. Barierele locului de stocare subterană (de exemplu calitatea deşeurilor, structurile inginereşti, reumplerea şi etanşarea puţurilor de mină şi forajelor) performanţa rocii gazdă, straturile înconjurătoare şi supraîncărcarea trebuie evaluate cantitativ pe termen lung, pe baza datelor specifice ale amplasamentului sau însuşirilor suficiente de conservare. Trebuie luate în considerare condiţiile geochimice şi hidrogeologice, ca fluxul apelor subterane, conform pct. 1.2.3 şi 1.2.4 a Secţiunii 4, eficienţa barierei, atenuarea naturală şi levigabilitatea deşeurilor depozitate.

1.2.5.7.2. Siguranţa pe termen lung a stocãrii subterane trebuie demonstrată printr-o evaluare care cuprinde descrierea situaţiei iniţiale la timpul specificat (ex. timpul de închidere) urmatã de un scenariu care să schiţeze schimbãrile geologice importante ce sunt asteptate în timp. În final, consecinţele eliberãrii substanţelor relevante din locurile de stocare subterană trebuie evaluate pentru diferite scenarii care să reflecte posibilele evoluţii pe termen lung ale biosferei, geosferei şi stocãrii subterane.

1.2.5.7.3. Containerele şi captuseala cavitatilor pot sa nu fie luate în considerare la evaluarea riscurilor pe termen lung, datoritã duratei lor de viata limitate.

1.2.5.8. Evaluarea impactului asupra echipamentelor şi utilitãţilor de recepţie de la suprafaţă se realizeazã ţinând cont de tipul deşeurilor aduse la locul de depozitare destinate stocãrii subterane, unde deşeurile sunt încãrcate, testate şi stocate temporar pe suprafaţă înainte de atingerea destinaţiei finale. Echipamentele şi utilităţile de recepţie trebuie să fie proiectate şi operate într-o manieră care să previnã afectarea sãnãtãţii populaţiei şi a mediului înconjurãtor. Trebuie să satisfacã aceleaşi cerinţe ca oricare alte facilitãţi de recepţie a deşeurilor.

1.2.5.9. Evaluarea altor riscuri cuprinde analizarea aspectelor privind protecţia angajaţilor; deşeurile trebuie depozitate numai în locuri de stocare subterană, în siguranţă, separate de activitãţile miniere.

Nu trebuie să fie acceptate deşeuri care conţin sau care pot genera substanţe periculoase care ar putea afecta sănătatea populaţiei, de exemplu germeni patogeni ai bolilor transmisibile.

2. Criterii de acceptare pentru toate tipurile de stocare subterană

2.1. Deşeuri excluse 2.1.1. Conform cerinţelor specificate de la pct. 1.2.5.1 pânî la 1.2.5.8 din Secţiunea

4, nu trebuie eliminate în locurile de stocare subterană deşeurile care pot suferi transformãri fizice, chimice sau biologice nedorite dupã ce au fost stocate. Acestea includ urmãtoarele categorii de deşeuri:

(a) deşeurile enumerate în art. 5(1) al Hotãrârii Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor;

(b) deşeurile şi containerele lor care pot reacţiona cu apa sau cu roca gazdă în condiţiile de stocare ducând la modificarea volumului, generarea de substanţe sau gaze auto-inflamabile, toxice sau explozive şi oricare alta reacţie care ar putea periclita siguranţa operaţională şi/sau integritatea barierei;

(c) deşeurile biodegradabile; (d) deşeurile care au un miros pătrunzător; (e) deşeurile care pot genera amestecuri de gaz-aer care sunt toxice sau explozive,

cum ar fi deşeuri care determină concentraţii de gaze toxice datoritã presiunilor parţiale ale componentelor acestora, sau deşeuri, care la saturaţie, în interiorul containerului,

131

formeazã concentraţii care sunt mai mari decât 10% faţă de concentraţia care corespunde limitei inferioare de explozie.

(f) deşeurile cu insuficientă stabilitate pentru a corespunde condiţiilor geomecanice; (g) deşeurile autoinflamabile sau susceptibile de a se autoaprinde în condiţiile de

stocare, produşi gazosi, deşeuri volatile, deşeuri venite de la colectare în forma de amestec neidentificat;

(h) deşeurile care conţin sau ar putea genera germeni patogeni ai bolilor transmisibile, prevãzute deja de art. 5(1) al Hotãrârii Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor.

2.2. Lista deşeurilor admise la stocare subterană 2.2.1. Pot fi stocate subteran deşeurile inerte, periculoase şi nepericuloase care nu

sunt excluse de Secţiunea 4, pct. 2.1 şi 2.2. 2.2.2. Agenţiile regionale de protecţia mediului pot întocmi liste ale deşeurilor

acceptate la stocarea subterană permanentă, în conformitate cu clasele de depozite stabilite de art. 5 al Hotãrârii Guvernului nr. 162/2002.

2.3. Evaluarea riscului amplasamentului specificat 2.3.1. Acceptarea deşeurilor la un loc de stocare trebuie să facã obiectul unei

evaluãri de risc a amplasamentului specificat. 2.3.2. Evaluarea amplasamentului, descrisã la pct. 1.2 din Secţiunea 4, pentru

deşeurile ce urmeazã a fi acceptate la stocarea subterană, trebuie să demonstreze că nivelul de izolare faţă de biosferă este acceptabil. Criteriile trebuie să fie specifice condiţiilor de stocare subterana.

2.4. Condiţiile de acceptare 2.4.1. Deşeurile pot fi stocate subteran numai separat, în condiţii de siguranta, fata

de activitãţile miniere. 2.4.2. Deşeurile care pot reactiona între ele trebuie clasificate distinct în grupuri de

compatibilitate; diferitele grupuri de compatibilitate trebuie separate fizic la locul de stocare subterana.

3. Consideraţii suplimentare - mine de sare

3.1. Importanţa barierei geologice 3.1.1. În cazul stocãrii în siguranţă în mine de sare, roca inconjurătoare are dublu

rol: a) rol de rocă gazdă în care sunt încapsulate deşeurile; b) rol de barieră geologică, împreunã cu straturile impermeabile de rocă de

deasupra şi de dedesubt (ex. anhidride), cu scopul de a preveni pãtrunderea apei subterane în depozit şi, acolo unde este necesar, de a opri efectiv ieşirea lichidelor şi a gazelor din zona locului de stocare subterană. Acolo unde această barieră geologică este străpunsă de puţuri şi gãuri de sonde, acestea trebuiesc astupate timpul fazei operaţionale pentru a se împiedica pãtrunderea apei, şi trebuie închisã ermetic dupã sistarea stocãrii subterane. Dacã extracţia minereurilor continuă mai mult decât operarea stocãrii subterane, zona de eliminare trebuie securizată printr-o barieră hidraulică impermeabilă, proiectată şi construitã conform calculelor de presiune hidraulică corespunzãtoare adâncimii, astfel încât apa care s-ar putea infiltra în mină încã în operare să nu poatã penetra prin zona de depozitare.

132

3.1.2. În minele de sare, se consideră că sarea asigură izolarea totalã. Deşeurile intră în contact cu biosfera numai în cazul unui accident sau eveniment în timp geologic precum mişcările seismice sau eroziunea (de exemplu, asociată cu creşterea nivelului mării). Deşi este improbabil ca deşeuri stocate să se modifice în timpul stocãrii, astfel de scenarii pesimiste trebuiesc luate în calcul.

3.2 Evaluarea pe termen lung 3.2.1. Demonstrarea siguranţei pe termen lung a stocãrii subterane în roca de sare

trebuie făcută în primul rând prin desemnarea rocii de sare ca rocă barieră. Roca de sare îndeplineşte cerinţele de a fi impermeabilă pentru gaze şi lichide, de a fi capabilã să încastreze deşeurile datoritã comportãrii ei convergente şi de a le încastra în întregime la sfârşitul procesului de transformare.

3.2.2. Comportamentul convergent al rocii de sare nu contrazice cerinţele de a avea cavităţi stabile în faza de operare. Stabilitatea este importantă pentru a garanta siguranţa în funcţionare şi pentru a menţine integritatea barierei geologice pe timp nelimitat, astfel încât să existe o protecţie continuă a biosferei. Deşeurile trebuie izolate permanent de biosferă. Tasarea controlatã a supraîncărcării, sau alte defecte ce pot apărea pe termen lung, sunt acceptate numai dacã se demonstrează că nu conduc la rapturi, afectarea integritãţii barierei geologice sau formarea de căi prin care apa poate intra în contact cu deşeurile, iar deşeurile sau componente ale deşeurilor pot migra în biosferă.

4. Consideraţii suplimentare: stocare subterană în roca dură

4.1. Stocarea subterană la adîncime în roca dură este definitã ca o stocare subterană la câteva sute de metri adâncime, acolo unde roca dură include variate roci magmatice, ex. granite sau gnaise, şi de asemenea, roci sedimentare, ex. calcar şi gresie.

4.2. Conceptul de stocare subterană 4.2.1. Stocarea subterană la adâncime în roca dură este o cale fezabilă de a evita

transmiterea responsabilitãţii deşeurilor generaţiilor viitoare deoarece construcţia trebuie făcută astfel încât să fie pasivă şi să nu aibã nevoie de întreţinere.

Construcţia nu trebuie să împiedice valorificarea deşeurilor sau capacitatea de a lua mãsuri corective în viitor. De asemenea, construcţia trebuie proiectată astfel încât să se asigure că efectele negative asupra mediului, sau riscurile care rezultă din activitãţile generaţiilor prezente, nu se transmit generaţiilor viitoare.

4.2.2. Abordarea principală a conceptului de eliminare a deşeurilor prin stocare subterană, este izolarea acestora faţă de biosferă şi, de asemenea, atenuarea naturală a oricãror poluanţi levigaţi din deşeuri. Pentru anumite tipuri de deşeuri şi substanţe periculoase, a fost identificată necesitatea de a proteja mediul şi populaţia împotriva expunerii continue, pe perioade mari de timp. O perioadă mare de timp înseamnã câteva mii de ani. Aceste nivele de protecţie pot fi atinse prin stocare la adâncime în roca dură. O stocare la adâncime pentru deşeuri în roca dură poate fi localizată fie într-o mină veche, acolo unde activitatea minieră se apropie de sfârşit, fie într-o nouă capacitate de stocare.

4.2.3. În cazul stocãrii în roca dură, nu este posibilă izolarea totalã. În acest caz, locul trebuie amenajat astfel încât atenuarea naturală a straielor intermediare

133

înconjurătoare să diminueze efectul poluanţilor astfel încât să nu aibã efecte negative ireversibile pentru mediu.

4.2.4. Prevederile art. 20 (2) al Legii nr. 310/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 107/1996 a Apelor, pot fi îndeplinite doar prin demonstrarea siguranţei pe termen lung a instalaţiei (a se vedea pct. 3.2 din prezenta secţiune). Sistemul de stocare în adâncime trebuie evaluat în ansamblul sau ţinând cont de funcţionarea eficientă a diferitelor componente. Stocarea în adâncime în roca dură se realizeazã sub nivelul apei subterane. Prevederile art. 20 (2) al Legii nr. 310 / 2004 interzic descãrcarea poluanţilor direct în apele subterane. Prevederile art. 2(1), lit. e şi lit. f impun luarea mãsurilor pentru prevenirea deteriorării stãrii tuturor corpurilor de apă subterană. Pentru o stocare în adâncime în roca dură, această cerinţă este respectată dacã nici o descãrcare de substanţe periculoase din locul de stocare subterană, în cantitãţi şi concentraţii care pot provoca efecte adverse, nu ajunge în biosferă, inclusiv în partea superioarã a sistemului acvatic subteran accesibilă biosferei, deci trebuie evaluate cãile spre şi în biosferă ale fluxului de apă. De asemenea, trebuie evaluat impactul variabilităţii sistemului geohidraulic.

4.2.5 Formarea gazului se poate produce în cazul stocãrii la adâncime în roca dură datoritã degradãrii pe termen lung a deşeurilor, a ambalajelor acestora şi structurilor inginereşti. Aceasta situaţie trebuie luatã în considerare la proiectarea incintelor pentru stocare la adâncime în roca dură.

SECŢIUNEA 5 RECOMANDÃRI PRIVIND OPŢIUNILE DE DEPOZITARE REGLEMENTATE PRIN HOTÃRÂREA GUVERNULUI NR. 162/2002 PRIVIND DEPOZITAREA DEŞEURILOR

1. Introducere 1.1. Posibilitãţile de depozitare a deşeurilor reglementate prin Hotãrârea

Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor, împreunã cu câteva exemple de subcategorii ale principalelor clase de depozite se prezintã în Figura 1. În conformitate cu prevederile Hotãrârii Guvernului nr. 162/2002 se impune tratarea înainte de depozitare pentru majoritatea deşeurilor.

Deşeurile pentru care se fac aceste recomandãri nu aparţin nici uneia dintre categoriile enumerate în art. 5(1) din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor.

1.2. Depozite de deşeuri inerte 1.2.1. Dacã deşeul nu este periculos, în conformitate cu prevederile Legii nr.

426/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor şi prevederile Hotãrârii Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, şi dacã întruneşte criteriile deşeurilor ce urmeazã a fi depozitate pe depozite inerte (clasa "c", vezi figura 1 şi tabelul 1), deşeul poate fi eliminat pe un depozit de deşeuri inerte.

1.2.2. Deşeurile inerte pot fi eliminate alternativ în depozite pentru deşeuri nepericuloase prevãzute să întruneascã criteriile corespunzãtoare (care în general sunt întrunite).

134

1.3. Depozite de deşeuri nepericuloase, inclusiv pe subcategorii de depozite Dacã deşeurile nu sunt nici inerte nici periculoase, atunci ele trebuie să fie

nepericuloase şi ar trebui să meargã la depozite pentru deşeuri nepericuloase. Autoritatea centrală pentru protecţia mediului poate defini subcategoriile de deşeuri nepericuloase în conformitate cu strategia naţională de gestionare a deşeurilor, atâta timp cât sunt îndeplinite cerinţele Hotãrârii Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor. Spre exemplu, în figura nr. 1 sunt propuse trei subcategorii de depozite de deşeuri nepericuloase: depozite pentru deşeuri anorganice cu conţinut scãzut de materie organicã/biodegradabilă "b1", depozite pentru deşeuri organice "b2" şi depozite mixte pentru deşeuri nepericuloase cu conţinut substanţial de materiale atât organice/biodegradabile cât şi anorganice "b3". Depozitele din categoria "b1" pot fi subdivizate în continuare în: depozite "b1a", pentru deşeuri care nu îndeplinesc criteriile enumerate la pct 3.2.1 din Secţiunea 2 privind deşeurile anorganice nepericuloase şi pot fi depozitate împreunã cu deşeurile periculoase stabile, nereactive şi depozite "b1b", pentru deşeuri care nu îndeplinesc acele criterii. Depozitele din categoria "b2" pot fi împãrţite în continuare în depozite de deşeuri bioreactive şi depozite de deşeuri tratate biologic, mai puţin reactive. Se poate continua subclasificarea depozitelor de deşeuri nepericuloase definind subcategorii de depozite de deşeuri monolitice şi depozite de deşeuri. Criteriile naţionale de acceptare a deşeurilor la depozitare pot fi dezvoltate de cãtre autoritatea centrală pentru protecţia mediului pentru a asigura la nivel naţional distribuirea deşeurilor nepericuloase la diferitele categorii de depozite de deşeuri nepericuloase. Dacã nu se doreşte subclasificarea depozitelor de deşeuri nepericuloase, toate deşeurile nepericuloase (care fac subiectul prevederilor şi din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor) pot merge la un depozit mixt de deşeuri nepericuloase (clasa "b3").

1.4. Depozitarea deşeurilor periculoase nereactive în depozite pentru deşeuri nepericuloase

Deşeurile periculoase, în conformitate cu prevederile Legii nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 şi a Hotãrârii Guvernului nr. 856/2002, prin tratare pot să îndeplineascã criteriile de depozitare ca deşeuri periculoase stabile, nereactive, în depozite de deşeuri nepericuloase (clasa "b1b"), în celule pentru deşeuri anorganice, cu conţinut scãzut de materie organicã/biodegradabilă, dacã îndeplinesc criteriile de la pct. 3.2.1 din Secţiunea 2. Deşeurile pot fi granulare (stabile din punct de vedere chimic) sau solidificate/monolitice.

1.5. Depozite de deşeuri periculoase 1.5.1. Dacã deşeurile periculoase nu îndeplinesc criteriile de depozitare în depozite

de clasa "b1b" sau în celule pentru deşeuri nepericuloase, se verifică dacã îndeplinesc criteriile de depozitare în depozite de deşeuri periculoase (clasa "a"). Dacã criteriile sunt satisfăcute, atunci deşeurile pot fi depozitate în depozite de deşeuri periculoase.

1.5.2. Dacã criteriile de acceptare la depozitele de deşeuri nepericuloase nu sunt satisfăcute, atunci deşeurile pot fi supuse unei tratări ulterioare şi testate din nou, până când criteriile de depozitare sunt îndeplinite.

135

1.6. Stocarea subterană 1.6.1. Alternativ, deşeurile pot fi testate pentru a verifica îndeplinirea criteriilor de

stocare subterană. Dacã criteriile sunt îndeplinite, deşeurile pot merge şi la locurile de stocare subterane pentru deşeuri periculoase (depozite clasa "d(per)"). Dacã criteriile de stocare subterană nu sunt îndeplinite, deşeurile pot fi supuse unei tratări ulterioare şi testate din nou.

1.6.2. Deşi stocarea subterană este preferată pentru deşeuri periculoase speciale, această posibilitate poate fi folositã în principiu şi pentru deşeuri inerte (clasa "d(inert)") şi deşeuri nepericuloase (clasa "d(neper)").

Figura 1 - Diagrama care arată opţiunile de depozitare reglementate prin Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002

Nu Nu

Nu Da

Da

Nu

Da

Nu Nu

Da

Nu

Da

Da

Nu

Da

„c” „bla” şi „b2” „b3” „a” „d(per)” „blb”

Deşeul este predominant

organic?

Nu, este un amestec de deşeuri organice şi anorganice

DEŞEURI CE URMEAZĂ A FI DEPOZITATE

(câteva metode de tratare sugerate)

Sunt îndeplinite criteriile de

depozitare pentru deşeuri periculoase?

Trata-re ul-teri-oară Deşeul este

periculos?

Deşeul este inert?

Sunt îndeplinite criteriile de depozitare ale

deşeurilor periculoase nereactive?

Este dorită sub-clasificarea?

Deşeul este anorganic sau cu

conţinut scăzut de materie organică?

Trata-re ul-teri-oară

Criteriile pentru depozitarea deşeurilor

periculoase sunt îndeplinite?

Da

Da

Da

Da

Da

Da Da

Nu

Nu

Nu

136

„c” „bla” şi „b2” „b3” „a” „d(per)” „blb”

*) În principiu, stocarea subterană este posibilă şi pentru deşeuri inerte şi nepericuloase.

Privire de ansamblu asupra claselor de depozite şi exemplelor de subcategorii

Clasa de depozit

Subcategorii majore (locuri de stocare subterană, depozite pentru deşeuri monolitice, solidificate (*) posibile pentru toate clasele de depozite

ID Criterii de acceptare

Depozite care acceptă deşeuri inerte „c”

Criterii pentru levigabilitate şi pentru conţinutul de substanţe organice stabilite la nivelul Uniunii Europene (pct. 2.2.1. Secţiunea 2).

Criteriul pentru conţinutul de substanţe anorganice se stabileşte la nivel naţional.

Depozite pentru deşeuri inerte

Locuri de stocare subterană „d (inert)”

Depozite pentru deşeuri anorganice nepericuloase cu un conţinut scăzut de materie organică / biodegradabilă, acolo unde deşeurile nu îndeplinesc criteriile stabilite la pct. 3.2.2. din Secţiunea 2 pentru acele deşeuri anorganice care pot fi depozitate împreună cu deşeuri periculoase stabile şi nereactive

„bla” Criterii pentru levigabilitate şi conţinutul total nu sunt stabilite şi la nivelul Uniunii Europene

Depozite pentru deşeuri nepericuloase

Depozite pentru deşeuri nepericuloase „bib” Criteriile pentru levigabilitate şi

Depozite pentru deşeuri inerte (*)

Depozit pentru deşeuri nepericu-loase (*); Subcatego-ria pentru deşeuri anorganice cu conţinut scăzut de materie organică / biodegrada-bilă (pot fi aplicate criterii specifice)

Depozit pentru deşeuri nepericu-loase (*); Subcatego-ria pentru deşeuri cu conţinut predominant organic. Pot fi divizate în depozite biodegrada-bile şi depozite ptr. deşeuri organice pretratate. Pot fi aplicate criterii specifice

Depozit pentru deşeuri nepericu-loase (*); Subcatego-ria pentru deşeuri mixte cu conţinut semnificativ de materii organice / biodegrada-bilă şi anorganică (pot fi aplicate criterii specifice)

Depozit de deşeuri periculoase(*); Deşeul poate fi instabil sau stabililizat / solidificat

Depozit subteran pentru deşeuri pericu-loase(*).

137

anorganice cu un conţinut scăzut de materie organică / biodegradabilă

conţinutul de materii organice (TOC) şi alte proprietăţi sunt stabilite la nivelul Uniunii Europene comune pentru deşeurile nepericuloase granulate şi stabile, deşeuri periculoase nereactive (pct. 3, Secţiunea 2).

Criterii adiţionale de stabilitate se stabilesc mai târziu la nivelul agenţiilor rgionale de protecţia mediului.

Criteriile pentru deşeurile monolitice trebuie să fie stabilite la nivelul Uniunii Europene.

Depozite pentru deşeuri organice nepericuloase

„b2” Criterii pentru levigabilitate şi conţinutul total nu sunt stabilite la nivelul Uniunii Europene

Depozite pentru amestecuri de deşeuri nepericuloase cu conţinut substanţial de deşeuri organice / biodegradabile şi deşeuri anorganice

„b3” Criterii pentru levigabilitate şi conţinutul total nu sunt stabilite la nivelul Uniunii Europene

Locuri de stocare subterană „d (neper.)”

Depozite de suprafaţă pentru deşeuri periculoase

„a”

Criterii pentru levigabilitatea deşeurilor periculoase granulare şi conţinutul total al anumitor componente au fost stabilite la nivelul Uniunii Europene (pct. 4, Secţiunea 2).

Criteriile pentru deşeuri monolitice trebuie să fie stabilite la nivelul agenţiilor regionale de protecţia mediului.

Criterii adiţionale pentru conţinutul de substanţe contaminante (poluante) pot fi stabilite la nivelul Uniunii Europene.

Depozite pentru deşeuri periculoase

Locuri de stocare subterană „d (per.)”

Cerinţe speciale sunt prezentate în Secţiunea 4

(*) Subcategoriile deşeurilor monolitice sunt relevante doar pentru „b1”, „c”, „d (per.)” şi posibil „a”.

SECŢIUNEA 6 LISTA NAŢIONALĂ DE DEŞEURI ACCEPTATE ÎN FIECARE CLASĂ DE DEPOZIT DE DEŞEURI

Deşeuri acceptate la depozitare în depozitele de deşeuri inerte

Altele decât cele din tabelul 2.1 Secţiunea 2, pentru încadrarea cãrora în această categorie este necesarã efectuarea unor teste şi analize; în urma testelor, aceste deşeuri se pot încadra la inerte sau nepericuloase.

138

Cod deşeu Denumire deşeu

Se recomandă aplicarea unei metode de

valorificare (X)

Deşeuri de la explorarea minieră şi a carierelor şi de la tratarea fizică şi chimică a mineralelor

01 01 01 deşeuri de la excavarea minereurilor metalifere 01 01 02 deşeuri de la excavarea minereurilor ne-metalifere

01 03 08 deşeuri sub formă de praf şi pulberi, altele decât cele specificate la 01 03 07

01 04 08 deşeuri de pietriş şi spărturi de piatră, altele decât cele specificate la 01 04 07

01 04 09 deşeuri de nisip şi argilă

01 04 10 deşeuri sub formă de praf şi pulberi, altele decât cele specificate la 01 04 07

01 04 13 deşeuri de la tăierea şi şlefuirea pietrei, altele decât cele specificate la 01 04 07

Deşeuri din procesele termice

10 11 05 particule şi praf 10 11 12 deşeuri de sticlă, altele decât cele specificate la 10 11 11 X

10 12 01 deşeuri de la prepararea amestecurilor anterior procesării termice

10 12 03 particule şi praf

10 12 08 deşeuri ceramice, de cărămizi, ţigle sau materiale de construcţie (dupã procesarea termică) X

10 13 01 deşeuri de la prepararea amestecului, anterior procesării termice

10 13 06 particule şi praf (cu excepţia 10 13 12 şi 10 13 13) 10 13 14 deşeuri de beton şi nămoluri cu beton X Deşeuri nespecificate în altă parte

16 01 20 sticla X Deşeuri din construcţii şi demolãri (inclusiv pãmânt excavat din amplasamente

contaminate)

17 05 06 deşeuri de la dragare, altele decât cele specificate la 17 05 05

17 05 08 resturi de balast, altele decât cele specificate la 17 05 07 Deşeuri de la instalaţii de tratare a reziduurilor, de la staţiile de epurare a apelor

uzate şi de la tratarea apelor pentru alimentare cu apă şi uz industrial 19 12 09 minerale (de ex: nisip, pietre)

X- deşeuri pentru care se cunoaşte sau pentru care există deja o soluţie fezabilă de valorificare

Deşeuri acceptate la depozitare în depozitele de deşeuri nepericuloase NOTE:

1. Conform prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 162/2002, se interzice depozitarea urmãtoarelor deşeuri: deşeuri lichide, deşeuri explozive, corozive, oxidante, foarte inflamabile sau inflamabile, deşeuri periculoase spitaliceşti sau alte deşeuri clinice periculoase, anvelope uzate întregi, orice alt tip de deşeu care nu îndeplineşte condiţiile stabilite de normele legislative în vigoare. Deşeurile nepericuloase lichide se trateazã în vederea deshidratării, solidificării, etc.

139

2. Conform prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 162/2002, în depozitele de deşeuri nepericuloase este permisã depozitarea urmãtoarelor deşeuri: deşeuri municipale, deşeuri nepericuloase de orice altă origine care îndeplinesc condiţiile stabilite de normele legislative în vigoare, deşeuri periculoase stabilizate cu comportare echivalentă cu cea a deşeurilor nepericuloase. Deşeurile periculoase stabilizate se depozitează în celule separate faţă de deşeurile nepericuloase biodegradabile.

3. Pentru colectarea şi depozitarea deşeurile municipale se respectă şi prevederile legislative referitoare la gospodãrirea localitãţilor.

4. Pentru fluxurile de deşeuri specifice (ambalaje, nămoluri, etc) se respectă prevederile actelor normative corespunzãtoare, şi anume: Hotãrârea Guvernului nr. 899/2004 pentru modificarea şi completarea Hotãrârii Guvernului nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje, Ordinul nr. 344/2004 pentru aprobarea normelor tehnice privind protecţia mediului şi în special a solurilor când se utilizeazã nămoluri de epurare în agricultură.

5. Pentru deşeurile de la poziţiile xx xx 99 din cadrul LISTEI DE DEŞEURI, şi care nu se regãsesc în lista de faţă, se stabileşte tipul de depozit pentru fiecare caz în parte, în funcţie de caracteristicile deşeurilor incluse.

Cod deşeu Denumire deşeu

Se recomandă aplicarea unei

metode de valorificare

(X) Deşeuri de la explorarea minieră şi a carierelor şi de la tratarea fizică şi chimică a

mineralelor

01 03 06 reziduuri, altele decât cele specificate la 01 03 04 şi 01 03 05

01 03 09 nămoluri roşii de la producerea aluminei, altele decât cele specificate la 01 03 07

01 04 11 deşeuri de la procesarea leşiei şi rocilor care conţin săruri, altele decât cele specificate la 01 04 07

01 04 12 reziduuri şi alte deşeuri de la spălarea şi purificarea minereurilor, altele decât cele specificate la 01 04 07 şi 01 04 11

01 05 04 deşeuri şi noroaie de foraj pe bază de apă dulce X

01 05 07 noroaie de foraj şi deşeuri cu conţinut de baritină, altele decât cele specificate la 01 05 05 şi 01 05 06

01 05 08 noroaie de foraj şi deşeuri cu conţinut de cloruri, altele decât cele specificate la 01 05 05 şi 01 05 06

Deşeuri din agricultură, horticultură, acvacultură, silvicultură, vânătoare şi pescuit, de la prepararea şi procesarea alimentelor

02 01 01 nămoluri de la spălare şi curăţare X 02 01 02 deşeuri de ţesuturi animale X 02 01 03 deşeuri de ţesuturi vegetale X 02 01 04 deşeuri de materiale plastice (cu excepţia ambalajelor) X

02 01 06 dejecţii animaliere (materii fecale, urină, inclusiv resturi de paie) colectate separat şi tratate în afarã incintei

X

02 01 07 deşeuri din exploatarea forestierã X 02 01 09 deşeuri agrochimice, altele decât cele specificate la 02 01 08 X 02 01 10 deşeuri metalice X 02 02 01 nămoluri de la spălare şi curăţare X 02 02 02 deşeuri de ţesuturi animale X

140

02 02 03 materii care nu se pretează consumului sau procesării X 02 02 04 nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii 02 03 01 nămoluri de la spălare, curăţare, decojire, centrifugare şi separare X 02 03 02 deşeuri de agenţi de conservare 02 03 03 deşeuri de la extracţia cu solvenţi 02 03 04 materii care nu se pretează consumului sau procesării X 02 03 05 nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii 02 04 01 nămoluri de la curăţarea şi spălarea sfeclei de zahãr X 02 04 02 deşeuri de carbonat de calciu 02 04 03 nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii 02 05 01 materii care nu se pretează consumului sau procesării X 02 05 02 nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii 02 06 01 materii care nu se pretează consumului sau procesării X 02 06 02 deşeuri de agenţi de conservare 02 06 03 nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii

02 07 01 deşeuri de la spălarea, curăţarea şi prelucrarea mecanicã a materiei prime

X

02 07 02 deşeuri de la distilarea bãuturilor alcoolice X 02 07 03 deşeuri de la tratamente chimice 02 07 04 materii care nu se pretează consumului sau procesării X 02 07 05 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă

Deşeuri de la prelucrarea lemnului şi producerea plăcilor şi mobilei, pastei de hârtie, hârtiei şi cartonului

03 01 01 deşeuri de scoarţă şi de plută X

03 01 05 rumeguş, talaş, aşchii, resturi de scândură şi furnir, altele decât cele specificate la 03 01 04

X

03 03 01 deşeuri de lemn şi de scoarţă X 03 03 02 nămoluri de leşie verde (de la recuperarea soluţiilor de fierbere)

03 03 05 nămoluri de la eliminarea cernelii din procesul de reciclare a hârtiei

03 03 07 deşeuri mecanice de la fierberea hârtiei şi cartonului reciclate X 03 03 08 deşeuri de la sortarea hârtiei şi cartonului destinate reciclării X 03 03 09 deşeuri de nămol de caustificare

03 03 10 fibre, nămoluri de la separarea mecanicã, cu conţinut de fibre, material de umplutură, cretare

X

03 03 11 nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii, altele decât cele specificate la 03 03 10

Deşeuri din industriile pielăriei, blănăriei şi textilă

04 01 01 deşeuri de la seruire 04 01 02 deşeuri de la cenuţărire 04 01 04 flotă de tăbăcire cu conţinut de crom X 04 01 05 flotă de tăbăcire fãrã conţinut de crom

04 01 06 nămoluri, în special de la epurarea efluenţilor în incintă, cu conţinut de crom

X

04 01 07 nămoluri, în special de la epurarea efluenţilor în incintă, fãrã conţinut de crom

04 01 08 deşeuri de piele tăbăcită (răzături, stutuituri, tăieturi, praf de lustruit) cu conţinut de crom

X

04 01 09 deşeuri de la apretare şi finisare

04 02 09 deşeuri de la materialele compozite (textile impregnate, elastomeri, plastomeri)

X

04 02 10 materii organice din produse naturale (grăsime, ceară) X 04 02 15 deşeuri de la finisare cu alt conţinut decât cel specificat la 04 02 14

141

04 02 17 coloranţi şi pigmenţi, alţii decât cei specificaţi la 04 02 16 X

04 02 20 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, altele decât cele specificate la 04 02 19

04 02 21 deşeuri de fibre textile neprocesate X 04 02 22 deşeuri de fibre textile procesate X

Deşeuri de la rafinarea petrolului, purificarea gazelor naturale şi tratarea pirolitică a cărbunilor

05 01 10 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, altele decât cele specificate la 05 01 09

X

05 01 13 nămoluri de la cazanul apei de alimentare 05 01 14 deşeuri de la coloanele de rãcire 05 01 16 deşeuri cu conţinut de sulf de la desulfurarea petrolului 05 01 17 bitum X 05 06 04 deşeuri de la coloanele de rãcire X 05 07 02 deşeuri cu conţinut de sulf X 05 01 99 alte deşeuri nespecificate 05 06 99 alte deşeuri nespecificate X

Deşeuri din procese chimice anorganice

06 03 14 săruri solide şi soluţii, altele decât cele specificate la 06 03 11 şi 06 03 13

06 03 16 oxizi metalici, alţii decât cei specificaţi la 06 03 15

06 05 03 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, altele decât cele specificate la 06 05 02

06 06 03 deşeuri cu conţinut de sulfuri, altele decât cele specificate la 06 06 02

06 08 02 deşeuri cu conţinut de clorosilani 06 09 02 zgură fosforoasă 06 09 04 deşeuri pe bază de calciu, altele decât cele specificate la 06 09 03 06 11 01 deşeuri pe bază de calciu de la producerea bioxidului de titan 06 13 03 negru de fum X

Deşeuri din procese chimice organice

07 01 12 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, altele decât cele specificate la 07 01 11

07 02 12 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, altele decât cele specificate la 07 02 11

07 02 13 deşeuri de materiale plastice X 07 02 15 deşeuri de aditivi, altele decât cele specificate la 07 02 14 X 07 02 16 deşeuri cu conţinut de silicon X

07 03 12 nămoluri de la epurarea eficienţilor în incintă, altele decât cele specificate la 07 03 11

07 04 12 nămoluri de la tratarea efluenţilor în incintă, altele decât cele specificate la 07 04 11

07 05 12 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, altele decât cele specificate la 07 05 11

07 05 14 deşeuri solide, altele decât cele specificate la 07 05 13

07 06 12 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, altele decât cele specificate la 07 06 11

07 07 12 nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, altele decât cele specificate la 07 07 11

Deşeuri de la producerea, prepararea, furnizarea şi utilizarea (ppfu) straturilor de acoperire (vopsele, lacuri şi emailuri vitroase), a adezivilor, cleiurilor şi cernelurilor tipografice

142

08 01 12 deşeuri de vopsele şi lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 11 X

08 01 14 nămoluri de la vopsele şi lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 13

X

08 01 16 nămoluri apoase cu conţinut de vopsele şi lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 15

X

08 01 18 deşeuri de la îndepãrtarea vopselelor şi lacurilor, altele decât cele specificate la 08 01 17

X

08 01 20 suspensii apoase cu conţinut de vopsele şi lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 19

X

08 02 01 deşeuri de pulberi de acoperire 08 02 02 nămoluri apoase cu conţinut de materiale ceramice 08 02 03 suspensii apoase cu conţinut de materiale ceramice 08 03 07 nămoluri apoase cu conţinut de cerneluri 08 03 08 deşeuri lichide apoase cu conţinut de cerneluri 08 03 13 deşeuri de cerneluri, altele decât cele specificate la 08 03 12 08 03 15 nămoluri de cerneluri, altele decât cele specificate la 08 03 14

08 03 18 deşeuri de tonere de imprimante, altele decât cele specificate la 08 03 17

X

08 04 10 deşeuri de adezivi şi cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 09

X

08 04 12 nămoluri de adezivi şi cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 11

X

08 04 14 nămoluri apoase cu conţinut de adezivi şi cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 13

X

08 04 16 deşeuri lichide apoase cu conţinut de adezivi şi cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 15

X

Deşeuri din industria fotografică

09 01 07 film sau hârtie fotografică cu conţinut de argint sau compuşi de argint

X

09 01 08 film sau hârtie fotografică fãrã conţinut de argint sau compuşi de argint

X

09 01 10 camere de unică folosinţă fãrã baterii X

09 01 12 camere de unică folosinţă cu baterii, altele decât cele specificate la 09 01 11

X

Deşeuri din procesele termice

10 01 01 cenuşă de vatră, zgură şi praf de cazan (cu excepţia prafului de cazan specificaţia 10 01 04).

10 01 02 cenuşă zburãtoare de la arderea cărbunelui 10 01 03 cenuşă zburãtoare de la arderea turbei şi lemnului netratat

10 01 05 deşeuri solide, pe bază de calciu, de la desulfurarea gazelor de ardere

10 01 07 nămoluri pe bază de calciu, de la desulfurarea gazelor de ardere

10 01 15 cenuşă de vatră, zgură şi praf de cazan de la co-incinerarea altor deşeuri decât cele specificate la 10 01 14

10 01 17 cenuşă zburãtoare de la co-incinerare, alta decât cea specificatã la 10 01 16

10 01 19 deşeuri de la spălarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 01 05, 10 01 07 şi 10 01 18

10 01 21 nămoluri de la epurarea afluenţilor în incintă, altele decât cele specificate la 10 01 20

10 01 23 nămoluri apoase de la spălarea cazanului de ardere, altele decât cele specificate la 10 01 22

10 01 24 nisipuri de la paturile fluidizate 10 01 25 deşeuri de la depozitarea combustibilului şi de la pregãtirea X

143

cărbunelui de ardere pentru instalaţiile termice 10 01 26 deşeuri de la epurarea apelor de rãcire 10 02 01 deşeuri de la procesarea zgurii 10 02 02 zgură neprocesată

10 02 08 deşeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 02 07

10 02 10 cruste de tunder

10 02 12 deşeuri de la epurarea apelor de rãcire, altele decât cele specificate la 10 02 11

10 02 14 nămoluri şi turte de filtrare, altele decât cele specificate la 10 02 13 10 02 15 alte nămoluri şi turte de filtrare 10 03 02 resturi de anozi X 10 03 05 deşeuri de alumină 10 03 16 cruste, altele decât cele specificate la 10 03 15

10 03 18 deşeuri cu conţinut de carbon de la producerea anozilor, altele decât cele specificate la 10 03 17

X

10 03 20 praf din gazele de ardere, altul decât cel specificat la 10 03 19

10 03 22 alte particule şi praf (inclusiv praf de la morile cu bile), altele decât cele specificate la 10 03 21

10 03 24 deşeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 03 23

10 03 26 nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 03 25

10 03 28 deşeuri de la epurarea apelor de rãcire, altele decât cele specificate la 10 03 27

10 03 30 deşeuri de la epurarea zgurilor saline şi scoriile negre, altele decât cele specificate la 10 03 29

10 04 10 deşeuri de la epurarea apelor de rãcire, altele decât cele specificate la 10 04 09

10 05 01 zguri de la topirea primară şi secundarã 10 05 04 alte particule şi praf

10 05 09 deşeuri de la epurarea apelor de rãcire, altele decât cele specificate la 10 05 08

10 05 11 scorii şi cruste, altele decât cele specificate la 10 05 10 10 06 01 zguri de la topirea primara şi secundarã 10 06 02 scorii şi cruste de la topirea primara şi secundarã 10 06 04 alte particule şi praf

10 06 10 deşeuri de la epurarea apelor de rãcire, altele decât cele specificate la 10 06 09

10 07 01 zguri de la topirea primara şi secundarã 10 07 02 scorii şi cruste de la topirea primară şi secundarã 10 07 03 deşeuri solide de la epurarea gazelor 10 07 04 alte particule şi praf 10 07 05 nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor

10 07 08 deşeuri de la epurarea apelor de rãcire, altele decât cele specificate la 10 07 07

10 08 04 particule şi praf 10 08 09 alte zguri 10 08 11 scorii şi cruste, altele decât cele specificate la 10 08 10

10 08 13 deşeuri cu conţinut de carbon de la producerea anozilor, altele decât cele specificate la 10 08 12

X

10 08 14 resturi de anozi X 10 08 16 praf din gazul de ardere, altul decât cel specificat la 10 08 15

10 08 18 nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere, altele decât cele menţionate la 10 08 17

144

10 08 20 deşeuri de la epurarea apelor de rãcire, altele decât cele menţionate la 10 08 19

10 09 03 zgură de furnal

10 09 06 miezuri şi forme de turnare care nu au fost încã folosite la turnare, altele decât cele specificate la 10 09 05

X

10 09 08 miezuri şi forme de turnare care au fost folosite la turnare, altele decât cele specificate la 10 09 07

X

10 09 10 praf din gazul de ardere, altul decât cel specificat la 10 09 09 10 09 12 alte particule decât cele specificate la 10 09 11 10 09 14 deşeuri de lianţi, altele decât cele specificate la 10 09 13

10 09 16 deşeuri de agenţi pentru detectarea fisurilor, altele decât cele specificate la 10 09 15

10 10 03 zgură de furnal

10 10 06 miezuri şi forme de turnare care nu au fost încã folosite la turnare, altele decât cele specificate la 10 10 05

X

10 10 08 miezuri şi forme de turnare care au fost folosite la turnare, altele decât cele specificate la 10 10 07

X

10 10 10 praf din gazul de ardere, altul decât cel specificat la 10 10 09 10 10 12 alte particule, decât cele specificate la 10 10 11 10 10 14 deşeuri de lianţi, altele decât cele specificate la 10 10 13

10 10 16 deşeuri de agenţi pentru detectarea fisurilor, altele decât cele specificate la 10 10 15

10 11 10 deşeuri de la prepararea amestecurilor, anterior procesării termice, altele decât cele specificate la 10 11 09

10 11 14 nămoluri de la şlefuirea şi polizarea sticlei, altele decât cele specificate la 10 11 13

10 11 16 deşeuri solide de la epurarea gazelor de ardere, altele decât cele specificate la 10 11 15

10 11 18 nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere, altele decât cele specificate la 10 11 17

10 11 20 deşeuri solide de la epurarea efluenţilor proprii, altele decît cele specificate la 10 11 19

10 12 05 nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor 10 12 06 forme şi mulaje uzate

10 12 10 deşeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 12 09

10 12 12 deşeuri de la smălţuire, altele decât cele specificate la 10 12 11 10 12 13 nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii 10 13 04 deşeuri de la calcinarea şi hidratarea varului 10 13 07 nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor

10 13 10 deşeuri de la producerea azbesto-cimenturilor, altele decât cele specificate la 10 13 09

10 13 11 deşeuri de materiale compozite pe baza de ciment, altele decât cele specificate la 10 13 09 şi 10 13 10

10 13 13 deşeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 13 12

Deşeuri de la tratarea chimică a suprafeţelor şi acoperirea metalelor şi a altor materiale; hidrometalurgie neferoasă

11 01 10 nămoluri şi turte de filtrare, altele decât cele specificate la 11 01 09 11 01 12 lichide apoase de clătire, altele decât cele specificate la 11 01 11 11 01 14 deşeuri de degresare, altele decât cele specificate la 11 01 13 X

11 02 03 deşeuri de la producerea anozilor pentru procesele de electroliză în soluţie

11 02 06 deşeuri de la procesele de hidrometalurgie a cuprului, altele decât cele specificate la 11 02 05

145

11 05 01 zinc dur X 11 05 02 cenuşă de zinc

Deşeuri de la modelarea, tratarea mecanicã şi fizică a suprafeţelor metalelor şi a materialelor plastice

12 01 01 pilitură şi span feros X 12 01 02 praf şi suspensii de metale feroase X 12 01 03 pilitură şi span neferos X 12 01 04 praf şi particule de metale neferoase X 12 01 05 pilitură şi şpan de materiale plastice X 12 01 13 deşeuri de la sudură

12 01 15 nămoluri de la maşini-unelte, altele decât cele specificate la 12 01 14

12 01 17 deşeuri de materiale de sablare, altele decât cele specificate la 12 01 16

12 01 21 piese uzate de polizare mărunţite şi materiale de polizare mărunţite, altele decât cele specificate la 12 01 20

Ambalaje; metariale absorbante, materiale de lustruire, filtrante şi îmbrãcãminte de protecţie, nespecificate în altă parte

15 01 01 ambalaje de hârtie şi carton X 15 01 02 ambalaje de materiale plastice X 15 01 03 ambalaje de lemn X 15 01 04 ambalaje metalice X 15 01 05 ambalaje de materiale compozite X 15 01 06 ambalaje de materiale amestecate X 15 01 09 ambalaje din materiale textile X

15 02 03 absorbanţi, materiale filtrante, materiale de lustruire şi îmbrãcãminte de protecţie, altele decât cele specificate la 15 02 02

X

Deşeuri nespecificate în altă parte

16 01 03 anvelope scoase din uz X

16 01 04

vehicule abandonate (aceasta poziţie nu este propusã pentru a fi supusã opiniei Comitetului. Modificãrile necesare pentru aceasta poziţie vor fi fãcute în Consiliu, pe baza propunerilor incluse în documentul COM(2000)546)

X

16 01 06 vehicule scoase din uz, care nu conţin lichide sau alte componente periculoase

X

16 01 12 plăcuţe de frână, altele decât cele specificate la 16 01 11 16 01 15 fluide antigel, altele decât cele specificate la 16 01 14 X 16 01 16 rezervoare pentru gaz lichefiat 16 01 17 metale feroase X 16 01 18 metale neferoase X 16 01 19 materiale plastice X 16 01 22 componente fãrã altă specificaţie

16 02 14 echipamente casate, altele decât cele specificate de la 16 02 09 la 16 02 13

16 02 16 componente demontate din echipamente casate, altele decât cele specificate la 16 02 15

16 03 04 deşeuri anorganice, altele decât cele specificate la 16 03 03 16 03 06 deşeuri organice, altele decât cele specificate la 16 03 05

16 05 05 butelii de gaze sub presiune cu conţinut de alte substanţe decât cele specificate la 16 05 04

16 05 09 substanţe chimice expirate, altele decât cele menţionate la 16 05 06, 16 05 07 sau 16 05 08

16 06 04 baterii alcaline (cu excepţia 16 06 03)

146

16 06 05 alte baterii şi acumulatori

16 08 01 catalizatori uzaţi cu conţinut de aur, argint, reniu, rodiu, paladiu, iridiu sau platină (cu excepţia 16 08 07)

16 08 03 catalizatori uzaţi cu conţinut de metale tranziţionale sau compuşi ai metalelor tranziţionale, fãrã alte specificaţii

16 08 04 catalizatori uzaţi de la cracare catalitică (cu excepţia 16 08 07) 16 10 02 deşeuri lichide apoase, altele decât cele menţionate la 16 10 01 16 10 04 concentrate apoase, altele decât cele specificate la 16 10 03

16 11 02 materiale de captusire şi refractare pe bază de carbon din procesele metalurgice, altele decât cele specificate la 16 11 01

16 11 04 materiale de captuşire şi refractare din procesele metalurgice, altele decât cele menţionate la 16 11 03

16 11 06 materiale de captuşire şi refractare din procesele ne-metalurgice, altele decât cele specificate la 16 11 05

Deşeuri din construcţii şi demolãri (inclusiv pãmânt excavat din amplasamente contaminate)

17 02 01 lemn 17 02 03 materiale plastice X 17 03 02 asfalturi, altele decât cele specificate la 17 03 01 X 17 04 01 cupru, bronz, alamă X 17 04 02 aluminiu X 17 04 03 plumb X 17 04 04 zinc X 17 04 05 fier şi oţel X 17 04 06 staniu X 17 04 07 amestecuri metalice X 17 04 11 cabluri, altele decât cele specificate la 17 04 10 X

17 06 04 materiale izolante, altele decât cele specificate la 17 06 01 şi 17 06 03

17 06 05 materiale de construcţie cu conţinut de azbest

17 08 02 materiale de construcţie pe bază de gips, altele decât cele specificate la 17 08 01

17 09 04 amestecuri de deşeuri de la construcţii şi demolãri, altele decât cele specificate la 17 09 01, 17 09 02 şi 17 09 03

X

Deşeuri din activitãţi de ocrotire a sãnãtãţii umane sau din activitãţi veterinare şi/sau cercetãri conexe (cu excepţia deşeurilor de la prepararea hranei în bucătării sau restaurante, care nu provin direct din activitatea de ocrotire a sãnãtãţii)

18 01 01 obiecte ascuţite (cu excepţia 18 01 03) X

18 01 02 fragmente şi organe umane, inclusiv recipienţi de sânge şi sânge conservat (cu excepţia 18 01 03)

X

18 01 04 deşeuri a cãror colectare şi eliminare nu fac obiectul unor mãsuri speciale privind prevenirea infecţiilor (de ex: îmbrãcãminte, aparate gipsate, lenjerie, îmbrãcãminte disponibilã, scutece)

X

18 01 07 chimicale, altele decât cele specificate la 18 01 06 X 18 01 09 medicamente, altele decât cele specificate la 18 01 08 X 18 02 01 obiecte ascuţite (cu excepţia 18 02 02) X

18 02 03 deşeuri a cãror colectare şi eliminare nu fac obiectul unor mãsuri speciale pentru prevenirea infecţiilor

X

18 02 06 chimicale, altele decât cele specificate la 18 02 05 X 18 02 08 medicamente, altele decât cele specificate la 18 02 07 X

Deşeuri de la instalaţii de tratare a reziduurilor, de la staţiile de epurare a apelor uzate şi de la tratarea apelor pentru alimentare cu apă şi uz industrial

19 01 02 materiale feroase din cenuşile de ardere 19 01 12 cenuşi de ardere şi zguri, altele decât cele menţionate la 19 01 11

147

19 01 14 cenuşi zburãtoare, altele decât cele menţionate la 19 01 13 19 01 16 praf de cazan, altul decât cel menţionat la 19 01 15 19 01 18 deşeuri de piroliză, altele decât cele menţionate la 19 01 17 19 01 19 nisipuri de la paturile fluidizate 19 02 03 deşeuri preamestecate conţinând numai deşeuri nepericuloase X

19 02 06 nămoluri de la tratarea fizico-chimică, altele decât cele specificate la 19 02 05

19 02 10 deşeuri combustibile, altele decât cele specificate la 19 02 08 şi 19 02 09

X

19 03 05 deşeuri stabilizate, altele decât cele specificate la 19 03 04 19 03 07 deşeuri solidificate, altele decât cele specificate la 19 03 06 19 04 01 deşeuri vitrificate 19 04 04 deşeuri lichide apoase de la vitrificarea deşeurilor 19 05 01 fracţiunea necompostată din deşeurile municipale şi asimilabile 19 05 02 fracţiunea necompostată din deşeurile animaliere şi vegetale 19 05 03 compost fãrã specificarea provenienţei 19 06 03 faza lichidã de la tratarea anaerobă a deşeurilor municipale 19 06 04 faza fermentatã de la tratarea anaerobă a deşeurilor municipale X 19 06 05 faza lichidã de la tratarea anaerobă a deşeurilor animale şi vegetale

19 06 06 faza fermentatã de la tratarea anaerobă a deşeurilor animale şi vegetale

X

19 07 03 levigate din depozite de deşeuri, altele decât cele specificate la 19 07 02

19 08 01 deşeuri reţinute pe site 19 08 02 deşeuri de la deznisipatoare X 19 08 05 nămoluri de la epurarea apelor uzate orãşeneşti X

19 08 09 amestecuri de grãsimi şi uleiuri de la separarea amestecurilor apă/ulei din sectorul uleiurilor şi grăsimilor comestibile

X

19 08 12 nămoluri de la epurarea biologică a apelor reziduale industriale, altele decât cele specificate la 19 08 11

19 08 14 nămoluri provenite din alte procedee de epurare a apelor reziduale industriale decât cele specificate la 19 08 13

19 09 01 deşeuri solide de la filtrarea primară şi separarea cu site 19 09 02 nămoluri de la limpezirea apei 19 09 03 nămoluri de la decarbonatare 19 09 04 cãrbune activ epuizat X 19 09 05 răşini schimbătoare de ioni saturate sau epuizate X 19 09 06 soluţii şi nămoluri de la regenerarea schimbătorilor de ioni 19 10 01 deşeuri de fier şi oţel X 19 10 02 deşeuri neferoase X 19 10 04 fracţii de span uşor şi praf, altele decât cele specificate la 19 10 03 19 10 06 alte fracţii decât cele specificate la 19 10 05

19 11 06 nămoluri de la epurarea afluenţilor proprii, altele decât cele specificate la 19 11 05

19 12 01 hârtie şi carton X 19 12 02 metale feroase X 19 12 03 metale neferoase X 19 12 04 materiale plastice şi de cauciuc X 19 12 07 lemn, altul decât cel specificat la 19 12 06 X 19 12 08 materiale textile X 19 12 10 deşeuri combustibile (rebuturi de derivaţi de combustibili) X

19 12 12 alte deşeuri (inclusiv amestecuri de materiale) de la tratarea mecanicã a deşeurilor, altele decât cele specificate la 19 12 11

19 13 02 deşeuri solide de la remedierea solului, altele decât cele specificate la 19 13 01

X

148

19 13 04 nămoluri de la remedierea solului, altele decât cele specificate la 19 13 03

X

19 13 06 nămoluri de la remedierea apelor subterane, altele decât cele specificate la 19 13 05

19 13 08 deşeuri lichide apoase şi concentrate apoase de la remedierea apelor subterane, altele decât cele specificate la 19 13 07

Deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie, instituţii, inclusiv fracţiuni colectate separat

20 01 01 hârtie şi carton X 20 01 08 deşeuri biodegradabile de la bucătării şi cantine X 20 01 10 îmbrãcãminte X 20 01 11 textile X 20 01 25 uleiuri şi grãsimi comestibile X

20 01 28 vopsele, cerneluri, adezivi şi răşini, altele decât cele specificate la 20 01 27

X

20 01 30 detergenţi, alţii decât cei specificaţi la 20 01 29 20 01 32 medicamente, altele decât cele menţionate la 20 01 31 X 20 01 34 baterii şi acumulatori, altele decât cele specificate la 20 01 33 (2)

20 01 36 echipamente electrice şi electronice casate, altele decât cele specificate la 20 01 21, 20 01 23 şi 20 01 35

20 01 38 lemn, altul decât cel specificat la 20 01 37 X 20 01 39 materiale plastice X 20 01 40 metale X 20 01 41 deşeuri de la curăţatul coşurilor 20 02 01 deşeuri biodegradabile X 20 02 03 alte deşeuri nebiodegradabile 20 03 01 deşeuri municipale amestecate X 20 03 02 deşeuri din pieţe X 20 03 03 deşeuri stradale 20 03 04 nămoluri din fosele septice 20 03 06 deşeuri de la curăţarea canalizării 20 03 07 deşeuri voluminoase X 20 03 99 deşeuri municipale, fãrã altă specificaţie

X - deşeuri pentru care se cunoaşte sau pentru care există deja o soluţie fetabilă de valorificare.

Deşeuri acceptate la depozitare în depozitele de deşeuri periculoase

NOTE: 1. Conform prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 162/2002, nu se acceptă la

depozitare într-un depozit: deşeuri lichide, deşeuri explozive, corozive, oxidante, foarte inflamabile sau inflamabile, deşeuri periculoase spitaliceşti sau alte deşeuri clinice periculoase, orice alt tip de deşeu care nu îndeplineşte criteriile de acceptare stabilite de prezentul ordin. Deşeurile periculoase lichide se trateazã în vederea deshidratării, solidificării şi pentru reducerea conţinutului periculos.

2. Conform prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 162/2002, în depozitele de deşeuri periculoase este permisã numai depozitarea deşeurilor periculoase care îndeplinesc condiţiile prevãzute de normele legislative în vigoare, în scopul îndeplinirii criteriilor de acceptare la depozitare, deşeurile periculoase se supun unor operaţii de tratare în vederea denocivizării.

3. Pentru fluxurile de deşeuri specifice (ambalaje, uleiuri uzate, PCB -uri, baterii şi acumulatori) se respectă prevederile actelor normative corespunzãtoare, şi anume; Hotãrârea Guvernului nr. 899/2004 pentru modificarea şi completarea Hotãrârii

149

Guvernului nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje, Hotãrârii Guvernului nr. 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate, Hotãrârii Guvernului nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi, Hotãrârii Guvernului nr. 1057/2001 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor care conţin substanţe periculoase.

4. Pentru deşeurile de la poziţiile xx xx 99 din cadrul LISTEI DE DEŞEURI, şi care nu se regãsesc în lista de faţă, se stabileşte tipul de depozit pentru fiecare caz în parte, în funcţie de caracteristicile deşeurilor incluse.

Cod deşeu Denumire deşeu

Se recomandă aplicarea unei

metode de valorificare

(X)

Deşeuri de la explorarea minieră şi a carierelor şi de la tratarea fizică şi chimică a mineralelor

01 03 04* reziduuri acide generate de la procesarea minereurilor cu sulfuri 01 03 05* alte reziduuri cu conţinut de substanţe periculoase

01 03 07* alte deşeuri cu conţinut de substanţe periculoase de la procesarea fizică şi chimică a minereurilor metalifere

01 04 07* deşeuri cu conţinut de substanţe periculoase de la procesarea fizică şi chimică a minereurilor nemetalifere

01 05 05* deşeuri şi noroaie de foraj cu conţinut de uleiuri X

01 05 06* noroaie de foraj şi alte deşeuri de forare cu conţinut de substanţe periculoase

X

Deşeuri din agricultură, horticultură, acvacultură, silvicultură, vânătoare şi pescuit, de la prepararea şi procesarea alimentelor

02 01 08* deşeuri agrochimice cu conţinut de substanţe periculoase X

Deşeuri de la prelucrarea lemnului şi producerea plăcilor şi mobilei, pastei de hârtie, hârtiei şi cartonului

03 01 04* rumeguş, talaş, aşchii, resturi de scândură şi furnir cu conţinut de substanţe periculoase

X

03 02 01* agenţi de conservare organici nehalogenaţi pentru lemn X 03 02 02* agenţi de conservare organocloruraţi pentru lemn X 03 02 03* agenţi de conservare organometalici pentru lemn X 03 02 04* agenţi de conservare anorganici pentru lemn X

03 02 05* alţi agenţi de conservare pentru lemn, cu conţinut de substanţe periculoase

X

Deşeuri din industriile pielăriei, blănăriei şi textilă 04 01 03* deşeuri de la degresare cu conţinut de solvenţi fãrã faza lichidã X 04 02 14* deşeuri de la finisare cu conţinut de solvenţi organici X 04 02 16* coloranţi şi pigmenţi cu conţinut de substanţe periculoase X

04 02 19* nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă cu conţinut de substanţe periculoase

Deşeuri de la rafinarea petrolului, purificarea gazelor naturale şi tratarea pirolitică a cărbunilor

05 01 02* slamuri de la desalinizare X 05 01 03* slamuri din rezervoare X 05 01 04* nămoluri acide alchilice X 05 01 05* reziduuri uleioase X

05 01 06* nămoluri uleioase de la operaţiile de întreţinere a instalaţiilor şi echipamentelor

X

05 01 07* gudroane acide X

150

05 01 08* alte gudroane X

05 01 09* nămoluri de la epurarea afluenţilor în incinta cu conţinut de substanţe periculoase

X

05 01 11* deşeuri de la spălarea combustibililor cu baze X 05 01 12* acizi cu conţinut de uleiuri 05 01 15* argile de filtrare epuizate 05 06 01* gudroane acide X 05 06 03* alte gudroane X 05 07 01* deşeuri cu conţinut de mercur Deşeuri din procese chimice anorganice 06 01 01* acid sulfuric şi acid sulfuros 06 01 02* acid clorhidric 06 01 03* acid fluorhidric 06 01 04* acid fosforic şi acid fosforos 06 01 05* acid azotic şi acid azotos 06 01 06* alţi acizi 06 02 01* hidroxid de calciu 06 02 03* hidroxid de amoniu 06 02 04* hidroxid de sodiu şi potasiu 06 02 05* alte baze 06 03 11* săruri solide şi soluţii cu conţinut de cianuri 06 03 13* săruri solide şi soluţii cu conţinut de metale grele 06 03 15* oxizi metalici cu conţinut de metale grele 06 04 03* deşeuri cu conţinut de arsen 06 04 04* deşeuri cu conţinut de mercur 06 04 05* deşeuri cu conţinut de alte metale grele

06 05 02* nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, cu conţinut de substanţe periculoase

06 06 02* deşeuri cu conţinut de sulfuri periculoase 06 07 01* deşeuri cu conţinut de azbest de la electroliză 06 07 02* cãrbune activ de la producerea clorului X 06 07 03* nămol de sulfat de bariu cu conţinut de mercur 06 07 04* soluţii şi acizi, de exemplu acid de contact

06 09 03* deşeuri pe bază de calciu care conţin sau sunt contaminate cu substanţe periculoase

06 10 02* deşeuri cu conţinut de substanţe periculoase X

06 13 01* produşi anorganici de protecţie a instalaţiei, agenţi de conservare a lemnului şi alte biocide

X

06 13 02* cãrbune activ epuizat (cu excepţia 06 07 02) X 06 13 04* deşeuri de la procesele cu azbest 06 13 05* funingine X Deşeuri din procese chimice organice 07 01 01* soluţii apoase de spălare şi soluţii muma X 07 01 03* solvenţi organici halogenaţi, lichide de spălare şi soluţii muma X 07 01 04* alţi solvenţi organici, lichide de spălare şi soluţii muma X 07 01 07* reziduuri halogenate din blazul coloanelor de distilare şi reacţie X 07 01 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de distilare şi reacţie X 07 01 09* turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi X 07 01 10* alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi X

07 01 11* nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, cu conţinut de substanţe periculoase

07 02 01* lichide apoase de spălare şi soluţii muma X 07 02 03* solvenţi organici halogenaţi, lichide de spălare şi soluţii muma X 07 02 04* alţi solvenţi organici, soluţii de spălare şi soluţii muma X

151

07 02 07* reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reacţie X 07 02 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de reacţie X 07 02 09* turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi X 07 02 10* alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi X

07 02 11* nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, cu conţinut de substanţe periculoase

07 02 14* deşeuri de aditivi cu conţinut de substanţe periculoase X 07 03 01* lichide apoase de spălare şi soluţii muma X 07 03 03* solvenţi organici halogenaţi, lichide de spălare şi soluţii muma X 07 03 04* alţi solvenţi organici, lichide de spălare şi soluţii muma X 07 03 07* reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reacţie X 07 03 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de reacţie X 07 03 09* turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi X 07 03 10* alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi X

07 03 11* nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, cu conţinut de substanţe periculoase

07 04 01* lichide apoase de spălare şi soluţii muma X 07 04 03* solvenţi organici halogenaţi, lichide de spălare şi soluţii muma X 07 04 04* alţi solvenţi organici, lichide de spălare şi soluţii muma X 07 04 07* reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reacţie X 07 04 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de reacţie X 07 04 09* turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi X 07 04 10* alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi X

07 04 11* nămoluri de la tratarea efluenţilor în incintă, cu conţinut de substanţe periculoase

07 04 13* deşeuri solide cu conţinut de substanţe periculoase X 07 05 01* lichide apoase de spălare şi soluţii muma X 07 05 03* solvenţi organici halogenaţi, lichide de spălare şi soluţii muma X 07 05 04* alţi solvenţi organici, lichide de spălare şi soluţii muma X 07 05 07* reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reacţie X 07 05 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de reacţie X 07 05 09* turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi X 07 05 10* alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi X

07 05 11* nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, cu conţinut de substanţe periculoase

07 05 13* deşeuri solide cu conţinut de substanţe periculoase X 07 06 01* lichide apoase de spălare şi soluţii muma X 07 06 03* solvenţi organici halogenaţi, lichide de spălare şi soluţii muma X 07 06 04* alţi solvenţi organici, lichide de spălare şi soluţii muma X 07 06 07* reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reacţie X 07 06 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de reacţie X 07 06 09* turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi X 07 06 10* alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi X

07 06 11* nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, cu conţinut de substanţe periculoase

07 07 01* lichide apoase de spălare şi soluţii muma X 07 07 03* solvenţi organici halogenaţi, lichide de spălare şi soluţii muma X 07 07 04* alţi solvenţi organici, lichide de spălare şi soluţii muma X 07 07 07* reziduuri halogenate din blazul coloanelor de reacţie X 07 07 08* alte reziduuri din blazul coloanelor de reacţie X 07 07 09* turte de filtrare halogenate şi absorbanţi epuizaţi X 07 07 10* alte turte de filtrare şi absorbanţi epuizaţi X

07 07 11* nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, cu conţinut de substanţe periculoase

Deşeuri de la producerea, prepararea, furnizarea şi utilizarea (ppfu) straturilor de

152

acoperire (vopsele, lacuri şi emailuri vitroase), a adezivilor, cleiurilor şi cernelurilor tipografice

08 01 11* deşeuri de vopsele şi lacuri cu conţinut de solvenţi organici sau alte substanţe periculoase

X

08 01 13* nămoluri de la vopsele şi lacuri cu conţinut de solvenţi organici sau alte substanţe periculoase

X

08 01 15* nămoluri apoase cu conţinut de vopsele şi lacuri şi solvenţi organici sau alte substanţe periculoase

X

08 01 17* deşeuri de la îndepãrtarea vopselelor şi lacurilor cu conţinut de solvenţi organici sau alte substanţe periculoase

X

08 01 19* suspensii apoase cu conţinut de vopsele şi lacuri şi solvenţi organici sau alte substanţe periculoase

X

08 01 21* deşeuri de la îndepãrtarea vopselelor şi lacurilor X 08 03 12* deşeuri de cerneluri cu conţinut de substanţe periculoase 08 03 14* nămoluri de cerneluri cu conţinut de substanţe periculoase 08 03 16* deşeuri de soluţii de gravare

08 03 17* deşeuri de tonere de imprimante cu conţinut de substanţe periculoase

X

08 03 19* ulei de dispersie X

08 04 09* deşeuri de adezivi şi cleiuri cu conţinut de solvenţi organici sau alte substanţe periculoase

X

08 04 11* nămoluri de adezivi şi cleiuri cu conţinut de solvenţi organici sau alte substanţe periculoase

X

08 04 13* nămoluri apoase cu conţinut de adezivi şi cleiuri şi solvenţi organici sau alte substanţe periculoase

X

08 04 15* deşeuri lichide apoase cu conţinut de adezivi şi cleiuri şi solvenţi organici sau alte substanţe periculoase

X

08 04 17* ulei de colofoniu X 08 05 01* deşeuri de izocianaţi Deşeuri din industria fotografică 09 01 01* developanţi pe bază de apă şi soluţii de activare X 09 01 02* soluţii de developare pe bază de apă pentru plãcile offset X 09 01 03* soluţii de developare pe bază de solvenţi X 09 01 04* soluţii de fixare X 09 01 05* soluţii de albire şi soluţii de albire fixatoare X

09 01 06* deşeuri cu conţinut de argint de la tratarea în incintă a deşeurilor fotografice

X

09 01 11* cameră de unică folosinţă cu baterii incluse la 16 06 01, 16 06 02 sau 16 06 03

X

09 01 13* deşeuri apoase lichide de la recuperarea în incintă a argintului, altele decât cele specificate la 09 01 06

Deşeuri din procesele termice 10 01 04* cenuşă zburãtoare de la arderea uleiului şi praf de cazan 10 01 09* acid sulfuric

10 01 13* cenuşi zburãtoare de la hidrocarburile emulsionate folosite drept combustibil

10 01 14* cenuşă de vatră, zgură şi praf de cazan de la co-incinerarea deşeurilor cu conţinut de substanţe periculoase

10 01 16* cenuşă zburãtoare de la co-incinerare cu conţinut de substanţe periculoase

10 01 18* deşeuri de la spălarea gazelor cu conţinut de substanţe periculoase

10 01 20* nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, cu conţinut de substanţe periculoase

10 01 22* nămoluri apoase de la spălarea cazanului de ardere cu conţinut de substanţe periculoase

153

10 02 07* deşeuri solide de la epurarea gazelor cu conţinut de substanţe periculoase

10 02 11* deşeuri de la epurarea apelor de rãcire cu conţinut de uleiuri X

10 02 13* nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor cu conţinut de substanţe periculoase

10 03 04* zguri de la topirea primară 10 03 08* zguri saline de la topirea secundarã 10 03 09* scorii negre de la topirea secundarã

10 03 15* cruste care sunt inflamabile sau emit în, contact cu apa, gaze inflamabile în cantitãţi periculoase

10 03 17* deşeuri cu conţinut de gudroane de la producerea anozilor X 10 03 19* praf din gazele de ardere cu conţinut de substanţe periculoase

10 03 21* alte particule şi praf (inclusiv praf de la morile cu bile) cu conţinut de substanţe periculoase

10 03 23* deşeuri solide de la epurarea gazelor cu conţinut de substanţe periculoase

10 03 25* nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor cu conţinut de substanţe periculoase

10 03 27* deşeuri de la epurarea apelor de rãcire cu conţinut de ulei X

10 03 29* deşeuri de la epurarea zgurilor saline şi scoriile negre cu conţinut de substanţe periculoase

10 04 01* zguri de la topirea primară şi secundarã 10 04 02* scorii şi cruste de la topirea primară şi secundarã 10 04 03* arseniat de calciu 10 04 04* praf din gazul de ardere 10 04 05* alte particule şi praf 10 04 06* deşeuri solide de la epurarea gazelor 10 04 07* nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor 10 04 09* deşeuri de la epurarea apelor de rãcire cu conţinut de ulei X 10 05 03* praf din gazul de ardere 10 05 05* deşeuri solide de la epurarea gazelor 10 05 06* nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor 10 05 08* deşeuri de la epurarea apelor de rãcire cu conţinut de ulei X

10 05 10* scorii şi cruste care sunt inflamabile sau emit, în contactul cu apa, gaze inflamabile în cantitãţi periculoase

10 06 03* praf din gazul de ardere 10 06 06* deşeuri solide de la epurarea gazelor 10 06 07* nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor 10 06 09* deşeuri de la epurarea apelor de rãcire cu conţinut de ulei X 10 07 07* deşeuri de la epurarea apelor de rãcire cu conţinut de ulei 10 08 08* zgura salină de la topirea primară şi secundarã

10 08 10* scorii şi cruste care sunt inflamabile sau care emit, în contact cu apa, gaze inflamabile în cantitãţi periculoase

10 08 12* deşeuri cu conţinut de gudron de la producerea anozilor X 10 08 15* praf din gazul de ardere cu conţinut de substanţe periculoase

10 08 17* nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere cu conţinut de substanţe periculoase

10 08 19* deşeuri de la epurarea apelor de rãcire cu conţinut de ulei X

10 09 05* miezuri şi forme de turnare care nu au fost încã folosite la turnare cu conţinut de substanţe periculoase

10 09 07* miezuri şi forme de turnare care au fost folosite la turnare cu conţinut de substanţe periculoase

X

10 09 09* praf din gazul de ardere cu conţinut de substanţe periculoase 10 09 11* alte particule care conţin substanţe periculoase 10 09 13* deşeuri de lianţi cu conţinut de substanţe periculoase

154

10 09 15* deşeuri de agenţi pentru detectarea fisurilor, cu conţinut de substanţe periculoase

10 10 05* miezuri şi forme de turnare care nu au fost încã folosite la turnare cu conţinut de substanţe periculoase

X

10 10 07* miezuri şi forme de turnare care au fost folosite la turnare cu conţinut de substanţe periculoase

X

10 10 09* praf din gazul de ardere cu conţinut de substanţe periculoase 10 10 11* alte particule cu conţinut de substanţe periculoase 10 10 13* deşeuri de lianţi cu conţinut de substanţe periculoase

10 10 15* deşeuri de agenţi pentru detectarea fisurilor, cu conţinut de substanţe periculoase

10 11 09* deşeuri de la prepararea amestecurilor, anterior procesării termice, cu conţinut de substanţe periculoase

10 11 11* deşeuri de sticlă sub formă de particule fine şi pudră de sticlă cu conţinut de metale grele (de ex: de la tuburile catodice)

10 11 13* nămoluri de la şlefuirea şi polizarea sticlei cu conţinut de substanţe periculoase

10 11 15* deşeuri solide de la epurarea gazelor de ardere cu conţinut de substanţe periculoase

10 11 17* nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere cu conţinut de substanţe periculoase

10 11 19* deşeuri solide de la epurarea efluenţilor proprii cu conţinut de substanţe periculoase

10 12 09* deşeuri solide de la epurarea gazelor cu conţinut de substanţe periculoase

10 12 11* deşeuri de la smălţuire cu conţinut de metale grele 10 13 09* deşeuri de la fabricarea azbesto-cimenturilor, cu conţinut de azbest

10 13 12* deşeuri solide de la epurarea gazelor cu conţinut de substanţe periculoase

10 14 01* deşeuri de la spălarea gazelor cu conţinut de mercur

Deşeuri de la tratarea chimică a suprafeţelor şi acoperirea metalelor sl a altor materiale; hidrometalurgie neferoasă

11 01 05* acizi de decapare 11 01 06* acizi fãrã altă specificaţie 11 01 07* baze de decapare 11 01 08* nămoluri cu conţinut de fosfaţi 11 01 09* nămoluri şi turte de filtrare cu conţinut de substanţe periculoase 11 01 11* lichide apoase de clătire cu conţinut de substanţe periculoase 11 01 13* deşeuri de degresare cu conţinut de substanţe periculoase

11 01 15* eluaţi şi nămoluri de la sistemele de membrane sau de schimbători de ioni care conţin substanţe periculoase

11 01 16* răşini schimbătoare de ioni saturate sau epuizate 11 01 98* alte deşeuri conţinând substanţe periculoase 11 02 02* nămoluri de la hidrometalurgia zincului (inclusiv jarosit, goethit)

11 02 05* deşeuri de la procesele de hidrometalurgie a cuprului, cu conţinut de substanţe periculoase

11 02 07* alte deşeuri cu conţinut de substanţe periculoase 11 03 01* deşeuri cu conţinut de cianuri 11 03 02* alte deşeuri 11 05 03* deşeuri solide de la epurarea gazelor 11 05 04* baie uzată

Deşeuri de la modelarea, tratarea mecanicã şi fizică a suprafeţelor metalelor şi a materialelor plastice

12 01 06* uleiuri minerale de ungere uzate cu conţinut de halogeni (cu excepţia emulsiilor şi soluţiilor)

X

155

12 01 07* uleiuri minerale de ungere uzate fãrã halogeni (cu excepţia emulsiilor şi soluţiilor)

X

12 01 08* emulsii şi soluţii de ungere uzate cu conţinut de halogeni X 12 01 09* emulsii şi soluţii de ungere uzate fãrã halogeni X 12 01 10* uleiuri sintetice de ungere uzate X 12 01 12* ceruri şi grãsimi uzate X 12 01 14* nămoluri de la maşini-unelte cu conţinut de substanţe periculoase

12 01 16* deşeuri de materiale de sablare cu conţinut de substanţe periculoase

12 01 18* nămoluri metalice (de la mărunţire, honuire, lepuire) cu conţinut de ulei

12 01 19* uleiuri de ungere uşor biodegradabile X

12 01 20* piese de polizare uzate mărunţite şi materiale de polizare mărunţite cu conţinut de substanţe periculoase

12 03 01* lichide apoase de spălare 12 03 02* deşeuri de la degresarea cu abur

Deşeuri uleioase şi deşeuri de combustibili lichizi (cu excepţia uleiurilor comestibile şi a celor din capitolele 05, 12 şi 19)

13 01 01* uleiuri hidraulice cu conţinut de PCB X 13 01 04* emulsii clorurate X 13 01 05* emulsii neclorurate X 13 01 09* uleiuri hidraulice minerale clorinate X 13 01 10* uleiuri minerale hidraulice neclorinate X 13 01 11* uleiuri hidraulice sintetice X 13 01 12* uleiuri hidraulice uşor biodegradabile X 13 01 13* alte uleiuri hidraulice X 13 02 04* uleiuri minerale clorurate de motor, de transmisie şi de ungere X 13 02 05* uleiuri minerale neclorurate de motor, de transmisie şi de ungere X 13 02 06* uleiuri sintetice de motor, de transmisie şi de ungere X 13 02 07* uleiuri de motor, de transmisie şi de ungere uşor biodegradabile X 13 02 08* alte uleiuri de motor, de transmisie şi de ungere X 13 03 01* uleiuri izolante şi de transmitere a căldurii cu conţinut de PCB X

13 03 06* uleiuri minerale clorinate izolante şi de transmitere a căaldurii, altele decât cele specificate la 13 03 01

X

13 03 07* uleiuri minerale neclorinate izolante şi de transmitere a căldurii X 13 03 08* uleiuri sintetice izolante şi de transmitere a căldurii X 13 03 09* uleiuri izolante şi de transmitere a căldurii uşor biodegradabile X 13 03 10* alte uleiuri izolante şi de transmitere a căldurii X 13 04 01* uleiuri de santină din navigaţia pe apele interioare X 13 04 02* uleiuri de santină din colectoarele de debarcader X 13 04 03* uleiuri de santină din alte tipuri ele navigaţie X 13 05 01* solide din paturile de nisip şi separatoarele ulei/apă X 13 05 02* nămoluri de la separatoarele ulei/apă X 13 05 03* nămoluri de intercepţie X 13 05 06* ulei de la separatoarele ulei/apă X 13 05 07* ape uleioase de la separatoarele ulei/apă X

13 05 08* amestecuri de deşeuri de la paturile de nisip şi separatoarele ulei/apă X

13 07 01* ulei combustibil şi combustibil diesel X 13 07 02* benzină X 13 07 03* alţi combustibili (inclusiv amestecuri) X 13 08 01* nămoluri şi emulsii de la desalinizare X 13 08 02* alte emulsii X 13 08 99* alte deşeuri nespecificate X Deşeuri de solvenţi organici, agenţi de rãcire şi carburanţi (cu excepţia 07 şi 08)

156

14 06 01* clorofluorocarburi, HCFC, HFC X 14 06 02* alţi solvenţi halogenaţi şi amestecuri de solvenţi X 14 06 03* alţi solvenţi şi amestecuri de solvenţi X 14 06 04* nămoluri sau deşeuri solide cu conţinut de solvenţi halogenaţi X 14 06 05* nămoluri sau deşeuri solide cu conţinut de alţi solvenţi X

Ambalaje; metariale absorbante, materiale de lustruire, filtrante şi îmbrãcãminte de protecţie, nespecificate în altă parte

15 01 10* ambalaje care conţin reziduuri sau sunt contaminate cu substanţe periculoase

X

15 01 11* ambalaje metalice care conţin o matriţă poroasă formatã din materiale periculoase (de ex. azbest), inclusiv containare goale pentru stocarea sub presiune

X

15 02 02* absorbanţi, materiale filtrante (inclusiv filtre de ulei fãrã altă specificaţie), materiale de lustruire, îmbrãcãminte de protecţie contaminată cu substanţe periculoase

X

Deşeuri nespecificate în altă parte 16 01 07* filtre de ulei X 16 01 08* componente cu conţinut de mercur 16 01 09* componente cu conţinut de PCB X 16 01 10* componente explozive (de ex. perne de protecţie - air bags) 16 01 11* plăcuţe de frână cu conţinut de azbest 16 01 13* lichide de frână X 16 01 14* fluide antigel cu conţinut de substanţe periculoase X

16 01 21* componente periculoase, altele decât cele specificate de la 16 01 07 la 16 01 11 şi 16 01 13 şi 16 01 14

16 02 09* transformatori şi condensatori conţinând PCB X

16 02 10* echipamente casate cu conţinut de PCB sau contaminate cu PCB, altele decât cele specificate la 16 02 09

X

16 02 11* echipamente casate cu conţinut de clorofluorcarburi, HCFC, HFC X 16 02 12* echipamente casate cu conţinut de azbest liber X

16 02 13* echipamente casate cu conţinut de componente periculoase, altele decât cele specificate de la 16 02 09 la 16 02 12

X

16 02 15* componente periculoase demontate din echipamente casate X 16 03 03* deşeuri anorganice cu conţinut de substanţe periculoase 16 03 05* deşeuri organice cu conţinut de substanţe periculoase 16 04 01* deşeuri de muniţie 16 04 02* deşeuri de artificii 16 04 03* alte deşeuri de explozivi

16 05 04* butelii de gaze sub presiune (inclusiv haloni) cu conţinut de substanţe periculoase

16 05 06* substanţe chimice de laborator constând din sau conţinând substanţe periculoase inclusiv amestecurile de substanţe chimice de laborator

16 05 07* substanţe chimice anorganice de laborator expirate constând din sau conţinând substanţe periculoase

16 05 08* substanţe chimice organice de laborator expirate, constând din sau conţinând substanţe periculoase

16 06 01* baterii cu plumb X 16 06 02* baterii cu Ni-Cd X 16 06 03* baterii cu conţinut de mercur X 16 06 06* electroliţi colectaţi separat din baterii şi acumulatori 16 07 08* deşeuri cu conţinut de ţiţei X 16 07 09* deşeuri conţinând alte substanţe periculoase X

16 08 02* catalizatori uzaţi cu conţinut de metale tranziţionale periculoase sau compuşi ai metalelor tranziţionale periculoase

157

16 08 05* catalizatori uzaţi cu conţinut de acid fosforic 16 08 06* lichide uzate folosite drept catalizatori 16 08 07* catalizatori uzaţi contaminaţi cu substanţe periculoase 16 09 01* permanganaţi, de ex. permanganat de potasiu 16 09 02* cromaţi, de ex. cromat de potasiu, bicromat de potasiu sau sodiu 16 09 03* peroxizi, de ex. apă oxigenată 16 09 04* substanţe oxidante, fãrã alte specificaţii 16 10 01* deşeuri lichide apoase cu conţinut de substanţe periculoase 16 10 03* concentrate apoase cu conţinut de substanţe periculoase

16 11 01* materiale de căptuşire şi refractare pe baza de carbon din procesele metalurgice, cu conţinut de substanţe periculoase

16 11 03* alte materiale de căptuşire şi refractare din procesele metalurgice, cu conţinut de substanţe periculoase

16 11 05* materiale de căptuşire şi refractare din procesele ne-metalurgice, cu conţinut de substanţe periculoase

Deşeuri din construcţii şi demolãri (inclusiv pãmânt excavat din amplasamente contaminate)

17 01 06* amestecuri sau fracţii separate de beton, cărămizi, ţigle sau materiale ceramice cu conţinut de substanţe periculoase

17 02 04* sticlă, materiale plastice sau lemn cu conţinut de sau contaminate cu substanţe periculoase

X

17 03 01* asfalturi cu conţinut de gudron de huilă X 17 03 03* gudron de huilă şi produse gudronate X 17 04 09* deşeuri metalice contaminate cu substanţe periculoase 17 04 10* cabluri cu conţinut de ulei, gudron sau alte substanţe periculoase X 17 05 03* pãmânt şi pietre cu conţinut de substanţe periculoase 17 05 05* deşeuri de la dragare cu conţinut de substanţe periculoase 17 05 07* resturi de balast cu conţinut de substanţe periculoase 17 06 01* materiale izolante cu conţinut de azbest

17 06 03* alte materiale izolante constând din sau cu conţinut de substanţe periculoase

17 08 01* materiale de construcţie pe bază de gips contaminate cu substanţe periculoase

17 09 01* deşeuri de la construcţii şi demolãri cu conţinut de mercur

17 09 02*

deşeuri de la construcţii şi demolãri cu conţinut de PCB (de ex: cleiuri cu conţinut de PCB, duşumele pe bază de răşini cu conţinut de PCB, elemente cu cleiuri de glazură cu PCB, condensatori cu conţinut de PCB)

X

17 09 03* alte deşeuri de la construcţii şi demolãri (inclusiv amestecuri de deşeuri) cu conţinut de substanţe periculoase

Deşeuri din activitãţi de ocrotire a sãnãtãţii umane sau din activitãţi veterinare şi/sau cercetãri conexe (cu excepţia deşeurilor de la prepararea hranei în bucătării sau restaurante, care nu provin direct din activitatea de ocrotire a sãnãtãţii)

18 01 03* deşeuri a cãror colectare şi eliminare fac obiectul unor mãsuri speciale privind prevenirea infecţiilor

X

18 01 06* chimicale constând din sau conţinând substanţe periculoase X 18 01 08* medicamente citotoxice şi citostatice X 18 01 10* deşeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice X

18 02 02* deşeuri a cãror colectare şi eliminare fac obiectul unor mãsuri speciale pentru prevenirea infecţiilor

X

18 02 05* chimicale constând din sau conţinând substanţe periculoase X 18 02 07* medicamente citotoxice şi citostatice X

Deşeuri de la instalaţii de tratare a reziduurilor, de la staţiile de epurare a apelor uzate şi de la tratarea apelor pentru alimentare cu apă şi uz industrial

19 01 05* turte de filtrare de la epurarea gazelor

158

19 01 06* deşeuri lichide apoase de la epurarea gazelor şi alte deşeuri lichide apoase

19 01 07* deşeuri solide de la epurarea gazelor 19 01 10* cãrbune activ epuizat de la epurarea gazelor de ardere X 19 01 11* cenuşi de ardere şi zguri cu conţinut de substanţe periculoase 19 01 13* cenuşi zburãtoare cu conţinut de substanţe periculoase 19 01 15* praf de cazan cu conţinut de substanţe periculoase 19 01 17* deşeuri de piroliză cu conţinut de substanţe periculoase 19 02 04* deşeuri preamestecate conţinând cel puţin un deşeu periculos X

19 02 05* nămoluri de la tratarea fizico-chimică cu conţinut de substanţe periculoase

19 02 07* ulei şi concentrate de la separare X 19 02 08* deşeuri lichide combustibile cu conţinut de substanţe periculoase X 19 02 09* deşeuri solide combustibile cu conţinut de substanţe periculoase X 19 02 11* alte deşeuri cu conţinut de substanţe periculoase 19 03 04* deşeuri încadrate ca periculoase, parţial stabilizate 19 03 06* deşeuri încadrate ca periculoase, solidificate 19 04 02* cenuşă zburãtoare sau alte deşeuri de la epurarea gazelor de ardere 19 04 03* fază solidă nevitrificată

19 07 02* levigate din depozite de deşeuri cu conţinut de substanţe periculoase

19 08 06* răşini schimbătoare de ioni saturate sau epuizate

19 08 07* soluţii sau nămoluri de la regenerarea răşinilor schimbătoare de ioni

19 08 08* deşeuri ale sistemelor cu membrană cu conţinut de metale grele

19 08 09* amestecuri de grãsimi şi uleiuri de la separarea amestecurilor apă/ulei din sectorul uleiurilor şi grăsimilor comestibile

X

19 08 10* amestecuri de grãsimi şi uleiuri de la separarea amestecurilor apă/ulei din alte sectoare decât cel specificat la 19 08 09

X

19 08 11* nămoluri cu conţinut de substanţe periculoase de la epurarea biologică a apelor reziduale industriale

19 08 13* nămoluri cu conţinut de substanţe periculoase provenite din alte procedee de epurare a apelor reziduale industriale

19 10 03* fracţii de span uşor şi praf conţinând substanţe periculoase 19 10 05* alte fracţii cu conţinut de substanţe periculoase 19 11 01* argile de filtrare epuizate 19 11 02* gudroane acide X 19 11 03* deşeuri lichide apoase X 19 11 04* deşeuri de la spălarea combustibililor cu baze

19 11 05* nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii cu conţinut de substanţe periculoase

19 11 07* deşeuri de la spălarea gazelor de ardere 19 12 06* lemn cu conţinut de substanţe periculoase X

19 12 11* alte deşeuri (inclusiv amestecuri de materiale) de la tratarea mecanicã a deşeurilor cu conţinut de substanţe periculoase

19 13 01* deşeuri solide de la remedierea solului cu conţinut de substanţe periculoase

X

19 13 03* nămoluri de la remedierea solului cu conţinut de substanţe periculoase

X

19 13 05* nămoluri de la remedierea apelor subterane cu conţinut de substanţe periculoase

19 13 07* deşeuri lichide apoase şi concentrate apoase de la remedierea apelor subterane cu conţinut de substanţe periculoase

Deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie, instituţii, inclusiv fracţiuni colectate separat

159

20 01 13* solvenţi X 20 01 14* acizi 20 01 15* baze 20 01 17* substanţe chimice fotografice 20 01 19* pesticide X 20 01 21* tuburi fluorescente şi alte deşeuri cu conţinut de mercur 20 01 23* echipamente abandonate cu conţinut de CFC (clorofluorocarburi) 20 01 26* uleiuri şi grãsimi, altele decât cele specificate la 20 01 25 X 20 01 27* vopsele, cerneluri, adezivi şi răşini conţinând substanţe periculoase X 20 01 29* detergenţi cu conţinut de substanţe periculoase X 20 01 31* medicamente citotoxice şi citostatice X

20 01 33* baterii şi acumulatori incluşi în 16 06 01, 16 06 02 sau 16 06 03 şi baterii şi acumulatori nesortaţi conţinând aceste baterii

X

20 01 35* echipamente electrice şi electronice casate, altele decât cele specificate la 20 01 21 şi 20 01 23 cu conţinut de componenţi periculoşi

20 01 37* lemn cu conţinut de substanţe periculoase X

X - deşeuri pentru care se cunoaşte sau pentru care există deja o soluţie fezabilă de valorificare

160

HOTĂRÂREA NR. 128 din 14 februarie 2002

privind incinerarea deşeurilor

Emitent: GUVERNUL Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 160 din 6 martie 2002

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 54 pct. 2 lit. a)

din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 426/2001 ,

Guvernul României adoptă prezenta hotãrâre.

CAPITOLUL 1 Dispoziţii generale

Art. 1 - (1) Obiectul prezentei hotãrâri îl constituie reglementarea activitãţilor de incinerare şi coincinerare şi a mãsurilor de control şi urmãrire a instalaţiilor de incinerare şi coincinerare.

(2) Reglementarea activitãţii de incinerare şi coincinerare are drept scop prevenirea sau reducerea efectelor negative asupra mediului, în special poluarea aerului, solului, apelor de suprafaţă şi subterane, şi a oricãror riscuri pentru sãnãtatea populaţiei.

Art. 2 - Prezenta hotãrâre se aplică tuturor instalaţiilor de incinerare şi coincinerare. Art. 3 - Prevederile prezentei hotãrâri nu se aplică pentru instalaţiile care trateazã

doar urmãtoarele deşeuri: a) deşeuri vegetale din agricultură şi forestiere; b) deşeuri vegetale din industria alimentară, dacã se recupereazã căldura generată; c) deşeuri fibroase din producţia de celuloză virgină şi producţia de hârtie din

celuloză, dacã sunt coincinerate la locul de producţie şi căldura generată este recuperatã, cu excepţia celor care folosesc în tehnologia de albire derivaţi ai clorului;

d) deşeuri de lemn, cu excepţia deşeurilor de lemn care pot conţine compuşi organici halogenaţi sau metale grele în urma tratării cu conservanţi pentru lemn sau a vopsirii, şi care includ în special deşeuri de lemn provenite de la deşeuri de construcţii sau demolãri;

e) deşeuri de plută; f) deşeuri radioactive; g) cadavre de animale; h) deşeuri rezultate din explorarea şi exploatarea petrolului şi a gazelor în instalaţii

marine, incinerate la bordul instalaţiei; i) deşeuri sub 50 de tone pe an, pentru instalaţii experimentale folosite pentru

cercetare, proiectare şi testare în vederea îmbunãtãţirii procesului de incinerare. Art. 4 - Semnificaţia termenilor utilizaţi în înţelesul prezentei hotãrâri este

prezentatã în anexa nr. 1. Art. 5 - (1) Condiţiile de lucru şi regimul de funcţionare pentru instalaţiile de

incinerare şi coincinerare, precum şi controlul şi monitorizarea acestora sunt prevãzute în anexa nr. 2 "Norme tehnice privind exploatarea, urmãrirea şi controlul instalaţiilor

şi proceselor de incinerare şi coincinerare a deşeurilor". (2) Prevederile privind stabilirea valorilor limită de emisie a poluanţilor în aer şi

161

apă şi modul de calcul al acestor valori, precum şi tehnică de mãsurare sunt prevãzute în anexa nr. 3 "Factori de echivalenţă pentru dibenzo-p-dioxine şi dibenzofurani", anexa nr. 4 "Determinarea valorilor limită de emisie în aer pentru coincinerarea

deşeurilor", anexa nr. 5 "Tehnici de mãsurare", anexa nr. 6 "Valori limită de emisie

pentru poluanţii din apele uzate de la spălarea gazelor de ardere la deversarea din

instalaţia de incinerare sau coincinerare", anexa nr. 7 "Valori limită pentru emisii de

aer" şi în anexa nr. 8 "Formula de calcul al concentraţiei de emisie la procentul

standard al concentraţiei de oxigen".

CAPITOLUL 2 Autorizarea activitãţii de incinerare şi coincinerare

Art. 6 - (1) Procedura specifică de autorizare pentru activitãţile de incinerare şi coincinerare a deşeurilor se elaboreazã de autoritatea centrală pentru protecţia mediului şi se aprobă prin ordin al ministrului acestei autoritãţi în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotãrâri.

(2) Sunt exceptate de la cerinţa autorizãrii specifice activitãţile de valorificare şi eliminare a deşeurilor care se încadreazã în prevederile art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 426/2001.

Art. 7 - Documentaţia care se înainteazã autoritãţii competente pentru protecţia mediului, la solicitarea acordului sau a autorizaţiei de mediu pentru o instalaţie de incinerare sau coincinerare, trebuie să garanteze că instalaţia este proiectată, realizatã, echipată şi funcţioneazã astfel încât să respecte prevederile prezentei hotãrâri.

Art. 8 - (1) Acordul sau autorizaţia de mediu emisã de autoritatea competentă pentru protecţia mediului pentru o instalaţie de incinerare sau coincinerare trebuie să conţinã:

a) lista categoriilor de deşeuri, conform Hotãrârii Guvernului nr. 155/1999 pentru introducerea evidenţei gestiunii deşeurilor şi a Catalogului European al Deşeurilor, care pot fi tratate;

b) capacitatea nominalã de incinerare sau coincinerare a deşeurilor pentru acea instalaţie (t/h, respectiv MWth);

c) procedurile de prelevare a probelor şi de mãsurare folosite pentru a satisface obligaţiile impuse pentru mãsurãtorile periodice pentru fiecare poluant al aerului şi apei;

d) valorile limită admise pentru concentraţiile de poluanţi emişi în aer sau apă în urma proceselor de incinerare sau coincinerare.

(2) Acordul sau autorizaţia de mediu se emite dacã documentaţia prezentatã în acest scop arată că tehnicile de mãsurare propuse pentru emisiile de poluanţi în aer sunt conform prevederilor anexei nr. 5.

Art. 9 - Acordul sau autorizaţia de mediu eliberată de autoritatea competentă pentru protecţia mediului pentru o instalaţie de incinerare sau coincinerare care incinerează deşeuri periculoase, în afarã de cerinţele prevãzute la art. 8, trebuie să conţinã:

a) cantitãţile pe diferite categorii de deşeuri periculoase care pot fi tratate şi/sau folosite;

162

b) debitele masice minime şi maxime din aceste deşeuri periculoase, puterile calorice minime şi maxime ale deşeurilor şi conţinutul maxim de poluanţi, cum ar fi PCB, PCP, clor, fluor, sulf, metale grele.

Art. 10 - Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte în autorizaţia de mediu perioadă maximă admisã pentru orice opriri ale dispozitivelor de purificare sau de mãsurare, timp în care concentraţiile din emisiile în aer şi apă uzată epurată, referitoare la substantele reglementate, pot depãşi valorile limită admise.

Art. 11 - (1) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte, dupã caz, necesitatea introducerii unor valori limită de emisie pentru hidrocarburi aromatice policiclice sau pentru alţi poluanţi.

(2) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte perioadele de mãsurare acolo unde au fost precizate valori limită de emisie pentru hidrocarburi policiclice aromatice sau pentru alţi poluanţi.

Art. 12 - Amplasarea punctelor de prelevare a probelor sau de mãsurare se realizeazã de comun acord cu autoritatea competenta pentru protecţia mediului. Art. 13 - Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte, imediat ce sunt disponibile tehnicile adecvate de mãsurare, dată de la care se efectueazã mãsurãtori continue ale valorilor emisiilor pentru dioxine şi metale grele, în conformitate cu prevederile anexei nr. 5.

Art. 14 - Autoritatea competentă pentru protecţia mediului impune, la emiterea acordului şi/sau a autorizaţiei de mediu pentru o instalaţie de incinerare sau coincinerare, instituirea unui sistem de control şi monitorizare, precum şi pãstrarea minimum 5 ani a registrului cu evidenţa deşeurilor incinerate sau coincinerate.

CAPITOLUL 3 Accesul publicului la informaţie

Art. 15 - Autoritatea competentă pentru protecţia mediului are obligaţia să asigure accesul publicului la informaţie în cadrul procedurii pentru autorizarea acestor activitãţi, înainte şi dupã ce această autoritate ia o decizie, potrivit procedurilor legislaţiei specifice.

Art. 16 - Raportul anual al operatorului cãtre autoritatea competentă pentru protecţia mediului, asupra funcţionării şi monitorizării instalaţiilor de incinerare sau coincinerare cu o capacitate nominalã de două tone pe oră sau mai mare, se pune în mod obligatoriu la dispoziţie publicului. Acest raport, ca o condiţie minimă, prezintã desfãşurarea procesului de incinerare sau coincinerare şi emisiile în aer şi apă comparativ cu cerinţele privind valorile limită de emisie prevãzute în autorizaţia de mediu.

Art. 17 - Autoritatea competentă pentru protecţia mediului întocmeşte lista cu instalaţiile de incinerare sau coincinerare având o capacitate nominalã sub două tone pe oră, care este pusã la dispoziţie publicului.

CAPITOLUL 4 Sancţiuni

Art. 18 - Constituie contravenţii urmãtoarele fapte şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã:

1. cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei transportatorii, pentru încãlcarea

163

prevederilor cap. 5 pct. 5.2 şi 5.3 din anexa nr. 2, privind efectuarea de cãtre transportatori a transporturilor de reziduuri periculoase;

2. cu amendă de la 15.000.000 lei la 30.000.000 lei nerespectarea prevederilor art. 16 privind prezentarea de cãtre operatorii instalaţiilor de incinerare şi coincinerare a raportului anual la autoritatea competentă pentru protecţia mediului şi refuzul de a asigura accesul publicului la informaţiile de interes public din acel raport;

3. cu amendă de la 30.000.000 lei la 50.000.000 lei operatorii instalaţiilor de incinerare şi coincinerare, pentru:

a) neîndeplinirea prevederilor art. 14 privind instituirea sistemului de control şi monitorizare şi de suportare a costurilor acestuia;

b) neîndeplinirea prevederilor cap. 6 pct. 6.3 din anexa nr. 2, referitoare la instalarea şi funcţionarea corespunzãtoare a echipamentului de monitorizare;

4. cu amendă de la 50.000.000 lei la 75.000.000 lei nerespectarea de cãtre operatorii instalaţiilor de incinerare şi coincinerare a prevederilor cap. 1 pct. 1.2, 1.3 şi pct. 1.4 din anexa nr. 2, referitoare la recepţia deşeurilor;

5. cu amendă de la 75.000.000 lei la 100.000.000 lei operatorii instalaţiilor de incinerare şi coincinerare, pentru:

a) neîndeplinirea prevederilor art. 14 referitoare la obligaţia de pãstrare a registrului cu evidenţa deşeurilor incinerate sau coincinerate;

b) neîndeplinirea obligaţiei prevãzute la cap. 7 pct. 7.9 din anexa nr. 2, referitoare la înregistrarea şi prelucrarea tuturor mãsurãtorilor;

c) nerespectarea prevederilor art. 20 referitoare la etapele aplicãrii prezentei hotãrâri.

Art. 19 - (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la art. 18 se fac de cãtre personalul împuternicit din cadrul autoritãţii competente pentru protecţia mediului, precum şi din cadrul altor autoritãţi centrale sau locale, conform atribuţiilor stabilite de legislaţia în vigoare.

(2) Contravenţiilor prevãzute la art. 18 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

CAPITOLUL 5 Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 20 - (1) Pentru instalaţiile noi, care nu se regãsesc în definiţiile prevãzute în anexa nr. 1 la pct. 9 "instalaţie de incinerare existentă" şi pct. 10 "instalaţie de coincinerare existentă", cerinţele prezentei hotãrâri se aplică în termen de 30 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Fãrã a încălca prevederile specifice din anexele nr. 6 şi 7, prevederile se aplică integral instalaţiilor de incinerare existente, începând cu data de 1 ianuarie 2007, avându-se în vedere urmãtoarele:

a) în primul an, 2002, de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se respectă prevederile cap. 2 pct. 2.1 din anexa nr. 2 şi se înainteazã spre aprobare autoritãţii competente pentru protecţia mediului programul pentru conformare avut în vedere de cãtre operatorul instalaţiei;

b) în perioada 31 decembrie 2002 - 31 decembrie 2006 se îmbunătăţeşte tehnologia şi se asigură dotarea cu un sistem de monitorizare a emisiilor astfel încât să fie îndeplinite cerinţele anuale, în conformitate cu programul pentru conformare aprobat

164

de autoritatea competentă pentru protecţia mediului şi cu cerinţele prevãzute la cap. 2, 6 şi 7 din anexa nr. 2 şi în anexele nr. 6 şi 7.

(3) Fãrã a încălca prevederile specifice din anexele nr. 4, 6 şi 7, prevederile prezentei hotãrâri se aplică integral instalaţiilor de coincinerare existente, avându-se în vedere urmãtoarele:

a) în primul an, 2002, de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se îndeplinesc condiţiile specificate la cap. 2 pct. 2.2 din anexa nr. 2, se monitorizeazã temperatura gazelor de ardere dupã ultima injecţie de aer şi se înainteazã spre aprobare autoritãţii competente pentru protecţia mediului programul pentru conformare avut în vedere de cãtre operatorul instalaţiei;

b) în urmãtorii 4 ani, de la 31 decembrie 2002 şi până la 31 decembrie 2006, se îmbunătăteşte tehnologia astfel încât să fie îndeplinite cerinţele anuale, pentru această perioadă, ale programului propriu pentru conformare, aprobat pentru instalaţia respectivă, instalaţia trebuind să respecte în totalitate şi prevederile cap. 2 din anexa nr. 2 şi valorile limită de emisii totale din anexa nr. 4, tabelul II.1.1 coloana (a) şi tabelul II.1.2 coloana (a);

c) în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2008 se asigură dotarea cu un sistem de monitorizare a emisiilor, prevãzut în programul pentru conformare aprobat şi în conformitate cu cerinţele prevãzute la cap. 2, 6 şi 7 din anexa nr. 2, şi se respectă valorile limită la emisii totale din anexa nr. 4, tabelul II.1.1 coloana (b) şi tabelul II.1.2 coloana (b);

d) începând cu data de 1 ianuarie 2009 se asigură respectarea integrală a prevederilor prezentei hotãrâri.

Art. 21 - Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abrogă anexa nr. 3 "Norme de limitare a emisiilor pentru uzinele de incinerare a deşeurilor" la Ordinul ministrului apelor, pãdurilor şi protecţiei mediului nr. 462/1993 pentru aprobarea Condiţiilor tehnice privind protecţia atmosferei şi Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanţi atmosferici produşi de surse staţionare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Art. 22 - Anexele nr. 1-8 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre. Art. 23 - Prezenta hotãrâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii ei în

Monitorul Oficial al României, Partea I. PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE Contrasemneazã:

Ministrul apelor şi protecţiei mediului, Petru Lificiu

p. Ministrul sãnãtãţii şi familiei, Radu Deac,

secretar de stat p. Ministrul industriei şi resurselor,

Iulian Iancu, secretar de stat

Ministrul administraţiei publice, Octav Cozmâncă

165

ANEXA 1

SEMNIFICAŢIA TERMENILOR UTILIZAŢI

1. autoritate competentă pentru protecţia mediului este, dupã caz, autoritatea centrală pentru protecţia mediului sau autoritatea teritorialã pentru protecţia mediului care are stabilite competenţele referitoare la instalaţiile de incinerare în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 426/2001;

2. capacitate nominalã - suma capacitãţilor cuptoarelor din care se compune instalaţia de incinerare sau de coincinerare, specificatã de constructor şi confirmatã de operator, ţinându-se seama în special de puterea calorică a fiecãrui tip de deşeu, exprimatã prin cantitatea de deşeuri incinerate pe oră;

3. deşeuri municipale mixte - deşeuri menajere şi comerciale, industriale şi din instituţii, care, din cauza naturii şi compoziţiei, sunt similare cu deşeurile menajere, dar excluzând fracţiile indicate în anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 155/1999 pentru introducerea evidenţei gestiunii deşeurilor şi a Catalogului European al Deşeurilor, sub numãrul 20 01 care sunt colectate separat la sursă, şi excluzând alte deşeuri indicate sub numãrul 20 02 din aceeaşi anexă;

4. deşeuri periculoase - orice deşeu solid sau lichid, aşa cum este definit în anexa nr. IA la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 , aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 426/2001 . Pentru urmãtoarele deşeuri periculoase cerinţele specifice pentru deşeuri periculoase din prezenta hotãrâre nu se aplică:

a) deşeuri lichide combustibile, inclusiv uleiuri uzate, astfel cum sunt definite la art. 1 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 662/2001 privind gestiunea uleiurilor uzate, cu condiţia să respecte urmãtoarele criterii:

- conţinutul gravimetric de hidrocarburi aromatice policlorurate, de exemplu bifenili policloruraţi (PCB) sau fenol pentaclorurat (PCP), este mai mic decât concentraţiile stabilite în legislaţia naţională relevantă;

- aceste deşeuri nu sunt periculoase, deoarece conţin alţi componenţi enumeraţi în anexele nr. I D şi I E la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 , aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 426/2001, în cantitãţi sau concentraţii care nu permit atingerea obiectivelor stabilite la art. 5 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 426/2001;

- puterea calorică netă se ridică la minimum 30 MJ/kg; b) orice deşeuri lichide combustibile care nu pot genera în gazele de ardere

rezultate direct din combustia lor unele emisii diferite de cele rezultate din combustia motorinei sau o concentraţie mai mare a emisiilor decât cele rezultate din combustia motorinei, definite potrivit prezentei anexe;

5. dioxine şi furani - toate dioxinele dibenzo-p-policlorurate şi dibenzofuranii enumeraţi în anexa nr. 3;

6. emisie - degajarea directă sau indirectă din instalatie de substanţe, vibraţii, căldură sau zgomote din surse individuale ori difuze, în aer, apă sau sol;

7. instalaţie de coincinerare - orice instalaţie fixă sau mobilă, al cărei scop principal este generarea energiei sau a unor produse materiale, care foloseşte deşeuri drept combustibil uzual sau suplimentar sau în care deşeurile sunt tratate termic pentru eliminare.

166

În cazul în care coincinerarea are loc astfel încât scopul principal al instalaţiei nu este generarea de energie sau producerea de produse materiale, ci tratarea termică a deşeurilor, instalaţia este consideratã instalaţie de incinerare, conform definiţiei prezentate la pct. 8. Această definiţie se referã la amplasament şi la întreaga instalaţie, incluzând toate liniile de coincinerare, recepţie a deşeurilor, depozitare, dispozitive de pretratare localã; sistemele de alimentare cu deşeuri, combustibil şi aer; boilerul; dispozitivele de tratare a gazelor de ardere şi a apei uzate sau depozitarea reziduurilor; cosul de fum; dispozitivele şi sistemele de control al coincinerarii, de înregistrare şi urmãrire a condiţiilor de coincinerare;

8. instalaţie de incinerare - orice unitate tehnică staţionară sau mobilă şi echipamentul destinat tratamentului termic al deşeurilor, cu sau fãrã recuperarea căldurii de ardere rezultate. Aceasta include incinerarea prin oxidarea deşeurilor, precum şi piroliza, gazificarea sau alte procese de tratament termic, cum sunt procesele cu plasmă, în mãsura în care produsele rezultate în urma tratamentului sunt incinerate ulterior. Această definiţie se referã la amplasament şi la întreaga instalaţie, incluzând toate liniile de incinerare, recepţie a deşeurilor, depozitare, dispozitive de pretratare localã; sistemele de alimentare cu deşeuri-combustibil-aer; boilerul; dispozitivele de tratare a gazelor de ardere şi a apei uzate sau depozitarea reziduurilor; coşul de fum; dispozitivele şi sistemele de control al operaţiunilor de control al incinerării, de înregistrare şi urmãrire a condiţiilor de incinerare;

9. instalaţie de incinerare existentă - o instalaţie de incinerare care funcţioneazã şi deţine autorizaţie de mediu emisã la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri sau care este înregistratã pentru obţinerea autorizaţiei de mediu, cu condiţia ca instalaţia să fie pusã în funcţiune cel târziu la 31 decembrie 2002, iar pentru instalaţiile ai cãror indicatori tehnico-economici au fost aprobaţi prin hotãrâri ale Guvernului până la data de 31 decembrie 2001, termenul limită de punere în funcţiune este 31 decembrie 2004;

10. instalaţie de coincinerare existentă - o instalaţie de coincinerare care funcţioneazã şi deţine autorizaţie de mediu emisã înainte de data de 31 decembrie 2004 sau care este înregistratã pentru coincinerare şi deţine acord de mediu emis înainte de data de 31 decembrie 2004, cu condiţia ca instalaţia să fie pusã în funcţiune până la data de 31 decembrie 2005, sau este subiectul cererii acordului de mediu înainte de data de 31 decembrie 2004, cu condiţia ca instalaţia să fie pusã în funcţiune până la data de 31 decembrie 2006;

11. operator - orice persoană fizică sau juridicã ce exploateazã sau controleazã instalaţia ori cãreia i s-a delegat puterea economicã decizională pentru funcţionarea tehnică a instalaţiei;

12. reziduu - orice material lichid sau solid, inclusiv cenuşa de vatră şi zgură; cenuşi volante şi praf de cazan; produşi solizi de reacţie de la tratarea gazelor; nămol de la tratarea apelor uzate; catalizatori consumaţi şi cãrbune activ epuizat, definit ca deseu în anexa nr. I A la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 , aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 426/2001, care este generat prin procesul de incinerare sau coincinerare, tratarea gazului de ardere şi a apei uzate sau din alte procese ale instalaţiei de incinerare ori coincinerare;

13. valori limită de emisie - masa exprimatã în termenii parametrilor specifici, concentraţia şi/sau nivelul unei emisii, care nu poate fi depãşit în cursul uneia sau mai multor perioade de timp.

167

ANEXA 2

NORME TEHNICE privind exploatarea, urmãrirea şi controlul instalaţiilor şi proceselor de

incinerare şi coincinerare a deşeurilor

Prezentele norme tehnice stabilesc condiţiile de lucru şi regimul de funcţionare pentru instalaţiile de incinerare şi coincinerare ale deşeurilor, precum şi controlul instalaţiilor şi monitorizarea emisiilor.

CAPITOLUL 1 Predarea şi recepţia deşeurilor

1.1. Operatorul instalaţiei de incinerare sau coincinerare ia toate mãsurile necesare privind predarea şi recepţia deşeurilor pentru a preveni sau a limita efectele negative asupra mediului, în special poluarea aerului, solului, apei de suprafaţă şi subterane, precum şi mirosurile, zgomotele şi riscurile directe asupra sãnãtãţii populaţiei. Aceste mãsuri trebuie să fie cel puţin în conformitate cu cerinţele stabilite la pct. 1.3 şi 1.4.

1.2. Înainte de a accepta deşeurile în instalaţia de incinerare sau coincinerare operatorul determină, dacã este posibil, masa fiecãrei categorii de deşeuri, categorii prevãzute în Hotãrârea Guvernului nr. 155/1999 pentru introducerea evidenţei gestiunii deşeurilor şi a Catalogului European al Deşeurilor.

1.3. Înainte de a accepta deşeuri periculoase la instalaţia de incinerare sau coincinerare operatorul trebuie să dispunã de informaţii asupra deşeurilor pentru a verifica, între altele, conformitatea cu cerinţele din autorizaţia de mediu. Aceste informaţii cuprind:

a) toate datele utile asupra procesului de generare, conţinute în documentele menţionate la pct. 1.4 lit. a);

b) compoziţia fizică şi, pe cât posibil, chimică a deşeurilor şi toate informaţiile necesare pentru a evalua comportarea lor în procesul de incinerare;

c) caracteristicile periculoase ale deşeurilor, substanţele cu care nu pot fi amestecate şi precauţiile ce trebuie luate de operator în manipularea acestora.

1.4. Înainte de acceptarea deşeurilor periculoase la instalaţia de incinerare sau coincinerare operatorul efectueazã cel puţin urmãtoarele proceduri de recepţie:

a) verificarea documentelor care însoţesc deşeul şi, acolo unde este cazul, a celor cerute prin actele normative care controleazã transporturile de deşeuri şi de reglementãrile pentru transportul mãrfurilor periculoase;

b) prelevarea de probe reprezentative, înainte de descãrcare, cu excepţia cazurilor în care nu este posibil, de exemplu pentru deşeuri clinice infecţioase, pentru a verifica conformitatea cu descrierea de la pct. 1.3, efectuând controale şi permiţând autoritãţilor competente pentru protecţia mediului să identifice natura deşeurilor supuse incinerării. Aceste probe sunt pãstrate cel puţin o lună dupã incinerare.

1.5. Autoritãţile competente pentru protecţia mediului pot acorda derogãri de la prevederile pct. 1.2, 1.3 şi 1.4 pentru instalaţiile industriale şi întreprinderile care incinerează sau coincinerează doar propriile deşeuri la locul de producere, cu condiţia de a se respecta prevederile prezentei hotãrâri.

168

CAPITOLUL 2 Condiţii de lucru

2.1. Instalaţiile de incinerare trebuie să funcţioneze astfel încât să se atingă un nivel de incinerare care să asigure un nivel total de carbon organic (TOC) al zgurii şi cenuşii de vatră, sub 3%, sau pierderea lor la calcinare să fie sub 5% din substanţa uscată a materialului. Dacã este necesar, se folosesc tehnici adecvate de pretratare a deşeurilor.

Toate instalaţiile de incinerare vor fi proiectate, echipate, construite şi exploatate astfel încât gazul rezultat din proces să ajungã în mod controlat şi omogen dupã ultima injectare de aer de combustie, chiar şi în cele mai nefavorabile condiţii, la o temperatură de cel puţin 850°C timp de două secunde, măsurată lângã peretele interior al camerei de combustie sau în oricare punct reprezentativ al camerei, autorizat de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.

Dacã se incinerează deşeuri periculoase cu un conţinut de peste 1% substanţe organice halogenate, exprimate ca clor, temperatura trebuie ridicatã la cel puţin 1.100°C pentru o perioadă de minimum două secunde.

Fiecare linie a instalaţiei de incinerare se echipează cu cel puţin un arzător auxiliar. Acest arzător trebuie pornit automat atunci când temperatura gazelor de combustie dupã ultima injectare de aer de combustie scade sub 850°C sau 1.100°C, dupã caz. De asemenea, el trebuie folosit la pornirea şi oprirea instalaţiei, pentru a se asigura că temperatura de 850°C, respectiv de 1.100°C, dupã caz, este menţinutã permanent în timpul acestor operaţiuni şi atâta vreme cât există deşeuri nearse în camera de combustie.

În cursul porniri sau opririi ori când temperatura gazului de ardere scade sub 850°C sau sub 1.100°C, dupã caz, arzătoarele auxiliare nu trebuie alimentate cu combustibili care pot provoca emisii mai mari decât cele rezultate prin arderea motorinei, gazului lichefiat sau a gazului natural.

2.2. Toate instalaţiile de coincinerare vor fi proiectate, echipate, construite şi exploatate astfel încât gazul rezultat din proces să ajungã în mod controlat şi omogen dupã ultima injectare de aer de combustie, chiar şi în cele mai nefavorabile condiţii, la o temperatură de cel puţin 850°C timp de cel puţin două secunde. Dacã se coincinerează deşeuri periculoase cu un conţinut de peste 1% substanţe organice halogenate, exprimate ca clor, temperatura trebuie ridicatã la cel puţin 1.100°C.

2.3. Instalaţiile de incinerare şi coincinerare trebuie să aibã şi să foloseascã un sistem automat de întrerupere a alimentării cu deşeuri:

a) la pornire, până când temperatura ajunge la 850°C sau la 1.100°C, dupã caz, ori temperatura specificatã în conformitate cu pct. 2.4;

b) de câte ori nu este menţinutã temperatura de 850°C sau 1.100°C, dupã caz, ori temperatura specificatã în conformitate cu pct. 2.4;

c) ori de câte ori mãsurãtorile continue impuse de prezenta hotãrâre arată că este depãşitã oricare dintre valorile limită din cauza unor perturbări sau defecţiuni ale echipamentelor de depoluare.

2.4. Condiţiile diferite de cele stabilite la pct. 2.1 şi 2.3 pentru anumite categorii de deşeuri sau anumite procese termice pot fi autorizate de cãtre autoritãţile competente pentru protecţia mediului, cu condiţia respectãrii cerinţelor prezentei hotãrâri. Schimbarea condiţiilor de lucru nu trebuie să genereze mai multe reziduuri sau

169

reziduuri cu un conţinut mai mare de poluanţi organici în comparaţie cu cele care ar fi de asteptat în condiţiile stabilite la pct. 2.1.

Condiţiile diferite de cele stabilite la pct. 2.2 şi 2.3 pentru anumite categorii de deşeuri sau anumite procese termice pot fi autorizate de cãtre autoritãţile competente pentru protecţia mediului, cu condiţia respectãrii cerinţelor prezentei hotãrâri. Autorizarea de mediu trebuie condiţionatã cel puţin de respectarea prevederilor pentru valorile limită de emisii stabilite în anexa nr. 7 pentru carbonul organic total (TOC) şi monoxidul de carbon (CO).

În cazul coincinerarii propriilor deşeuri la locul de producţie, în cazane existente, din industria celulozei şi hârtiei, emiterea autorizaţiei de mediu trebuie sa fie condiţionatã cel puţin de respectarea prevederilor pentru valorile limita de emisie stabilite în anexa nr. 7 pentru carbonul organic total (TOC).

2.5. Toate instalaţiile de incinerare şi coincinerare trebuie proiectate, echipate, construite şi exploatate astfel încât să se previnã emisii în atmosferă care să genereze creşterea semnificativã a poluării aerului la nivelul solului; în particular gazele de ardere trebuie evacuate, într-o manieră controlatã şi în conformitate cu standardele naţionale şi internaţionale privind calitatea aerului, prin intermediul unui coş a cãrui înãlţime este astfel calculatã încât să asigure, cel puţin la limita primei zone locuite, o dispersie corespunzãtoare a unor emisii sub valorile normate ale indicatorilor de poluare, în orice condiţii atmosferice.

2.6. Căldura generată prin procesul de incinerare sau coincinerare trebuie recuperatã pe cât posibil.

2.7. Deşeurile infecţioase rezultate din activitatea medicalã, comerţ, transport şi din alte activitãţi trebuie plasate direct în camera de ardere, fãrã a fi mai întâi amestecate cu alte categorii de deşeuri şi fãrã manipulare directă.

2.8. Conducerea instalaţiei de incinerare sau coincinerare trebuie să fie asigurată de o persoană fizică cu pregãtire adecvatã pentru această activitate.

CAPITOLUL 3 Valori limita pentru emisiile în aer

3.1. Instalaţiile de incinerare trebuie proiectate, echipate, construite şi exploatate astfel încât în gazele de ardere să nu fie depăşite valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 7.

3.2. Instalaţiile de coincinerare trebuie proiectate, echipate, construite şi exploatate astfel încât în gazele de ardere să nu fie depăşite valorile limită de emisie stabilite în conformitate cu prevederile anexei nr. 4.

Dacã într-o înstalaţie de coincinerare peste 40% din căldură rezultatã provine de la deşeuri periculoase, trebuie aplicate valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 7.

3.3. Rezultatele mãsurãtorilor fãcute pentru a verifica conformitatea cu valorile limită de emisie trebuie recalculate la condiţiile standard stabilite în cap. 7.

3.4. În cazul coincinerării deşeurilor municipale amestecate, netratate, valorile limită de emisie se determină în conformitate cu prevederile anexei nr. 7, iar prevederile anexei nr. 4 nu se aplică.

3.5. Autoritatea centrală pentru protecţia mediului stabileşte necesitatea introducerii unor valori limită de emisie pentru hidrocarburi aromatice policiclice sau pentru alţi poluanţi.

170

CAPITOLUL 4 Valori limită pentru emisiile în apă

4.1. Orice deversare de apă de spălare a gazelor de ardere de la o instalaţie de incinerare sau coincinerare se realizeazã cu respectarea condiţiilor autorizaţiei de mediu.

4.2. Deversările în mediul acvatic ale apelor uzate provenite de la spălarea gazelor de ardere se limiteazã cât mai mult posibil, valorile limită de emisie trebuind să se conformeze cerinţelor prevãzute în anexa nr. 6.

4.3. Cu condiţia unei prevederi specifice din autorizaţia de mediu, apa uzată de la spălarea gazelor de ardere poate fi deversată în mediu acvatic dupã epurarea separatã, cu condiţia ca:

a) să fie respectate condiţiile prevederilor locale, naţionale şi internaţionale în ceea ce priveşte valorile limită de emisie;

b) concentraţiile gravimetrice ale substanţelor poluante menţionate în anexa nr. 6 să nu depãşeascã valorile limită stabilite în aceasta.

4.4. Valorile limită de emisie se aplică la punctul unde apele uzate de la spălarea gazelor de ardere, conţinând substanţele poluante menţionate în anexa nr. 6, sunt deversate din instalaţia de incinerare sau coincinerare.

Acolo unde apa uzată de la spălarea gazelor de ardere este tratată colectiv cu alte surse locale de ape uzate similare, operatorul va lua mãsurile menţionate la cap. 7:

a) pe circuitul de apă uzată de la procesul de spălare a gazelor de ardere, înainte de introducerea sa în instalaţia de tratare colectivã a apelor uzate;

b) pe celãlalt circuit sau celelalte circuite de apă uzată, înainte de introducerea lor în instalaţia de tratare colectivã a apelor uzate;

c) la punctul final de deversare a apelor uzate, dupã epurare, din instalaţia de incinerare sau coincinerare.

Operatorul va efectua calcule adecvate de bilanţ de masă pentru a determina nivelurile de emisii de la deversarea finală a apelor uzate care pot fi atribuite apei uzate de la spălarea gazelor de ardere, în scopul de a verifica conformitatea cu valorile limită de emisii stabilite în anexa nr. 6 pentru fluxul de apă uzată de la procesul de spălare a gazelor de ardere.

Este interzisã diluarea apelor uzate în scopul conformării cu valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 6.

4.5. Când apele uzate de la spălarea gazelor de ardere, conţinând substanţele poluante menţionate în anexa nr. 6, sunt tratate în afarã instalaţiei de incinerare sau coincinerare la o instalaţie de epurare destinatã doar pentru acest tip de ape uzate, valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 6 se vor aplica în punctul unde apele uzate pãrãsesc instalaţia de tratare. Dacã această instalaţie de tratare exterioarã nu este destinatã doar tratării apelor uzate de la incinerare, operatorul va face calcule adecvate de bilanţ de masă în conformitate cu pct. 4.4 lit. a), b) şi c), pentru a determina nivelurile de emisie în deversarea finală de ape uzate, care pot fi atribuite apelor uzate de la procesul de spălare a gazelor de ardere, pentru a verifica conformitatea cu valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 6 pentru fluxul de ape uzate de la procesul de spălare a gazelor de ardere.

Este interzisã diluarea apelor uzate în scopul conformării cu valorile limită de

171

emisie stabilite în anexa nr. 6. 4.6. Autorizaţia de mediu stabileşte: a) valorile limită de emisie pentru substanţele poluante, la care se referã anexa nr.

6, în conformitate cu pct. 4.2 şi în scopul de a satisface cerinţele menţionate la pct. 4.3 lit. a);

b) parametrii operaţionali de control pentru apa uzată, cel puţin pentru pH, temperatură şi debit.

4.7. Amplasamentele pentru instalaţiile de incinerare sau coincinerare, inclusiv locurile asociate pentru depozitarea deşeurilor, trebuie proiectate astfel încât să se previnã deversarea neautorizată şi accidentală a oricãror substanţe poluante pe sol şi în apele de suprafaţă sau freatice, în conformitate cu prevederile legislaţiei de mediu în vigoare. În plus, trebuie asigurată capacitatea de stocare pentru scurgerile de apă de ploaie dinspre amplasamentul instalaţiei de incinerare sau coincinerare ori pentru apa contaminată, rezultatã prin scurgeri sau operaţiuni de stingere a incendiilor.

Capacitatea de stocare trebuie să fie adecvatã pentru a avea siguranţa că asemenea ape pot fi testate şi tratate înainte de a fi deversate, conform specificaţiei din autorizaţia de mediu.

4.8. Autoritatea centrală pentru protecţia mediului stabileşte necesitatea introducerii unor valori limită de emisie pentru hidrocarburi aromatice policiclice sau alţi poluanţi.

CAPITOLUL 5 Reziduuri

5.1. Reziduurile rezultate din funcţionarea instalaţiei de incinerare sau coincinerare trebuie reduse din punct de vedere cantitativ şi al gradului de nocivitate. Reziduurile trebuie reciclate, pe cât posibil, direct sau în afarã instalaţiei, în conformitate cu prevederile relevante ale legislaţiei de mediu în vigoare.

5.2. Transportul şi depozitarea intermediară a reziduurilor uscate, sub formă pulverulentă, ca cenuşa şi reziduurile uscate de la tratarea gazelor de ardere, se fac astfel încât să se previnã dispersarea în mediu, de exemplu în containere închise.

5.3. Înainte de a determina rutele pentru eliminarea sau reciclarea reziduurilor de la instalaţiile de incinerare sau coincinerare se efectueazã teste adecvate pentru a se stabili caracteristicile fizice şi chimice şi potenţialul poluant al diferitelor reziduuri rezultate din procesul de incinerare. Analiza priveşte în special fracţia solubilă totalã şi metalele grele din fracţia solubilă.

CAPITOLUL 6 Controlul şi monitorizarea

6.1. Trebuie instalate echipamente de mãsurare şi trebuie folosite tehnici pentru a monitoriza parametrii, condiţiile de funcţionare şi concentraţiile de masă relevante pentru procesul de incinerare şi coincinerare.

6.2. Condiţiile de mãsurare trebuie stabilite în autorizaţia de mediu emisã de autoritãţile competente pentru protecţia mediului.

6.3. Instalarea şi funcţionarea corespunzãtoare a echipamentului automat de monitorizare a emisiilor în aer şi apă se verifică prin controale şi teste anuale de supraveghere. Calibrarea se face prin mãsurãtori paralele cu metode de referinţă, cel puţin o dată la 3 ani.

172

6.4. Amplasarea punctelor de prelevare sau mãsurare se realizeazã de comun acord cu autoritatea competentă pentru protecţia mediului.

6.5. Mãsurãtorile periodice ale emisiilor în aer şi apă trebuie efectuate în conformitate cu pct. 1 şi 2 din anexa nr. 5.

CAPITOLUL 7 Condiţii de mãsurare

7.1. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului controleazã aplicarea prevederilor pct. 7.2-7.12 şi 7.17 cu privire la aer şi ale pct. 7.9-7.19 cu privire la apă, fie prin specificarea acestor prevederi în condiţiile autorizaţiei de mediu, fie prin introducerea unor reguli generale obligatorii.

7.2. Se vor efectua urmãtoarele mãsurãtori ale poluanţilor aerului, în conformitate cu anexa nr. 5, la instalaţia de incinerare sau coincinerare:

a) mãsurãtori continue ale urmãtoarelor substanţe: oxizi de azot (NOx), cu condiţia să fie stabilite valorile limită de emisie, monoxid de carbon (CO), pulberi totale, carbon organic total (TOC), acid clorhidric (HCI), acid fluorhidric (HF), bioxid de sulf (SO2);

b) mãsurãtori continue ale urmãtorilor parametri de proces: temperatura lângã peretele interior al camerei de ardere sau alt punct reprezentativ al camerei de ardere şi/sau postardere, aprobat de autoritatea competentă pentru protecţia mediului; concentratia de oxigen, presiunea, temperatura şi conţinutul în vapori de apă în gazele de ardere;

c) cel puţin două mãsurãtori pe an ale metalelor grele, dioxinelor şi furanilor, dar pentru primul an de funcţionare mãsurãtorile se vor face trimestrial. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate stabili perioade de mãsurare, acolo unde s-au stabilit valorile limită de emisie, pentru hidrocarburi policiclice aromatice sau pentru alţi poluanţi.

7.3. Timpul de tratare, temperatura minimă şi conţinutul de oxigen al gazelor de ardere se supun unei verificãri adecvate, cel puţin o dată, când instalaţia de incinerare sau coincinerare este pusã în funcţiune şi în cele mai nefavorabile condiţii de operare anticipate.

7.4. Mãsurarea continuă a acidului fluorhidric (HF) poate fi omisă dacã se folosesc etape de tratare pentru acidul clorhidric (HCI) care asigură că nu este depãşitã valoarea limită a acidului clorhidric (HCI). În acest caz emisiile de HF vor fi supuse unei mãsurãtori periodice, conform prevederilor pct. 7.2 lit. c).

7.5. Mãsurarea continuă a conţinutului de vapori de apă nu se impune dacã gazul de ardere prelevat este uscat înainte de a fi analizate emisiile.

7.6. Mãsurãtori periodice în conformitate cu pct. 7.2 lit. c) ale acidului clorhidric (HCI), acidului fluorhidric (HF) şi bioxidului de sulf (SO2) în locul măsurărilor continue pot fi autorizate de cãtre autoritatea competentă pentru protecţia mediului pentru instalaţiile de incinerare sau coincinerare, dacã operatorul poate dovedi că emisiile acestor poluanţi nu pot fi în nici o împrejurare mai mari decât valorile limită de emisie prevãzute.

7.7. Reducerea frecvenţei mãsurãtorilor periodice pentru metale grele, de la două ori pe an la o dată la 2 ani, şi pentru dioxine şi furani, de la de două ori pe an la o dată pe an, poate fi autorizată de cãtre autoritatea competentă pentru protecţia mediului,

173

dacã emisiile rezultate de la incinerare sau coincinerare sunt sub 50% din valorile limită de emisie, determinate în conformitate cu anexa nr. 7, respectiv cu anexa nr. 4, şi cu condiţia să fie disponibile criteriile pentru respectarea acestor prevederi. Aceste criterii trebuie să se bazeze cel puţin pe prevederile cuprinse la lit. a) şi d).

Până la 1 ianuarie 2008 reducerea frecvenţei poate fi autorizată chiar dacã nu sunt disponibile asemenea criterii, în urmãtoarele condiţii:

a) deşeurile nepericuloase care urmeazã să fie coincinerate sau incinerate trebuie să fie constituite doar din anumite fracţii combustibile sortate de deşeuri, inadecvate pentru reciclare şi prezentând anumite caracteristici, care sunt specificate pe baza evaluãrii menţionate la lit. d);

b) pentru aceste deşeuri sunt disponibile criterii naţionale de calitate; c) coincinerarea şi incinerarea acestor deşeuri se fac în conformitate cu planurile

naţionale de gestiune a deşeurilor; d) operatorul poate dovedi autoritãţii competente pentru protecţia mediului că

pentru metale grele, dioxine şi furani emisiile sunt în toate circumstanţele semnificativ sub valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 4 sau 7; această evaluare se va baza pe informaţii asupra calitãţii deşeurilor implicate şi pe mãsurãtori ale emisiilor;

e) criteriile de calitate şi noua perioadă pentru mãsurãtorile periodice trebuie să fie specificate în autorizaţia de mediu;

f) toate deciziile asupra frecvenţei mãsurãtorilor menţionate, completate cu informaţii asupra cantitãţii şi calitãţii de deşeuri implicate, trebuie să fie comunicate anual autoritãţii teritoriale pentru protecţia mediului.

7.8. Rezultatele mãsurãtorilor fãcute pentru a verifica respectarea valorilor limită de emisie trebuie recalculate în condiţii standard stabilite în continuare, iar pentru oxigen, în conformitate cu formula menţionatã în anexa nr. 8:

a) temperatura 273 K, presiunea 101,3 kPa, 11% oxigen, gaz uscat, în gazele de ardere la instalaţiile de incinerare;

b) temperatura 273 K, presiunea 101,3 kPa, 3% oxigen, gaz uscat, în gazele de ardere de la incinerarea uleiului uzat, definit conform Hotãrârii Guvernului nr. 662/2001 privind gestiunea uleiurilor uzate;

c) când deşeurile sunt incinerate sau coincinerate într-o atmosferă îmbogăţită în oxigen, rezultatele mãsurãtorilor trebuie exprimate în condiţii standard, la un conţinut de oxigen stabilit de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, reflectând circumstanţele speciale ale cazului individual;

d) în cazul coincinerarii rezultatele mãsurãtorilor trebuie exprimate în condiţii standard, la un conţinut total de oxigen conform celui calculat în anexa nr. 4.

Într-o instalaţie de incinerare sau coincinerare care trateazã deşeuri periculoase, în care emisiile poluante sunt reduse prin tratarea gazelor de ardere, standardizarea referitoare la conţinutul de oxigen, potrivit primului alineat, poate fi făcută doar dacã conţinutul de oxigen mãsurat pe aceeaşi perioadă ca pentru poluantul implicat depãşeşte conţinutul de oxigen standard relevant.

7.9. Toate rezultatele mãsurãtorilor trebuie înregistrate, prelucrate şi prezentate într-o formă adecvatã, pentru a permite autoritãţilor competente pentru protecţia mediului să verifice conformitatea cu condiţiile de funcţionare autorizate şi valorile limită de emisie stabilite în prezenta hotãrâre, în conformitate cu procedurile decise de autoritãţile competente pentru protecţia mediului.

174

7.10. Valorile limită de emisie pentru aer se consideră respectate dacã: a) nici una dintre valorile medii zilnice nu depãşeşte vreuna dintre valorile limită de

emisie stabilite în anexa nr. 7 lit. a) sau în anexa nr. 4, şi 97% din valoarea medie zilnică pe un an nu depãşeşte valorile limită de emisie stabilite în primul alineat al anexei nr. 7 lit. e);

b) nici una dintre valorile medii la jumãtate de oră nu depãşeşte vreuna dintre valorile limită de emisie din coloana A a anexei nr. 7 lit. b) sau, acolo unde este relevant, 97% din valoarea medie la jumãtate de oră pe un an nu depãşeşte nici una dintre valorile limită de emisie stabilite în coloana B a anexei nr. 7 lit. b);

c) nici una dintre valorile medii pe perioada de prelevare stabilitã pentru metale grele şi dioxine şi furani nu depãşeşte valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 7 lit. c) şi d) sau în anexa nr. 4;

d) sunt respectate prevederile celui de-al doilea alineat al anexei nr. 7 lit. e) sau ale anexei nr. 4.

7.11. Valorile medii la jumãtate de oră şi valorile medii la 10 minute se determină în cadrul timpului de lucru efectiv (excluzând perioadele de pornire şi oprire, dacã nu sunt incinerate deşeuri) din valorile mãsurate, dupã ce s-a scãzut valoarea intervalului de încredere specificat la pct. 3 din anexa nr. 5. Valorile medii zilnice se determină din acele valori medii validate.

Pentru a obţine o valoare medie zilnică validatã nu se elimină mai mult de 5 valori medii la jumãtate de oră, în fiecare zi, din cauza nefuncţionării sau intervenţiilor la sistemul de mãsurare continuă. Nu se elimină mai mult de 10 valori zilnice medii pe an din cauza nefuncţionării sau întreţinerii sistemului de mãsurare continuă.

7.12. Valorile medii pe perioada de prelevare şi, în cazul măsurării periodice, ale acidului fluorhidric (HF), acidului clorhidric (HCI) şi bioxidului de sulf (SO2) se determină în conformitate cu condiţiile pct. 6.2 şi 6.4 şi cu prevederile anexei nr. 5.

7.13. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte, imediat ce sunt disponibile tehnicile adecvate de mãsură, dată de la care se efectueazã mãsurãtori continue ale valorilor limită de emisie pentru dioxine şi metale grele, în conformitate cu prevederile anexei nr. 5.

7.14. Urmãtoarele mãsurãtori trebuie efectuate în punctul de deversare a apelor uzate:

a) mãsurãtori continue ale parametrilor mentionaţi la pct. 4.6. lit. b); b) mãsurãtori zilnice instantanee ale materiilor solide totale în suspensie; autoritatea

competentă pentru protecţia mediului poate prevedea alternativ mãsurãtori pentru o probă reprezentativă proporţionalã cu fluxul de ape pe o perioadă de 24 de ore;

c) mãsurãtori, cel puţin lunar pe o probă reprezentativă, ale substanţelor poluante menţionate la pct. 4.3 cu respectarea pct. 2-10 din anexa nr. 6;

d) cel puţin 6 mãsurãtori pe an ale dioxinelor şi furanilor; în primul an de funcţionare se recomandă ca aceste mãsurãtori să se facã trimestrial. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate fixa perioade de mãsurare dacã a stabilit valori limită de emisie pentru hidrocarburi policiclice aromatice sau alţi poluanţi.

7.15. Monitorizarea masei poluanţilor în apele uzate epurate trebuie facută în conformitate cu legislaţia din domeniul apelor în vigoare şi trebuie descrisã în autorizaţia de mediu, la fel ca şi frecvenţa mãsurãtorilor.

7.16. Valorile limită de emisie pentru apă se consideră respectate dacã:

175

a) pentru materiile solide totale în suspensie, substanta poluanta nr. 1, 95% şi 100% dintre valorile mãsurate nu depãşesc valorile limita de emisie stabilite în anexa nr. 6;

b) pentru metalele grele, substanţele poluante nr. 2-10, nu mai mult de o mãsurãtoare pe an depãşeşte valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 6 sau, dacã autoritatea competentă pentru protecţia mediului impune peste 20 de eşantioane pe an, nu mai mult de 5% din aceste eşantioane depãşesc valorile limită de emisie stabilite în anexa nr. 6;

c) mãsurãtorile fãcute de două ori pe an ale dioxinelor şi furanilor, substanţă poluantă nr. 11, nu depãşesc valoarea limită de emisie stabilitã în anexa nr. 6.

7.17. Dacã mãsurãtorile efectuate arată că au fost depăşite valorile limită de emisie stabilite în prezenta hotãrâre pentru aer sau apă, autoritãţile competente pentru protecţia mediului vor fi informate fãrã întârziere.

ANEXA 3

FACTORI DE ECHIVALENŢĂ pentru dibenzo-p-dioxine şi dibenzofurani

Pentru determinarea echivalentului toxic (TE) al dioxinelor şi furanilor, concentraţiile gravimetrice ale urmãtoarelor dioxine şi furani vor fi multiplicate cu urmãtorii factori de echivalenţă, înainte de însumare:

Factor de echivalenţă

toxică 2,3,7,8 - tetraclorodibenzodioxina (TCDD) 1 1,2,3,7,8 - pentaclorodibenzodioxina (PeCDD) 0,5 1,2,3,4,7,8 - hexaclorodibenzodioxina (HxCDD) 0,1 1,2,3,6,7,8 - hexaclorodibenzodioxina (HxCDD) 0,1 1,2,3,7,8,9 - hexaclorodibenzodioxina (HxCDD) 0,1 1,2,3,4,6,7,8 - heptaclorodibenzodioxina (HpCDD) 0,01 - octaclorodibenzodioxina (OCDD) 0,001 2,3,7,8 - tetraclorodibenzofuran (TCDF) 0,1 2,3,4,7,8 - pentaclorodibenzofuran (PeCDF) 0,5 1,2,3,7,8 - pentaclorodibenzofuran (PeCDF) 0,05 1,2,3,4,7,8 - hexaclorodibenzofuran (HxCDF) 0,1 1,2,3,6,7,8 - hexaclorodibenzofuran (HxCDF) 0,1 1,2,3,7,8,9 - hexaclorodibenzofuran (HxCDF) 0,1 2,3,4,6,7,8 - hexaclorodibenzofuran (HxCDF) 0,1 1,2,3,4,6,7,8 - heptaclordibenzofuran (HpCDF) 0,01 1,2,3,4,7,8,9 - heptaclordibenzofuran (HpCDF) 0,01 - octaclordibenzofuran (OCDF) 0,001

176

ANEXA 4

DETERMINAREA valorilor limită de emisie în aer pentru coincinerarea deşeurilor

I. Urmãtoarea formulă (regula de amestec) se aplică atunci când o anumitã valoare limită totalã "C" nu a fost stabilitã într-un tabel din această anexă.

Valoarea limită pentru fiecare poluant relevant şi pentru monoxid de carbon în gazul de ardere de la o instalaţie de coincinerare se calculeazã astfel:

,C)V(V

)CxVCx(V

procdeseuri

procprocdeseurideseuri=

+

+

în care: Vdeşeuri: volumul de gaze de ardere rezultate exclusiv din incinerarea deşeurilor,

determinat pe baza deşeurilor cu cea mai mică putere calorică specificatã în autorizaţie şi recalculat la condiţiile date în prezenta hotãrâre.

În cazul în care căldura rezultatã de la incinerarea deşeurilor periculoase reprezintã sub 10% din căldura totalã degajată de instalaţie, atunci Vdeşeuri trebuie calculat pe baza unei cantitãţi presupuse de deşeuri care, fiind incinerate, ar degaja 10% din căldura totalã, la o cantitate de căldură degajată totalã constantă.

Cdeşeuri: valorile limită de emisie stabilite pentru instalaţiile cu destinaţia de incinerare a deşeurilor în anexa nr. 7, pentru poluanţi relevanţi şi monoxid de carbon.

Vproc: volumul gazelor de ardere rezultate din proces, inclusiv din arderea combustibililor autorizaţi, folosiţi în mod normal în instalaţie (excluzând deşeurile), determinat pe baza conţinutului de oxigen la care trebuie recalculate emisiile, aşa cum este stabilit în reglementãrile naţionale. În absenţa reglementãrilor pentru acest tip de instalaţii trebuie folosit conţinutul real de oxigen din gazul de ardere, fãrã a fi diluat prin adãugarea de aer care nu este necesar procesului. Recalcularea pentru celelalte condiţii este dată în prezenta hotãrâre.

Cproc: valori limită de emisie, astfel cum sunt stabilite în tabelele din această anexă pentru anumite sectoare industriale sau, în cazul absenţei unui asemenea tabel sau a unei asemenea valori, valorile limită de emisie ale poluanţilor relevanţi şi ale monoxidului de carbon în gazele de coş ale instalaţiilor care sunt în conformitate cu legislaţia naţională, reglementãrile şi prevederile administrative pentru asemenea instalaţii, la arderea unor combustibili normali autorizaţi (excluzând deşeurile). În absenţa acestor mãsuri se folosesc valorile limită de emisie stabilite în autorizaţie. În absenţa unei asemenea autorizaţii se folosesc valorile reale ale concentraţiei gravimetrice.

C = valori limită ale emisiilor totale şi conţinutul de oxigen, aşa cum sunt stabilite în tabelele acestei anexe pentru anumite sectoare industriale şi anumiţi poluanţi sau, în cazul absenţei unui asemenea tabel ori valori, valorile limită de emisii totale pentru monoxid de carbon (CO) şi anumiţi poluanţi, care înlocuiesc valorile limită de emisie, aşa cum sunt stabilite în anexele specifice la prezenta hotãrâre. Conţinutul total de oxigen care trebuie să înlocuiascã conţinutul de oxigen pentru standardizare este calculat pe baza conţinutului de mai sus, respectându-se volumele parţiale.

177

Autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate stabili reguli pentru excepţiile specificate în această anexă.

II.1. Prevederi speciale pentru cuptoare de ciment cu coincinerare de deşeuri

Valorile medii zilnice pentru parametrii care se mãsoarã continuu, perioadele de prelevare de probe şi alte cerinţe legate de mãsurare respectă prevederile cap. 3 din anexa nr. 2. Toate valorile sunt în mg/mc (pentru dioxine şi furani în ng/mc). Mãsurãtorile la jumãtate de oră sunt necesare doar pentru a se calcula valorile medii zilnice.

Rezultatele mãsurãtorilor fãcute pentru a se verifica respectarea valorilor limită de emisie trebuie recalculate la urmãtoarele condiţii: temperatura 273 K, presiunea 101,3 kPa, 10% oxigen, gaz uscat.

II.1.1. C - Valori limită de emisii totale

C (mg/Nmc) (a) (b) (c)

31 decembrie 2002- 1 ianuarie 2007- începând cu Poluanţi

31 decembrie 2006 31 decembrie 2008 1 ianuarie 2009 Pulberi totale 50 40 30

HCL Valoare real măsurată

50% din valoarea real măsurată, dar nu mai mult de 15

10

HF Valoare real măsurată

50% din valoarea real măsurată, dar nu mai mult de 1,5

1

NOx pentru instalaţii existente

1.000 900 800

NOx pentru instalaţii noi 500*) 500*) 500*) Cd+Tl 0,5 0,5 0,5 Hg 0,05 0,05 0,05 Sb+As+Pb+Cr+Co+Cu+ Mn+Ni+V

0,5 0,5 0,5

Dioxine şi furani 0,1 ng/Nmc 0,1 ng/Nmc 0,1 ng/Nmc

*) Pentru aplicarea valorilor limită de emisie ale NOx cuptoarele de ciment în funcţiune şi care dispun de o autorizaţie conform reglementãrilor legale existente şi încep coincinerarea deşeurilor dupã dată menţionatã în anexa nr. 1 la pct. 10 nu sunt considerate instalaţii noi.

Până la data de 31 decembrie 2008 se pot autoriza de cãtre autoritatea competentă

pentru protecţia mediului excepţii pentru NOx pentru instalaţiile existente de ciment cu proces umed sau cuptoare de ciment care ard mai puţin de 3 tone deşeuri pe oră, cu condiţia ca autorizaţia să prevadã o valoare limită de emisie totalã la NOx sub 1.200 mg/Nmc.

Până la data de 31 decembrie 2008 se pot autoriza excepţii pentru pulberi totale de cãtre autoritatea competentă pentru protecţia mediului, pentru cuptoare de ciment care ard sub 3 tone de deşeuri pe oră, cu condiţia ca valoarea limită de emisie totalã la pulberi, trecutã în autorizaţie, să fie sub 50 mg/Nmc.

178

II.1.2. C - Valori limită de emisii totale pentru bioxid de sulf SO2 şi carbon organic total (TOC):

C (mg/Nmc) (a) (b) (c)

31 decembrie 2002- 1 ianuarie 2007- începând cu Poluanţi

31 decembrie 2006 31 decembrie 2008 1 ianuarie 2009

SO2 Valoare real măsurată

50% din valoarea real măsurată, dar nu mai mult de 70

50

TOC Valoare real măsurată

50% din valoarea real măsurată, dar nu mai mult de 15

10

Excepţiile pot fi autorizate de cãtre autoritatea competentă pentru protecţia mediului în cazurile în care carbonul organic total (TOC) şi bioxidul de sulf SO2 nu rezultă din coincinerarea deşeurilor.

II.1.3. Valoare limită de emisie pentru monoxidul de carbon (CO): Valorile limita de emisie pentru monoxidul de carbon pot fi stabilite de autoritatea

competenta pentru protecţia mediului, dar nu mai mari de 500 mg/Nmc.

II.2. Prevederi speciale pentru instalaţii de combustie care coincinerează deşeuri

II.2.1. Valori medii zilnice Pentru instalaţii mari de ardere, unde este cazul, dacã sunt stabilite valori limită de

emisie mai stricte, în conformitate cu legislaţia viitoare de mediu, cea din urmă va înlocui pentru instalaţiile şi poluanţii implicaţi valorile limită de emisie stabilite în urmãtoarele tabele Cproc. În acel caz urmãtoarele tabele trebuie adaptate la acele valori limită de emisie mai stricte, în concordanţă cu acele prevederi.

Valorile medii de jumãtate de oră se vor folosi doar pentru a se calcula valorile medii zilnice.

Cproc: Cproc pentru combustibili solizi, exprimat în mg/Nmc (conţinut O2 6%):

Poluanţi < 50 MWth 50-100 MWth 100-300MWth >300 MWth

SO2 caz general 850

850-200 (descreştere

liniară la 100 MWth)

200

Combustibili indigeni

Cu o rată de desulfurare =

90%

Cu o rată de desulfurare =

92%

Cu o rată de desulfurare =

95% NOx 400 300 200 Pulberi 50 50 30 30

Până la data de 1 ianuarie 2007 şi fãrã a prejudicia alte acte normative relevante, valorile limită de emisie pentru NOx nu se aplică la instalaţiile care coincinerează doar deşeuri periculoase.

179

Până la data de 1 ianuarie 2008 autoritãţile competente pentru protecţia mediului pot autoriza excepţii pentru NOx şi SO2 la instalaţii existente de coincinerare între 100 şi 300 MWth, folosind tehnologia în pat fluidizat şi arzând combustibili solizi, cu condiţia ca autorizaţia să prevadã o valoare Cproc până la 350 mg/Nmc pentru NOx şi până la 850-400 mg/Nmc (descrestere liniară de la 100 la 300 MWth) pentru SO2.

Cproc pentru biomasă, exprimat în mg/Nmc (conţinut O2 6%): Biomasă: produse constând în orice materie integral sau parţial vegetală din

agricultură sau silvicultură, care pot fi folosite în scopul recuperãrii conţinutului lor energetic ca şi deşeurile enumerate la art. 5 alin. (1) lit. a)-e).

Poluanţi < 50 MWth 50-100 MWth 100-300 MWth >300 MWth SO2 200 200 200 NOx 350 300 300 Pulberi 50 50 30 30

Până la data de 1 ianuarie 2008 se pot autoriza de cãtre autoritãţile competente

pentru protecţia mediului excepţii pentru NOx la instalaţiile existente de coincinerare între 100 şi 300 MWth, folosind tehnologia în pat fluidizat şi arzând biomasa, cu condiţia ca autorizaţia să prevadã o valoare Cproc până la 350 mg/Nmc.

Cproc pentru combustibili lichizi, exprimat în mg/Nmc (conţinut O2 3%):

Poluanţi < 50 MWth 50-100 MWth 100-300 MWth >300 MWth

SO2 850

850-200 (descreştere

liniară de la 100 la 300 MWth)

200

NOx 400 300 200 Pulberi 50 50 30 30

II.2.2. C - Valori totale limită de emisie:

C exprimat în mg/Nmc (conţinut O2 6%). Toate valorile medii pe perioada de prelevare de minimum 30 de minute şi maximum 8 ore:

Poluanţi c Cd+Tl 0,05 Hg 0,05 Sb+As+Pb+Cr+Co+Cu+Mn+Ni+V 0,5

C exprimat în ng/Nmc (conţinut O2) 6%). Toate valorile medii pe perioada de prelevare de minimum 6 ore şi maximum 8 ore:

Poluanţi c Dioxine şi furani 0,1

II.3. Prevederi speciale pentru alte sectoare industriale care coincinerează deşeuri, netratate la pct. II.1 sau II.2

180

II.3.1. C - Valori totale limită de emisie:

C exprimat în ng/Nmc. Toate valorile medii pe perioada de prelevare de minimum 6 ore şi maximum 8 ore:

Poluanţi c Dioxine şi furani 0,1

C exprimat în mg/Nmc. Toate valorile medii pe perioada de prelevare de minimum 30 de minute şi maximum 8 ore:

Poluanţi c Cd+Tl 0,05 Hg 0,05

ANEXA 5

TEHNICI DE MĂSURARE

1. Mãsurãtorile pentru determinarea concentraţiei substanţelor poluante ale aerului şi apei trebuie să fie reprezentative.

2. Prelevarea probelor şi analiza tuturor poluanţilor, inclusiv a dioxinelor şi furanilor, precum şi metodele de mãsură de referinţă pentru calibrarea sistemelor automatizate de mãsură trebuie efectuate în conformitate cu standardele Comunitãţii Europene CEN. În lipsa standardelor CEN se vor aplica standardele naţionale sau internaţionale care vor asigura furnizarea de date de o calitate ştiinţificã echivalentă.

3. La nivelul valorii limită de emisie zilnică valorile intervalelor de încredere de 95% ale unui singur rezultat mãsurat nu vor depãşi urmãtoarele procente din valorile limită de emisie:

monoxid de carbon: 10% bioxid de sulf: 20% bioxid de azot: 20% pulberi totale: 30% carbon organic total: 30% acid clorhidric: 40% acid fluorhidric: 40%

ANEXA 6

VALORI LIMITĂ DE EMISIE pentru poluanţii din apele uzate de la spălarea gazelor de ardere la deversarea din

instalaţia de incinerare sau coincinerare

Nr. Crt.

Substanţe poluante Valori limita de emisie, exprimate în

concentraţii gravimetrice pentru probe nefiltrante

1. Materii solide totale în suspensie lmg /30

%95

lmg /45

%100

181

2. Mercur şi compuşii sãi, măsuraţi ca mercur (Hg)

0,03 mg/l

3. Cadmiu şi compuşii sãi, măsuraţi ca cadmiu (Cd)

0,05 mg/l

4. Taliu şi compuşii sãi, măsuraţi ca taliu (Tl) 0,05 mg/l

5. Arsen şi compuşii sãi, măsuraţi ca arsen (As)

0,15 mg/l

6. Plumb şi compuşii sãi, măsuraţi ca plumb (Pb)

0,2 mg/l

7. Crom şi compuşii sãi, măsuraţi ca crom (Cr)

0,5 mg/l

8. Cupru şi compuşii sãi, măsuraţi ca cupru (Cu)

0,5 mg/l

9. Nichel şi compuşii sãi, măsuraţi ca nichel (Ni)

0,5 mg/l

10. Zinc şi compuşii sãi, măsuraţi ca zinc (Zn) 1,5 mg/l

11. Dioxine şi furani, definiţi ca suma a dioxinelor şi furanilor individuali, evaluaţi în conformitate cu anexa nr. 3

0,3 ng/l

Până la data de 1 ianuarie 2008 autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate autoriza excepţii pentru materii solide totale în suspensie la instalaţiile existente de incinerare, cu condiţia ca autorizaţia să prevadã ca 80% din valorile mãsurate să nu depãşeascã 30 mg/l şi nici una dintre ele să nu depãşeascã 45 mg/l.

Valorile limită pentru indicatorii normaţi din apele uzate rezultate de la spălarea gazelor de ardere trebuie să respecte valorile din NTPA-001/1997 sau NTPA-002/1997, dupã caz, dacã acestea sunt mai mici decât cele prevãzute mai sus.

Valori normate pentru alţi indicatori care nu există în tabel se stabilesc prin norme speciale de cãtre autoritatea centrală pentru protecţia mediului.

ANEXA 7

VALORI LIMITĂ PENTRU EMISII ÎN AER

a) Valori medii zilnice Pulberi totale 10 mg/mc Substanţe organice gazoase sau în stare de vapori, exprimate sub formă de carbon organic total

10 mg/mc

Acid clorhidric (HCl) 10 mg/mc Acid fluorhidric (HF) 1 mg/mc Bioxid de sulf (SO2) 50 mg/mc Monoxid de azot (NO) şi bioxid de azot (NO2), exprimaţi ca bioxid de azot pentru instalaţiile de incinerare existente cu o capacitate nominală de peste 6 tone pe oră sau pentru instalaţiile de incinerare noi

200 mg/mc*)

Monoxid de azot (NO) şi bioxid de azot (NO2), exprimaţi ca bioxid de azot pentru instalaţiile de incinerare existente cu o capacitate nominală până la 6 tone pe oră inclusiv

400 mg/mc*)

*) Până la data de 1 ianuarie 2007 şi fãrã a prejudicia legislaţia naţională relevantă valoarea limitei de emisie pentru NOx nu se aplică pentru instalaţiile care incinerează doar deşeuri periculoase.

182

Autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate autoriza excepţii pentru NOx la instalaţiile existente de incinerare:

- cu o capacitate nominalã de până la 6 tone pe oră inclusiv, cu condiţia ca autorizaţia să prevadã că valorile medii zilnice nu depãşesc 500 mg/mc şi aceasta până la data de 1 ianuarie 2008;

- cu o capacitate nominalã de peste 6 tone pe oră, dar până la 16 tone pe oră inclusiv, cu condiţia ca autorizaţia să prevadã ca valorile medii zilnice să nu depãşeascã 400 mg/mc şi aceasta până la data de 1 ianuarie 2010;

- cu o capacitate nominalã de peste 16 tone pe oră, dar sub 25 tone pe oră inclusiv, şi care nu produc deversări de apă, cu condiţia ca autorizaţia să prevadã că valorile medii zilnice să nu depãşeascã 400 mg/mc şi aceasta până la data de 1 ianuarie 2008.

Până la data de 1 ianuarie 2008 excepţiile pentru pulberi pot fi autorizate de autoritatea competentă pentru protecţia mediului la instalaţiile existente de incinerare, cu condiţia ca autorizaţia să prevadã că valorile medii zilnice să nu depãşeascã 20 mg/mc.

b) Valori medii la jumătate de oră (100%) A (97%) B Pulberi totale 30 mg/mc 10 mg/mc Substanţe organice gazoase şi sub formă de vapori, exprimate sub formă de carbon organic total

20 mg/mc 10 mg/mc

Acid clorhidric (HCl) 60 mg/mc 10 mg/mc Acid fluorhidric (HF) 4 mg/mc 2 mg/mc Bioxid de sulf (SO2) 200 mg/mc 50 mg/mc Monoxid de azot (NO) şi bioxid de azot (NO2), măsuraţi ca bioxid de azot pentru instalaţiile de incinerare existente cu o capacitate nominală de peste 6 tone pe oră sau pentru instalaţiile de incinerare noi

400 mg/mc*) 200 mg/mc*)

*) Până la data de 1 ianuarie 2007 şi fãrã a prejudicia legislaţia naţională relevantă valoarea limitei de emisie pentru NOx nu se aplică pentru instalaţiile care incinerează doar deşeuri periculoase.

Până la data de 1 ianuarie 2010 excepţiile pentru NOx pot fi autorizate de autoritatea competentă pentru protecţia mediului pentru instalaţiile existente de incinerare cu o capacitate nominalã între 6 şi 16 tone pe oră, cu condiţia ca valorile medii la jumãtate de oră să nu depãşeascã 600 mg/mc pentru col. A sau cel mult 400 mg/mc pentru col. B.

c) Toate valorile medii se referã la o perioada de prelevare de minimum 30 de

minute şi maximum 8 ore

Cadmiu şi compuşii sãi, exprimaţi ca cadmiu (Cd) total 0,05 mg/mc total 0,1 mg/mc*) Taliu şi compuşii sãi exprimaţi ca taliu (Tl) Mercur şi compuşii sãi, exprimaţi ca mercur (Hg) 0,05 mg/mc 0,1 mg/mc*) Antimoniu şi compuşii sãi, exprimaţi ca antimoniu (Sb)

Arseniu şi compuşii sãi, exprimaţi ca arseniu (As) Plumb şi compuşii sãi, exprimaţi ca plumb (Pb) total 0,5 mg/mc total 1 mg/mc*) Crom şi compuşii sãi, exprimaţi ca crom (Cr)

183

Cobalt şi compuşii sãi, exprimaţi ca cobalt (Co) Cupru şi compuşii sãi, exprimaţi ca cupru (Cu) Mangan şi compuşii sãi, exprimaţi ca mangan (Mn) Nichel şi compuşii sãi, exprimaţi ca nichel (Ni) Vanadiu şi compuşii sãi, exprimaţi ca vanadiu (V)

*) Valorile medii valabile până la data de 1 ianuarie 2007 pentru instalaţiile existente, a cãror aprobare de funcţionare a fost acordatã înainte de data de 31 decembrie 2002 şi care incinerează exclusiv deşeuri periculoase.

Aceste valori medii acoperã, de asemenea, formele gazoase şi în stare de vapori ale emisiilor relevante de metale grele, precum şi combinaţiile lor.

d) Valorile medii vor fi mãsurate pe o perioadă de prelevare de minimum 6 ore şi maximum 8 ore. Valoarea limită de emisie este valabilã pentru o concentraţie totalã de dioxine şi furani, calculatã folosindu-se noţiunea de echivalent toxic în conformitate cu anexa nr. 3.

Dioxine şi furani 0,1 ng/mc

e) Urmãtoarele valori limită de emisie pentru concentraţiile de monoxid de carbon (CO) nu vor fi depăşite în gazele de combustie (cu excepţia fazei de pornire şi oprire):

- 50 mg/mc în gaz de combustie determinat ca valoare zilnică medie; - 150 mg/mc în gaz de combustie la minimum 95% din toate mãsurãtorile

(determinate ca valori medii de 10 minute) sau 100 mg/mc în gaz de combustie din toate mãsurãtorile (determinate ca valori medii la jumãtate de oră, luate pe o durată de 24 de ore).

Autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate autoriza excepţii pentru instalaţii de incinerare folosind tehnologia patului fluidizat, cu condiţia ca autorizaţia să prevadã o valoare limită de emisie pentru monoxidul de carbon (CO) de maximum 100 mg/mc ca valoare medie orară.

f) Autoritatea centrală pentru protecţia mediului poate stabili reguli pentru excepţii oferite la aceste valori.

ANEXA 8

FORMULA DE CALCUL

al concentraţiei de emisie la procentul standard al concentraţiei de oxigen

M

M

SS E

O

OE ×

−

−=

)21(

)21(,

în care: ES = concentraţia de emisie calculatã la procentul standard al concentraţiei de

oxigen; EM = concentraţia de emisie măsurată; OS = concentraţia standard de oxigen; OM = concentraţia de oxigen măsurată.

184

HOTĂRÂREA NR. 268 din 31 martie 2005

pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor

Emitent: GUVERNUL Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 332 din 20 aprilie 2005

Data intrării în vigoare: 20 Aprilie 2005

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã,

Guvernul României adoptă prezenta hotãrâre.

Art. I - Hotãrârea Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 6 martie 2002, se modifică şi se completeazã dupã cum urmeazã:

1. La articolul 3, litera g) va avea urmãtorul cuprins: "g) cadavre de animale, a cãror eliminare este prevãzutã la pct. 187 din anexa nr. 1

la Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 10.167/2004 privind legislaţia sanitar-veterinară în vigoare, ce stabileşte reguli de sãnãtate cu privire la subprodusele de la animale, ce nu sunt destinate consumului uman."

2. La articolul 3 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu urmãtorul cuprins:

"(2) Prevederile prezentei hotãrâri nu se aplică instalaţiilor existente de ardere a deşeurilor periculoase provenite din activitãţi medicale, prevãzute în anexa nr. 9."

3. Alineatul (1) al articolului 5 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 5. - (1) Condiţiile de lucru şi regimul de funcţionare pentru instalaţiile de

incinerare şi coincinerare, precum şi controlul şi monitorizarea acestora sunt prevãzute în anexa nr. 2 «Cerinţe privind exploatarea, controlul şi monitorizarea instalaţiilor şi proceselor de incinerare şi coincinerare a deşeurilor»."

4. Dupã articolul 5 se introduce un nou articol, articolul 51, cu urmãtorul cuprins:

"Art. 51. - Calendarul de închidere a instalaţiilor existente de ardere a deşeurilor periculoase provenite din activitãţi medicale exceptate de la aplicarea prevederilor prezentei hotãrâri este prevãzut în anexa nr. 9."

5. Alineatul (1) al articolului 6 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 6. - (1) Procedura de autorizare a activitãţilor economice şi sociale cu impact

asupra mediului, care se aplică şi activitãţilor de incinerare şi coincinerare a deşeurilor, se deruleazã conform prevederilor Ordinului ministrului mediului şi gospodãririi apelor nr. 876/2004 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activitãţilor cu impact semnificativ asupra mediului."

6. Articolul 8 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 8. - (1) Acordul/acordul integrat de mediu, emis de autoritatea competentă

pentru protecţia mediului, trebuie să conţinã pe lângã elementele prevãzute în legislaţia

185

naţională în vigoare urmãtoarele elemente specifice instalaţiilor de incinerare/ coincinerare de deşeuri:

a) lista categoriilor de deşeuri, pe coduri, conform Hotãrârii Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, şi informaţii despre cantitãţi, care pot fi tratate;

b) capacitatea nominalã de incinerare sau de coincinerare a deşeurilor pentru acea instalatie (t/h, respectiv MWth);

c) procedurile de prelevare a probelor şi de mãsurare folosite în scopul satisfacerii obligaţiilor impuse pentru mãsurãtorile periodice ale fiecãrui poluant al aerului şi apei;

d) valorile limită admise pentru concentraţiile de poluanţi emişi în aer sau în apă în urma proceselor de incinerare sau de coincinerare;

e) referatul tehnic de evaluare, întocmit de un institut nominalizat de autoritatea administraţiei publice centrale pentru sãnãtate, privind domeniul de utilizare al instalaţiei şi posibilele efecte ale acesteia asupra sãnãtãţii populaţiei.

(2) În cazul deşeurilor periculoase, acordul/acordul integrat de mediu, emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, trebuie să conţinã şi urmãtoarele cerinţe:

a) cantitãţile pe diferite categorii de deşeuri periculoase care pot fi tratate; b) debitele masice minime şi maxime din aceste deşeuri periculoase, puterile

calorice minime şi maxime ale deşeurilor şi conţinutul maxim de poluanţi, cum ar fi PCB, PCP, clor, fluor, sulf, metale grele.

(3) Documentaţia care se înainteazã autoritãţii competente pentru protecţia mediului trebuie să prezinte toate elementele prevãzute la alin. (1) şi (2), precum şi o descriere a mãsurilor avute în vedere pentru a garanta că:

a) instalaţia respectă cerinţele prezentei hotãrâri în funcţie de categoriile de deşeuri care se incinerează/coincinerează;

b) căldura generată prin procesul de incinerare/coincinerare se recupereazã cât mai mult posibil prin generarea combinată de caldură şi energie electrică, de abur tehnologic sau pentru încãlzirea de locuinţe;

c) reziduurile vor fi minimizate ca volum şi nocivitate, precum şi reciclate pe cât posibil;

d) eliminarea reziduurilor care nu pot fi prevenite, reduse sau reciclate va fi efectuatã în conformitate cu legislaţia naţională.

(4) Acordul de mediu se emite dacã documentaţia prezentatã în acest scop arată că tehnicile de mãsurare propuse pentru emisiile de poluanţi în aer sunt conform prevederilor anexei nr. 5."

7. Articolul 9 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 9. - (1) Autorizaţia de mediu se emite de autoritatea competentă pentru

protecţia mediului pentru o instalaţie de incinerare sau de coincinerare, ţinându-se cont de cerinţele prevãzute în legislaţia naţională în vigoare pentru reglementarea activitãţilor şi luându-se în considerare toate elementele specifice funcţionării incineratoarelor prevãzute la art. 8.

(2) Pentru instalaţiile existente de ardere a deşeurilor periculoase provenite din activitãţi medicale, menţionate în anexa nr. 9, se emite autorizaţie de mediu pentru perioada prevãzutã în această anexă. La expirarea acestei perioade, la faza de închidere

186

a instalaţiei, titularul este obligat să solicite aviz de mediu, conform unei proceduri ce se aprobă prin ordin al ministrului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului."

8. Articolul 18 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 18. - Constituie contravenţii urmãtoarele fapte şi se sancţioneazã dupã cum

urmeazã: 1. cu amendă de la 25.000.000 lei la 35.000.000 lei, pentru unitãţile medicale care

nu respectă prevederile anexei nr. 9 privind calendarul de închidere a instalaţiilor de tratare termică a deşeurilor periculoase medicale;

2. cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 25.000.000 lei la 75.000.000 lei, pentru persoane juridice, pentru:

a) nerespectarea prevederilor art. 16 privind prezentarea de cãtre operatorii instalaţiilor de incinerare şi coincinerare a raportului anual la autoritatea competentă pentru protecţia mediului şi refuzul de a asigura accesul publicului la informaţiile de interes public din acel raport;

b) neîndeplinirea de cãtre operatorii instalaţiilor de incinerare şi coincinerare a prevederilor art. 14 privind instituirea sistemului de control şi monitorizare şi suportarea costurilor acestuia;

c) neîndeplinirea de cãtre operatorii instalaţiilor de incinerare şi coincinerare a prevederilor cap. 6 pct. 6.3 din anexa nr. 2, referitoare la instalarea şi funcţionarea corespunzãtoare a echipamentului de monitorizare;

d) neîndeplinirea de cãtre operatorii instalaţiilor de incinerare şi coincinerare a prevederilor art. 14 referitoare la obligaţia de pãstrare a registrului cuprinzând evidenţa deşeurilor incinerate sau coincinerate;

e) neîndeplinirea de cãtre operatorii instalaţiilor de incinerare şi coincinerare a obligaţiei prevãzute la cap. 7 pct. 7.9 din anexa nr. 2, referitoare la înregistrarea şi prelucrarea tuturor mãsurãtorilor;

f) nerespectarea de cãtre operatorii instalaţiilor de incinerare şi coincinerare a prevederilor cap. 2 pct. 2.1-2.8 din anexa nr. 2, referitoare la condiţiile de lucru;

3. cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, nerespectarea de cãtre operatorii instalaţiilor de incinerare şi coincinerare a prevederilor cap. 1 pct. 1.3 şi 1.4 din anexa nr. 2, referitoare la recepţia deşeurilor;

4. cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, operatorii instalaţiilor de incinerare şi coincinerare, pentru încãlcarea prevederilor cap. 7 pct. 7.2, 7.3, 7.9, 7.10, 7.14 şi 7.16 din anexa nr. 2, referitoare la mãsurãtorile poluanţilor în aer şi apă."

9. Alineatul (2) al articolului 19 va avea urmãtorul cuprins: "(2) Contravenţiilor prevãzute la art. 18 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei

Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."

10. Articolul 20 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 20. - Fãrã a prejudicia prevederile tranzitorii din anexele nr. 6 şi 7, prezenta

hotãrâre se aplică integral instalaţiilor de incinerare şi coincinerare existente, începând cu data de 1 ianuarie 2007."

11. Articolul 22 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 22. - Anexele nr. 1-9 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre."

187

12. Dupã articolul 22 se introduce un nou articol, articolul 221, cu urmãtorul cuprins:

"Art. 221. - (1) Raportarea la Comisia Europeanã şi conţinutul raportului privind implementarea Directivei nr. 2000/76/CE se stabilesc şi se realizeazã începând cu data de 1 ianuarie 2007.

(2) Până la sfârşitul primului trimestru al fiecãrui an, autoritatea administraţiei publice centrale pentru sãnãtate va raporta Comisiei Europene închiderea instalaţiilor de ardere neconforme şi cantitãţile de deşeuri medicale tratate pentru anul precedent, conform anexelor nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului sãnãtãţii nr. 997/2004 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului sãnãtãţii şi familiei nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activitãţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activitãţile medicale."

13. Dupã articolul 23 se introduce urmãtorul paragraf: "Prezenta hotãrâre transpune integral Directiva nr. 2000/76/CE privind incinerarea

deşeurilor, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) L 030 din 4 februarie 2000."

14. Punctul 3 din anexa nr. 1 va avea urmãtorul cuprins: "3. deşeuri municipale mixte - deşeuri menajere şi comerciale, industriale şi din

instituţii, care, din cauza naturii şi compoziţiei, sunt similare cu deşeurile menajere, dar excluzând fracţiile indicate în anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, sub codul 20 01, care sunt colectate separat la sursă, şi excluzând alte deşeuri indicate sub codul 20 02 din aceeaşi anexă;".

15. Dupã punctul 3 din anexa nr. 1 se introduce un nou punct, punctul 31, cu urmãtorul cuprins:

"31. deşeuri periculoase rezultate din activitatea medicalã, depozitabile - deşeuri periculoase rezultate din activitatea medicalã, care în urma proceselor de sterilizare termică devin deşeuri asimilabile celor menajere."

16. Litera b) a punctului 4 din anexa nr. 1 va avea urmãtorul cuprins: "b) orice deşeuri lichide combustibile, care nu pot genera în gazele de ardere

rezultate direct din combustia lor unele emisii diferite de cele rezultate din combustia motorinei, definitã conform art. 2 din Hotãrârea Guvernului nr. 689/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a benzinei şi motorinei, sau o concentraţie mai mare a emisiilor decât cele rezultate din combustia motorinei."

17. Punctele 8 şi 9 din anexa nr. 1 vor avea urmãtorul cuprins: "8. instalaţie de incinerare - orice instalaţie tehnică fixă sau mobilă şi echipamentul

destinat tratamentului termic al deşeurilor, cu sau fãrã recuperarea căldurii de ardere rezultate. Aceasta include incinerarea prin oxidarea deşeurilor, precum şi piroliza, gazificarea sau alte procese de tratament termic, cum sunt procesele cu plasmă, în mãsura în care produsele rezultate în urma tratamentului sunt incinerate ulterior. Această definiţie se referã la amplasament şi la întreaga instalaţie, incluzând: toate liniile de incinerare, recepţie a deşeurilor, depozitare, dispozitive de pretratare localã; sistemele de alimentare cu deşeuri - combustibil-aer; boilerul; dispozitivele de tratare a gazelor de ardere şi a apei uzate sau depozitarea reziduurilor; coşul de fum;

188

dispozitivele şi sistemele de control al operaţiunilor de control al incinerării, de înregistrare şi urmãrire a condiţiilor de incinerare;

9. instalaţie de incinerare/coincinerare existentă - instalaţie care funcţioneazã la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri şi care deţine autorizaţie conform normelor legale în vigoare la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri sau deţine acord de mediu la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, cu condiţia să înceapã să incinereze/coincinereze înainte de data de 28 decembrie 2004, sau este înregistratã de autoritatea competentă la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri în vederea obţinerii unui acord de mediu, cu condiţia să înceapã să funcţioneze înainte de data de 28 decembrie 2004;".

18. Punctul 10 din anexa nr. 1 se abrogă. 19. Titlul anexei nr. 2 va avea urmãtorul cuprins:

"CERINŢE privind exploatarea, controlul şi monitorizarea instalaţiilor şi proceselor de

incinerare şi coincinerare a deşeurilor" 20. Paragraful 1 al anexei nr. 2 va avea urmãtorul cuprins: "Prezentele cerinţe stabilesc condiţiile de lucru şi regimul de funcţionare pentru

instalaţiile de incinerare şi coincinerare a deşeurilor, precum şi controlul instalaţiilor şi monitorizarea emisiilor."

21. Punctul 1.2 din anexa nr. 2 va avea urmãtorul cuprins: "1.2. Înainte de a accepta deşeurile în instalaţia de incinerare sau coincinerare

operatorul determină, dacã este posibil, masa fiecãrei categorii de deşeuri, categorii prevãzute în Hotãrârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase."

22. Dupã capitolul 7 din anexa nr. 2 se introduce un nou capitol, capitolul 8, cu urmãtorul cuprins:

"CAPITOLUL 8 Condiţii anormale de funcţionare

8.1. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului va stabili în autorizaţie perioada maximă admisã pentru orice opriri, perturbări sau avarii inevitabile din punct de vedere tehnic ale dispozitivelor de purificare sau de mãsurare, timp în care concentraţiile din emisiile în aer şi apă uzată epurată, referitoare la substanţele reglementate, pot depãşi valorile limită admise.

8.2. În cazul unei avarii, operatorul va reduce sau va opri activitatea imediat ce este posibil, până ce se poate restabili funcţionarea normalã.

8.3. Fãrã a prejudicia prevederile pct. 2.3 lit. c) din cap. 2, instalaţia de incinerare sau coincinerare ori linia de incinerare nu va continua în nici un caz să incinereze deşeuri pe o perioadă mai mare de 4 ore fãrã întrerupere, atunci când sunt depăşite valorile limită de emisie; durata cumulativă de funcţionare în asemenea condiţii pe timp de un an trebuie să fie sub 60 de ore. Durata de 60 de ore se aplică acelor linii din instalaţie care sunt conectate la un dispozitiv unic de spălare a gazelor de ardere.

8.4. Conţinutul total de praf al emisiilor în aer de la o instalaţie de incinerare nu trebuie în nici o circumstanţã să depãşeascã 150 mg/mc, exprimate ca medie la jumãtate de oră, iar valorile limită ale emisiei în aer pentru CO şi TOC nu trebuie depăşite. Toate celelalte condiţii menţionate la cap. 2 trebuie respectate."

23. Tabelul de la punctul II 1.1 din anexa nr. 4 va avea urmãtorul cuprins:

189

"Poluanţi C (mg/Nmc) Pulberi totale 30 HCL 10 HF 1 NOx pentru instalaţii existente 800 500*) NOx pentru instalaţii noi Cd+Tl 0,05 Hg 0,05 Sb+As+Pb+Cr+Co+Cu+ Mn+Ni+V 0,5 Dioxine şi furani 0,1 ng/Nmc"

24. Nota de subsol a tabelului de la punctul II.1.1 din anexa nr. 4 va avea urmãtorul cuprins:

"*) Pentru aplicarea valorilor limită de emisie ale NOx cuptoarele de ciment în funcţiune şi care dispun de o autorizaţie conform reglementãrilor legale existente şi încep coincinerarea deşeurilor dupã data menţionatã la pct. 9 din anexa nr. 1 nu sunt considerate instalaţii noi. Până la data de 1 ianuarie 2008 se pot autoriza de cãtre autoritatea competentă pentru protecţia mediului excepţii pentru NOx pentru instalaţiile existente de ciment cu proces umed sau cuptoare de ciment care ard mai puţin de 3 tone deşeuri pe oră, cu condiţia ca autorizaţia să prevadã o valoare limită de emisie totalã la NOx sub 1.200 mg/Nmc.

Până la data de 1 ianuarie 2008 se pot autoriza excepţii pentru pulberi totale de cãtre autoritatea competentă pentru protecţia mediului, pentru cuptoare de ciment care ard sub 3 tone de deşeuri pe oră, cu condiţia ca valoarea limită de emisie totalã la pulberi, trecutã în autorizaţie, să fie sub 50 mg/Nmc."

25. Tabelul de la punctul II.1.2 din anexa nr. 4 va avea urmãtorul cuprins:

"Poluanţi C (mg/Nmc) SO2 50 TOC 10"

26. Punctul II.1.3 din anexa nr. 4 va avea urmãtorul cuprins: "Valorile limită de emisie pentru monoxidul de carbon pot fi stabilite de autoritatea

competentă pentru protecţia mediului." 27. Paragraful 3 al punctului II.2.1 din anexa nr. 4 va avea urmãtorul cuprins: "Biomasa - produse constând în orice materie integral sau parţial vegetală din

agricultură ori silvicultură, care pot fi folosite în scopul recuperãrii conţinutului lor energetic ca şi deşeurile enumerate la art. 3 lit. a)-e)."

28. Nota de subsol a tabelului de la litera c) din anexa nr. 7 va avea urmãtorul cuprins:

"*) Valorile medii valabile până la data de 1 ianuarie 2007 pentru instalaţiile existente, a cãror aprobare de funcţionare a fost acordatã înainte de data de 31 decembrie 1996 şi care incinerează exclusiv deşeuri periculoase."

29. Dupã anexa nr. 8 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 9, având conţinutul prevãzut în anexa la prezenta hotãrâre.

Art. II - Pentru instalaţiile noi care nu se regãsesc în definiţia prevãzutã în anexa nr. 1 la pct. 9 "instalaţie de incinerare/coincinerare existentă" din Hotãrârea Guvernului nr. 128/2002, cerinţele prezentei hotãrâri se aplică în termen de 30 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

190

Art. III - Hotãrârea Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 6 martie 2002, cu modificãrile şi completãrile aduse prin prezenta hotãrâre, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemneazã:

Ministrul mediului şi gospodãririi apelor, Sulfina Barbu

Ministrul sãnãtãţii, Mircea Cinteză

Ministrul economiei şi comerţului, Codruţ Ioan Sereş

p. Ministrul integrãrii europene, Adrian Ciocanea,

secretar de stat Bucureşti, 31 martie 2005. Nr. 268.

191

ANEXA

(anexa nr. 9 la Hotãrârea Guvernului nr. 128/2002)

Calendarul de închidere a instalaţiilor existente de ardere a deşeurilor periculoase provenite din activitãţi medicale

2004 2005 2006 2007 2008 ALBA

1. Spit. Jud. Alba 1 2. Spit. Munic. Sebeş 1 3. Centr. de Sãnãtate Baia de Arieş 1 4. Spit. Orăşenesc Abrud 1 5. Spit. Orăşenesc Câmpeni 1 6. Spit. TBC Câmpeni 1 7. Spit. Orăşenesc Cugir 1 8. Spit. Orăşenesc Ocna Mureş 1 9. Spit. Munic. Blaj 1

10. Spit Munic. Aiud 1 ARAD

1. Spit. Clinic Jud. Arad 1 2. Spit. Clin. Mun. Arad 1 3. Spit de Boli Acute Gurahonţ 1 4. Spit. de Boli Acute Ineu 1 5. Spit de Boli Cronice Lipova 1 6. Spit. de Boli Acute Sebiş 1 7. Spit. de Boli Psihice Căpâlnaş 1 8. Spit. de Boli Psihice Moerea 1 9. Spit de Recuperare Neuromot. Dezna 1

10. Spit. Sf. Gheorghe Ch. Criş 1 11. Unit. Medico-Socialã Lipova 1 12. Unit Med.-Soc. Gurahonţ 1 13. Unit. Med.-Soc. Ghioroc 1 14. Unit Med.-Soc. Ineu 1 15. Centr. de Sãnãtate Chişinău Criş 1 16. Centr. de Sãnãtate Sântana 1 17. Centr. de Sãnãtate Săvârşin 1 ARGEŞ

1. Spitalul Brădet 1 2. Spitalul Domneşti 1 3. Spitalul Mioveni 1 4. Spitalul Leordeni 1 5. Spitalul TBC Valea Iaşului 1 6. Spitalul Călineşti 1 7. Spitalul Stefăneşti 1 8. Spitalul TBC Câmpulung 1 9. Spitalul Vedea 1

10. Spitalul Costeşti 1 11. Spitalul Curtea de Argeş 1

192

12. Spitalul Câmpulung 1 13. Spitalul de Pediatrie Piteşti 1 14. Spitalul Judeţean Argeş 1 BACĂU 1. Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău 1 2. Spitalul de Pneumoftiziologie Bacău 1 3. Spitalul Municipal Oneşti 1 4. Spitaiul Orăşenesc Buhuşi 1 5. Spitalul Orăşenesc Cornăneşti 1 6. Spitalul Municipal Moineşti 1 7. Centr. de Săn. Podul Turcului 1 BIHOR*)

1. Spital judeţean Oradea 1 2. Spital pneumoftiziologie Oradea 1 3. Spital neuropsihiatrie Oradea 1 4. Spital copii Oradea 1 5. Spital Boli Infecţioase Oradea 1 6. Spital OG Oradea 1 7. Spital Recuperare Băile Felix 1 8. Spital orăşenesc Aleşd 1 9. Spital Municipal Beiuş 1

10. Spital neuropsihiatrie Stei 1 11. Spital Neuropsihiatrie Nucet 1 12. Spital orăşenesc Marghita 1 13. Spital municipal Salonta 1 14. Centru Sãnãtate Bratca 1 15. Centrul Sãnãtate Valea lui Mihai 1 16. Centrul de Sãnãtate Stei 1 BISTRIŢA-NĂSĂUD*)

1. Spitalul Orăşenesc Năsăud 1 BOTOŞANI

1. Spitalul Judeţean Mavromati 1 2. Spit. Mun. Sfântul Gheorghe 1 3. Spit. de Obstretică-Ginecologie 1 4. Spit. de Pediatrie Cv. Parascheva 1 5. Spitalul de Psihiatrie 1 6. Spitalul de Pneumoftiziologie 1 7. Spitalul Municipal 1 8. Spitalul Orăşenesc 1 9. Spitalul Comunal 1

10. Sănăt. de Pneumoftiziologie 1 BRAŞOV

1. Spitalul de Boli Infecţioase 1 2. Spitalul de Pneumoftiziologie 1 3. Spitalul Săcele 1 4. Spitalul Codlea 1 5. Spitalul Victoria 1 6. Spitalul Zărneşti 1

193

7. Spitalul de Obstetrică-Ginecologie Braşov 1 8. Spitalul Rupea 1 9. Spitalul Făgăraş 1

10. Spitalul de Pediatrie Braşov 1 11. Spitalul CFR Braşov 1 12. Spitalul Judeţean Braşov 1 BRÃILA

1. Spital jud. urgenţă corp A Brãila 1 2. Spital jud. urgenţă Corp B Brãila 1 3. Spital psihiatrie Sf. Pantelimon Brãila 1 4. Spital Obstetrică-ginecologie Brãila 1 5. Spital pneumoftiziologie Brãila 1 6. Spital orăşenesc Făurei 1

BUZĂU 1. Secţ. Ext. Spit. Jud. Buzău TBC şi DV 1 2. Centr. de Sãnãtate. Patarlagele 1 3. Centrul Med.-Soc. Pogoanele 1 4. Centr. de Sãnãtate Parscov 1 5. Spit. Rural Vintilă Vodă 1 6. Spit. Neuropsih. Săpoca 1 7. Maternit. Buzău 1

CARAŞ-SEVERIN 1. Spit. Oraş Anina 1 2. Spit. Oraş Oţelul Roşu 1 3. Spit. Oraş. Moldova Nouă 1

CĂLĂRAŞI 1. Spital Psihiatrie Săpunari 1 2. Spital Pneumoftiziologie Dor Mărunt 1 3. Secţie exterioarã Fundulea 1 4. Spital Orăşenesc Budeşti 1 5. Spital Municipal Olteniţa 1 6. Spital Orăşenesc Lehliu Gară 1 7. Spital Judeţean de Urgenţă Călăraşi 1

CLUJ 1. Spit. Munic. Gherla 1 2. Spit. Munic. Câmpia Turzii 1 3. Spit. Oraş Huedin 1 4. Spit. Munic. Turda 1 5. Spit. Munic. Dej 1

CONSTANŢA 1. Spital Clinic Jud. de Urgenţă Constanţa 1 2. Spital de Boli Infecţioase Constanţa 1 3. Spital Municipal Mangalia 1 4. Spital Municipal Medgidia 1 5. Spital Pneumoftiziologie Constanţa 1 6. SpitaI TBC Agigea 1 7. Spital Orăşenesc Hârşova 1 8. Spit. de Ortopedie şi Traumatologie şi Recuperare 1

194

Medicalã Eforie Sud 9. Spital Clinic de Recuperare, Medicină Fizică şi

Balneologie Eforie Sud

1

10. Centrul de Sãnãtate Băneasa 1 COVASNA

1. Spit. Oraş. Baraolt 1 2. Spit. Oraş. Covasna 1 3. Spit. Jud Sf. Gh. 1 4. Spit. Munic. Tg. Secuiesc 1

DÂMBOVIŢA 1. Centr. de Asist. Medico-Soc. Niculeşti 1 2. Centr. de Îngrijire şi Asist, Săcuieni 1 3. Centr. de Recup. şi Reabilit. Neuropsihică Ochiuri 1 4. Spital orăşenesc Moreni 1 5. Spital mun. Mănăstirea Dealu Tgv. 1 6. Centrul de sãnãtate Voineşti 1 7. Centru asistenţă medico-socialã Bucşani 1 8. Spital orăşenesc Titu 1 9. Sanatoriul TBC Moroieni 1

10. Spital judeţean Târgovişte 1 11. Spital orîşenesc Găieşti 1 12. Spital orăşenesc Pucioasa 1 13. Centru recuperare neuromotorie Gura Ocniţei 1 DOLJ

1. Spital clinic urg. Craiova 1 2. Spital clinic mun. Filantropia Craiova 1 3. Spital clinic Boli Inf. Craiova 1 4. Spital clinic neuropsihiatrie Craiova 1 5. Spital jud. pneumoftiziologie Leamna 1 6. Spital municipal Băileşti 1 7. Spital municipal Calafat 1 8. Spital Filiaşi 1 9. Spital orăşenesc Segarcea 1

10. Centru sãnãtate Dăbuleni 1 GALAŢI

1. Spit. Jud. de Urgenţă Sf. Apostol Andrei 1 2. Spit. de Psihiatrie Elisabeta Doamna 1 3. Spit. de Pneumoftiziologie 1 4. Spit. Boli Infect. Sf. Cuv. Parascheva 1 5. Spit Obst-Ginec. Buna Vestire 1 6. Spit. de Urgenţă pentru Copii Sf. Ioan 1 7. Spit. Munic. Anton Cincu Tecuci 1 8. Spit. Tg. Bujor 1 9. Centr. de Sãnãtate Publică Iveşti 1

10. Spit. Găneşti 1 GIURGIU

1. Spit. Jud. Giurgiu 1 2. Spit. Oraş. Bolintin Vale 1

195

3. Spit. de Pneumoftiziologie Izvoru 1 4. Spit. de Boli Infecţ. Singureni 1 5. Spit de Psih.Vadu Lat 1 6. C.S. Ghimpaţi 1

GORJ 1. Spital Judeţean Nr. 2 1 2. Spital Judeţean 700 1 3. Spital Orăşenesc Bumbeşti-Jiu 1 4. Spital Orăşenesc Rovinari 1 5. Spital Orăşenesc Târgul Cărbuneşti 1 6. Spital Comunal Turceni 1 7. Spitalul Orăşenesc Motru 1 8. Spitalul de Pneumoftiziologie Dobriţa 1

HARGHITA 1. Spital jud. Miercurea Ciuc 1 2. Spital municipal Odorheiul Secuiesc 1 3. Spital municipal Topliţa 1 4. Spital oraş. Gheorghieni 1 5. Spital psihiatrie Tulgheş 1

HUNEDOARA 1. Spitalul Judeţean Deva 1 2. Spitalul Municipal Al. Simionescu 1 3. Spitalul de Urgenţă Petroşani 1 4. Spitalul de Boli Cronice Petrila 1 5. Spitalul Orăşenesc Haţeg 1 6. Spitalul Municipal Orăştie 1 7. Spitalul Orăşenesc Vulcan 1 8. Spitalul Orăşenesc Lupeni 1 9. Sanatoriul TBC Geoagiu 1

10. Spitalul Municipal Brad 1 11. Spitalul de Neuropsihiatrie şi pentru Mãsuri 1 IALOMIŢA

1. Spitalul Judeţean de Urgenţă 1 2. Spitalul Municipal Urziceni 1 3. Spitalul Municipal Feteşti 1 4. Spitalul Orăşenesc Ţăndărei 1

IAŞI 1. Spitalul Pneumoftiziologic 1 2. Spitalul de Recuperare 1 3. Spitalul de Boli Infecţioase 1 4. Spitalul Socola 1 5. Spitalul de Neurochirurgie 1 6. Spitalul de Urgenţe 1 7. Spitalui Târgu Frumos 1 8. Spitalul Hârlău 1 9. Spitalul de Obstetrică şi Ginecologie Elena-Doamna 1

10. Spitalul de Obstetrică şi Ginecologie Cuza-Vodă 1 11. Spitalul Paşcani 1

196

12. Spit. de Pediatrie 1 13. Spit. Sf. Spiridon 1 14. Spit. C.I. Parhon 1 MARAMUREŞ

1. Spit. Orăşenesc Tg. Lăpuş 1 2. Spit. Orăşenesc Vişeul de Sus 1 3. Spit. Munic. Sighetu Marmaţiei 1 4. Spit. de Boli Infect. Dermatologie şi Psihiatrie Baia

Mare 1

5. Spit. Jud. de Urgenţă Baia Mare 1 6. Spit. de Pneumoftiziologie Baia Mare 1 7. Spit. de Recuperare Borş 1

MEHEDINŢI 1. Spit. Orăşenesc Baia de Aramă 1 2. Spit. Orăşenesc Vânju Mare 1 3. Spit. Orăşenesc Strehaia 1 4. Spit. Orăşenesc Orşova 1 5. Spit. Judeţean Dr. Tr. Severin 1

MUREŞ 1. Spital Clin. Jud. de Urgenţă Tg. Mureş 1 2. Spit Munic. dr. Eugen Nicoară Reghin 1 3. Spit Munic. Sighişoara 1 4. Spit. Munic. Sighişoara 1 5. Spit. Orăşenesc Luduş 1 6. Spit. Munic. Dr. Gh. Marinescu Târnăveni 1

NEAMŢ 1. Spit. Jud. Piatra Neamţ 1 2. Spit Munic. Roman 1 3. Spit. Oraş. Tg. Neamţ 1 4. Spit. Oraş. Bicaz 1 5. Sanat. TBC Bisericani 1 6. Centr. de Sănătate Roznov 1 7. Centr. de Sãnãtate Ceahlău 1 8. Spit. de Boli Cron. Gădinţi 1 9. Spit. de Boli Cron. Războieni 1

10. Spit. de Boli Cronice Bozieni 1 OLT

1. Spit. de Pneumoftiziologie Scorniceşti 1 2. Centrul de Sănătate Drăgăneşti Olt 1 3. Spit. Orăşenesc Corabia 1 4. Spit. Orăşenesc Balş 1 5. Spit. Jud. Slatina 1 6. Spit. Municipal Caracal 1 7. DSP-Olt 1 8. Spit. de Psih. Cronici Schitu-Greci 1

PRAHOVA 1. Spital jud Urgenţă Ploieşti 1 2. Spital OG Ploieşti 1

197

SATU MARE*) SĂLAJ

1. Spit. Orăşenesc Şimleul Silvaniei 1 SIBIU

1. Spital clinic Sibiu 2. Spital clinic Pediatrie Sibiu 1 3. Spital Psihiatrie Gh. Preda Sibiu 1 4. Spital pneumologie Sibiu 1 5. Spital municipal Mediaş 1 6. Spital orăşenesc Agnita 1 7. Spital orăşenesc Cisnădie 1

SUCEAVA 1. Spital judeţean urgenţă Sf. Ioan cel Nou 1 2. Spital municipal Rădăuţi 1 3. Spital municipal Fălticeni 1 4. Spital municipal C-lung Moldovenesc 1 5. Spital municipal V. Dornei 1 6. Spital orăşenesc Gura Humor. 1 7. Spital orîţenesc Siret 1 8. Spital psihiatrie Siret 1 9. Spital boli cronice Solca 1

10. Spital psihiatrie C-lung Moldovenesc 1 TELEORMAN

1. Centru Sãnãtate Cervenia 1 2. Centru Sãnãtate Furculeşti 1 3. Centru Sãnãtate Deparati 1 4. Spital psihiatrie cronici Balaci 1 5. Spital TBC Roşiori de Vede 1 6. Spital judeţean Alexandria 1 7. Spital municipal Tr. Măgurele 1 8. Spital Caritas Roşiori de Vede 1 9. Spital orăşenesc Zimnicea 1

TIMIŞ 1. Spit. Clin. Jud. Timişoara 1 2. Spit. Clin. Mun. Timişoara 1 3. Spit Clin. de Urgenţă pentru copii Timişoara 1 4. Spit. Clin. de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie

Timişoara 1

5. Spit. Clin. O.G. D. Popescu Timişoara 1 6. Spit. Mun. Lugoj 1 7. Spit. Oraş. Făget 1 8. Spit. Oraş. Sânnicolau Mare 1 9. Spit. Oraş. Deta 1

10. Spit. Oraş. Dr. K. Diel Jimbolia 1 11. Centrul de Sãnãtate Buziaş 1 12. Centr. de Sãnãtate Ciacova 1 13. Spit. de Psih. şi pentru Măs. de Sig. Jebel 1 14. Spit. de Psih. şi pentru. Măs. de Sig. Gataia 1

198

TULCEA 1. Spit. Orăşenesc Babadag 1 2. Centr. de Sãnãtate Sulina 1 3. Spit. Jud. de Urgenţă Tulcea 1 4. Spit. Oraş. Măcin 1

VASLUI 1. Spit. de Adulţi Bârlad 1 2. Spit. Jud. de Urgenţă 1 3. Spit. de Copii Bârlad 1 4. Spit. Municipal Huşi 1 5. Spit. Murgeni 1

VÂLCEA 1. Spit. Jud. de Urgenţă Rm. Vâlcea 1 2. Spit. Orăşenesc Drăgăşani 1 3. Spit. Pneumoftiziologie Mihăeşti 1 4. Spit. Obstetrică-Gin. Rm. Vâlcea 1

VRANCEA 1. Spit Comunal Dumbrăveni 1 2. Spit. Orăşenesc Odobeşti 1 3. Spit. Orăşenesc Mărăşeşti 1 4. Spit. Orăşenesc Panciu 1 5. Spit. Comunal Vidra 1 6. Spit. Municipal Adjud 1 7. Spit. Judeţean Focşani 1

BUCUREŞTI 1. Inst. Endocrinologie Parhon 1 2. Spital Chirurgie Plastică 1 3. Spital clinic copii Gr. Alexandrescu 1 4. Spital urgenţe oftalmologice 1 5. Spital obstetrică-ginecol. şi neonatologie Filantropia 1 6. Spital universitar stomatologie 1 7. Spital ELIAS 1 8. Institut Hematologie 1 9. Institut Matei Balş 1

10. Institut Oncologic 1 11. Spital Cantacuzino 1 12. Spital Colentina 1 13. Spital Ortopedie Foişor 1 14. Spital clinic urgenţă 1 15. Spital Sf. Pantelimon 1 16. Spital clinic Fundeni 1 17. Spital Pediatrie Al. Russescu 1 18. Spital Pneumoftizio Sf. Ştefan 1 19. Spital clinic Malaxa 1 20. Spital clinic Caritas 1 21. Spital clinic Colţea 1 22. Spital cronici şi geriatrie Sf. Luca 1 23. Spital copii Marie Curie 1

199

24. Spital urgenţă Bagdasar 1 25. Spital urgenţă Sf. Ioan 1 26. Spital clinic OG şi NN Bucur 1 27. Spital Psihiatrie Obregia 1 28. Centru fonoaudiologie Hociota 1 29. Inst. Pneumologie Nasta 1 30. Spital Th. Burghele 1 31. Spital Universitar urgenţă 1 32. Spital clinic OG şi NN Sârbu 1 ILFOV

1. Spit. Jud. Sf. Imp. Const. şi Elena 1 2. Spit. de Psihiatrie Domniţa Bălaşa 1 3. Spit. Orăşenesc dr. M. Burghele 1 4. Spit. Comunal Periş 1 5. Centr. Medico-Social 1

TOTAL PE ANI 52 70 114 52 58 TOTAL GENERAL 346

cu urmãtoarele completãri*):

JUDEŢ/Unitate medicalã 2005 2006

BIHOR 1. Spitalul Clinic de copii Oradea-Anexa-Punct termic 1

BISTRIŢA-NĂSĂUD 1. Spital judeţean Bistriţa 1 2. Spital orăşenesc Beclean 1

SATU MARE 1. Spital judeţean Satu Mare 1 2. Spital Municipal Carei 1 3. Spital orăşenesc Tuşnad 1 4. Spital orăşenesc Negreşti Oaş 1 5. Spital pneumoftiziologie Satu Mare 1 6. Spital pneumoftiziologie Bixad 1

200

ORDINUL nr. 756

din 26 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deşeurilor

Emitent: MINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELOR Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 26 ianuarie 2005

În temeiul prevederilor art. 54 pct. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001,

în baza Hotãrârii Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

ministrul mediului şi gospodãririi apelor emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normativul tehnic privind incinerarea deşeurilor, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. - Normativul tehnic prevãzut la art. 1 va fi revizuit în funcţie de modificãrile cerinţelor legislative naţionale şi europene şi ale condiţiilor tehnico-economice.

Art. 3. - Direcţia gestiunea deşeurilor şi substanţelor chimice periculoase din cadrul autoritãţii centrale pentru protecţia mediului şi agenţiile competente pentru protecţia mediului duc la îndeplinire prezentul ordin.

Art. 4. - Pe data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 1.215/2003 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deşeurilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 şi 150 bis din 7 martie 2003.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 30 de zile de la publicare.

Ministrul mediului şi gospodãririi apelor, Speranţa Maria Ianculescu

Bucureşti, 26 noiembrie 2004. Nr. 756.

201

ANEXA

NORMATIV TEHNIC PRIVIND INCINERAREA DEŞEURILOR

C U P R I N S

SCOP

DEFINIŢII 1. TEHNOLOGIA

1.1. Scopul general al incinerării deşeurilor 1.2. Tipuri de deşeuri

1.2.1. Deşeuri municipale 1.2.2. Deşeuri periculoase 1.2.3. Nămoluri municipale

1.3. Predarea deşeurilor 1.3.1. Predarea deşeurilor municipale 1.3.2. Predarea deşeurilor periculoase

1.3.2.1. Descrierea deşeurilor periculoase 1.3.2.2. Predarea deşeurilor periculoase 1.3.2.3. Predarea şi recepţia deşeurilor periculoase

1.3.3. Predarea nămolurilor municipale 1.4. Organizarea şi funcţionarea incineratoarelor de deşeuri

1.4.1. Principii organizatorice de bază 1.4.2. Cerinţe care trebuie respectate în funcţionare

1.4.2.1. Staţii de predare a deşeurilor 1.4.2.2. Depozitarea deşeurilor municipale 1.4.2.3. Depozitarea deşeurilor periculoase păstoase nepompabile 1.4.2.4. Depozitarea deşeurilor periculoase pompabile 1.4.2.5. Depozitarea ambalajelor şi a containerelor 1.4.2.6. Depozitarea deşeurilor medicale 1.4.2.7. Depozitarea nămolurilor

1.4.3. Instalaţiile de încãrcare 1.4.3.1. Instalaţii de încãrcare pentru deşeuri municipale 1.4.3.2. Instalaţii de încãrcare pentru deşeuri periculoase 1.4.3.3. Instalaţii de încãrcare pentru nămolurile municipale

1.4.4. Componentele incineratorului 1.4.4.1. Unitatea de incinerare pentru deşeuri municipale

1.4.4.1.1. Cuptor cu focar cu grătar 1.4.4.1.2. Sistemul de alimentare cu aer de combustie 1.4.4.1.3. Camera de incinerare 1.4.4.1.4. Zona de postcombustie 1.4.4.1.5. Instalaţia de extracţie a cenuşii 1.4.4.1.6. Arzătoare auxiliare

1.4.4.2. Unitatea de incinerare pentru deşeuri periculoase 1.4.4.2.1. Camera de incinerare

202

1.4.4.2.2. Zona de amestec/camera de combustie 1.4.4.2.3. Sistemul de extragere al zgurii 1.4.4.2.4. Zona de postcombustie

1.4.4.3. Unitatea de incinerare pentru nămolurile municipale 1.4.5. Principii fundamentale 1.4.6. Evacuări de siguranţă 1.4.7. Răcirea gazelor reziduale şi recuperarea căldurii

1.5. Alte tehnologii 1.5.1. Clasificarea proceselor 1.5.2. Alte tehnologii

1.6. Tratarea termică a deşeurilor prin coincinerare 1.6.1. Centrale electrice 1.6.2. Fabrici de ciment 1.6.3. Oţelării

2. MÃSURILE DE REDUCERE A EMISIILOR 2.1. Generalităţi 2.2. Reducerea emisiilor la recepţia şi în timpul depozitării deşeurilor

2.2.1. Staţiile de recepţie şi descãrcare a deşeurilor 2.2.2. Depozitarea deşeurilor solide în buncăre 2.2.3. Depozitele pentru deşeurile pastoase 2.2.4. Depozitarea deşeurilor lichide 2.2.5. Rezervoarele pentru deşeuri periculoase 2.2.6. Containerele tanc pentru deşeuri periculoase din staţiile de transvazare 2.2.7. Depozitarea şi tratarea ambalajelor pentru deşeuri periculoase 2.2.8. Programul de funcţionare şi organizare a incinerării deşeurilor periculoase

2.3. Reducerea emisiei pe durata arderii şi recuperãrii căldurii 2.3.1. Instalaţii de încãrcare 2.3.2. Camera de incinerare 2.3.3. Zona de postcombustie 2.3.4. Răcirea gazelor reziduale şi recuperarea căldurii

2.4. Reducerea emisiei prin epurarea gazelor reziduale 2.4.1. Echipamente şi procese de reducere a emisiilor

2.4.1.1. Reducerea emisiilor de particule 2.4.1.2. Reducerea emisiilor de HCl, HF şi SOX şi a compuşilor de mercur 2.4.1.3. Reducerea emisiilor de NOX

2.4.1.4. Reducerea emisiilor de monoxid de carbon 2.4.1.5. Reducerea emisiilor de compuşi organici ai carbonului

2.4.2. Procese secundare de epurare 2.4.2.1. Procesul de adsorbţie pe strat mobil de cãrbune / cocs activ 2.4.2.2. Procesul cu strat de antrenare cu aer 2.4.2.3. Procesul cu strat şi curenţi turbionari

2.4.3. Instalaţii pentru evacuarea în atmosfera a gazelor reziduale epurate

3. VALORILE LIMITĂ PENTRU EMISII 3.1. Valori limită pentru gaze reziduale la incinerarea deşeurilor 3.2. Valori limită pentru gaze reziduale la coincinerare

203

3.2.1. Valori limită pentru gaze reziduale la coincinerare în fabrici de ciment 3.2.2. Valori limită pentru gaze reziduale la coincinerare în instalaţii de combustie 3.2.3. Valori limită pentru gaze reziduale pentru alte instalaţii de coincinerare

3.3. Valorile limită pentru emisiile în apă

4. CONTROLUL METROLOGIC AL EMISIILOR ŞI CONDIŢIILOR MINIME DE INCINERARE

4.1. Cadrul juridic 4.1.1. Principii de bază

4.2. Mãsurãtori continue în aer 4.3. Mãsurãtori discontinue în aer 4.4. Particularitãţi la mãsurãtorile aerului rezidual în instalaţii de coincinerare 4.5. Controlul condiţiilor minime de incinerare 4.6. Mãsurarea emisiilor din apele uzate

5. VALORIFICAREA ŞI ELIMINAREA REZIDUURILOR PROVENITE DIN INCINERAREA DEŞEURILOR

5.1. Elemente generale 5.2. Zgură/Cenuşă

5.2.1. Cerinţe de la arderea cenuşii reziduale şi a cenuşii 5.2.2. Cenuşă reziduală şi cenuşă din instalaţiile de incinerare a deşeurilor

municipale 5.2.3. Zgură şi cenuşă din instalaţiile de incinerare a deşeurilor periculoase

5.3. Pulberile de la incinerarea deşeurilor 5.4. Apă reziduală şi produse de reacţie din purificarea umedă a gazului

rezidual 5.5. Adsorbanţi, catalizatori 5.6. Alte reziduuri

6. AUTORIZAREA Lista de anexe

Anexa nr. 1 - Managementul integrat al deşeurilor solide Anexa nr. 2 - Schema proceselor tehnologice a posibilitãţilor de eliminare a

deşeurilor periculoase Anexa nr. 3 - Principiile proceselor de tratare termică a deşeurilor Anexa nr. 4 - Prezentarea altor tehnologii pentru tratarea termică a deşeurilor Anexa nr. 5 - Lista standardelor din România referitoare la caracterizarea

nămolurilor şi deşeurilor Abrevieri

H.G. nr.. - Hotãrâre de Guvern nr. ... O.U.G nr.. - Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. ... O.M. nr.. - Ordinul Ministrului nr. ... CMI - Condiţii minime de incinerare CEN - Comitetul European de Standardizare Zn – Zinc Pb – Plumb Cu – Cupru

204

Cr – Crom Ni – Nichel As – Arsen Cd – Cadmiu Hg – Mercur Tl – Taliu F – Fluor CI – Clor Br – Brom I – Iod HF -Acid fluorhidric HCl -Acid clorhidric SO2 - Bioxid de sulf NO - Monoxid de azot NO2 - Bioxid de azot TOC - Carbon organic total PCDD – Dioxine PCDF – Furani PAH - Hidrocarburi aromatice policiclice PCB - Compuşi bifenili policloruraţi

SCOP

Prezentul Normativ Tehnic privind incinerarea deşeurilor se aplică în conformitate cu prevederile Hotãrârii Guvernului 128/2002 şi stabileşte condiţiile de lucru şi regimul de funcţionare pentru instalaţiile de incinerare şi coincinerare a deşeurilor, controlul instalaţiilor şi monitorizarea emisiilor, precum şi elemente specifice activitãţii desfãşurate de autoritatea competentă pentru protecţia mediului (autorizare şi control).

Normativul se aplică la instalaţii fixe de incinerare şi coincinerare a deşeurilor care impun supraveghere în funcţionare (deşeuri municipale) şi supraveghere specialã în funcţionare (deşeuri periculoase).

Prevederile prezentului normativ nu se aplică la instalaţiile de incinerare care trateazã:

a) deşeuri vegetale din agricultură şi forestiere; b) deşeuri vegetale din industria alimentară, dacã se recupereazã căldură generată; c) deşeuri fibroase din producţia de celuloză virgină şi producţia de hârtie din

celuloză, dacã sunt coincinerate la locul de producţie şi căldura generată este recuperatã, cu excepţia celor care folosesc în tehnologia de albire derivaţi ai clorului;

d) deşeuri de lemn, cu excepţia deşeurilor care pot conţine compuşi organici halogenaţi sau metale grele în urma tratării cu conservanţi pentru lemn sau vopsirii, şi care includ în special deşeuri provenite din construcţii sau demolãri;

e) deşeuri de plută; f) deşeuri radioactive; g) cadavre de animale; aceste deşeuri se referã numai la corpul întreg / cadavrele

întregi ale animalelor care trebuiesc întâi prelucrate şi apoi se pot incinera/coincinera;

205

h) deşeuri rezultate din explorarea şi exploatarea petrolului şi a gazelor în instalaţii marine, incinerate la bordul instalaţiei;

i) instalaţii experimentale folosite pentru cercetare, proiectare şi testare pentru îmbunãtãţirea procesului de incinerare, care trateazã sub 50 tone deşeuri pe an.

Suplimentar, faţă de mãsurile privind controlul poluării atmosferei în cadrul prezentului normativ sunt prevãzute mãsuri pentru tratarea şi eliminarea apelor uzate şi a reziduurilor, pentru funcţionarea în siguranţă a instalaţiilor de incinerare şi coincinerare şi pentru retehnologizarea instalaţiilor de incinerare şi coincinerare existente în scopul respectãrii prevederilor din Hotãrârea Guvernului nr. 128/2002.

Prezentul Normativ tehnic face referire la o serie de standarde, normative tehnice şi ghiduri care sunt în vigoare la momentul elaborãrii sale. Deoarece aceste documente se pot modifica, utilizatorii trebuie să se asigure că aplică variantele în vigoare, asigurând astfel o calitate ştiinţificã unitarã.

Standardele menţionate în prezentul Normativ tehnic reprezintã standarde de referinţă pentru cerinţele minimale specifice domeniilor lor de aplicare.

DEFINIŢII

Semnificaţia termenilor utilizaţi în sensul prezentului normativ este: - Ambalaje - containere transportabile, de diferite dimensiuni, pentru substanţe

solide, păstoase şi lichide; - Buncăr - depozit utilizat pentru depozitarea deşeurilor solide, lichide sau păstoase

înainte de tratare; - Capacitate nominalã - suma capacitãţilor cuptoarelor din care se compune

instalaţia de incinerare sau de coincinerare, specificatã de constructor şi confirmatã de operator, ţinându-se seama în special de puterea calorică a fiecãrui tip de deşeu, exprimatã prin cantitatea de deşeuri incinerate pe oră;

- Combustie - tratarea deşeurilor prin oxidare termică în exces de aer; - Depozit - un depozit poate fi un buncăr, container, sac sau o suprafaţă pentru

depozitarea deşeurilor solide, lichide sau păstoase înainte de tratare; - Deşeu - orice substanţă sau orice obiect din categoriile stabilite în anexa nr. 1 B,

din Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor;

- Deşeuri municipale mixte - deşeuri menajere şi comerciale, industriale şi din instituţii, care, din cauza naturii şi compoziţiei, sunt similare cu deşeurile menajere, dar excluzând fracţiile indicate în anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, sub numãrul 20 01 care sunt colectate separat la sursă, şi excluzând alte deşeuri indicate sub numãrul 20 02 din aceeaşi anexă;

- Deşeuri din comerţ asimilabile cu cele menajere - deşeuri rezultate din activitãţi comerciale, magazine, activitãţi de servicii publice şi industriale etc., cu condiţia să poatã fi depozit împreunã sau în acelaşi mod ca deşeurile menajere în funcţie de tipul şi cantitatea lor;

- Deşeuri din parcuri şi grãdini - deşeuri de origine vegetală provenind de pe suprafeţe folosite la grădinărit, din parcuri publice, cimitire şi spaţii verzi amplasate de-a lungul străzilor;

206

- Deşeuri periculoase - orice deşeu solid sau lichid, aşa cum este definit în anexa nr. IA la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 426/2001;

- Emisie - degajarea directă sau indirectă din instalaţie de substanţe, vibraţii, căldură sau zgomote din surse individuale ori difuze, în aer, apă sau pe sol;

- Excesul de aer - cantitatea de aer pentru combustie suplimentarã faţă de cea necesarã teoretic pentru realizarea combustiei.

- Gaze reziduale - gaze de ardere - amestecuri gazoase cu componenţi solizi, lichizi şi gazoşi formate prin arderea deşeurilor, tratate în instalaţiile de epurare a gazelor. Gazele reziduale pot fi caracterizate adiţional prin definirea provenienţei lor de exemplu, tratare gazelor reziduale de dupã boiler, gazele reziduale la evacuarea din coşul de dispersie etc.;

- Gazeificare - conversia deseului cu compuşi carbonici în bioxid de carbon, monoxid de carbon şi hidrogen folosind un mediu de gazeificare (aer, oxigen, abur);

- Incinerator de deşeuri periculoase - instalaţii pentru eliminarea prin tratare termică, în principal a deşeurilor periculoase;

- Instalaţie de coincinerare - orice instalaţie fixă sau mobilă, al cărei scop principal este generarea energiei sau a unor produse materiale, care foloseşte deşeuri drept combustibil uzual sau suplimentar sau în care deşeurile sunt tratate termic pentru eliminare;

- Instalaţie de incinerare - orice unitate tehnică staţionară sau mobilă şi echipamentul destinat tratamentului termic al deşeurilor, cu sau fãrã recuperarea căldurii de ardere rezultate. Aceasta include incinerarea prin oxidarea deşeurilor, precum şi piroliza, gazificarea sau alte procese de tratament termic, cum sunt procesele cu plasmă, în mãsura în care produsele rezultate în urma tratamentului sunt incinerate ulterior. Această definiţie se referã la amplasament şi la întreaga instalaţie, incluzând toate liniile de incinerare, recepţie a deşeurilor, depozitare, dispozitive de pretratare localã; sistemele de alimentare cu deşeuri-combustibil-aer; boilerul; dispozitivele de tratare a gazelor de ardere şi a apei uzate sau depozitarea reziduurilor; coşul de fum; dispozitivele şi sistemele de control al operaţiunilor de control al incinerării, de înregistrare şi urmãrire a condiţiilor de incinerare;

- Nămol municipal - nămol rezultat din tratarea apelor uzate municipale şi industriale similare cu cele municipale, chiar şi atunci când este uscat sau tratat în vreun fel;

- Operator - orice persoană fizică sau juridicã ce exploateazã sau controleazã instalaţia ori cãreia i s-a delegat puterea economicã decizională pentru funcţionarea tehnică a instalaţiei;

- Piroliză/gazeificare - descompunerea termică a substanţelor organice la temperaturi ridicate, în mare mãsură în absenţa oxigenului;

- Raportul de aer - raportul între cantitatea de aer de combustie folositã practic şi cea stabilitã teoretic;

- Reziduu - orice material lichid sau solid, inclusiv cenuţă de vatră şi zgură; cenuşi volante şi praf de cazan; produşi solizi de reacţie de la tratarea gazelor; nămol de la tratarea apelor uzate; catalizatori consumaţi şi cãrbune activ epuizat, definit ca deşeu în anexa nr. 1 A la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 426/2001, care este generat prin procesul de incinerare sau

207

coincinerare, tratarea gazului de ardere şi a apei uzate sau din alte procese ale instalaţiei de incinerare ori coincinerare;

- Reziduuri din staţia de epurare a apelor - reziduurile din staţia de epurare a apelor includ reziduuri de la desnisipatoare şi separatoare de grãsimi, site şi reziduuri de la curăţarea conductelor şi drenurilor;

- Valori limită de emisie - masa exprimatã în termenii parametrilor specifici, concentraţia şi/sau nivelul unei emisii, care nu poate fi depãşit în cursul uneia sau mai multor perioade de timp;

- Zgură/Cenuşă - termen folosit pentru reziduuri de combustie topite sau sinterizate rezultate din ardere.

1. TEHNOLOGIA

1.1. Scopul general al incinerării deşeurilor

Procesele de tratare termică a deşeurilor reprezintã o opţiune fezabilă dupã variantele de valorificare (colectare, sortare, reciclare) şi înaintea depozitării controlate. Scopul general al incinerării deşeurilor este:

- reducerea la maxim posibil a potenţialului de risc şi poluare; - reducerea cantitãţii şi volumului de deşeuri; - conversia substanţelor rãmase într-o formă care să permitã recuperarea sau

depozitarea acestora; - transformarea şi valorificarea energiei produse. În anexa nr. 1 a prezentului normativ, este prezentat sistemul de management

integrat al deşeurilor din două puncte de vedere şi anume: - bilanţ de materiale - energie – poluare - intrări - deşeuri, energie, etc; - emisii în atmosferă, în apă, materiale inerte reciclabile; - produse finale - materiale secundare, compost, energie refolosibilă; - costuri şi venituri. Oxidarea la temperaturi înalte transformă componenţii organici în oxizi gazoşi

specifici, care sunt mai ales bioxidul de carbon şi apa. Componenţii anorganici sunt mineralizaţi şi transformaţi în cenuşă.

La incinerarea deşeurilor muncipale, reziduurile rãmase dupã recuperarea materialã sunt tratate termic.

În sistemul integrat de gestionare a deşeurilor, incinerarea deşeurilor periculoase este luatã în considerare alãturi de depozitarea lor controlatã şi tratarea chimică/fizică/biologică a acestora ca metodă de eliminare a deşeurilor combustibile care nu mai sunt proprii pentru recuperarea materialã şi care datoritã tipurilor, proprietãţilor şi cantitãţilor sunt în mod special periculoase pentru sãnãtatea populaţiei şi factorii de mediu, sunt explozive sau inflamabile, conţin sau pot genera germeni patogeni de boli transmisibile. Acestea sunt predominant tipuri de deşeuri care conţin compuşi organici în cantitãţi mari sau care au un mare potenţial de risc.

1.2. Tipuri de deşeuri

1.2.1. Deşeuri municipale Deşeurile municipale sunt formate, în general, dintr-un amestec de deşeuri

menajere, deşeuri din comerţ similare celor menajere, deşeuri din pieţe, parcuri şi

208

grãdini, deşeuri stradale, deşeuri din demolãri, nămol municipal, materii fecale şi nămol fecal, etc. Caracterizarea deşeurilor municipale se poate face, în principal, prin:

- greutatea specifică [kg/mc]; - umiditate [%]; - puterea calorică [kJ/ kg sau kcal/kg]; - raportul carbon / azot [C/N]. Greutatea specifică a deşeurilor Prin greutatea specifică a deşeurilor se înţelege greutatea unitãţii de volum, în

starea în care se gãsesc acestea depuse. Greutăţile specifice diferite ale deşeurilor se determină în funcţie de formele

multiple în care se gãsesc deşeurile şi anume: greutatea specifică în recipient, în depozit cu sau fãrã tasare etc. Greutatea specifică de referinţă, de exemplu în cazul deşeurilor menajere, are în general o tendinţă de scãdere, datoritã creşterii continue a procentului deşeurilor cu greutate specifică mică (hârtie, cartoane, ambalaje diverse, plastice etc.) şi scãderea procentajului de materiale biodegradabile şi inerte (zgură, cenuşă, pãmânt, moloz etc.) ca urmare a creşterii nivelului de calitate al vieţii.

Deşeurile menajere au greutatea specifică relativ mare, în special datoritã procentului ridicat de deşeuri fermentabile (vegetale şi animale), cât şi a umiditîţii ridicate a acestora. Aceasta variază între 300 - 350 kg/mc.

Tabelul nr. 1 - Greutatea specifică medie a componentelor deşeurilor menajere

Greutatea specifică (kg/mc) Nr. crt.

Componenţii deşeurilor menajere Uscate Umede

1. Resturi alimentare 300 800 2. Hârtie, cartoane 100 750 3. Textile 200 650 4. Piele 300 450 5. Materiale plastice 50 50 6. Deşeuri de lemn (talaş) 200 900 7. Cauciuc 3500 3500 8. Oase 400 450 9. Metale 2500 2800

10. Sticlărie 600 750 11. Ceramice 500 650 12. Cenuşă 400 700 13. Zgură 600 700 14. Pãmânt 400 700

Tabelul nr. 2 - Puterea calorică a componenţilor deşeurilor menajere

Nr. crt.

Componenţi PC (kJ/kg)

1. Resturi alimentare 15000-20500 2. Hârtie, cartoane 16000-18000 3. Textile 16000-19800 4. Deşeuri de lemn 18000-20600 5. Plastice 29200-37600

209

6. Oase 16000 7. Policlorură de vinil 40500 8. Polietilenă 45000

Metale grele O importanţă deosebită în tratarea deşeurilor o constituie conţinutul de metale grele

care sunt deosebit de poluante, în special în cenuşi sau composturi. Este interesantă repartiţia acestor metale în diferitele componente ale deşeurilor menajere. Ţinând cont de compoziţia deşeurilor menajere din România, conţinutul în metale

grele este mult diminuat, având o medie de aproximativ 30-35% din conţinutul de metale grele corespunzãtor statelor puternic industrializate. Compoziţia în metale grele a deşeurilor menajere româneşti estimatã la nivelul anului 2000 se prezintã în tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 3 - Conţinutul în metale grele a deşeurilor menajere

Element Cantitate (mg/Kg s.u.) Zn 250 Pb 150 Cu 120 Cr 40 Ni 35 As 1,4 Cd 3 Hg 0,7

Principalele surse de metale grele, din deşeurile menajere sunt: a) baterii şi acumulatori pentru conţinutul de Hg, Zn şi Ni; b) metalele - care aduc în deşeurile menajere prezentă Pb, Cu şi Cr; c) deşeurile mărunte (< 20 mm) care sunt purtãtori importanţi de Cu, Pb, Ni şi Zn; d) hârtia şi cartonul care conduc la creşterea conţinutului de Pb şi Cr. Proiectarea incineratoarelor pentru deşeurile municipale trebuie realizatã luând în

considerare un domeniu de variaţie a puterii calorice de 7 până la 12,5 MJ/kg, un conţinut de apă de 20 până la 50% şi un conţinut de cenuşă de 20 până la 40%.

1.2.2. Deşeuri periculoase

Deşeurile periculoase sunt deşeurile definite în anexa nr. IA a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 426/2001, care, din cauza potenţialului de periculozitate (oxidante, foarte inflamabile, inflamabile, iritante, nocive, toxice, cancerigene, corozive, infecţioase, teratogene, mutagene, ecotoxice, etc) necesită o supraveghere specialã, exemplu, produse rezultate din fabricarea uleiurilor minerale, uleiuri uzate, bituum, uleiuri grele contaminate, grãsimi şi deşeuri contaminate cu produse de tipul celor de mai sus, de exemplu - soluri poluate cu uleiuri sau reziduuri păstoase şi lichide de la unitãţi de cracare a emulsiilor, la fel ca şi deşeuri sau reziduuri provenind de la produse comerciale, cum sunt: vopselele, solvenţii, gudroanele, plasticele şi deşeurile farmaceutice.

210

Consistenţa (starea fizică) a acestor deşeuri poate fi solidă, păstoasă sau lichidã. Deşeurile sunt, în mod uzual, amestecuri ale cãror proprietãţi chimice şi fizice pot varia în domenii foarte largi.

Deşeurile periculoase pot include orice tip de containere, ambalaje sau alte materiale care pot fi contaminate cu substantele menţionate. De asemenea, în afara deşeurilor cu conţinut organic ridicat, materialele care sunt uşor contaminate dar care nu pot fi tratate prin metode convenţionale fizico-chimice sunt incinerate ca deşeuri periculoase.

Deşeurile periculoase specifice producţiei apar în anumite sectoare industriale şi, în special, în industria chimică. Compoziţia acestor deşeuri depinde, în principal, de domeniul particular (specific) de producţie şi poate conţine concentraţii mari de elemente în stare moleculară, precum clor, fluor, brom, iod, fosfor, azot sau sulf. Aceste elemente specifice pot impune tehnologii de incinerare speciale sau utilitãţi tehnice speciale care trebuie adaptate la condiţiile particulare ale instalaţiei de incinerare.

1.2.3. Nămoluri municipale

În acest normativ se analizeazã numai incinerarea nămolurilor rezultate din staţiile de epurare orãşeneşti, care, prin definiţie, sunt considerate "deşeuri municipale".

Nămolul municipal este nămolul rezultat din tratarea apelor uzate orãşeneşti sau echivalent din staţiile de epurare industriale, chiar dacã a fost deshidratat, uscat sau tratat anterior. Nămolul are în structura sa, în principal, apă uzată şi suspensii organice şi anorganice.

În prezentul normativ prin "nămol municipal" se înţelege nămolul rezultat din staţiile de tratare a apelor uzate aflate în administrarea autoritãţilor locale sau similare având încãrcãri mici în poluanţi. Apele uzate industriale sunt epurate, frecvent, în staţii de epurare special proiectate din care rezultă "nămol industrial" care este tratat termic în incineratoare.

Caracteristicile nămolurilor municipale variază mult şi depind de sursa şi/sau procesele de epurare folosite în staţia de epurare.

Factorii care influenţeazã caracteristicile acestor nămoluri sunt: - sursa şi caracteristicile apelor uzate (municipale şi/sau industriale); - îndepãrtarea nămolului ca nămol primar, secundar şi tertiar; - stabilizarea aerobă sau anaerobă; - existenţa sau nu a unor instalaţii de deshidratare; - adãugarea sau nu de aditivi de deshidratare (var, polielectroliţi). Nămolurile municipale deshidratate (25 până la 40% substanţă uscată) sau uscate

(peste 85% substanţă uscată) pot fi incinerate în incineratoare de deşeuri municipale, în instalaţiile de incinerare a nămolurilor municipale sau coincinerate în cuptoarele din fabricile de ciment, în centralele termice care funcţioneazã cu lignit sau în instalaţiile de coincinerare a centralelor termice.

Nămolurile municipale deshidratate mecanic au un conţinut de substanţă uscată de 18 până la 45%, în funcţie de tehnologia de deshidratare, folosirea sau nu de aditivi şi caracteristicile iniţiale.

Nămolurile municipale uscate pot avea un conţinut de substanţă uscată de până la 95%, în funcţie de procesul de uscare folosit. În general se poate considera că un nămol

211

municipal cu un conţinut de peste 85% substanţă uscată este un nămol bine uscat. Descrierea, în continuare, a modului de depozitare, manipulare şi a proprietãţilor pe

durata incinerării nămolurilor municipale este dependentă de caracteristicile acestora. În mod normal se face distincţie între nămolurile deshidratate şi cele uscate. Uscarea nămolurilor se poate face combinat cu staţia de epurare sau instalaţiile de tratare termică, pentru fiecare caz în parte fiind specifice transportul, aprovizionarea şi manipularea în cadrul instalaţiilor de tratare termică.

1.3. Predarea deşeurilor

Agenţii economici care predau deşeuri pentru eliminare prin incinerare sau coincinerare trebuie să specifice codul fiecãrui tip de deşeu conform H.G. nr. 856/2002 privind evidenţa deşeurilor.

1.3.1. Predarea deşeurilor municipale

Cerinţele principale de predare a deşeurilor rezultă din cap. 1, anexa 2, Hotãrârea Guvernului nr. 128/2002 conform cãreia operatorul instalaţiei de incinerare sau coincinerare ia toate mãsurile necesare privind predarea şi recepţia deşeurilor. Operatorul trebuie să dispunã de informaţii asupra deşeurilor pentru a verifica, între altele, conformitatea cu cerinţele din autorizaţia de mediu. Furnizarea informaţiilor referitoare la deşeurile care trebuie predate se efectueazã în conformitate cu pct 1.3, cap.1, anexa 2 din Hotãrârea Guvernului nr. 128/2002.

Pentru a minimiza sau elimina probleme legate de materiale, substanţe inerte şi, în special, deşeurile voluminoase din deşeurile destinate tratării termice sunt luate în avans mãsuri tehnice şi organizatorice.

În funcţie de procesul folosit pentru tratarea termică, deşeurile voluminoase trebuie reduse ca dimensiuni şi/sau omogenizate.

Deşeurile municipale se transportă în autogunoiere compactoare, autotransportoare cu containere, autocamioane cu obloane, autobasculante, tractoare cu una sau două remorci şi alte tipuri de autovehicule.

Deşeurile voluminoase se transportă în vehicule speciale, unele prevãzute cu instalaţii de măcinare şi compactare sau în containere fãrã echipamente de măcinare şi compactare. În acest ultim caz, în staţie deşeurile voluminoase sunt măcinate în instalaţii speciale şi apoi depozitate în aceleaşi buncăre cu deşeurile municipale.

Deşeurile se înregistreazã în funcţie de tipul fiecãrui deşeu, în conformitate cu Hotãrârea Guvernului nr. 856/2002, iar cantitatea lor se înregistreazã în funcţie de unitãţile de greutate, separate dupã codul deşeurilor. De asemenea, este necesarã realizarea unui control vizual prin sondaj asupra deşeurilor livrate. Rezultatele obţinute în urma controlului de predare se menţioneazã într-un jurnal de funcţionare.

1.3.2. Predarea deşeurilor periculoase

Transportul deşeurilor periculoase se face conform prevederilor O.M. comun 2/211/118 publicat în M.O. nr. 324/15.04.2004 prin care este aprobatã Procedura de reglementare şi control al transportului deşeurilor pe teritoriul României.

Transportul deşeurilor periculoase, în cantitãţi mai mari de 1 tonă/an, se efectueazã de la producãtor sau deţinãtor (expeditor), cãtre valorificator sau eliminator (destinatar) respectându-se prevederile din Art. 2-14.

212

Fiecare transport de deşeuri periculoase trebuie însoţit de un formular de expediţie/transport (anexa nr. 2 din ordinul menţionat) şi de aprobarea simplă valabilã pentru un singur transport (anexa nr. 1 din ordinul menţionat) sau de o copie a aprobãrii generale valabile pentru mai multe transporturi (anexa nr. 1 din ordinul menţionat).

Expeditorul completeazã şi semneazã formularul de expediţie/transport, a cărei machetă este prezentatã în anexa nr. 2, din ordinul menţionat, cu urmãtoarele date şi informaţii:

- denumirea deşeurilor, codificare conform H.G. nr. 856/2002; - precizarea clară că transportul se referã la deşeuri periculoase generate într-o

cantitate mai mare de 1 tonă/an; - numãrul formularului de aprobare a transportului; - numele şi adresa expeditorului, transportatorului, destinatarului; - cantitatea deşeurilor transportate; - data preluãrii deşeurilor de cãtre transportator; - tipul mijloacelor de transport; - numãrul de ambalaje expediate. La primire, destinatarul preia deşeurile în concordanţă cu prevederile Art. nr. 9, (2)

în ceea ce priveşte prelevarea de probe care trebuie pãstrate cel puţin o lună dupã incinerare şi Art. nr. 10, (1) în ceea ce priveşte valorificarea/eliminarea deşeurilor periculoase în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Înainte ca deşeurile periculoase să fie preluate în instalaţie, se verifică dacã autorizaţia de mediu a instalaţiei admite deşeurile respective. În acest scop, administratorul are nevoie conform pct. 1.3, cap 1, anexa 2 din H.G. nr. 128/2002, de urmãtoarele informaţii:

- provenienţa deşeurilor; - componenţa fizică şi chimică a deşeurilor; - caracteristici de periculozitate, interdicţii de mixare, mãsuri de precauţie la

manipulare. Controlul la predarea deşeurilor trebuie sa conţinã conform pct 1.4, cap. 1, anexa

nr. 2, din H.G. nr. 128/2002, minim urmãtoarele etape: - verificarea documentelor însoţitoare ale deşeurilor (de ex. documentele pentru

transportul deşeurilor); - eşantionarea reprezentativă înainte de descãrcarea deşeurilor, pentru a verifica

prin controale, dacã deşeurile corespund cerinţelor din anexa nr. 2, Art. 1.3 şi pentru a oferi posibilitatea autoritãţilor de resort de a constata tipul deşeurilor tratate;

- probele prelevate se vor pãstra cel puţin o lună dupa incinerare. În instalaţiile care incinerează sau coincinerează numai deşeuri proprii la locul

generării, sunt permise excepţii conform prevederilor din pct 1.5, cap. 1, anexa nr. 2 din H.G. nr. 128/2002.

1.3.2.1. Descrierea deşeurilor periculoase

Pentru ca operatorul instalaţiei de incinerare să obţinã informaţiile necesare conform prevederilor din anexa nr. 2 din H.G. nr. 128/2002, Art. 1.3, el are nevoie de o descriere suficientă a deşeurilor prevãzute a fi incinerate, şi anume:

- provenienţa (din care proces de producţie);

213

- codul deşeurilor conform H.G. nr. 856/2002; - proprietãţi fizice (de ex. punctul de inflamabilitate şi valoarea calorică);

compoziţia chimică. Parametrii cercetaţi uzual la determinarea compoziţiei chimice sunt valoarea pH,

clorul, sulful şi metalele grele. Parametrii care trebuie să fie cunoscuţi în cazuri particulare depind de tipul deşeurilor şi de frecvenţa de generare. De exemplu, pentru evaluarea uleiurilor uzate de provenienţă necunoscutã este necesarã cu siguranţă cunoaşterea conţinutului PCB.

1.3.2.2. Predarea deşeurilor periculoase

În baza descrierii deşeurilor, personalul de specialitate din instalaţia de incinerare verifică în ce mãsură autorizaţia de mediu a instalaţiei respective şi tehnologia concretã a instalaţiei permit eliminarea deşeurilor respective. În contractele de livrare se stabilesc tipul livrãrii (înseriere, containere, cisterne etc.), limitarea cantitativã, excluderea sau limitatea anumitor componente etc.

Controlul la predare se desfãşoarã în conformitate cu pct. 1.4, cap 1, anexa. 2 din H.G. nr. 128/2002, dupã cum se prezintã în paragrafele urmãtoare.

1.3.2.3. Predarea şi recepţia deşeurilor periculoase

În general, deşeurile sunt predate şi recepţionate urmând urmãtoarele etape: - verificarea documentelor însoţitoare (copie a formularului de expediţie/transport,

documentul de caracterizare a deşeului); - determinarea cantitãţii de deşeuri; - identificarea deşeurilor predate; - inspecţie vizuală; - prelevarea de probe reprezentative; - analiza de control prin sondaj în vederea comparãrii cu datele transportatorului de

deşeuri; - prelevarea unei probe şi pãstrarea ca dovadă pentru orice acţionare ulterioară în

justiţie; proba se pãstreazã cel puţin o lună dupã incinerare; - eliberarea unei copii din documentul pentru transportul deşeurilor care dovedeşte

predarea acestora; - descãrcarea vehiculului în zona de depozitare indicatã. Efectuarea controalelor de predare prezentate se menţioneazã în jurnalul de

funcţionare. Prelevarea şi analiza probelor reprezentative necesare se efectueazã conform normelor tehnice corespunzãtoare. Laboratorul care efectueazã analiza trebuie să fie, din punct de vedere tehnic şi al personalului, autorizat să efectueze toate cercetãrile necesare. În afarã de analiza din cadrul controlului la predare, este necesarã cercetarea comportamentului de reacţie a deşeurilor între ele în ce priveşte pericolele la depozitare şi determinarea datelor în vederea întocmirii programului de incinerare. În funcţie de fiecare tip de deşeuri se poate ţine cont de exemplu de urmãtoarele criterii la întocmirea programului de incinerare:

- valoarea calorică; - conţinutul de apă; - conţinutul de halogeni (F, CI, Br, I); - conţinutul de sulf şi azot; - conţinutul de metale grele;

214

- conţinutul de compuşi organici termostabili (de ex. Hidrocarburi policiclice aromatice).

1.3.3. Predarea nămolurilor municipale

Incineratoarele pentru nămolurile municipale (ca unică sursă) pot fi construite în zone descentralizate sau în vecinãtatea staţiilor de epurare a apelor uzate. O instalaţie de incinerare a nămolurilor deshidratate sau uscate care să serveascã un numãr de staţii mici de epurare poate fi o soluţie practică.

Autoritãţile teritoriale cu una sau cu un numãr mic de staţii de epurare elimină în mod frecvent nămolul neprelucrat în amplasamentul propriu sau în cel al unei alte staţii de epurare.

La incineratoarele pentru nămol neprelucrat, densitatea nămolului aprovizionat trebuie să fie cu o consistenţă uniformă. Puterea calorică inferioarã la nămolurile netratate (nefermentate) poate fi de cca. 22.000 kJ/kg(II) (IL - pierderea la calcinare), în relaţie cu conţinutul în substanţă organicã din substanţa uscată. Autosusţinerea combustiei pentru nămolul netratat se realizeazã de la o putere calorică inferioarã mai mare de 4.800 kJ/kg.

În ultimul timp, nămolul municipal pre-deshidratat provenind din diferite staţii descentralizate de epurare a apelor uzate este colectat într-un buncăr amplasat înainte de incinerator şi stocat temporar. Nămolul este introdus în instalaţiile de deshidratare cu echipamente mecanice de amestecare.

1.4. Organizarea şi funcţionarea incineratoarelor de deşeuri

1.4.1. Principii organizatorice de bază

Organizarea incineratoarelor de deşeuri depinde de tipul, cantitatea de deşeuri şi forma în care deşeurile sunt livrate.

În cazul incineratoarelor pentru deşeuri municipale, arderea pe grătare este folositã aproape în mod exclusiv.

Pentru anumite deşeuri periculoase, cum sunt ape uzate, nămol sau deşeuri rezultate din activitãţi de ocrotire a sãnãtãţii poluate cu substanţe organice, se folosesc instalaţii cu tehnologii speciale.

Cea mai mare cantitate de deşeuri periculoase este tratată termic în cuptoare rotative. Aceasta instalaţie tehnologicã permite incinerarea simultanã a deşeurilor solide, lichide şi păstoase şi are echipamente pentru încãrcarea deşeurilor solide şi, în special, a deşeurilor ambalate, la peretele din spate al cuptorului, ca şi pentru încãrcarea deşeurilor care sunt pompabile la nivelul arzatoarelor.

Un incinerator de deşeuri este alcãtuit din: - aparate de mãsură şi control a cantitãţilor de deşeuri aduse pentru incinerare; - staţii de recepţie şi depozite temporare pentru deşeuri; - echipamente de încãrcare; - instalaţia de incinerare (unitatea de incinerare); - echipamente de recuperare a energiei; - instalaţii de tratare a apelor uzate şi a gazelor uzate; - depozite temporare şi staţii de recepţie pentru reziduuri; - alte utilitãţi (ex. rezervoare de inmagazinare a apei de stins incendii). Deşeurile sunt primite în zona de recepţie a incineratorului.

215

Dupã inspecţia vizuală, vehiculele sunt direcţionate cãtre staţiile de manipulare, unde deşeurile sunt descãrcate în spaţii de stocare temporarã. Deşeurile sunt încãrcate în incinerator cu instalaţii de încãrcare în conformitate cu programul de incinerare. Pentru sistemul cu grătare, instalaţia de incinerare este alcãtuitã, în principal, din grătare, cuptor şi cameră de postcombustie; în cazul cuptoarelor rotative, instalaţia de incinerare este alcãtuitã din cuptorul rotativ şi camera de postcombustie.

Dupã instalaţia de incinerare este amplasat un generator de aburi, în care energia din gazele uzate este convertitã în energie recuperatã. Dupã rãcire, gazele uzate sunt trecute în instalaţii de epurare. Diferite procese sunt folosite pentru a separa pulberile şi componenţii gazoşi din gazele de ardere. În procesul folosit, în mod predominant de spălare a gazelor uzate, apa uzată generată este de asemenea recirculată în curent fierbinte de gaze reziduale şi evaporată (evaporare directă) sau post epurată în instalaţii speciale (evaporare indirectă sau epurare). Reziduurile obţinute în timpul procesului de incinerare, cum sunt pulberile, cenuşile, pulberile de pe filtre şi reziduurile din gazele uzate şi cele rezultate din epurarea apelor uzate, sunt livrate ca materiale recuperabile sau eliminate.

Ca o regulă generalã, un incinerator pentru tratarea termică a diferitelor fracţiuni de deşeuri trebuie proiectat cu precizie, astfel încât să asigure funcţionarea fãrã probleme în conformitate cu legea.

O importanţă majorã pentru stabilitatea şi siguranţa funcţionării o are omogenitatea deşeurilor introduse în incinerator şi variaţiile maxime a parametrilor deşeurilor în unitatea de timp.

Instalaţiile moderne sunt proiectate pentru un spectru larg de puteri calorice inferioare şi de compoziţii ale deşeurilor. La etapa de proiectare a incineratorului este luatã în considerare creşterea puterii calorice inferioare datorate unor anumite fracţiuni ale deşeurilor. Cu toate acestea, numai scurte fluctuaţii în producerea de energie şi poluanţi pot fi contracarate în proiectarea instalaţiilor de incinerare.

Ca urmare, omogenizarea deşeurilor pentru incinerare (amestecarea în buncîr) are o mare importanţă în funcţionarea incineratorului.

Factorul decisiv pentru proiectarea, din punct de vedere termic, a unui incinerator este cantitatea de căldură produsã în mod continuu la funcţionarea la capacitate maximă (capacitatea termică proiectată). Chiar dacã această producţie termică suplimentarã este depãşitã numai pe scurtă durată, are loc schimbarea profilelor temperaturilor în diferite puncte ale instalaţiei la valori mai mari, ceea ce are ca efect producerea de deteriorãri ireversibile materialelor de construcţie folosite.

Dacã sunt incinerate în unul şi acelaşi incinerator deşeuri cu diferenţe majore ale valorilor puterii calorifice inferioare, aceasta impune o variaţie largă corespunzãtoare a capacitãţii termice a incineratorului, încãrcarea termică minimă nu trebuie să fie mai mică de 60% din încãrcarea proiectată. Folosind sisteme moderne, cu grătare posibil răcite, sisteme de aer controlabile primare şi secundare şi un control efectiv a capacitãţii termice este posibil să se respecte cerinţele de funcţionare şi legale. Ţinta fundamentalã trebuie să fie dimensionarea cât mai exactã a incineratorului

pentru folosirea actuală şi anticipată şi asigurarea ca deşeurile sunt în totalitate omogenizate înainte de incinerare.

La proiectarea unui incinerator pentru densităţi de flux de mare căldură în cuptor, o importanţă specialã se acordă dimensionării incineratorului şi alegerii unor parametrii

216

de proces corespunzători, precum şi selectãrii cu atenţie a materialelor de căptuşire ale cuptorului care vin în contact cu gazele de ardere.

O perioadă mai lungã de exploatare s-a obţinut în cazul cuptoarelor căptuşite cu carbid siliconic şi a conductelor din boiler protejate interior cu aliaj pe bază de nichel.

1.4.2. Cerinţe care trebuie respectate în funcţionare

Cerinţele care trebuie respectate în funcţionarea incineratoarelor de deşeuri sunt cele prevãzute în cap. 2, anexa 2 din H.G. nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor. În afarã acesteia se respectă toate actele normative care reglementeazã activitatea de gestiune a deşeurilor, şi anume:

- Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor;

- H.G. nr. 1470/2004 privind aprobarea strategiei SNGD şi a PNGD; - Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul

deşeurilor; - H.G. nr. 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate, completatã şi modificatã

de H.G. nr. 441/2002; - H.G. nr. 1159/2003 pentru modificarea H.G. nr. 662/2001 privind gestionarea

uleiurilor uzate; - H.G. nr. 1057/2001 (700/05.11.2001) privind regimul bateriilor şi acumulatorilor

care conţin substanţe periculoase; - H.G. nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor; - O.M. Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 867/2002 privind definirea criteriilor care

trebuie îndeplinite de deşeuri pentru a se regăsi pe lista specifică a unui depozit şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri;

- O.M. Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 1147/2002 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor - construirea, exploatarea, monitorizarea şi închiderea depozitelor de deşeuri;

- H.G. nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje; - O.M. nr. 1190/2002 privind procedura de raportare a datelor referitoare la

ambalaje şi deşeuri de ambalaje; - H.G. nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiune şi

controlul PCB şi a altor compuşi similari; - O.M. nr. 279/2002 privind înfiinţarea Secretariatului tehnic pentru gestionarea şi

controlul compuşilor desemnaţi în cadrul Direcţiei de gestiune a deşeurilor şi substanţelor chimice periculoase;

- H.G. nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase;

- O.M. nr. 344/2004 pentru aprobarea normelor tehnice privind protecţia mediului în special a solurilor, când se utilizeazã nămoluri de epurare în agricultură;

- H.G. nr. 1357/2002 pentru stabilirea autorităţiilor publice responsabile de controlul şi supravegherea importului, exportului şi tranzitului de deşeuri;

- H.G. nr. 228/2004 privind controlul introducerii în ţară a deşeurilor nepericuloase în vederea importului, perfecţionãrii active şi a tranzitului;

- Legea nr. 6/1991 pentru aderarea României la Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminãrii acestora;

217

- O.U.G. nr. 16/2001 privind gestionare deşeurilor industriale reciclabile aprobatã cu modificãri prin legea nr. 456/2001 şi modificatã prin O.U.G. nr. 61/2003;

- H.G. nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate; - O.M. nr. 2/211/118/05.01.2004 pentru aprobarea Procedurii de reglementare şi

control al transportului deşeurilor pe teritoriul României. De asemenea, toate celelalte acte normative care reglementeazã activitatea de

protecţie a mediului trebuie respectate.

1.4.2.1 Staţii de predare a deşeurilor

La cele mai multe dintre staţiile de incinerare a deşeurilor municipale în funcţiune, deşeurile sunt, în general, descãrcate direct în buncărul de deşeuri.

Unele dintre staţii sunt prevãzute cu echipamente şi utilaje suplimentare, ale cãror scop este realizarea reciclării materialelor şi omogenizarea deşeurilor cât mai mult posibil înainte de a fi încãrcate la incinerator.

La staţiile pentru incinerarea deşeurilor periculoase, numãrul şi modul de proiectare a echipamentelor şi utilajelor suplimentare depind de forma în care deşeurile sunt livrate la incinerator şi de caracteristicile de manipulare.

Urmãtoarele deşeuri periculoase nu pot fi stocate fãrã o tratare prealabilã: - deşeuri miscibile şi pompabile; - deşeuri solide şi păstoase nepompabile; - deşeuri nemiscibile în containere sau alte ambalaje mari; - deşeuri în ambalaje dacã ambalajele şi conţinutul acestora trebuie livrate la

incinerator împreunã (aceasta deoarece ambalajele nu pot fi deschise datoritã conţinutului şi/sau conţinutul nu poate fi transferat într-un alt depozit datoritã naturii substanţei ambalate);

Tratarea la staţiile de predare poate fi necesarã în anumite situaţii pentru: - deşeurile solide, deşeurile pompabile nu pot fi separate, de exemplu prin sitare; - ambalajele deschise pot fi golite prin pompare sau răsturnare; - deşeuri transferabile prin pompare pot fi pretratate prin preîncălzire.

1.4.2.2. Stocarea deşeurilor municipale

Deşeurile municipale sunt stocate în buncăre. Proiectarea buncărului trebuie realizatã de cãtre societãţi de proiectare specializate şi trebuie să îndeplineascã diverse cerinţe, dintre care unele rezultă din modul de funcţionare stabilit şi altele din condiţii de siguranţă. O atenţie specialã trebuie acordatã pazei contra incendiilor. Structura de rezistenţă a buncărului trebuie proiectată şi construitã folosind materiale impermeabile şi respectând condiţiile de calitate ale betoanelor conform standardelor în vigoare.

Capacitatea proiectată a buncărului trebuie să ia în considerare stocarea deşeurilor pe perioade fãrã livrare (la sfârşit de săptămână, sărbători legale), asigurându-se astfel o funcţionare continuă a incineratorului.

Buncărele trebuie proiectate asigurând permanent volume libere de depozitare a deşeurilor la intervale relativ scurte de timp pentru a preveni sau limita reacţii specifice (procese de fermentare, formarea de biogaz - gaz de fermentare, aprinderea spontană) şi pentru a uşura întoarcerea şi omogenizarea deşeurilor. Aceasta presupune ca buncărul să fie pãstrat, în mod normal, în stare de încãrcare parţialã.

218

Pentru a reduce mãrimea fracţiilor de deşeuri voluminoase, buncărul trebuie echipat cu instalaţii de tãiere, în special dacã se face aprovizionarea cu fracţiuni de deşeuri industriale, comerciale şi speciale.

În timpul aprovizionării, depozitării şi încãrcãrii deşeurilor, nivelul emisiilor de praf, zgomotul şi mirosul din zona aprovizionării trebuie reduse la maxim. Aceasta se poate realiza prin extragerea aerului din buncăr, şi suplimentar, pentru a se reduce emisiile de praf şi zgomotul, prin magazii de încãrcare înclinate.

Aerul evacuat din buncăr poate fi introdus în cuptor, iar când cuptorul nu funcţioneazã în coşul de evacuare a gazelor sau în filtre. Dacã nivelul mirosului nu se reduce se pot lua şi alte mãsuri suplimentare (ex. acoperirea deşeurilor, golirea buncărului).

1.4.2.3. Stocarea deşeurilor periculoase păstoase nepompabile

Deşeurile periculoase solide şi deşeurile periculoase nepompabile care nu emit gaze şi nici mirosuri puternice, la volume mari, pot fi stocate temporar în buncăre. În buncăr zonele de stocare şi de amestecare trebuie să fie separate, ceea ce se poate realiza, de exemplu, prin construirea mai multor compartimente. Deşeurile solide şi păstoase sunt amestecate şi încãrcate, mai ales, cu ajutorul instalaţiilor de ridicare (macarale).

Dacã deşeurile solide şi cele păstoase nepompabile sunt amestecate în instalaţii exterioare, containerele de transport pot fi folosite atât pentru transportul cât şi pentru stocarea acestor amestecuri de deşeuri. Containerele sunt stocate într-o zonă specialã lângã zona de încãrcare a incineratorului şi descãrcate direct în camera de alimentare cu un sistem melcat. Nivelul emisiilor pe perioada depozitării poate fi redus prin stocarea în unitãţi mici a amestecurilor de deşeuri şi în containere închise. Buncărul, respectiv containarele de depozitare sunt închise, mai puţin în cazul în care acest sistem vine în conflict cu cerinţele legate de siguranţă şi sãnãtatea personalului (riscuri de foc şi explozie).

În cazul unor accidente datorate greşelilor de exploatare, buncărul sau containerul de stocare poate deveni o sursă de incendiu şi ca urmare trebuie luate mãsuri de protecţie corespunzãtoare (ex. instalarea de sisteme de alarmare şi stingere a incendiilor).

1.4.2.4. Stocarea deşeurilor periculoase pompabile

Deşeurile lichide şi păstoase pompabile din care suspensiile au fost separate pentru a preîntimpina blocarea instalaţiilor de încãrcare sunt stocate temporar în rezervoare. Rezervoarele trebuie să fie în numãr şi volum suficient, astfel încât lichidele incompatibile să poatã fi depozitate separat.

Rezervoarele şi conductele trebuie să fie corespunzãtoare caracteristicilor deşeurilor în ceea ce priveşte proiectarea, alegerea materialelor de construcţie şi echipamentelor şi trebuie să fie rezistente la coroziune şi echipate cu mijloace pentru curăţare şi prelevarea de probe. Este necesar ca rezervoarele să fie echipate cu instalaţii de dozare dacã deşeurile acide şi alcaline trebuie neutralizate. Rezervoarele orizontale pot fi folosite numai pentru stocarea de volume mari, deoarece favorizeazã sedimentarea suspensiilor.

Conţinutul rezervoarelor se omogenizează la nivelul solicitat prin folosirea de agitatoare mecanice sau hidraulice, îndepãrtarea sau repararea trebuie făcută cât mai rapid, de exemplu prin prevederea de spaţiu vertical pentru introducerea de agitatoare

219

verticale. Rezervoarele pot fi încălzite şi izolate în funcţie de caracteristicile deşeurilor. Rezervoarele se aşează într-o cuvă căptuşită cu un material rezistent la caracteristicile mediului de depozitare. Volumul cuvei nu trebuie să fie mai mic decât cel al celui mai mare rezervor.

1.4.2.5. Stocarea ambalajelor şi a containerelor

Depozitul pentru ambalaje şi containere este, acoperit şi foarte bine ventilat. Containerele pentru deşeuri cu conţinut nemiscibil sunt stocate într-o zonă acoperitã, de stocare temporarã pentru a fi în legatură directă cu instalaţiile de încãrcare în incinerator.

1.4.2.6. Stocarea deşeurilor medicale

Deşeurile medicale infecţioase, care urmeazã a fi incinerate, trebuie colectate şi transportate în ambalaje speciale de eliminare. Ambalajele sunt testate pentru fiecare tip de deşeu în parte. Deşeurile medicale sunt stocate separat, în camere frigorifice, care asigură un timp de stocare de 48 de ore la o temperatură de maxim -10°C. Perioada maximă de stocare depinde de temperatura din camera frigorifică şi timpul maxim de ambalare garantat de producãtorul ambalajului.

Modul de lucru pentru descãrcare şi suprafeţele de stocare a deşeurilor medicale sunt astfel proiectate ca să permitã în orice moment aplicarea dezinfecţantilor şi a metodelor de dezinfectare optime.

Dacã se folosesc pentru transport şi livrare mijloace de transport de acelaşi tip, trebuie prevãzute echipamente de dezinfecţie a acestora în cadrul utilitãţilor staţiei de incinerare. Apa uzată rezultatã de la dezinfecţie este colectată şi tratată, astfel încât să îndeplineascã cerinţele de dimensionare conform legislaţiei în vigoare.

1.4.2.7. Stocarea nămolurilor

Logistica interioarã - stocarea şi manipularea - în amplasamentul staţiei de epurare şi a incineratorului trebuie deosebită de logistica exterioarã - transportul între staţia de epurare a apelor uzate şi incinerator. Echipamentele folosite depind de densitatea deşeului (nămol lichid, păstos, compact sau solid). Echipamentele pentru logistica interioarã a nămolului sunt alcãtuite din:

- echipamente de manipulare, cum sunt: pompe, transportatoare elicoidale, racleţi, transportatoare cu bandă, elevatoare cu cupe şi trasportatoare pneumatice;

- construcţii pentru stocare, cum sunt: buncăre, silozuri şi suprafeţe de stocare. De la staţia de epurare a apelor uzate la incinerator, nămolul este transportat prin

conducte sau cu autocisterne sau autobasculante cu rezervoare închise, pe cale feratã sau naval.

Nămolurile sunt stocate în containere sau în buncăre. În vecinãtatea instalaţiilor de stocare sunt amplasate mecanismele de transfer, cum sunt: turbosuflante, transportoare elicoidale, racleţi şi transportoare cu discuri.

Containerele şi buncărele mobile sunt folosite pentru stocare şi transport. În unele cazuri, nămolul deshidratat şi uscat este stocat în zone de stocare şi transportat cu autovehicule.

Echipamentele pentru stocare trebuie să asigure urmãtoarele funcţionalităţi: - primirea nămolului aprovizionat pentru tratare; - stocarea nămolului pentru îndepãrtarea prin procesele de tratare;

220

- eliminarea inconvenientelor datorate prafului şi mirosului în zonele învecinate.

1.4.3. Intalaţiile de încãrcare

1.4.3.1. Instalaţii de încãrcare pentru deşeuri municipale

Deşeurile din buncărul de stocare sunt transferate cu un pod rulant la buncărul de alimentare.

Podul rulant este echipat cu un cântar care face posibilă identificarea separatã şi înregistarea volumelor de deşeuri ce alimenteazã fiecare linie individualã tehnologicã. Prin aceasta se asigură funcţionarea liniilor incineratorului cu volumele de deşeuri pentru care incineratorul a fost proiectat. Suplimentar, este posibil să se calculeze puterea calorică a deşeurilor prin cântărirea volumelor de deşeuri de cãtre cântarul macaralei şi parametrii de funcţionare măsuraţi.

Capacităţile macaralei şi a greiferului trebuie să fie dimensionate astfel încât să se asigure o continuă alimentare a tuturor unitãţilor incineratorului.

Scopul instalaţiilor de încãrcare este să contorizeze deşeurile de la buncărul de încãrcare până la cuptor şi, în acelaşi timp, să formeze o barieră, astfel încât să previnã o mişcare în sens invers a deşeurilor din cuptor în buncărul de alimentare. Materialele folosite pentru construirea buncărului de alimentare trebuie astfel alese, încât să reziste la toatã gama de temperaturi la care buncărul de alimentare poate fi expus.

Viteza de alimentare a incineratorului poate fi controlatã prin instalaţiile de încãrcare.

Buncărul de alimentare este proiectat astfel încât volumele de deşeuri să nu rãmânã pe grătare şi poate fi închis cu o clapă sau uţă glisantă.

Dacã se incinerează şi nămolul rezultat din staţia de epurare orăşenească, încãrcarea poate fi făcută în mai multe moduri:

- nămolul uscat sau deshidratat este aprovizionat la buncăr cu sau fãrã o amestecare specialã;

- nămolul pompabil este amestecat cu deşeurile într-o moară (incinerarea pe grătare);

- nămolul pompabil este injectat în cuptor. Viteza de alimentare este controlatã în relaţie directă cu temperatura din cameră;

- nămolul deshidratat este împrăţtiat în stratul de combustibil cu banda transportoare;

- nămolul uscat este ars cu arzătoare cu combustibil pulverizat în cuptor deasupra grătarului.

1.4.3.2. Instalaţii de încãrcare pentru deşeuri periculoase

Deşeurile păstoase şi lichide se alimenteazã continuu, de preferat, prin arzătoare şi duze.

Deşeurile sunt pulverizate cu un mediu auxiliar, ca: aerul, aburul sau azotul. De asemenea, pot fi folosite discurile rotative şi pulverizatoarele.

Instalaţiile de încãrcare pentru lichide pot fi controlate în limite destul de largi, într-un ecart destul de mare şi sunt uşor de curăţat.

Substanţele păstoase sunt alimentate prin peretele din spate al cuptorului rotativ. Deşeurile lichide pot fi încãrcate prin peretele din spate sau direct în camera de combustie. Instalaţiile de încãrcare pentru deşeurile pompabile includ conducte de

221

transfer şi dispozitive de încãrcare, cum sunt pompele şi dispozitivele pentru alimentarea deşeurilor prin transferarea cu un gaz inert (azot).

Deşeurile din buncăre sunt transferate cu un pod rulant la buncărul de alimentare şi, de aici, introduse în camera incineratorului printr-un jgheab înclinat şi un sistem de descãrcare tip pâlnie.

Trebuie acordatã atenţia necesarã, astfel încât capacităţile macaralei şi ale greiferului să fie dimensionate pentru a asigura o continuă alimentare a tuturor unitãţilor incineratorului.

Sistemul de descãrcare tip pâlnie conţine clapete sau uşi glisante pentru a forma o barieră, care să previnã o mişcare în sens invers a deşeurilor din cuptor în buncărul de alimentare.

Pentru încãrcarea ambalajelor se folosesc sisteme de închidere ermetice, o parte dintre acestea sunt prevãzute cu dispozitive de deschidere, cum ar fi tamburul rotativ de alimentare.

Aerul de combustie este alimentat prin conducte conectate direct la cuptorul rotativ şi camera de postcombustie şi prin sisteme pentru fiecare arzător.

Fluxurile de aer pot fi reglate individual prin clapete sau ventilatoare. Numãrul şi tipul instalaţiilor de încãrcare permit un control automatizat limitat al

procesului de ardere. Deşeurile care nu ard uniform, datoritã încãrcãrii discontinue sau varietăţii proprietãţilor, cauzeazã fluctuaţii importante în volumul masei de abur, temperatura gazelor arse şi concentraţia oxigenului. Ca urmare, cantitatea de combustibil şi debitul de aer volumetric nu pot fi definite cu suficientă acurateţe pentru controlul automatizat. Mai mult, dacã punctele de încãrcare sunt exploatate în paralel, nu este posibilă o atribuire clară a cauzei şi a efectului. Raporturile fixe de deşeuri pentru ardere sunt specificate în avans pentru a asigura sistemul de încãrcare continuă a deşeurilor. Pentru sistemul de încãrcare discontinuă a deşeurilor, debitul volumetric de aer de combustie este constant. Fluxul cantitãţii de deşeuri este, în acest caz, reglat ulterior, în funcţie de concentraţia de oxigen şi temperatura. Această parte a procesului de incinerare poate fi automatizată.

1.4.3.3. Instalaţii de încãrcare pentru nămolurile municipale

Modul în care cuptorul incineratorului este aprovizionat cu nămol depinde de o serie de factori.

Scopul principal trebuie să fie pãstrarea unor distanţe de transport cât mai scurte posibil.

Pentru nămolurile cu un conţinut mai mare de 22% substanţa uscată pot fi folosite pompe axiale. Pentru nămoluri cu un conţinut de până la 55% substanţă uscată sunt necesare pompe cu piston cu prerefulare. Pentru a reduce presiunea, trebuie folosite conducte cu diametru nominal de cel puţin Dn 180-200 mm.

Pentru distanţele de transport rectilinii se pot instala transportoare cu racleţi, iar pe distanţe scurte pot fi folosite transportoare elicoidale.

În cazul cuptoarelor cu pat fluidizat, încãrcarea nămolului se face uniform. Acest lucru poate fi realizat încărcând cuptoarele cu benzi încărcătoare din mai multe puncte. Este necesar ca nămolul să fie introdus direct în cuptorul cu pat fluidizat.

1.4.4. Componentele incineratorului

1.4.4.1. Unitatea de incinerare pentru deşeuri municipale 222

Pe durata incinerării, în urma unor procese fizico-chimice, deşeurile îşi reduc volumul şi mare parte din conţinut devine inert. Sistemul general include urmãtoarele componente principale: sistemul de ardere, sistemul de recuperare al căldurii, tratarea gazelor reziduale şi a reziduurilor rezultate din incinerare. Cu o geometrie corespunzãtoare a cuptorului şi un control al procesului de ardere este posibilă influenţarea proceselor de conversie şi a debitului de substanţe, astfel încât să se minimizeze emisia de poluanţi în aer (incluzând substanţe organice, CO, NOx) în sistemul general al incineratorului. Deşeurile sunt, de asemenea, mineralizate într-o proporţie mare şi reduse la stare inertă. În ciuda optimizării calitãţii zgurei, ca urmare a controlului procesului de ardere creşte încărcătura în poluanţi în gazul neepurat (gaz de ardere). Aceasta este irelevanta în ceea ce priveşte emisia de gaze de ardere, atâta timp cât sistemul de epurare a acestor gaze este proiectat corespunzãtor.

1.4.4.1.1. Cuptor cu focar cu grătar

Incineratoarele pentru deşeurile municipale folosesc aproape în exclusivitate sistemul de incinerare având focar cu grătar. Acest sistem este alcãtuit, în principal, din urmãtoarele componente: instalaţii de încãrcare, incinerator cu grătar, sistem de extragere a cenuşei, sistem de combustie a aerului, cuptor, zona de post-ardere şi arzător auxiliar.

Aceste componente sunt proiectate pentru o compatibilitate reciprocã.

Figura nr. 1 - Cuptor cu focar cu grătar.1

Scopul grătarelor incineratorului este să transporte deşeurile prin cuptor, să întreţinã focul şi să alimenteze aerul de combustie, al cãrui sens este din partea inferioarã prin spaţii în grătar la stratul de combustibil, să transporte cenuşa la sistemul de extracţie al cenuşii şi să previnã cãderea materiei prin grătare. Principalele caracteristici ale grătarelor incineratorului pentru deşeurile municipale sunt:

- având în vedere debitul masic total de aer, aerul primar este reglabil în mai multe zone independente una de alta cu scopul de a permite adaptarea distribuţiei aerului la procesul de combustie;

- procentul de alimentare al grătarelor este reglabil independent în diferitele secţiuni (ex. zona de aprindere, zona de combustie, zona de postcombustie), astfel încât dimensiunea peliculei de combustibil şi poziţia zonei principale de combustie poate fi controlatã;

- mişcarea grătarelor are un efect bun în ceea ce priveşte întreţinerea focului şi transferul deşeurilor, ceea ce este esenţial pentru o bună ardere;

- fantele şi orificiile pentru aer din invelisul grătarelor asigură o distribuţie uniformă de aer chiar sub încãrcãri mecanice şi termice mai mici faţă de cele proiectate;

- aerul de combustie alimentat prin grătare este folosit simultan şi pentru răcirea acestuia, cu o alegere corespunzãtoare a materialelor şi a circuitului aerului. Cerinţa de aer de rãcire nu depãşeşte în nici o situaţie de funcţionare cerinţa de aer primară. În

1 NOTĂ - Figura nr. 1 - Cuptor cu focar cu grătar, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 86 bis, din 26 ianuarie 2005, la pagina 24 (a se vedea imaginea asociată).

223

sistemele proiectate special, grătarele pot fi răcite cu apă, fiind astfel posibilă eliminarea dependenţei între cerinţa de aer de rãcire şi cerinţa de aer primar.

Aceste caracteristici sunt determinate de diferitele metode de proiectare a grătarelor. O distincţie poate fi făcută între principiile de alimentare continuă (grătare fixe, grătare mobile) şi cele de alimentare discontinuă (grătare supraîncărcate).

1.4.4.1.2. Sistemul de alimentare cu aer de combustie

Mãsurarea debitului de aer de combustie este adaptat la procesul de combustie în timp şi spaţiu. Deoarece compoziţia deşeurilor variază în limite largi şi amestecarea înainte de incinerare nu asigură omogenizarea totalã a deşeurilor, mişcarea grătarelor şi mãsurarea aerului de combustie este mereu adaptatã la situaţia de funcţionare a cuptorului. Această situaţie este stabilitã prin analizarea gazelor reziduale (CO, O2) şi mãsurarea temperaturii. Excesul de aer este mai mare decât cel pentru combustibili omogeni (cãrbuni).

Debitul volumetric al aerului de combustie este reglat pentru a optimiza conţinutul de monoxid de carbon din gazele reziduale şi temperatura cuptorului. În acest scop, trebuie să fie posibilă reglarea debitului volumetric de aer primar în diferite zone, folosind elemente de control corespunzãtoare; reglările pot fi înlesnite folosind senzori pentru curenţii de aer.

Sistemele de aer dupã combustie şi de aer secundar sunt folosite suplimentar pentru alimentarea cu aer. În acest fel, aerul pentru oxidarea suplimentarã este injectat în zonele unde gazele reziduale rezultate din arderea combustibilului nu au ars suficient.

Suplimentar, sistemele de aer secundar pot asigura, prin efectele lor de amestecare, arderea completă a gazelor reziduale.

Aerul secundar, este în mod normal, injectat prin duze cu o viteză mare de ieşire. Se poate renunţa la aprovizionarea cu aer secundar numai dacã eficienţa de ardere a gazului este asigurat cu alte mijloace (ex. introducerea de abur, recircularea gazelor reziduale etc.).

Datoritã complexităţii acestor procese este recomandabilă instalarea unui sistem de control automatizat al arderii. Prin valorile mãsurate ale debitului de gaze reziduale, temperaturii gazelor reziduale, conţinutului de oxigen şi CO din gazele reziduale şi debitului masic de abur este posibilă stabilirea unui procent optim al distribuţiei şi proporţiei debitului aerului de combustie şi stabilirea funcţionării grătarelor cu un sistem integrat de control.

1.4.4.1.3. Camera de incinerare

Geometria cuptorului afecteazã traiectoria urmatã de gazele reziduale şi, prin aceasta, perioada de staţionare a gazelor reziduale şi a curenţilor parţiali de gaze reziduale în câmpul de temperatură. Trebuie facută o distincţie între sistemele în echicurent, încrucişat şi contracurent, termenii depinzând de debitul de gaze reziduale în relaţie cu direcţia de alimentare cu deşeuri.

Sistemele de curent paralel prezintã avantajul ca o parte din gazele reziduale din zona de ardere au un timp de staţionare mai lung şi trebuie să treacã prin zona de temperatură maximă.

Poate fi necesar şi folosirea de aer primar preîncălzit pentru înlesnirea arderii dacã deşeurile au o valoare a puterii calorice scãzutã.

224

În sistemul în contracurent arderea deşeurilor cu valori mici ale puterii calorifice inferioare se realizeazã efectiv datoritã faptului că uscarea şi arderea deşeurilor este îmbunătăţită de gazele reziduale fierbinţi, care circulă, în zona de ardere, în sens invers circuitului deşeurilor.

O atenţie specialã trebuie acordatã, astfel încât odatã cu evacuarea gazelor reziduale să nu fie evacuaţi şi curenţi conţinând fragmente de deşeuri nearse.

În general, sistemele în contracurent necesită un aport suplimentar de aer secundar. Sistemul de curent încrucişat reprezintã un compromis pentru un domeniu larg de

valori calorice. De asemenea, este important ca toate fracţiunile de curenţi de gaze reziduale să fie

bine amestecate cu ajutorul de profile generatoare de turbulenţă sau/şi introducerea de aer secundar.

Câmpul de temperatură din cuptor poate fi modificat prin proiectarea pereţilor cuptorului. Există structuri ale pereţilor cu sau fãrã rãcire. Materialele folosite trebuie să fie refractare la aderarea zgurii pe suprafaţa lor şi suficient de rezistente la eroziune, iar dacã este posibil să previnã difuzia compuşilor sublimabili din gazele reziduale.

Răcirea pereţilor cuptorului este redusã într-o asemenea mãsură, încât să previnã formarea turtelor de zgură, cu scopul de a permite temperaturi ridicate ca mijloc de a optimiza arderea.

1.4.4.1.4. Zona de postcombustie

Cuptorul este unit cu zona de postcombustie. Pentru a asigura la maxim arderea completă a gazelor reziduale cu amestecarea uniformă a gazelor de combustie cu aerul de combustie, trebuie menţinute o temperatură minimă adecvatã, un timp de staţionare în conformitate cu prevederile din pct. 2.1. şi pct. 2.2, cap. 2, anexa 2, H.G. nr. 128/2002.

1.4.4.1.5. Instalaţia de extracţie a cenuşii Scopul instalaţiei de extracţie a cenuşii este de a îndepãrta şi răci reziduurile solide

rezultate de la instalaţia de incinerare şi de a asigura o închidere ermetică pentru grătare şi cuptor.

În mod obişnuit, sunt folosite instalaţii cu extragerea umedă a cenuşii (screpere şi pompe de apă cu piston).

Instalaţia trebuie să fie corespunzãtoare pentru alimentarea cu cenuşă fin granulată, la fel ca şi cu obiectele voluminoase. De asemenea, să asigure suficient aer pentru cuptor, o rãcire şi amestecare a cenuşii şi o separare adecvatã a apei folosite pentru rãcire de cenuşă din materialul extras.

Vaporii de apă rezultaţi sunt reintroduşi în cuptor sau în boiler.

1.4.4.1.6. Arzătoare auxiliare

Pentru asigurarea condiţiilor de incinerare minime în zona de postcombustie, conform pct. 2.1, cap. 2, anexa 2 din H.G. nr. 128/2002, fiecare linie a instalaţiei de incinerare se echipează cu cel puţin un arzător auxiliar. Acest arzător trebuie pornit automat atunci când temperatura gazelor de combustie dupã ultima injectare de aer de combustie scade sub 850°C sau 1.100°C, dupã caz. De asemenea, el trebuie folosit la pornirea şi oprirea instalaţiei, pentru a se asigura ca temperatură de 850°C, respectiv de

225

1.100°C, dupã caz, este menţinutã permanent în timpul acestor operaţiuni şi atâta vreme cât există deşeuri nearse în camera de combustie.

În cursul pornirii sau opririi ori când temperatura gazului de ardere scade sub 850°C sau sub 1.100°C, dupã caz, arzătoarele auxiliare nu trebuie alimentate cu combustibili care pot provoca emisii mai mari decât cele rezultate prin arderea motorinei, gazului lichefiat sau a gazului natural. Este important ca acestea să funcţioneze cu un nivel redus de emisii. Arzătoarele auxiliare trebuie să fie puse în funcţiune, dacã aceasta reprezintã singura posibilitate de menţinere a temperaturii minime impuse. Aceasta în cazul în care cantitatea de căldură introdusã (cantitatea de deşeu multiplicată cu valoarea calorică inferioarã) coboarã sub limita minimă proiectată.

La descãrcarea instalaţiei, deci şi în urma ultimei alimentări cu deşeuri, temperatura minimă din zona de postcombustie trebuie menţinutã de arzatoarele auxiliare atâta timp, până când nu se mai află deloc deşeuri neincinerate în zona de combustie. Pe durata procedeelor de alimentare şi descãrcare, arzătoarele auxiliare pot funcţiona ori cu combustibili uzuali (păcură definitã conform Art. 1, paragraf 1, Directiva europeanã 75/716/CEE, gaz lichid, petrol) sau cu alte materiale cu valoare calorică ridicatã (de ex. anumiţi dizolvanţi), a cãror incinerare nu conduce la emisii mai mari decât incinerarea combustibililor uzuali mentionaţi. Emisii mai mari sunt de presupus de ex. atunci, când combustibilii utilizaţi deţin un conţinut mai mare de sulf, clor, azot, metale grele, cenuşă etc.

1.4.4.2. Unitatea de incinerare pentru deşeuri periculoase

Pentru incinerarea deşeurilor periculoase pot fi folosite diferite sisteme de incinerare (vezi secţiunea 1.5.). Densitatea şi compoziţia deşeurilor sunt factori determinanţi în alegerea sistemului de incinerare. Cuptorul rotativ este cel mai corespunzãtor sistem pentru marea majoritate a deşeurilor periculoase, deoarece pot fi incinerate deşeuri solide, păstoase şi solide.

În instalaţiile cu cuptor rotativ, echipamentul unitãţii de incinerare cuprinde un cuptor rotativ şi o cameră de postcombustie. Din punct de vedere al combustiei trebuie facută distincţia între trei zone:

- camera de incinerare; - zona de amestecare/camera de combustie; - zona postcombustie. În camera de incinerare sunt, de asemenea, incinerate deşeuri formate din bucãţi

mari, inerte. Dacã deşeurile sunt încãrcate în mod discontinuu şi căldura degajată este neuniformă, deşeurile nu sunt arse complet. Pentru o ardere completă, acestea trec în zona de postcombustie. În zona premergãtoare camerei de postcombustie, zona de amestecare/camera de combustie, condiţiile de reacţie sunt îmbunătăţite prin amestecarea curenţilor de gaz rezidual, ridicarea conţinutului în oxigen şi, dacã este necesar, ridicarea temperaturii.

1.4.4.2.1. Camera de incinerare

În camera cuptorului rotativ, compuşii organici ai deşeurilor alimentaţi prin peretele din spate sunt oxidaţi la temperaturi de cca. 850° C. Timpul de staţionare pentru deşeuri periculoase solide şi pentru zgura rezultatã este determinat de cãtre pasul şi viteza de rotaţie a cuptorului rotativ. Timpul de staţionare, în mod normal,

226

depãşeşte 30 de minute. Zgura se scurge în stare uscată topită, în funcţie de compoziţie şi temperaturile de lucru. Temperaturile în camera de incinerare, în mod normal, variază de la 850° C la 1200° C. Valoarea temperaturii influenţeazã arderea completă a gazelor reziduale şi zgurii. Din punctul de vedere al gazelor reziduale, procesele din camera de incinerare trebuie să fie considerate cuplate cu cele din zona de postcombustie. În camera de incinerare, temperaturi de funcţionare sub 850° C şi fluctuaţii marcabile ale temperaturii pot fi permise dacã sunt menţinute condiţiile de ardere completă în zona de postcombustie.

Pentru cuptoare rotative echipate cu instalaţii de încãrcare, aşa cum sunt descrise în secţiunea 1.4.3.2., au dovedit siguranţă în exploatare urmãtorii parametri de proiectare:

- diametrul interior 3-4 m; - lungimea 10-12 m; - încãrcarea volumică < 1.0 GJ (mc x h); - încãrcarea pe suprafaţă < 1.0 GJ (mcx h); - temperatura de incinerare - până la 1300° C; - camaşa de oţel cu protecţie refractară 250-500 mm.

1.4.4.2.2. Zona de amestec/camera de combustie

Înaintea zonei de postcombustie este o zonă de amestecare, în care curenţii de gaze reziduale din camera de incinerare sunt dispersaţi şi, dacã este necesar, se mãreşte conţinutul de oxigen. Aceasta se poate realiza prin adãugarea de aer secundar, prin punerea în funcţiune a arzătoarelor şi prin folosirea de elemente constructive care să influenţeze curentul. Conţinutul de oxigen poate fi mãrit prin introducerea de aer secundar. Temperatura gazelor reziduale poate fi ridicatã suplimentar folosind arzătoarele. Zona de amestecare este apoi denumită o cameră de combustie. Arzătoarele pot funcţiona cu deşeuri gazoase, lichide şi pulverizate şi/sau combustibili suplimentari. Când deşeurile sunt introduse în camera de combustie, condiţiile de funcţionare impuse în camera de postcombustie variază ţinând cont de tipul deşeurilor incinerate.

Fiecare cameră de combustie este echipată cu arzătoare amplasate tangenţial sau poligonal unele faţă de altele.

1.4.4.2.3. Sistemul de extragere al zgurii

Scopul sistemului de extragere al zgurii este să îndepãrteze şi să răcească reziduurile solide rezultate în cuptorul rotativ şi de a asigura o închidere ermetică între cuptorul rotativ şi camera de incinerare.

În mod obişnuit sunt folosite instalaţii cu extragerea umedă a cenuşii. Instalaţia trebuie să fie corespunzãtoare atât pentru zgura fin granulată, aglomerări

de bulgări de zgură, cât şi obiecte voluminoase. De asemenea, ea trebuie să asigure suficient aer pentru camera de incinerare, o rãcire şi amestecare a zgurei şi o separare adecvatã a apei folosite pentru răcirea zgurei din materialul extras.

1.4.4.2.4. Zona de postcombustie

Zona de postcombustie începe dupã ultimul punct de introducere a aerului secundar sau dupã ultimul arzător. Cerinţele referitoare la condiţiile de postcombustie rezultă din Cap.2, anexa 2, H.G. nr. 128/2002.

227

Temperatura gazului de incinerare care se genereazã în camera de postcombustie trebuie să rãmânã cel puţin timp de 2 secunde la temperatura de 850° C. Dacã se incinerează deşeuri periculoase cu un conţinut de substanţe halogene organice (calculate drept cloruri) cu un procent de masă de peste 1%, temperatura trebuie să fie de cel puţin 1100° C.

Zonele postcombustie pot avea secţiunea transversală circulară sau rectangulară. O secţiune transversală circulară poate întãri protecţia din cărămidă refractară.

1.4.4.3. Unitatea de incinerare pentru nămolurile municipale

Pentru incinerarea numai a nămolurilor de canalizare sunt folosite urmãtoarele sisteme de incinerare: cuptoare cu pat fluidizat, cuptoare în trepte, cuptoare în trepte cu pat fluidizat.

Cuptoare cu pat fluidizat Cuptoarele în pat fluidizat sunt alcãtuite, în principal, dintr-o placă de distribuţie a

aerului ovală cu combustie cilindrică sau o cameră cu strat fluidizat deasupra cu o cameră de postcombustie dedesubt. Patul fluidizat este alcãtuit dintr-un strat de nisip cu înãlţimea de aproximativ 1 m (mãrimea granulelor 0,5-3 mm).

Pentru funcţionare, în anumite situaţii, aerul de combustie preîncălzit este introdus prin placa de distribuţie a aerului în camera de combustie sau camera de pat fluidizat prin fluidizarea stratului de nisip şi crearea stratului fluidizat adecvat.

Nămolul de canalizare deshidratat este introdus la partea superioarã a cuptorului şi, în mod normal, distribuit peste secţiunea transversală a camerei de combustie. Nămolul de canalizare este întâi uscat şi apoi degazeificat şi gazeificat, iar în final oxidat şi ars.

Gazele reziduale rezultate, conţinând produşi din degazeificare şi gazeificare, ajung în camera de postcombustie, unde aceşti componenţi volatili sunt arşi. Temperatura în stratul fluidizat este de cca. 750° C şi chiar mai mare. În camera de post-combustie, temperatura trebuie să depãşeascã 850° C, iar timpul de staţionare pentru gazele reziduale trebuie să fie de cel puţin 2 secunde.

Arderea are loc sub punctul de topire a cenuşii. Schimbul de căldură şi substanţe în stratul fluidizat este aproape ideal şi se obţine o bună ardere completă.

Căldura gazelor reziduale poate fi folositã pentru generarea de abur în boilere. Căldura gazelor reziduale poate fi folositã pentru generarea de abur în boilere convenţionale şi, ulterior, pentru generarea de electricitate sau agent termic.

Partea necombustibilă din nămolul de canalizare – cenuşa - este îndepãrtatã cu gazele reziduale şi separatã, în final, în unitãţi de filtrare.

În condiţii favorabile (nereducerea valorii calorifice datorate fermentãrii, o bună preîncălzire a aerului), o autosusţinere a incinerării nămolului de canalizare este posibilă fãrã combustibili suplimentari. Altfel, trebuie adăugaţi combustibili suplimentari (motorină sau gaze naturale).

Figura nr. 2 - Cuptor cu pat fluidizat1

Cuptoare în trepte Cuptoarele în trepte se clasifică conform direcţiilor relative de deplasare a gazelor

1 NOTĂ - Figura nr. 2 - Cuptor cu pat fluidizat, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 86 bis, din 26 ianuarie 2005, la pagina 29 (a se vedea imaginea asociată).

228

reziduale şi a nămolului de canalizare (contracurent sau paralel). Cuptorul în trepte în contracurent este alcãtuit dintr-un cilindru de oţel vertical cu

protecţie refractară, care este compartimentat în mai multe trepte cu căptuşeală refractară.

Nămolul circulă din partea superioarã spre partea inferioarã şi este transferat de la o treaptă la urmãtoarea cu ajutorul unor palete circulare. Aerul introdus în cuptor poate fi returnat în sistem ca aer de combustie preîncălzit. Nămolurile de canalizare sunt uscate în treptele superioare şi incinerate la 850° C în treptele intermediare şi descãrcate la baza cuptorului ca cenuşă. Aerul de combustie este alimentat prin arzătoarele şi treptele de la baza cuptorului şi este suplimentar preîncălzit de cenuşa fierbinte. Dacã valoarea calorică a nămolului este insuficientă pentru uscare şi autosusţinerea combustiei, această situaţie poate fi compensată cu arderea auxiliară de motorină sau gaze naturale sau prin amestecarea cu substanţe având valori calorice superioare (praf de cãrbune).

În cazul cuptoarelor în trepte în curent paralel, gazele reziduale din diferitele pãrţi ale zonei de combustie sunt evacuate în afarã cuptorului, în treapta superioarã şi introduse direct în zona de uscare.

Zonele de combustie şi uscare sunt separate cu sisteme de blocare, ceea ce înseamnã ca nămolul uscat poate fi opţional scos pentru alte folosinţe.

Cuptor în trepte cu pat fluidizat Cuptorul în trepte cu pat fluidizat este o combinaţie între un uscător în trepte

montat într-un cuptor în pat fluidizat, în scopul combinării avantajelor ambelor sisteme. În acest cuptor combinat, o parte din gazele de combustie fierbinţi din cuptorul în pat fluidizat sunt transferate în uscător, evaporând astfel apa conţinută în nămolul alimentat. Vaporii rezultaţi sunt introduşi în zona de combustie împreunã cu aerul de combustie încãlzit în timpul răcirii arborelui tubular şi astfel dezodorizat. Dupã ce sunt evacuate din cuptor, gazele reziduale încãrcate cu cenuşa la temperatura de 900° C sunt introduse într-o cameră de post-ardere, iar apoi într-un schimbător de căldură urmând a fi refolosite.

Ca urmare a preuscării nămolului în cuptorul în trepte în pat fluidizat, suprafaţa stratului fluidizat şi cea a secţiunii transversale a cuptorului poate fi mai mică decât cea a cuptorului convenţional cu pat fluidizat.

1.4.5. Principii fundamentale

Maximul arderii complete trebuie să fie realizat în unitatea de incinerare. Conţinutul de oxigen, temperatura şi timpul de staţionare în zona de postcombustie sunt folosite ca parametrii de referinţă pentru calitatea gazelor reziduale arse complet. De asemenea, amestecarea este un parametru nu mai puţin important. Parametrii sunt stabiliţi în camera de incinerare şi camera de combustie în funcţie de excesul de aer şi nu pot fi reglaţi independent unul de celãlalt. La o anumitã capacitate termică, volumul mare de aer în exces produce un conţinut mare de oxigen la o temperatură mică a gazelor reziduale. Volume mici de aer reduc debitul volumetric de gaze reziduale şi conţinutul în oxigen şi mãreşte temperatura gazelor reziduale.

1.4.6. Evacuări de siguranţă

Pentru a preveni pagubele în staţie în cazul unui accident datorat greşelior de

229

exploatare se pot folosi ca evacuări de siguranţă: un coş de urgenţă, valvă de control a presiunii sau o linie de by-pass poate servi ca o evacuare de siguranţă. Coşurile de urgenţă sunt în general întâlnite numai în staţiile care incinerează deşeuri periculoase.

Un coş de urgenţă amplasat deasupra zonei de post-ardere rãspunde cu întârziere în caz de accident datorat vârfurilor de presiune, dar permite descãrcarea controlatã a gazelor reziduale, separarea boilerului de zona de post-ardere în caz de accident.

Valvele de control a presiunii elimină rapid vârfurile de presiune. În funcţie de rezistenţa curentului din sistemele de curăţare a gazelor reziduale şi tipul de curăţare a gazelor reziduale (în particular sisteme catalitice cu temperaturi de funcţionare mai mari de 300° C), liniile de by-pass pot fi necesare pentru pãrţi ale sistemului de curăţare a gazelor reziduale, pentru a preveni arderea inversă la punctul de încãrcare a combustibilului, acumularea de fum în camera boilerului şi reacţii nedorite pe perioada epurării gazelor reziduale.

Timpii de deschidere a sistemelor în cazul unui accident vor fi reduşi cât mai mult posibil prin mãsuri tehnice şi organizatorice de asigurare a deschiderii evacuărilor de siguranţă numai în caz de urgenţă (pericol pentru angajaţi şi risc de daune serioase staţiei).

Zona de post-ardere şi generatorul de ardere se proiecteazã astfel încât o scurtă creştere a presiunii datorate încãrcãrii de materiale cu valori calorice foarte mari (ex. ambalaje) să nu determine intrarea în funcţiune a evacuării de siguranţă.

Când coşul de urgenţă este deschis, încãrcarea cu deşeuri a incineratorului este întreruptã automat.

Evacuările de siguranţă sunt proiectate astfel încât să asigure evacuarea în siguranţă a gazelor reziduale. Instalaţiile de siguranţă pentru deschiderea automatã a coşului de urgenţă trebuie să fie alimentate cu energie electrică care poate fi din reţea sau dintr-un generator de energie.

Deschiderea evacuărilor de siguranţă şi perioadele de deschidere a acestora sunt automat detectate şi înregistrate.

1.4.7. Răcirea gazelor reziduale şi recuperarea căldurii

Deşeurile fac parte din resursele energetice secundare combustibile. Resursele energetice secundare reprezintã cantitãţile de energie sub toate formele (inclusiv sub forma de deşeuri combustibile), care conţin încã un potenţial energetic ce poate fi utilizat în trei direcţii: termică, electroenergetică şi combinată.

Recuperarea în direcţie termică are loc prin utilizarea aburului sau a apei calde obţinute în instalaţiile recuperatoare de căldură, pentru alimentarea cu căldură a proceselor: tehnologice, de încãlzire, ventilaţie, climatizare, frig a unor consumatori industriali, cât şi alimentarea cu apă caldă menajeră a consumatorilor urbani.

1.5. Alte tehnologii

În afarã incinerării în cuptoare cu grătare sau rotative se cunosc sau se folosesc şi alte tehnologii pentru tratarea termică a deşeurilor solide.

Alegerea procesului pentru tratarea termică a deşeurilor solide depinde de tipul deşeului, de compatibilitatea cu protecţia mediului şi de eficienţa economicã. Procesele pot fi folosite pentru tratarea unui anumit tip de deşeu sau pentru tratarea anumitor substanţe.

Condiţiile specifice impuse unui anumit proces ales depind de tipul de tratare 230

solicitat: - recuperarea materialelor reciclabile; - recuperarea energiei; - eliminare. Deşi incinerarea în cuptor rotativ continuă să fie folositã la scara industrială pentru

eliminarea unei game largi de deşeuri industriale există totuşi procese termice speciale care s-au dovedit a fi eficiente în recuperarea deşeurilor refolosibile sau/şi în eliminarea unor anumite substanţe.

1.5.1. Clasificarea proceselor

Diferitele procese termice pot fi clasificate, în funcţie de acţiunea de oxidare specifică, în urmãtoarele grupuri:

- procese de incinerare în care compuşii organici sunt oxidaţi în totalitate în carbon organic şi apă;

- procese de piroliză şi gazeificare care au loc din punct de vedere spaţial şi simultan într-o singură cameră de combustie;

- procese de degazeificare/piroliză în care este necesarã adãugarea de căldură şi eliminarea oxigenului, astfel încât compuşi cu structura moleculară complexă sunt reduşi la compuşi cu structuri simple; produşii obţinuţi urmeazã să fie trataţi în continuare;

Figura nr. 3 - Piroliza de joasă temperatură1

- procese de gazeificare în care volume controlate de gaze conţinând oxigen sunt adãugate pentru oxidarea parţialã a matricei organice a deşeului.

În general, procesele sunt combinate, procesele de piroliză şi gazeificare având loc în cadrul unui proces de incinerare în contracurent.

Procesele de hidrogenare reprezintã o variantă de tratare termică specialã, în cadrul cãrora se adaugă hidrogen la temperaturi înalte pentru a se produce reacţia.

Toate procesele menţionate au în comun necesitatea epurării gazelor rezultate şi a gazelor de ardere.

1.5.2. Alte tehnologii

Alte tehnologii sunt prezentate în anexa nr. 4 a prezentului normativ, pentru fiecare caz în parte împreunã cu diferitele nivele de dezvoltare şi de aplicare în prezent.

1.6. Tratarea termică a deşeurilor prin coincinerare

În ultimul timp, deşeurile şi combustibilii alternativi sau combustibilii secundari produşi din acestea au fost acceptaţi ca surse de energie şi folosiţi tot mai mult ca substituenţi ai combustibililor tradiţionali în procesele industriale, în principal, în centralele electrice, fabricile de ciment şi oţelării.

Deşeurile municipale nu sunt, de regulă, considerate materie primă pentru sistemele industriale de ardere şi sunt folosite numai în calitate de combustibili alternativi. Deşeurile municipale pot fi folosite/utilizate numai în formă prelucrată (sortare, separare fizică, uscare, etc).

1 NOTĂ - Figura nr. 3 - Piroliza de joasă temperatură, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 86 bis, din 26 ianuarie 2005, la pagina 32 (a se vedea imaginea asociată).

231

Datoritã densităţii lor, precum şi a proprietãţilor fizice şi chimice, un mare numãr de deşeuri de producţie sunt folosite, în special, în sistemele de ardere industrială. Un deşeu des utilizat de centralele electrice şi în fabricile de ciment este nămolul municipal. Sistemele de ardere industrială (coincinerare) nu sunt, în mod normal, proiectate pentru a asigura şi controlul emisiilor de metale grele volatile (în special Hg). Ca urmare, folosirea deşeurilor în procesul de coincinerare trebuie analizată de la caz la caz.

1.6.1. Centrale electrice

Centralele electrice ca uzine producãtoare de electricitate sunt proiectate pentru folosirea eficientă a combustibililor convenţionali. În exploatare au fost puse în evidenţă o serie de probleme cum ar fi degradarea şi corodarea intalaţiilor şi echipamentelor datoritã arderii acestor combustibili convenţionali, probleme care tind a fi accentuate apoi prin utilizarea combustibililor alternativi.

Folosirea deşeurilor şi a combustibililor derivaţi din deşeuri este limitatã de urmãtoarele elemente:

- posibilitãţile de stocare ale deşeurilor în centralele electrice; - cerinţele de pretratare a deşeurilor pentru a le aduce într-o formă utilizabilă

sistemelor de ardere particulare în instalaţiile de ardere folosite; - comportarea deşeurilor pe durata procesului de combustie, respectiv reducerea

procesului de combustie prin depuneri care apar pe pereţii cuptorului, apariţia coroziunii şi influenţarea sistemelor de epurare a gazelor de ardere;

- efectele la nivelul emisiilor de poluanţi în ceea ce priveşte reziduurile din procesul de combustie şi reziduurile din sistemele de epurare a gazelor reziduale.

Stocarea deşeurilor Deşeurile şi combustibilii înlocuitori folosiţi de centralele electrice trebuie stocaţi

într-un mod corespunzãtor atât pentru o bună funcţionare a centralelor, cât şi pentru protecţia mediului. Dificultãţile reprezentate de stocarea deşeurilor pot fi evitate prin planificarea aprovizionării, dar şi în aceste condiţii sunt necesare silozuri, rezervoare şi zone speciale de stocare.

Pretratarea deşeurilor Manipularea deşeurilor lichide poate crea uneori probleme. De exemplu, nămolul

municipal trebuie să fie de regulă complet fermentat, din motive de securitate (risc de explozie).

Combustibilii sub formă de pulbere pot fi încărcaţi direct în arzătorul principal şi necesită un arzator special pentru solide. Combustibilii înlocuitori formaţi din bucãţi mari trebuie să fie tăiaţi sau/şi măcinaţi, în funcţie de sistemul de ardere.

Gazeificarea este consideratã ca o metodă potrivită de pretratare a deşeurilor înainte de coincinerare. Degradarea termică a compuşilor de carbon implică, din punct de vedere tehnic, o reacţie de gazeificare şi o reacţie de oxidare, reacţii care împreunã determină combustia.

Cele mai folosite reactoare sunt tubul cilindric rotativ şi patul fluidizat. Gazeificarea face posibilă separarea poluanţilor şi a impurităţilor înaintea reacţiei

de oxidare. Din această cauză, metalele sunt prezente de obicei sub forma aliajelor, în timp ce

232

produşii organici reziduali pot fi returnaţi în reactor pentru o degradare completă. Gazele rezultate pot fi recuperate şi înmagazinate în cantitãţi mai mari, însã limitat

şi pot fi folosite drept combustibil.

Efectele asupra arderii Din punct de vedere teoretic capacitatea de topire a cărbunelui reprezintã un factor

important pentru alegerea şi funcţionarea sistemelor de ardere. În camera de topire a sistemului de ardere, schimbãrile în capacitate a cărbunelui

pot provoca blocaje în dispozitivele de descãrcare ale cuptorului şi pot produce deteriorãri datorate topirii căptuşelii refractare dacã vâscozitatea este redusã.

Capacitatea de topire poate mări riscul de degradare al staţiei, datoritã aderãrii particulelor de cenuşă provenite din gaze pe suprafeţe din camera de topire şi din sistemele de ardere uscată. Datoritã acestor depuneri, funcţionarea sistemului de ardere cu pat fluidizat poate fi afectatã.

În timpul incinerării, componentele volatile anorganice sunt eliberate în mediul gazos. Conţinutul unor asemenea componente - în principal săruri - este de obicei semnificativ mai mare, datoritã deşeurilor decât datoritã combusibililor convenţionali. Când aceste componente se condensează pe suprafeţe încălzite, produc de multe ori coroziune şi degradare puternică, datoritã tendinţei lor de a adera la cavităţi şi pori.

Efectele asupra sistemelor de epurare ale gazelor reziduale Conţinutul de compuşi clorinaţi din deşeurile utilizate drept combustibil este mai

mare şi mai diversificat decât cel din combustibilii convenţionali. Compuşii clorinaţi din gazele de ardere pot fi separaţi prin instalaţii de desulfurare, dar numai pentru valori ale concentraţiilor nu foarte ridicate.

Necesitatea limitãrii conţinutului de clor în deşeurile introduse se impune deja din motive - raţiuni tehnice (limitarea pericolului de coroziune).

De o importanţă deosebită este conţinutul de metale grele din deşeuri, în special, elementele volatile, cum ar fi mercurul, care nu pot fi fixate-înglobate în reziduurile finale din centralele termice (cenuşă). Pentru evitarea poluăării aerului şi pentru o eventuală valorificare a zgurii şi cenuşei din termocentrale este necesarã o limitare a concentraţiilor de metale grele din combustibilii alternativi (vezi proiect "Ghid pentru coincinerarea deşeurilor în fabricile de ciment").

1.6.2. Fabrici de ciment

Un aspect esenţial în fabricarea cimentului îl reprezintã producerea clincherului în cuptorul rotativ.

Materia primă pentru producerea clincherului din ciment este uscată şi încălzită la cca 1450° C şi, datoritã reacţiilor chimice ce au loc, se formeazã clincherul de ciment.

Producerea clincherului de cimentului se face de obicei în cuptoarele rotative, prin procedeul uscat cu shimbător de căldură în trepte (cu cicloane). Producţia de clincher poate fi realizatã, în anumite cazuri, folosind procedeul umed sau semiumed. Indiferent de metoda de fabricare, obţinerea clincherului este, de fapt, un proces de conversie în care materialele introduse în proces (combustibili şi materii prime) sunt consumate sau integrate în produsul final.

Datoritã temperaturilor înalte din cuptorul de ciment, conţinutul organic al deşeurilor folosite ca şi combustibili alternativi este distrus în totalitate. Caracteristicile

233

tehnice ale procesului de fabricare a clincherului, în cazul folosirii combustibililor alternativi, sunt urmãtoarele:

- timp de staţionare al gazelor reziduale în cuptorul rotativ de cca. 5 secunde la temperaturi de peste 1100° C;

- timp de staţionare a gazelor reziduale în al doilea focar de ardere (în cazul cuptoarelor cu precalcinator) de minim 2 secunde la o temperatură de peste 850° C;

- absorbţia componenţilor gazoşi, cum ar fi HF, HCl şi SO2 în materia primă alcalină şi o puternică fixare a particulelor de metale grele la nivel de urme;

- cenuşă rezultatã în urma combustiei totale este înglobată ca parte componentă a clincherului format, rezultând simultan o recuperare atât materialã cât şi energetică a deşeurilor;

- fixarea din punct de vedere chimic şi mineralogic în clincher a elementelor aflate în concentraţii foarte mici (urme).

Pentru o dozare corespunzãtoare la alimentarea în fluxul de fabricaţie, caracteristicile combustibililor alternativi trebuie să fie cât mai detaliat analizate, la fel ca şi în cazul materiilor prime şi combustibililor convenţionali. În anumite cazuri, aceasta necesită o etapă de procesare premergãtoare procesului de introducere în fluxul de producere a cimentului. Scopurile etapei de procesare premergãtoare procesului de producere a cimentului sunt îndepãrtarea impurităţilor, cum ar fi metale, sticlă, ceramică şi alte substanţe minerale care pot dãuna echipamentelor de producere a cimentului; în acelaşi timp se obţine o reducere a poluării;

- îmbunãtãţirea manipulãrii: transport, dozare, alimentare; - mãrirea omogenităţii; - adaptarea la cerinţele particulare ale procesului de coincinerare, de exemplu prin

creşterea valorii calorifice sau a vitezei de reacţie. Deşeurile cu conţinut organic pot fi introduse atât la combustia primară (arzător

principal) cât şi la cea secundarã (calcinator, cap rece al cuptorului). Nu este posibilă introducerea de deşeuri cu conţinut organic ridicat (peste 5% masic) în alte etape ale fluxului de fabricaţie, de exemplu în moara de materii prime, deoarece în baza principiului de «contracurent» dintre alimentarea cu materie primă şi evacuarea gazelor reziduale arse pot fi evacuate gaze poluante nearse din schimbătorul de căldură direct în atmosferă. Deşeurile care conţin legãturi organice persistente în cantitãţi relevante (de exemplu uleiuri uzate cu conţinut ridicat de PCB) trebuie să fie introduse exclusiv la combustia primară (arzător principal).

Efectele coincinerării deşeurilor asupra emisiilor de gaze poluante Coincinerarea deşeurilor nu are efect asupra emisiilor de pulberi în timpul

procesului de producere a clincherului. Emisiile de metale grele rezultate depind de comportamentul diferitelor metale grele în cuptorul rotativ, gradul de substituţie a combustibililor tradiţionali şi eficienţa separării sistemului de desprăfuire.

În practică, coincinerarea deşeurilor poate duce la o creştere nesemnificativă a cantitãţii de metale grele introduse în cuptor. Datoritã înglobării eficiente a metalelor grele puţin volatile (în special plumb) în clincher, efectul acestor elemente asupra emisiilor este redus, înglobarea metalelor grele uşor volatile (în special mercur) este insuficientă şi duce de regulă la emisii ridicate de metale grele. Din raţiuni de pãstrare a purităţii aerului şi evitarea unui conţinut prea mare de metale grele în «produsul

234

final», conţinutul de metale grele din deşeurile folosite trebuie, din principiu, limitat. Alte detalii referitoare la cerinţele pentru deşeurile folosite, sunt propuse în proiectul "Ghid pentru coincinerarea deşeurilor în fabricile de ciment". Compuşii anorganici din gazele reziduale - NOx, HCl şi HF nu sunt de regulă influenţaţi în mod semnificativ prin coinicinerarea deşeurilor. Acelaşi lucru este valabil, în principiu, şi pentru alte elemente componente ale emisiilor, ex. SO2, CO şi TOC, la folosirea deşeurilor drept combustibil alternativ.

Coincinerarea în cuptorul rotativ asigură o concentraţie scãzutã de dioxine şi furani în emisiile de gaze reziduale.

1.6.3. Oţelării

Spre deosebire de cele două procese enumerate mai sus, combustibilul utilizat în industria oţelului are atât funcţia de producere de căldură, cât şi de a lega chimic oxigenul din minereu de carbonul prezent disponibil, rezultând astfel un efect reducător. De aceea folosirea deşeurilor şi a combustibililor secundari este consideratã atât o valorificare termică cât şi materialã.

În oţelării deşeul şi combustibilul alternativ (de obicei deşeuri din plastic) sunt încărcaţi împreunã cu uleiul de cocserie.

O parte din impurităţile şi poluanţii conţinuţi de deşeuri şi combustibilii secundari este înglobată în produsul final (oţel) şi o altă parte evacuată în emisii şi reziduuri. Aceste două elemente definesc limitele utilizãrii combustibilului alternativ.

2. MÃSURILE DE REDUCERE A EMISIILOR

2.1. Generalităţi

Condiţii favorabile de emisie se obţin prin adaptarea tehnologiilor şi a modurilor de operare a instalaţiilor la cantitatea şi compoziţia deşeurilor ce trebuie eliminate şi prin construirea şi operarea optimă a instalaţiilor în concordanţă cu informaţiile conţinute în prezentul normativ. Pentru deşeurile periculoase trebuie elaborat un registru de funcţionare a instalaţiilor de incinerare sau coincinerare în corelare cu tipurile de deşeuri ce pot fi eliminate, în scopul prevenirii apariţiei emisiilor necontrolabile, ce depãşesc limitele admise. În registrul de funcţionare se specifică ordinea şi tipurile de deşeuri, pentru ca materialele introduse în instalaţie să poatã fi omogenizate în funcţie de condiţiile de ardere şi emisie. În proiectarea şi funcţionarea optimă a sistemelor de control a emisiilor trebuie facută o distincţie între urmãtoarele activitãţi:

- acceptarea şi depozitarea deşeurilor; - arderea şi recuperarea căldurii; - epurarea gazelor reziduale; - tratarea apei uzate - dacã este cazul; - tratarea reziduurilor - dacã este cazul.

2.2. Reducerea emisiilor la recepţia şi în timpul stocãrii deşeurilor

Deşeurile stocate pot fi poluante pentru apă, sol şi aer. Mai mult, ele pot conţine substanţe uşor inflamabile sau combustibile. Proiectarea şi operarea dispozitivelor de recepţie şi stocare a deşeurilor trebuie să ţinã cont de aceste proprietãţi fizice.

2.2.1. Staţiile de recepţie şi descãrcare a deşeurilor

235

Staţiile de recepţie trebuie proiectate astfel încât să asigure prelevarea în condiţii de siguranţă a probelor care urmeazã a fi analizate în laborator.

Staţiile de descãrcare trebuie proiectate astfel încât să asigure stocarea deşeurilor în spaţii deschise şi/sau închise, care să corespundã condiţiilor impuse de protecţia muncii şi a mediului înconjurãtor. În ambele zone, solul trebuie impermeabilizat cu materiale rezistente la acţiunea deşeurilor stocate şi cu sisteme de colectare şi evacuare a lichidelor, iar spaţiile deschise vor fi protejate împotriva precipitaţiilor.

2.2.2. Stocarea deşeurilor solide în buncăre

Mãrimea spaţiilor de stocare depinde de tipul şi cantitatea deşeurilor ce urmeazã a fi incinerate.

În cazul în care se aprovizionează staţia de incinerare cu diferite tipuri de deşeuri solide, trebuie prevãzute spaţii pentru stocare separatã şi pentru amestecarea deşeurilor.

Deşeurile uscate şi cele care nu conţin solvenţi sunt stocate temporar în buncăre închise.

Pentru evitarea emisiilor de miros şi praf din aceste buncăre, trebuie menţinutã o presiune redusã, prin evacuarea periodicã a aerului din buncăr. Cu acest aer se va alimenta arderea. Când sistemul de ardere este oprit, emisiile pot fi prevenite prin redirijarea cãtre un alt sistem de ardere sau camera de postcombustie termică, utilizarea de filtre, descãrcarea prin coşul de fum sau prevenirea emisiilor din buncăr prin aplicarea unei strat de spumă.

Dacã la stocarea deşeurilor periculoase nu se pot evita deşeurile cu conţinut de solvenţi (ex. cârpe îmbibate cu produse petroliere) se vor lua mãsuri preventive pentru a evita apariţia unei atmosfere explozive. Interiorul buncărului pentru deşeuri solide şi zonele de acces-evacuare sunt considerate zone cu pericol de explozie. Pentru supravegherea aerului din buncăr se montează instalaţii de avertizare pentru gaz care, înainte de apariţia unei atmosfere explozive, să declanşeze alarma şi alte mãsuri suplimentare de aerisire.

Pentru buncărul de deşeuri se iau mãsuri pentru recunoaşterea, prevederea şi combaterea incendiilor (ex. supravegherea vizuală permanentă, instalaţii de stingere, camere mobile cu infraroşu, etc).

La staţiile de incinerare a deşeurilor periculoase, camerele buncărelor sunt construite cu doi pereţi (ex. un perete de beton cu strat de oţel pentru protecţie şi unul din material impermeabil).

2.2.3. Depozitele pentru deşeurile păstoase

Deşeurile păstoase nepompabile sunt stocate în depozite pentru nămol, construite astfel încât materialele lichide să nu se scurgã din depozite.

Deşeurile păstoase pompabile sunt stocate în tancuri sau containere închise. Aerul rezidual contaminat trebuie colectat şi incinerat sau epurat prin procedee chimice, fizice sau biologice. Trebuie asigurată atât o protecţie contra incendiilor cu echipamente de stingere a focului (instalaţii de stingere cu spumă, hidranţi de apă pentru stingere a focului) cât şi o protecţie contra efectelor apelor meteorice.

2.2.4. Stocarea deşeurilor lichide

Deşeurile lichide se stochează în containere închise, iar pe durata umplerii, trebuie folosite dispozitive de evacuare a gazelor, iar aerul evacuat este colectat. Staţiile

236

deschise de transfer trebuie echipate cu un extractor de aer. Gazele extrase şi aerul evacuat sunt alimentate la un sistem de ardere sau la un sistem de epurare a gazelor reziduale.

Când sistemul de ardere este oprit, deşeurile lichide pot fi acceptate doar într-o staţie deschisã de transfer (pentru deşeurile livrate în butoaie) sau în rezervoare (pentru deşeurile livrate cu autocisterne), dacã sunt luate mãsurile de reducere a emisiilor (ex. mãsuri de evacuare a gazelor sau sistem de epurare a gazelor reziduale).

2.2.5. Rezervoarele pentru deşeuri periculoase

Pe lângã prevederile din secţiunea 2.2.3, se asigură, de asemenea, un echipament de evacuare a gazelor pe durata descãrcãrii deşeurilor. Pentru anumite tipuri de deşeuri, sunt necesare echipamente de descãrcare a gazului inert în exces.

Din motive de siguranţă, pentru prevenirea formãrii de amestecuri explozibile, stratul de lichid din rezervoarele de depozitare a solvenţilor trebuie acoperit cu azot.

2.2.6. Containerele tanc pentru deşeuri periculoase din staţiile de transvazare

Containerele tanc sunt, în general, folosite pentru manipularea lichidelor nemiscibile.

Containerele tanc şi staţiile de golire trebuie să fie etanşe şi prevãzute cu sisteme de stingere a incendiilor, cu sisteme de colectare prin drenare pentru scurgeri de materiale şi cu substanţe de stingere.

În funcţie de tipurile de deşeuri, materialele folosite trebuie să fie din oţel şi protejate împotriva coroziunii şi trebuie prevãzuţi hidranţi şi sisteme de golire a containerelor folosind gaze inerte.

2.2.7. Stocarea şi tratarea ambalajelor pentru deşeuri periculoase

Ambalajele pentru deşeuri periculoase trebuie să fie perfect etanşe. În zona de stocare trebuie prevãzute sisteme de stingere a incendiilor, sisteme de colectare prin drenare pentru scurgeri de materiale şi substanţe de stingere.

Dacã deşeurile lichide sunt mutate prin extragere, gazele rezultate trebuie incinerate sau introduse în sistemele de epurare a gazelor reziduale.

Deşeurile se stochează numai în ambalaje intacte şi închise. Din motive de prevenire a incendiilor şi, în funcţie de echipamentele de stingere a focului folosite, ambalajele trebuie stocate separat (de exemplu: substanţe conţinând PCB-uri sau care reacţionează cu apa şi alte substanţe).

De asemenea, trebuie prevãzute toate echipamentele şi instalaţiile pentru protecţia împotriva exploziilor.

Dacã deşeurile solide ambalate nu pot fi introduse direct în cuptorul rotativ împreunã cu ambalajele, acestea trebuie tratate. În cel mai simplu caz, asta presupune golirea ambalajelor cu ajutorul unui dispozitiv de ridicare de tip excavator şi o tratare secundarã a ambalajelor goale.

Dacã este posibil, ambalajele golite se curăţă şi se reutilizează. Dacã nu este posibilă reutilizarea lor, acestea trebuie să fie tratate termic pentru eliminarea substanţelor contaminante ce au aderat pe suprafaţă interioarã. Aceasta impune, în general, o reducere a volumului ambalajelor, mai ales în cazul butoaielor de 200 l (presarea cu presa hidraulică).

Pentru reducerea volumului ambalajelor se foloseşte din ce în ce mai mult tăierea

237

obişnuitã. Pentru butoaiele goale sau pentru cele cu substanţe greu inflamabile se poate utiliza

sistemul de tãiere cu două role hidraulice ce se rotesc în direcţii opuse. Bucăţile de metal obţinute prin tãiere sunt introduse în cuptor cu ajutorul unor macarele cu cupa prevãzutã cu ghiare.

Echipamentul special de protecţie necesar pentru prevenirea şi stingerea incendiilor este parte integrantã a acestui sistem de tãiere a ambalajelor.

2.2.8. Programul de funcţionare şi organizare a incinerării deşeurilor periculoase

În scopul evitãrii situaţiilor nedorite, deşeurile periculoase pot fi stocate numai atunci când se cunosc toate datele relevante despre ele şi numai dupã procedura de identificare.

Dacã este necesar, deşeurile sunt introduse în incinerator într-un ritm controlat pentru a obţine o ardere uniformă şi o încãrcare uniformă a sistemului de epurare a gazelor reziduale. În acest scop trebuie pregãtit, periodic, pe baza datelor existente şi ţinând cont de limitele de performanţă ale sistemului de epurare a gazelor reziduale, un program de funcţionare a incineratorului. Prin acest program se stabilesc materialele care urmeazã a fi incinerate, concentraţia poluanţilor şi amestecul de deşeuri periculoase ce urmeazã a fi incinerate etc.

Materialele ce urmeazã a fi incinerate pot fi omogenizate printr-o amestecare controlatã a diferitelor deşeuri periculoase. La stabilirea programului de funcţionare a incineratorului trebuie să se ţinã cont de urmãtoarele caracteristici ale deşeurilor:

- puterea calorifică; - conţinutul de apă; - conţinutul de halogeni (F, Cl, Br, I); - conţinutul de sulfuri şi azot; - conţinutul de metale grele; - conţinutul de compuşi organici stabili termic (compuşi policlorinaţi aromatici); - conţinutul de carbon fixat (cantitatea de carbon neevaporabil); - miscibilitatea; - stabilitatea termică. Procedura de stabilire a unui program de incinerare este obligatorie şi în cazul

incinerării unor anumite tipuri de deşeuri municipale.

2.3. Reducerea emisiei pe durata arderii şi recuperãrii căldurii

2.3.1. Instalaţii de încãrcare

Toate instalaţiile de încãrcare trebuie proiectate astfel încât, pe timpul funcţionării, cuptorul să fie etanşat reţinând cât mai mult posibil gazele de ardere. Instalaţiile de alimentare trebuie să permitã dozarea deşeurilor, astfel încât să se evite situaţiile nefavorabile procesului de combustie, cum ar fi lipsa de oxigen, temperatura sub minimul necesar sau fluctuaţii importante de presiune şi temperatură. Pentru încãrcarea deşeurilor periculoase semilichide, sistemul de alimentare a aerului trebuie astfel proiectat, încât să faciliteze o amestecare intensă a deşeurilor cu aerul de combustie. Lichidele şi deşeurile păstoase trebuie să fie dispersate în cuptor prin atomizare sau amestecare mecanicã.

Exista situaţii în care deşeurile păstoase nu pot fi dispersate sau când nu este

238

avantajos să fie dispersate, ca în cazul deşeurilor al cãror timp de rămânere în camera de incinerare dupã atomizare ar fi prea scurt datoritã tendinţei de aprindere.

Instalaţiile de încãrcare sunt prevãzute cu închizători de siguranţă pentru prevenirea emisiei de gaze de combustie şi apariţia combustiei inverse.

2.3.2. Camera de incinerare

Pentru a se realiza o ardere completă, trebuie să se asigure un contact puternic al deşeurilor cu aerul de combustie, temperatura adecvatã şi un timp de postcombustie corespunzãtor. Anumite deşeuri necesită un surplus mare de aer pentru a arde uniform. Când carbonul fixat depãşeşte 150-200 kg/h, carbonul elementar poate fi extras cu zgură. În cazul unei alimentări discontinue precum şi în cazul aprinderii spontane a deşeurilor periculoase, mãrimea camerei de incinerare impune nivelul de alimentare cu deşeuri. În tipul incinerării cea mai mare parte a oxigenului din camera de ardere este folosit pentru oxidarea deşeurilor, mai ales când sunt incinerate deşeuri solide şi ambalaje.

Proprietãţile zgurei din camera de incinerare depind de condiţiile de incinerare. Conţinutul organic rezidual este hotărâtor când se evaluează eficienţa arderii totale a zgurei. În cazul cuptoarelor rotative, arderea poate fi influenţată de timpul de staţionare şi temperatură, în funcţie de tipul de deşeuri.

2.3.3. Zona de postcombustie

Camera de postcombustie trebuie construitã şi exploatatã astfel încât în zona de postcombustie: - să se menţinã temperatura impusă prin programul de incinerare şi o cantitate suficientă de oxigen;

- să se evite, printr-o amestecare puternică, formarea curenţilor de gaze la diferite temperaturi;

- timpul de staţionare trebuie să fie suficient pentru oxidarea completă a substanţelor organice.

Timpul necesar de staţionare al gazelor reziduale în zona de postcombustie depinde de tipul de deşeuri incinerate, de metoda de încãrcare, de amestecarea cu aerul de combustie şi de temperatură. Trebuie fãcute eforturi în vederea asigurãrii unei distribuţii cât mai omogene a gazelor reziduale, precum şi a timpului de staţionare. Aceasta se poate realiza prin modificarea geometriei zonei de postcombustie, a aerului alimentat, etc.

Urmãtoarele cerinţe rezultă din cap. 2, anexa 2, H.G. nr. 128/2002. Temperatura minimă cerutã în întreaga zonă de postcombustie a incineratoarelor

pentru deşeurile municipale şi a materialelor combustibile similare este de 850° C, cu un timp de staţionare de 2 secunde. Temperatura minimă de incinerare a deşeurilor periculoase (deşeuri ce necesită supraveghere specialã) cu conţinut de halogen din substanţele organice halogenate având mai mult de 1% masă, exprimate în cloruri, este de 1100° C.

În timpul pornirii şi opririi instalaţiei, sau când temperatura scade sub limita minimă, pentru controlul proceselor, pot fi folosite doar gaze naturale, gaze lichefiate, combustibili lichizi uşori sau alţi combustibili lichizi al cãror conţinut de substanţe poluante în gazele reziduale nu diferã mult de cel al combustibililor uşori.

239

Formarea curenţilor de gaze la diferite temperaturi în zona de potcombustie este de preferat a fi eliminată folosind o zonă premergãtoare de amestecare. Amestecul poate fi obţinut printr-o aranjare corespunzãtoare a arzătoarelor pentru deşeuri lichide, cu o adăugare corespunzãtoare de aer secundar şi prin mãsuri speciale (elemente de inducere de turbulenţe).

În cazul abaterii de la condiţiile minime cerute în exploatare, autoritãţile competente pot permite alte valori minime ale temperaturii şi timpului de staţionare, dacã limitele conforme cu H.G. nr. 128/2002 sunt respectate şi dacã nu apar cantitãţi mai mari de reziduuri, respectiv reziduuri cu conţinut organic mare (în conformitate cu pct 2.4, cap. 2, anexa 2 din H.G. nr. 128/2002). În cazul coincinerării este posibilă o excepţie doar dacã se respectă şi limitele pentru CO şi TOC din anexa 7, adicã valorile valabile pentru incinerarea deşeurilor. Cu toate acestea, în fabricile de ciment, aceste condiţii nu pot fi atinse datoritã emisiilor care depind de compoziţia materiei prime.

De exemplu, pot fi acceptate temperaturi mai joase de 1100° C la incinerarea deşeurilor cu un conţinut de substanţe halogenate cu peste 1% masă exprimate sub formă de cloruri, dacã în urma unui program de mãsurãtori cuprinzător se dovedeşte respectarea cerinţelor de mai sus.

În urma mãsurãtorilor efectuate în numeroase instalaţii de incinerare a deşeurilor periculoase din Europa s-a putut dovedi că emisiile de PAHS, PCB, PCDD şi PCDF în zona de temperatură 900-1050° C nu sunt mai ridicate decât la 1100° C.

Dacã instalaţia de incinerare a deşeurilor periculoase are prevãzutã o ieşire de siguranţă deasupra camerei de postcombustie, la deschiderea acestei ieşiri, alimentarea cu deşeuri este opritã automat.

Convecţia naturală prin ieşirea de siguranţă şi temperaturile captuşelii refractare a camerei de incinerare minimizează formarea monoxidului de carbon şi a compuşilor organici pe durata arderii totale finale a deşeurilor solide în cuptorul rotativ.

În plus, trebuie luate mãsuri tehnice pentru ca ieşirea de siguranţă să fie deschisã doar în cazuri de urgenţă. În cazul unei căderi de putere, tirajul indus al ventilatorului trebuie asigurat continuu, chiar la capacitate redusã, dintr-o sursă de energie suplimentarã.

2.3.4. Răcirea gazelor reziduale şi recuperarea căldurii

Schimbătorului de căldură (exemplu: generatorul de aburi) trebuie să aibã o capacitate suficientă pentru a echilibra temperatura şi fluctuaţiile de presiune din combustie. Temperatura admisã a gazelor reziduale înainte de intrarea în sistemul de epurare trebuie să fie satisfãcãtoare.

Echipamentul de curăţare a suprafeţei schimbătorului de căldură trebuie proiectat astfel încât temperatura specificatã a gazelor reziduale să fie satisfãcãtoare, iar concentraţiile pulberilor totale adiţionale ale gazelor reziduale să poatã fi reduse în sistemele de epurare (precipitatoare electrostatice).

2.4. Reducerea emisiei prin epurarea gazelor reziduale

Gazele provenite din cuptor sau din instalaţiile de rãcire a gazelor reziduale conţin substanţe care pot fi clasificate, în funcţie de proprietãţile lor fizice şi chimice şi de echipamentul folosit în procesul de separare a lor de gazele reziduale, astfel:

- pulberi; - alte gaze şi vapori:

240

monoxid de carbon şi substanţe organice; acid clorhidric, acid fluorhidric, oxizi de sulf şi compuşi de mercur; oxizi de azot.

Staţiile de epurare a gazelor reziduale pentru controlul emisiilor din incinerarea deşeurilor cuprind un sistem de instalaţii de reducere a pulberilor totale, vaporilor şi substanţelor gazoase din aceste gaze. În funcţie de procesele de epurare folosite (fizice şi/sau chimice), instalaţiile de separare folosite în epurarea gazelor reziduale pot fi diferenţiate dupã cum urmeazã: reducerea emisiilor de pulberi: - separare gravitaţională; - separare prin filtrare; - precipitare electrostatică; - precipitare prin metode umede. reducerea emisiilor de vapori şi gaze: - separare prin adsorbţie; - separare prin absorbţie; - separare prin procese catalitice. În multe staţii de epurare a gazelor reziduale se utilizeazã simultan diferite procese

de separare. În incineratoarele de deşeuri, instalaţiile din staţiile de epurare a gazelor reziduale folosite depind de compoziţia acestor gaze, de valorile extreme estimate ale concentraţiilor poluanţilor şi de fluctuaţiile concentraţiilor poluanţilor.

Scopurile recuperãrii şi eliminãrii deşeurilor au o influenţă importantă în alegerea proceselor optime de epurare a gazelor reziduale (vezi anexa nr. 4 în prezentul normativ). Staţiile de incinerare a deşeurilor municipale sunt echipate şi cu alte instalaţii (vezi paragraful 2.4.1.2.).

2.4.1. Echipamente şi procese de reducere a emisiilor

Echipamentele şi procesele pentru reducerea emisiilor sunt alcãtuite din aparate şi dispozitive folosite pentru reducerea individualã a emisiilor. Dotarea proprie a instalaţiilor cu echipamente trebuie să asigure încadrarea nivelului emisiilor în limitele admise.

2.4.1.1. Reducerea emisiilor de particule

Alegerea instalaţiilor de precipitare a pulberilor din gazele reziduale se face, în principal, în funcţie de tipul pulberilor, de distribuţia diametrelor particulelor, dar mai poate depinde şi de posibilitãţile de exploatare a instalaţiilor de precipitare şi de stocare a reziduurilor.

Concentraţiile impuse pentru pulberile din gazele evacuate în atmosferă dupã epurare se pot obţine prin precipitarea electrostatică cu precipitatori electrostatici sau alte diferite sisteme de filtrare.

Precipitatorii electrostatici asigură o separare constantă a particulelor indiferent de mãrimea lor.

Eficienţa precipitatorilor electrostatici depinde, însã, în bună mãsură de resistenţa electrică a pulberilor. Dacã rezistenţa specifică a stratului de praf creşte până la valori care depãşesc 1011-1012\f2 Ωcm o separare satifăcătoare a prafului va fi dificil de obţinut. Rezistenţa specifică a pulberilor depinde printre altele de compoziţia deşeului. Ea se

241

poate modifica rapid, în funcţie de compoziţia deşeului incinerat, în special în cazul deşeurilor periculoase. De exemplu, sulfura ce se gãseşte în deşeuri, se transformă prin ardere în SO2, SO3 şi se regăseşte în gazele reziduale, ceea ce duce la reducerea frecventă a rezistenţei specifice a stratului de praf şi faciliteazã astfel precipitarea în câmpul electric.

Dispozitivele ce consolidează acţiunea câmpului electric prin formarea de picături în gazele reziduale (condensare în partea superioarã şi precipitatori electrostatici uscaţi, precipitatori electrostatici cu condensare, epurator Venturi, scruber "spray" ionizant etc), ajută la precipitarea prafului foarte fin şi a aerosolilor.

Teoretic, filtrele au un grad de separare constant, indiferent de mãrimea particulelor. O condiţie esenţialã pentru obţinerea încadrãrii concentraţiilor legal admise în gazul rezidual dupã filtrare, o reprezintã alegerea unui filtru format din materiale compatibile cu pulberile separate, cu proprietãţile fizice şi chimice ale acestora şi cu condiţiile de funcţionare. Costurile pentru service, energie şi întreţinere a filtrelor depind atât de rezistenţa mecanicã şi termică, cât şi de eficienţa metodei de epurare folositã. La funcţionarea continuă, filtrele pot prezenta - indiferent de eficienţa teoreticã a epurării - o scãdere fermă a acesteia, datoritã particulelor fine care sunt reţinute şi se înglobeazã ireversibil în materialul filtrului. Separarea uscată are doar utilizãri limitate în cazul pulberilor care sunt higroscopice şi devin lipicioase la temperatura cuprinsã între 300-600° C.

În instalaţia de separare, aceste pulberi formeazã depuneri care nu pot curăţate prin tehnici de curăţare uzuale, pe durata funcţionarii, ci se pot curăţa numai cu nisip de sablare. Exemple de astfel de prafuri: praf de polisăruri sau săruri complexe (din deşeuri ce conţin fosfor, sulf, silicon).

Separatori umezi compatibili sunt scruberele Venturi sau rotative, cu o singură treaptă sau mai multe trepte.

Conform principiului de funcţionare, încărcătura de deşeuri pulverulentă este antrenată într-un lichid fin dispersat. Pulberile fine, în contact cu picăturile de lichid, se umezesc şi se precipită cu lichidul.

Scruberele umede pot funcţiona eficient doar dacã particulele se pot umezi. Scruberele rotative au pierderi relativ scãzute de presiune şi funcţioneazã independent de fluctuaţiile gazelor reziduale prelucrate în proces.

Scruberele Venturi - în special dacã se urmãreşte obţinerea unei eficienţe ridicate de separare a pulberilor foarte fine - au pierderi ridicate de presiune şi reacţionează semnificativ la fluctuaţii.

Aceste dezavantaje pot fi evitate printr-o proiectare corespunzãtoare. La pierderile înalte de presiune, performanţa separării scruberelor Venturi o poate depãşi pe cea a scruberelor rotative. În separarea particulelor din gazele reziduale trebuie ţinut cont de depunerea reziduurilor obţinute. Reziduurile obţinute prin separare uscată se recupereazã sau se depozitează la depozitul de deşeuri.

Apa uzată rezultatã din separarea umedă este epurată. 2.4.1.2. Reducerea emisiilor de HCl, HF şi SOx şi a compuşilor de mercur

Substanţele gazoase sunt separate printr-un proces de adsorbţie pe un material solid sau printr-un proces de absorbţie într-un mediu lichid.

În general, materialele adsorbante vin în contact cu gazul rezidual şi, în funcţie de

242

proces, se obţin produşi de reacţie sub formă de săruri dizolvate sau săruri uscate. În procesele de adsorbţie uscată, adsorbantul (hidroxid de calciu, oxid de calciu sau carbonat de calciu) este introdus în reactor sub formă de pulbere. În cele mai multe cazuri, fluctuaţiile mari din compoziţia gazului rezidual depind de compoziţia deşeului şi pentru a contracara creşterile inevitabile de concentraţie din gazul rezidual, cantitatea de adsorbant trebuie să fie mai mare decât cantitatea calculatã stoechiometric (de la 2 la 4 ori pentru substantele separate). Astfel, se pot respecta valorile de emisie admise şi se obţine o cantitate mărită de reziduuri. Particulele constituente ale gazului rezidual sunt de asemenea adsorbite. Lipsa unei separări preliminare determină o utilizare şi o eliminare mai dificilă a gazelor datoritã compoziţiei acestora.

În procesul de absorbţie prin pulverizare (absorţie semiuscată), absorbantul este injectat într-un reactor cu pulverizare în suspensie sau în soluţie în curentul fierbinte de gaz rezidual. Acest proces foloseşte căldura din gazul rezidual pentru a evapora solventul (apa) şi ca urmare produce substanţe de reacţie solide. Aceste substanţe, ca şi pulberile din gazul rezidual, trebuie separate printr-un proces ulterior de separare. În aceste procese este necesarã supradozarea adsorbantului la factori stoechiometrici cuprinşi între 1,5-2,5.

În cazul procedurii de absorţie semiuscată, la concentraţii foarte înalte de HCl, HF şi SOx în gazele nearse, limitele de emisii conforme anexei 7 din H.G. nr. 128/2002 nu mai pot fi întodeauna respectate. Din acest motiv instalaţiile de incinerare a deşeurilor periculoase din Europa sunt prevãzute deseori cu instalaţii de spîlare a gazelor în mai multe trepte.

Reducerea emisiilor de HCl, HF şi SOx prin procesele de spălare a gazului rezidual se face prin absorbţie cu scrubere de diferite tipuri, cum ar fi: scrubere cu jet, scruber rotativ, scruber Venturi sau scruber cu coloană. În acestea, un grad ridicat de separare a HCl, HF şi a SO3 este obţinut cu apă sub formă de soluţie de spălare. Aceasta este puternic acidă, datoritã acizilor formaţi pe durata procesului de separare. Separarea dioxidului de sulf este scãzutã în acest mediu acid. O separare satisfãcãtoare se poate obţine într-o fază uşor alcalină de spălare a gazelor, în care hidroxidul de sodiu sau laptele de var sunt adãugate în lichidul de spălare. Din motive tehnice această separare se face într-o altă fază de spălare a gazelor de ardere, în care se continuă separarea HCl şi HF. Produşii din combustie ai unor elemente, precum clorul, bromul, iodul, fosforul, azotul şi sulful pot forma aerosoli în gazele reziduale. Pentru deşeurile cu conţinut de brom şi iod, aceste elemente pot fi separate din curentul de gaze arse, dacã se incinerează simultan cu deşeurile ce conţin sulf. Rezultă compuşi ce conţin sulf, săruri de iod şi săruri de brom solubile în apă care pot fi separate prin procese de epurare umedă a gazelor arse ce conţin SO2.

Separarea bromului şi iodului poate fi îmbunătăţită prin utilizarea, în mod controlat, a fazelor reductive de spălare a gazelor (soluţie de sulfit sau bisulfit). Este important de ştiut de la început dacã deşeurile conţin iod sau brom. Dacã laptele de var este folosit ca agent de neutralizare în epurarea umedă a gazelor, sulfaţii (gips, carbonaţi şi fluoride) apar ca deşeuri insolubile în apă. În mod normal, conţinutul de săruri din apa uzată se poate reduce cu uşurinţă prin precipitarea particulelor solide. Sărurile insolubile cresc riscul de depunere în procesul de spălare în scruber. Acest risc nu apare dacã se foloseşte o soluţie cu o concentraţie mai mare de hidroxid de sodiu şi când produşii reacţiei sunt solubili în apă. Scruberele cu hidroxid de sodiu sunt cele

243

mai recomandate, iar costurile de întreţinere sunt mai reduse. Dacã se utilizeazã NaOH, CaCO3 se poate forma o soluţie cu duritate mare care are ca efect apariţia de depuneri în scrubere. Aceste depuneri trebuie îndepărtate discontinuu prin corectie de pH (acidifiere). Pentru menţinerea performanţelor scruberelor şi prevenirea depunerilor în scrubere o parte din soluţia de spălare trebuie îndepãrtatã din circuit. Această parte din curentul de soluţie trebuie supusã unui tratament special (neutralizare, precipitarea metalelor grele), înainte de satisfacerea cerinţelor pentru evacuare. O atenţie deosebită trebuie acordatã mercurului. Compuşii volatili de mercur, cum sunt HgCl2, condensează când gazul rezidual se răceşte şi se dizolvă în apa de spălare, formând în prezenţa compuşilor de reducere (SO3

2-), mercur elementar. Acest proces poate avea ca efect apariţia fenomenului de coroziune, datoritã amestecului format, în circuit şi poate periclita sãnãtatea personalului ce opereazã curăţarea şi întreţinerea scruberului.

Mercurul dizolvat este transformat într-o formă mai puţin solubilă cu substanţe chimice adecvate, ca de exemplu sulfit sau TMT 15 (trimercaptotriazin), pentru a contracara un atac reductiv.

2.4.1.3. Reducerea emisiilor de NOx

Pentru reducerea emisiilor de NOx se iau aceleaşi mãsuri secundare, ca cele folosite în sistemele de ardere a combustibililor convenţionali. Acestea sunt reducerea catalitică selectivă şi reducerea necatalitică selectivă. Ca agenţi de reducţie se folosesc, în general, amoniacul sau ureea. În cazul reducerii catalitice selective (RCS), catalizatorii pot fi amplasaţi în diverse secţiuni din sistemul de epurare a gazelor reziduale. Mãsuri de siguranţă adecvate sunt necesare în toate cazurile, pentru protejarea catalizatorilor de reacţii necontrolabile ce implică gaze inflamabile. Când TiO2/V2O5 - catalizatori ceramici supradozaţi sunt folosiţi dupã sistemul de epurare al gazelor arse, gazul rezidual trebuie reîncălzit de la temperatura de saturare la 180-350° C şi la 120-170° C dacã se foloseşte drept catalizator cărbunele activ. Se poate combina procesul de RCS pentru reducerea oxidului de azot cu procesul de pat mobil/cocs activat sau cu catalizator de oxidare pentru reducerea dioxinelor, dar costurile de investiţie şi suprafeţele necesare sunt foarte mari. De regulă pentru respectarea valorilor limită de PCDD/PCDF este necesar să se foloseascã ulterior procedura de spălare a gazelor în conformitate cu punctul 2.4.2. Sodiul (din scruberele de NaOH), arseniul şi alţi compuşi trebui menţionaţi ca fiind nocivi pentru catalizatori.

Conform studiilor asupra incineratoarelor de deşeuri periculoase, sodiul este periculos în situaţiile în care catalizatorul este impregnat cu săruri solubile în apă, ce conţin sodiu. Dacã catalizatorul este menţinut uscat, dezactivarea rãmâne în limitele normale ale circuitului de epurare a gazelor. Nivelul inferior de funcţionare al unui astfel de catalizator în cadrul unitãţilor de incinerare a deşeurilor periculoase poate atinge un timp de funcţionare de 10.000 de ore, fãrã a se înregistra vreo descreştere semnificativã a activitãţii din punct de vedere a eficienţei. Producãtorii de catalizatori oferã o durată de funcţionare cuprinsã între 3-5 ani. Datoritã temperaturii ridicate de funcţionare cerutã, gazele reziduale trebuie să fie reîncălzite dupã spălarea gazelor. Pentru aceasta se folosesc gazele arse, schimbătorii de căldură ai gazelor arse sau preîncălzitorii de gaze regenerative. Se foloseşte echipament rezistent la coroziune dupã spălarea umedă a gazelor arse, când limita de temperatură a echipamentului este sub punctul de condensare. Gazul rezidual emis de catalizator constituie sursa de

244

căldură. Pentru menţinerea temperaturii de lucru a catalizatorului se folosesc arzătoare cu gaz natural.

La temperaturi scãzute ale catalizatorului (sub 250° C) se pot folosi, de asemenea, instalaţii de preîncălzire cu aburi. Catalizatorii la temperatură scãzutã tind să devinã material suport pentru depunerile de săruri şi, în acest caz, sărurile trebuie curăţate prin încãlzire sau spălare. În procesul de reducere selectivă necatalitică, amoniacul, soluţia de amoniac sau alţi compuşi ce conţin azot trivalent se injectează în curentul de gaz rezidual, la o temperatură cuprinsã între 850-900° C. Această metodă impune un sistem special de amplasare al injectoarelor în boiler şi un mod special de funcţionare al unitãţii de incinerare. În timpul funcţionării pot apare probleme de siguranţă în ceea ce priveşte înmagazinarea amoniacului necesar pentru reducerea monoxidului de azot. Este bine ca acesta să fie sub formă de soluţie de amoniac, dar trebuie ţinut cont de faptul ca soluţia de amoniac se încadreazã în clasa a doua a substanţelor periculoase.

Metodele pentru reducerea emisiilor de monoxid de azot descrise mai sus nu sunt alternative sau echivalente şi trebuie să fie stabilite pentru fiecare caz în parte, în funcţie de condiţiile specifice de aplicare (limitele de emisie a substanţelor poluante, staţie de incinerare nouă sau deja existentă, suprafeţe de teren disponibile, modul de epurare a gazelor reziduale cu sau fãrã descãrcare de apă uzată, depozitarea reziduurilor etc).

2.4.1.4. Reducerea emisiilor de monoxid de carbon

În reducerea emisiilor de monoxid de carbon un efect important o au: eliminarea forţatã, geometria cuptorului, aerul secundar alimentat şi amestecarea gazului din sistemul de ardere cu grătar. La alimentarea continuă cu deşeuri a cuptorului, emisiile de monoxid de carbon din incineratoarele de deşeuri periculoase sunt scãzute şi de aceea au o importanţă redusã, încãrcarea discontinuă a deşeurilor cu o valoare calorică ridicatã pot cauza creşteri mari de CO. În funcţie de temperatura de lucru şi reactivitatea materialelor folosite, procesele pentru o epurare completă folosind cocs/cãrbune activ duc la apariţia de monoxid de carbon suplimentar datoritã reacţiei cu carbonul de pe straturile filtrului.

2.4.1.5. Reducerea emisiilor de compuşi organici ai carbonului

Compuşii organici ai carbonului includ produşi ce apar doar în cantitãţi neglijabile, dar care solicită, totuşi, o atenţie specialã datoritã toxicităţii şi efectelor lor cancerigene. Gazele reziduale din incineratoarele de deşeuri sunt analizate pentru stabilirea valorilor concentraţiilor în:

- hidrocarburi aromatice polihalogenate; - hidrocarburi aromatice policiclice (PAH); - benzen, toluen şi xilen. Anumite substanţe din aceste grupe au efecte cancerigene. Dibenzodioxinele policlorurate (PCDD) şi dibenzofuranii (PCDF) se pot forma din

anumiţi precursori dupã ardere. Aceştia pot fi bifenili policloruraţi (PCB), difenilimetani policloruraţi (PCDM), clorobenzen şi clorofenoli. PCDD şi PCDF se formeazã şi în reacţiile carbonului sau compuşilor de carbon cu compuşi anorganici cloruraţi în prezenţa oxizilor metalici (de ex. oxid de cupru, nou format sau de novosinteză). Aceste reacţii au loc în special la pulberile în suspensie sau filtrele de praf la temperaturi cuprinse între 200-400° C.

245

Arderea totalã eficientă a gazelor reziduale în staţia de incinerare distruge aceşti precursori şi, ca urmare, se stopează formarea de PCDD/PCDF din precursori Din punct de vedere tehnic, eficienţa arderii totale depinde de temperatura de combustie, timpul de staţionare şi turbulenţa gazelor reziduale.

Formarea carbonului şi a compuşilor acestuia din reacţiile catalitice poate fi controlatã printr-o bună ardere totalã a pulberilor în suspensie şi prin reducerea lor.

Limita emisiei pentru dioxinele totale şi furani este de 0,1 ngl-TEQ/mc (factor internaţional echivalent de toxicitate). Pentru atingerea acestei limite se folosesc procesele de adsorbţie (reactoare cu pat fix sau mobil) şi catalizatorii de oxidare.

Câteva dintre substanţele menţionate mai sus au un potenţial cancerigen. Exemple sunt benzopirenul şi dibenzoantracenul, a cãror concentraţie masică în gaze reziduale nu trebuie să depãşeascã 0,1 ng/mc. Datoritã potenţialului de impact, concentraţiile acestor substanţe în emisii trebuie minimizate. Emisiile de hidrocarburi pot fi de asemenea reduse nu doar prin procedeele descrise în secţiunea 2.4.2, ci şi prin precipitarea prafului şi aerosolilor, dacã aceştia sunt legaţi de pulberi (PCDD, PCDF, PAH) şi printr-o condensare a gazelor reziduale.

2.4.2. Procese secundare de epurare

Procesele secundare de epurare sunt folosite atunci când valorile limită ale emisiilor pentru dioxine, furani şi mercur nu pot fi obţinute folosind procesele de control ale emisiei prezentate în secţiunea 2.4.1.

Există trei procese tehnologice de bază pentru epurarea secundarã, toate folosind adsorbţia substanţelor poluante pe medii adsorbante:

- procesul cu strat mobil de cãrbune/cocs activ, respectiv cu strat mobil de zeoliţi; - procesul cu strat de antrenare cu aer (strat filtru) cu cãrbune activ sau zeoliţi; - procesul cu strat şi curenţi turbionari de circulaţie cu cãrbune activ sau zeoliţi. Prin aceste procese se obţin eficienţe de epurare de 93-99%.

2.4.2.1. Procesul de adsorbţie pe strat mobil de cãrbune/cocs activ

Compuşii gazelor reziduale având concentraţii extrem de reduse pot fi separaţi foarte bine prin adsorbţie. Din motive tehnice şi economice, cocsul din cărbunele brun preparat prin metoda de cocsificare în vatra cuptorului poate fi folosit în procesele de adsorbţie cu strat mobil de cãrbune/cocs activ. Gazele reziduale sunt trecute printr-un pat de cãrbune/cocs de vatră granular (cãrbune/cocs fin cu particule de dimensiuni între 1,25-5 mm) şi acţiunea de separare a poluanţilor pe cărbunele/cocsul de vatră este bazatã pe mecanismul de adsorbţie, chemosorbţie şi filtrare. Toţi compuşii poluanţi ai gazelor reziduale şi, în special, reziduurile prezente sub formă de acid clorhidric, acid fluorhidric, oxid de sulf, metale grele (mercur) se pot separa, în anumite cazuri, sub limita de detecţie.

O caracteristică esenţialã a tehnicii de adsorbţie pe strat mobil este gradul înalt de fiabilitate pasivă în relaţie cu toate emisiile datoritã masei mari de cãrbune/cocs puternic activate. Aceasta înseamnã ca fluctuaţiile legate de funcţionarea incineratorului înainte de curăţarea gazelor reziduale nu pot avea efecte dãunãtoare.

În funcţie de gazele arse trecute prin patul de cãrbune/cocs de vatră se poate face o distincţie între adsorbere funcţionând în echicurent şi adsorbere funcţionând în curenţi încrucişaţi. În adsorberul funcţionând în echicurent, gazul evacuat este alimentat în stratul de cãrbune/cocs activat printr-un distribuitor disc echipat cu două coşuri şi

246

fluxuri prin strat de jos în sus, în timp carbunele/cocsul trece prin adsorber de sus în jos.

În procesul de adsorbţie funcţionând în curenţi încrucişaţi, curentul de gaze reziduale trece transveral prin pat, iar materialul adsorbant (cărbunele/cocsul) are o mişcare verticală. Stratul de cãrbune/cocs activat, atât la admisia, cât şi la evacuarea gazului, trece prin ventilaţie. Amenajat cu subdiviziuni verticale, stratul de cãrbune/cocs activat poate fi împãrţit în mai multe substraturi ce pot fi îndepărtate separat, în concordanţă cu profilul de încãrcare. Avantajele procesului de adsorbţie funcţionând în echicurent constau în:

- o distribuţie aproape ideală a gazelor reziduale prin secţiunea tranversală a adsorberului care produce curent puternic în pat şi de aceea diminueazã riscul de apariţie a deficienţelor de funcţionare datorate creşterilor de temperatură;

- o evacuare redusã a volumului de cãrbune/cocs activat prin utilizarea eficientă a capacitãţii de adsorbţie;

- o viteză relativã mare de admisie, care permite o încãrcare mai mare a materiei prime (gazele reziduale).

Avantajele procesului de adsorbţie funcţionând în curenţi încrucişaţi constau în: - subdivizarea stratului de material activat în mai multe substraturi permite

prelevarea separatã a materialului activat cu diferite grade de încãrcare pentru eliminarea separatã;

- descãrcarea prafului de cãrbune/cocs activat este diminuată datoritã mişcării patului.

Intervalul de timp, scãderea de presiune şi concentraţiile de SOx şi HCl în gazele epurate pot fi folosite ca variabile de referinta pentru controlul evacuarii de cãrbune/cocs. Cărbunele/cocsul activat epuizat este evacuat semicontinuu din absorber şi înlocuit cu o cantitate corespunzãtoare de cãrbune/cocs proaspãt. Cărbunele/cocsul din vatra este un carbon conţinând material de proces care solicită o evaluare atentă din punct de vedere al siguranţei.

Scopul conceptului de siguranţă este de a preveni incendiile şi exploziile. Deoarece cărbunele/cocsul de vatră reacţionează cu oxigenul din gazele reziduale

pentru producerea monoxidului şi dioxidului de carbon, o emisie suplimentarã de CO de aproximativ 2-5 mg/mc este obişnuitã la o funcţionare normalã. În acelaşi timp, evoluţia concentraţiei de CO ajută la monitorizarea funcţionării în condiţii de siguranţă a absorberului.

2.4.2.2. Procesul cu strat de antrenare cu aer

În procesul cu strat filtrant antrenat în epurare, un amestec de cocs de vatră (sau cãrbune activ) şi un aditiv (de obicei var hidratat) este injectat în conducta de gaze reziduale iar compuşii rezultaţi sunt separaţi prin filtrare folosind filtre tip saci.

Temperatura gazelor reziduale este în general cuprinsã între 90-150° C; proporţia de cocs activat în amestec este cuprinsã între 3-30%; performanţa procesului de separare depinde în mare mãsură de formarea turtei de filtrare pe filtrul textil. În mod normal, factorii importanţi care condiţionează eficienţa procesului nu includ doar separarea prafului ci şi distribuţia curentului, distribuţia adsorbantului şi formarea, dacã este posibil a unui strat de material filtrant de aceeaşi grosime pentru a nu se sparge turta de material reţinut.

247

Recircularea unui volum de absorbant incomplet epuizat reduce cantitatea de reziduuri.

Procesul cu strat filtrant antrenat poate fi utilizat în urmãtoarele moduri: - în combinaţie cu separarea componentelor acide din gazele reziduale (HCl, HF,

SOx) pe durata epurării uscate a gazelor reziduale, dupã boiler; - adãugarea cărbunelui/cocsului epuizat în varul hidratat; în staţiile existente, în

special, cele care utilizeazã epurarea uscată a gazelor reziduale, această mãsură permite o reducere rapidă şi ieftină a emisiilor de PCDD/PCDF;

- utilizarea de cocs activat în procesele de absorbţie-atomizare; cocsul este adãugat sub formă de pudră la laptele de var şi atomizat uniform în absorberul atomizat;

- în cazul procedeelor uscate pentru separarea componenţilor acizi de gaze reziduale, procesul este folosit în general ca o fază ulterioară epurării gazelor reziduale; separarea componenţilor acizi cu var hidratat şi cãrbune/cocs activat este mai puţin importantă în acest caz şi dozajul suplimentar este folosit la îndepãrtarea compuşilor organici şi a mercurului; dacã reducerea concentraţiilor de NOX este efectuatã prin reducţie catalitică selectivă, procesul poate fi folosit anterior sau ulterior proceselor de reducţie catalitică selectivă.

Mãsurile de siguranţă sunt impuse în cadrul acestui proces şi este esenţial să fie prevenite exploziile prin eliminarea surselor de aprindere. În anumite cazuri, aceasta poate însemnă:

- eliminarea surselor de aprindere externe; - prevenirea depunerilor de praf (aprinderi spontane periculoase); - adãugarea de substanţe inerte (reducerea riscului de foc şi prevenirea riscului de

explozie). Rezultatele funcţionării la scara industrială (incinerarea deşeurilor municipale şi incinerarea deşeurilor periculoase) arată că valorile concentraţiilor substanţelor poluante rezultate, în special pentru dioxine, furani şi mercur, prin folosirea acestui proces, nu depãşesc limita impusă.

2.4.2.3. Procesul cu strat şi curenţi turbionari

În reactor, adsorbantul pulverizat este agitat de un curent ascendent al gazului rezidual. Odata cu creşterea vitezei gazelor, stratul fluidizat se extinde până când substanţele solide sunt distribuite în tot reactorul. Dupã o perioadă de timp, substanţele solide sunt descãrcate de obicei în partea de sus a reactorului, separate într-un fitru tip sac şi recirculate cãtre reactor. Timpul de staţionare al substanţelor solide în reactor este de maxim 30 minute. Ca şi în procesul cu strat filtrant, adsorbantul folosit convenţional este un amestec de cocs de vatră cu compuşi de calciu, cu un conţinut substanţial mai ridicat de cocs de vatră. Cocsul de vatră separă dioxinele, furanii şi metalele grele, în timp ce compuşii de calciu sunt folosiţi, în principal, cu separarea reziduurilor de HCl şi SO2 din gazele reziduale.

O mică parte din adsorbantul epuizat este continuu tranferată din proces şi înlocuitã cu material proaspãt. Adsorbantul epuizat este transferat în silozul de cãrbune/cocs rezidual şi de acolo, în funcţie de condiţiile locale existente, este fie tratat, fie depozitat.

2.4.3. Instalaţii pentru evacuarea în atmosfera a gazelor reziduale epurate

Gazele reziduale epurate sunt evacuate din instalaţia de tratare în atmosferă, folosind un exhaustor, prin conducte de evacuare şi coş de fum.

248

La ieşirea din scruberul umed, gazele uzate sunt saturate în vapori de apă. Temperatura de saturaţie este de 60-70° C. Atât instalaţiile de scrubere, cât şi conductele de gaze şi coşul de fum trebuie proiectate astfel încât să reziste la atacul coroziv al gazelor reziduale umede, încãlzirea gazelor reziduale nu este necesarã dupã spălarea umedă şi înainte de descãrcarea într-un coş de fum. Prin alegerea de materiale potrivite şi a unei proiectări corepunzatoare este posibilă atât controlarea coroziunii produsã de gazele reziduale umede cât şi cea produsã de formarea şi cãderea de picături de la partea superioarã a coşului de fum.

3. VALORILE LIMITĂ PENTRU EMISII

3.1. Valori limită pentru gaze reziduale la incinerarea deşeurilor

Valorile limită pentru emisii pentru gazele reziduale din instalaţiile de incinerare pentru deşeuri sunt stabilite în anexa 7 din H.G. nr. 128/2002. Valorile din anexă se bazeazã pe o cantitate de referinţă de oxigen de 11 % O2 (respectiv 3 % dacã se incinerează numai uleiuri uzate) şi gaze reziduale uscate în stare normalã (temperatură 273 K, presiune 101,3 kPa). Valorile limită pentru valorile medii zilnice (VMZ) sunt prezentate în Tabelul nr. 4.

Tabelul nr. 4 Pulberi totale 10 mg/mc Substanţe organice gazoase sau în stare de vapori, exprimate sub formă de carbon organic total

10 mg/mc

Acid clorhidric (HCl) 10 mg/mc Acid fluorhidric (HF) 1 mg/mc Bioxid de sulf (SO2) 50 mg/mc Monoxid de azot (NO) şi bioxid de azot (NO2), exprimaţi ca bioxid de azot pentru instalaţiile de incinerare existente cu o capacitate nominalã de peste 6 tone pe oră sau pentru instalaţiile de incinerare noi

200 mg/mc*)

Monoxid de azot (NO) şi bioxid de azot (NO2), exprimaţi ca bioxid de azot pentru instalaţiile de incinerare existente cu o capacitate nominalã până la 6 tone pe oră inclusiv

400 mg/mc*)

*) Până la data de 1 ianuarie 2007 şi fãrã a prejudicia legislaţia naţională relevantă valoarea limitei de emisie pentru NOx nu se aplică pentru instalaţiile care incinerează doar deşeuri periculoase.

Autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate autoriza excepţii pentru

NOx la instalaţiile existente de incinerare: - cu o capacitate nominalã de până la 6 tone pe oră inclusiv, cu condiţia ca

autorizaţia să prevadã ca valorile medii zilnice nu depãşesc 500 mg/mc şi aceasta până la data de 1 ianuarie 2008;

- cu o capacitate nominalã de peste 6 tone pe oră, dar până la 16 tone pe oră inclusiv, cu condiţia ca autorizaţia să prevadã ca valorile medii zilnice să nu depãşeascã 400 mg/mc şi aceasta până la data de 1 ianuarie 2010;

- cu o capacitate nominalã de peste 16 tone pe oră, dar sub 25 tone pe oră inclusiv, şi care nu produc deversări de apă, cu condiţia ca autorizaţia să prevadã ca valorile medii zilnice să nu depãşeascã 400 mg/mc şi aceasta până la data de 1 ianuarie 2008.

249

Până la data de 1 ianuarie 2008 excepţiile pentru pulberi pot fi autorizate de autoritatea competentă pentru protecţia mediului la instalaţiile existente de incinerare, cu condiţia ca autorizaţia să prevadã ca valorile medii zilnice să nu depãşeascã 20 mg/mc.

Valori limită pentru VMJ (incinerare deşeuri) Pentru valorile medii pe jumãtate de oră (VMJ) există două valori limită. O valoare

limită A care trebuie respectată de 100 % din VMJ şi o valoare limită puţin strictă B, care trebuie respectată numai de 97 % din totalul VMJ. Valorile limită pentru VMJ sunt prezentate în Tabelul nr. 5.

Tabelul nr. 5 100 % A 97 % B Pulberi totale 30 mg/mc 10 mg/mc Substanţe organice gazoase şi sub formă de vapori, exprimate sub formă de carbon organic total

20 mg/mc 10 mg/mc

Acid clorhidric (HCl) 60 mg/mc 10 mg/mc Acid fluorhidric (HF) 4 mg/mc 2 mg/mc Bioxid de sulf (SO(2)) 200 mg/mc 50 mg/mc Monoxid de azot (NO) şi bioxid de azot (NO2), măsuraţi ca bioxid de azot pentru instalaţiile de incinerare existente cu o capacitate instalaţiile de incinerare noi

400 mg/mc*) 200 mg/mc*)

*) Până la data de 1 ianuarie 2007 şi fãrã a prejudicia legislaţia naţională relevantă valoarea limitei de emisie pentru NOx nu se aplică pentru instalaţiile care incinerează doar deşeuri periculoase.

Până la data de 1 ianuarie 2010 excepţiile pentru NOx pot fi autorizate de autoritatea competentă pentru protecţia mediului pentru instalaţiile existente de incinerare cu o capacitate nominalã între 6 şi 16 tone pe oră, cu condiţia ca valorile medii la jumãtate de oră să nu depãşeascã 600 mg/mc pentru coloana A sau cel mult 400 mg/mc pentru coloana B.

Valorile limită pentru metale grele şi dioxine/furani sunt prezentate în tabelul urmãtor.

Toate valorile medii se bazeazã pe o durată de prelevare a probelor de cel puţin 30 de minute şi de cel mult 8 ore (metale grele), respectiv cel puţin 6 şi cel mult 8 ore (dioxine/furani).

Tabelul nr. 6 Cadmiu şi compuşii sãi exprimaţi ca şi Cadmiu (Cd) Taliu şi compuşii sãi exprimaţi ca Taliu (Tl)

0,05 mg/mc 0,1 mg/mc*)

Mercur şi compuşii sãi exprimaţi ca Mercur (Hg) 0,05 mg/mc 0,1 mg/mc*) Suma Sb, As, Pb, Cr, Co, Cu, Mn, Ni, V şi compuşii lor 0,5 mg/mc 1 mg/mc*) Dioxine şi furani 0,1 ng/mc

*) Valorile medii valabile până la data de 1 ianuarie 2007 pentru instalaţiile existente, a cãror aprobare de funcţionare a fost acordatã înainte de data de 31 decembrie 2002 şi care incinerează exclusiv deşeuri periculoase.

Aceste valori medii acoperã, de asemenea, formele gazoase şi în stare de vapori ale emisiilor relevante de metale grele, precum şi combinaţiile lor.

250

Valoarea limită de emisie este valabilã pentru o concentraţie totalã de dioxine şi furani, calculatã folosindu-se noţiunea de echivalent toxic în conformitate cu anexa nr. 3 a H.G. nr. 128/2002.

3.2. Valori limită pentru gaze reziduale la coincinerare

Valorile limită ale emisiilor pentru gazele reziduale provenite din coincinerarea deşeurilor sunt stabilite în anexa nr. 4 din H.G. nr. 128/2002.

3.2.1. Valori limită pentru gaze reziduale la coincinerare în fabrici de ciment

Valorile limită ale emisiilor la coincinerarea în fabricile de ciment sunt stabilite la punctele II.1.1. şi II.1.2., anexa 4 din H.G. nr. 128/2002.

Pentru parametrii care trebuie monitorizaţi continuu: praf, HCl, HF, NOx, SO2 şi TOC valorile limită din tabelele menţionate se referã numai la valorile medii zilnice. Valorile medii pe jumãtate de oră sunt folosite exclusiv pentru calculul valorilor medii zilnice. Valorile limită se bazeazã pe o cantitate de referinţă de oxigen de 10 % O2 şi gaze reziduale uscate în stare normalã (temperatură 273 K, presiune 101,3 kPa).

Tabelul nr. 7 Poluanţi C (mg/Nmc) Pulberi totale 30 HCl 10 HF 1 NOx pentru instalaţii existente 800 NOx pentru instalaţii noi 500*) Cd+Tl 0,05 Hg 0,05 Sb+As+Pb+Cr+Co+Cu+ Mn+Ni+V 0,5 Dioxine şi furani 0,1 ng/Nmc

*) Pentru aplicarea valorilor limită de emisie ale NOx cuptoarele de ciment în funcţiune şi care dispun de o autorizaţie conform reglementãrilor legale existente şi încep coincinerarea deşeurilor dupã data menţionatã la pct. 10 anexa nr. 1 a H.G. nr. 128/2002 nu sunt considerate instalaţii noi.

Până la data de 1 ianuarie 2008 se pot autoriza de cãtre autoritatea competentă pentru protecţia mediului excepţii pentru NOx pentru instalaţiile existente de ciment cu proces umed sau cuptoare de ciment care ard mai puţin de 3 tone deşeuri pe oră, cu condiţia ca autorizaţia să prevadã o valoare limită de emisie totalã la NOx sub 1.200 mg/Nmc.

Până la data de 1 ianuarie 2008 se pot autoriza excepţii pentru pulberi totale de cãtre autoritatea competentă pentru protecţia mediului, pentru cuptoare de ciment care ard sub 3 tone de deşeuri pe oră, cu condiţia ca valoarea limită de emisie totalã la pulberi, trecutã în autorizaţie, să fie sub 50 mg/Nmc.

Valorile limită de emisie pentru monoxidul de carbon pot fi stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.

Valorile limită pentru dioxine şi furani şi pentru metale grele sunt identice cu cele pentru incinerarea deşeurilor. Pentru valorile limită pentru SO2 (50 mg/mc) şi carbon organic total (10 mg/mc) pot fi obţinute din partea autoritãţilor competente derogãri, dacã emisiile nu provin din incinerarea deşeurilor.

251

3.2.2. Valori limită pentru gaze reziduale la coincinerare în instalaţii de combustie

Pentru coincinerarea în instalaţii de combustie există valori limită stabilite numai pentru metale grele şi dioxine/furani (vezi pct. II.2.2 din anexa 4 la H.G. nr. 128/2002). Acestea sunt identice cu cele pentru incinerarea deşeurilor, se bazeazã însã pe o cantitate de referinţă de oxigen de 6 % O2 şi gaze reziduale uscate în stare normalã (temperatura 273 K, presiune 101,3 kPa). Celelalte valori limită decurg din formula de adiţionare de la pct I. anexa 4 la H.G. nr. 128/2002.

Această formulă este prezentatã în ceea ce urmeazã într-o formă simplificată.

ă)V(procedur V(deseuri)

ă)V(procedur C(deseuri) x V(deseuri)C

+

+=

V(deşeuri): Volum gaze reziduale provenit de la incinerarea exclusivă a deşeurilor (pe baza deşeurilor cu cea mai mică putere calorică);

C(deşeuri): Valori limită care trebuie respectate de instalaţiile de incinerare; V(procedura): Volum gaze reziduale rezultate din arderea combustibilor

convenţionali (fãrã deşeuri) pe baza conţinuturilor de referinţă de oxigen;

C(procedura): Valori limită conform tabelelor anexei nr. 4 din H.G. nr. 128/2002; C: Valoare limită pentru emisii totale în cazul coincinerării ca urmare

a formulei de adiţionare; cu ajutorul aceleiaşi formule se va calcula conţinutul total de oxigen, care va înlocui conţinutul de oxigen de referinţă.

Valoarea C(procedura) este "valoarea de plecare" pentru formula de adiţionare, aceasta înseamnã că este vorba de valoarea limită în condiţiile neutilizării de deşeuri.

Valoarea C(deşeuri) este valabilã la utilizarea deşeurilor în proporţie de 100%. Între cele două valori rezultă un demers linear conform formulei de adiţionare. Această corelaţie este explicată de reprezentarea grafică care urmeazã. Linia punctată este reglementarea pentru coincinerarea deşeurilor periculoase conform punctului 3.2. din anexa nr. 2 la H.G. nr. 128/2002. Ca urmare instalaţiile de coincinerare, la care mai mult de 40 % din cantitatea totalã de căldură este produsã prin incinerarea deşeurilor periculoase, vor respecta valorile limită valabile pentru instalaţiile de incinerare.

Figura nr. 4 - Reprezentare grafică a formulei de adiţionare pentru coincinerare1

"Valorile de pornire" individuale pentru utilizarea formulei de adiţionare în cazul instalaţiilor de combustie care coincinerează deşeuri rezultă din punctul II.2, anexa nr. 4 la H.G. nr. 128/2002. Aceste valori pentru C(procedura) sunt diferite în funcţie de tipul combustibilului (combustibili solizi, biomasă şi combustibili lichizi).

3.2.3. Valori limită pentru gaze reziduale pentru alte instalaţii de coincinerare

Pentru toate celelalte tipuri de instalaţii industriale în care sunt coincinerate deşeuri (de exemplu: instalaţii ale industriei siderurgice, termocentrale, etc) sunt valabile, conform punctul II.3.1. din anexa nr. 4 la H.G. nr. 128/2002, urmãtoarele valori limită 1 NOTĂ - Figura nr. 4 - Reprezentare grafică a formulei de adiţionare pentru coincinerare, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 86 bis, din 26 ianuarie 2005, la pagina 52 (a se vedea imaginea asociată).

252

pentru emisii:

Tabelul nr. 8

C exprimat în ng/Nmc. Toate valorile medii pe perioada de prelevare de minimum 6 ore şi maximum 8 ore.

Poluanţi C Dioxine şi furani 0,1

Tabelul nr. 9

C exprimat în mg/Nmc. Toate valorile medii pe perioada de prelevare de minimum 30 de minute şi maximum 8 ore:

Poluanţi C Cd+Tl 0,05 Hg 0,05

Toate celelalte valori limită (pentru NOx) rezultă din aplicarea formulei de adiţionare prezentatã mai sus. Există însã o diferenţă importantă faţă de reglementãrile cu privire la instalaţiile de combustie. Pentru instalaţii de ex. ale industriei siderurgice nu există "valori de pornire" stabilite pentru C(procedura). Formula de adiţionare va include ca valori de pornire valorile limită pentru emisii stabilite prin reglementãri legislative naţionale. Valorile respective sunt stabilite prin O.M. nr. 421/1993. Pentru parametrii care nu se regãsesc în documentele sus menţionate, se va porni de la precizãrile existente în autorizaţiile de funcţionare. Dacã nici acestea nu există, atunci va trebui să se stabileascã prin intermediul aşa-numitelor "mãsurãtori zero" concentraţiile masice din gazele reziduale provenite de la instalaţie fãrã coincinerare, iar acestea vor putea fi folosite ca valori de pornire pentru formula de adiţionare. Această metodă poate duce la valori limită pentru coincinerare foarte diferite, dacã se folosesc diferite "valori de pornire" pentru coincinerarea în instalaţii similare. Această corelaţie este reprezentatã grafic în figura urmãtoare pentru două "valori de pornire" diferite (C(procedura.1) şi C(procedura.2)).

Figura nr. 5 - Problematica formulei de adiţionare pentru "valori de pornire" C(procedura)

diferite1

3.3. Valorile limită pentru emisiile în apă

Valorile limită de emisie pentru poluanţii din apele uzate de la spălarea gazelor de ardere la deversarea din instalaţiile de incinerare sau coincinerare sunt cele stabilite în anexa nr. 6 la H.G. nr. 128/2002. Valorile limită pentru indicatorii normaţi din apele uzate rezultate de la spălarea gazelor de ardere trebuie să respecte valorile stabilite prin H.G nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descãrcare în mediul acvatic a apelor uzate (NTPA 001 şi NTPA 002).

1 NOTĂ - Figura nr. 5 - Problematica formulei de adiţionare pentru "valori de pornire" C(procedura)

diferite, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 86 bis, din 26 ianuarie 2005, la pagina 53 (a se vedea imaginea asociată).

253

4. CONTROLUL METROLOGIC AL ECHIPAMENTELOR PENTRU MÃSURAREA EMISIILOR ŞI CONDIŢIILOR MINIME DE INCINERARE

4.1. Cadrul juridic

În anexa nr. 5 a prezentului normativ sunt prezentate listele cu standardele europene şi internaţionale care sunt preluate, până la data de 31.10.2004, în România.

4.1.1. Principii de bază

Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte, dupã caz, necesitatea introducerii unor valori limită de emisie pentru hidrocarburi aromatice policiclice sau pentru alţi poluanţi. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte perioadele de mãsurare acolo unde au fost precizate valori limită de emisie pentru hidrocarburi policiclice aromatice sau pentru alţi poluanţi.

În conformitate cu Directiva europeanã 2000/76/CE, transpusă în legislaţia româneascã prin H.G. nr. 128/2002, emisiile din aerul şi apele uzate trebuie mãsurate continuu şi discontinuu, pentru a demonstra respectarea pragurilor limită. Trebuie controlatã respectarea condiţiilor minime de incinerare (timp minim de staţionare şi temperatura minimă).

Mãsurãtorile concentraţiilor de poluanţi pentru apă şi aer trebuie să fie reprezentative. Pregãtirea, desfãşurarea şi evaluarea trebuie facută conform normelor CEN, dacã acestea există, sau conform altor norme internaţionale care să asigure o calitate unitarã ştiinţificã. O privire de ansamblu a normelor relevante (internaţionale, europene şi române) este prezentatã, pentru aer în Tabelul nr. 10.

Tabelul nr. 10 Norme internaţionale, europene şi naţionale existente în prezent pentru

calitatea aerului

Prezentul Normativ tehnic face referire la o serie de standarde, normative tehnice şi ghiduri care sunt în vigoare la momentul elaborãrii sale. Deoarece aceste documente se pot modifica, utilizatorii trebuie să se asigure că aplică variantele în vigoare, asigurând astfel o calitate ştiinţificã unitarã. Standardele menţionate în prezentul Normativ tehnic reprezintã standarde de referinţă pentru cerinţele minimale specifice domeniilor lor de aplicare.

Procedura

Parametrii con-tinuă

discon-tinuă***

Norme europene/int.

Norme naţionale din state membre

Norme româneşti

Norme generale Calibrare (asigurarea calităţii măsurătorii continue)

EN 14181 din 2004

VDI3950 SR-ISO

10396/2001

Planificare mãsurãtoare/ prelevare probe

ISO 10396, EN 13284**

VDI2066**

Cerinţe metrologice pentru echipamente

ISO 10780

SREN 13284-1/2002

254

Pulberi X EN 13824-2:

2003-1 SREN 13284-

1/2002

Pulberi

x EN 13284-1: 2002-4

STAS 11103/1978

Metale grele*

x EN 14181 din 2004

SREN 13211/2002

Hg

x EN 13211:2001-06

SO2 + S03 X ISO 7935

SO2 + S03

x ISO 11632/ISO 7934

NOx X ISO 10849

CO X

VDI 2459-1: 2003 - 11

SREN 12619/2002 şi SREN 13526/2002

TOC X EN

12619:1990-09

SREN 1911-1,2,3/2002

HCl x EN 1911-1,2,3: 1998-07

HF x VDI 2470 -

10: 1975 -10

SREN 1948-1,2,3/2003

PCDD/PCDF x EN 1948-1,2,3: 1997-05

02 X EN

14789:2003-12

Umiditate X EN

14790:2003-12

Crom hexavalent x EN 11885 STAS

12731/1989

Arsen x EN 11885 STAS

10931/1977

Cadmiu x EN 11885 STAS

12731/1989

Plumb x EN 11885 SR-ISO

9855/1999

Mangan x EN 11885 STAS

10815/1985 *) Metodele de mãsurare se aplică atât pentru emisii cât şi pentru imisii. **) Normele pentru, mãsurarea pulberilor conţin şi cerinţe de bază pentru prelevarea de probe. ***) Normele de mãsurare conţin parţial şi informaţii pt. mãsurãtori continue - de ex. mãsurãtori de

referinţă pentru calibrări.

255

Mãsurãtorile se efectueazã în baza tuturor normelor existente, atâta timp cât acestea asigură calitatea unitarã ştiinţificã.

Respectarea cerinţelor metrologice este asigurată de condiţiile din autorizaţia de mediu. Corectitudinea mãsurãtorilor se bazeazã pe o bună cunoaştere şi o experienţă suficientă a metrologilor din oficiul de mãsurare însãrcinat. Un sistem corespunzãtor de notificare şi supraveghere a institutelor de verificare este în România încã în curs de dezvoltare. Prevederi europene se regãsesc în EN ISO/IEC 17205.

4.2. Mãsurãtori continue în aer

Conform pct. 7.2, cap. 7, anexa 2 din H.G. nr. 128/2002 se mãsoarã continuu urmãtorii parametri:

- Pulberi, - COT, - NOx, - SO2, - HCl, - HF, - CO. Mãsurarea serveşte controlului respectãrii pragurilor limită stabilite la cap. 3 anexa

4 a H.G. nr. 128/2002. Se mãsoarã continuu şi parametrii de referinţă temperatura, oxigen, presiune,

umiditate, flux volumetric. Cerinţele metrologice (dispozitive adecvate, montare corectă, calibrare şi control funcţional) se stabilesc de autoritatea de certificare în procedura de certificare/avizul de aprobare.

În conformitate cu pct 6.3, cap. 6, anexa 2 din H.G. nr. 128/2002 se prevede ca la fiecare 3 ani să se facã o calibrare pentru instalaţia de mãsurare continuă şi anual să se realizeze o verificare a funcţionării aparaturii. În anul când se realizeazã calibrarea nu mai este necesarã o verificare suplimentarã a funcţionării aparaturii.

Primul an de funcţionare Calibrare şi verificarea funcţionării Al 2-lea an de funcţionare Verificarea funcţionării Al 3-lea an de funcţionare Verificarea funcţionării Al 4-lea an de funcţionare Calibrare şi verificarea funcţionării Şi aşa mai departe

Cerinţele concrete privind calibrarea şi verificarea funcţionării aparaturii se fac

conform normelor prezente în tabelul nr. 10 din prezentul normativ. Institutele autorizate pentru calibrare/verificare în România vor fi numite ulterior. Institutele autorizate trebuie să garanteze implementarea normelor europene pentru asigurarea calitãţii instalaţiilor de mãsurare continuă până pe 31.12.2005.

O practică unitarã a supravegherii continue a emisiilor se poate asigura numai de un sistem adecvat de asigurare a calitãţii. Bazele juridice se regãsesc în H.G. nr. 128/2002 şi în normele europene secundare (de ex. EN ISO/IEC 17205).

Aparatele folosite la mãsurarea continuă trebuie să fie adecvate fiecãrei mãsurãtori. De aceea în diverse tari (de ex. Anglia, Germania, SUA) se certifică aparatele de mãsură pentru măsurări continue a emisiilor. De exemplu în Germania, în cadrul

256

verificãrii gradului de adecvare, se asigură urmãtoarele cerinţe de calitate: influenţa condiţiilor împrejurimilor asupra semnalului de mãsură, linearitatea semnalului de mãsură, sensibilitatea diagonală, stabilitatea pe termen lung, capacitatea de funcţionare în condiţii de utilizare reale, stabilirea intervalelor de întreţinere, limitãri de utilizare etc. În majoritatea statelor membre, lista aparatelor de mãsură certificate sunt publicate pe internet. Atâta timp cât în România nu există un sistem corespunzãtor de certificare a aparatelor de mãsură adecvate, se poate apela în practica administrativã (de exemplu, în cerinţele din actele de reglementare) la aparatele admise în alte ţări.

În conformitate cu pct 7.4, cap 7, anexa 2 din H.G. nr. 128/2002 mãsurarea continuă a HF poate fi înlocuitã de mãsurãtori discontinue, dacã există o instalaţie de purificare a gazelor reziduale încît să garanteze respectarea pragului de HCl. Acest lucru se realizeazã de regulă prin spălători de gaz rezidual suficient dimensionaţi sau instalaţii de absorbţie uscată şi o monitorizare continuă a emisiilor de HCl. Deoarece aceste cerinţe rezultă oricum din reglementãrile H.G. nr. 128/2002 în ce priveşte obligaţiile de mãsurare şi limitele de emisie, se poate de regulă renunţă la mãsurarea continuă a HF.

În conformitate cu pct 7.6, cap 7, anexa 2 din H.G. nr. 128/2002 poate fi acordatã o exceptare de la mãsurarea continuă a HCl, SO2 şi HF dacã nu poate apărea sub nicio formă o depăşire a limitelor corespunzãtoare. Acest fapt se poate proba, cel puţin în cazul deşeurilor cu componenţa fluctuantă, numai foarte greu. În acest scop ar trebui, de exemplu, adusã proba unei mãsurãtori continue limitate pe o durată suficient de lungã (de exemplu 6 luni) sau să se aplice o limitare la anumite deşeuri cu componenţă predefinită.

4.3. Mãsurãtori discontinue în aer

În conformitate cu pct. 7.2, cap. 7, anexa 2 din H.G. nr. 128/2002, se impune mãsurarea discontinuă a urmãtorilor parametri:

- compuşi pulberi; - metale grele: Suma Tl, Cd; - mercur (Hg); - suma Sb, As, Pb, Cr. Cu, Mn, Ni, V; - dioxine/furani. Limitele de emisie sunt descrise şi explicate la cap. 3 al prezentului normativ. Ele

se referã la o durată de prelevare a probelor de cel puţin 30 de minute şi de cel mult 8 ore (metale grele), respectiv cel puţin 6 şi cel mult 8 ore (dioxine/furani).

Frecvenţa mãsurãtorilor, în conformitate cu pct. 7.2.c, cap. 7, anexa 2 din H.G. nr. 128/2002, este de 2 mãsurãtori pe an, iar în primul an de funcţionare cel puţin o dată la 3 luni.

Normele aplicabile sunt listate în Tabelul nr. 10 al prezentului normativ.

4.4. Particularitãţi la mãsurãtorile aerului rezidual în instalaţii de coincinerare

Ca urmare a modului de funcţionare diferit în fabricile de ciment (funcţionare directă, respectiv funcţionare în sistem cuptor - moară) sau din alte motive de tehnică procedurală, o parte a gazului de ardere poate fi evacuată şi în afara cursului normal al gazului rezidual. De exemplu, în anumite instalaţii, o parte din gazele de ardere este extrasă din cuptorul rotativ şi deviată separat (de exemplu utilizată la uscarea materiilor prime). În funcţie de fluxul volumetric, autoritatea competentă trebuie să

257

decidã în fiecare caz particular, dacã pentru fluxurile parţiale poate avea loc numai o mãsurãtoare discontinuă în locul uneia continue. Emisia de poluanţi din sursa suplimentarã trebuie determinată continuu, dacã ea este parte relevantă a poluţrii întregii instalaţii. O sursă este relevantă atunci când poluanţii din gazele evacuate deviate prin ea, reprezintã peste 20 % din fluxul de masă total al fiecãrui poluant din gazelor evacuate din instalaţie. Pentru stabilirea fluxului de masă sunt decisive prevederile autorizaţiei de mediu.

4.5. Controlul condiţiilor minime de incinerare

În conformitate cu pct. 2.1, cap. 2, anexa nr. 2 la H.G. nr. 128/2002, se respectă un timp de staţionare de 2 secunde şi o temperatură minimă de 850° C, respectiv 1100° C, dupã ultima adăugare de aer de ardere.

În conformitate cu pct. 7.3, cap. 7, anexa nr. 2 la H.G. nr. 128/2002 respectarea condiţiilor minime de incinerare (CMI) "trebuie controlatã în mod adecvat". Directiva europeanã nu specifică şi nu reglementeazã modalitãţile concrete de control. Deoarece, până în prezent nu există o experienţă relevantă în monitorizarea condiţiilor de ardere la incineratoarele de deşeuri, pentru reglementarea acestei activitãţi se apeleazã la norme internaţionale şi europene.

La interpretarea acestei reglementãri se poate apela, de exemplu, la norme europene privind practica unitarã în monotorizarea condiţiilor de ardere la incineratoare de deşeuri. Marea majoritate a aspectelor tehnice prevãzute în normele europene se regãsesc în legislaţia naţională, în cadrul O.M. nr. 462/1993 pentru aprobarea condiţiilor tehnice privind protecţia atmosferei şi normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanţi atmosferici produşi de surse staţionare.

Conform normelor europene se poate face o mãsurare concomitentă a temperaturii la 2 nivele. Considerind o evoluţie liniară a temperaturii, numai aşa se poate determina coeficientul de modificare termică în spaţiul de postcombustie. Prin spaţiul de postcombustie se înţelege zona de tranziţie de la spaţiul de ardere pânã la primul cazan. Coeficientul este necesar pentru determinarea timpului de staţionare şi a sfârşitului spaţiului de postcombustie, iar acest sfârşit se defineşte ca fiind nivelul în care timpul de staţionare este de exact 2 secunde.

Mãsurarea la cele 2 nivele se face sub formă unei măsurări tip grilă. Ca valoare orientativă se poate porni de la 1 punct de mãsura/2 mp. Un nivel de mãsură trebuie să fie stabilit la sfârşitul spaţiului de postcombustie. Stabilirea se face pe baza indicaţiilor producãtorului. Nu contează dacã sfârşitul exact al spaţiului de postcombustie se află într-un alt loc. Al doilea nivel se află la începutul spaţiului. El se stabileşte pe baza datelor furnizate de producãtor în legătură cu ultima admisie de aer. Pe acest nivel se poate vorbi de un amestec uniform al gazelor de ardere şi a a oxigenului. Orificiile pentru mãsurarea tip grilă trebuie să aibã de regulă un diametru minim de 100 mm. Pentru mãsurarea temperaturii se vor folosi termoelemente absorbante cu rãcire pe bază de apă. Acestea vor determina temperatura gazului fãrã a lua în considerare căldura radiatã. Pentru a evita contaminarea cu căldură radiatã termoelementele sunt izolate de ţevi de protecţie din ceramică. Timpul de staţionare se calculeazã matematic cu variabilele flux volumetric, coeficient de modificare termică şi dispunerea geometrică a spaţiului de postcombustie. Fluxul se calculeazã din motive ce ţin de tehnica fluxurilor de regulă în gazul pur. Acesta trebuie deci corectat în ceea ce

258

priveşte parametrii oxigen, conţinut de abur, temperatură şi presiune.

Figura nr. 6 - Mãsurarea temperaturii de ex. într-un incinerator cu grătare1

Cerinţele din normele europene nu pot fi utilizate direct în concretizarea cerinţelor de la pct 7.3, cap. 7, anexa 2 din H.G. nr. 128/2002.

Pentru practica administrativã în procedurile de autorizare şi supraveghere se recomandă doar orientarea dupã principiile normelor europene. Se poate ţine cont de urmãtoarele principii:

- La instalaţiile noi trebuie prevãzutã, încã din faza de proiectare, obligativitatea existenţei unui numãr suficient de orificii pentru introducerea sondelor pe cele două nivele. O amplasare ulterioară a acestor orificii este dificilă din cauza acoperirii cu pereţi (la incineratoarele pentru deşeuri periculoase), respectiv din cauza pereţilor răciţi cu apă (incineratoare pentru deşeuri municipale). Prin planificarea unui numãr suficient de orificii de mãsurare la instalaţiile noi atât operatorul, cât şi autoritatea pot oricând controla condiţiile minime de incinerare cu destulă siguranţă.

- La instalaţiile cu camere mari de postcombustie se poate conveni, de comun acord între producãtor, operator, autoritate şi institutul metrologic, un program redus care să acopere doar 1/2 din camera de postcombustie.

- La instalaţiile existente ar trebui, având în vedere efortul imens aferent, să se poatã face o excepţie de la normele privind amplasarea orificiilor de mãsurare. În astfel de cazuri se poate admite o mãsurãtoare cu numai un punct de mãsurare pe fiecare suprafaţă de mãsurare. Dacã nici o asemenea mãsurãtoare simplificată nu se poate executa, din cauza efortului mare, atunci respectarea condiţiilor minime de coincinerare se vor proba prin calcule teoretice. Se va ţine cont de particularitãţile de tehnică procedurală în cadrul cerinţelor de la controlul condiţiilor minime de incinerare. De exemplu, în cazul coincinerării deşeurilor în fabricile de ciment se poate ţine cont de urmãtoarele:

- la ardere primară - nu este necesar un control, deoarece condiţiile tehnice (timp de staţionare cca. 7-8 s, temperatura cca. 1400°) asigură respectarea condiţiilor minime de incinerare;

- la ardere secundarã - este necesarã stabilirea unui plan de mãsurare simplificat de la caz la caz.

Mãsurarea continuă a temperaturii se face conform pct. 7.2 b, cap. 7, anexa 2 la H.G. nr. 128/2002 "....în proximitatea peretelui interior sau într-un alt loc reprezentativ al camerii de ardere aprobat de autoritatea competentă". La planificarea măsurării continue de temperatură trebuie considerate condiţiile agresive în spaţiul de evacuare, care necesită utilizarea de senzori rezistenţi de mãsurare. În practică, termoelementele cu carcasă ceramică protectoare s-au dovedit eficiente. Pentru mãsurare se instalează cel puţin două dispozitive de mãsura. Media dintre mãsurãtori se înregistreazã. "Locul reprezentativ" adecvat cuprinde pereţii laterali ai spaţiului de postcombustie până inclusiv la plafonul cazanului. Deoarece termoelementele trebuie înlocuite destul de des funcţie de condiţiile de exploatare,

1 NOTĂ - Figura nr. 6 - Mãsurarea temperaturii de ex. într-un incinerator cu grătare, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 86 bis, din 26 ianuarie 2005, la pagina 59 (a se vedea imaginea asociată).

259

locurile destinate mãsurãtorilor trebuie să fie uşor accesibile. Este de preferat ca dispozitivele de mãsură să fie montate în pereţii laterali.

O mãsurare relevantă a temperaturii este asigurată numai când instrumentul de mãsurare continuă este calibrat la fiecare 3 ani conform pct. 6.3, cap. 6, anexa 2 din H.G. nr. 128/2002. Calibrarea are loc la fel ca prima verificare a condiţiilor minime de incinerare în zona de postcombustie, însã cu efort mult mai redus. Astfel, de regulă, sunt de ajuns câteva puncte de mãsurare în primul plan de mãsurare. Cerinţele concrete se stabilesc în acord cu autoritatea de mediu.

4.6. Mãsurarea emisiilor din apele uzate

Limitele emisiilor pentru introducerea poluanţilor prin apa reziduală din epurarea gazelor sunt stabilite în anexa 5 la H.G. nr. 128/2002 (vezi explicaţiile din cap. 3).

Apa reziduală rezultatã în urma spălarii gazelor se face înainte de amestecul cu alte ape industriale uzate.

În cazul tratării în comun a mai multor ape industriale uzate, mãsurãtorile se efectueazã separat pe fiecare din aceste fluxuri, atât la punctul final de deversare în emisar cât şi la punctele de intrare a apelor industriale uzate în staţia de epurare. Apoi se calculeazã, prin bilanţ de masă, aportul fiecãrui flux de poluanţi cât şi fluxul de masă total al poluanţilor la locul de deversare în emisar. Din acest flux se calculeazã concentraţia relevantă de poluanţi la locul de deversare în emisar.

La locul de deversare se mãsoarã urmãtorii parametri: - PH; - temperatură; - debitul; - materii în suspensie; - metale grele (Hg, Cd, Tl, As, Pb, Cr, Cu, Ni, Zn); - dioxine şi furani (PCDD/PCDF). Se mãsoarã continuu valorile indicatorilor pH, debit şi temperatură. Valorile

concentraţiilor indicatorului materii solide totale în suspensie se mãsoarã zilnic. Metalele grele se mãsoarã cel puţin o data pe lună. Valorile concentraţiilor de dioxine şi furani trebuie mãsurate cel puţin la jumãtate de an. În primul an de funcţionare, valorile concentraţiilor de dioxine şi furani trebuie să se măsoare cel puţin o dată la fiecare 3 luni.

Procedeele de mãsurare şi prelevare se face în conformitate cu normele din Tabelul nr. 11.

Tabelul nr. 11 Norme internaţionale, europene şi naţionale existente în prezent pentru

calitatea aerului Prezentul Normativ tehnic face referire la o serie de standarde, normative tehnice şi ghiduri care sunt în vigoare la momentul elaborãrii sale. Deoarece aceste documente se pot modifica, utilizatorii trebuie să se asigure că aplică variantele în vigoare, asigurând astfel o calitate ştiinţificã unitarã.

Standardele menţionate în prezentul Normativ tehnic reprezintã standarde de referinţă pentru cerinţele minimale specifice domeniilor lor de aplicare.

Procedura Parametrii con-

tinuă discon-tinuă***

Norme europene/int.

Norme naţionale din state membre

Norme româneşti

pH x ISO 10523 6324/1961 -

260

AP; SR-ISO 10593/1997

Temperatura x VDI3511-2

Debit x ISO 5167-

1/EN 29104

SR-ISO 5667-10/1994

Prelevare

x

EN-ISO 5667-10 (proiect)

STAS 8045/1979 / SREN-ISO 13506/2002

materii în suspensie

x

EN-ISO 11923

SREN 1483/2003

Hg x EN 1483

SR-ISO 8288/2001 / SREN-ISO 5961/2002

Cd

x EN-ISO 11885

Tl

x EN-ISO 11885

SR-ISO 6595/1997

As

x EN-ISO 11885

SR-ISO 8288/2001 / SREN 12673/2003

Pb

x EN-ISO 11885

SR-ISO 9174/1998 / SR-ISO 11083/1998

Cr

x EN-ISO 11885

SR-ISO 8288/2001

Cu x EN-ISO

11885 SR-ISO

8288/2001

Ni x EN-ISO

11885

SR-ISO

8288/2001

Zn x EN-ISO 11885

PCDD/PCDF x EN 1948-1-3

5. VALORIFICAREA ŞI ELIMINAREA REZIDUURILOR PROVENITE DIN INCINERAREA DEŞEURILOR

5.1. Elemente generale

Scopul tratării termice a deşeurilor este, în afarã de reducerea cantitãţii şi volumului deşeurilor, acela de a distruge termic componentele nocive. Componentele nocive, care nu pot fi distruse (de ex. metalele grele) trebuie supraconcentrate şi inertizate prin transformarea în alte forme de compuşi.

Cantitatea şi nocivitatea reziduurilor din funcţionarea instalaţiilor de incinerare sau coincinerare se reduc la minimum conform pct. 5.1, cap. 5, anexa 2 din H.G. nr. 128/2002.

261

Reziduurile trebuie valorificate pe cât posibil, respectând prevederile juridice explicite în acest sens.

În afarã de emisiile sub formă de gaz şi particule, la incinerare mai apar şi urmãtoarele reziduuri solide şi lichide:

- cenuşă/zgură; - praf din sistemul de epurare a gazelor; - produşi de reacţie din sistemul de epurare a gazelor; - materiale adsorbante epuizate; - mase catalitice epuizate; - apă uzată; - alte reziduuri. Compoziţia şi cantitatea reziduurilor variază foarte mult în funcţie de tipul

deşeurilor incinerate. Suplimentar există o relaţie foarte strânsã între mãsurile tehnice pentru epurarea

gazelor, concentraţia finală în poluanţi a gazelor epurate şi cantitatea de reziduuri rezultatã.

Procesul de epurare a gazelor reziduale trebuie ales astfel încât să genereze cantitãţi cât mai mici de reziduuri ale cãror caracteristici să permitã recuperarea maximă a materialelor recuperabile, şi pe cât posibil o eliminare în condiţii de siguranţă maximă pentru mediul înconjurãtor.

Apele de proces diferite trebuie epurate, pentru a putea fi reutilizate. În funcţie de conţinutul de materialele nocive şi de situaţia pe piaţă, anumite reziduuri se pot valorifica material (de exemplu cenuşa reziduală provenitã din incinerarea deşeurilor menajere, reziduurile feroase, sărurile provenite din tratarea apei uzate). Adsorbanţii încărcaţi cu un conţinut ridicat de carbon (de exemplu, huila activă) sunt readuşi de regulă la ardere. În tabelul urmãtor sunt prezentate ca exemplu cantitãţile de reziduuri dintr-o instalaţie de incinerare a deşeurilor municipale (deprăfuire, spălare umedă, neutralizarea varului, transformarea apei uzate în aburi).

Tabelul nr. 12

Unităţi Cenuşă reziduală şi cenuşă

Praf provenit din purificarea cazanelor şi a gazului rezidual

Săruri provenite din transformarea apei

uzate în abur Cantităţi în kg/t la 1 t deşeuri

200 - 350 25 - 40 30 - 50

Înainte ca reziduurile rezultate din tratarea termică să fie predate valorificãrii sau eliminãrii, conform pct. 5.1, cap. 5, anexa 2 din H.G. nr. 128/2002, se determină proprietãţile fizice şi chimice ale reziduurilor provenite din incinerare prin analize adecvate. Analizele se referã la întreaga fracţiune dizolvabilă şi la fracţiunea dizolvabilă a metalelor grele. În funcţie de rezultatele cercetãrii se stabileşte tipul valorificãrii sau eliminãrii reziduurilor.

5.2. Zgura/Cenuşa

5.2.1. Cerinţe de la arderea cenuşii reziduale şi a cenuşii

Reziduurile solide provenite din procesul de incinerare apar la scoaterea din furnal în formă lichidã la topire sub formă de cenuşă reziduală, în rest sub formă de cenuşă.

262

În afarã de o eluţie cât se poate de redusã, cota de componente neincinerate trebuie menţinutã cât se poate de redusã, deoarece ea reprezintã mãsura distrugerii urmãrite a componentelor organice.

Conform pct. 2.1, cap. 2, anexa 2 din H.G. nr. 128/2002, cenuşa reziduală şi cenuşa de rugină trebuie să respecte un conţinut de carbon total organic din compuşi (COT) de mai puţin de 3 % sau o pierdere la incandescenţă de mai puţin de 5 % din greutatea uscată a materialului incinerat.

Pentru respectarea acestor cerinţe se apeleazã la tehnici adecvate ale pretratării deşeurilor (de exemplu tocare şi macinare).

5.2.2. Cenuşa reziduală şi cenuşa din instalaţiile de incinerare a deşeurilor

municipale

Zgura rezultatã din incinerarea deşeurilor muncipale se compune, în principal, din pãrţi minerale (de exemplu: sticlă, nisip, ceramică), materii feroase şi neferoase şi pãrţi neincinerate ale deşeurilor. Prin sinterizarea deşeurilor, în condiţiile unei bune arderi, se reduce conţinutul în suspensii fine şi eluabile din zgură, ceea ce asigură o bună recuperare şi un tratament mecanic uşor a zgurii.

Scopul tratării zgurii este recuperarea substanţelor care pot fi reincluse în circuitul comercial (de exemplu: material pentru construirea de strãzi şi deşeuri), întrebarea dacã şi sub ce formă se poate refolosi cenuşa de grătar apărută, depinde de aspecte economice, tehnice şi de tehnică a protecţiei mediului.

Atâta timp cât din considerente economice nu este posibilă refolosirea zgurii/cenuşii, reziduurile trebuie să corespundã cerinţelor legale pentru depozitare. Dacã este posibilă refolosirea, sistemul de tratare trebuie proiectat şi echipat încât să asigure atât tratarea (depozitarea pe o perioadă de minim 3 luni, separarea pe granulaţie - 0-16 mm, 16-32 mm, 6-32 mm, micşorarea granulaţiei, amestecare conform reţetei, depozitare în vederea transportului), cât şi încadrarea în condiţiile de protecţie a mediului.

5.2.3. Zgura şi cenuşa din instalaţiile de incinerare a deşeurilor periculoase

De regulă, valorificarea nu este posibilă deoarece calitatea zgurii în ce priveşte granulaţia şi compoziţia chimică variază puternic. Acest lucru este o urmare a gamei largi de deşeuri utilizate.

5.3. Pulberile de la incinerarea deşeurilor

Pulberile apar la incinerarea deşeurilor în cuptor şi în instalaţiile de deprăfuire (pulberi din filtre). Aceste reziduuri conţin de regulă multe săruri dizolvabile, metale grele antrenabile şi hidrocarburi aromatice polihalogenate. De aceea, de regulă, astfel de reziduuri se depozitează în subteran. Eliminarea finală pe depozite conforme (depozit pentru deşeurile speciale, monodepozit sau zona specialã pe un depozit de deşeuri menajere) poate fi luatã în considerare numai când se respectă criteriile de acceptare la depozitare stabilite prin O.M. nr. 867/2002.

5.4. Apă reziduală şi produse de reacţie din purificarea umedă a gazului rezidual

Volumele de ape uzate rezultate din incinerarea deşeurilor pot fi reduse prin folosirea de sisteme uscate de epurare a gazelor reziduale. În cazul sistemelor umede de epurare a gazelor reziduale se folosesc două trepte de spălare (scrubere) pentru

263

eliminarea separatã a HCl (pH<1) şi a SO2 (pH de la 2 la 3). Deoarece apele sunt recirculate, ele se încarcă în poluanţi şi pentru asigurarea unei eficiente funcţionări a treptelor de spălare, periodic volume de apă sunt evacuate din sistem şi trimise la instalaţia de tratare a apei uzate. Scopul epurării este separarea metalelor grele prin neutralizare şi precipitare. Apele uzate sunt poluate, în principal, cu:

- compuşi halogeni (fluor, iod, clor, brom); - sulfaţi, sulfuri sub formă de săruri sau acizi; - metale grele; - fosfor. Nivelul de epurare solicitat depinde de destinaţia prevãzutã pentru apa uzată şi de

"calitatea" impusă prin sistemul de eliminare ce urmeazã a fi folosit. Se pot realiza multiple combinaţii de procese tehnologice pentru epurare, iar dintre

acestea se prezintã în continuare cele folosite în mod curent. Tratarea apei uzate, rezultatã din treptele de spălare (scrubere) a gazului rezidual, se

face prin introducere în fluxul gazului rezidual în echipamente speciale, de ex. într-un uscător cu stropire, unde are loc o evaporare. Această metodă se numeşte metodă cu vaporizator integrat în flux.

Apa este tratată anterior în etape de neutralizare cu soluţie de hidroxid de sodiu sau lapte de var, urmatã de precipitarea metalelor grele cu un agent precipitator sulfidic. În această etapă, o importanţă deosebită o are precipitarea suficientă a mercurului şi reformarea compuşilor volatili de mercur în uscătorul cu stropire.

În cadrul acestei tehnici procedurale apar de regulă săruri din neutralizare şi compuşi de metale grele sub formă de reziduuri solide, care se pot elimina împreunã. Reziduurile se elimină ulterior prin depozitare.

Tratarea apei uzate, rezultatã din treptele de spălare (scrubere) a gazului rezidual, se poate face şi prin introducerea ei într-un vaporizator separat (instalaţie de cristalizare). Anterior, purificarea apei de spălare are loc, de asemenea, prin intermediul etapelor de neutralizare şi precipitare a metalelor grele. În cazul în care procedura este executatã corespunzãtor, săruri neutre şi compuşi de metale grele se pot obţine sub formă de reziduuri separate cu puritate mare. Obţinerea sărurilor valorificabile necesită însã costuri mari şi din punct de vedere economic nu ar putea fi reprezentativă ca regulă de tratare a apei uzate. Ca urmare a şanselor de comercializare reduse, aceste reziduuri sunt de obicei depozitate.

Alegerea reactivului de precipitare şi a condiţiilor de desfãşurare a procesului de epurare (valoarea pH, temperatura) trebuie astfel stabilite şi întreţinute pentru a se preveni formarea inversă de compuşi volatili de mercur în uscător.

Din tehnologiile prezentate mai sus (vaporizator integrat în flux sau vaporizator separat) nu rezultă apă uzată la tratarea gazelor reziduale. Dacã însã apa uzată, rezultatã la purificarea umedă a gazelor reziduale, se deversează direct sau indirect într-un emisar, atunci se vor respecta limitele de emisie conform anexei 6 la H.G. nr. 128/2002. Acest lucru îi poate realiza numai o instalaţie corespunzãtoare de tratare a apei uzate. Tratarea constă în neutralizare, precipitarea metalelor grele şi filtrare. De regulă sunt necesare mãsuri suplimentare de scãdere a temperaturii. În cazul deversării directe sunt necesare mãsuri de aerare, de eliminare a sulfaţilor şi flerurilor. Conform pct. 7.14.a, cap. 7 anexa 2 din H.G. nr. 128/2002, se vor înregistra continuu cel puţin urmãtorii parametrii: pH, temperatură şi debit. Se vor amenaja locuri speciale de

264

prelevare de probe în vederea efectuãrii mãsurãtorilor discontinue, necesare conform pct. 7.14 b), cap. 7, anexa 2 din H.G. nr. 128/2002 (vezi cap. 4 al prezentului normativ).

5.5. Adsorbanţi, catalizatori

Adsorbanţii, cum ar fi cãrbune activ (parţial cu materii suplimentare, cum ar fi varul etc.), se utilizeazã la eliminarea compuşilor organici la nivel de urme (de exemplu: dioxine, furani) şi a metalelor grele aflate în faza gazoasă (de exemplu: Hg). Adsorbanţii epuizaţi se elimină prin reintroduce în incinerator, unde poluanţii organici adsorbiţi sunt distruşi la o temperatură înaltă. Pentru toţi ceilalţi poluanţi, în special pentru metalele uşor volatile (de exemplu: Hg), trebuie să existe un punct de extragere din circuit, deoarece în caz contrar poluanţii se acumulează în circuitul existent între incinerare şi purificarea gazului rezidual. Pentru mercur şi compuşii sãi, un punct de extracţie eficient îi reprezintã etapa de spălare umedă acidă. Dacã adsorbanţii epuizaţi nu pot fi reintroduşi la ardere din motivele menţionate, există numai soluţia unei depozitări subterane.

5.6. Alte reziduuri

Alte tipuri de reziduuri se genereazã în staţia de incinerare la intervale diferite de timp şi în diferite componente ale instalaţiei:

- nămol din instalaţia de extracţie a cenuşii din boiler, care este tratat în staţia de epurare şi apoi depozitat sau incinerat;

- ape uzate poluate cu produse petroliere de la spălarea rezervoarelor şi a autovehiculelor;

- materiale refractare de la repararea cuptorului şi a camerei de postcombustie care pot fi depozitate controlat sau refolosite în industria materialelor de construcţie;

- materiale care au fost folosite la curãţirea suprafeţelor cuptorului şi boilerului şi care trebuie tratate şi depozitate controlat.

6. AUTORIZAREA

Faţă de condiţiile generale prevãzute de legislaţia natională care reglementeazã din punct de vedere al protecţiei mediului activitãţile cu impact asupra mediului, în normativ se prezintã cerinţe specifice pentru conţinutul documentaţiei ce se înainteazã autoritãţii competente pentru protecţia mediului în vederea construirii unui incinerator, conform prevederilor Directivei 2000/76/CE, transpusă prin H.G. nr. 128/2002: Se va urmãri în primul rând încadrarea proiectului propus în Planul Naţional

pentru Gestionarea Deşeurilor; Stabilirea amplasamentului instalaţiei de incinerare; Amplasamentul instalaţiei de incinerare se va face ţinând cont de modelarea

matematică a dispersiei poluanţilor în aer realizat în condiţiile de funcţionare cele mai nefavorabile, dar nu la mai puţin de 500 m de zonă locuită. Documentaţia tehnică; Documentaţia va prezenta proiectul care trebuie să garanteze ca instalaţia este

proiectată, echipată şi va funcţiona astfel încât prevederile din H.G. nr. 128/2002 să fie respectate întrutotul; Fundamentarea din punct de vedere al cantitãţilor şi tipurilor deşeurilor (conform

codurilor deşeurilor conform H.G. nr. 856/2002) ce urmeazã a fi introduse în instalaţie,

265

capacitatea de incinerare a instalaţiei, implicaţiile energetice şi implicaţiile din punct de vedere a protecţiei mediului.

Descrierea instalaţiilor se vor descrie instalaţiile de ardere folosite, se va specifica motivul pentru care a

fost ales incineratorul, respectiv coincineratorul, şi modul de funcţionare a acestuia; se vor descrie depozitele de combustibili tradiţionali (convenţionali) (ex. cãrbune,

combustibil lichid, gaze naturale) - amplasament în cadrul platformei, volume, materiale de construcţie, mãsuri de siguranţă în exploatare, modul de aprovizionare şi manipulare etc.; se vor descrie depozitele în care vor fi stocate deşeurile - amplasament în cadrul

platformei, volume, materiale de construcţie, mãsuri de siguranţă în exploatare, modul de aprovizionare şi manipulare, etc. şi depozitele pentru "deşeurile finale", rezultate în urma incinerării, acolo unde este cazul; se vor descrie utilităţile platfomei - drumuri de acces, drumuri interioare, reţeaua

de alimentare cu apă, reţeaua de canalizare, alimentarea cu energie electrică, reţelele de conducte de abur şi energie termică interioare şi exterioare, sistemul de iluminare, clãdirile, sistemele de protecţie împotriva incendiilor, sistemele de siguranţă funcţionării instalaţiilor şi siguranţa personalului de exploatare; se vor descrie instalaţiile pentru protecţia mediului pe fiecare factor de mediu:

aer, apă de suprafaţă şi subterană, sol, zgomot şi vibraţii, etc; echipamente de mãsurare şi control a proceselor; alte instalaţii şi echipamente. Descrierea proceselor tehnologice Modul de funcţionare a instalaţiilor; Modul de aprovizionare şi manipulare a deşeurilor înainte de depozitare

(transport, verificarea categoriilor de deşeuri intrate pe platformă, modul de stabilire a cantitãţilor intrate în platformă, etc); Procedurile de recepţie şi control a categoriilor de deşeuri ce se vor incinera,

modul de depozitare şi supraveghere înainte de incinerare. Se vor specifica în funcţie de tipul incineratorului categoriile de deşeuri care nu vor fi folosite. În cazul obţinerii de "deşeuri finale" se vor specifica cantitãţile şi compoziţia acestora pentru a se putea stabili modul de depozitare finală.

Protecţia şi igiena muncii. Prevenirea şi stingerea incendiilor. Modul de asigurare a securitãţii zonei platformei şi în special a depozitelor de

deşeuri. Prevederi pentru monitorizarea mediului. Se vor descrie dotãrile şi mãsurile prevãzute pentru controlul emisiilor de poluanţi

în mediu, supravegherea calitãţii factorilor de mediu şi monitorizarea activitãţilor destinate protecţiei mediului.

ANEXA 1

la normativul tehnic

MANAGEMENTUL INTEGRAT AL DEŞEURILOR SOLIDE1

1 NOTĂ - MANAGEMENTUL INTEGRAT AL DEŞEURILOR SOLIDE se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 86 bis, din 26 ianuarie 2005, la pagina 67 (a se vedea imaginea asociată).

266

ANEXA 2

la normativul tehnic

SCHEMA PROCESELOR TEHNOLOGICE A POSIBILITÃŢILOR DE ELIMINARE A DEŞEURILOR PERICULOASE

ANEXA 3

la normativul tehnic

PRINCIPIILE PROCESELOR DE TRATARE TERMICĂ A DEŞEURILOR

DEŞEU 1 DEŞEU 2 DEŞEU 3 CĂRBUNE PĂCURĂ GAZ

COLECTAREA ŞI

PREGĂTIREA ÎN COMUN

COLECTAREA ŞI

PREGĂTIREA SEPARATĂ STAŢII DE

PRODUCERE A ENERGIEI

INSTALAŢII DE

FABRICARE (Ex. CIMENT)

INCINERARE PROCESE TERMICE

COMBINATE

PROCESE SPECIALE (HIDRO-

GENARE)

DEŞEURI

TRATARE TERMICĂ

(TREAPTA I)

INCINERARE PIROLIZĂ GAZEIFICARE

TRATARE (TREAPTA II)

POSTARDERE (PRODUCERE

DE ABUR)

CONVERSIE / SEPARARE (METANOL)

COMBUSTIE (PRODUCERE

DE ABUR, ENERGIE)

267

ANEXA 4

la normativul tehnic

PREZENTAREA ALTOR TEHNOLOGII PENTRU TRATAREA TERMICĂ A DEŞEURILOR

Nr. crt.

TEHNOLOGIA TIPUL

CUPTORULUI REACTORULUI

DESCRIEREA PROCESULUI

FOLOSINŢE OBSERVAŢII

1. Incinerare Cuptor cu cameră rotativă

Este o variantă a cuptorului rotativ în care un tub conic pivotant alimentează cu deşeuri într-un ritm oscilant. Aerul primar este alimentat la nivelul stratului fierbinte, iar aerul secundar la nivelul sistemului de decărcare a zgurii

Sunt în funcţiune mai multe staţii pentru incinerarea deşeurilor menajere

Aerul primar este mai bine introdus şi distribuit decât la cuptorul rotativ. Nu poate fi folosit pentru incinerarea de deşeuri cleioase şi cilindrice (tip bară).

2. Incinerare Cuptor cu grătare în mişcare

Sistemul de grătare este alcătuit din mai multe trepte conectate secvenţial care sunt mişcate de aerul în mişcare.

Sunt în funcţiune mai multe staţii pentru incinerarea deşeurilor spitaliceşti şi a anvelopelor uzate.

Este folosit pentru incinerarea deşeurilor sub formă de bulgări. Asigură o bună aprovizionare cu aer a materialului incinerat. Nu poate fi folosit pentru incinerarea de deşeuri cleioase şi cilindrice (tip bară).

3. Incinerare Cuptor continuu sau tunelar

Deşeurile sunt introduse cu un transportor de tip sită

Este realizat ca un cuptor oţelit şi emailat şi este folosit pentru

Timpul de staţionare poate fi controlat.

268

metalică în cuptorul care funcţionează continuu la o presiune redusă şi este încălzit cu radiaţii infraroşii la o temperatură de peste 1000º C.

incinerarea solurilor contaminate.

Nu asigură omogenizarea deşeurilor. Nu poate fi folosit pentru incinerarea deşeurilor municipale decât dacă acestea au fost tratate special într-o etapă anterioară.

4. Incinerare Cuptor cu strat fluidizat (strat fluidizat rotativ sau circulant).

În cuptorul cu strat fluidizat rotativ, aerul primar este injectat printr-o placă de distribuţie în camera de incinerare astfel încât stratul fluidizat (nisipul) are un profil eliptic. În cuptorul cu strat circulant, nisipul din strat este descărcat în camere de incinerare, separat şi recirculat.

Sunt în funcţiune mai multe staţii pentru incinerarea deşeurilor municipale, deşeurilor din lemn, nămoşurilor orăşeneşti şi solurilor contaminate.

Se asigură o încălzire rapidă a deşeurilor datorită suprafeţei mari de transfer. În secţiunea cu temperatura înaltă nu sunt părţi în mişcare. Oferă posibilitatea de a lega componenţii organici în stratul fluidizat folosind aditivi. Asigură o foarte bună ardere, completă, datorită amestecării puternice din stratul fluidizat şi contactului intens dintre fazele solide şi gazoase. Deşeurile trebuie mărnţite îaninte de

269

incinerare. Materialele cu o densitate relativ mare (metale) trebuie elimiante din deşeuri înainte de a fi introduse în incinerator. Reziduurile se obţin în mare parte sub formă de pulbere.

5. Incinerare Cuptor cu mai multe trepte

Traseul deşeurilor este de la partea superioară la cea inferioară a cuptorului prin mai multe trepte şi sunt astfel uscate.

Se foloseşte pentru arderea nămolurilor.

Este utilizat ca uscător. Se asigură separarea zonei de uscare de cea de ardere prin controlul reacţiilor. Nu poate fi folosit pentru incinerarea de deşeuri care prin încălzire devin cleioase şi nici pentru cele de formă cilindrică (tip bară). Domeniul de temperatură este limitat pentru ca părţile solide să nu se topească.

6. Incinerare Reactor de mare turbulenţă

Într-un astfel de reactor gazele de ardere se introduc pe la partea inferioară iar deşeurile pe la partea

Instalaţii experimentale pentru arderea deşeurilor periculoase

Amestecare rapidă şi intensă datorită condiţiilor de curenţi turbulenţi. Nu se foloseşte

270

superioară, arderea având loc la temperaturi de 1200-1600º C

pentru deşeuri lichide şi păstoase. Mărimea particulelor trebuie să fie de maxim 1 mm.

7. Piroliza/ Incinerare

Tambur de carbonizare la temperatură scăzută

Piroliza deşeurilor se face la temperatură scăzută într-un tambur de carbonizare cu un curent descendent de curăţare şi tratare a gazului de carbonificare.

Sunt în funcţiune la scara industrială.

Volum redus de gaze reziduale. Necesită separarea substanşelor minerale şi metalice. Rezultă produşi vitrificaţi. Deşeurile trebuie mărunţite înainte de introducere în proces. Este necesară depozitarea cocsului d piroliză rezultat.

Carbonizare la temperatură scăzută cu camera de combustie în curent descendent. Grătare de piroliză cu tub rotativ în curent descendent.

Piroliza deşeurilor la temperatură scăzută într-un tambur de carbonizare cu o combustie în sens descendent a gazelor de piroliză şi o combustie adiţională a cocsului de piroliză după separarea de substanţele inerte.

A fost realizat la scară industrială, dar nu a fost adoptat pentru eliminarea deşeurilor.

Volum redus de gaze reziduale. Nu poate fi folosit pentru incinerarea de deşeuri cleioase şi de formă cilindrică (tip bară) sau pentru deşeuri care au punctul de topire la temperatura de piroliză. Alegerea materialelor de construcţie este dificilă.

271

Duce la mobilizarea de metale grele volatile. Necesită separarea suctanţelor minerale şi metalice. Rezultă produşi vitrificaţi. Deşeurile trebuie mărunţite înainte de introducere în proces. Este necesară depozitarea cocsului de piroliză rezultat.

Piroliza pe grătare cu camera de combustie în curent descendent şi reactor de topire cu oxigen suplimentar pentru toate procesele de incinerare.

Piroliza deşeurilor într-o cameră de grătare o ombustie în sens descendent a gazelor de piroliză şi o combustie adiţională a cocsului de piroliză într-un reactor de topire.

Realizat la scară industrială, dar ca staţie experimentată.

Volum redus de gaze reziduale. Nu poate fi folosit pentru incinerarea de deşeuri cleioase şi de formă cilindrică (tip bară) sau pentru deşeuri care au punctul de topire la temperatură de piroliză. Alegerea materialelor de construcţie este dificilă. Duce la mobilizarea de metale grele volatile. Necesită separarea substanţelor

272

minerale şi metalice. Rezultă produşi vitrificaţi. Deşeurile trebuie mărunţite înainte de introducere în proces. Are loc separarea cuprului şi fierului în şarjă.

8. Procese de gazieficare

Tambur de carbonizare la temperatură scăzută cu gazeificator în curent descendent. Reactor cu pat fix.

Pe perioada pirolizei cu un gazeificator introdus în curent descendent, gazul de piroliză şi cocsul de piroliză sunt convertiţi în gaz de combustie cu adăugarea controlată de aer, în timp ce procesul de conversie este realizat cu adăugarea controlată de aer într-un reactor cu strat încărcat sub presiune. Pentru deşeuri periculoase cu granulaţiefină procesul de conversie se realizează numai în reactor.

A fsot realizat pentru cocsificare şi verificat numai experimental pentru deşeuri şi nămol.

Volum redus de gaze reziduale. Nu poate fi folosit pentru incinerarea de deşeuri cleioase şi de formă cilindrică (tip bară) sau pentru deşeuri care au punctul de topire la temperatura de piroliză. Alegerea materialelor de construcţie este dificilă. Duce la mobilizarea de metale grele volatile. Necesită separarea substanţelor minerale şi metalice. Rezultă produşi vitrificaţi. Deşeurile trebuie

273

mărunţite înainte de introducere în proces. Sinteza adiţională a metanolului în procesul de recuperare a energiei.

Gazeificator cu strat fix

Gazeificarea materialelor brichetate sau sub formă de bulgări (deşeuri amestecate cu cărbune) cu oxigen într-un reactor tip coloană proiectat ca un gazeificator presurizat cu stat fix.

Realizat la scară industrială şi aflat în exploatare pentru gazeificarea amestecurilor deşeuri/ cărbune.

Numai volume mici de gaze reziduale necsită epurarea gazul de sinteză. Gazul de sinteză este folosit ca o sursă de energie şi de metanol de sinteză. Este necesară brichetarea deşeurilor. Este necesară separarea substanţelor minerale şi metalice. Duce la mobilizaea de metale grele volatile. Rezultă produşi vitrificaţi.

Gazeificator cu strat în mişcare

Gazeificarea deşeurilor lichide şi păstoase (uleiuri slamuri, gudroane) în reactor sub presiune.

Este realizat la scară industrială şi folosit pentru gazeificarea deşeurilor lichide şi păstoase.

Numai volume mici de gaze reziduale necesită epurarea (gazul de sinteză). Gazul de sinteză este folosit ca o sursă de energie şi de metanol de

274

sinteză. Duce la mobilizarea de metale grele volatile. Rezultă produşi vitrificaţi.

9. Piroliză/ Gazeificare/ Incinerare

Canal de degazeificare, reactor de gazeificare

Compactarea materialelor cu o presă, uscare suplimentară şi gazeificare parţială. Într-un canal rectangular şi gazeificare cu adăugareaa de oxigen într-un reactor tip coloană. Omogenizarea zgurii.

Se foloseşte pentru tratarea deşeurilor menajere şi comerciale.

Se asigură degazeificarea, combustia şi topirea în cadrul unui proces închis. Volume mai mici de gaze reziduale decât în cazul incinerării necesită epurarea. Duce la mobilizarea de metale grele volatile. Rezultă produşi vitrificaţi.

10. Procesul de hidrogenare

Reactor de hidrogenare

Hidrogenarea termică a materialelor are loc la temperatura de 700-1400º C folosind hidrogenul sau butanul ca agent de reducere; hidrogenarea catalitică are loc la o temperatură de 250-450º C şi o presiune de peste 300 barr.

Realizat pentru rafinarea reziduueilor şi experimental pentru deşeuri individuale.

Recuperarea de materii prime. Nu se poate folosi pentru deşeuri municipale netratate în mod special. Necesită consum energetic mare. Alegerea materialelor de construcţie este dificilă.

11. Procese de topire

Echipamente de topire Cuptor de topire

Substanţele solide sunt topite în cuptoare de

Realizat experimental în industria oţelului şi a sticlei pentru

Rezultă produşi vitrificaţi. Este necesară

275

topire electrice cu încălzire electrică sau în cuptor-vană pentru topirea sticlei folosind combustibilii convenţionali.

tratarea de deşeuri/reziduuri.

adăugarea de energie sau combustibil. Este necesară, în unele cazuri, adăugarea de aditivi. Duce la mobilizarea de metale grele volatile. Nu poate fi folosit pentru deşeuri municipale netratate în mod special.

Cuptor de topire cu manta dublă

Materialele sunt introduse într-un canal circular amplasat între mantaua exterioară şi cilindrul interioar unde suprafaţa lor este topită cu arzătoare.

Sunt în funcţiune instalaţii pentru cenuşă, zgură şi deşeuri din plastic.

Rezultă produşi vitrificaţi. Este necesară adăugarea de energie sau combustibil. Este necesară, în unele cazuri, adăugarea de aditivi. Duce la mobilizarea de metale grele. Nu poate fi folosit pentru deşeuri municipale netratate în mod special.

Cuptor-vană pentru topirea sticlei

Materialele sunt introduse în cuptor la temperatura de 1200º C şi substanţele nevolatile sunt topite.

A fsot realizat experimental, pentru incinerarea deşeurilor periculoase.

Rezultă produşi vitrificaţi. Este necesară adăugarea de energie sau combustibil. Are loc vitrificarea zgurii. Duce la mobilizarea de

276

metale grele volatile. Nu poate fi folosit pentru deşeuri municipale netratate în mod special.

12. Procese în plasmă

Cuptor în plasmă

Are loc generarea de plasmă la temperaturi foarte ridicate (10000 º C care atomizează substanţele volatile şi topesc substanţele solide.

A fost realizat în scop experimental, pentru incinerarea deşeurilor periculoase.

Rezultă produşi vitrificaţi. Este necesară adăugarea de neergie sau combustibil. Are loc vitrificarea zgurii. Duce la mobilizarea de metale grele volatile. Nu poate fi folosit pentru deşeuri municipale netratate în mod special.

13. Procesul de piroliză

Cuptor cu strat circulant

În cuptor materialele sunt amestecate cu un reactiv alcalin într-o atmosferă de gaz inert.

Realizat experimental pentru incinerarea hidrocarburilor hidrogenate.

Nu poate fi folosit pentru deşeuri municipale netratate în mod special. Alegerea materialelor de construcţie este dificilă.

277

ANEXA 5

la normativul tehnic

Lista standardelor din România referitoare la caracterizarea nămolurilor şi deşeurilor

NĂMOLURI

1. SR-EN 12832:2002: Caracterizarea nămolurilor. Valorificarea şi eliminarea nămolurilor. Vocabular. Preluat prin traducere.

2. SR-EN 12879:2002: Caracterizarea nămolurilor. Determinarea pierderii la calcinare a substanţei uscate. Preluat prin traducere.

3. SR-EN 12880:2002: Caracterizarea nămolurilor. Determinarea reziduului uscat şi a conţinutului de apă. Preluat prin traducere.

4. SR-EN 13342:2002: Caracterizarea nămolurilor. Determinarea azotului Kjeldahl. Preluat prin traducere.

5. SR-EN 13346:2002: Caracterizarea nămolurilor. Determinarea elementelor în urme şi a fosforului. Metode de extracţie în apa regală. Preluat prin traducere.

6. SR-CR 13846:2002: Recomandãri pentru pãstrarea şi extinderea utilizãrii nămolurilor şi cãile de eliminare. Preluat prin traducere.

7. SR-CR 13714:2002: Caracterizarea nămolurilor. Managementul nămolurilor în vederea utilizãrii sau a eliminãrii lor. Preluat prin andorsare.

8. SR-CR 13767:2002: Caracterizarea nămolurilor. Buna practică pentru incinerarea nămolurilor cu şi fãrã grãsimi şi ecranări. Preluat prin andorsare.

9. SR-CR 13768:2002: Caracterizarea nămolurilor. Buna practică pentru incinerarea combinată a nămolurilor şi a deşeurilor menajere. Preluat prin andorsare.

10. SR-EN 12176:2000: Caracterizarea nămolurilor. Determinarea valorii pH. Preluat prin andorsare.

11. SR-CR13097:2002: Caracterizarea nămolurilor. Buna practică pentru utilizarea în agricultură. Preluat prin andorsare.

DEŞEURI

1. SR-ENV 12506:2002: Caracterizarea deşeurilor. Analiza eluatelor. Determinarea pH-ului, As, Cd, Cr, VI, Cu, Ni, Pb, Zn, CI, NO, SO. Preluat prin traducere.

2. SR-ENV 12920:2002: Caracterizarea deşeurilor. Metodologie pentru determinarea comportãrii la levigare a unui deşeu în condiţii specificate. Preluat prin traducere

3. SR-ENV 13370:2002: Caracterizarea deşeurilor. Analiza chimică a eluaţilor. Determinarea: N amoniacal, AOX, Conductivităţii, Hg, "indicelui fenol", COT, CN "uşor eliberabil, F'. Preluat prin andorsare.

4. SR-EN 13137:2002: Caracterizarea deşeurilor. Determinarea carbonului organic total (COT) în deşeuri, nămoluri şi sedimente. Preluat prin andorsare.

5. SR-EN 12457-1:2003: Caracterizarea deşeurilor. Levigare. Test de verificare a conformităţii pentru levigarea deşeurilor granulare şi a nămolurilor.

Partea 1 - Test cu o etapă pe şarjă la un raport lichid-solid de 2 l/kg pentru materiale cu dimensiunea particulei de 4 mm.

Partea 2 - Test cu o etapă pe şarjă la un raport lichid-solid de 10 l/kg pentru materiale cu dimensiunea particulei de 4 mm.

278

Partea 3 - Test cu două etape pe şarjă la un raport lichid-solid de 2 l/kg şi 8 l/kg pentru materiale cu dimensiunea particulei de 4 mm.

Partea 4 - Test cu o etapă pe şarjă la un raport lichid-solid de 10 l/kg pentru materiale cu dimensiunea particulei sub 10 mm.

Preluat prin traducere

6. SR 13467:2002: Deşeuri urbane. Metodologie pentru determinarea compoziţiei fizice. Standard naţional

7. SR 13480 :2004: Caracterizarea deşeurilor. Metodologie de caracterizare a deşeurilor menajere - ROMECOM. Standard naţional

8. SR EN 13370:2004: Caracterizarea deşeurilor - Analiză chimică a eluatelor - Determinarea amoniului, COA, conductivităţii, Hg, indicelui de fenol, COT, CN- uşor eliberabil, F-. Preluat prin andorsare

9. SR EN 12506:2004: Caracterizarea deşeurilor - Analiza eluatelor - determinarea pH-ului şi dozarea As, Ba, Cd, Cl, Co, Cr, Cr VI, Cu, Mo, Ni, NO2, Pb, S total, SO4

2-, V şi Zn. Preluat prin andorsare.

279

HOTĂRÂREA NR. 621 din 23 iunie 2005

privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje

Emitent: GUVERNUL Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 639 din 20 iulie 2005

Data intrării in vigoare: 20 Iulie 2005

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, al art. 54 pct. 1 lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor,

aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, şi al art. 5 alin. (2) din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotãrâre.

Art. 1 - (1) Prezenta hotãrâre reglementeazã gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje în vederea prevenirii sau reducerii impactului asupra mediului.

(2) Dispoziţiile prezentei hotãrâri se aplică cu respectarea prevederilor specifice de calitate existente pentru ambalaje privind siguranţa, protecţia sãnãtãţii şi igiena produselor ambalate, a cerinţelor de transport şi a normelor privind gestionarea deşeurilor periculoase.

Art. 2 - Sunt supuse prevederilor prezentei hotãrâri toate ambalajele introduse pe piaţă, indiferent de materialul din care au fost realizate şi de modul lor de utilizare în activitãţile economice, comerciale, în gospodãriile populaţiei sau în orice alte activitãţi, precum şi toate deşeurile de ambalaje, indiferent de modul de generare.

Art. 3 - În sensul prezentei hotãrâri, semnificaţia termenilor specifici utilizaţi este prevãzutã în anexa nr. 1.

Art. 4 - (1) Activitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje are la bază principiile generale prevãzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001.

(2) Principiile specifice activitãţii de gestionare a deşeurilor de ambalaje sunt: a) prevenirea producerii de deşeuri de ambalaje; b) reutilizarea ambalajelor; c) reciclarea deşeurilor de ambalaje; d) alte forme de valorificare a deşeurilor de ambalaje care să conducã la reducerea

cantitãţilor eliminate prin depozitare finală. Art. 5 - (1) Se admite introducerea pe piaţă numai a ambalajelor care îndeplinesc

cerinţele esenţiale prevãzute în anexa nr. 2. (2) Este interzisã obstrucţionarea introducerii pe piaţă a ambalajelor care

îndeplinesc cerinţele esenţiale prevãzute în anexa nr. 2. Art. 6 - (1) Se consideră ca sunt respectate cerinţele esenţiale prevãzute în anexa

nr. 2, dacã ambalajele sunt conforme cu: a) standardele române sau standardele naţionale ale statelor membre ale Uniunii

Europene, care adoptă standarde europene armonizate; b) standardele române, pentru domeniile în care nu sunt adoptate standarde

280

europene armonizate. (2) Lista cuprinzând standardele române care adoptă standarde europene

armonizate prevãzute la alin. (1) lit. a) se aprobă prin ordin al ministrului economiei şi comerţului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Lista se actualizeazã periodic.

(3) Asociaţia de Standardizare din România va comunica Comisiei Europene textul standardelor române prevãzute la alin. (1) lit. b), care rãspund cerinţelor specificate în prezentul articol.

Art. 7 - (1) Ministerul Economiei şi Comerţului notifică Comisiei Europene proiectele de reglementãri prin care intenţioneazã să adopte instrumente economice pentru implementarea prevederilor prezentei hotãrâri, cu excepţia celor de natură fiscalã, pentru a oferi Comisiei Europene posibilitatea examinãrii conformităţii lor cu prevederile comunitare.

(2) Obligaţia de notificare se aplică şi specificaţiilor tehnice aferente mãsurilor de natură fiscalã care încurajeazã conformarea cu specificaţiile tehnice respective.

Art. 8 - (1) Operatorii economici sunt obligaţi să introducã pe piaţă numai ambalaje la care suma nivelurilor concentraţiilor de plumb, cadmiu, mercur şi crom hexavalent prezente în ambalaj sau în componentele acestuia nu depãşeşte 100 de pãrţi/milion raportat la greutate, începând cu data de 1 ianuarie 2007.

(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) ambalajele realizate numai din sticlă cristal cu conţinut de plumb.

(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) ambalajele fabricate înainte de 23 iulie 2002, care pot fi introduse pe piaţă până la data de 31 decembrie 2006.

(4) Alte excepţii de la prevederile alin. (1), care transpun derogãri stabilite de Uniunea Europeanã, se aprobă prin ordin al ministrului economiei şi comerţului.

Art. 9 - (1) Operatorii economici producãtori de ambalaje şi/sau de produse ambalate, care utilizeazã un sistem de marcare şi identificare pentru ambalaje în vederea îmbunãtãţirii activitãţilor de recuperare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje, sunt obligaţi să aplice sistemul de marcare şi identificare prevãzut în anexa nr. 3. (2) Marcarea se aplică direct pe ambalaj sau pe etichetă şi trebuie să fie vizibilă, lizibilă şi durabilă, chiar şi în cazul în care ambalajul este deschis.

Art. 10 - (1) Operatorii economici care produc ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să ia mãsurile necesare la fabricarea de ambalaje, astfel încât ele să corespundã unor reutilizări multiple.

(2) Operatorii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să ia mãsurile necesare în vederea asigurãrii unui numãr optim de cicluri de utilizare, fiind posibilă aplicarea sistemului depozit.

(3) Operatorii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să organizeze un sistem pentru colectarea, în vederea reutilizării multiple a ambalajelor, prin operatorii economici care comercializeazã aceste produse sau prin centre specializate de colectare a acestor tipuri de ambalaje.

(4) Operatorii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să asigure o distribuţie optimă în teritoriu şi o capacitate corespunzãtoare a centrelor specializate de colectare, potrivit prevederilor alin. (3), astfel încât acestea să poatã prelua de la consumatori ambalajele reutilizabile.

281

(5) Operatorii economici care comercializeazã produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să informeze consumatorii asupra sistemului depozit şi asupra sistemului de colectare a ambalajelor reutilizabile în vederea asigurãrii reutilizării multiple.

Art. 11 - Operatorii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să marcheze sau să înscrie pe ambalaj ori pe etichetă sintagma "Ambalaj reutilizabil".

Art. 12 - Operatorii economici care introduc pe piaţă produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să informeze comercianţii şi/sau consumatorii despre încetarea reutilizării unui anumit tip de ambalaj şi să asigure preluarea acestora încã 6 luni de la data încetãrii utilizãrii lor.

Art. 13 - (1) Operatorii economici care comercializeazã produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să primeascã ambalajele reutilizabile la schimb sau să ramburseze cumpãrãtorului valoarea ambalajului restituit, plãtitã de acesta la achiziţionarea produsului ambalat.

(2) Obligaţia prevãzutã la alin. (1) se limiteazã la ambalajele reutilizabile ale produselor pe care aceştia le comercializeazã.

Art. 14 - Obiectivele privind valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi, respectiv, reciclarea deşeurilor de ambalaje ce trebuie atinse la nivel naţional sunt urmãtoarele:

a) valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie a minimum 50% din greutatea deşeurilor de ambalaje, pana la data de 31 decembrie 2011; b) valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie a minimum 60% din greutatea deşeurilor de ambalaje, până la data de 31 decembrie 2013; c) reciclarea a minimum 25% din greutatea totalã a materialelor de ambalaj conţinute în deşeurile de ambalaj, cu minimum 15% pentru sticlă, hârtie/carton şi pentru metal, din greutatea fiecãrui tip de material conţinut în deşeurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2006;

d) reciclarea a minimum 60% pentru hârtie/carton şi minimum 50% pentru metal, din greutatea fiecãrui tip de material conţinut în deşeurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2008;

e) reciclarea a minimum 15% pentru plastic şi pentru lemn, din greutatea fiecãrui tip de material conţinut în deşeurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2011;

f) reciclarea a minimum 55% din greutatea totalã a materialelor de ambalaj conţinute în deşeurile de ambalaje, cu minimum 60% pentru sticlă şi minimum 22,5% pentru plastic, considerându-se numai materialul reciclat ca material plastic, din greutatea fiecãrui tip de material conţinut în deşeurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2013.

Art. 15 - În vederea realizãrii obiectivelor prevãzute la art. 14, deşeurile de ambalaje exportate în ţări din afarã Uniunii Europene, cu respectarea prevederilor legale privind transportul deşeurilor, pot fi luate în consideraţie pentru atingerea obiectivelor de valorificare şi, respectiv, de reciclare, numai dacã există dovada că operaţiunile de valorificare/reciclare s-au desfãşurat în condiţii, în linii mari, echivalente celor prescrise prin legislaţia comunitară în domeniu.

282

Art. 16 - (1) Pentru realizarea obiectivelor naţionale, operatorii economici au responsabilitatea atingerii obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi, respectiv, reciclare anuale, prevãzute în anexa nr. 4, dupã cum urmeazã:

a) operatorii economici care introduc pe piaţă produse ambalate sunt responsabili pentru ambalajele primare, secundare şi terţiare folosite la ambalarea produselor lor;

b) operatorii economici care ambalează produse ambalate sunt responsabili pentru ambalajele secundare şi terţiare pe care le introduc pe piaţă;

c) operatorii economici care introduc pe piaţă ambalaje de desfacere sunt responsabili pentru ambalajele respective introduse pe piaţă.

(2) Obiectivele anuale de valorificare, respectiv de reciclare, a deşeurilor de ambalaje se pot realiza:

a) individual, de cãtre operatorii economici prevãzuţi la alin. (1) lit. a)-c), prin gestionarea deşeurilor de ambalaje generate şi a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piaţă;

b) prin transferarea responsabilitãţii cãtre un operator economic autorizat de Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor.

(3) Operatorii economici autorizaţi de Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor pentru preluarea responsabilitãţii realizãrii obiectivelor anuale sunt responsabili pentru ambalajele pentru care au preluat responsabilitatea de la operatorii economici prevãzuţi la alin. (1).

(4) Procedura şi criteriile de autorizare în vederea transferului de responsabilitate pentru operatorii economici prevãzuţi la alin. (2) lit. b) se stabilesc prin ordin comun al ministrului mediului şi gospodãririi apelor, ministrului economiei şi comerţului şi ministrului administraţiei şi internelor.

(5) Cantitãţile de deşeuri de ambalaje care sunt valorificate sau încredinţate spre valorificare de cãtre operatorii economici care au transferat responsabilitatea se comunică operatorului economic autorizat să preia responsabilitatea, iar cantitãţile respective se constituie ca parte din obligaţiile acestora pentru atingerea obiectivelor prevãzute la alin. (1).

(6) Gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje trebuie să fie astfel organizatã încât să nu introducã bariere în calea comerţului.

Art. 17 - (1) Operatorii economici care introduc pe piaţă ambalaje, operatorii economici prevãzuţi la art. 16 alin. (1) şi (3), autoritãţile şi instituţiile publice locale, precum şi operatorii economici care preiau deşeurile de ambalaje în vederea valorificãrii, respectiv reciclării, au obligaţia să furnizeze anual Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor informaţii privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje.

(2) Operatorii economici prevãzuţi la art. 16 alin. (1), care au transferat responsabilitatea atingerii obiectivelor anuale, transmit informaţiile privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje cãtre operatorul economic care a preluat responsabilitatea, acesta având obligaţia furnizării anuale a informaţiilor centralizate Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor.

(3) La solicitarea Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor, operatorii economici, autoritãţile şi instituţiile administraţiei publice locale trebuie să dovedeascã prin documente corectitudinea datelor raportate.

283

(4) Operatorii economici prevãzuţi la art. 16 alin. (1) sunt obligaţi să menţioneze în documentele de însoţire a deşeurilor de ambalaje dacã încredinţarea spre valorificare/reciclare a acestora se face în scopul îndeplinirii obiectivelor anuale prevãzute de prezenta hotãrâre.

(5) Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor publică informãri şi transmite rapoarte privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje cãtre Comisia Europeanã, conform prevederilor anexei nr. 5.

Art. 18 - (1) Procedura de raportare, tipul datelor şi informaţiilor privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje furnizate potrivit art. 17 alin. (1), (2) şi (5) se stabilesc prin ordin al ministrului mediului şi gospodãririi apelor.

(2) Evidenţa operatorilor economici prevãzuţi la art. 17 alin. (1), precum şi informaţiile raportate se constituie într-o bază de date gestionată de Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor prin Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

Art. 19 - (1) Autoritãţile şi instituţiile administraţiei publice locale asigură colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje de la populaţie, prin:

a) servicii publice de salubrizare, conform Ordonanţei Guvernului nr. 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localitãţilor, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 139/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;

b) spaţii amenajate şi dotate prin amplasarea de containere adecvate. (2) Autoritãţile şi instituţiile administraţiei publice locale asigură organizarea

valorificãrii cantitãţilor de deşeuri de ambalaje colectate selectiv, conform alin. (1). (3) Pentru aplicarea unitarã la nivel naţional a colectãrii selective, modalitãţile de

identificare a containerelor pentru diferite tipuri de materiale se stabilesc prin ordin comun al ministrului mediului şi gospodãririi apelor şi ministrului administraţiei şi internelor.

Art. 20 - (1) Instituţiile publice, asociaţiile, fundaţiile şi persoanele fizice deţinãtoare de deşeuri de ambalaje au urmãtoarele obligaţii:

a) să depunã selectiv deşeurile de ambalaje în containere diferite, inscripţionate corespunzãtor, amplasate special de autoritãţile administraţiei publice locale;

b) să predea deşeurile de ambalaje la operatorii economici specializaţi să colecteze şi/sau să valorifice deşeuri.

(2) Operatorii economici deţinãtori de deşeuri de ambalaje au urmãtoarele obligaţii: a) să asigure valorificarea şi, respectiv, reciclarea deşeurilor de ambalaje prin

mijloace proprii sau prin predare cãtre operatorii economici autorizaţi; b) să raporteze, la solicitarea autoritãţii locale pentru protecţia mediului, cantitãţile

de deşeuri de ambalaje gestionate în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Art. 21 - Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor, prin unitãţile subordonate şi

autoritãţile publice locale, are obligaţia să promoveze campanii de informare şi educare a publicului şi a operatorilor economici în domeniul gestionãrii ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje şi în legătură cu obiectivele prevãzute la art. 14 şi la art. 16 alin. (1).

Art. 22 - (1) Ministerul Economiei şi Comerţului propune programe de cercetare şi strategii de dezvoltare cu privire la fabricarea, compoziţia, caracterul reutilizabil şi valorificabil al ambalajelor, precum şi cu privire la optimizarea modului de ambalare şi a formei ambalajelor în vederea reducerii consumului specific de material pe tip de ambalaj şi produs.

284

(2) Programele prevãzute la alin. (1) se includ în Planul naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare, se revizuiesc şi se actualizeazã luându-se în considerare condiţiile economice, de protecţia mediului şi progresul tehnic.

(3) Operatorii economici prevãzuţi la art. 16 alin. (1) au obligaţia de a include în politica de dezvoltare aspectele privind reducerea consumului specific de material pe tip de ambalaj şi produs.

Art. 23 - Planurile de gestionare a deşeurilor, întocmite la nivel naţional, regional şi judeţean potrivit prevederilor art. 8 şi 8 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, vor cuprinde un capitol distinct referitor la gestionarea deşeurilor de ambalaje.

Art. 24 - Achiziţionarea din fonduri publice de produse din hârtie, carton şi mase plastice se face, dupã caz, acordându-se prioritate produselor obţinute din materiale reciclate.

Art. 25 - Operatorii economici care desfãşoarã activitãţi de colectare, transport, recuperare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje se autorizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 26 - (1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã, dupã cum urmeazã: a) nerespectarea prevederilor art. 20 alin. (1), cu amendă de la 100 lei la 500 lei (RON) pentru persoane fizice, respectiv cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei (RON) pentru instituţii publice, asociaţii şi fundaţii;

b) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (5), art. 11 şi 12, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei (RON);

c) nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi (3), art. 20 alin. (2), cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei (RON);

d) nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (1), cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei (RON);

e) nerespectarea prevederilor art. 17, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei (RON); f) nerespectarea prevederilor art. 5, art. 8 alin. (1) şi ale art. 19 alin. (1), cu amendă

de la 10.000 lei la 20.000 lei (RON). (2) Operatorii economici care nu îndeplinesc obiectivele anuale prevãzute în anexa

nr. 4 sunt obligaţi să plãteascã contribuţiile la Fondul pentru mediu, în conformitate cu Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Art. 27 - (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de persoane împuternicite în acest scop din cadrul Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor şi al Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor pentru art. 5 alin. (1) şi (2), art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 10 alin. (1), (3) şi (5), art. 17, art. 19 alin. (1) şi art. 20, de cãtre personalul împuternicit, la nivel teritorial, al Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi reprezentanţii împuterniciţi ai organelor administraţiei publice locale - pentru art. 10 alin. (5), art. 11, art. 12 şi art. 13 alin. (1) şi (2).

(2) Verificarea realizãrii obiectivelor anuale de valorificare şi de reciclare se realizeazã de cãtre persoane împuternicite din cadrul birourilor de gestiune a deşeurilor şi substanţe chimice periculoase din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi din cadrul instituţiilor publice din subordinea acesteia.

285

Art. 28 - Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevãzute la art. 26 şi 27, se completeazã cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Art. 29 - Anexele nr. 1-5 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre. Art. 30 - (1) Prezenta hotãrâre intră în vigoare la data publicãrii în Monitorul

Oficial al României, Partea I, cu excepţia art. 6 alin. (3) şi a art. 7, care intră în vigoare la data aderãrii României la Uniunea Europeanã.

(2) La data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, Hotãrârea Guvernului nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 23 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se abrogă.

(3) Licenţele de operare emise de Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor în baza Hotãrârii Guvernului nr. 349/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi a Ordinului ministrului mediului şi gospodãririi apelor şi al ministrului de stat, ministrul economiei şi comerţului, nr. 338/625/2004 pentru aprobarea Procedurii şi criteriilor de autorizare pentru persoanele juridice în vederea preluãrii responsabilitãţii privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje rãmân valabile pe perioada pentru care au fost emise, cu posibilitatea revizuirii acestora de cãtre Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor.

Art. 31 - Obiectivele prevãzute în anexa nr. 4 pentru anul 2005 se aplică pentru întregul an 2005.

Art. 32 - Ordinele prevãzute la art. 16 alin. (4), art. 18 şi art. 19 alin. (3) se emit în termen de 120 de zile de la data publicãrii prezentei hotãrâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prezenta hotãrâre transpune în legislaţia naţională Directiva Parlamentului şi Consiliului nr. 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţii Europene (JOCE) nr. L 365/1994, amendată prin Directiva Parlamentului şi Consiliului 2004/12/CE, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţii Europene (JOCE) nr. L 047/2004, Decizia Comisiei Europene 97/129/CE privind sistemul de identificare şi marcare a materialelor de ambalaj, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţii Europene (JOCE) nr. L 050/1997, Decizia Comisiei Europene 2005/270/CE privind formatul referitor la sistemul de baze de date, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţii Europene (JOCE) nr. L 086/2005.

PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemneazã: Ministrul mediului şi gospodãririi apelor,

Sulfina Barbu Ministrul economiei şi comerţului,

Codruţ Ioan Sereş Ministrul administraţiei şi internelor,

Vasile Blaga Ministrul integrãrii europene,

Ene Dinga Bucureşti, 23 iunie 2005. Nr. 621.

286

ANEXA 1

SEMNIFICAŢIA TERMENILOR SPECIFICI

1. Semnificaţia termenilor: a) acord voluntar - acord oficial încheiat între autoritãţile publice competente şi

reprezentanţii sectoarelor economice implicate, deschis tuturor partenerilor care doresc să se conformeze condiţiilor acordului, în vederea atingerii obiectivelor prevãzute în prezenta hotãrâre;

b) agenţi economici - referitor la ambalaje, înseamnã furnizorii de materiale de ambalare, producãtorii de ambalaje şi produse ambalate, importatorii, comercianţii şi distribuitorii;

c) ambalaj - orice obiect, indiferent de materialul din care este confecţionat ori de natura acestuia, destinat reţinerii, protejãrii, manipulãrii, distribuţiei şi prezentãrii produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producãtor până la utilizator sau consumator. Obiectul nereturnabil destinat aceloraşi scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj.

Criteriile care stau la baza definirii unui obiect ca ambalaj sunt: c1) un obiect se consideră ambalaj dacã îndeplineşte condiţiile din definiţie fãrã

prejudiciul altor funcţii pe care acesta le poate îndeplini suplimentar, în mãsura în care acesta nu face parte integrantã din produs, fiind necesar pentru a conţine, a susţine sau a pãstra produsul pe toatã durata de viaţă a acestuia, iar toate elementele sale sunt destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreunã cu produsul.

Exemple ilustrative: Sunt considerate ambalaje: cutiile pentru dulciuri, folia protectoare externă a

carcasei de compact-disc. Nu sunt ambalaje: vasele (ghivece) pentru flori destinate să conţinã planta pe durata

vieţii acesteia, cutiile de scule, plicurile de ceai, stratul de ceară de pe brânzeturi, membranele mezelurilor;

c2) obiectele proiectate şi destinate a fi umplute la punctele de vânzare, precum şi obiectele "de unica folosinţă", vândute umplute sau destinate a fi umplute în punctele de desfacere, sunt considerate ambalaje dacã îndeplinesc funcţia de ambalare.

Exemple ilustrative: Sunt considerate ambalaje (dacã sunt destinate a fi umplute la punctul de vânzare):

pungi de transport din plastic sau hârtie, farfurii şi pahare de unică folosinţă, filme aderente, pungi pentru sandvişuri, folie de aluminiu.

Nu sunt ambalaje: paletele pentru amestecat, tacâmurile de unică folosinţă; c3) componentele ambalajelor şi elementele auxiliare integrate în ambalaj sunt

considerate ca parte din ambalajul în care sunt integrate. Elementele auxiliare agăţate direct de produs sau ataşate de acesta, care îndeplinesc funcţii de ambalaj, sunt considerate ambalaje dacã nu sunt parte integrantã a produsului şi dacã nu toate elementele lor sunt destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreunã cu produsul.

Exemple ilustrative: Sunt considerate ambalaje: etichetele agăţate direct de produs sau ataşate acestuia. Sunt considerate ca parte a ambalajului: peria de mascara care este parte a

dispozitivului de închidere, etichetele adezive ataşate altui ambalaj, capsele metalice,

287

manşoanele din plastic, dispozitivele de mãsurare-dozare care formeazã dispozitivul de închidere pentru detergenţi;

d) ambalaj primar - ambalaj de vânzare - ambalaj conceput şi realizat pentru a îndeplini funcţia de unitate de vânzare, pentru utilizatorul final sau consumator, în punctul de achiziţie;

e) ambalaj secundar - ambalaj grupat, supraambalaj ambalaj conceput pentru a constitui la punctul de achiziţie o grupare a unui numãr de unitãţi de vânzare, indiferent dacã acesta este vândut ca atare cãtre utilizator sau consumatorul final ori dacã el serveşte numai ca mijloc de umplere a rafturilor în punctul de vânzare; el poate fi separat de produs fãrã a afecta caracteristicile produsului;

f) ambalaj terţiar - ambalaj pentru transport - ambalaj conceput pentru a uşura manipularea şi transportul unui numãr de unitãţi de vânzare sau ambalaje grupate, în scopul prevenirii deteriorării în timpul manipulãrii ori transportului. Ambalajul pentru transport nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene;

g) ambalaj reutilizabil - ambalaj refolosit pentru acelaşi scop, a cãrui returnare de cãtre consumator ori comerciant este asigurată de plata unei sume-sistem depozit, prin reachiziţionare sau altfel.

Ambalajul reutilizabil se consideră introdus pe piaţă atunci când este fãcut disponibil pentru prima oară, împreunã cu produsul pe care este destinat să îl conţinã, să îl protejeze, să îl manipuleze, să îl distribuie sau să îl prezinte.

Ambalajul reutilizabil se consideră deşeu de ambalaj când se înlătură, la sfârşitul duratei utile de viaţă. Ambalajul reutilizabil nu se consideră deşeu de ambalaj atunci când este returnat pentru a fi refolosit.

Ambalajul reutilizabil nu se consideră ambalaj introdus pe piaţă atunci când este refolosit pentru ambalarea unui produs şi fãcut disponibil din nou.

Cantitatea de deşeuri de ambalaje reutilizabile generate într-un an se consideră a fi egală cu cantitatea de ambalaje reutilizabile introduse pe piaţa naţională în anul respectiv;

h) ambalaj de desfacere - ambalaj care îndeplineşte criteriul c2); i) ambalaj compozit - ambalaj confecţionat din materiale diferite care nu pot fi

separate manual, nici unul dintre aceste materiale neavând o pondere semnificativã pentru a putea fi încadrat la acel tip de material.

Ambalajul compozit se raporteazã corespunzãtor la materialul preponderent ca greutate.

j) colectare selectivă - colectarea deşeurilor de ambalaje pe tipuri de materiale şi/sau sortimente de materiale;

k) deşeuri de ambalaje - orice ambalaje sau materiale de ambalare care satisfac cerinţele definiţiei de deşeu, exclusiv deşeurile de producţie, din anexa nr. I A la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001.

l) deşeuri de ambalaje generate - cantitatea de ambalaje care devin deşeuri pe teritoriul naţional dupã ce acestea au fost utilizate pentru a conţine, a proteja, a livra şi a prezenta produse.

Deşeurile de ambalaje generate nu includ reziduurile de orice fel, rezultate din producţia de ambalaje şi de materiale de ambalare ori din orice alt proces de producţie.

288

Cantitatea de deşeuri de ambalaje generate într-un an se consideră a fi egală cu cantitatea de ambalaje introdusã pe piaţa naţională în anul respectiv;

m) deşeuri de ambalaje reciclate - cantitatea de deşeuri de ambalaje generate care este reciclată, indiferent dacã reciclarea se face în ţară, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în afara Comunitãţii Europene;

n) deşeuri de ambalaje valorificate - cantitatea de deşeuri de ambalaje generate pe plan naţional care este valorificatã, indiferent dacã valorificarea se face în ţară, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în afara Comunitãţii Europene;

o) deşeuri de ambalaje valorificate sau incinerate în instalaţii de incinerare cu

recuperare de energie - cantitatea de deşeuri de ambalaje generate pe plan naţional care este valorificatã sau incinerată în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie, indiferent dacã valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie se face în ţară, într-un stat membru al Uniunii Europene ori în afara Comunitãţii Europene;

p) gestionarea deşeurilor de ambalaj - gestionarea deşeurilor, aşa cum este definitã în anexa nr. I A la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001.

Deşeurile de ambalaje generate în alt stat, care sunt importate în vederea valorificãrii/reciclării, nu se consideră ca fiind deşeuri de ambalaje gestionate pentru îndeplinirea obiectivelor naţionale din prezenta hotãrâre;

q) obiectiv de reciclare - cantitatea totalã de deşeuri de ambalaje reciclate, raportatã la cantitatea totalã de deşeuri de ambalaje generate;

r) obiectiv de valorificare sau de incinerare în instalaţii de incinerare cu

recuperare de energie - cantitatea totalã de deşeuri de ambalaje valorificatã sau incinerată în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie, raportatã la cantitatea totalã de deşeuri de ambalaje generată;

s) prevenire - reducerea cantitãţii şi nocivităţii pentru mediu a materialelor şi substanţelor utilizate în ambalaje şi deşeuri de ambalaje, precum şi a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje în cadrul procesului de producţie, comercializare, distribuţie, utilizare şi eliminare, mai ales prin dezvoltarea de produse şi tehnologii curate;

t) reciclarea deşeurilor de ambalaje - operaţiunea de reprelucrare într-un proces de producţie a deşeurilor de ambalaje pentru a fi folosite în scopul iniţial sau pentru alte scopuri. Termenul include reciclarea organicã, dar exclude recuperarea de energie;

u) reciclare organicã - tratarea aerobă (compostare) sau anaerobă (biometanizare), în condiţii controlate, utilizându-se microorganisme, a pãrţilor biodegradabile ale deşeurilor de ambalaje, care produc reziduuri organice stabilizate sau metan. Depozitarea în depozite nu poate fi consideratã reciclare organicã;

v) reutilizarea ambalajelor - orice operaţie prin care un ambalaj care a fost conceput şi creat pentru a putea îndeplini în cursul ciclului său de viaţă un numãr minim de rotaţii este reutilizat într-un scop identic celui pentru care a fost conceput, recurgându-se sau nu la produsele auxiliare existente pe piaţă, care permit reumplerea ambalajului însuşi; un asemenea ambalaj reutilizat va deveni deşeu de ambalaj atunci când nu va mai putea fi reutilizat;

w) sistem-depozit - sistem prin care cumpãrãtorul, la achiziţionarea unui produs ambalat în ambalaj reutilizabil, plãteşte vânzãtorului o sumă de bani care îi este rambursată atunci când ambalajul este returnat;

289

x) valorificare - orice operaţie aplicabilã deşeurilor de ambalaje, prevãzutã în anexa nr. II B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001;

y) valorificarea energetică - utilizarea deşeurilor de ambalaje combustibile ca mijloc de producere a energiei prin incinerarea directă, cu sau fãrã alte deşeuri, dar cu recuperare de căldură.

2. Termenii definiţi la pct. 1 se completeazã cu termenii definiţi în anexa nr. I A la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, şi la art. 4 din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

ANEXA 2

CERINŢE ESENŢIALE privind compoziţia şi caracterul reutilizabil şi recuperabil al ambalajelor

1. Cerinţe esenţiale specifice privind fabricarea şi compoziţia ambalajului: a) ambalajul va fi fabricat astfel încât volumul şi greutatea acestuia să fie limitate la

minimum necesar pentru a asigura nivelul cerut de siguranţă, igienă şi acceptabilitate atât pentru produsul ambalat, cât şi pentru consumator;

b) ambalajul va fi conceput, fabricat şi comercializat într-un mod care să permitã reutilizarea sau recuperarea sa, inclusiv reciclarea, şi să reducã la minimum impactul negativ asupra mediului;

c) ambalajul va fi fabricat urmãrindu-se reducerea la minimum a conţinutului de substanţe şi materiale toxice şi de alte substanţe periculoase în materialul de ambalare şi în elementele sale, substanţe care se pot regăsi în emisiile, cenuşa sau levigatul care rezultă din procesele de eliminare a deşeurilor de ambalaje.

2. Cerinţe esenţiale specifice privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj: a) proprietãţile fizice şi caracteristicile ambalajului trebuie să permitã mai multe rotaţii în condiţii normale de utilizare preconizate;

b) ambalajul reutilizat trebuie pregãtit, dupã caz, pentru a satisface exigenţele în materie de sãnãtate şi de securitate;

c) ambalajul care nu mai poate fi reutilizat trebuie să devinã deşeu de ambalaj recuperabil.

3. Cerinţe esenţiale specifice privind caracterul recuperabil al unui ambalaj: a) ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât să permitã, atunci când devine deşeu

de ambalaj, ca un anumit procent din greutatea materialelor folosite să fie reciclat. Fixarea acestui procent poate diferi în funcţie de tipul materialului folosit la fabricarea ambalajului;

b) ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât să permitã, atunci când devine deşeu de ambalaj, ca deşeurile de ambalaj tratate în vederea valorificãrii energetice să aibã o valoare calorică minimă ce să permitã optimizarea recuperãrii de energie;

c) ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât să permitã, atunci când devine deşeu de ambalaj, ca deşeurile de ambalaje tratate în vederea compostării să fie suficient de biodegradabile;

290

d) ambalajul biodegradabil trebuie să fie astfel fabricat încât să permitã, atunci când devine deşeu de ambalaj, o descompunere fizică, chimică, termică sau biologică, astfel încât cea mai mare parte a materialului să se transforme în bioxid de carbon, biomasă şi apă.

ANEXA 3

SISTEM DE MARCARE ŞI IDENTIFICARE PENTRU AMBALAJE A Sistem de numerotare şi abrevieri pentru mase plastice

Materialul Abrevierile Numerotarea Polietilen tereftalat PET 1 Polietilenă de mare densitate HDPE 2 Policlorură de vinil PVC 3 Polietilenă de mică densitate LDPE 4 Polipropilenă PP 5 Polistiren PS 6 7 ' 19

B Sistem de numerotare şi abrevieri pentru hârtie şi plãci fibrolemnoase

Materialul Abrevierile Numerotarea Carton ondulat PAP 20 Carton neondulat PAP 21 Hârtie PAP 22 23 ' 39

C Sistem de numerotare şi abrevieri pentru metale

Materialul Abrevierile Numerotarea Oţel FE 40 Aluminiu ALU 41 Hârtie PAP 42 ' 49

D Sistem de numerotare şi abrevieri pentru materiale din lemn

Materialul Abrevierile Numerotarea Lemn FOR 50 Plută FOR 51 52 ' 59

291

E Sistem de numerotare şi abrevieri pentru materiale textile

Materialul Abrevierile Numerotarea Bumbac TEX 60 Iută TEX 61 62 ' 69

F Sistem de numerotare şi abrevieri pentru sticlă

Materialul Abrevierile Numerotarea Sticlă incoloră GL 70 Sticlă verde GL 71 Sticlă brună GL 72 73 ' 79

G Sistem de numerotare şi abrevieri pentru compozite

Materialul Abrevierile*) Numerotarea Hârtie şi carton/diverse metale 80 Hârtie şi carton/plastic 81 Hârtie şi carton/aluminiu 82 Hârtie şi carton/tabla galvanizată 83 Hârtie şi carton/plastic/aluminiu 84 Hârtie şi carton/plastic/aluminiu/ tablă galvanizată

85

86 ' 89 Plastic/aluminiu 90 Plastic/tabla galvanizata 91 Plastic/diverse metale 92 93 94 Sticlă/plastic 95 Sticlă/aluminiu 96 Sticlă/tablă galvanizată 97 Sticlă/diverse metale 98 99

*) Compozite: C plus abrevierea corespunzãtoare materialului predominant (C/ ).

292

ANEXA 4

ETAPIZAREA obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi, respectiv, reciclare pentru operatorii economici prevãzuţi la art. 16

alin. (1) pentru perioada 2005-2013

Anul Valorificarea*)(%) Reciclarea**) % 2005 22 18 2006 *1) 32 25 2007 34 28 2008 *2) 40 33 2009 45 38 2010 48 42 2011 *3) 53 46 2012 57 50 2013 *4) 60 55

*) Procentajul minim din greutatea deşeurilor de ambalaje introduse pe piaţă. **) Procentajul minim din greutatea totalã a materialelor de ambalaj conţinute în deşeurile de

ambalaje introduse pe piaţă. *1) Începând cu anul 2006, cu un procentaj minim de reciclare de 15% din greutatea sticlei,

a hârtiei – cartonului şi metalului, conţinute în deşeurile de ambalaje introduse pe piaţă. *2) Începând cu anul 2008, cu un procentaj minim de reciclare de 60% din greutatea hârtiei -

cartonului şi 50% din greutatea metalului, conţinute în deşeurile de ambalaje introduse pe piaţă. *3) Începând cu anul 2011, cu un procentaj minim de reciclare de 15% din greutatea

plasticului şi 15% din greutatea lemnului, conţinute în deşeurile de ambalaje introduse pe piaţă. *4) Începând cu anul 2013, cu un procentaj minim de reciclare de 60% din greutatea sticlei şi

22,5% din greutatea plasticului, considerându-se numai materialul reciclat ca material plastic, conţinute în deşeurile de ambalaje introduse pe piaţă.

NOTĂ: - ambalajele compozite se încadreazã în funcţie de materialul preponderent; - conform definiţiilor din anexa nr. II B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, reciclarea este una dintre operaţiile de valorificare, deci cantitãţile valorificate includ cantitãţile reciclate;

- conform definiţiei din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, ambalajele produselor importate, inclusiv ale produselor destinate utilizãrii/consumului propriu, se consideră introduse pe piaţă în momentul importului.

293

ANEXA 5

Tabelul nr. 1 Cantitãţile de deşeuri de ambalaje generate în România şi valorificate sau incinerate în

instalaţii de incinerare cu recuperare de energie în România sau în terţe ţări - tone -

Valorificate sau incinerate în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie

Material

Deşe-uri de amba-

laje gene-rate

Reci-clare

materi- ală

Alte forme

de reci-clare

Total reci-clare

Valorifi-care

energe-tică

Alte forme

de valori- ficare

Incine-rare în instala-ţii de

incine-rare cu recupe-rare de energie

Total valori- ficate sau

incine- rate cu insta-

laţii de incine- rare cu recupe-rare de energie

(a) (b) (c) (d) (e) (f) (g) (h) Sticlă ##### ###### Plastic ##### ###### Hârtie - carton ##### ######

Aluminiu /////////// /////////// /////// /////// /////// /////// /////// /////// Oţel /////////// /////////// /////// /////// /////// /////// /////// ///////

Metale

Total ##### ###### Lemn ##### ###### Altele ##### ##### ##### #### ##### ###### ###### ######

Total ##### ######

Notă: 1. Câmpurile albe: Furnizarea datelor este obligatorie. Pot fi folosite estimări, dar acestea

trebuie să se bazeze pe date empirice şi trebuie explicate în descrierea metodologiei. 2. Câmpurile ####### Furnizarea datelor este obligatorie, dar sunt acceptate estimări brute. 1. Aceste estimări trebuie explicate în descrierea metodologiei. 2. Câmpurile /////// Furnizarea datelor este voluntară. 3. Datele referitoare la reciclarea plasticului vor include toate materialele care au fost reciclate

ca materiale plastice. 4. Coloana (c) include toate formele de reciclare, inclusiv reciclarea organicã dar excluzând

reciclarea materialã. 5. Coloana (d) reprezintã suma coloanelor (b) şi (c). 6. Coloana (f) include toate formele de valorificare excluzând reciclarea şi valorificarea

energetică. 7. Coloana (h) reprezintã suma coloanelor (d) (e) (f) şi (g). 8. Procentajul de valorificare sau incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie:

Coloana (h)/coloana (a). 9. Procentajul de reciclare: Coloana (d)/ coloana (a). 10. Datele pentru lemn nu se vor folosi pentru evaluarea obiectivului de reciclare de minimum

15% anterior anului 2011.

294

Tabelul nr. 2 Cantitãţile de deşeuri de ambalaje trimise în state membre ale Uniunii Europene sau

exportate în afara Comunitãţii Europene în vederea valorificãrii sau incinerării în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie

- tone - Deşeuri de ambalaje trimise în State Membre UE sau exportate cãtre tari din afara

Comunitãţii pentru:

Material Reciclare materială

Alte forme

de reciclare

Valorificare energetică

Alte forme de

valorificare

Incinerate în instalaţii de

incinerare cu recuperare de

energie Sticlă ########### //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// Plastic ########### //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// Hârtie - carton ########### //////////////////// //////////////////// //////////////////// ////////////////////

Aluminiu //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// Oţel //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// ////////////////////

Metale

Total ########### //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// Lemn ########### //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// Altele ########### //////////////////// //////////////////// //////////////////// ////////////////////

Total ########### //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// Notă:

1. Datele din tabel se referã numai la cantitãţile aferente obligaţiilor rezultate din prezenta hotãrâre. Acestea sunt subscrise datelor furnizate în tabelul 1. Tabelul are doar scop informativ.

2. Câampurile ####### Furnizarea datelor este obligatorie, dar sunt acceptate estimări grosiere. Aceste estimări trebuie explicate în descrierea metodologiei.

3. Câmpurile /////// Furnizarea datelor este voluntară. 4. Datele referitoare la reciclarea plasticului vor include toate materialele care au fost reciclate ca materiale

plastice. Tabelul nr. 3

Cantitãţile de deşeuri de ambalaje generate în alte state membre ale Uniunii Europene sau importate din afara Comunitãţii Europene în vederea valorificãrii sau incinerării

în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie Deşeuri de ambalaje generate în State Membre UE sau importate din afara

Comunitãţii pentru:

Material Reciclare materială

Alte forme

de reciclare

Valorificare energetică

Alte forme de

valorificare

Incinerate în instalaţii de

incinerare cu recuperare de

energie Sticlă //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// Plastic //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// Hârtie - carton //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// ////////////////////

Aluminiu //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// Oţel //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// ////////////////////

Metale

Total //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// Lemn //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// Altele //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// ////////////////////

Total //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// //////////////////// Notă:

1. Datele din tabel au doar scop informativ. Datele nu sunt conţinute nici în tabelul 1 şi nici în tabelul 2 şi nu pot fi utilizate pentru îndeplinirea obiectivelor naţionale.

2. Câmpurile /////// Furnizarea datelor este voluntară. 3. Datele referitoare la reciclarea plasticului vor include toate materialele care au fost reciclate ca materiale

plastice.

295

ORDINUL NR. 880 din 20 decembrie 2004

privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje

Emitent: MINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELOR Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 55 din 17 ianuarie 2005

În conformitate cu prevederile art. II din Hotãrârea Guvernului nr. 899/2004 pentru modificarea şi completarea Hotãrârii Guvernului nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje,

având în vedere prevederile art. 5 din Hotãrârea Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor,

ministrul mediului şi gospodãririi apelor emite prezentul ordin.

Art. 1 - Agenţii economici producãtori de ambalaje sunt obligaţi să raporteze urmãtoarele date:

a) datele privind cantitãţile de ambalaje produse, conform anexei nr. 1; b) datele privind cantitãţile de ambalaje folosite la ambalarea produselor

comercializate sau distribuite gratuit, conform anexei nr. 3; c) cantitãţile de ambalaje corespunzãtoare ambalajelor estimate a fi introduse pe

piaţă în anul în care se face raportarea şi modul de gestionare a acestora conform anexei nr. 8.

Art. 2 - Agenţii economici importatori de ambalaje sunt obligaţi sa raporteze urmãtoarele date:

a) datele privind cantitãţile de ambalaje (produse) importate, conform anexei nr. 2; b) datele privind cantitãţile de ambalaje folosite la ambalarea produselor

comercializate sau distribuite gratuit, conform anexei nr. 3; c) cantitãţile de ambalaje corespunzãtoare ambalajelor estimate a fi introduse pe

piaţă în anul în care se face raportarea şi modul de gestionare a acestora, conform anexei nr. 8.

Art. 3 - Agenţii economici prevãzuţi la art. 1, respectiv la art. 2, care produc/importă ambalaje de desfacere - ambalaje definite la pct. 1 lit. h) din anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 349/2002 , astfel cum a fost modificatã prin Hotãrârea Guvernului nr. 899/2004 -, alãturi de alte ambalaje, sunt obligaţi să raporteze în anexe separate datele privind ambalajele de desfacere.

Art. 4 - Se supun obligaţiilor prevãzute la art. 1, respectiv la art. 2, atât agenţii economici care produc/importă ambalaje în vederea comercializãrii, cât şi agenţii economici care produc/importă ambalaje pentru ambalarea propriilor produse.

Art. 5 - (1) Agenţii economici producãtori de produse ambalate sunt obligaţi să raporteze urmãtoarele date:

a) datele privind cantitãţile de ambalaje folosite la ambalarea produselor comercializate sau distribuite gratuit, conform anexei nr. 3;

b) cantitãţile de ambalaje estimate a fi introduse pe piaţă în anul în care se face raportarea şi modul de gestionare a acestora, conform anexei nr. 8;

296

c) programul de informare a consumatorilor privind sistemele de valorificare a deşeurilor de ambalaje.

(2) Agenţii economici producãtori de produse ambalate, care produc/importă ambalaje pentru ambalarea propriilor produse, trebuie să completeze un singur formular al anexei nr. 3, incluzând atât datele privind ambalajele produselor, cât şi datele privind materialele de ambalare a ambalajelor goale importate, respectiv produse pentru uz propriu.

(3) Agenţii economici producãtori de produse ambalate, care achiziţioneazã semifabricate din care produc ambalajele pentru produsele proprii, nu sunt consideraţi, în sensul prezentului ordin, producãtori de ambalaje, dacã respectivele semifabricate sunt achiziţionate sub denumirea de "ambalaje" şi, pe cale de consecinţă, nu trebuie să completeze anexa nr. 1.

Art. 6 - Agenţii economici prevãzuţi la art. 14 alin. (1) din Hotãrârea Guvernului nr. 349/2002 , astfel cum a fost modificatã prin Hotãrârea Guvernului nr. 899/2004, care introduc pe piaţa internă în decursul anului o cantitate de ambalaje mai mică sau egală cu 1.000 kg, transmit autoritãţii teritoriale pentru protecţia mediului din judeţul în a cãrui rază teritorialã este înregistrat sediul social numai cantitatea totalã de ambalaje introdusã pe piaţă conform anexei nr. 4.

Art. 7 - Agenţii economici importatori de produse ambalate sunt obligaţi să raporteze urmãtoarele date:

a) datele privind cantitãţile de ambalaje folosite la ambalarea produselor importate cuprinse în anexa nr. 5;

b) cantitãţile de ambalaje estimate a fi introduse pe piaţă în anul în care se face raportarea şi modul de gestionare a acestora, conform anexei nr. 8;

c) planul pentru informarea consumatorilor privind sistemele de valorificare a deşeurilor de ambalaje.

Art. 8 - (1) Datele de raportare prevãzute la art. 1-7 se transmit, pe suport hârtie şi în format electronic, autoritãţii teritoriale pentru protecţia mediului din judeţul în a cãrui rază teritorialã este înregistrat sediul social al agentului economic, însoţite de lista punctelor de lucru, cu indicarea datelor de identificare a acestora, până cel târziu la data de 25 februarie a fiecãrui an.

(2) Agenţii economici autorizaţi în baza Ordinului ministrului mediului şi gospodãririi apelor şi al ministrului economiei şi comerţului nr. 338/625/2004 pentru aprobarea Procedurii şi criteriilor de autorizare pentru persoanele juridice în vederea preluãrii responsabilitãţii privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje transmit, pe suport hârtie şi în format electronic, Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului datele referitoare la ambalajele şi deşeurile de ambalaje pentru agenţii economici pentru care au preluat responsabilitatea, până cel târziu la data de 25 februarie a fiecãrui an.

(3) Agenţii economici care au transferat responsabilitatea privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje, conform prevederilor art. 14 alin. (2) lit. b) din Hotãrârea Guvernului nr. 349/2002 , astfel cum a fost modificatã prin Hotãrârea Guvernului nr. 899/2004 , au obligaţia de a transmite autoritãţii teritoriale pentru protecţia mediului din judeţul în a cãrui rază teritorialã este înregistrat sediul social datele de identificare a agentului economic autorizat în baza Ordinului ministrului mediului şi gospodãririi apelor şi al ministrului economiei şi

297

comerţului nr. 338/625/2004, cu care a încheiat contractul de transfer de responsabilitate, până cel târziu la data de 15 ianuarie a fiecãrui an.

Art. 9 - (1) Agenţii economici specializaţi, inclusiv operatorii de salubritate, care preiau direct de la persoane juridice şi/sau de la persoane fizice pe bază de contract şi/sau adeverinţă de primire şi plată deşeurile de ambalaje în vederea valorificãrii, sunt obligaţi să raporteze autoritãţii teritoriale pentru protecţia mediului din judeţul în a cãrui rază teritorialã este înregistrat sediul social cantitãţile de deşeuri de ambalaje preluate, conform anexei nr. 6.

(2) Operatorii de salubritate care desfãşoarã şi activitãţile prevãzute la alin. (1) sunt obligaţi să excludã cantitãţile raportate conform anexei nr. 6 din cantitãţile raportate cãtre consiliile locale.

Art. 10 - Consiliile locale sunt obligate să raporteze autoritãţii teritoriale pentru protecţia mediului cantitãţile de deşeuri de ambalaje şi planul de recuperare a deşeurilor de ambalaje, conform anexelor nr. 7 şi 9.

Art. 11 - Rãspunderea pentru corectitudinea datelor raportate, precum şi obligaţia dovedirii prin documente a acesteia revin persoanei juridice responsabile conform prevederilor art. 14 alin. (1) din Hotãrârea Guvernului nr. 349/2002 , astfel cum a fost modificatã prin Hotãrârea Guvernului nr. 899/2004.

Art. 12 - (1) Datele prevãzute în anexele nr. 1-7 sunt cele corespunzãtoare anului precedent celui în care se face raportarea.

(2) Datele prevãzute în anexele nr. 8 şi 9 şi programul de informare a consumatorilor privind sistemele de recuperare a deşeurilor de ambalaje se referã la anul în care se face raportarea.

(3) Datele referitoare la produsele/ambalajele aflate în tranzit pe teritoriul României nu se includ în datele de raportare.

Art. 13 - Autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului sunt obligate să transmitã datele centralizate la Agenţia Naţionala pentru Protecţia Mediului pânî cel târziu la data de 15 martie a fiecãrui an.

Art. 14 - (1) Raportarile se constituie într-o bază de date naţională, organizatã la nivelul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.

(2) Sinteza datelor privind cantitãţile anuale de ambalaje şi deşeuri de ambalaje la nivel naţional se prezintã pe pagina de Internet a autoritãţii centrale pentru protecţia mediului, în vederea asigurãrii accesului publicului la aceste informaţii.

Art. 15 - Anexele nr. 1-9 fac parte integrantã din prezentul ordin. Art. 16 - Pe data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul

ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 1.190/2002 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 7 ianuarie 2003.

Art. 17 - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul mediului şi gospodãririi apelor, Speranţa Maria Ianculescu

Bucureşti, 20 decembrie 2004. Nr. 880.

298

ANEXA 1

PRODUCĂTORI DE AMBALAJE

Denumirea societãţii: _________________________________________________ Localitatea: _________________________________________________________ Adresa: ____________________________________________________________ Tel./Fax/E-mail: _____________________________________________________ Cod CAEN pentru activitatea de bază: ____________________________________ Nr mediu angajaţi: ___________________________________________________ C.U.I. _____________________________________________________________ CANTITATEA DE AMBALAJE PRODUSE ÎN ANUL _______________ Ambalaje de desfacere* [ ] (se marchează cu x dacã este cazul).

- tone - Cantitate ambalaje goale

Materialul

Cantitate totală de ambalaje produsă

1=2+3+4

Cantitate introdusă pe piaţa internă

Cantitate exportată

Stoc la 31 decembrie

0 1 2 3 4 Sticlă

Total PET PE PVC PP

Plastic Din care:

PS Hârtie şi carton

Total Metal Din care: Al

Lemn Altele TOTAL:

NOTĂ: Cantitãţile se raporteazã în tone, cu două zecimale. Materialele compozite se încadreazã în funcţie de materialul preponderent. *Ambalaj de desfacere - ambalaj primar sau terţiar, ca de exemplu pungi de plastic sau

carton pentru transportul cumpărăturilor, pungi pentru cadouri, pahare şi tăvi de unică folosinţă, farfurii din plastic, carton de unică folosinţă sau alte recipiente necesare, care sunt în mod obişnuit umplute/utilizate în punctul sau zona de deservire.

Data: ______________________________ Semnatură şi ştampilă Nume, prenume: _____________________ Funcţia: ____________________________

299

ANEXA 2

IMPORTATORI DE AMBALAJE

Denumirea societãţii: _________________________________________________ Localitatea: _________________________________________________________ Adresa: ____________________________________________________________ Tel./Fax/E-mail: _____________________________________________________ Cod CAEN pentru activitatea de bază: ____________________________________ Nr mediu angajaţi: ___________________________________________________ C.U.I. _____________________________________________________________ CANTITATEA DE AMBALAJE IMPORTATE ÎN ANUL _______________ Ambalaje de desfacere* [ ] (se marchează cu x dacã este cazul).

- tone - Cantitate ambalaje goale

Materialul

Cantitate totală de ambalaje importată

1=2+3

Cantitate introdusă pe piaţa internă

Stoc la 31 decembrie

0 1 2 3 Sticlă

Total PET PE PVC PP

Plastic Din care:

PS Hârtie şi carton

Total Metal Din care: Al

Lemn Altele TOTAL:

NOTĂ: Cantitãţile se raporteazã în tone, cu două zecimale. Materialele compozite se încadreazã în funcţie de materialul preponderent. *Ambalaj de desfacere - ambalaj primar sau terţiar, ca de exemplu pungi de plastic sau

carton pentru transportul cumpărăturilor, pungi pentru cadouri, pahare şi tăvi de unică folosinţă, farfurii din plastic, carton de unică folosinţă sau alte recipiente necesare, care sunt în mod obişnuit umplute/utilizate în punctul sau zona de deservire.

Data: ______________________________ Semnatură şi ştampilă Nume, prenume: _____________________ Funcţia: ____________________________

300

ANEXA 3

PRODUCĂTORI DE PRODUSE AMBALATE

Denumirea societãţii: ________________________________________________ Localitatea: ________________________________________________________ Adresa: ___________________________________________________________ Tel./Fax/E-mail: ____________________________________________________ Cod CAEN pentru activitatea de bază: ___________________________________ Nr. mediu angajaţi:___________ CANTITATEA DE AMBALAJE CORESPUNZĂTOARE PRODUCŢIEI ÎN

ANUL ________ .

Deşeuri de ambalaje proprii valorificate direct

Total

Am

bala

je g

oale

apr

oviz

iona

te (

se in

clud

ş

i am

bala

jele

fab

rica

te in

tern

pe

ntru

am

bala

rea

prop

riil

or

prod

use

am

bala

te)

Am

bala

je c

ores

pun-

zăto

are

prod

usel

or a

mba

late

intr

odus

e pe

pi

aţa

inte

rnă

Am

bala

je c

ores

punzăt

oare

pr

odus

elor

exp

orta

te

Valorificate prin mijloace

proprii

Încredin-ţate spre valorifi-

care

Din care:

Materialul

Tot

al

de p

e pi

aţa

inte

rnă

în s

toc

la 3

1 de

cem

brie

Tot

al

Din

car

e:

**)

Am

bala

je

reut

iliz

abil

e

Tot

al

Am

bala

je c

ores

punzăt

oare

sto

culu

i de

prod

use

la 3

1 de

cem

brie

Total

Din

car

e: r

ecic

late

Tot

al

Din

car

e: s

pre

reci

clar

e

Din

car

e to

xice

sau

per

icul

oase

***

)

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Sticlă

Total PET PE PVC PP

Plastic Din care:

PS Hârtie şi carton

Total Metale Din care: Al

Lemn Altele TOTAL:

NOTĂ: Cantitãţile se raporteazã în tone, cu două zecimale. Materialele compozite se încadreazã în funcţie de materialul preponderent.

301

*) Se includ deşeurile de ambalaje provenind de la materiile prime, din consumul propriu şi deşeurile de la ambalajele proprii recuperate de pe piaţă;

**) Ambalajele reutilizabile se raporteazã o singură dată atunci când sunt introduse în circuitul de umplere şi livrate pentru prima dată;

***) Se raporteazã deşeurile provenite de la ambalaje care au conţinut substanţe toxice sau periculoase.

Data: _________________________ Semnatura şi ştampila: Nume, prenume: ________________ Funcţia: _______________________

ANEXA 4

MICII PRODUCĂTORI PE PRODUSE AMBALATE/AMBALAJE DE DESFACERE

(Cantitatea anuală de ambalaje mai mică sau egală cu 1000 kg)

Denumirea societãţii: _________________________________________________ Localitatea: _________________________________________________________ Adresa: ____________________________________________________________ Tel./Fax/E-mail: _____________________________________________________ Cod CAEN pentru activitatea de bază: ___________________________________ Nr. mediu angajaţi: ___________________________________________________ C.U.I. ______________________ . CANTITATEA DE AMBALAJE IMPORTATE ÎN ANUL __________ . Ambalaje de desfacere* [](se marcheaza cu x dacã este cazul).

- tone - Cantitate ambalaje

Materialul Cantitate introdusă pe piaţa internă Cantitate exportată

0 1 2 Sticlă Plastic Hârtie şi carton Metal Lemn Altele TOTAL:

NOTĂ: Cantitãţile se raporteazã în kg. Materialele compozite se încadreazã în funcţie de materialul preponderent. *) Ambalaj de desfacere -ambalaj primar sau terţiar, ca de exemplu pungi de plastic sau

carton pentru transportul cumpărăturilor, pungi pentru cadouri, pahare şi tăvi de unică folosinţă, farfurii din plastic, carton de unică folosinţă sau alte recipiente necesare, care simt în mod obişnuit umplute/utilizate în punctul sau zona de deservire.

Data: _____________________ _ Semnatură şi ştampilă Nume, prenume: _____________ Funcţia: ____________________

302

ANEXA 5

IMPORTATORI PRODUSE AMBALATE

Denumirea societãţii: _________________________________________________ Localitatea: _________________________________________________________ Adresa: ____________________________________________________________ Tel./Fax/E-mail: _____________________________________________________ Cod CAEN pentru activitatea de bază: ____________________________________ Nr. mediu angajaţi: ___________________________________________________ C.U.I. _____________

CANTITATEA DE AMBALAJE AFERENTĂ PRODUSELOR IMPORTATE ÎN ANUL _________ .

- tone -

*) Deşeuri de ambalaje proprii valorificate direct

Total Valorificate prin mijloace proprii

Încredinţate spre

valorificare Materialul

Can

tita

tea

tota

lă d

e am

bala

je

core

spun

zăto

are

prod

usel

or

amba

late

impo

rtat

e

1=2+

3

Can

tita

tea

de a

mba

laje

co

resp

unză

toar

e pr

odus

elor

in

trod

use

pe p

iaţa

inte

rnă

Can

tita

tea

de a

mba

laje

co

resp

unză

toar

e st

ocul

ui la

31

dec

embr

ie

Tot

al

Din

car

e:

Rec

icla

te

Tot

al

Din

car

e:

pent

ru

reci

clar

e

0 1 2 3 4 5 6 7 Sticlă

Total PET PE PVC PP

Pla

stic

Din

car

e:

PS Hârtie şi carton

Total Metale Din care:Al

Lemn Altele TOTAL:

NOTĂ: Cantitãţile se raporteazã în tone, cu două zecimale. Materialele compozite se încadreazã în funcţie de materialul preponderent. *) Se includ deşeurile de ambalaje provenind din consumul propriu şi deşeurile de la

ambalajele proprii recuperate de pe piaţă.

Data: ____________________________ Semnatură şi ştampilă Nume, prenume: ___________________ Funcţia: __________________________

303

ANEXA 6

AGENŢI ECONOMICI AUTORIZAŢI CARE PREIAU DIRECT DE LA GENERATORI -PERSOANE JURIDICE ŞI/SAU PERSOANE FIZICE PE BAZĂ DE CONTRACT ŞI/SAU ADEVERINŢĂ DE PRIMIRE ŞI PLATĂ.

DEŞEURI DE AMBALAJE ÎN VEDEREA VALORIFICĂRII

Denumirea societãţii: ________________________________________________ Localitatea: ________________________________________________________ Adresa: ___________________________________________________________ Tel./Fax/E-mail: ____________________________________________________ Cod CAEN pentru activitatea de bază: ___________________________________ Nr. mediu angajaţi: __________________________________________________ C.U.I. _____________

CANTITĂŢI DE DEŞEURI DE AMBALAJE GESTIONATE - tone -

Cantitate de deşeuri de ambalaje preluată

Cantitate de deşeuri de ambalaje valorificată

Materialul Total

Din care: toxice sau

periculoase*) Total

Din care: Reciclate

0 1 2 3 4 Sticlă

Total PET PE PVC PP

Pla

stic

Din care:

PS Hârtie şi carton

Total Metal Din care: Al

Lemn Altele TOTAL

NOTĂ: Cantitãţile se raporteazã în tone, cu două zecimale. Materialele compozite se încadreazã în funcţie de materialul preponderent. *) Se raporteazã deşeurile provenite de la ambalaje care au conţinut substanţe toxice sau

periculoase.

Data: _________________________ Semnatură şi ştampilă Nume, prenume: ________________ Funcţia: _______________________

304

ANEXA 7

CONSILII LOCALE Localitatea:_________________________________________________________ Adresa: ____________________________________________________________ Tel./Fax/E-mail:_____________________________________________________ Populaţia :__________________________________________________________ Cod SIRUTA :_______________________________________________________

CANTITĂŢI DE DEŞEURI DE AMBALAJE GESTIONATE ÎN ANUL ______ .

- tone -

Cantitatea de deşeuri de ambalaje preluată

Cantitatea de deşeuri de ambalaje valorificată

Din care:

Cantitate de deşeuri de ambalaje

eliminată prin:

Materialul Total

1=3+7+8

Din

car

e: to

xice

sa

u pe

ricu

loas

e*)

Total 3=4+5+6

Rec

icla

tă

Val

orif

icată

ener

geti

c

Alt

e fo

rme

de

valo

rifi

care

**)

Inci

nera

re

Dep

ozit

are

cont

rola

tă

0 1 2 3 4 5 6 7 8 Sticlă

Total PET PE PVC PP

Pla

stic

Din

car

e:

PS Hârtie şi carton

Total

Met

ale

Din care: Al

Lemn Altele TOTAL

NOTĂ: Cantitãţile se raporteazã în tone, cu două zecimale. Materialele compozite se încadreazã în funcţie de materialul preponderent. *) Se raporteazã deşeurile provenite de la ambalaje care au conţinut substanţe toxice sau

periculoase. **) Se va preciza şi metoda conform Anexa II B din Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor.

Data: ____________________________ Semnatură şi ştampilă Nume, prenume: ___________________ Funcţia: __________________________

305

ANEXA 8

PRODUCĂTORI ŞI IMPORTATORI DE PRODUSE AMBALATE

Producãtori/importatori de ambalaje de desfacere [] (se marcheaza cu x dacã este cazul)

Denumirea societãţii:_________________________________________________ Localitatea:_________________________________________________________ Adresa: ____________________________________________________________ Tel./Fax/E-mail:_____________________________________________________ Cod CAEN pentru activitatea de bază:____________________________________ Nr. mediu angajaţi:___________________________________________________ C.U.I. ____________________________

ESTIMATUL CANTITĂŢILOR DE DEŞEURI DE AMBALAJE GESTIONATE PENTRU ANUL ________ .

ESTIMAT – tone

*) Deşeuri de ambalaje proprii valorificate direct

Materialul

Cantitatea de ambalaje

corespunzătoare produselor ambalate

introduse pe piaţa internă

Total Din care: prin

reciclare

0 1 2 3 Sticlă

Total PET PE PVC PP

Plastic Din care:

PS Hârtie şi carton

Total Metal Din care:

Al

Lemn Altele TOTAL

NOTĂ: Cantitãţile se raporteazã în tone, cu două zecimale. Materialele compozite se încadreazã în funcţie de materialul preponderent. *) se includ deşeurile de ambalaje provenind din consumul propriu şi deşeurile de la

ambalajele proprii recuperate de pe piaţă.

Data: ______________________________ Semnatură şi ştampilă Nume, prenume: _____________________ Funcţia: ____________________________

306

ANEXA 9

CONSILII LOCALE

Localitatea: _________________________________________________________ Adresa: ____________________________________________________________ Tel./Fax/E-mail: _____________________________________________________ Populaţia: __________________________________________________________ Cod STRUTA: ______________________________________________________

ESTIMATUL CANTITĂŢILOR DE DEŞEURI DE AMBALAJE GESTIONATE PENTRU ANUL ________

ESTIMAT – tone

Cantitatea de deşeuri de ambalaje estimate

Materialul Colectare 1=2+3+4+5

Reciclare Valorificare energetică

Alte forme de

valorificare (se va

preciza şi metoda)

Eliminare

0 1 2 3 4 5 Sticlă /////////

Total PET PE PVC PP

Pla

stic

Din

car

e:

PS Hârtie şi carton

Total /////////

Met

al

Din care: Al

/////////

Lemn Altele TOTAL

NOTĂ: Cantitãţile se raporteazã în tone, cu două zecimale. Materialele compozite se încadreazã în funcţie de materialul preponderent.

Data: ____________________________ Semnatură şi ştampilă Nume, prenume: ___________________ Funcţia: __________________________

307

HOTĂRÂREA NR. 247

din 17 martie 2011

pentru modificarea şi completarea Hotãrârii Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje

Emitent: GUVERNUL Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 265 din 14 aprilie 2011

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. I - Hotãrârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 20 iulie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:

1. La articolul 10, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 10. - (1) Operatorii economici care produc ambalaje reutilizabile sunt obligaţi

sã respecte, la fabricarea de ambalaje, cerinţele esenţiale privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj prevãzute la pct. 2 din anexa nr. 2, astfel încât acestea sã corespundã unor reutilizãri multiple."

2. La articolul 10, dupã alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu urmãtorul cuprins:

"(6) Circulaţia ambalajelor reutilizabile, paleţi, navete şi ambalaje primare reutilizabile, între operatorii economici se face cu respectarea prevederilor Legii contabilitãţii nr. 82/1991, republicatã, şi ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."

3. La articolul 14, dupã alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu urmãtorul cuprins:

"(2) Etapizarea obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi de valorificare prin reciclare, globale şi pe tip de material de ambalare, la nivel naţional, pentru perioada 2007-2012 şi începând cu anul 2013, este prevãzutã în anexa nr. 4."

4. Articolul 16 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 16. - (1) Operatorii economici, persoane juridice române, sunt responsabili

pentru întreaga cantitate de deşeuri generate de ambalajele pe care le introduc pe piaţa naţionalã, dupã cum urmeazã:

a) operatorii economici care introduc pe piaţã produse ambalate sunt responsabili pentru deşeurile generate de ambalajele primare, secundare şi terţiare folosite pentru ambalarea produselor lor, cu excepţia ambalajelor de desfacere care sunt folosite pentru ambalarea, la locul de vânzare, a produselor pe care aceştia le introduc pe piaţa naţionalã;

b) operatorii economici care supraambaleazã produse ambalate individual în vederea revânzãrii/redistribuirii sunt responsabili pentru deşeurile generate de ambalajele secundare şi terţiare pe care le introduc pe piaţã;

c) operatorii economici care introduc pe piaţã ambalaje de desfacere sunt responsabili pentru deşeurile generate de respectivele ambalaje.

308

(2) Responsabilitãţile operatorilor economici prevãzute la alin. (1) se pot realiza: a) individual, pentru deşeurile de ambalaje rezultate de la propriile produse pe care

le introduc pe piaţa naţionalã; b) prin intermediul unui operator economic autorizat de cãtre o comisie constituitã

la nivelul autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului. (3) Administraţia Fondului pentru Mediu face publicã pe propriul site lista

operatorilor economici prevãzuţi la alin. (1). (4) Operatorii economici prevãzuţi la alin. (2) sunt obligaţi sã îndeplineascã cel

puţin obiectivele prevãzute în anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 105/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, aplicate la deşeurile de ambalaje rezultate de la ambalajele introduse pe piaţa naţionalã/preluate pe bazã de contract cu asigurarea trasabilitãţii acestora.

(5) Procedura, criteriile de autorizare, reautorizare, revizuire, avizare anualã şi anulare a licenţei de operare, precum şi procentajul minim de valorificare a deşeurilor de ambalaje preluate de la populaţie pentru operatorii economici prevãzuţi la alin. (2) lit. b), componenţa şi atribuţiile comisiei de autorizare se stabilesc prin ordin comun al ministrului mediului şi pãdurilor, al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri şi al ministrului administraţiei şi internelor.

(6) Operatorii economici care achiziţioneazã direct produse ambalate şi/sau ambalaje de la operatorii economici prevãzuţi la alin. (1), precum şi operatorii economici care comercializeazã produse în structuri de vânzare cu suprafaţa mare, prevãzute la art. 4 lit. n) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, au obligaţia sã se asigure cã operatorii economici care introduc pe piaţa naţionalã produsele comercializate sunt incluşi în lista prevãzutã la alin. (3).

(7) Operatorii economici care comercializeazã cãtre consumatorii/utilizatorii finali produse în structuri de vânzare cu suprafaţã medie şi mare, prevãzute la art. 4 lit. m) şi n) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, au obligaţia sã asigure pentru aceştia posibilitatea de a se debarasa de ambalajele produselor cumpãrate, fãrã a le solicita platã.

(8) Se interzice condiţionarea, sub orice formã, a drepturilor legale ale consumatorilor referitoare la produsul cumpãrat de pãstrare a ambalajului.

(9) Operatorii economici deţinãtori de deşeuri de ambalaje cod 15.01, prevãzut în Hotãrârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completãrile ulterioare, rezultate din activitatea lor comercialã, industrialã sau de producţie au obligaţia valorificãrii/încredinţãrii acestora cãtre un operator economic autorizat de cãtre autoritatea competentã pentru protecţia mediului pentru valorificarea deşeurilor de ambalaje sau incinerarea acestora în instalaţii de incinerare a deşeurilor cu recuperare de energie.

(10) Obligaţia prevãzutã la alin. (9) nu se aplicã în cazul returnãrii ambalajelor cãtre furnizor.

(11) Autoritãţile deliberative ale unitãţilor administrativ-teritoriale au obligaţia sã organizeze, sã gestioneze şi sã coordoneze activitatea de colectare selectivã a deşeurilor de ambalaje de la populaţie, inclusiv a deşeurilor periculoase de ambalaje,

309

potrivit dispoziţiilor Legii serviciului de salubrizare a localitãţilor nr. 101/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, astfel încât sã se obţinã cel puţin 3 fracţii, respectiv hârtie/carton, plastic şi metal, sticlã, în vederea îndeplinirii prevederilor din planul judeţean de gestionare a deşeurilor, prin:

a) serviciul public de salubrizare; b) colectarea în vederea valorificãrii a deşeurilor de ambalaje municipale, care nu

fac obiectul colectãrii prin serviciul de salubrizare, de cãtre un operator economic colector autorizat, în condiţiile legii.

(12) Prevederile din planul judeţean de gestionare a deşeurilor referitoare la gestionarea deşeurilor de ambalaje se considerã îndeplinite pentru cantitãţile de deşeuri de ambalaje gestionate în colaborare cu un operator economic prevãzut la alin. (2) lit. b). (13) Operatorii economici prevãzuţi la alin. (2) lit. b) au obligaţia sã încheie contracte/parteneriate sau alte forme de colaborare, în condiţiile legii, la cererea autoritãţilor executive ale unitãţilor administrativ-teritoriale, cu acestea, pentru a asigura valorificarea deşeurilor de ambalaje colectate de la populaţie, în limita cantitãţilor de ambalaje primare preluate prin contract.

(14) Gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje trebuie sã fie astfel organizatã încât sã nu introducã bariere în calea comerţului.

(15) Se interzic amestecarea deşeurilor de ambalaje colectate selectiv, precum şi încredinţarea, respectiv primirea, în vederea eliminãrii prin depozitare finalã, a deşeurilor de ambalaje, cu excepţia celor rezultate din colectarea selectivã ori din procesele de sortare, care nu sunt valorificabile sau care nu pot fi incinerate în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie.

(16) Pânã la sfârşitul anului 2011, ambalajele din lemn introduse pe piaţã pot fi excluse din calcul la stabilirea obiectivului global de valorificare prin reciclare, dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii:

a) minimum 60% din întreaga cantitate de deşeuri de ambalaje din lemn este valorificatã, inclusiv prin utilizare sau încredinţare spre utilizare drept combustibil alternativ celui fosil ori lemnelor pentru foc;

b) minimum 15% din întreaga cantitate de deşeuri de ambalaje din lemn este valorificatã prin reciclare;

c) obiectivul anual de valorificare prevãzut în anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 196/2005, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 105/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, calculat pentru cantitatea de ambalaje introduse pe piaţã, altele decât cele din lemn, este îndeplinit exclusiv prin reciclare."

5. La articolul 17, alineatele (1) şi (2) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:

"Art. 17. - (1) Operatorii economici care îşi îndeplinesc responsabilitãţile potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) lit. a), operatorii economici autorizaţi potrivit art. 16 alin. (2) lit. b), autoritãţile şi instituţiile publice locale şi operatorii economici care preiau deşeurile de ambalaje în vederea valorificãrii au obligaţia sã furnizeze anual Ministerului Mediului şi Pãdurilor informaţii privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje.

(2) Operatorii economici autorizaţi potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) au obligaţia sã

310

furnizeze anual Ministerului Mediului şi Pãdurilor, pe lângã informaţiile prevãzute la alin. (1), şi informaţii privind cantitãţile de ambalaje, respectiv cantitãţile de deşeuri de ambalaje pentru care au preluat responsabilitatea de la fiecare operator economic."

6. Articolul 18 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 18. - (1) Procedura de raportare, tipul datelor şi informaţiilor privind

gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, furnizate potrivit art. 17 alin. (1), (2) şi (5), se stabilesc prin ordin al ministrului mediului şi pãdurilor.

(2) Informaţiile raportate se constituie într-o bazã de date gestionatã de Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului.

(3) Operatorii economici autorizaţi care valorificã deşeuri de ambalaje sau le incinereazã în instalaţii de incinerare a deşeurilor cu recuperare de energie se înscriu la Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, iar lista acestora se face publicã pe site-ul ministerului."

7. La articolul 19, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 19. - (1) Autoritãţile executive ale unitãţilor administrativ-teritoriale au

obligaţia sã comunice agenţiei judeţene pentru protecţia mediului sau agenţiei regionale pentru protecţia mediului, dupã caz, în cel mult 10 zile de la data adoptãrii actului normativ de cãtre autoritãţile deliberative ale unitãţilor administrativ-teritoriale, modalitatea stabilitã potrivit art. 16 alin. (11) pentru colectarea selectivã a deşeurilor de ambalaje de la populaţie şi data la care aceasta va fi funcţionalã."

8. La articolul 19, alineatul (2) se abrogã. 9. Articolul 20 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 20. - Persoanele fizice şi persoanele juridice care genereazã deşeuri de

ambalaje din alte activitãţi decât cele comerciale, industriale sau de producţie au obligaţia sã depunã deşeurile de ambalaje ale produselor cumpãrate în spaţiile indicate potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (7) sau sã le încredinţeze sistemului de colectare stabilit de cãtre autoritãţile deliberative ale unitãţilor administrativ-teritoriale potrivit prevederilor art. 16 alin. (11)."

10. Articolul 21 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 21. - Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, prin unitãţile

subordonate, precum şi autoritãţile executive ale unitãţilor administrativ-teritoriale promoveazã campanii de informare şi educare a publicului şi a operatorilor economici privind:

a) sistemele de returnare, colectare şi valorificare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje care le sunt disponibile;

b) contribuţia lor la refolosirea, valorificarea şi reciclarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje;

c) sensul marcajelor de pe ambalajele existente pe piaţã; d) elementele corespunzãtoare ale planurilor de gestionare a ambalajelor şi a

deşeurilor de ambalaje prevãzute la art. 23." 11. Articolul 26 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 26. - (1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã: a) nerespectarea prevederilor art. 20, cu amendã de la 600 lei la 1.000 lei pentru

persoane fizice, respectiv cu amendã de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru operatori economici;

311

b) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (5), art. 11 şi 12, cu amendã de la 2.000 lei la 4.000 lei;

c) nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi (3), cu amendã de la 4.000 lei la 8.000 lei;

d) nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (1), cu amendã de la 8.000 lei la 15.000 lei;e) nerespectarea prevederilor art. 17 alin. (1)-(3) şi ale art. 18 alin. (3), cu amendã de la 10.000 lei la 20.000 lei;

f) nerespectarea prevederilor art. 5, art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (2), art. 16 alin. (6)-(9), (11), (13) şi (15) şi ale art. 19 alin. (1), cu amendã de la 15.000 lei la 25.000 lei.

(2) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia jumãtate din minimul amenzii prevãzute la alin. (1), agentul constatator fãcând menţiune despre aceastã posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

(3) Operatorii economici care, într-un an, nu îşi îndeplinesc în mod individual cel puţin obiectivele prevãzute la art. 16 alin. (4) sunt obligaţi sã îşi îndeplineascã responsabilitãţile prin intermediul unui operator economic prevãzut la art. 16 alin. (2) lit. b).

(4) Licenţa de operare acordatã operatorilor economici prevãzuţi la art. 16 alin. (2) lit. b) se anuleazã în cazul în care, în 2 ani consecutivi, aceştia nu îndeplinesc cel puţin obiectivele prevãzute la art. 16 alin. (4) sau obligaţiile stabilite prin ordinul prevãzut la art. 16 alin. (5)."

12. Articolul 27 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 27. - (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizeazã: a) de comisari din cadrul Gãrzii Naţionale de Mediu pentru art. 5, art. 8 alin. (1),

art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1)-(3), art. 16 alin. (6), (7), (9), (11), (13) şi (15), art. 17 alin. (1)-(3) şi art. 19 alin. (1);

b) de cãtre personalul împuternicit al Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor pentru art. 10 alin. (5), art. 11, 12, art. 13 alin. (1) şi art. 16 alin. (8);

c) de cãtre personalul împuternicit al Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi al Gãrzii Naţionale de Mediu pentru art. 18 alin. (3);

d) de reprezentanţii împuterniciţi ai autoritãţilor executive ale unitãţilor administrativ-teritoriale pentru art. 20.

(2) Constatarea realizãrii obiectivelor de cãtre operatorii economici prevãzuţi la art. 16 alin. (1) şi de cãtre operatorii economici autorizaţi potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) se realizeazã de cãtre persoane împuternicite din cadrul Administraţiei Fondului pentru Mediu."

13. Articolul 31 se abrogã. 14. La anexa nr. 1 punctul 1, litera w) se modificã şi va avea urmãtorul

cuprins: "w) sistem-depozit - sistem prin care cumpãrãtorul, la achiziţionarea unui produs

ambalat, plãteşte vânzãtorului o sumã de bani care îi este rambursatã atunci când ambalajul este returnat;".

15. La anexa nr. 1 punctul 1, dupã litera y) se introduc douã noi litere, literele z) şi a1), cu urmãtorul cuprins:

"z) trasabilitate - caracteristica unui sistem de a permite regãsirea istoricului, a utilizãrii sau a localizãrii unui deşeu prin identificãri înregistrate;

312

a1) introducere pe piaţa naţionalã a unui produs - acţiunea de a face disponibil pe piaţã, pentru prima datã, contra cost sau gratuit, un produs, în vederea distribuirii şi/sau utilizãrii. Produsele fabricate exclusiv pentru un operator economic care îşi aplicã denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs se considerã a fi introduse pe piaţa naţionalã de cãtre acesta. Ambalajele produselor importate/achiziţionate din ţãri ale Uniunii Europene de cãtre operatorii economici, inclusiv ambalajele produselor destinate utilizãrii/consumului propriu, se considerã a fi introduse pe piaţa naţionalã la momentul importului."

16. În cuprinsul textului art. 25 şi în anexa nr. 2, termenii "recuperare" şi "recuperabil" se înlocuiesc cu termenii "valorificare", respectiv "valorificabil".

17. Anexa nr. 4 se modificã şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

Art. II - Licenţele de operare emise anterior intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri pentru operatorii economici autorizaţi în baza Ordinului ministrului mediului şi gospodãririi apelor, al ministrului economiei şi comerţului şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.229/731/1.095/2005 pentru aprobarea Procedurii şi criteriilor de autorizare a operatorilor economici în vederea preluãrii responsabilitãţii privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, rãmân valabile pe perioada pentru care au fost emise.

Art. III - Ordinul comun al ministrului mediului şi pãdurilor, al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri şi al ministrului administraţiei şi internelor privind procedura, criteriile de autorizare, reautorizare, revizuire, avizare anualã şi anulare a licenţei de operare, precum şi procentajul minim de valorificare a deşeurilor de ambalaje preluate de la populaţie pentru operatorii economici prevãzuţi la art. 16 alin. (2) lit. b) din Hotãrârea Guvernului nr. 621/2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, componenţa şi atribuţiile comisiei de autorizare, prevãzut la art. 16 alin. (5) din aceeaşi hotãrâre, se elaboreazã în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

Art. IV - Prezenta hotãrâre intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia pct. 11 şi 12 ale art. I, care intrã în vigoare la 30 de zile de la aceastã datã.

PRIM-MINISTRU EMIL BOC

Contrasemneazã: Ministrul mediului şi pãdurilor,

Laszlo Borbely Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri,

Ion Ariton p. Ministrul administraţiei şi internelor,

Mihai Caprã, secretar de stat

Bucureşti, 17 martie 2011. Nr. 247.

313

ANEXĂ

(Anexa nr. 4 la Hotãrârea Guvernului nr. 621/2005)

ETAPIZAREA obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare

de energie şi de valorificare prin reciclare, globale şi pe tip de material de ambalare, la nivel naţional, pentru perioada 2007-2012 şi începând cu anul 2013

Obiectivul minim de valorificare prin reciclare/tip de

material

Anul Hârtie şi carton

%

Plastic %

Sticlă %

Metale %

Lemn %

Obiectivul global de verificare

prin reciclare*)

%

Obiectivul global de

valorificare sau incinerare în instalaţii de incinerare a

deşeurilor cu recupetrare de

energie**) %

2007 15 10 22 15 5 28 34 2008 60 11 32 50 7 33 40 2009 60 12 38 50 9 38 45 2010 60 14 44 50 12 42 48 2011 60 16 48 50 15 46 53 2012 60 18 54 50 15 50 57 2013 60 22,5 60 50 15 55 60 *) Procentajul minim din greutatea deşeurilor de ambalaj conţinute în deşeurile de ambalaje. **) Procentajul minim din greutatea deşeurilor de ambalaje. NOTĂ: Ambalajele compozite se încadreazã în funcţie de materialul preponderent.

314

ORDIN NR. 927 din 6 octombrie 2005

privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje

Emitent: MINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELOR Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 929 din 18 octombrie 2005

În temeiul prevederilor art. 18 din Hotãrârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje,

în baza prevederilor art. 5 din Hotãrârea Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

ministrul mediului şi gospodãririi apelor emite prezentul ordin.

Art. 1 - Operatorii economici producãtori şi importatori de ambalaje sunt obligaţi să raporteze urmãtoarele informaţii:

a) datele privind cantitãţile de ambalaje introduse pe piaţa româneascã, conform anexei nr. 1;

b) datele privind cantitãţile de ambalaje folosite la ambalarea ambalajelor comercializate sau distribuite gratuit conform anexei nr. 2 sau, dupã caz, anexei nr. 3;

c) cantitãţile de ambalaje folosite la ambalarea ambalajelor estimate a fi introduse pe piaţă în anul în care se face raportarea, conform anexei nr. 7.

Art. 2 - Operatorii economici prevãzuţi la art. 1, care produc/importă ambalaje de desfacere - ambalaje definite la pct. 1 lit. h) din anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 621/2005 - sunt obligaţi să raporteze în anexe separate datele privind ambalajele de desfacere, conform prevederilor art. 1.

Art. 3 - Se supun obligaţiilor prevãzute la art. 1 atât operatorii economici care produc/importă ambalaje în vederea comercializãrii, cât şi operatorii economici care produc/importă ambalaje pentru ambalarea propriilor produse.

Art. 4 - (1) Operatorii economici producãtori/importatori de produse ambalate sunt obligaţi să raporteze urmãtoarele informaţii:

a) datele privind cantitãţile de ambalaje folosite la ambalarea produselor comercializate sau distribuite gratuit pe piaţa româneascã, conform anexei nr. 2;

b) cantitãţile de ambalaje estimate a fi introduse pe piaţă în anul în care se face raportarea, conform anexei nr. 7;

c) programul de informare a consumatorilor privind sistemele de valorificare a deşeurilor de ambalaje.

Art. 5 - Operatorii economici producãtori/importatori de produse ambalate, care introduc pe piaţa internă în decursul anului o cantitate de ambalaje mai mică sau egală cu 1.000 kg, transmit autoritãţii teritoriale pentru protecţia mediului din judeţul în a cãrui rază teritorialã este înregistrat sediul social numai cantitatea totalã de ambalaje introdusã pe piaţă, conform anexei nr. 3.

Art. 6 - Operatorii economici autorizaţi pentru preluarea responsabilitãţii de realizare a obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje sunt obligaţi să raporteze urmãtoarele informaţii:

315

a) datele privind cantitãţile de ambalaje pentru care au preluat responsabilitatea, conform anexei nr. 4;

b) cantitãţile de ambalaje pentru care se estimează preluarea responsabilitãţii pentru anul respectiv, conform anexei nr. 7;

c) programul de informare a consumatorilor privind sistemele de valorificare a deşeurilor de ambalaje.

Art. 7 - (1) Datele de raportare prevãzute la art. 1-5 se transmit, pe suport hârtie şi în format electronic, autoritãţii teritoriale pentru protecţia mediului din judeţul în a cãrui rază teritorialã este înregistrat sediul social al agentului economic, însoţite de lista punctelor de lucru, cu indicarea datelor de identificare a acestora, până cel târziu la data de 25 februarie a fiecãrui an.

(2) Operatorii economici autorizaţi pentru preluarea responsabilitãţii transmit, pe suport hârtie şi în format electronic, Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului datele referitoare la ambalajele şi deşeurile de ambalaje pentru operatorii economici pentru care au preluat responsabilitatea, până cel târziu la data de 25 februarie a fiecãrui an.

(3) Operatorii economici care au transferat responsabilitatea conform prevederilor art. 16 din Hotãrârea Guvernului nr. 621/2005 au obligaţia de a comunica autoritãţii teritoriale pentru protecţia mediului din judeţul în a cãrui rază teritorialã este înregistrat sediul social numai datele de identificare a operatorului economic autorizat cu care au încheiat contractul de transfer de responsabilitate, până cel târziu la data de 15 ianuarie a fiecãrui an.

Art. 9 - (1) Operatorii economici specializaţi, inclusiv operatorii de salubritate care preiau direct de la persoane juridice şi/sau de la persoane fizice pe bază de contract şi/sau adeverinţă de primire şi plată deşeurile de ambalaje în vederea valorificãrii, sunt obligaţi să raporteze autoritãţii teritoriale pentru protecţia mediului din judeţul în a cãrui rază teritorialã este înregistrat sediul social, pe suport hârtie şi în format electronic, cantitãţile de deşeuri de ambalaje preluate şi gestionate, conform anexei nr. 5.

(2) Operatorii de salubritate care desfãşoarã şi activitãţile prevãzute la alin. (1) sunt obligaţi să excludã cantitãţile raportate conform anexei nr. 5 din cantitãţile raportate cãtre consiliile locale.

Art. 10 - Consiliile locale sunt obligate să raporteze autoritãţii teritoriale pentru protecţia mediului, pe suport hârtie şi în format electronic, informaţiile privind deşeurile de ambalaje şi planul de recuperare a deşeurilor de ambalaje, conform anexelor nr. 6 şi 8.

Art. 11 - Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului pune la dispoziţie, pe pagina de Internet, formatul electronic de raportare.

Art. 12 - (1) Anexele nr. 1-6 se completeazã cu informaţiile corespunzãtoare anului precedent celui în care se face raportarea.

(2) Datele din anexele nr. 7-8 şi programul de informare a consumatorilor privind sistemele de recuperare a deşeurilor de ambalaje se referã la anul în care se face raportarea.

(3) Datele referitoare la produsele/ambalajele aflate în tranzit pe teritoriul României nu se includ în datele de raportare.

316

Art. 13 - Autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului sunt obligate să transmitã datele centralizate la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului până cel târziu la data de 15 martie a fiecãrui an.

Art. 14 - (1) Raportările se constituie într-o bază de date naţională, organizatã la nivelul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.

(2) Sinteza datelor privind cantitãţile anuale de ambalaje şi deşeuri de ambalaje la nivel naţional se prezintã pe pagina de Internet a autoritãţii centrale pentru protecţia mediului, în vederea asigurãrii accesului publicului la aceste informaţii.

Art. 15 - Anexele nr. 1-8*) fac parte integrantã din prezentul ordin. Art. 16 - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. 17 - La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului

mediului şi gospodãririi apelor nr. 880/2004 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 17 ianuarie 2005, se abrogă.

Ministrul mediului şi gospodãririi apelor, Sulfina Barbu

Bucureşti, 6 octombrie 2005. Nr. 927.

317

ANEXA 1

CANTITĂŢILE de ambalaje introduse pe piaţa româneascã în anul ......

Denumirea operatorului economic: ______________________________________ Localitatea: _________________________________________________________ Adresă: ____________________________________________________________ Tel./Fax/E-mail: _____________________________________________________ Cod CAEN pentru activitatea de bază ____________________________________ Cifra de afaceri: _____________________________________________________ C.U.I. _____________________________________________________________ Ambalaje de desfacere* [] (se marchează cu x dacã este cazul).

- tone -

Materialul Cantitatea de ambalaje – produs – introdusă pe

piaţă 0 1

Sticlă Plastic Hârtie şi carton

Aluminiu Oţel Metal Total

Lemn Altele TOTAL:

NOTĂ: Cantitãţile se raporteazã în tone, cu două zecimale. Materialele compozite se încadreazã în funcţie de materialul preponderent: *ambalaj de desfacere - obiectele proiectate şi destinate a fi umplute la punctele de vânzare

precum şi obiectele "de unică folosinţă" vândute umplute sau destinate a fi umplute în punctele de desfacere sunt considerate ambalaje dacã îndeplinesc funcţia de ambalare.

Exemple ilustrative: Sunt considerate ambalaje (dacã sunt destinate a fi umplute la punctul de vânzare): Pungi de

transport din plastic sau hârtie, farfurii şi pahare de unică folosinţă, filme aderente, pungi pentru sandvişuri, folia de aluminiu.

Nu sunt ambalaje: paletele pentru amestecat, tacâmurile de unică folosinţă.

Data: _______________________ Semnatura şi ştampila Nume, prenume: ______________ Funcţia: __________________

318

ANEXA 2

CANTITĂŢILE de ambalaje corespunzãtoare producţiei/importului în anul ......

Denumirea operatorului economic: ______________________________________ Localitatea: _________________________________________________________ Adresa: ____________________________________________________________ Tel./Fax/E-mail: _____________________________________________________ Cod CAEN pentru activitatea de baza ____________________________________ Cifra de afaceri: ____________________ C.U.I. ____________________________

- tone - Ambalaje corespunzătoare

produselor ambalate introduse pe piaţă

*Deşeuri de ambalaje proprii valorificate prin mijloace proprii sau

încredinţate spre valorificare

Din care: Toxice sau

periculoase*** (din Total, col. 5)

Materialul

Total Ambalaje primare

Ambalaje reutilizabile

Total Din care:

reciclate Total

Din care:

reciclate 0 1 2 3 4 5 6 7

Sticlă Plastic Hârtie şi carton

Al Oţel

Met

al

Total Lemn Altele TOTAL

NOTĂ: Cantitãţile se raporteazã în tone, cu două zecimale. Materialele compozite se încadreazã în

funcţie de materialul preponderent: * se includ deşeurile de ambalaje provenind de la materiile prime, din consumul propriu şi

ambalajele proprii recuperate de pe piaţă; ** ambalajele reutilizabile se raporteazã o singură dată, atunci când sunt introduse în

circuitul de umplere şi livrate pentru prima dată; *** se raporteazã deşeurile provenite de la ambalaje care au conţinut subtanţe toxice sau

periculoase.

Data: _______________________ Semnatura şi ştampila Nume, prenume: ______________ Funcţia: __________________

319

ANEXA 3

CANTITĂŢILE

totalã de ambalaje corespunzãtoare producţiei/importului în anul ......

MICI PRODUCĂTORI/IMPORTATORI (Cantitatea anuală de ambalaje corespunzãtoare produselor introduse pe piaţă, mai

mică sau egală cu 1000 kg)

Denumirea operatorului economic: ______________________________________ Localitatea: _________________________________________________________ Adresa: ____________________________________________________________ Tel./Fax/E-mail: _____________________________________________________ Cod CAEN pentru activitatea de bază ____________________________________ Cifra de afaceri: _____________________________________________________ C.U.I. _____________________________________________________________

– kg –

Materialul Cantitatea de ambalaje

introdusă pe piaţa internă 0 1

Sticlă Plastic Hârtie şi carton Metal Lemn Altele TOTAL

NOTĂ: Cantitãţile se raporteazã în kg. Materialele compozite se încadreazã în funcţie de materialul preponderent.

Data: _______________________ Semnatura şi ştampila Nume, prenume: ______________ Funcţia: __________________

320

ANEXA 4

CANTITĂŢILE de ambalaje pentru care operatorii economici autorizaţi au preluat

responsabilitatea în anul.....

Denumirea operatorului economic: ______________________________________ Localitatea: _________________________________________________________ Adresa: ____________________________________________________________ Tel./Fax/E-mail: _____________________________________________________ Cod CAEN pentru activitatea de baza ____________________________________ C.U.I. _____________________________________________________________

– tone – Ambalaje

introduse pe piaţa internă

Deşeuri de ambalaje gestionate

Deşeuri de ambalaje

valorificate şi raportate de

clienţi (din Total, col. 3)

Toxice sau periculoase* (din

Total, col. 5) Materialul

Total Din care: Ambalaje primare

Total Din care: reciclate

Total Din care: reciclate

Total Din care: reciclate

0 1 2 3 4 5 6 7 8 Sticlă Plastic Hârtie şi carton

Al Oţel

Metal

Total Lemn Altele TOTAL

NOTĂ: Cantitãţile se raporteazã în tone, cu două zecimale. Materialele compozite se încadreazã în funcţie de materialul preponderent. * se raporteazã deşeurile provenite de la ambalaje care au conţinut substanţe toxice sau

periculoase.

Data: _______________________ Semnatura şi ştampila Nume, prenume: ______________ Funcţia: __________________

321

ANEXA 5

CANTITĂŢILE de deşeuri de ambalaje preluate şi gestionate în anul.....

OPERATORI ECONOMICI AUTORIZAŢI CARE PREIAU DIRECT DE LA

GENERATORI - PERSOANE JURIDICE ŞI/SAU PERSOANE FIZICE PE BAZĂ DE CONTRACT ŞI/SAU ADEVERINŢĂ DE PRIMIRE ŞI PLATĂ, DEŞEURI DE AMBALAJE ÎN VEDEREA VALORIFICĂRII

Denumirea operatorului economic: _____________________________________ Localitatea: ________________________________________________________ Adresa: ___________________________________________________________ Tel./Fax/E-mail: ____________________________________________________ Cod CAEN pentru activitatea de bază ___________________________________ Cifra de afaceri _____________________________________________________ C.U.I. _____________________________________________________________

– tone – Cantitatea de deşeuri de ambalaje valorificată

Materialul Cantitatea de deşeuri de

ambalaje preluată Total Din care: reciclate

Toxice sau periculoase*

0 1 2 3 4 Sticlă Plastic Hârtie şi carton

Aluminiu Oţel Metal Total

Lemn Altele TOTAL

NOTĂ: Cantitãţile se raporteazã în tone, cu două zecimale. Materialele compozite se încadreazã în funcţie de materialul preponderent. * se raporteazã deşeurile provenite de la ambalaje care au conţinut substanţe toxice sau

periculoase.

Data: _______________________ Semnatura şi ştampila Nume, prenume: ______________ Funcţia: __________________

322

ANEXA 6

CANTITĂŢILE de deşeuri de ambalaje gestionate în anul.....

CONSILII LOCALE Localitatea: _________________________________________________________ Adresa: ____________________________________________________________ Tel./Fax/E-mail: _____________________________________________________ Populaţia: __________________________________________________________ Cod SIRUTA: _______________________________________________________

tone – Cantitatea de

deşeuri de ambalaje preluată

Cantitatea de deşeuri de ambalaje valorificată

Din care:

Cantitatea de deşeuri de ambalaje

eliminată prin:

Materialul Total

1=3+7+8

Din care

toxice sau

pericu.-loase*

Total 3=4+5+6 Reci-

clată

Valori-ficată ener-getic

Alte forme

de valori-

ficare**

Incine-rare

Depozi-tare

contro-lată

0 1 2 3 4 5 6 7 8 Sticlă Plastic Hârtie şi carton

Al Oţel Metal Total

Lemn Altele TOTAL

NOTĂ: Cantitãţile se raporteazã în tone, cu două zecimale. Materialele compozite se încadreazã în funcţie de materialul preponderent. * se raporteazã deşeurile provenite de la ambalaje care au conţinut substanţe toxice sau

periculoase. ** se va preciza şi metoda conform Anexa II B din Legea 426/2001 ce modifică şi

completeazã Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor.

Data: _______________________ Semnatura şi ştampila Nume, prenume: ______________ Funcţia: __________________

323

ANEXA 7

CANTITĂŢILE de ambalaje estimatã a fi introdusã pe piaţă în anul.....

PRODUCĂTORI ŞI IMPORTATORI DE PRODUSE AMBALATE [...]

PRODUCĂTORI/ IMPORTATORI DE AMBALAJE DE DESFACERE [...]

OPERATOR ECONOMIC AUTORIZAT [...] Denumirea operatorului economic: ________________________________________ Localitatea: ___________________________________________________________ Adresa: ______________________________________________________________ Tel./Fax/E-mail: _______________________________________________________ Cod CAEN pentru activitatea de baza: _____________________________________ Cifra de afaceri: _______________________________________________________ C.U.I.: _______________________________________________________________

– ESTIMAT tone –

Materialul Cantitatea de ambalaje

introduse pe piaţa internă 0 1

Sticlă Plastic Hârtie şi carton Metal Lemn Altele TOTAL

NOTĂ: Cantitãţile se raporteazã în tone, cu două zecimale. Materialele compozite se încadreazã în funcţie de materialul preponderent. * se includ deşeurile de ambalaje provenind din consumul propriu şi deşeurile de la ambalajele proprii recuperate de pe piaţă.

Data: _______________________ Semnatura şi ştampila Nume, prenume: ______________ Funcţia: __________________

324

ANEXA 8

CANTITĂŢILE de deşeuri de ambalaje estimate a fi gestionate în anul.....

CONSILII LOCALE Localitatea: _________________________________________________________ Adresa: ____________________________________________________________ Tel./Fax/E-mail: _____________________________________________________ Populaţia: __________________________________________________________ Cod SIRUTA: _______________________________________________________

ESTIMAT tone Cantitate de deşeuri de ambalaje estimate

Materialul Colectare 1=2+3+4+5

Reciclare Valorificare energetică

Alte forme de

valorificare (se va

preciza şi metoda)

Eliminare

0 1 2 3 4 5 Sticlă /////////////////// Plastic Hârtie şi carton

Metal /////////////////// Lemn Altele TOTAL

NOTĂ: Cantitãţile se raporteazã în tone, cu două zecimale. Materialele compozite se încadreazã în funcţie de materialul preponderent.

Data: _______________________ Semnatura şi ştampila Nume, prenume: ______________ Funcţia: __________________

325

ORDIN NR. 1.281 din 16 decembrie 2005

privind stabilirea modalităţilor de identificare a containerelor pentru diferite tipuri de materiale în scopul aplicării colectării selective

Emitent: MINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELOR Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 51 din 19 ianuarie 2006

Data intrării in vigoare: 19 Ianuarie 2006

În baza prevederilor art. 19 alin. (3) din Hotãrârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje,

în temeiul art. 5 alin. (8) din Hotãrârea Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

în temeiul Ordonanţei de urgenta Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 604/2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

ministrul mediului şi gospodãririi apelor şi ministrul administraţiei şi internelor emit prezentul ordin.

Art. 1 - Pentru aplicarea unitarã la nivel naţional a colectãrii selective, containerele şi recipientele folosite în cadrul serviciilor publice de salubrizare pentru colectarea separatã a diferitelor tipuri de materiale se inscripţionează cu denumirea materialului/materialelor pentru care sunt destinate şi sunt:

a) fabricate în culoarea prevãzutã în anexă pentru respectivul tip de material; sau

b) marcate în culoarea prevãzutã în anexă pentru respectivul tip de material, prin vopsire, prin aplicare de folie adezivă sau prin alt procedeu similar, pe minimum 20% din suprafaţa totalã vizibilă.

Art. 2 - Inscripţionarea şi aplicarea marcajului colorat trebuie să fie durabile şi vizibile, astfel încât să se asigure identificarea destinaţiei containerelor şi recipientelor de colectare selectivă.

Art. 3 - Prevederile prezentului ordin se aplică şi în cazul containerelor din spaţiile special amenajate de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale, destinate colectãrii separate a diferitelor tipuri de materiale conţinute în deşeurile de ambalaje.

Art. 4 - Anexa face parte integrantã din prezentul ordin.

326

Art. 5 - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul mediului şi gospodãririi apelor, Ministrul administraţiei şi internelor, Sulfina Barbu Vasile Blaga

ANEXA

CULORILE pentru identificarea containerelor şi recipientelor destinate colectãrii separate a

diferitelor tipuri de materiale conţinute în deşeurile municipale şi asimilabile celor municipale

Tip de deşeu/ culoare

Deşeuri nerecuperabile/

nereciclabile

Deşeuri compostabile/ biodegradabile

Hârtie / carton

Sticlă albă/ colorată

Metal şi

plastic

Deşeuri periculoase

Negru/Gri Maro Albastru Alb/Verde Galben Roşu

327

ORDIN nr. 1.229

din 30 noiembrie 2005

pentru aprobarea Procedurii şi criteriilor de autorizare a operatorilor economici în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de

valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje

Emitent: MINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELOR Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 27 din 12 ianuarie 2006

Data intrării în vigoare: 12 Ianuarie 2006

În temeiul prevederilor art. 16 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje,

în baza Hotãrârii Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

în baza Hotãrârii Guvernului nr. 459/2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului,

în baza Hotãrârii Guvernului nr. 738/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei şi Comerţului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 604/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

ministrul mediului şi gospodãririi apelor, ministrul economiei şi comerţului şi ministrul administraţiei şi internelor emit urmãtorul ordin:

Art. 1 - Se aprobă Procedura şi criteriile de autorizare a operatorilor economici în vederea preluãrii responsabilitãţii privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje, denumită în continuare Procedură, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2 - (1) Operatorii economici prevãzuţi la art. 16 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje sunt obligaţi să solicite autorizarea conform Procedurii.

(2) Autorizarea operatorilor economici menţionaţi la art. 1 se realizeazã prin acordarea licenţei de operare.

Art. 3 - (1) În vederea evaluãrii şi autorizãrii operatorilor economici se constituie Comisia de evaluare şi autorizare a operatorilor economici prevãzuţi la art. 1.

(2) Comisia prevãzutã la alin. (1) are urmãtoarea componenţă: a) secretarul de stat pentru protecţia mediului din cadrul Ministerului Mediului şi

Gospodãririi Apelor - preşedinte; b) preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului - vicepreşedinte;

328

c) un reprezentant al Direcţiei deşeuri şi substanţe chimice periculoase din cadrul Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor - membru;

d) un reprezentant al Direcţiei politici de mediu, protecţia atmosferei, schimbãri climatice din cadrul Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor - membru;

e) 2 reprezentanţi ai Direcţiei deşeuri şi substanţe chimice periculoase din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului - membri;

f) un reprezentant al Ministerului Economiei şi Comerţului - Comisia Naţională pentru Reciclarea Materialelor - membru;

g) un reprezentant al Ministerului Administraţiei şi Internelor - Direcţia generalã servicii de interes general şi parteneriat cu asociaţiile aleşilor locali - membru;

h) un reprezentant al Autoritãţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodãrie Comunalã - membru.

(3) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului asigură secretariatul Comisiei de evaluare şi autorizare.

(4) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de evaluare şi autorizare se aprobă în prima şedinţa a acesteia, în prezenţa a cel puţin jumãtate din numãrul membrilor sãi, cu majoritatea simplă a membrilor prezenţi.

Art. 4 - Componenţa nominalã a Comisiei de evaluare şi autorizare se aprobă prin ordin al ministrului mediului şi gospodãririi apelor, în termen de 30 de zile de la data publicãrii prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe baza propunerilor primite de la instituţiile prevãzute la art. 3 alin. (2).

Art. 5 - Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 6 - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. 7 - La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului

mediului şi gospodãririi apelor şi al ministrului economiei şi comerţului nr. 338/625/2004 pentru aprobarea Procedurii şi criteriilor de autorizare pentru persoanele juridice în vederea preluãrii responsabilitãţii privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 6 septembrie 2004.

p. Ministrul mediului şi gospodãririi apelor, Constantin Popescu,

secretar de stat

Ministrul economiei şi comerţului, Codruţ Ioan Sereş

p. Ministrul administraţiei şi internelor, Anghel Andreescu,

secretar de stat

329

ANEXA

PROCEDURA ŞI CRITERIILE de autorizare a operatorilor economici în vederea preluãrii responsabilitãţii

privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje

CAPITOLUL I Prevederi generale

1. Obiectul prezentei reglementãri îl constituie stabilirea procedurii şi a criteriilor ce trebuie îndeplinite în vederea autorizãrii şi a procedurii de acordare a licenţei de operare pentru operatorii economici care preiau, în baza prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Hotãrârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje, responsabilitãţile privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje.

2. Procedura şi criteriile de autorizare asigură o abordare integrată, eficientă şi transparenţă a gestionãrii deşeurilor de ambalaje, pentru promovarea la nivel naţional a unor soluţii de colectare, valorificare şi reciclare eficiente din punct de vedere al protecţiei mediului şi viabile din punct de vedere economic.

CAPITOLUL II Competenţe de emitere, revizuire şi anulare a licenţei de operare

3. Emiterea, revizuirea şi anularea licenţei de operare se fac de cãtre Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor, prin Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

4. Emiterea licenţei de operare are la bază analiza documentaţiei depuse şi evaluarea planului de operare propus.

5. Pentru emiterea, respectiv revizuirea licenţei se achitã urmãtoarele tarife: a) tariful de autorizare, în cuantum de 7.500 lei (RON); b) tariful de revizuire a licenţei de operare, în cuantum de 2.000 lei (RON); c) tariful de reautorizare, în cuantum de 2.000 lei (RON). Tarifele se achitã în contul indicat de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului. 6. Tariful de autorizare se percepe pentru analiza documentaţiei depuse, evaluarea

planului de operare propus, emiterea licenţei de operare, monitorizarea activitãţii. Tariful se achitã integral şi dă dreptul de a solicita Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului consultaţii de specialitate pentru definitivarea dosarului de autorizare.

CAPITOLUL III Depunerea solicitãrii

7. Dosarul de autorizare trebuie sa cuprindã urmãtoarele documente: a) cerere-tip conform anexei nr. 1 la prezenta procedură; b) statutul sau, dupã caz, actul constitutiv al persoanei juridice (copie conformã cu

originalul); c) certificat de înregistrare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (copie

conformã cu originalul)/încheierea prin care s-a dispus înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor (copie conformã cu originalul);

330

d) certificat constatator eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (copie conformã cu originalul)/certificat de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor (copie conformã cu originalul);

e) planul de operare pentru perioada de valabilitate a licenţei de operare, cu precizarea tipurilor de ambalaje, a materialelor de ambalare ce urmeazã a fi gestionate, a provenienţei deşeurilor de ambalaje: din circuitele industriale şi comerciale, din deşeurile menajere, colectate direct de la populaţie, şi cu prezentarea în detaliu a schemei de colectare şi valorificare/reciclare a acestora;

f) argumentaţia de susţinere a realizãrii planului de operare, în concordanţă cu obiectivele Strategiei naţionale pentru gestionarea deşeurilor, ale Planului naţional pentru gestionarea deşeurilor şi ale Planului de implementare a Directivei privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje;

g) strategia prin care utilizatorii de produse ambalate vor fi informaţi asupra mãsurilor care se vor lua pentru colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje, rolul utilizatorilor în procesul de reutilizare, reciclare şi alte forme de recuperare a deşeurilor de ambalaje;

h) modele de contracte ce urmeazã a fi folosite în relaţia cu toţi partenerii; i) sumele ce urmeazã a fi percepute operatorilor economici care introduc pe piaţă

produse ambalate/ambalaje de desfacere şi sumele ce urmeazã a fi plãtite colectorilor autorizaţi, pe tip de material, şi prezentarea în detaliu a modului de calcul al acestora;

j) modul de utilizare a eventualului profit rezultat din activitate, cu respectarea prevederilor pct. 10 lit. j);

k) prezentarea sistemului de evidenţă - baza de date - ce urmeazã a fi folosit, sistem care se va actualiza în funcţie de cerinţele de raportare cãtre Comisia Europeanã;

l) copii ale acordurilor, precontractelor/contractelor ce urmeazã a fi folosite în relaţia cu operatorii economici responsabili pentru realizarea obiectivelor anuale de reciclare şi valorificare a deşeurilor de ambalaje, precum şi copii ale acordurilor, precontractelor/contractelor încheiate cu operatorii economici colectori - transmise acestora în vederea agreării clauzelor înainte de depunerea dosarului de autorizare; observaţiile primite care nu au fost preluate în documentul final se anexeazã la contractul depus în dosarul de autorizare -; alte dovezi privind capacitatea tehnico-financiarã pentru derularea activitãţii.

8. Dosarul de autorizare, însoţit de o copie electronică a acestuia, se depune la sediul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.

CAPITOLUL IV Criterii de autorizare

9. Operatorul economic care solicită autorizarea în baza prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 621/2005 trebuie să îndeplineascã urmãtoarele criterii:

a) să aibã ca scop preluarea responsabilitãţilor ce revin operatorilor economici privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje şi raportarea informaţiilor referitoare la gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje;

b) să promoveze soluţii de colectare şi valorificare pentru a asigura crearea unui sistem integrat, eficient şi transparent de gestionare a deşeurilor de ambalaje;

331

c) să demonstreze prin planul de operare propus că are capacitatea de atingere a obiectivelor prevãzute în Strategia naţională pentru gestionarea deşeurilor, în Planul naţional pentru gestionarea deşeurilor, precum şi în Planul de implementare a Directivei privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje;

d) să fie deschis şi echidistant faţă de noi parteneri contractuali; e) să acţioneze fãrã discriminare în privinţa materialelor de ambalaj şi a cantitãţilor

propuse spre contractare de cãtre oricare operator economic responsabil. 10. Operatorul economic care a obţinut licenţa de operare are urmãtoarele obligaţii: a) să preia responsabilitatea pentru atingerea obiectivelor anuale de valorificare şi

reciclare pentru cantitatea de ambalaje introdusã pe piaţă, pentru toate tipurile de materiale de ambalaj prevãzute în Hotãrârea Guvernului nr. 621/2005;

b) să asigure corelaţia dintre cantitãţile pe tipuri de ambalaje şi de materiale de ambalare contractate şi cantitãţile pe tipuri de deşeuri de ambalaje gestionate;

c) să primeascã în rândul asociaţilor/acţionarilor sãi, în condiţiile legii, toţi operatorii economici responsabili pentru realizarea obiectivelor anuale de reciclare şi valorificare a deşeurilor de ambalaje, care solicită acest lucru;

d) să încheie contracte cu toţi operatorii economici responsabili pentru introducerea pe piaţă a produselor ambalate sau, dupã caz, a ambalajelor, care solicită acest lucru şi care acceptă condiţiile contractuale;

e) să preia deşeuri de ambalaje de la oricare dintre colectorii de deşeuri municipale care acceptă tariful şi asigură calitatea minimă stabilitã, în limita obiectivelor anuale;

f) să asigure desfãşurarea activitãţii de gestionare a deşeurilor de ambalaje în mod transparent faţă de toţi operatorii economici de la care a preluat responsabilitatea;

g) să acţioneze fãrã discriminare între operatorii economici simpli contractanţi şi cei care au calitatea de acţionari/asociaţi;

h) să respecte tarifele cuprinse în documentaţia de autorizare; orice modificare de tarif se face în conformitate cu prevederile lit. l);

i) să desfãşoare, pe lângã activitatea de preluare a responsabilitãţilor ce revin operatorilor economici, numai activitãţi referitoare la sprijinirea valorificãrii şi reciclării deşeurilor de ambalaje, derularea de programe educaţionale şi de informare/conştientizare, precum şi realizarea de studii privind activitatea de colectare şi valorificare a deşeurilor de ambalaje;

j) să reinvesteasca profitul/eventualele sume rezultate dupã scãderea cheltuielilor din veniturile obţinute pentru dezvoltarea sistemului de gestionare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje, în conformitate cu prevederile lit. i);

k) să transmitã Comisiei de evaluare şi autorizare raportul de activitate complet, în termen de 30 de zile de la încheierea perioadei de raportare impuse la acordarea licenţei de operare. Raportul de activitate trebuie să cuprindã urmãtoarele informaţii detaliate: persoanele juridice cu care s-au încheiat contracte (operatori economici care au transferat responsabilitatea, colectori, valorificatori, autoritãţi ale administraţiei publice locale implicate), cantitãţile de ambalaje (primare, secundare şi de transport) pentru care s-a preluat responsabilitatea, cantitãţile de deşeuri de ambalaje contractate (din circuitele comerciale, industriale, menajere) şi modul de gestionare a acestora, prezentarea activitãţii derulate (atât din punct de vedere tehnic, cât şi organizatoric), cuantumul şi modul de utilizare a eventualului profit, precum şi orice alte informaţii relevante pentru evaluarea activitãţii;

332

l) să informeze în scris Comisia de evaluare şi autorizare asupra oricãrei schimbãri semnificative a datelor care au stat la baza eliberãrii licenţei de operare, situaţie în care Comisia de evaluare şi autorizare va decide asupra necesitãţii revizuirii autorizaţiei sau a reautorizării persoanei juridice, dupã caz.

CAPITOLUL V Etapa de evaluare a solicitãrii

11. În termen de 15 zile lucrãtoare de la depunerea documentaţiei, Direcţia deşeuri şi substanţe chimice periculoase din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului realizeazã analiza preliminarã a solicitãrii şi înainteazã documentaţia depusĂ cãtre Comisia de evaluare şi autorizare, împreunã cu un raport preliminar.

12. În termen de 10 zile lucrãtoare de la primirea raportului preliminar şi a documentaţiei, Comisia de evaluare şi autorizare analizeazã solicitarea, verificĂ îndeplinirea criteriilor de autorizare, întocmeşte raportul de evaluare şi decide emiterea licenţei de operare sau respingerea solicitãrii.

13. În cazul îndeplinirii tuturor criteriilor de autorizare, se emite licenţa de operare conform modelului prevãzut în anexa nr. 2 la prezenta procedură, în termen de 5 zile lucrãtoare de la luarea deciziei.

14. Respingerea solicitãrii se motivează şi se comunică în scris solicitantului, în termen de 5 zile lucrãtoare de la luarea deciziei.

15. Comisia de evaluare şi autorizare poate invita pentru consultare reprezentanţi ai autoritãţilor publice implicate.

16. În cazuri justificate, Comisia de evaluare şi autorizare poate solicita completarea dosarului, documente sau informaţii suplimentare, în vederea conformării cu criteriile de autorizare. În acest caz se decalează termenul prevãzut la pct. 12, dar nu cu mai mult de 10 zile lucrãtoare.

17. Solicitantul poate ataca decizia de respingere a autorizãrii potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

CAPITOLUL VI Valabilitatea licenţei de operare. Reautorizarea, revizuirea şi anularea licenţei de

operare

18. Licenţa de operare se emite pentru o perioada de 2 ani. 19. Reautorizarea se face în baza procedurii stabilite pentru autorizare, cu luarea în

considerare a îndeplinirii obligaţiilor prevãzute la pct. 10. Reautorizarea este condiţionatã de realizarea de investiţii pentru dezvoltarea sistemului de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje.

20. Licenţa de operare se revizuieşte în cazul în care apar elemente noi, necunoscute la data emiterii.

21. Procedura de revizuire a licenţei de operare poate fi iniţiată la cererea operatorului economic sau a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, însoţitã de motivarea revizuirii. Revizuirea licenţei de operare urmeazã procedura stabilitã pentru evaluare şi autorizare.

22. Licenţa de operare se anuleazã în cazul nerespectãrii prevederilor pct. 10 ori al neatingerii obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje timp de 2 ani consecutivi.

333

23. Operatorul economic cãruia i s-a anulat licenţa de operare este obligat ca în decurs de 30 de zile să comunice în scris acest lucru tuturor partenerilor şi să transfere, cu acordul scris al acestora, toate contractele încheiate în baza transferului de responsabilitate, cãtre un operator economic autorizat în acest scop.

24. (1) Constatarea neîndeplinirii obligaţiilor prevãzute la pct. 10 şi a obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje revine autoritãţilor publice competenţe din domeniul protecţiei mediului.

(2) Orice persoană fizica sau juridicã poate sesiza Comisia de evaluare şi autorizare în legatură cu neîndeplinirea obligaţiilor asumate de cãtre operatorul economic autorizat.

25. Dispoziţia de anulare a autorizãrii este executorie. 26. Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezenta procedură.

ANEXA 1

la procedura

Antetul solicitantului Nr. ........./.................

CERERE de acordare a licenţei de operare

Subscrisa ..............................., cu sediul social în .........................., str. .................... nr. ....., bl. ...., ap. ...., judeţul/sectorul ..................., înregistratã la .................... sub nr. ...................., cod unic de înregistrare nr. .........../......................., cont bancar nr. ..........................., deschis la ................................., sucursala ................................., telefon ......................., fax ......................., e-mail ..........................., reprezentatã prin ..............................., în calitate de ................................, solicită acordarea licenţei de operare în vederea preluãrii responsabilitãţii de realizare a obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje, conform prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje.

Anexãm documentele specifice prevãzute în Procedura şi criteriile de autorizare a operatorilor economici în vederea preluãrii responsabilitãţii privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje, aprobatã prin Ordinul ministrului mediului şi gospodãririi apelor, al ministrului economiei şi comerţului şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.229/731/1.095/2005.

Ne asumăm rãspunderea, sub sancţiunea legii penale, ca documentele prezentate în copie sunt conforme cu originalul.

Data ................... Persoana autorizată, semnatura şi ştampila ........................

334

ANEXA 2

la procedura

CONŢINUTUL LICENŢEI DE OPERARE (model)

MINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELOR AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI

În baza Hotãrârii Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a Hotãrârii Guvernului nr. 459/2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a Hotãrârii Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje, se emite:

LICENŢA DE OPERARE Nr. ........ din ........

pentru ............................., din localitatea .................................., str. ........................

nr. ............, judeţul/sectorul .............................., înregistratã la ............................. sub

nr. ..........................................., cod unic de înregistrare nr. .........../...................., în

scopul preluãrii responsabilitãţii privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi

reciclare a deşeurilor de ambalaje.

Data emiterii ...........................

Valabilã până la ........................

Preşedintele Comisiei Vicepreşedintele Comisiei

de evaluare şi autorizare, de evaluare şi autorizare,

......................................, ........................................,

secretar de stat preşedintele

la Ministerul Mediului Agenţiei Naţionale şi Gospodãririi Apelor pentru Protecţia Mediului

335

HOTĂRÂREA NR. 448 din 19 mai 2005

privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice

Emitent: GUVERNUL Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 491 din 10 iunie 2005 Data intrării in vigoare: 10 Iulie 2005

ABROGAT de ART. 15 din HOTĂRÂREA nr. 1037 13/10/2010 la data de 02 Noiembrie 2010

În temeiul prevederilor art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi ale art. 54 pct. 1 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001,

Guvernul României adoptă prezenta hotãrâre.

Obiective

Art. 1 - (1) Prezenta hotãrâre are ca obiectiv prevenirea producerii de deşeuri de echipamente electrice şi electronice, denumite în continuare DEEE, precum şi refolosirea, reciclarea şi alte forme de valorificare a acestora, astfel încât să se reducã volumul de deşeuri eliminate.

(2) Prezenta hotãrâre urmãreşte îmbunãtãţirea performanţelor privind protecţia mediului şi sãnãtãţii populaţiei prin acţiunile desfãşurate de toţi operatorii implicaţi în ciclul de viaţă al echipamentelor electrice şi electronice, ca de exemplu: producãtori, importatori, distribuitori, consumatori şi, în particular, acei operatori economici care sunt direct implicaţi în tratarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice.

Domeniul de aplicare

Art. 2 - (1) Prezenta hotãrâre se aplică categoriilor de echipamente electrice şi electronice prevãzute în anexa nr. 1A, cu condiţia ca acestea să nu fie parte componentă a unui alt tip de echipament ce nu intră sub incidenţa prezentei hotãrâri.

(2) Produsele incluse în categoriile menţionate la alin. (1) sunt prevãzute în anexa nr. 1B.

(3) Prezenta hotãrâre se aplică fãrã a se aduce atingere legislaţiei naţionale privind cerinţele de securitate şi sãnãtate, precum şi legislaţiei naţionale privind gestionarea deşeurilor.

(4) Fac excepţie de la prevederile prezentei hotãrâri echipamentele care au legătură cu protecţia intereselor privind securitatea naţională, armele, muniţiile şi materialele de rãzboi.

(5) Echipamentele similare celor prevãzute la alin. (4), care nu sunt destinate scopurilor cu specific militar, se supun prevederilor prezentei hotãrâri.

Definiţii

Art. 3 - În sensul prezentei hotãrâri, termenii şi expresiile de mai jos semnifică dupã cum urmeazã:

336

a) echipamente electrice şi electronice sau EEE - echipamentele care funcţioneazã pe bază de curenţi electrici sau câmpuri electromagnetice şi echipamentele de generare, transport şi de mãsurare a acestor curenţi şi câmpuri, incluse în categoriile prevãzute în anexa nr. 1A şi destinate utilizãrii la o tensiune mai mică sau egală cu 1.000 volţi curent alternativ şi 1.500 volţi curent continuu;

b) deşeuri de echipamente electrice şi electronice sau DEEE - echipamentele electrice şi electronice care constituie deşeuri conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, inclusiv toate componentele, subansamblele şi produsele consumabile, parte integrantã a echipamentului în momentul în care acestea devin deşeuri;

c) prevenire - mãsurile care urmãresc atât reducerea cantitãţii şi nocivităţii DEEE asupra mediului, cât şi a materialelor şi substanţelor pe care acestea le conţin;

d) refolosire - orice operaţiune prin care DEEE sau componentele acestora sunt utilizate în acelaşi scop pentru care au fost concepute, inclusiv utilizarea în continuare a echipamentelor sau componentelor acestora predate la punctele de colectare, la distribuitori, la reciclatori ori la producãtori;

e) reciclare - reprelucrarea, într-un proces de producţie, a materialelor conţinute în deşeuri, în acelaşi scop ca cel iniţial sau în alte scopuri, cu excepţia valorificãrii energiei. Prin valorificarea de energie se înţelege utilizarea deşeurilor combustibile pentru producerea de energie prin incinerare directă, împreunã cu alte deşeuri sau separat, dar cu valorificarea căldurii;

f) valorificare - oricare dintre operaţiunile aplicabile prevãzute în anexa nr. IIB la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001;

g) eliminare - oricare dintre operaţiunile aplicabile prevãzute în anexa nr. IIA la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001;

h) tratare - orice operaţiune efectuatã dupã predarea DEEE unei instalaţii pentru depoluare, demontare, sfărâmare, valorificare sau pregãtire pentru eliminare, precum şi orice altă operaţiune efectuatã pentru valorificarea şi/sau eliminarea DEEE;

i) producãtor - orice persoană fizică sau juridicã, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv prin comunicare la distanţă, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 51/2003, care:

(i) produce şi comercializeazã EEE sub propria marcă; sau (ii) revinde sub propria marcă echipamente produse de alţi furnizori, un revânzator

nefiind considerat producãtor atunci când marca producãtorului figureazã pe echipament conform pct. (i); sau

(iii) importă ori exportă, cu titlu profesional, EEE din sau în România. Persoana fizică sau juridicã care asigură exclusiv o finanţare în cadrul sau ca

urmare a unui acord de finanţare nu este consideratã producãtor decât dacã desfãşoarã totodatã una dintre activitãţile prevãzute la pct. (i)-(iii);

j) distribuitor - orice persoană care furnizeazã pe baze comerciale EEE unei persoane care urmeazã să le utilizeze;

337

k) DEEE provenite de la gospodãrii particulare - DEEE provenite de la gospodãrii particulare şi surse comerciale, industriale, instituţionale şi alte surse care, datoritã naturii şi cantitãţii lor, sunt similare celor provenite de la gospodãrii particulare;

l) substanţă sau preparat periculos - orice substanţă sau preparat definit potrivit dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 451/2001, şi ale Hotãrârii Guvernului nr. 92/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase;

m) contract de finanţare - orice acord sau contract de împrumut, leasing, închiriere ori vânzare referitor la orice echipament, indiferent de faptul că acordul ori contractul respectiv sau orice acord ori contract colateral prevede ori nu efectuarea sau posibilitatea efectuãrii unui transfer de proprietate privind echipamentul în cauză;

n) deşeuri istorice - DEEE provenite de la EEE introduse pe piaţă înainte de 1 ianuarie 2007.

Proiectarea produsului

Art. 4 - (1) Producãtorii introduc în fabricaţie acele EEE ale cãror proiecte iau în consideraţie urmãtoarele aspecte:

a) să faciliteze operaţiunile de demontare şi valorificare a componentelor; b) să prevadã posibilitãţi de refolosire şi reciclare a DEEE, a componentelor şi

materialelor lor. (2) Este interzis producãtorilor să obstrucţioneze refolosirea DEEE prin impunerea

unor caracteristici specifice de proiectare sau prin procedee specifice de fabricare, cu excepţia cazului în care aceste caracteristici specifice de proiectare sau procedee specifice de fabricare prezintã avantaje determinante în ceea ce priveşte protecţia mediului şi/sau cerinţele de securitate.

Colectarea selectivă

Art. 5 - (1) Autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia de a colecta separat DEEE de la gospodãriile particulare şi de a pune la dispoziţia producãtorilor spaţiile necesare pentru înfiinţarea punctelor de colectare selectivă a acestora.

(2) În vederea reducerii cantitãţii de DEEE eliminate ca deşeuri municipale nesortate şi pentru atingerea unui nivel ridicat de colectare selectivă, posesorii trebuie să predea DEEE pe care le deţin, conform prevederilor alin. (1) sau la punctele de colectare constituite în acest scop.

(3) În vederea colectãrii selective a DEEE provenite de la gospodãriile particulare, producãtorii trebuie să asigure înfiinţarea:

a) până la 31 decembrie 2005 a cel puţin: (i) un punct de colectare în fiecare judeţ; (ii) un punct de colectare în fiecare oraş cu peste 100.000 de locuitori; (iii) 6 puncte de colectare în municipiul Bucureşti; b) până la 31 decembrie 2006 a cel puţin un punct de colectare în fiecare oraş cu

peste 20.000 de locuitori. (4) Punctele de colectare prevãzute la alin. (3) se amplasează în locuri şi la distanţe

care să asigure un acces uşor, ţinând seama în special de densitatea populaţiei. 338

(5) Punctele de colectare au obligaţia de a prelua DEEE de la posesorii finali şi distribuitori gratuit sau contra unei compensaţii care ţine seama de valoarea componentelor reutilizabile din componenţa acestora.

(6) Distribuitorii care introduc pe piaţă noi produse sunt obligaţi să asigure condiţii pentru preluarea DEEE gratuit sau contra unei compensaţii care ţine seama de valoarea componentelor reutilizabile din componenţa acestora şi în sistem unu la unu, dacã echipamentul predat este de tip echivalent şi a îndeplinit aceleaşi funcţii ca echipamentul achiziţionat.

(7) Fãrã a prejudicia aplicarea prevederilor alin. (3) şi (6), producãtorii pot organiza şi exploata sisteme individuale sau colective de preluare a DEEE provenite de la gospodãriile particulare, în scopul respectãrii obiectivelor prezentei hotãrâri.

(8) Luând în consideraţie normele în materie de sãnãtate şi securitate, DEEE care prezintã riscuri prin contaminare pentru securitatea şi sãnãtatea personalului din punctele de colectare pot fi refuzate la colectare.

(9) Pentru categoria de DEEE prevãzute la alin. (8) se stabilesc mãsuri specifice, aprobate prin ordin al ministrului mediului şi gospodãririi apelor, în termen de 90 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotãrâri.

(10) În situaţia în care rezultă necesitatea stabilirii unor prevederi specifice referitoare la predarea DEEE în conformitate cu prevederile alin. (3) şi (6) pentru DEEE care nu conţin componente esenţiale sau dacã acestea conţin alte deşeuri decât DEEE, aceste prevederi se aprobă prin ordin comun al ministrului economiei şi comerţului şi ministrului mediului şi gospodãririi apelor.

(11) Pentru alte tipuri de DEEE decât cele provenite de la gospodãriile particulare şi fãrã să fie prejudiciată aplicarea dispoziţiilor art. 9, producãtorii sunt obligaţi să asigure colectarea acestor deşeuri.

(12) Producãtorii sunt obligaţi să urmãreascã ca toate DEEE colectate conform prevederilor alin. (3), (6) şi (11) să fie transportate la instalaţiile de tratare autorizate conform art. 6, cu excepţia cazului în care aparatele sunt refolosite în întregime. Producãtorii urmãresc ca refolosirea preconizată să nu conducã la încãlcarea prevederilor prezentei hotãrâri, în special ale art. 6 şi 7. Colectarea şi transportul DEEE colectate selectiv se efectueazã astfel încât să optimizeze refolosirea şi reciclarea componentelor sau aparatelor întregi care pot fi refolosite sau reciclate.

(13) Până la 31 decembrie 2008 rata medie anuală de colectare selectivă de DEEE pe cap de locuitor provenite de la gospodãriile particulare este de 4,00 kg, cu urmãtoarele obiective intermediare:

a) până la 31 decembrie 2006, a cel puţin 2 kg/locuitor; b) până la 31 decembrie 2007, a cel puţin 3 kg/locuitor.

Tratarea

Art. 6 - (1) Pentru a asigura respectarea art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, tratarea DEEE cuprinde cel puţin îndepãrtarea tuturor lichidelor, precum şi o tratare selectivă în conformitate cu anexa nr. 2.

(2) În scopul asigurãrii protecţiei mediului se pot adopta standarde minimale de calitate pentru tratarea DEEE colectate. În acest caz Ministerul Mediului şi

339

Gospodãririi Apelor informeazã Comisia Europeanã în vederea publicãrii lor. (3) Operatorii economici efectueazã operaţiuni de tratare a DEEE numai dacã deţin

autorizaţie de mediu potrivit art. 91 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001.

(4) Operatorii economici autorizaţi pentru operaţiuni de tratare a deşeurilor au obligaţia să respecte cerinţele tehnice prevãzute în anexa nr. 3, referitoare la depozitarea şi tratarea DEEE colectate.

(5) Operaţiunea de tratare poate fi realizatã, de asemenea, în afarã României sau în afara Comunitãţii Europene, în mãsura în care transportul DEEE respectă prevederile Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 259/93 din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi la ieşirea din Comunitatea Europeanã. DEEE exportate din Comunitatea Europeanã în conformitate cu Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 259/93, cu Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.420/1999 din 29 aprilie 1999 de stabilire a normelor şi procedurilor comune aplicabile transporturilor de anumite tipuri de deşeuri cãtre anumite ţări nemembre ale OCDE şi cu Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1.547/1999 din 12 iulie 1999 de stabilire a procedurilor de control care trebuie aplicate, conform Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 259/93, transporturilor de anumite tipuri de deşeuri cãtre anumite ţări care nu intră sub incidenţa Deciziei OCDE C(92) 39 final nu se iau în calcul pentru îndeplinirea obligaţiilor şi obiectivelor prevãzute la art. 7 alin. (1) şi (2) din prezenta hotãrâre decât dacã exportatorul poate dovedi ca operaţiunea de recuperare, refolosire şi/sau reciclare s-a desfãşurat în condiţii echivalente cu cerinţele prevãzute în prezenta hotãrâre.

(6) Se recomandă operatorilor economici care efectueazã operaţiuni de tratare DEEE să aibã în vedere prevederile Ordinului ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor şi mediului nr. 50/2004 privind Stabilirea procedurii de organizare şi coordonare a schemelor de management de mediu şi audit (EMAS) în vederea participãrii voluntare a organizaţiilor la aceste scheme.

Valorificare

Art. 7 - (1) Producãtorii, terţii care acţioneazã în numele lor sau organizaţiile colective iau cele mai potrivite mãsuri pentru îndeplinirea urmãtoarelor obiective de valorificare, reutilizare şi reciclare a DEEE colectate selectiv potrivit dispoziţiilor art. 5:

a) pentru DEEE incluse în categoriile 1 şi 10 din anexa nr. 1A: (i) la 31 decembrie 2006 rata de valorificare trebuie să creascã până la minimum de

40% din greutatea medie pe aparat; (ii) la 31 decembrie 2007 rata de valorificare trebuie să creascã până la minimum

de 60% din greutatea medie pe aparat; (iii) la 31 decembrie 2008 rata de valorificare trebuie să creascã până la minimum

de 80% din greutatea medie pe aparat; (iv) la 31 decembrie 2006 rata de refolosire şi de reciclare a componentelor,

materialelor şi substanţelor trebuie să creascã până la minimum de 37,5% din greutatea medie pe aparat;

(v) la 31 decembrie 2007 rata de refolosire şi de reciclare a componentelor,

340

materialelor şi substanţelor trebuie să creascã până la minimum de 56% din greutatea medie pe aparat;

(vi) la 31 decembrie 2008 rata de refolosire şi de reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor trebuie să creascã până la minimum de 75% din greutatea medie pe aparat;

b) pentru DEEE incluse în categoriile 3 şi 4 din anexa nr. 1A: (i) la 31 decembrie 2006 rata de valorificare trebuie să creascã până la minimum de

37,5% din greutatea medie pe aparat; (ii) la 31 decembrie 2007 rata de valorificare trebuie să creascã până la minimum

de 56% din greutatea medie pe aparat; (iii) la 31 decembrie 2008 rata de valorificare trebuie să creascã până la minimum

de 75% din greutatea medie pe aparat; (iv) la 31 decembrie 2006 rata de refolosire şi de reciclare a componentelor,

materialelor şi substanţelor trebuie să creascã până la minimum de 32,5% din greutatea medie pe aparat;

(v) la 31 decembrie 2007 rata de refolosire şi de reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor trebuie să creascã până la minimum de 48,75% din greutatea medie pe aparat;

(vi) la 31 decembrie 2008 rata de refolosire şi de reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor trebuie să creascã până la minimum de 65% din greutatea medie pe aparat;

c) pentru DEEE incluse în categoriile 2, 5, 6, 7 şi 9 din anexa nr. 1A: (i) la 31 decembrie 2006 rata de valorificare trebuie să creascã până la minimum de

35% din greutatea medie pe aparat; (ii) la 31 decembrie 2007 rata de valorificare trebuie să creascã până la minimum

de 52,5% din greutatea medie pe aparat; (iii) la 31 decembrie 2008 rata de valorificare trebuie să creascã până la minimum

de 70% din greutatea medie pe aparat; (iv) la 31 decembrie 2006 rata de refolosire şi de reciclare a componentelor,

materialelor şi substanţelor trebuie să creascã până la minimum de 25% din greutatea medie pe aparat;

(v) la 31 decembrie 2007 rata de refolosire şi de reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor trebuie să creascã până la minimum de 37,5% din greutatea medie pe aparat;

(vi) la 31 decembrie 2008 rata de refolosire şi de reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor trebuie să creascã până la minimum de 50% din greutatea medie pe aparat;

d) pentru lămpile cu descãrcare în gaz rata de refolosire şi de reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor trebuie să creascã dupã cum urmeazã:

(i) minimum de 40% din greutatea lămpilor, până la 31 decembrie 2006; (ii) minimum de 60% din greutatea lămpilor, până la 31 decembrie 2007; (iii) minimum de 80% din greutatea lămpilor, până la 31 decembrie 2008. (2) Valorificarea DEEE se face acordându-se prioritate refolosirii echipamentelor

întregi. (3) În scopul urmãririi realizãrii obiectivelor prevãzute la alin. (1) producãtorii sau

organizaţiile colective au obligaţia să ţinã, într-un registru constituit special în acest

341

scop, o evidenţă a cantitãţii de DEEE, de componente, materiale şi substanţe ale acestora la intrarea şi ieşirea din instalaţia de tratare şi/sau la intrarea în instalaţia de valorificare ori de reciclare. Modul de evidenţă a gestionãrii şi de raportare a informaţiilor este stabilit prin ordin comun al ministrului mediului şi gospodãririi apelor şi ministrului economiei şi comerţului, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotãrâri.

(4) Producãtorii sau terţii care acţioneazã în numele lor sunt obligaţi să organizeze colectarea, valorificarea şi reciclarea DEEE, pentru a îndeplini obligaţiile prevãzute la art. 5 alin. (13) şi la art. 7 alin. (1), în una dintre urmãtoarele modalitãţi:

a) individual, utilizând propriile resurse; b) transferarea acestor responsabilitãţi, pe baza de contract, cãtre operatorul

economic legal constituit, denumit în continuare organizaţie colectivã, autorizată în acest scop de Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor.

(5) Procedura şi criteriile de autorizare a organizaţiei colective se stabilesc prin ordin comun al ministrului economiei şi comerţului şi ministrului mediului şi gospodãririi apelor, în termen de 90 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotãrâri.

(6) Ministerul Economiei şi Comerţului şi Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor propun teme de cercetare pentru dezvoltarea de noi tehnologii de valorificare, tratare şi reciclare a DEEE în cadrul programelor sectoriale de cercetare.

Finanţarea gestionãrii DEEE provenite de la gospodãriile particulare

Art. 8 - (1) Producãtorii au obligaţia să finanţeze sistemele de colectare, tratare, valorificare şi eliminare nepoluantă a deşeurilor istorice provenite de la gospodãriile particulare şi depozitate la punctele de colectare instituite potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi (6).

(2) Pentru echipamentele introduse pe piaţă dupã 31 decembrie 2006 producãtorii sunt responsabili cu finanţarea operaţiunilor prevãzute la alin. (1) privind deşeurile provenite din propriile produse. Producãtorul poate opta să îşi îndeplineascã această obligaţie fie individual, fie participând la un sistem colectiv. (3) La introducerea pe piaţă a unui aparat producãtorii depun o garanţie care să demonstreze că gestionarea tuturor DEEE este finanţatã şi că produsele sunt marcate corespunzãtor potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (2). Această garanţie asigură autoritãţile implicate ca operaţiunile prevãzute la alin. (1) privind produsul respectiv sunt finanţate. Garanţia poate fi sub forma unei participări a producãtorului la sisteme adecvate de finanţare a gestionãrii DEEE, a unei asigurãri de reciclare sau a unui cont bancar blocat.

(4) Costurile de colectare, tratare şi eliminare nepoluantă nu se evidenţiazã separat la momentul vânzãrii de noi produse.

(5) Finanţarea costurilor de gestionare a deşeurilor istorice este asigurată prin unul sau mai multe sisteme la care toţi producãtorii existenţi pe piaţă în momentul generării costurilor contribuie în mod proporţional, de exemplu în funcţie de cota lor de piaţă pe tip de echipament.

(6) Până la data de 13 februarie 2011, la vânzarea de noi produse producãtorii pot informa cumpãrãtorii în legatură cu costurile de colectare, tratare şi eliminare nepoluantă a DEEE provenite din produsele prevãzute în anexa nr. 1A, cu excepţia

342

produselor din categoria 1 a aceleiaşi anexe, pentru care data este 13 februarie 2013. Aceste costuri nu depãşesc costurile reale generate de operaţiunile de colectare, tratare şi eliminare nepoluantă.

(7) Producãtorii care furnizeazã EEE prin mijloace de comunicare la distanţă sunt obligaţi să respecte cerinţele prezentului articol pentru echipamentul furnizat în statul membru al Uniunii Europene în care domiciliazã cumpãrãtorul echipamentului respectiv.

Finanţarea gestionãrii DEEE provenite de la alţi utilizatori decât gospodãriile particulare

Art. 9 - (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2007 costurile legate de colectarea, tratarea, valorificarea şi eliminarea nepoluantă a DEEE provenite de la utilizatori, alţii decât gospodãriile particulare, şi generate de produsele introduse pe piaţă se suportă de cãtre producãtori.

(2) Pentru deşeurile istorice finanţarea costurilor de gestionare trebuie să fie asigurată de cãtre producãtori, dupã cum urmeazã:

a) în cazul deşeurilor istorice înlocuite cu noi echipamente echivalente sau cu noi echipamente care îndeplinesc aceeaşi funcţie, finanţarea costurilor de gestionare trebuie să fie asigurată de producãtorii acestor produse la introducerea lor pe piaţă. Utilizatorii, alţii decât gospodãriile particulare, pot să participe, parţial sau în totalitate, la finanţarea costurilor de gestionare a acestei categorii de deşeuri;

b) în cazul altor deşeuri istorice decât cele prevãzute la lit. a), finanţarea costurilor de gestionare trebuie să fie asigurată de utilizatori, alţii decât gospodãriile particulare.

(3) Fãrã să se încalce prevederile prezentei hotãrâri, producãtorii şi utilizatorii, alţii decât gospodãriile particulare, pot încheia acorduri care stabilesc alte metode de finanţare.

Informaţii pentru utilizatori

Art. 10 - (1) Producãtorii sunt obligaţi să furnizeze utilizatorilor de EEE din gospodãriile particulare toate informaţiile necesare în legatură cu:

a) obligaţia de a nu elimina DEEE ca deşeuri municipale nesortate şi de a colecta selectiv aceste DEEE;

b) sistemele de predare şi colectare puse la dispoziţia lor; c) rolul utilizatorilor în refolosirea, reciclarea şi celelalte forme de valorificare a

DEEE; d) efectele potenţiale asupra mediului şi sãnãtãţii umane ca urmare a prezentei

substanţelor periculoase în echipamentele electrice şi electronice; e) semnificaţia simbolului prevãzut în anexa nr. 4. (2) Ministerul Economiei şi Comerţului, Ministerul Mediului şi Gospodãririi

Apelor şi autoritãţile administraţiei publice locale promoveazã campanii de informare şi educare a consumatorilor pentru a-i încuraja să faciliteze procesul de refolosire, tratare şi valorificare a DEEE.

(3) În scopul reducerii la minimum a eliminãrii DEEE ca deşeuri municipale nesortate şi pentru a facilita colectarea lor selectivă, producãtorii trebuie să aplice pe echipamentele electrice şi electronice fabricate dupã data de 31 decembrie 2006 simbolul prevãzut în anexa nr. 4.

343

(4) În cazul în care datoritã dimensiunii echipamentului sau a modului de funcţionare a acestuia aplicarea simbolului pe echipament nu este posibilă, simbolul respectiv trebuie aplicat pe ambalaj, pe instrucţiunile de utilizare şi pe certificatul de garanţie al echipamentului electric şi electronic în cauză.

(5) Producãtorii şi/sau distribuitorii au obligaţia de a furniza toate informaţiile prevãzute la alin. (1) şi (3), în instrucţiunile de utilizare sau la punctul de vânzare.

Informaţii pentru instalaţiile de tratare

Art. 11 - (1) Pentru a facilita refolosirea şi tratarea adecvatã şi în condiţii de protecţie a mediului a DEEE, precum şi întreţinerea, îmbunãtãţirea, repararea şi reciclarea acestora, producãtorii sunt obligaţi sa furnizeze, pentru fiecare tip nou de EEE introdus pe piaţă, în termen de un an de la introducerea pe piaţă a echipamentului, informaţii referitoare la refolosire şi tratare.

(2) Informaţiile prevãzute la alin. (1) trebuie să cuprindã date referitoare la componentele şi materialele ce intră în componenţa EEE, precum şi localizarea substanţelor şi preparatelor periculoase conţinute în aceste echipamente.

(3) Producãtorii de EEE au obligaţia de a pune aceste informaţii la dispoziţia centrelor de refolosire, instalaţiilor de tratare şi de reciclare, sub forma unor manuale, pe suport de hârtie sau electronic pe CD-ROM sau prin Internet.

(4) Producãtorii care introduc pe piaţă EEE dupã 31 decembrie 2006 trebuie să poatã fi identificaţi în mod clar prin etichetele aplicate pe echipamente. Un marcaj specific va trebui să arate faptul că echipamentele au fost introduse pe piaţă dupã această dată.

(5) Prevederile referitoare la marcajul specific prevãzute la alin. (4) vor fi stabilite prin ordin comun al ministrului mediului şi gospodãririi apelor şi ministrului economiei şi comerţului, până la 30 iulie 2006.

Informaţii şi întocmirea de rapoarte

Art. 12 - (1) Până la data de 31 decembrie 2005 Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor întocmeşte un registru al producãtorilor şi importatorilor în care sunt centralizate anual informaţii, inclusiv estimări, cu privire la:

a) cantitãţile şi categoriile de EEE introduse pe piaţă; b) cantitãţile şi categoriile de EEE care au fost colectate prin toate mijloacele şi

refolosite, reciclate şi recuperate; c) greutatea sau numãrul deşeurilor colectate exportate. (2) Producãtorii au obligaţia de a se înscrie până la data de 31 aprilie 2006 în

registrul menţionat la alin. (1), primind un numãr de înregistrare ce va fi comunicat de aceştia tuturor reţelelor comerciale prin care sunt vândute EEE.

(3) Pot introduce pe piaţă EEE numai producãtorii înregistraţi în registrul prevãzut la alin. (1).

(4) Producãtorii de EEE au obligaţia să furnizeze informaţii despre cantitãţile şi categoriile de EEE introduse pe piaţă, conform cerinţelor prevãzute la alin. (1).

(5) Producãtorii care furnizeazã EEE prin mijloace de comunicare la distanţă transmit Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor informaţii în conformitate cu cerinţele prevãzute la alin. (4) şi la art. 8 alin. (7).

344

(6) Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor transmite informaţiile Comisiei Europene o dată la 2 ani, în termen de 18 luni de la sfârşitul perioadei acoperite. Prima raportare acoperã perioada 2007-2008. Sunt avute în vedere în special operaţiunile de tratare prevãzute la art. 6 alin. (5).

(7) Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor transmite Comisiei Europene, o dată la 3 ani, un raport privind aplicarea prevederilor prezentei hotãrâri. Acest raport se redacteazã pe baza unui chestionar sau a unei schiţe primite de la Comisia Europeanã. Raportul este pus la dispoziţie Comisiei Europene în termen de 9 luni de la sfârşitul perioadei de 3 ani la care acesta se referã.

(8) Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor va întocmi primul raport trienal pentru perioada 2007-2009.

Inspecţia şi controlul. Sancţiuni

Art. 13 - (1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã: a) nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (2), cu amendă de la 5.000.000 lei la

10.000.000 lei pentru persoanele fizice şi cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei pentru persoanele juridice;

b) nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (1) şi (2), cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei;

c) nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (5) şi (6), art. 7 alin. (3), art. 8 alin. (7), art. 10 alin. (3), (4) şi (5) şi ale art. 11 alin. (3) şi (4), cu amendă de la 50.000.000 lei la 75.000.000 lei;

d) nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (2) lit. b), cu amendă de la 100.000.000 lei la 200.000.000 lei;

e) nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (2) lit. a) şi ale art. 12 alin. (2) şi (4), cu amendă de la 100.000.000 lei la 200.000.000 lei şi cu suspendarea temporarã a activitãţii operatorului economic până la conformarea cu prevederile prezentei hotãrâri.

(2) Constatarea contravenţiilor prevãzute la alin. (1) şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre personalul împuternicit al:

a) Gărzii Naţionale de Mediu, pentru nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (2), (3), (5) şi (6), art. 7 alin. (3), art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (2), art. 11 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 12 alin. (2) şi (4);

b) Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, pentru nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (3), (4) şi (5) şi ale art. 11 alin. (4).

(3) Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevãzute la alin. (1) şi (2), se completeazã cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Dispoziţii finale

Art. 14 - Anexele nr. 1A, 1B, 2, 3 şi 4 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.

Transpunere

Art. 15 - (1) Prezenta hotãrâre transpune Directiva nr. 2002/96/EC privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, publicatã în Jurnalul Oficial al

345

Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L 037 din 13 februarie 2003 şi Directiva nr. 2003/108/EC de modificare a Directivei nr. 2002/96/EC privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L 345 din 31 decembrie 2003.

(2) Prezenta hotãrâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemneazã:

p. Ministrul economiei şi comerţului, Attila Demeter, secretar de stat

Ministrul mediului şi gospodãririi apelor, Sulfina Barbu

Ministrul administraţiei şi internelor, Vasile Blaga

p. Ministrul integrãrii europene, Adrian Ciocănea,

secretar de stat

Preşedintele Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Cătălin Florin Teodorescu

Bucureşti, 19 mai 2005. Nr. 448.

346

ANEXA 1A

CATEGORII de echipamente electrice şi electronice reglementate de prezenta hotãrâre

1. Aparate de uz casnic de mari dimensiuni 2. Aparate de uz casnic de mici dimensiuni 3. Echipamente informatice şi de telecomunicaţii 4. Echipamente de larg consum 5. Echipamente de iluminat 6. Unelte electrice şi electronice (cu excepţia uneltelor industriale fixe de mari

dimensiuni) 7. Jucării, echipamente sportive şi de agrement 8. Dispozitive medicale (cu excepţia tuturor produselor implantate şi infectate) 9. Instrumente de supraveghere şi control 10. Distribuitoare automate

ANEXA 1B

LISTA cuprinzând produsele care trebuie luate în considerare în sensul prezentei

hotãrâri şi care sunt cuprinse în categoriile enumerate în anexa nr. 1A

1. Aparate de uz casnic de mari dimensiuni a) Aparate frigorifice mari b) Frigidere c) Congelatoare d) Alte aparate mari utilizate pentru refrigerarea, conservarea şi pãstrarea

produselor alimentare e) Maşini de spãlat rufe f) Uscătoare de haine g) Maşini de spãlat vase h) Maşini de gãtit i) Sobe electrice j) Plite electrice k) Cuptoare cu microunde l) Alte aparate de uz casnic de mari dimensiuni utilizate pentru gãtit şi

prelucrarea alimentelor m) Aparate electrice de încãlzit n) Radiatoare electrice o) Alte aparate de uz casnic de mari dimensiuni utilizate pentru încãlzirea

camerelor, a paturilor şi a scaunelor şi fotoliilor p) Ventilatoare electrice q) Aparate de aer condiţionat r) Alte echipamente de ventilare, de ventilare pentru evacuare şi de climatizare.

2. Aparate de uz casnic de mici dimensiuni a) Aspiratoare

347

b) Aparate de curăţat covoare c) Alte aparate de curăţat d) Aparate de cusut, tricotat, ţesut şi alte prelucrări ale textilelor e) Fiare de cãlcat şi alte aparate de cãlcat, calandrat şi alte forme de întreţinere a

îmbrăcămintei f) Aparate de prăjit pâine g) Friteuze h) Maşini de măcinat cafea, filtre de cafea şi echipamente de deschis sau sigilat

recipiente ori ambalaje i) Cuţite electrice j) Aparate de tuns părul, uscătoare de păr, periuţe de dinţi, aparate de ras,

aparate pentru masaj şi alte aparate de îngrijire corporalã k) Ceasuri deşteptătoare, ceasuri de mână şi alte echipamente de mãsurat,

indicat sau înregistrat timpul l) Cântare

3. Echipamente informatice şi de telecomunicaţii Prelucrare centralizată a datelor: a) Unitãţi centrale b) Minicalculatoare c) Imprimante Informatica personalã: a) Calculatoare personale (inclusiv unitate centrală, mouse, monitor şi tastatură) b) Calculatoare portabile (inclusiv unitate centrală, mouse, monitor şi tastatură) c) Calculatoare mici portabile (calculatoare foarte mici, portabile cu ecran sensibil - notebook) d) Calculatoare electronice e) Imprimante f) Fotocopiatoare g) Maşini de scris electrice şi electronice h) Calculatoare de buzunar şi de birou i) Alte produse şi echipamente de colectat, stocat, prelucrat, prezentat sau comunicat informaţii prin mijloace electronice Terminale şi sisteme pentru utilizatori: a) Faxuri b) Telexuri c) Telefoane d) Telefoane publice e) Telefoane fãrã fir f) Telefoane celulare g) Roboţi telefonici h) Alte produse sau echipamente de transmis sunete, imagini ori alte informaţii prin telecomunicaţie

4. Echipamente de larg consum a) Aparate de radio b) Televizoare

348

c) Camere video d) Aparate video e) Aparate de înaltă fidelitate f) Amplificatoare audio g) Instrumente muzicale h) Alte produse sau echipamente de înregistrat sau reprodus sunete ori imagini, inclusiv semnale sau alte tehnologii de propagare a sunetului ori imaginii, altfel decât prin telecomunicaţii

5. Echipamente de iluminat a) Aparate de iluminat pentru lămpi fluorescente, cu excepţia aparatelor casnice de iluminat b) Lămpi fluorescente drepte c) Lămpi fluorescente compacte d) Lămpi cu descãrcare în gaze de înaltă intensitate, inclusiv lămpi cu vapori de sodiu la înaltă presiune şi lămpi cu halogenuri metalice e) Lămpi cu vapori de sodiu la joasă presiune f) Alte materiale de iluminat sau echipamente de difuzat ori controlat lumina, cu excepţia becurilor cu filament

6. Unelte electrice şi electronice (cu excepţia uneltelor industriale fixe de mari dimensiuni) a) Maşini de găurit b) Ferăstraie c) Maşini de cusut d) Echipamente de strunjit, de frezat, de şlefuit, de polizat, de tãiat cu ferăstraul, de tãiat, de forfecat, de perforat, de găurit, de ştanţat, de fălţuit, de îndoit sau destinate altor operaţiuni de prelucrare a lemnului, metalului sau altor materiale e) Dispozitive pentru nituit, pentru fixat cu cuie sau pentru înşurubat sau de extragere a niturilor, cuielor, şuruburilor sau pentru alte utilizãri similare f) Dispozitive pentru sudura, pentru lipit sau pentru utilizãri similare g) Echipamente de pulverizat, de împrăştiat, de dispersat sau alte operaţiuni de tratare a substanţelor lichide sau gazoase prin alte mijloace h) Unelte de tuns iarba sau pentru alte activitãţi de grădinărit

7. Jucării, echipamente sportive şi de agrement a) Trenuri electrice sau maşini de cursă în miniatură b) Console portabile de jocuri video c) Jocuri video d) Calculatoare pentru ciclism, scufundare, cros, canotaj etc. e) Echipamente sportive cu componente electrice sau electronice f) Automate cu monede

8. Dispozitive medicale (cu excepţia tuturor produselor implantate sau infectate) a) Echipamente de radioterapie b) Echipamente de cardiologie c) Dializoare d) Ventilatoare pulmonare

349

e) Echipamente de medicină nucleară f) Echipamente de laborator pentru diagnosticare in-vitro g) Analizoare h) Aparate frigorifice i) Teste de fecundare j) Alte aparate de detectare, prevenire, supraveghere, tratare, alinare a bolilor, rãnilor sau incapacităţilor

9. Instrumente de supraveghere şi control a) Detectoare de fum b) Regulatoare de căldură c) Termostate d) Aparate de mãsurat, cântărit sau reglat de uz casnic ori utilizate ca echipamente de laborator e) Alte instrumente de supraveghere şi control utilizate în instalaţii industriale (de exemplu în panourile de control)

10. Distribuitoare automate a) Distribuitoare automate de bãuturi calde b) Distribuitoare automate de sticle sau doze calde ori reci c) Distribuitoare automate de produse solide d) Distribuitoare automate de bani e) Toate aparatele care furnizeazã automat o gamă largă de produse.

ANEXA 2

TRATAREA SELECTIVĂ a materialelor şi componentelor deşeurilor de echipamente electrice şi electronice în conformitate cu art. 6 alin. (1) din

hotãrâre

1. Se impune îndepãrtarea cel puţin a urmãtoarelor substanţe, preparate şi componente din orice deşeu de echipamente electrice şi electronice care face obiectul unei colectări selective: a) condensatoarele care conţin policlorobifenil (PCB), în conformitate cu Hotãrârea Guvernului nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ai altor compuşi similari (PCB/PCT); b) componentele care conţin mercur, precum întrerupătoarele sau lămpile cu retroiluminare; c) bateriile; d) plãcile de circuit imprimat ale telefoanelor mobile, în general, şi alte dispozitive, dacã suprafaţa plăcii de circuit imprimat este mai mare de 10 cm2 ; e) cartuţele de toner, lichid sau sub formă de pastă, precum şi tonerele de culoare; f) materialele plastice care conţin materiale bromurate nepropagatoare de flacără; g) deşeurile de azbest şi componentele care conţin azbest; h) tuburile catodice;

350

i) clorofluorocarburile (CFC), hidroclorofluorocarburile (HCFC) sau hidrofluoro-carburile (HFC), hidrocarburile (HC); j) lămpile cu descãrcare în gaze; k) ecranele cu cristale lichide (împreunã cu carcasa lor, dacã este cazul) cu o suprafaţă mai mare de 100 cm2 şi toate ecranele retroiluminate cu lămpi de gaz cu descãrcare; l) cablurile electrice externe; m) componentele care conţin fibre ceramice refractare precum cele descrise în Hotãrârea Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase; n) componentele care conţin substanţe radioactive, cu excepţia componentelor care nu depãşesc în cantitate valorile de scutire stabilite prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activitãţilor Nucleare nr. 14/2000 pentru aprobarea Normelor fundamentale de securitate radiologică, cu completãrile ulterioare, şi Ordinul ministrului sãnãtãţii şi familiei nr. 944/2001 pentru aprobarea Normelor privind supravegherea medicalã a persoanelor expuse profesional la radiaţii ionizante, cu completãrile ulterioare; o) condensatorii electrolitici care conţin substanţe periculoase (înãlţime > 25 mm, diametru > 25 mm sau volum similar în mod proporţional). Aceste substanţe, preparate şi componente sunt eliminate sau valorificate în conformitate cu art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001.

2. Urmãtoarele componente ale DEEE care fac obiectul unei colectări selective trebuie să fie tratate în felul urmãtor: a) tuburile catodice: se îndepărtează învelişul fluorescent; b) echipamentele ce conţin gaze care epuizează stratul de ozon sau care prezintã un potenţial de încãlzire globalã a climei (PIGC) mai mare de 15, precum cele din spume sau din circuitele de refrigerare: gazele se extrag şi se trateazã în mod corespunzãtor. Gazele care epuizează stratul de ozon se trateazã potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 89/1999 privind regimul comercial şi introducerea unor restricţii la utilizarea hidrocarburilor halogenate ce distrug stratul de ozon, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 159/2000; c) lămpile de gaz cu descãrcare: se îndepartează mercurul.

3. Ţinând cont de considerentele ecologice şi de oportunitatea refolosirii şi reciclării, prevederile pct. 1 şi 2 se aplică astfel încât să nu împiedice refolosirea şi reciclarea nepoluantă a componentelor sau a aparatelor întregi.

ANEXA 3

CERINŢE TEHNICE în conformitate cu art. 6 alin. (4) din hotãrâre

1. Pentru locuri de depozitare, inclusiv depozitare temporarã, a DEEE înainte de tratarea lor (fãrã să aducã atingere prevederilor Ordonanţei de urgenţă a

351

Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001): a) suprafeţe impermeabile pentru zonele adecvate, prevãzute cu instalaţii de colectare a pierderilor prin scurgere şi, dacã este cazul, cu decantoare şi epuratoare-degresatoare; b) prelate rezistente la intemperii pentru zonele adecvate.

2. Pentru locuri de tratare a DEEE: a) cântare de mãsurare a greutăţii deşeurilor tratate; b) suprafeţe impermeabile şi prelate rezistente la intemperii pentru zonele adecvate, prevãzute cu instalaţii de colectare a pierderilor prin scurgere şi, dacã este cazul, cu decantoare şi epuratoare-degresatoare; c) spaţii de depozitare adecvatã pentru piesele detasate demontate; d) containere adecvate pentru depozitarea bateriilor, a condensatorilor cu conţinut de PCB/PCT şi a altor deşeuri periculoase precum deşeurile radioactive; e) echipamente de tratare a apei, în conformitate cu reglementãrile în materie de sãnãtate şi mediu.

ANEXA 4

SIMBOL pentru marcarea echipamentelor electrice şi electronice

Simbolul care indică faptul ca echipamentele electrice şi electronice fac obiectul unei colectări separate reprezintã o pubelă cu roţi barată cu două linii în formă de X, ca în imaginea de mai jos.1 Simbolul trebuie să fie tipãrit vizibil, lizibil şi durabil.

1 NOTĂ - Simbolul se gãseşte în Monitorul Oficial nr. 491 din 10 iunie 2006, Partea I, pag. 13. A se vedea imaginea asociată.

352

HOTĂRÂREA NR. 1.037

din 13 octombrie 2010

privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice

Emitent: GUVERNUL Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 728 din 2 noiembrie 2010

Data intrării in vigoare: 02 Noiembrie 2010

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al art. 54 lit.

a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1 – Obiective (1) Prezenta hotãrâre are ca obiectiv prevenirea producerii deşeurilor de

echipamente electrice şi electronice, denumite în continuare DEEE, precum şi reutilizarea, reciclarea şi alte forme de valorificare a acestora, astfel încât sã se reducã volumul de deşeuri eliminate.

(2) Prezenta hotãrâre urmãreşte îmbunãtãţirea performanţelor privind protecţia mediului şi sãnãtatea populaţiei ale tuturor celor implicaţi în ciclul de viaţã al echipamentelor electrice şi electronice, ca de exemplu: producãtori, importatori, distribuitori, consumatori şi, în mod deosebit, ale acelor operatori economici care sunt direct implicaţi în colectarea, tratarea, reciclarea, valorificarea şi eliminarea nepoluantã a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice.

Art. 2 – Domeniul de aplicare (1) Prezenta hotãrâre se aplicã echipamentelor electrice şi electronice

aparţinând categoriilor prevãzute în anexa nr. 1A, cu condiţia ca acestea sã nu fie parte componentã a unui alt tip de echipament care nu intrã sub incidenţa prezentei hotãrâri.

(2) În anexa nr. 1B este prevãzutã lista cu produsele care trebuie luate în considerare în sensul prezentei hotãrâri şi care sunt cuprinse în categoriile enumerate în anexa nr. 1A.

(3) Prezenta hotãrâre se aplicã fãrã a se aduce atingere legislaţiei naţionale privind cerinţele de securitate şi sãnãtate, precum şi legislaţiei naţionale privind gestionarea deşeurilor.

(4) Fac excepţie de la prevederile prezentei hotãrâri echipamentele care au legãturã cu protecţia intereselor privind securitatea naţionalã, armele, muniţiile şi materialele de rãzboi.

353

(5) Echipamentele similare celor prevãzute la alin. (4), care nu sunt destinate scopurilor cu specific militar, se supun prevederilor prezentei hotãrâri.

Art. 3 – Definiţii În sensul prezentei hotãrâri, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele

semnificaţii: a) echipamente electrice şi electronice sau EEE - echipamentele a cãror

funcţionare corespunzãtoare depinde de curenţi electrici sau câmpuri electromagnetice şi echipamentele de generare, transport şi de mãsurare a acestor curenţi şi câmpuri, din categoriile prevãzute în anexa nr. 1A şi proiectate pentru a fi utilizate la o tensiune mai micã sau egalã cu 1.000 volţi curent alternativ sau 1.500 volţi curent continuu;

b) deşeuri de echipamente electrice şi electronice sau DEEE - echipamentele electrice şi electronice care constituie deşeuri potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, inclusiv toate componentele, subansamblurile şi produsele consumabile, parte integrantã a echipamentelor în momentul în care acestea devin deşeuri;

c) prevenire - mãsurile care urmãresc reducerea cantitãţii şi nocivitãţii pentru mediu a DEEE şi a materialelor şi substanţelor pe care acestea le conţin;

d) reutilizare - orice operaţiune prin care DEEE sau componentele acestora sunt utilizate în acelaşi scop pentru care au fost concepute, inclusiv utilizarea în continuare a echipamentelor sau componentelor acestora predate la punctele de colectare, la distribuitori, la reciclatori ori la producãtori;

e) reciclare - reprelucrarea, într-un proces de producţie, a materialelor conţinute în deşeuri, în scop similar celui iniţial sau în alte scopuri, cu excepţia valorificãrii energetice. Prin valorificarea de energie se înţelege utilizarea deşeurilor combustibile pentru producerea de energie prin incinerare directã, împreunã cu alte deşeuri sau separat, dar cu valorificarea cãldurii;

f) valorificare - oricare dintre operaţiunile aplicabile prevãzute în anexa nr. 2B la Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;

g) eliminare - oricare dintre operaţiunile aplicabile prevãzute în anexa nr. 2A la Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;

h) tratare - orice operaţiune efectuatã dupã predarea DEEE unei instalaţii pentru depoluare, demontare, sfãrâmare, valorificare sau pregãtire pentru eliminare, precum şi orice altã operaţiune efectuatã pentru valorificarea şi/sau

354

eliminarea DEEE; i) producãtor - orice persoanã, indiferent de tehnica de vânzare utilizatã,

inclusiv prin comunicare la distanţã potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţã, republicatã, cu modificãrile ulterioare, care:

1. fabricã şi vinde echipamente electrice şi electronice sub propria marcã; 2. revinde sub propria marcã echipamente produse de alţi furnizori, un

revânzãtor nefiind considerat "producãtor", atunci când marca producãtorului figureazã pe echipament conform pct. 1; sau

3. importã ori exportã EEE, cu titlu profesional, în sau din România ori un alt stat membru al Uniunii Europene.

Persoana fizicã sau juridicã ce asigurã exclusiv o finanţare în cadrul ori ca urmare a unui acord de finanţare nu este consideratã "producãtor" decât dacã desfãşoarã totodatã una dintre activitãţile prevãzute la lit. i);

j) distribuitor - orice persoanã care furnizeazã cu titlu comercial echipamente electrice şi electronice pãrţii care urmeazã sã le utilizeze;

k) DEEE provenite de la gospodãrii particulare - DEEE provenite de la gospodãrii particulare şi din surse comerciale, industriale, instituţionale şi din alte surse, care, datoritã naturii şi cantitãţii lor, sunt similare celor provenite de la gospodãrii particulare;

l) substanţã sau amestec periculos - orice substanţã sau amestec care trebuie consideratã/considerat periculoasã/periculos potrivit prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la introducerea pe piaţã a preparatelor periculoase;

m) contract de finanţare - orice acord sau contract de împrumut, leasing, închiriere ori vânzare referitor la orice echipament, indiferent de faptul cã acordul ori contractul respectiv sau orice acord ori contract colateral prevede sau nu efectuarea ori posibilitatea efectuãrii unui transfer de proprietate privind echipamentul în cauzã;

n) introducere pe piaţa naţionalã a unui echipament electric sau electronic - acţiunea de a face disponibil pe piaţã, pentru prima datã, contra cost sau gratuit, un echipament electric ori electronic în vederea distribuirii şi/sau utilizãrii. Echipamentele fabricate exclusiv pentru un operator economic care îşi aplicã denumirea/marca pe echipament se considerã a fi introduse pe piaţa naţionalã de cãtre acesta;

o) sistemul unul la unul - sistem prin care, la achiziţionarea unui EEE, se preia un DEEE de tip echivalent, îndeplinind aceleaşi funcţii ca echipamentul furnizat;

p) perioada de garantare - intervalul de timp, stabilit în documente tehnice normative sau declarat de cãtre producãtor, în cadrul cãruia produsele de folosinţã îndelungatã trebuie sã îşi menţinã caracteristicile funcţionale, dacã au

355

fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi exploatare, la sfârşitul cãruia se considerã cã un echipament electric şi electronic devine deşeu;

q) organizaţie colectivã - operator economic constituit în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea societãţilor comerciale nr. 31/1990, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 246/2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, autorizat de cãtre Ministerul Mediului şi Pãdurilor potrivit prevederilor art. 7 alin. (7) cu scopul preluãrii şi ducerii la îndeplinire a obligaţiilor producãtorilor de echipamente electrice şi electronice sau ale reprezentanţilor autorizaţi care acţioneazã în numele producãtorilor cu privire la gestionarea deşeurilor din echipamente electrice şi electronice;

r) deşeuri istorice - DEEE provenite de la echipamentele electrice şi electronice introduse pe piaţa naţionalã înainte de 1 ianuarie 2007;

s) echipamente electrice şi electronice destinate folosinţei în cadrul

gospodãriilor particulare - EEE destinate folosinţei în cadrul gospodãriilor particulare, EEE destinate utilizatorilor comerciali, industriali, instituţionali, dar şi altor utilizatori, atunci când cantitatea şi natura acestora sunt similare cu cele ale EEE destinate folosinţei în cadrul gospodãriilor particulare, precum şi EEE care, datoritã cantitãţii, nu sunt similare EEE destinate folosinţei în cadrul gospodãriilor particulare la data introducerii acestora pe piaţã, dar a cãror cantitate devine comparabilã cu aceea a DEEE provenite din gospodãriile particulare din punctul de vedere al potenţialului de generare a deşeurilor.

Art. 4 - Proiectarea produsului (1) Producãtorii introduc în fabricaţie acele EEE ale cãror proiecte iau în

consideraţie urmãtoarele aspecte: a) sã faciliteze operaţiunile de demontare şi valorificare a componentelor; b) sã prevadã posibilitãţi de reutilizare şi reciclare a DEEE, a

componentelor şi materialelor lor. (2) Este interzis producãtorilor sã obstrucţioneze reutilizarea DEEE prin

impunerea unor caracteristici specifice de proiectare sau prin procedee specifice de fabricare, cu excepţia cazului în care aceste caracteristici specifice de proiectare ori procedee specifice de fabricare prezintã avantaje determinante în ceea ce priveşte protecţia mediului şi/sau cerinţele de securitate.

Art. 5 - Colectarea selectivã (1) În vederea colectãrii selective a DEEE provenite de la gospodãriile

particulare, autoritãţile executive ale unitãţilor administrativ-teritoriale au urmãtoarele obligaţii:

a) de a organiza, de a gestiona şi de a coordona colectarea separatã a

356

deşeurilor de echipamente electrice şi electronice de la gospodãriile particulare, inclusiv a celor care nu conţin componentele esenţiale sau a celor care conţin alte deşeuri decât DEEE, şi transportul acestora la punctele de colectare prin intermediul serviciului public de salubrizare, în conformitate cu prevederile Legii serviciului de salubrizare a localitãţilor nr. 101/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ca deşeuri municipale cod 20.01, sau prin încredinţarea colectãrii DEEE, dacã nu fac obiectul colectãrii prin serviciul de salubrizare, cãtre un operator economic colector autorizat de cãtre agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului, ca deşeuri de la echipamente electrice şi electronice cod 16.02, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;

b) de a stabili şi de a comunica agenţiei judeţene pentru protecţia mediului modalitatea şi frecvenţa de colectare a DEEE de la gospodãriile particulare, prin intermediul operatorului de salubritate sau prin intermediul unui alt operator economic autorizat pentru colectarea de DEEE, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotãrâri şi atunci când apar modificãri. Frecvenţa de colectare trebuie sã fie de cel puţin o datã pe trimestru;

c) de a preda DEEE colectate cãtre producãtorii sau organizaţiile colective ale acestora în vederea realizãrii tratãrii/reciclãrii DEEE colectate în conformitate cu prevederile prezentei hotãrâri. Autoritãţile executive ale unitãţilor administrativ-teritoriale pot solicita producãtorilor/organizaţiilor colective acoperirea costurilor reale de colectare, transport pânã la punctele de colectare şi stocare temporarã a DEEE, dar nu mai mult decât taxa/tariful unitar stabilitã/stabilit pentru serviciul de salubritate pentru populaţie;

d) de a asigura existenţa şi funcţionarea cel puţin a unui punct de colectare selectivã a DEEE provenite de la gospodãriile particulare la 50.000 de locuitori, dar nu mai puţin de un punct de colectare în fiecare localitate;

e) de a asigura evidenţa DEEE intrate şi ieşite din punctele de colectare prevãzute la lit. d) şi de a raporta anual datele agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului. Modul de evidenţã şi de raportare a informaţiilor se stabileşte prin ordin al ministrului mediului şi pãdurilor, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

(2) Se interzice eliminarea prin depozitare finalã a DEEE. (3) Punctele de colectare prevãzute la alin. (1) lit. d) se amplaseazã în locuri

şi la distanţe care sã asigure un acces uşor, ţinându-se seama în special de densitatea populaţiei.

(4) Punctele de colectare prevãzute la alin. (1) lit. d) au obligaţia de a prelua, cel puţin gratuit, deşeurile de echipamente electrice şi electronice de la deţinãtori şi distribuitori.

(5) La furnizarea unui produs nou, la solicitarea cumpãrãtorului, distribuitorii sunt obligaţi sã preia DEEE în sistem unul la unul, fãrã a solicita plata, în aceleaşi condiţii precum cele de livrare a produsului nou, dacã

357

echipamentul este de tip echivalent şi a îndeplinit aceleaşi funcţii ca şi echipamentul nou furnizat.

(6) Obligaţia prevãzutã la alin. (5) nu se aplicã dacã echipamentul nu conţine componentele esenţiale sau în cazul în care echipamentul conţine alte deşeuri decât DEEE.

(7) DEEE preluate potrivit alin. (5) pot fi ulterior predate cãtre punctele municipale de colectare, cel puţin gratuit, ori cãtre producãtori sau cãtre organizaţiile colective ale acestora pentru tratare şi reciclare, cu excepţia cazului în care aparatele sunt reutilizate în întregime.

(8) Fãrã a prejudicia aplicarea prevederilor alin. (1) lit. d) şi alin. (5), producãtorii pot organiza şi exploata sisteme individuale sau colective de preluare a DEEE provenite de la gospodãriile particulare, în scopul respectãrii obiectivelor prezentei hotãrâri.

(9) Luându-se în consideraţie normele în materie de sãnãtate şi securitate, DEEE care prezintã riscuri prin contaminare pentru securitatea şi sãnãtatea personalului din punctele de colectare pot fi refuzate la colectare.

(10) Pentru categoria de DEEE prevãzute la alin. (9) trebuie respectate prevederile Ordinului ministrului mediului şi gospodãririi apelor nr. 901/SB/2005 privind aprobarea mãsurilor specifice pentru colectarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice care prezintã riscuri prin contaminare pentru securitatea şi sãnãtatea personalului din punctele de colectare.

(11) Pentru alte tipuri de DEEE decât cele provenite de la gospodãriile particulare şi fãrã sã fie prejudiciatã aplicarea dispoziţiilor art. 9, producãtorii sunt obligaţi sã asigure colectarea acestor deşeuri.

(12) Producãtorii sunt obligaţi sã urmãreascã ca toate DEEE colectate potrivit prevederilor alin. (1) lit. d), alin. (5) şi (8) sã fie transportate la instalaţiile de tratare autorizate potrivit art. 6, cu excepţia cazului în care aparatele sunt reutilizate în întregime. Producãtorii urmãresc ca reutilizarea preconizatã sã nu conducã la încãlcarea prevederilor prezentei hotãrâri, în special ale art. 5 şi 6. Colectarea şi transportul DEEE colectate selectiv se efectueazã astfel încât sã optimizeze reutilizarea şi reciclarea componentelor sau aparatelor întregi care pot fi reutilizate ori reciclate.

(13) În vederea realizãrii unei rate medii de colectare selectivã la nivel naţional de cel puţin 4 kg/locuitor/an, producãtorii de EEE şi organizaţiile colective care acţioneazã în numele producãtorilor vor asigura, anual, colectarea unei cantitãţi de DEEE reprezentând rata procentualã anualã de colectare selectivã de DEEE pe cap de locuitor provenite de la gospodãriile particulare, stabilitã potrivit prevederilor alin. (14), aplicatã cantitãţii de EEE introduse pe piaţa naţionalã în anul respectiv.

(14) Ministerul Mediului şi Pãdurilor calculeazã rata anualã exprimatã în procente pe baza cantitãţilor de EEE introduse pe piaţa naţionalã în ultimii 2

358

ani. Metodologia de calcul al ratei anuale procentuale se stabileşte prin ordin al ministrului mediului şi pãdurilor în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

(15) Operatorii economici autorizaţi pentru operaţiuni de colectare a DEEE au obligaţia sã respecte cerinţele tehnice prevãzute la pct. 1 din anexa nr. 3, referitoare la depozitare, inclusiv depozitare temporarã, a DEEE colectate.

Art. 6 – Tratarea (1) Pentru a se asigura respectarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa

de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, tratarea DEEE cuprinde cel puţin îndepãrtarea tuturor fluidelor, precum şi o tratare selectivã în conformitate cu prevederile anexei nr. 2.

(2) În scopul asigurãrii protecţiei mediului se pot adopta norme de calitate minime pentru tratarea DEEE colectate. În acest caz, Ministerul Mediului şi Pãdurilor informeazã Comisia Europeanã în vederea publicãrii lor.

(3) Operatorii economici efectueazã operaţiuni de tratare a DEEE numai dacã deţin autorizaţie de mediu, potrivit legislaţiei în vigoare, autorizaţie ce va fi obţinutã de cãtre aceştia distinct, pe fiecare categorie de DEEE cuprinsã în anexa nr. 1A, cu indicarea explicitã a tipurilor de DEEE tratate.

(4) Operatorii economici autorizaţi pentru operaţiuni de tratare a DEEE au obligaţia sã respecte cerinţele tehnice prevãzute în anexa nr. 2, referitoare la tratarea selectivã a materialelor şi componentelor DEEE colectate, precum şi cerinţele tehnice prevãzute în anexa nr. 3, referitoare la depozitarea şi tratarea DEEE colectate.

(5) Operaţiunea de tratare poate fi realizatã, de asemenea, în afara României sau în afara Uniunii Europene, în mãsura în care transportul DEEE respectã prevederile Regulamentului Comisiei (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri. DEEE exportate din Uniunea Europeanã nu se iau în calcul pentru îndeplinirea obligaţiilor şi obiectivelor prevãzute la art. 7 alin. (1) decât dacã exportatorul poate dovedi cã operaţiunea de recuperare, reutilizare şi/sau reciclare s-a desfãşurat în condiţii echivalente cu cerinţele prevãzute în prezenta hotãrâre.

(6) Se recomandã operatorilor economici care efectueazã operaţiuni de tratare a DEEE sã aibã în vedere prevederile Regulamentului (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 martie 2001 privind participarea voluntarã a organizaţiilor la un sistem comunitar de management de mediu şi audit (EMAS).

Art. 7 – Valorificarea (1) Producãtorii sau organizaţiile colective care acţioneazã în numele

producãtorilor au obligaţia sã asigure preluarea şi valorificarea DEEE colectate selectiv potrivit prevederilor art. 5. Producãtorii, organizaţiile colective care

359

acţioneazã în numele producãtorilor şi operatorii economici care deţin autorizaţie de mediu pentru desfãşurarea de activitãţi de tratare şi valorificare a DEEE au obligaţia de a îndeplini urmãtoarele obiective pentru DEEE tratate potrivit prevederilor art. 6:

a) pentru DEEE incluse în categoriile 1 şi 10 din anexa nr. 1A: 1. rata de valorificare de minimum 80% din greutatea medie pe aparat; 2. rata de reutilizare şi de reciclare a componentelor, materialelor şi

substanţelor de minimum 75% din greutatea medie pe aparat; b) pentru DEEE incluse în categoriile 3 şi 4 din anexa nr. 1A: 1. rata de valorificare de minimum 75% din greutatea medie pe aparat; 2. rata de reutilizare şi de reciclare a componentelor, materialelor şi

substanţelor de minimum 65% din greutatea medie pe aparat; c) pentru DEEE incluse în categoriile 2, 5, 6, 7 şi 9 din anexa nr. 1A: 1. rata de valorificare trebuie sã creascã pânã la minimum 70% din

greutatea medie pe aparat; 2. rata de reutilizare şi de reciclare a componentelor, materialelor şi

substanţelor trebuie sã creascã pânã la minimum 50% din greutatea medie pe aparat;

d) pentru lãmpile cu descãrcare în gaz rata de reutilizare şi de reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor trebuie sã creascã pânã la minimum 80% din greutatea lãmpilor.

(2) Actele de reglementare în domeniul protecţiei mediului, emise de cãtre autoritãţile competente pentru protecţia mediului pentru operatorii economici care desfãşoarã activitãţi de tratare şi valorificare a DEEE-urilor, prevãd cu titlu de obligativitate îndeplinirea obiectivelor prevãzute la alin. (1).

(3) Operatorii economici care deţin autorizaţie de mediu pentru desfãşurarea de activitãţi de tratare şi valorificare a DEEE trebuie ca, în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, sã solicite revizuirea autorizaţiei de mediu în conformitate cu prevederile prezentei hotãrâri, în vederea îndeplinirii obiectivelor prevãzute la alin. (1).

(4) Valorificarea DEEE se face acordându-se prioritate reutilizãrii echipamentelor întregi.

(5) În scopul urmãririi realizãrii obiectivelor prevãzute la alin. (1) producãtorii sau organizaţiile colective care acţioneazã în numele producãtorilor şi operatorii economici autorizaţi sã desfãşoare activitãţi economice de tratare, valorificare sau eliminare finalã nepoluantã a DEEE au obligaţia sã ţinã, într-un registru constituit special în acest scop, o evidenţã a cantitãţii de DEEE, de componente, materiale şi substanţe ale acestora la intrarea şi ieşirea din instalaţia de tratare şi/sau la intrarea în instalaţia de valorificare ori de reciclare. Modul de evidenţã a gestionãrii şi de raportare a informaţiilor este stabilit prin ordin al ministrului mediului şi pãdurilor, în

360

termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri. (6) Producãtorii sau reprezentanţii autorizaţi care acţioneazã în numele lor

sunt obligaţi sã organizeze colectarea, valorificarea şi reciclarea DEEE, pentru a îndeplini obligaţiile prevãzute la art. 5 alin. (13) şi la art. 7 alin. (1), în una dintre urmãtoarele modalitãţi:

a) individual, utilizând propriile resurse, în conformitate cu planul de operare aprobat potrivit prevederilor alin. (7);

b) transferarea acestor responsabilitãţi, pe bazã de contract, cãtre operatorul economic legal constituit, denumit în continuare organizaţie colectivã, autorizatã potrivit prevederilor alin. (7).

(7) Procedura şi criteriile de autorizare, reautorizare, revizuire, avizare anualã şi anulare a licenţei de operare a organizaţiilor colective şi de avizare a planului de operare pentru sistemele individuale, precum şi modul de calcul al obligaţiilor de finanţare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice istorice se stabilesc prin ordin comun al ministrului mediului şi pãdurilor şi al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

(8) Ministerul Mediului şi Pãdurilor şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri propun teme de cercetare pentru dezvoltarea de noi tehnologii de valorificare, tratare şi reciclare a DEEE în cadrul programelor sectoriale de cercetare.

Art. 8 - Finanţarea gestionãrii DEEE provenite de la gospodãriile particulare

(1) Producãtorii au obligaţia sã asigure finanţarea colectãrii, tratãrii, valorificãrii şi eliminãrii nepoluante a DEEE generate în gospodãriile particulare şi depozitate la punctele de colectare instituite potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. d) şi art. 5 alin. (5) şi (8).

(2) Producãtorii pot opta sã îndeplineascã obligaţiile prevãzute la art. 5 alin. (13) şi la art. 7 alin. (1) individual sau prin intermediul organizaţiilor colective.

(3) La introducerea unui EEE pe piaţã dupã data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, fiecare producãtor trebuie sã depunã o garanţie care sã demonstreze cã va fi finanţatã gestionarea tuturor DEEE provenite de la EEE introduse pe piaţa naţionalã.

(4) Garanţia finanţãrii operaţiunilor prevãzute la alin. (1) pentru producãtorii de EEE constã, în condiţiile legii, în:

a) scrisoare de garanţie bancarã sau cont bancar blocat pus la dispoziţia Administraţiei Fondului pentru Mediu, denumitã în continuare AFM, pentru perioada de garantare, a cãrei valoare reprezintã costurile reale ale finanţãrii operaţiunilor prevãzute la alin. (1) pentru EEE introduse pe piaţa naţionalã, corectate cu dobânda ROBOR la lunã +5%; sau

b) poliţã de asigurare de reciclare încheiatã cu o societate de asigurãri, al

361

cãrei beneficiar, la sfârşitul perioadei de garantare, este AFM, având o valoare care acoperã costurile reale ale finanţãrii operaţiunilor prevãzute la alin. (1), corectate cu dobânda ROBOR la lunã +5%; sau

c) aderarea la una dintre organizaţiile colective care acţioneazã în numele producãtorilor, autorizate conform art. 7 alin. (7).

(5) Fiecare organizaţie colectivã care acţioneazã în numele producãtorilor, autorizatã conform art. 7 alin. (7), este obligatã sã constituie un provizion pentru perioada rãmasã din perioada de garantare, care acoperã sumele necesare finanţãrii operaţiilor prevãzute la alin. (1), pentru DEEE provenite de la produsele introduse pe piaţa naţionalã dupã data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri de cãtre producãtorii care au aderat la organizaţia colectivã care şi-au încetat activitatea.

(6) Sumele constituite potrivit alin. (5) se folosesc de cãtre organizaţiile colective exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor de gestionare a DEEE provenind din echipamente puse pe piaţã dupã data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, ai cãror producãtori au avut contract de transfer de responsabilitate cu organizaţia colectivã respectivã şi care şi-au încetat activitatea.

(7) Fiecare organizaţie colectivã care acţioneazã în numele producãtorilor, autorizatã conform art. 7 alin. (7), este obligatã sã constituie o garanţie sau, dupã caz, sã actualizeze valoarea acesteia, pânã cel târziu la data de 31 decembrie a anului în care a desfãşurat activitatea, care sã acopere provizioanele constituite potrivit alin. (5), care se încaseazã de cãtre Administraţia Fondului pentru Mediu, în condiţiile legii, în caz de încetare a activitãţii şi care constã în:

a) scrisoare de garanţie bancarã sau cont bancar blocat pus la dispoziţia AFM; sau

b) poliţã de asigurare de reciclare încheiatã cu o societate de asigurãri, al cãrei beneficiar este AFM.

(8) Finanţarea deşeurilor istorice provenite de la gospodãriile particulare se face de cãtre producãtorii existenţi pe piaţa naţionalã, în cadrul sistemului pentru care a optat potrivit alin. (2), proporţional cu cota de piaţã, în cadrul categoriei din care face parte EEE introdus pe piaţã, astfel:

a) organizaţiile colective care acţioneazã în numele producãtorilor sunt obligate sã finanţeze operaţiile prevãzute la alin. (1) pentru toate deşeurile istorice colectate la punctele de colectare instituite potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. d) şi art. 5 alin. (5) şi (8);

b) producãtorii care opteazã sã îndeplineascã în mod individual obligaţia prevãzutã la alin. (1) trebuie sã finanţeze operaţiile prevãzute la alin. (1) pentru o cantitate de deşeuri istorice din categoria din care fac parte EEE introduse pe piaţã, care se stabileşte şi se comunicã anual de cãtre Ministerul Mediului şi

362

Pãdurilor potrivit prevederilor ordinului prevãzut la art. 7 alin. (7). (9) Metodologia de constituire şi gestionare a garanţiei prevãzute la alin. (4)

lit. a) şi b) şi alin. (7) se stabileşte potrivit prevederilor art. 91 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 105/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

(10) Costurile de colectare, tratare şi eliminare nepoluantã nu se evidenţiazã separat la momentul vânzãrii de noi produse.

(11) Prin excepţie de la prevederile alin. (10), pânã la data de 13 februarie 2011, la vânzarea de noi produse, producãtorii pot informa cumpãrãtorii în legãturã cu costurile de colectare, tratare şi eliminare nepoluantã a DEEE provenite din produsele prevãzute în anexa nr. 1A, cu excepţia produselor din categoria 1 a aceleiaşi anexe, pentru care data pânã la care producãtorii pot informa cumpãrãtorii în legãturã cu aceste informaţii este 13 februarie 2013. Costurile astfel evidenţiate nu trebuie sã depãşeascã costurile reale generate de operaţiunile de colectare, tratare şi eliminare nepoluantã.

(12) Sumele colectate de organizaţiile colective de la producãtori, reprezentând costurile prevãzute la alin. (10), se folosesc exclusiv pentru finanţarea operaţiunilor de colectare, manipulare, transport, tratare, valorificare şi eliminare nepoluantã a DEEE provenite de la gospodãriile particulare şi pentru finanţarea campaniilor de educare şi informare a consumatorilor cu privire la operaţiunile de colectare a DEEE, în condiţiile legii.

(13) Producãtorii care furnizeazã EEE prin mijloace de comunicare la distanţã sunt obligaţi sã respecte cerinţele prezentului articol pentru echipamentul furnizat în statul membru al Uniunii Europene în care domiciliazã cumpãrãtorul echipamentului respectiv.

Art. 9 - Finanţarea gestionãrii DEEE provenite de la alţi utilizatori decât gospodãriile particulare

(1) Începând cu data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, costurile legate de colectarea, tratarea, valorificarea şi eliminarea nepoluantã a DEEE provenite de la utilizatori, alţii decât gospodãriile particulare, şi generate de produsele introduse pe piaţã se suportã de cãtre producãtori.

(2) Pentru deşeurile istorice, finanţarea costurilor de gestionare trebuie sã fie asiguratã de cãtre producãtori, dupã cum urmeazã:

a) în cazul deşeurilor istorice înlocuite cu echipamente noi echivalente sau cu echipamente noi care îndeplinesc aceeaşi funcţie, finanţarea costurilor de gestionare trebuie sã fie asiguratã de producãtorii acestor produse la introducerea lor pe piaţã. Utilizatorii, alţii decât gospodãriile particulare, pot sã participe, parţial sau în totalitate, la finanţarea costurilor de gestionare a acestei categorii de deşeuri;

b) în cazul altor deşeuri istorice decât cele prevãzute la lit. a), finanţarea

363

costurilor de gestionare trebuie sã fie asiguratã de utilizatori, alţii decât gospodãriile particulare.

(3) Fãrã sã se încalce prevederile prezentei hotãrâri, producãtorii şi utilizatorii, alţii decât gospodãriile particulare, pot încheia acorduri care stabilesc alte metode de finanţare.

Art. 10 - Informaţii pentru utilizatori (1) Producãtorii sunt obligaţi sã furnizeze utilizatorilor de EEE din

gospodãriile particulare toate informaţiile necesare în legãturã cu: a) obligaţia de a nu elimina DEEE ca deşeuri municipale nesortate şi de a

colecta selectiv aceste DEEE; b) sistemele de predare şi colectare puse la dispoziţia lor; c) rolul utilizatorilor în reutilizarea, reciclarea şi celelalte forme de

valorificare a DEEE; d) efectele potenţiale asupra mediului şi sãnãtãţii umane ca urmare a

prezenţei substanţelor periculoase în echipamentele electrice şi electronice; e) semnificaţia simbolului prevãzut în anexa nr. 4. (2) Ministerul Mediului şi Pãdurilor şi Ministerul Economiei, Comerţului şi

Mediului de Afaceri, precum şi autoritãţile administraţiei publice locale promoveazã şi cofinanţeazã campanii de informare şi educare a consumatorilor pentru a-i încuraja sã faciliteze procesul de colectare, reutilizare, tratare şi valorificare a DEEE.

(3) În scopul reducerii la minimum a eliminãrii DEEE ca deşeuri municipale nesortate şi pentru a facilita colectarea lor selectivã, producãtorii trebuie sã aplice simbolul prevãzut în anexa nr. 4 pe echipamentele electrice şi electronice introduse pe piaţã dupã intrarea în vigoare a prezentei hotãrâri.

(4) În cazul în care, datoritã dimensiunii echipamentului sau modului de funcţionare a acestuia, aplicarea simbolului pe echipament nu este posibilã, simbolul respectiv trebuie aplicat pe ambalaj, pe instrucţiunile de utilizare şi pe certificatul de garanţie al echipamentului electric şi electronic în cauzã.

(5) Toate informaţiile prevãzute la alin. (1) şi (3) sunt furnizate de cãtre producãtori şi/sau distribuitori în instrucţiunile de utilizare sau la punctul de vânzare.

Art. 11 - Informaţii pentru instalaţiile de tratare (1) Pentru a facilita reutilizarea şi tratarea adecvatã şi în condiţii de

protecţie a mediului a DEEE, precum şi întreţinerea, îmbunãtãţirea, repararea şi reciclarea acestora, producãtorii sunt obligaţi sã furnizeze, pentru fiecare tip nou de EEE introdus pe piaţã, în termen de un an de la introducerea pe piaţã a echipamentului, informaţii referitoare la reutilizare şi tratare.

(2) Pentru tipurile de EEE noi introduse pe piaţa naţionalã de mai mult de un an, producãtorii sunt obligaţi sã furnizeze, la cerere, informaţiile prevãzute la alin. (1) centrelor de reutilizare, instalaţiilor de tratare şi reciclare, sub formã

364

de manuale pe suport hârtie sau în format electronic. (3) Informaţiile prevãzute la alin. (1) trebuie sã cuprindã date referitoare la

componentele şi materialele ce intrã în componenţa EEE, precum şi localizarea substanţelor şi amestecurilor periculoase conţinute în aceste echipamente.

(4) Producãtorii de EEE au obligaţia de a pune informaţiile prevãzute la alin. (2) la dispoziţia centrelor de reutilizare, instalaţiilor de tratare şi de reciclare, sub forma unor manuale, pe suport hârtie sau în format electronic ori pe pagina proprie de internet, în termenul prevãzut la alin. (1).

(5) Producãtorii care introduc pe piaţã EEE trebuie sã poatã fi identificaţi în mod clar prin etichetele aplicate pe echipamente.

(6) Un marcaj specific va trebui sã arate faptul cã echipamentele au fost introduse pe piaţã dupã data de 31 decembrie 2006. Prevederile referitoare la marcajul specific sunt stabilite de prevederile Ordinului ministrului mediului şi gospodãriri apelor, al ministrului economiei şi comerţului şi al preşedintelui Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 556/435/191/2006 privind marcajul specific aplicat echipamentelor electrice şi electronice introduse pe piaţã dupã data de 31 decembrie 2006.

Art. 12 - Informaţii şi întocmirea de rapoarte (1) Ministerul Mediului şi Pãdurilor întocmeşte un registru al

producãtorilor, în care sunt centralizate anual informaţii, inclusiv estimãri, cu privire la:

a) cantitãţile şi categoriile de EEE introduse pe piaţa naţionalã; b) cantitãţile şi categoriile de EEE care au fost colectate prin toate

mijloacele şi reutilizate, reciclate şi recuperate; c) greutatea sau numãrul deşeurilor colectate exportate. (2) Producãtorii au obligaţia de a se înscrie în registrul menţionat la alin.

(1), primind un numãr de înregistrare ce va fi comunicat de cãtre aceştia tuturor reţelelor comerciale prin care sunt distribuite şi vândute EEE.

(3) Pot introduce pe piaţã EEE numai producãtorii înregistraţi în registrul prevãzut la alin. (1).

(4) Producãtorii de EEE au obligaţia sã furnizeze informaţii despre cantitãţile şi categoriile de EEE introduse pe piaţa naţionalã, conform cerinţelor prevãzute la alin. (1).

(5) Producãtorii care furnizeazã EEE tranzacţionate prin mijloace de comunicare la distanţã transmit Ministerului Mediului şi Pãdurilor informaţii în conformitate cu cerinţele prevãzute la alin. (4) şi la art. 8 alin. (13).

(6) Ministerul Mediului şi Pãdurilor transmite informaţiile Comisiei Europene o datã la 2 ani, în termen de 18 luni de la sfârşitul perioadei acoperite de raportare. Sunt avute în vedere în special operaţiunile de tratare prevãzute la art. 6 alin. (5).

(7) Ministerul Mediului şi Pãdurilor transmite Comisiei Europene, o datã la

365

3 ani, un raport privind aplicarea prevederilor prezentei hotãrâri. Acest raport se redacteazã pe baza Deciziei 2004/249/CE a Comisiei din 11 martie 2004 privind un chestionar pentru elaborarea rapoartelor statelor membre cu privire la punerea în aplicare a Directivei 2002/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE). Raportul este pus la dispoziţia Comisiei Europene în termen de 9 luni de la sfârşitul perioadei de 3 ani la care acesta se referã.

(8) Operatorii economici care comercializeazã sau cumpãrã, primesc prin donaţie ori recepţioneazã prin alte mijloace în vederea vânzãrii sau pentru uz propriu echipamente electrice şi electronice, precum şi instituţiile publice şi private care cumpãrã, primesc prin donaţie ori recepţioneazã prin alte mijloace pentru uz propriu EEE sunt obligaţi/obligate sã solicite producãtorilor numãrul de înregistrare din registrul producãtorilor şi importatorilor de echipamente electrice şi electronice, constituit potrivit prevederilor alin. (1).

(9) Sunt interzise comercializarea şi utilizarea EEE provenite de la producãtori care nu respectã normele instituite de prezenta hotãrâre.

Art. 13 - Inspecţia şi controlul. Sancţiuni (1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã: a) nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), cu amendã de

la 500 lei la 1.000 lei pentru persoanele fizice şi cu amendã de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru persoanele juridice;

b) nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a), c)-e), alin. (5), (7) şi (12), art. 7 alin. (5), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi (2), cu amendã de la 10.000 lei la 20.000 lei;

c) nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (2), art. 7 alin. (3), art. 8 alin. (13), art. 10 alin. (3)-(5), art. 11 alin. (5) şi (6), art. 12 alin. (8) şi (9), cu amendã de la 20.000 lei la 40.000 lei;

d) nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (13) şi (15), art. 6 alin. (4) şi (5), art. 7 alin. (1) şi (6), art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi (2), cu amendã de la 40.000 lei la 50.000 lei şi cu suspendarea temporarã a activitãţii operatorului economic pânã la conformarea cu prevederile prezentei hotãrâri;

e) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (3), (5), (7), (8) şi (12), cu amendã de la 40.000 lei la 50.000 lei.

(2) Constatarea contravenţiilor prevãzute la alin. (1) şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre personalul împuternicit al:

a) Gãrzii Naţionale de Mediu, pentru nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (1) lit. a), b), c), d) şi e), alin. (2), (5), (7), (12) şi (13), art. 6 alin. (4) şi (5), art. 7 alin. (1), (3), (5) şi (6), art. 8 alin. (1), (3), (5), (7), (8), (12) şi (13), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 10 alin. (1) şi (5), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 12 alin. (8) şi (9);

b) Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, pentru

366

nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (3), (4) şi (5), art. 11 alin. (5) şi (6), art. 12 alin. (8).

(3) Dispoziţiile referitoare la contravenţiile prevãzute la alin. (1) şi (2) se completeazã cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Art. 14 - Dispoziţii finale (1) De la 1 decembrie 2010, la articolul 3, litera l) se modificã şi va avea

urmãtorul cuprins: "l) substanţã sau amestec periculos - orice amestec care trebuie considerat

periculos în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la introducerea pe piaţã a preparatelor periculoase sau orice substanţã care îndeplineşte criteriile pentru oricare dintre urmãtoarele clase sau categorii de pericol menţionate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor:

1. clasele de pericol 2.1-2.4, 2.6, 2.7 şi 2.8 tipurile A şi B, 2.9, 2.10, 2.12, 2.13 categoriile 1 şi 2, 2.14 categoriile 1 şi 2, 2.15 tipurile A-F;

2. clasele de pericol 3.1-3.6, 3.7 - efecte adverse asupra funcţiei sexuale şi a fertilitãţii sau asupra dezvoltãrii, 3.8 - alte efecte decât efectele narcotice, 3.9 şi 3.10;

3. clasa de pericol 4.1; 4. clasa de pericol 5.1;". (2) De la 1 iunie 2015, la articolul 3, litera l) se modificã şi va avea

urmãtorul cuprins: "l) substanţã sau amestec periculos - orice substanţã sau amestec care

îndeplineşte criteriile pentru oricare dintre urmãtoarele clase ori categorii de pericol stabilite în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor:

1. clasele de pericol 2.1-2.4, 2.6, 2.7 şi 2.8 tipurile A şi B, 2.9, 2.10, 2.12, 2.13 categoriile 1 şi 2, 2.14 categoriile 1 şi 2, 2.15 tipurile A-F;

2. clasele de pericol 3.1-3.6, 3.7 - efecte adverse asupra funcţiei sexuale şi a fertilitãţii sau asupra dezvoltãrii, 3.8 - alte efecte decât efectele narcotice, 3.9 şi 3.10;

3. clasa de pericol 4.1; 4. clasa de pericol 5.1;". (3) Anexele nr. 1A, 1B, 2, 3 şi 4 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre. Art. 15 - La data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abrogã Hotãrârea

Guvernului nr. 448/2005 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 491 din 10

367

iunie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. *

Prezenta hotãrâre transpune Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 37 din 13 februarie 2003, Directiva 2003/108/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 decembrie 2003 de modificare a Directivei 2002/96/CE privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE), publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 345 din 31 decembrie 2003, precum şi prevederile art. 5 din Directiva 2008/112/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 de modificare a directivelor 76/768/CEE , 88/378/CEE , 1999/13/CE ale Consiliului şi a directivelor 2000/53/CE , 2002/96/CE şi 2004/42/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, pentru a le adapta Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 345 din 23 decembrie 2008.

PRIM-MINISTRU EMIL BOC

Constrasemneazã:

Ministrul mediului şi pãdurilor, Laszlo Borbely

Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri, Ion Ariton

Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene, Bogdan Mãnoiu

Ministrul administraţiei şi internelor, Constantin-Traian Igaş

Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor, Angela Toncescu

Preşedintele Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Constantin Cerbulescu

Bucureşti, 13 octombrie 2010. Nr. 1.037.

368

ANEXA Nr. 1A

CATEGORII de echipamente electrice şi electronice reglementate de hotãrâre

1. Aparate de uz casnic de mari dimensiuni 2. Aparate de uz casnic de mici dimensiuni 3. Echipamente informatice şi de telecomunicaţii 4. Echipamente de larg consum 5. Echipamente de iluminat 6. Unelte electrice şi electronice (cu excepţia uneltelor industriale fixe de mari

dimensiuni) 7. Jucãrii, echipamente sportive şi de agrement 8. Dispozitive medicale (cu excepţia tuturor produselor implantate şi infectate) 9. Instrumente de supraveghere şi control 10. Distribuitoare automate

ANEXA Nr. 1B

LISTA cuprinzând produsele care trebuie luate în considerare în sensul hotãrârii şi

care sunt cuprinse în categoriile enumerate în anexa nr. 1A la hotãrâre

1. Aparate de uz casnic de mari dimensiuni: a) aparate frigorifice mari; b) frigidere; c) congelatoare; d) alte aparate mari utilizate pentru refrigerarea, conservarea şi pãstrarea

produselor alimentare; e) maşini de spãlat rufe; f) uscãtoare de haine; g) maşini de spãlat vase; h) maşini de gãtit; i) sobe electrice; j) plite electrice; k) cuptoare cu microunde; l) alte aparate de uz casnic de mari dimensiuni utilizate pentru gãtit şi prelucrarea

alimentelor; m) aparate electrice de încãlzit; n) radiatoare electrice; o) alte aparate de uz casnic de mari dimensiuni utilizate pentru încãlzirea

camerelor, a paturilor şi a scaunelor şi fotoliilor; p) ventilatoare electrice; q) aparate de aer condiţionat; r) alte echipamente de ventilare, de ventilare pentru evacuare şi de climatizare.

2. Aparate de uz casnic de mici dimensiuni: a) aspiratoare; b) aparate de curãţat covoare;

369

c) alte aparate de curãţat; d) aparate de cusut, tricotat, ţesut şi alte prelucrãri ale textilelor; e) fiare de cãlcat şi alte aparate de cãlcat, calandrat şi alte forme de întreţinere a

îmbrãcãmintei; f) aparate de prãjit pâine; g) friteuze; h) maşini de mãcinat cafea, filtre de cafea şi echipamente de deschis sau sigilat

recipient ori ambalaje; i) cuţite electrice; j) aparate de tuns pãrul, uscãtoare de pãr, periuţe de dinţi, aparate de ras, aparate

pentru masaj şi alte aparate de îngrijire corporalã; k) ceasuri deşteptãtoare, ceasuri de mânã şi alte echipamente de mãsurat, indicat

sau înregistrat timpul; l) cântare.

3. Echipamente informatice şi de telecomunicaţii: 3.1. prelucrare centralizatã a datelor:

a) unitãţi centrale; b) minicalculatoare; c) imprimante;

3.2. informaticã personalã: a) calculatoare personale (inclusiv unitate centralã, mouse, monitor şi tastaturã); b) calculatoare portabile (inclusiv unitate centralã, mouse, monitor şi tastaturã); c) calculatoare mici portabile (calculatoare foarte mici, portabile cu ecran sensibil

- notebook); d) calculatoare electronice; e) imprimante; f) fotocopiatoare; g) maşini de scris electrice şi electronice; h) calculatoare de buzunar şi de birou; i) alte produse şi echipamente de colectat, stocat, prelucrat, prezentat sau

comunicat informaţii prin mijloace electronice; 3.3. terminale şi sisteme pentru utilizatori:

a) faxuri; b) telexuri; c) telefoane; d) telefoane publice; e) telefoane fãrã fir; f) telefoane celulare; g) roboţi telefonici; h) alte produse sau echipamente de transmis sunete, imagini ori alte informaţii

prin telecomunicaţie. 4. Echipamente de larg consum:

a) aparate de radio; b) televizoare; c) camere video; d) aparate video;

370

e) aparate de înaltã fidelitate; f) amplificatoare audio; g) instrumente muzicale; h) alte produse ori echipamente de înregistrat sau de reprodus sunete ori imagini,

inclusive semnale sau alte tehnologii de propagare a sunetului ori imaginii, altfel decât prin telecomunicaţii.

5. Echipamente de iluminat: a) aparate de iluminat pentru lãmpi fluorescente, cu excepţia aparatelor casnice de

iluminat; b) lãmpi fluorescente drepte; c) lãmpi fluorescente compacte; d) lãmpi cu descãrcare în gaze de înaltã intensitate, inclusiv lãmpi cu vapori de

sodiu la înaltã presiune şi lãmpi cu halogenuri metalice; e) lãmpi cu vapori de sodiu la joasã presiune; f) alte materiale de iluminat sau echipamente de difuzat ori controlat lumina, cu

excepţia becurilor cu filament. 6. Unelte electrice şi electronice (cu excepţia uneltelor industriale fixe de mari dimensiuni):

a) maşini de gãurit; b) ferãstraie; c) maşini de cusut; d) echipamente de strunjit, de frezat, de şlefuit, de polizat, de tãiat cu ferãstrãul,

de tãiat, de forfecat, de perforat, de gãurit, de stanţat, de fãlţuit, de îndoit sau destinate altor operaţiuni de prelucrare a lemnului, metalului ori altor materiale;

e) dispozitive pentru nituit, pentru fixat cu cuie sau pentru înşurubat ori de extragere a niturilor, cuielor, şuruburilor sau pentru alte utilizãri similare;

f) dispozitive pentru sudurã, pentru lipit sau pentru utilizãri similare; g) echipamente de pulverizat, de împrãştiat, de dispersat sau alte operaţiuni de

tratare a substanţelor lichide ori gazoase prin alte mijloace; h) unelte de tuns iarba sau pentru alte activitãţi de grãdinãrit.

7. Jucãrii, echipamente sportive şi de agrement: a) trenuri electrice sau maşini de cursã în miniaturã; b) console portabile de jocuri video; c) jocuri video; d) calculatoare pentru ciclism, scufundare, cros, canotaj etc.; e) echipamente sportive cu componente electrice sau electronice; f) automate cu monede.

8. Dispozitive medicale (cu excepţia tuturor produselor implantate sau infectate): a) echipamente de radioterapie; b) echipamente de cardiologie; c) dializoare; d) ventilatoare pulmonare; e) echipamente de medicinã nuclearã; f) echipamente de laborator pentru diagnosticare in vitro; g) analizoare;

371

h) aparate frigorifice; i) teste de fecundare; j) alte aparate de detectare, prevenire, supraveghere, tratare, alinare a bolilor,

rãnilor sau incapacitãţilor. 9. Instrumente de supraveghere şi control:

a) detectoare de fum; b) regulatoare de cãldurã; c) termostate; d) aparate de mãsurat, cântãrit sau reglat de uz casnic ori utilizate ca echipamente

de laborator; e) alte instrumente de supraveghere şi control utilizate în instalaţii industriale (de

exemplu în panourile de control). 10. Distribuitoare automate:

a) distribuitoare automate de bãuturi calde; b) distribuitoare automate de sticle sau doze calde ori reci; c) distribuitoare automate de produse solide; d) distribuitoare automate de bani; e) toate aparatele care furnizeazã automat o gamã largã de produse.

ANEXA Nr. 2

TRATAREA SELECTIVÃ a materialelor şi componentelor deşeurilor de echipamente electrice şi

electronice în conformitate cu art. 6 alin. (1) din hotãrâre

1. Se impune îndepãrtarea cel puţin a urmãtoarelor substanţe, preparate şi componente din orice deşeu de echipamente electrice şi electronice care face obiectul unei colectãri selective:

a) condensatoarele care conţin policlorobifenil (PCB), în conformitate cu Hotãrârea Guvernului nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ai altor compuşi similari, cu modificãrile şi completãrile ulterioare (PCB/PCT);

b) componentele care conţin mercur, precum întrerupãtoarele sau lãmpile cu retroiluminare;

c) bateriile; d) plãcile de circuit imprimat ale telefoanelor mobile, în general, şi alte

dispozitive, dacã suprafaţa plãcii de circuit imprimat este mai mare de 10 cmý; e) cartuşele de toner, lichid sau sub formã de pastã, precum şi tonerele de culoare; f) materialele plastice care conţin materiale bromurate nepropagatoare de flacãrã; g) deşeurile de azbest şi componentele care conţin azbest; h) tuburile catodice; i) clorofluorocarburile (CFC), hidroclorofluorocarburile (HCFC) sau

hidrofluorocarburile (HFC), hidrocarburile (HC); j) lãmpile cu descãrcare în gaze; k) ecranele cu cristale lichide (împreunã cu carcasa lor, dacã este cazul) cu o

suprafaţã mai mare de 100 cmý şi toate ecranele retroiluminate cu lãmpi de gaz cu descãrcare;

372

l) cablurile electrice externe; m) componenţi care conţin fibre ceramice refractare conform descrierii din partea 3

din anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008; n) componentele care conţin substanţe radioactive, cu excepţia componentelor care

nu depãşesc în cantitate valorile de scutire stabilite prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activitãţilor Nucleare nr. 14/2000 pentru aprobarea Normelor fundamentale de securitate radiologicã, cu completãrile ulterioare, şi Ordinul ministrului sãnãtãţii şi familiei nr. 944/2001 pentru aprobarea Normelor privind supravegherea medicalã a persoanelor expuse profesional la radiaţii ionizante, cu completãrile ulterioare;

o) condensatorii electrolitici care conţin substanţe periculoase (înãlţime > 25 mm, diametru > 25 mm sau volum similar în mod proporţional). Aceste substanţe, amestecuri şi componente sunt eliminate sau valorificate în conformitate cu art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

2. Urmãtoarele componente ale DEEE care fac obiectul unei colectãri selective trebuie sã fie tratate în felul urmãtor: a) tuburile catodice: se îndepãrteazã învelişul fluorescent; b) echipamentele ce conţin gaze care epuizeazã stratul de ozon sau care prezintã un

potenţial de încãlzire globalã a climei (PIGC) mai mare de 15, precum cele din spume sau din circuitele de refrigerare: gazele se extrag şi se trateazã în mod corespunzãtor. Gazele care epuizeazã stratul de ozon se trateazã potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 89/1999 privind regimul comercial şi introducerea unor restricţii la utilizarea hidrocarburilor halogenate ce distrug stratul de ozon, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 159/2000;

c) lãmpile de gaz cu descãrcare: se îndepãrteazã mercurul. 3. Ţinându-se cont de considerentele ecologice şi de oportunitatea reutilizãrii şi reciclãrii, prevederile pct. 1 şi 2 se aplicã astfel încât sã nu împiedice reutilizarea şi reciclarea nepoluantã a componentelor sau a aparatelor întregi.

ANEXA Nr. 3

CERINŢE TEHNICE în conformitate cu art. 6 alin. (4) din hotãrâre

1. Pentru locuri de depozitare, inclusiv depozitare temporarã, a DEEE înainte de tratarea lor, fãrã sã aducã atingere prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare: a) suprafeţe impermeabile pentru zonele adecvate, prevãzute cu instalaţii de

colectare a pierderilor prin scurgere şi, dacã este cazul, cu decantoare şi epuratoare-degresatoare;

b) prelate rezistente la intemperii pentru zonele adecvate. 2. Pentru locuri de tratare a DEEE: a) cântare de mãsurare a greutãţii deşeurilor tratate;

373

b) suprafeţe impermeabile şi prelate rezistente la intemperii pentru zonele adecvate, prevãzute cu instalaţii de colectare a pierderilor prin scurgere şi, dacã este cazul, cu decantoare şi epuratoare-degresatoare;

c) spaţii de depozitare adecvatã pentru piesele detaşate demontate; d) containere adecvate pentru depozitarea bateriilor, a condensatorilor cu conţinut

de PCB/PCT şi a altor deşeuri periculoase precum deşeurile radioactive; e) echipamente de tratare a apei, potrivit reglementãrilor în materie de sãnãtate şi

mediu.

ANEXA Nr. 4

SIMBOL pentru marcarea echipamentelor electrice şi electronice1

Simbolul care indicã faptul cã echipamentele electrice şi electronice fac obiectul unei colectãri separate reprezintã o pubelã cu roţi baratã cu douã linii în formã de X, ca în imaginea de mai jos. Simbolul trebuie sã fie tipãrit vizibil, lizibil şi durabil.

1 NOTĂ - Imaginea reprezentând simbolul care indicã faptul cã echipamentele electrice şi electronice fac obiectul unei colectãri separate, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 728 din 2.11.2010, la pagina 14. (a se vedea imaginea asociatã)

374

ORDIN NR. 901/S.B.

din 30 septembrie 2005

privind aprobarea măsurilor specifice pentru colectarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice care prezintă riscuri prin contaminare pentru

securitatea şi sănătatea personalului din punctele de colectare

Emitent: MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODĂRIRII APELOR Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 910 din 12 octombrie 2005

Data intrării în vigoare: 12 Octombrie 2005

În temeiul prevederilor art. 5 alin. (5), (6), (8) şi (9) din Hotãrârea Guvernului nr. 448/2005 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, în baza Hotãrârii Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi a Hotãrârii Guvernului nr. 459/2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului,

ministrul mediului şi gospodãririi apelor emite urmãtorul ordin:

Art. 1 - (1) Distribuitorii de echipamente electrice şi electronice sau punctele de colectare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice pot refuza preluarea acestor deşeuri în una din urmãtoarele situaţii:

a) deşeurile de echipamente electrice şi electronice prezintã forme evidente de contaminare cu substanţe chimice periculoase, aşa cum sunt definite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 451/2001;

b) deşeurile de echipamente electrice şi electronice prezintã suprafeţe exterioare periculoase pentru manipulare: pãrţi tăioase, ascuţite, zimţate, spărturi, subansamble cu diverse grade de libertate, care în timpul manipulãrii pot produce accidentări.

(2) Distribuitorii de echipamente electrice şi electronice sau punctele de colectare menţionate la alin. (1) sunt obligate să consemneze în scris motivul refuzului şi să îl prezinte pe loc persoanei care a depus echipamentul.

(3) O dată la 3 luni distribuitorii de echipamente electrice şi electronice sau punctele de colectare menţionate la alin. (1) sunt obligate să prezinte un centralizator care să cuprindã copiile acestor rapoarte de refuz la Agenţia Nationala pentru Protecţia Mediului, pentru stabilirea mãsurilor necesare colectãrii acestor deşeuri.

Art. 2 - (1) În vederea reducerii cantitãţii de deşeuri de echipamente electrice şi electronice eliminate ca deşeuri municipale nesortate şi pentru atingerea unui nivel ridicat de colectare selectivă, posesorii de deşeuri de echipamente electrice şi electronice aflate în una din situaţiile menţionate la art. 1 alin. (1) le depun la punctele de colectare conform art. 5 alin. (5) din Hotãrârea Guvernului nr. 448/2005 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice.

(2) Deşeurile de echipamente electrice şi electronice menţionate la art. 1 alin. (1) sunt depozitate în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 448/2005 şi ale anexei nr. 3 la aceeaşi hotãrâre şi intră în circuitul de valorificare şi

375

reciclare doar în condiţiile respectãrii cerinţelor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001.

Art. 3 - Personalul din punctele de colectare va fi special instruit pentru a identifica şi manipula în mod corect deşeurile de echipamente electrice şi electronice contaminate menţionate la art. 1 alin. (1).

Art. 4 - Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5 - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul mediului şi gospodãririi apelor, Sulfina Barbu

Bucureşti, 30 septembrie 2005.

Nr. 901/S.B.

376

ORDIN NR. 1.225

din 29 noiembrie 2005

privind aprobarea Procedurii si criteriilor de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea

obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice

Emitent: MINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELOR Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1.161 din 21 decembrie 2005

Data intrării în vigoare: 21 Decembrie 2005

În temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) şi (5) din Hotãrârea Guvernului nr. 448/2005 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, în baza Hotãrârii Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a Hotãrârii Guvernului nr. 738/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei şi Comerţului, cu modificãrile ulterioare, şi a Hotãrârii Guvernului nr. 459/2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului,

ministrul mediului şi gospodãririi apelor şi ministrul economiei şi comerţului emit urmãtorul ordin:

Art. 1 - Se aprobă Procedura şi criteriile de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective în vederea preluãrii responsabilitãţii privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare energetică a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2 - (1) Organizaţiile colective prevãzute la art. 7 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 448/2005 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice sunt obligate să solicite autorizarea conform procedurii la care se face referire la art. 1 din prezentul ordin.

(2) Autorizarea organizaţiilor colective menţionate la art. 1 se realizeazã prin acordarea licenţei de operare.

Art. 3 - (1) În vederea evaluãrii şi autorizãrii organizaţiilor colective se constituie Comisia de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective prevãzute la art. 1.

(2) Comisia prevãzutã la alin. (1) are urmãtoarea componentă: a) un secretar de stat de la Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor - preşedinte; b) preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului - vicepreşedinte; c) un reprezentant al Direcţiei deşeuri şi substanţe chimice periculoase din cadrul

Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor - membru; d) un reprezentant al Ministerului Economiei şi Comerţului - Direcţia generalã de

politici industriale - membru; e) un reprezentant al Direcţiei deşeuri şi substanţe chimice periculoase din cadrul

Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului - membru;

377

f) un reprezentant al Direcţiei autorizări şi legislaţie orizontală din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului - membru;

g) un reprezentant al Ministerului Economiei şi Comerţului - Comisia Naţională pentru Reciclarea Materialelor.

(3) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului asigură secretariatul Comisiei de evaluare şi autorizare.

(4) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de evaluare şi autorizare se aprobă în prima şedinţă a acesteia, în prezenţa a cel puţin jumãtate din membri, cu majoritatea simplă a membrilor prezenţi.

Art. 4 - Componenta nominalã a membrilor Comisiei de evaluare şi autorizare se aprobă prin ordin al ministrului mediului şi gospodãririi apelor în termen de 15 zile de la data publicãrii prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe baza comunicãrilor primite din partea instituţiilor prevãzute la art. 3 alin. (2).

Art. 5 - Agenţia Nationala pentru Protecţia Mediului va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 6 - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

p. Ministrul mediului şi gospodãririi apelor, Constantin Popescu,

secretar de stat

Ministrul economiei şi comerţului, Codruţ Ioan Sereş

ANEXA

PROCEDURA ŞI CRITERIILE de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective în vederea preluãrii

responsabilitãţii privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare energetică a deşeurilor de echipamente electrice şi

electronice

CAPITOLUL I Prevederi generale

1. Obiectul prezentei reglementãri îl constituie stabilirea procedurii şi a criteriilor ce trebuie îndeplinite în vederea acordãrii licenţei pentru organizaţiile colective care preiau, în baza art. 7 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 448/2005 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, responsabilitãţile privind realizarea obiectivelor anuale de reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice.

2. Criteriile şi procedura de evaluare şi autorizare asigura o abordare integrata, eficienta şi transparenta a gestionãrii deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, prin promovarea la nivel naţional a unor soluţii de colectare, reutilizare şi valorificare eficienta din punct de vedere al protecţiei mediului şi viabile din punct de vedere economic.

378

CAPITOLUL II Competenţe de emitere, revizuire şi anulare a licenţei

3. Emiterea, revizuirea şi anularea licenţei de operare se fac de cãtre Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor, prin Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

4. Emiterea licenţei are la bază analiza documentaţiei depuse şi evaluarea planului de operare propus.

5. Pentru emiterea, vizarea anuală şi revizuirea autorizaţiei se achitã urmãtoarele tarife:

a) tariful de autorizare, în cuantum de 5.000 RON; b) tariful de vizare anuală a autorizaţiei, în cuantum de 2.000 RON; c) tariful de revizuire a autorizaţiei, în cuantum de 2.000 RON. Tarifele se achitã în contul indicat de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

6. Tarifele de autorizare, vizare şi revizuire a autorizaţiei se percep pentru analiza documentaţiei depuse, evaluarea planului de operare propus, evaluarea activitãţii desfãşurate, emiterea/vizarea/revizuirea autorizaţiei. Tarifele se achitã integral şi acordă dreptul de a solicita Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului consultaţii de specialitate.

CAPITOLUL III Depunerea solicitãrii

7. Dosarul de autorizare trebuie să cuprindã urmãtoarele documente: a) cerere-tip, conform anexei nr. 1 la prezenta procedură; b) statutul sau, dupã caz, actul constitutiv al persoanei juridice (copie conform cu

originalul); c) certificat de înregistrare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (copie

conform cu originalul)/încheierea prin care s-a dispus înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor (copie conform cu originalul);

d) certificat constatator eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (copie conform cu originalul)/certificat de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor (copie conform cu originalul);

e) planul de operare pentru perioada de valabilitate a licenţei, cu precizarea tipurilor de echipamente din cadrul categoriilor prevãzute în anexele nr. 1A şi nr. 1B la Hotãrârea Guvernului nr. 448/2005;

f) argumentaţia de susţinere a realizãrii planului de operare, în concordanţă cu obiectivele Strategiei naţionale pentru gestionarea deşeurilor, ale Planului naţional pentru gestionarea deşeurilor şi ale Planului de implementare a directivei cu privire la deşeurile de echipamente electrice şi electronice;

g) strategia prin care utilizatorii de echipamente electrice şi electronice vor fi informaţi asupra mãsurilor care se vor lua pentru colectarea selectivă a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, rolul utilizatorilor în procesul de reutilizare, reciclare şi alte forme de recuperare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, posibilele efecte pe care ar putea să le aibã prezenţa substanţelor periculoase din echipamentele electrice şi electronice asupra sãnãtãţii populaţiei, semnificaţia simbolului prevãzut în anexa nr. 4 la Hotãrârea Guvernului nr. 448/2005;

379

h) modele de contracte ce urmeazã a fi folosite în relaţia cu toţi partenerii; i) sumele ce urmeazã a fi percepute operatorilor economici care introduc pe piaţă

deşeuri de echipamente electrice şi electronice, precum şi estimarea sumelor ce urmeazã a fi plãtite colectorilor/valorificatorilor/reciclatori autorizaţi, pe tip de material, şi prezentarea în detaliu a modului de calcul al acestora;

j) valoarea estimatã a costurilor anuale de colectare, tratare, eliminare şi alte activitãţi specificate la pct. 9 lit. a) şi b), inclusiv costurile pentru colectarea şi tratarea deşeurilor istorice şi orfane viitoare, precum şi structura acestor costuri conform art. 8 alin. (6) din Hotãrârea Guvernului nr. 448/2005;

k) veniturile estimate a fi realizate pentru acoperirea, costurilor menţionate la lit. j), precum şi structura acestor costuri, care nu trebuie să depãşeascã costurile reale;

l) modul de utilizare a eventualului profit rezultat din activitate, cu respectarea prevederilor pct. 10 lit. k);

m) prezentarea sistemului de evidenţă - baza de date - ce urmeazã a fi folosit, sistem care se va actualiza în funcţie de cerinţele de raportare cãtre Comisia Europeanã;

n) copii ale acordurilor, precontractelor/contractelor de preluare a responsabilitãţii, copii ale acordurilor precontractelor/contractelor încheiate cu societãţi comerciale autorizate pentru colectarea, tratarea, valorificarea şi reciclarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice - transmise acestora în vederea agreării clauzelor înainte de depunerea dosarului de autorizare; observaţiile primite, care nu au fost preluate în documentul final, se anexeazã la contractul depus în dosarul de autorizare -, alte dovezi privind capacitatea tehnico-financiarã (garanţii etc.).

8. Dosarul de autorizare, însoţit de o copie electronică a acestuia, se depune la sediul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.

CAPITOLUL IV Criterii de autorizare

9. Organizaţiile colective care solicită autorizarea în baza prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 448/2005 trebuie să îndeplineascã urmãtoarele criterii:

a) să aibã ca scop preluarea responsabilitãţilor ce revin producãtorilor sau terţilor ce acţioneazã în numele lor privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, inclusiv raportarea modului de gestionare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice;

b) să promoveze soluţii de colectare şi tratare la nivel naţional pentru a asigura crearea unui sistem integrat, eficient şi transparent de gestionare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice;

c) să demonstreze, prin planul de operare propus, că are capacitatea de atingere a obiectivelor din Strategia naţională pentru gestionarea deşeurilor, ale Planului naţional pentru gestionarea deşeurilor, precum şi din Planul de implementare a directivei cu privire la deşeurile de echipamente electrice şi electronice;

d) să fie deschisã şi echidistantă faţă de noi parteneri contractuali; e) să acţioneze fãrã discriminare faţă de tipurile de deşeuri de echipamente electrice

şi electronice şi de cantitãţile propuse spre contractare de cãtre oricare agent economic.

10. Organizaţia colectivã care a obţinut licenţa de operare are urmãtoarele obligaţii: 380

a) să preia responsabilitatea pentru atingerea obiectivelor de colectare, reutilizare, reciclare, valorificare prevãzute la art. 7 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 448/2005;

b) să încheie contracte cu oricare dintre producãtorii care solicită acest lucru şi care acceptă condiţiile contractuale;

c) să primeascã în rândul membrilor organizaţiei colective, în condiţiile legii, producãtorii care solicită acest lucru;

d) să încheie contracte cu colectorii autorizaţi să preia deşeurile de echipamente electrice şi electronice şi să faciliteze transferul deşeurilor de echipamente electrice şi electronice cãtre agenţii economici care asigură valorificarea acestora;

e) să încheie contracte cu operatorii economici care efectueazã operaţii de întreţinere şi reparaţii de echipamente electrice şi electronice care acceptă condiţiile contractuale, atât pentru valorificarea componentelor reutilizabile, cât şi pentru preluarea pieselor înlocuite care constituie deşeuri;

f) să încheie contracte cu dezmembratorii/reciclatorii/valorificatorii autorizaţi, care au capacitatea de valorificare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice sau materialele şi componentele acestora;

g) să acţioneze fãrã discriminare între partenerii contractuali şi membrii organizaţiei colective;

h) să respecte tarifele cuprinse în documentaţia de autorizare; orice modificare de tarif se face în conformitate cu prevederile lit. l);

i) să desfãşoare, pe lângã activitatea de preluare a responsabilitãţilor ce revin operatorilor economici, numai activitãţi legate de sprijinirea reutilizării, reciclării şi valorificãrii deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, derularea de programe educaţionale şi de informare/conştientizare, precum şi realizarea de studii privind activitatea de colectare şi tratare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice;

j) să reinvestească profitul/eventualele sume rezultate dupã scãderea cheltuielilor din veniturile obţinute pentru dezvoltarea sistemului de gestionare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, în conformitate cu lit. i);

k) să transmitã Comisiei de evaluare şi autorizare raportul de activitate, complet, la data de 30 aprilie a fiecãrui an pentru anul precedent. Raportul trebuie să cuprindã urmãtoarele informaţii detaliate: persoanele juridice cu care s-au încheiat contracte (producãtorii care au transferat responsabilitatea, colectori, dezmembratori, reciclatori), date privind echipamentele electrice şi electronice şi deşeurile de echipamente electrice şi electronice, fluxurile de deşeuri gestionate, prezentarea activitãţii derulate (atât din punct de vedere tehnic, cât şi organizatoric), cuantumul şi modul de utilizare a sumelor care excedează, costurile reale care au rezultat în anul respectiv conform lit. j), precum şi orice alte informaţii relevante;

l) să informeze în scris Comisia de evaluare şi autorizare asupra oricãrei schimbãri semnificative a datelor care au stat la baza eliberãrii licenţei de operare, situaţie în care Comisia de evaluare şi autorizare va decide asupra necesitãţii revizuirii autorizaţiei sau a reautorizării persoanei juridice, dupã caz.

381

CAPITOLUL V Etapa de evaluare a solicitãrii

11. În termen de 15 zile lucrãtoare de la depunerea documentaţiei, Direcţia deşeuri şi substanţe chimice periculoase din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului realizeazã analiza preliminarã a solicitãrii şi înainteazã documentaţia depusă cãtre Comisia de evaluare şi autorizare împreunã cu un raport preliminar.

12. În termen de 10 zile lucrãtoare de la primirea raportului preliminar şi a documentaţiei, Comisia de evaluare şi autorizare analizeazã solicitarea, verifică îndeplinirea criteriilor de autorizare, întocmeşte raportul de evaluare şi decide emiterea licenţei sau respingerea solicitãrii.

13. În cazul îndeplinirii tuturor criteriilor de autorizare, se emite licenţa de operare conform modelului prevãzut în anexa nr. 2 la prezenta procedură, în maximum 5 zile lucrãtoare de la luarea deciziei.

14. Respingerea solicitãrii se motivează şi se comunică în scris solicitantului în termen de 5 zile lucrãtoare de la luarea deciziei.

15. Comisia de evaluare şi autorizare poate invita pentru consultare reprezentanţi ai autoritãţilor publice implicate.

16. În cazuri justificate, Comisia de evaluare şi autorizare poate solicita completarea dosarului, documente sau informaţii suplimentare în vederea conformării cu criteriile de autorizare. În acest caz se decalează termenul prevãzut la pct. 12, dar nu cu mai mult de 10 zile lucrãtoare.

17. Solicitantul poate ataca decizia de respingere a autorizãrii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

CAPITOLUL VI Valabilitatea licenţei. Reautorizarea, revizuirea şi anularea licenţei

18. Licenţa de operare se emite pentru o perioada de 2 ani. 19. Reautorizarea se face în baza procedurii stabilite pentru autorizare, cu luarea în

considerare a îndeplinirii obligaţiilor prevãzute la pct. 10. Reautorizarea este condiţionatã de realizarea de investiţii pentru dezvoltarea sistemului de gestionare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje.

20. Licenţa de operare se revizuieşte în cazul în care evaluările rapoartelor de activitate anuale impun acest lucru sau dacã apar elemente noi, necunoscute la data emiterii.

21. Procedura de revizuire a licenţei poate fi iniţiată la cererea organizaţiei colective sau a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, însoţitã de motivarea revizuirii. Revizuirea licenţei urmeazã procedura stabilitã pentru evaluare şi autorizare.

22. Licenţa de operare se anuleazã în cazul nerespectãrii prevederilor pct. 10 ori al neatingerii obiectivelor de valorificare şi reciclare anuale în mod repetat (2 ani consecutivi).

23. Organizaţia colectivã cãreia i s-a anulat licenţa de operare este obligatã ca în decurs de maximum 30 de zile să comunice în scris acest lucru tuturor partenerilor şi să transfere, cu acordul scris al acestora, toate contractele încheiate în baza transferului de responsabilitate cãtre o organizaţie colectivã autorizată în acest scop.

382

24. (1) Constatarea neîndeplinirii obligaţiilor prevãzute la pct. 10 şi a obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare revine autoritãţilor publice competente din domeniul protecţiei mediului.

(2) Orice persoană fizică sau juridicã poate sesiza Comisia de evaluare şi autorizare în legatură cu neîndeplinirea obligaţiilor asumate de cãtre organizaţia colectivã autorizată.

25. Dispoziţia de anulare a autorizãrii este executorie. 26. Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezenta procedură.

ANEXA 1

la procedură Antet solicitant Nr. ........ /..............

CERERE de acordare a licenţei de operare

Subscrisã, .........................................................................................., cu sediul social

în ......................................., str. ...................................................................... nr. ..........., bl. ............., ap. .............., judeţul/sectorul ................................................., înregistratã la ........................................ sub nr. .........................................., cod unic de înregistrare nr. ...................../......................, cont bancar nr. ............................................................., deschis la .........................................................., sucursala ............................................., telefon ..........................., fax ............................., e-mail ..........................., reprezentatã prin ....................................................., în calitate de .......................................................,

solicită acordarea licenţei de operare în vederea preluãrii responsabilitãţii de realizare a obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, conform prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 448/2005 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, pentru .................................................................... [deşeurile de echipamente electrice şi electronice pentru tipurile de echipamente prevãzute la pct. 7 lit. e) din anexa la Ordinul ministrului mediului şi gospodãririi apelor şi al ministrului economiei şi comerţului nr. 1.225/721/2005].

Anexãm documentele specifice prevãzute în Procedura şi criteriile de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective în vederea preluãrii responsabilitãţii privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, aprobate prin Ordinul ministrului mediului şi gospodãririi apelor şi al ministrului economiei şi comerţului nr. 1.225/721/2005.

Ne asumăm rãspunderea, sub sancţiunea legii penale, ca documentele prezentate în copie sunt conforme cu originalul.

Data ................... Persoană autorizată,

......................... (semnatură şi ştampilă)

383

ANEXA 2

la procedură Conţinutul licenţei de operare

(model)

MINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELOR AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI

LICENŢĂ DE OPERARE

Nr. ........... din .....................

pentru .................................................................... din localitatea ............................,

str. ............................................. nr. ......, judeţul/sectorul .........................., înregistratã la ..................................... sub nr. .........................................., cod unic de înregistrare nr. ........... /..................., în scopul preluãrii responsabilitãţii privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, inclusiv raportarea modului de gestionare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice pentru deşeurile de echipamente electrice şi electronice ................................................. (se înscriu tipurile de echipamente electrice şi electronice din categoriile prevãzute în anexa nr. 1A şi nr. 1B la Hotãrârea Guvernului nr. 448/2005), emisã în baza Hotãrârii Guvernului nr. 448/2005 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice şi a Ordinului ministrului mediului şi gospodãririi apelor şi al ministrului economiei şi comerţului nr. 1.225/721/2005 privind aprobarea Procedurii şi criteriilor de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective în vederea preluãrii responsabilitãţii privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice.

Data emiterii: .................................. Valabilã până la: ..................................

Preşedintele Vicepreşedintele Comisiei de evaluare şi autorizare, Comisiei de evaluare şi autorizare, secretar de stat la preşedinte al Agenţiei Naţionale Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor, pentru Protecţia Mediului

Bucureşti, 29 noiembrie 2005. Nr. 1225.

384

HOTĂRÂREA NR. 662 din 12 iulie 2001

privind gestionarea uleiurilor uzate

Emitent: GUVERNUL Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 446 din 8 august 2001

Data intrării în vigoare: 08 Februarie 2002 abrogat de ART. 22 din HOT. 235 07/03/2007 la data de 21 Aprilie 2007

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României, ale art. 70 lit. c) din

Legea protecţiei mediului nr. 137/1995 , republicatã, şi ale art. 54 pct. 1 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor,

Guvernul României adoptă prezenta hotãrâre.

CAPITOLUL 1 Dispoziţii generale

Art. 1 - (1) Obiectul prezentei hotãrâri îl constituie reglementarea activitãţilor de gestionare a uleiurilor uzate, pentru evitarea efectelor negative asupra sãnãtãţii populaţiei şi asupra mediului.

(2) Se excepteazã de la prevederile prezentei hotãrâri uleiurile uzate conţinând bifenili policloruraţi sau alţi compuşi similari în concentraţii mai mari de 50 ppm, care fac obiectul Hotãrârii Guvernului nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari.

Art. 2 - La baza activitãţilor de gestionare a uleiurilor uzate stau principiile generale prevãzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor.

Art. 3 - Definiţiile termenilor utilizaţi în prezenta hotãrâre sunt prevãzute în anexa nr. 1.

CAPITOLUL 2 Interdicţii şi obligaţii

Art. 4 - Se interzic persoanelor fizice şi juridice: a) deversarea uleiurilor uzate în apele de suprafaţă, apele subterane, apele mării

teritoriale şi în sistemele de canalizare; b) evacuarea pe sol sau depozitarea în condiţii necorespunzãtoare a uleiurilor uzate,

precum şi abandonarea necontrolată a reziduurilor rezultate din valorificarea şi incinerarea acestora;

c) valorificarea şi incinerarea uleiurilor uzate prin metode care genereazã poluare peste valorile limită admise de legislaţia în vigoare;

d) amestecarea între ele a diferitelor categorii de uleiuri uzate prevãzute în anexa nr. 2 şi/sau cu alte tipuri de uleiuri conţinând bifenili policloruraţi sau alţi compuşi similari şi/sau cu alte tipuri de compuşi periculoşi;

e) amestecarea cu alte substanţe care impurifică uleiurile; f) colectarea, stocarea şi transportul în comun cu alte tipuri de deşeuri;

385

g) gestionarea uleiurilor uzate de cãtre persoane neautorizate; h) utilizarea uleiurilor uzate ca agent de impregnare a materialelor. Art. 5 - Persoanele juridice care genereazã sau deţin uleiuri uzate au urmãtoarele

obligaţii: a) să asigure colectarea separatã a întregii cantitãţi de uleiuri uzate generate,

conform prevederilor anexei nr. 2; b) să asigure valorificarea sau eliminarea întregii cantitãţi de uleiuri uzate prin

mijloace proprii, dacã acest lucru este posibil, sau să predea uleiurile uzate persoanelor juridice autorizate să desfãşoare activitãţi de colectare, valorificare şi/sau de eliminare;

c) să livreze uleiurile uzate însoţite de declaraţii pe propria rãspundere, conform modelului prezentat în anexa nr. 3, persoanelor juridice autorizate să colecteze, să valorifice şi/sau să elimine uleiurile uzate.

Art. 6 - Persoanele fizice care deţin uleiuri uzate sunt obligate să predea cu titlu gratuit întreaga cantitate persoanelor juridice autorizate să desfãşoare activitãţi de colectare a uleiurilor uzate.

Art. 7 - Persoanele juridice autorizate să desfãşoare activitãţi de colectare a uleiurilor uzate au urmãtoarele obligaţii:

a) să asigure colectarea separatã a uleiurilor uzate, conform prevederilor anexei nr. 2, precum şi stocarea în condiţii de siguranţă pentru sãnãtatea populaţiei şi protecţia mediului;

b) să preleveze o probă de la fiecare generator care predă ulei uzat. Proba se împarte cu cel care a predat uleiul. Proba se pãstreazã până când analiza acesteia confirmă calitatea declarată de generator şi uleiul uzat poate fi valorificat sau eliminat;

c) să predea toatã cantitatea de ulei uzat persoanelor juridice autorizate să desfãşoare activitãţi de valorificare sau eliminare, însoţitã de declaraţie pe propria rãspundere, conform modelului prezentat în anexa nr. 3, şi să pãstreze o probă de ulei prelevată din fiecare transport. Proba se pãstreazã pânã când analiza acesteia confirmă calitatea declarată de colector şi uleiul uzat poate fi valorificat sau eliminat;

d) să asigure transportul uleiurilor uzate prin mijloace proprii sau prin intermediul persoanelor juridice autorizate să desfãşoare activitãţi de transport al uleiurilor uzate;

e) să inscripţioneze vizibil pe recipiente categoria de ulei uzat colectat, potrivit prevederilor anexei nr. 2.

Art. 8 - Staţiile de distribuţie a produselor petroliere şi alte persoane juridice care comercializeazã uleiuri de motor şi de transmisie au urmãtoarele obligaţii:

a) să amenajeze un spaţiu de colectare a uleiurilor uzate, pentru tipurile de uleiuri comercializate, în incintă sau într-o zonă aflatã la o distanţă acceptabilã pentru clienţi;

b) să asigure o capacitate de colectare a uleiului uzat cel puţin în limita cantitãţii de uleiuri comercializate;

c) să colecteze, potrivit prevederilor anexei nr. 2, cu titlu gratuit, uleiul uzat oferit de clienţii proprii, în limita cantitãţii cumpãrate;

d) să predea uleiurile uzate colectate persoanelor juridice autorizate să desfãşoare activitãţi de colectare, de valorificare sau de eliminare a uleiurilor uzate;

e) să afişeze la loc vizibil indicaţii privind amplasarea spaţiilor de colectare. Art. 9 - Producãtorii şi importatorii de uleiuri de motor şi de transmisie sunt

obligaţi să asigure colectarea uleiurilor uzate de la staţiile de distribuţie a produselor petroliere şi de la alte persoane juridice care comercializeazã aceste tipuri de uleiuri.

386

Art. 10 - Persoanele juridice autorizate să desfãşoare activitãţi de transport al uleiurilor uzate se supun prevederilor art. 23 şi 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000.

Art. 11 - În cazul în care uleiurile uzate sunt exportate declaraţia întocmitã conform modelului prezentat în anexa nr. 3 se prezintã pentru control organelor vamale.

Art. 12 - (1) Valorificarea uleiurilor uzate se realizeazã cu prioritate prin regenerare.

(2) În cazul în care condiţiile tehnice şi economice fac neviabilă regenerarea, valorificarea uleiurilor uzate se realizeazã prin combustie.

(3) În cazul în care procedeele menţionate la alin. (1) şi (2) nu sunt aplicabile, se realizeazã eliminarea prin incinerare.

Art. 13 - Persoanele juridice autorizate să desfãşoare activitãţi de valorificare a uleiurilor uzate prin regenerare au urmãtoarele obligaţii:

a) să regenereze uleiurile uzate cu luarea mãsurilor corespunzãtoare de protecţie a sãnãtãţii populaţiei şi a mediului;

b) să regenereze uleiurile uzate cu conţinut de bifenili policloruraţi sau alţi compuşi similari, conform art. 1 alin. (2), numai în cazul în care prin regenerare fie se elimină bifenilii policloruraţi sau alţi compuşi similari, fie rezultă ulei de bază cu un conţinut de bifenili policloruraţi sau alţi compuşi similari în concentraţii mai mici de 50 ppm;

c) să regenereze uleiurile uzate, astfel încât uleiul de bază obţinut să nu conţinã substanţe care să determine clasificarea sa ca deşeu periculos, conform anexelor nr. IC, ID şi IE la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000.

Art. 14 - (1) Persoanele juridice autorizate să desfãşoare activitãţi de valorificare a uleiurilor uzate prin combustie sunt obligate:

a) să utilizeze tehnologii şi instalaţii care asigură protecţia sãnãtãţii populaţiei şi a mediului;

b) să efectueze controlul concentraţiilor substanţelor poluante atât în uleiul uzat, cât şi în amestecul de ulei uzat cu alţi combustibili, ţinând seama de caracteristicile tehnice ale instalaţiilor.

(2) În cazul combustiei uleiurilor uzate în instalaţii cu o putere termică mai mică de 3 MW se respectă valorile limită de emisie, prevãzute de normele în vigoare.

(3) În cazul combustiei uleiurilor uzate în instalaţii cu o putere termică mai mare de 3 MW se respectă valorile limită de emisie menţionate în anexa nr. 4.

(4) Reziduurile provenite din combustia uleiurilor uzate se distrug prin incinerare sau se depozitează în condiţii de siguranţă pentru sãnãtatea populaţiei şi pentru mediu.

(5) Prin derogare de la prevederile art. 4 lit. d) este permisã amestecarea între ele a diferitelor categorii de uleiuri uzate, în momentul introducerii acestora în instalaţiile de combustie.

Art. 15 - (1) Producãtorii şi importatorii de uleiuri şi lubrifianţi sunt obligaţi să informeze publicul asupra necesitãţii colectãrii, valorificãrii şi/sau eliminãrii adecvate a uleiurilor uzate. Fiecare reclamă trebuie să conţinã urmãtorul text: "Acest ulei trebuie predat unui colector dupã utilizare!”

(2) Uleiurile de motor şi de transmisie destinate comercializãrii trebuie să aibã inscripţionat pe ambalaj urmãtorul text:

Acest ulei trebuie predat unui colector dupã utilizare! Este interzisã amestecarea acestui ulei cu solvenţi, lichid de frână şi lichid de rãcire.

387

Acest produs dupã utilizare are codul ......, conform Catalogului European al Deşeurilor.

Art. 16 - (1) Generatorii, deţinãtorii sau persoanele juridice autorizate să colecteze, să valorifice şi/sau să elimine uleiuri uzate în cantitãţi mai mari de 500 litri de ulei uzat anual au urmãtoarele obligaţii:

a) să ţinã o evidenţă privind cantitatea, calitatea, originea şi localizarea uleiurilor, precum şi înregistrarea predãrii şi primirii acestora;

b) să raporteze anual şi/sau să transmitã la cerere autoritãţilor competente informaţiile prevãzute la lit. a);

c) să elaboreze planuri de intervenţie pentru situaţii accidentale şi să asigure condiţiile de aplicare a acestora.

(2) Generatorii de ulei uzat sunt obligaţi să prezinte la cererea autoritãţilor competente evidenţa uleiului proaspãt consumat.

CAPITOLUL 3 Autorizarea

Art. 17 - Persoanele juridice care desfãşoarã activitãţi de colectare, valorificare şi/sau de eliminare a uleiurilor uzate sunt obligate să solicite autorizaţie de mediu, conform Legii protecţiei mediului nr. 137/1995, republicatã, şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, la autoritatea competentă de mediu.

Art. 18 - Persoanele juridice care desfãşoarã activitãţi de transport al uleiurilor uzate sunt obligate să solicite autorizaţie de mediu, conform Legii protecţiei mediului nr. 137/1995, republicatã, şi autorizaţie în domeniul transporturilor la autoritatea competentă, în conformitate cu prevederile art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000.

Art. 19 - În cazul în care apar elemente noi, necunoscute la data emiterii autorizaţiei conform prevederilor art. 17 şi 18, persoana juridicã este obligatã să solicite revizuirea acesteia autoritãţii competente care a emis-o.

CAPITOLUL 4 Sancţiuni

Art. 20 - (1) Constituie contravenţie, dacã au fost sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să nu fie considerate infracţiuni, urmãtoarele fapte:

a) nerespectarea prevederilor art. 4 lit. a) şi b) şi ale art. 16, care se sancţioneazã conform prevederilor art. 83 pct. 3 din Legea nr. 137/1995, republicatã;

b) nerespectarea prevederilor art. 4 lit. c)-h), art. 5 lit. a), art. 12, 13, art. 14 alin. (1)-(4) şi ale art. 15, care se sancţioneazã conform prevederilor art. 51 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000;

c) nerespectarea prevederilor art. 5 lit. b) şi c), ale art. 6, 7, 8, 9 şi 11, care se sancţioneazã conform prevederilor art. 51 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000;

(2) Plata amenzilor nu exonerează contravenienţii de la plata daunelor provocate. Art. 21 - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor potrivit art. 20 se fac

de cãtre personalul împuternicit din cadrul autoritãţilor competente. Art. 22 - Contravenţiilor prevãzute la art. 20 le sunt aplicabile dispoziţiile

Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. 388

CAPITOLUL 5 Dispoziţii finale

Art. 23 - Autoritãţile competente în sensul prezentei hotãrâri sunt: Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, Ministerul Industriei şi Resurselor, Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului şi autoritãţile administraţiei publice locale.

Art. 24 - Autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului asigură afişarea listei cuprinzând agenţii economici autorizaţi să desfãşoare activitãţi de gestionare a uleiurilor uzate.

Art. 25 - Prevederile art. 8, referitoare la alte persoane juridice care comercializeazã uleiuri de motor şi de transmisie, se aplică în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

Art. 26 - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre. Art. 27 - Prezenta hotãrâre va intra în vigoare la 6 luni de la data publicãrii în

Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRIM-MINISTRU ADRIAN NĂSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul industriei şi resurselor, Dan Ioan Popescu

Ministrul apelor şi protecţiei mediului, Aurel Constantin Ilie

p. Ministrul lucrãrilor publice, transporturilor şi locuinţei, Ion Selaru,

secretar de stat Bucureşti, 12 iulie 2001 Nr. 662.

389

ANEXA 1

DEFINIŢIILE TERMENILOR

Colectare - toate operaţiunile care permit transferul uleiurilor uzate de la deţinãtori la cei care valorifică sau elimină aceste uleiuri

Combustie - utilizarea uleiurilor uzate drept combustibil, cu recuperarea adecvatã a căldurii generate

Eliminare - incinerarea uleiurilor uzate Generator - orice persoană fizică sau juridicã din a cărei activitate rezultă uleiuri

uzate Incinerare - operaţiunea de distrugere termică a uleiurilor uzate Recipiente - rezervoare, cisterne, autocisterne şi butoaie metalice Regenerare - orice procedeu care permite producerea de uleiuri de bază printr-o

rafinare a uleiurilor uzate, implicând mai ales separarea de impurităţi, produşi de oxidare şi aditivi

Ulei de bază - ulei mineral rafinat în care se introduc diferite adaosuri (aditivi sau alte substanţe organice ori anorganice) pentru obţinerea unor proprietãţi speciale

Uleiuri uzate - toate uleiurile industriale şi lubrifianţii, pe bază minerală, sinteticã sau biogenă, care au devenit improprii folosirii pentru care au fost iniţial destinate, în special uleiurile uzate de la motoarele cu combustie şi de la sistemele de transmisie, uleiurile lubrifiante, uleiurile pentru turbine, pentru sistemele hidraulice, emulsiile şi filtrele de ulei

Valorificare - regenerarea şi/sau combustia uleiurilor uzate.

ANEXA 2

CONDIŢII de colectare şi asocierea în categorii de colectare a urmãtoarelor tipuri de uleiuri

uzate conform codurilor din Catalogul European al Deşeurilor

Colectarea se face în recipiente închise etanş şi rezistente la şoc mecanic şi termic şi stocarea se efectueazã în spaţii corespunzãtor amenajate, împrejmuite şi securizate, pentru prevenirea scurgerilor necontrolate, pe categoriile prezentate în continuare:

Categoria de colectare 1: 13 01 03 uleiuri hidraulice neclorurate (nu emulsii) 13 01 06 uleiuri hidraulice conţinând doar ulei mineral 13 02 02 uleiuri neclorurate de motor, de transmisie şi de gresare 13 02 03 alte uleiuri de motor, de transmisie şi de gresare 13 03 05 uleiuri minerale izolante şi de transmitere a căldurii

Categoria de colectare 2: 12 01 07 uleiuri uzate fãrã halogeni (neemulsionate) de la maşini-unelte 12 01 10 uleiuri sintetice de la maşini-unelte 13 01 07 alte uleiuri hidraulice 13 03 03 uleiuri şi alte lichide neclorurate izolante şi de transmitere a căldurii 13 03 04 uleiuri şi alte lichide sintetice izolante şi de transmitere a căldurii

Categoria de colectare 3: 12 01 06 uleiuri uzate cu halogeni (neemulsionate) de la maşini-unelte

390

13 01 01 uleiuri hidraulice cu conţinut de PCB sau PCT pentru fiecare deşeu mai mic de 50 ppm

13 01 02 alte uleiuri hidraulice clorurate (neemulsionate) 13 02 01 uleiuri clorurate de motor, de transmisie şi de gresare 13 03 01 uleiuri şi alte lichide izolante şi de transmitere a căldurii cu conţinut de

PCB sau PCT pentru fiecare deşeu mai mic de 50 ppm 13 03 02 alte uleiuri şi alte lichide clorurate izolante şi de transmitere a căldurii

Categoria de colectare 4: 12 01 09 emulsii uzate fãrã halogeni de la maşini-unelte 13 01 05 emulsii neclorurate 13 05 05 alte emulsii

ANEXA 3

DECLARAŢIE pentru livrarea uleiurilor uzate

Completatã de generatorul, deţinãtorul şi/sau colectorul de uleiuri uzate, în baza art. 5 lit. c) şi a art. 7 lit. c) din Hotãrârea Guvernului nr. 662/2001 privind gestiunea uleiurilor uzate

Tipul de ulei uzat/Categoria de colectare Vă rugãm să completaţi corect denumirea şi codul deşeului conform catalogului de

deşeuri prevãzut în Hotãrârea Guvernului nr. 155/1999 şi/sau categoria de colectare conform anexei nr. 2.

[][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][]

Codul deşeului [][][][][][][][] Categoria [][][][][][][][][][] Cantitatea ____________________ Date referitoare la producãtorul de deşeuri În căsuţă treceţi cifra corespunzãtoare

[] 1 = Generatori/Deţinãtori 2 = Unitatea colectoare

Firma [][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][]

[][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][]

Strada [][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][] Nr. [][][][] Codul poştal Localitatea [][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][]

Uleiurile uzate predate nu sunt impurificate cu alte produse cum sunt uleiurile cu conţinut de PCB sau alţi compuşi similari, mai mare de 50 ppm, care nu sunt adecvate pentru preluare.

Localitatea ..................... Data ..................... Semnatura .............................. ..................... (ştampila firmei) NOTĂ: 1. Acest document se pãstreazã 3 ani de la data emiterii. 2. Originalul însoţeşte marfa, iar copia se pãstreazã de emitent.

391

ANEXA 4

VALORILE LIMITĂ de emisie la exploatarea instalaţiei în cazul arderii uleiurilor în instalaţii având o

putere termică de 3 MW sau mai mare

Poluant Valoarea limită

(mg/Nmc) Cd 0,5 Ni 1 Cr 5 Cu 5 V 5 Pb 5 Cl*) 100 F**) 5

*) Compuşii anorganici gazoşi de clor, exprimaţi ca acid clorhidric. **) Compuşii anorganici gazoşi de fluor, exprimaţi ca acid fluorhidric.

392

HOTĂRÂREA NR. 441 din 30 aprilie 2002

pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate

Emitent: GUVERNUL Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 325 din 16 mai 2002

Data Intrării în vigoare: 16 Mai 2002

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României,

Guvernul României adoptă prezenta hotãrâre.

ARTICOL UNIC - Hotãrârea Guvernului nr. 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 8 august 2001, se modifică şi se completeazã dupã cum urmeazã:

1. La articolul 9, dupã primul alineat, care devine alineatul (1), se introduce alineatul (2) cu urmãtorul cuprins:

"(2) Producãtorii şi importatorii de uleiuri industriale şi lubrifianţi, altele decât uleiurile de motor şi de transmisie, preiau, dupã caz, uleiul uzat de la clienţi."

2. Articolul 17 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 17. - Activitãţile de colectare, valorificare şi/sau eliminare a uleiurilor uzate

se desfãşoarã în baza autorizaţiei de mediu, conform prevederilor art. 8 din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, republicatã."

3. Alineatul (1) al articolului 20 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 20. - (1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã astfel: a) nerespectarea prevederilor art. 4 lit. a) şi b), cu amendă de la 1.000.000 lei la

5.000.000 lei pentru persoane fizice, respectiv de la 75.000.000 lei la 100.000.000 lei pentru persoane juridice;

b) nerespectarea prevederilor art. 4 lit. c)-h) şi ale art. 6, cu amendă de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei pentru persoane fizice;

c) nerespectarea prevederilor art. 4 lit. c)-h), ale art. 5 alin. (1), ale art. 7-9, ale art. 13 şi 14, cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei pentru persoane juridice;

d) nerespectarea prevederilor art. 11, 15, 16 şi 19, cu amenda de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei pentru persoane juridice."

PRIM-MINISTRU ADRIAN NĂSTASE

Contrasemneazã: Ministrul industriei şi resurselor,

Dan Ioan Popescu Ministrul apelor şi protecţiei mediului,

Petru Lificiu p. Ministrul finanţelor publice,

Gheorghe Gherghina, secretar de stat

Bucureşti, 30 aprilie 2002 Nr. 441.

393

HOTĂRÂREA NR. 1.159 din 2 octombrie 2003

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate

Emitent: GUVERNUL Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 715 din 14 octombrie 2003

Data intrării în vigoare: 14 Octombrie 2003

abrogat de Art. 22 din Hot. 235 07/03/2007 la data de 21 Aprilie 2007

În temeiul art. 107 din Constituţie,

Guvernul României adoptă prezenta hotãrâre.

ARTICOL UNIC - Hotãrârea Guvernului nr. 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 8 august 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modifica dupã cum urmeazã:

1. Articolul 7 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 7. - Persoanele juridice autorizate să desfãşoare activitãţi de colectare a

uleiurilor uzate au urmãtoarele obligaţii: a) să asigure colectarea separatã a uleiurilor uzate, conform prevederilor anexei nr.

2, precum şi stocarea în condiţii de siguranţă pentru sãnãtatea populaţiei şi protecţia mediului înconjurãtor;

b) să predea toatã cantitatea de ulei uzat persoanelor juridice autorizate să desfãşoare activitãţi de valorificare sau eliminare, însoţitã de declaraţie pe propria rãspundere, conform modelului prevãzut în anexa nr. 3, şi să pãstreze o probă de ulei prelevată din fiecare transport. Proba de ulei se pãstreazã până când analiza acesteia confirma calitatea declarată de colector şi uleiul uzat poate fi valorificat sau eliminat;

c) să asigure transportul uleiurilor uzate prin mijloace proprii sau prin intermediul persoanelor juridice autorizate să desfãşoare activitãţi de transport al uleiurilor uzate;

d) să inscripţioneze vizibil pe recipiente categoria de ulei uzat colectat, potrivit prevederilor anexei nr. 2."

2. Anexele nr. 2 şi 3 se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 1 şi 2 care fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.

PRIM-MINISTRU ADRIAN NĂSTASE

Contrasemneazã:

p. Ministrul economiei şi comerţului, Iulian Iancu, secretar de stat

Ministrul agriculturii, pãdurilor, apelor şi mediului, Ilie Sârbu

Bucureşti, 2 octombrie 2003. Nr. 1.159.

394

ANEXA 1

CONDIŢII DE COLECTARE şi asocierea în categorii de colectare a urmãtoarelor tipuri de uleiuri uzate,

conform codurilor cuprinse în anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând

deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase

Colectarea se face în recipiente închise etanş, rezistente la şoc mecanic şi termic, iar stocarea în spaţii corespunzãtor amenajate, împrejmuite şi securizate, pentru prevenirea scurgerilor necontrolate, pe categoriile prezentate în continuare:

Categoria de colectare 1: 13 01 10* uleiuri hidraulice minerale neclorinate 13 02 05* uleiuri minerale neclorurate de motor, de transmisie şi de ungere 13 02 06* uleiuri sintetice de motor, de transmisie şi de ungere 13 02 08* alte uleiuri de motor, de transmisie şi de ungere 13 03 07* uleiuri minerale neclorinate izolante şi de transmitere a căldurii

Categoria de colectare 2: 12 01 07* uleiuri minerale de ungere uzate, fãrã halogeni (cu excepţia emulsiilor şi

soluţiilor) 12 01 10* uleiuri sintetice de ungere uzate 13 01 11* uleiuri hidraulice sintetice 13 01 13* alte uleiuri hidraulice

Categoria de colectare 3: 12 01 06* uleiuri uzate cu halogeni (neemulsionate) de la maşini-unelte 13 01 01* uleiuri hidraulice cu conţinut de PCB sau PCT pentru fiecare deşeu mai

mic de 50 ppm 13 01 09* uleiuri hidraulice minerale clorinate 13 02 04* uleiuri minerale clorurate de motor, de transmisie şi de ungere 13 03 01* uleiuri izolante şi de transmitere a căldurii cu conţinut de PCB sau PCT

pentru fiecare deşeu mai mic de 50 ppm 13 03 06* uleiuri minerale clorinate izolante şi de transmitere a căldurii, altele decât

cele specificate la 13 03 01*

Cateogria de colectare 4: 12 01 19* uleiuri de ungere uşor biodegradabile 13 01 12* uleiuri hidraulice uşor biodegradabile 13 02 07* uleiuri de motor, de transmisie şi de ungere uşor biodegradabile 13 03 08* uleiuri sintetice izolante şi de transmitere a căldurii 13 03 09* uleiuri izolante şi de transmitere a căldurii uşor biodegradabile 13 03 10* alte uleiuri izolante şi de transmitere a căldurii 13 07 01* ulei combustibil şi combustibil diesel 13 05 06* ulei de la separatoarele ulei/apă

* - deşeuri periculoase

395

ANEXA 2

DECLARAŢIE pentru livrarea uleiurilor uzate

Completatã de generatorul, deţinãtorul şi/sau colectorul de uleiuri uzate, în baza art. 5 lit. c) şi a art. 7 lit. c) din Hotãrârea Guvernului nr. 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate

Tipul de ulei uzat/Categoria de colectare Vă rugãm să completaţi corect denumirea şi codul deşeului, conform codurilor

cuprinse în anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, şi/sau categoria de colectare conform anexei nr. 2.

[][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][]

Codul deşeului [][][][][][] Categoria [][][][][] Cantitatea .......

Date referitoare la producãtorul de deşeuri

În căsuţa treceţi cifra corespunzãtoare [] 1 = Generatori/Deţinãtori 2 = Unitatea colectoare

Firma

[][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][]

[][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][] Strada [][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][] Nr. [][][][][][][][]

Codul poştal Localitatea [][][][][][][][][][][][][][][][][][][][][]

Uleiurile uzate predate nu sunt impurificate cu alte produse, cum sunt uleiurile cu conţinut de PCB sau alţi compuşi similari mai mare de 50 ppm, care nu sunt adecvate pentru preluare.

Localitatea Data Semnatura

........................ ................. ........................

(ştampila firmei)

NOTĂ:

1. Acest document se pãstreazã 3 ani de la data emiterii.

2. Originalul însoţeşte marfa, iar copia se pãstreazã de emitent.

396

HOTĂRÂREA NR. 235

din 7 martie 2007

privind gestionarea uleiurilor uzate

Emitent: GUVERNUL Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 199 din 22 martie 2007

Data intrării în vigoare: 21 Aprilie 2007

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al art. 54 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotãrâre.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1 - (1) Obiectul prezentei hotãrâri îl constituie reglementarea activitãţilor de gestionare a uleiurilor uzate, inclusiv a filtrelor de ulei uzate, pentru evitarea efectelor negative asupra sãnãtãţii populaţiei şi asupra mediului.

(2) Se excepteazã de la prevederile prezentei hotãrâri uleiurile uzate conţinând bifenili policloruraţi sau alţi compuşi similari în concentraţii mai mari de 50 ppm, care fac obiectul Hotãrârii Guvernului nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care transpune Directiva 96/59/CEE privind eliminarea bifenililor policloruraţi şi a trifenililor policloruraţi, precum şi uleiurile uzate contaminate cu substanţe care intră sub incidenţa definiţiei deşeurilor periculoase potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Art. 2 - La baza activitãţilor de gestionare a uleiurilor uzate stau obiectivele prioritare ale gestionãrii deşeurilor prevãzute la art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Art. 3 - (1) În sensul prezentei hotãrâri termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:

a) colectare - toate operaţiunile prin care uleiurile uzate pot fi transferate de la deţinãtori la operatori economici care efectueazã colectarea, valorificarea sau eliminarea acestor uleiuri;

397

b) coincinerare/combustie - utilizarea uleiurilor uzate drept combustibil, cu recuperarea adecvatã a căldurii generate;

c) carburant - combustibilul lichid volatil care, în amestec cu aerul, este folosit la alimentarea motoarelor cu ardere internă;

d) generator - orice persoană fizică sau operatori economici din a cãror activitate rezultă uleiuri uzate;

e) recipiente - rezervoarele, cisternele, autocisternele şi butoaiele metalice; f) regenerare - orice procedeu care permite producerea de uleiuri de bază

printr-o rafinare a uleiurilor uzate, implicând în special separarea de impurităţi, produse de oxidare şi aditivi;

g) uleiuri - toate uleiurile industriale şi lubrifianţii, pe bază minerală, semisintetice, sintetice sau biogene;

h) ulei de bază - uleiul mineral rafinat în care se introduc diferite adaosuri, cum ar fi aditivi sau alte substanţe organice ori anorganice, pentru obţinerea unor proprietãţi speciale;

i) uleiuri uzate - toate uleiurile prevãzute la lit. h) care au devenit improprii destinaţiei iniţiale, în special acele uleiuri provenite de la motoarele cu combustie şi de la sistemele de transmisie, uleiurile lubrifiante, uleiurile pentru turbine, pentru sistemele hidraulice, industriale, emulsiile şi filtrele de ulei.

(2) Termenii şi expresiile prevãzute la alin. (1) se completeazã cu termenii definiţi în anexa nr. IA la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

CAPITOLUL II Interdicţii şi obligaţii

Art. 4 - (1) Se interzic persoanelor fizice şi operatorilor economici: a) deversarea uleiurilor uzate în apele de suprafaţă, apele subterane, apele

mării teritoriale şi în sistemele de canalizare; b) evacuarea pe sol sau depozitarea în condiţii necorespunzãtoare a

uleiurilor uzate, precum şi abandonarea reziduurilor rezultate din valorificarea şi incinerarea acestora;

c) valorificarea şi incinerarea uleiurilor uzate prin metode care genereazã poluare peste valorile limită admise de legislaţia în vigoare;

d) amestecarea diferitelor categorii de uleiuri uzate prevãzute în anexa nr. 1 şi/sau cu alte tipuri de uleiuri conţinând bifenili policloruraţi ori alţi compuşi similari şi/sau cu alte tipuri de substanţe şi preparate chimice periculoase;

e) amestecarea uleiurilor uzate cu motorină, ulei de piroliză, ulei nerafinat tip P3, solvenţi, combustibil tip P şi reziduuri petroliere şi utilizarea acestui amestec drept carburant;

f) amestecarea uleiurilor uzate cu alte substanţe care impurifică uleiurile;

398

g) incinerarea uleiurilor uzate în alte instalaţii decât cele prevãzute în Hotãrârea Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;

h) colectarea, stocarea şi transportul uleiurilor uzate în comun cu alte tipuri de deşeuri;

i) gestionarea uleiurilor uzate de cãtre persoane neautorizate; j) utilizarea uleiurilor uzate ca agent de impregnare a materialelor. (2) Operatorii economici autorizaţi să desfãşoare activitãţi de gestionare a

uleiurilor uzate sunt obligaţi să întocmeascã planurile de intervenţie pentru situaţii accidentale şi să asigure condiţiile de aplicare a acestora. Planurile de intervenţie pentru situaţii accidentale se depun la sediul autoritãţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului, la solicitarea eliberãrii sau revizuirii autorizaţiei de mediu.

Art. 5 - (1) Generatorii de uleiuri uzate au urmãtoarele obligaţii: a) să asigure colectarea separatã a întregii cantitãţi de uleiuri uzate generate,

conform prevederilor anexei nr. 1, şi stocarea corespunzãtoare până la predare; b) să asigure valorificarea întregii cantitãţi de uleiuri uzate sau eliminarea

acelora care nu mai pot fi valorificate prin mijloace proprii, dacã acest lucru este posibil şi dacã sunt autorizaţi în acest sens, sau să predea uleiurile uzate operatorilor economici autorizaţi să desfãşoare activitãţi de colectare, valorificare şi/sau de eliminare;

c) să livreze uleiurile uzate însoţite de declaraţii pe propria rãspundere, conform modelului prevãzut în anexa nr. 2, operatorilor economici autorizaţi să desfãşoare activitãţi de colectare, valorificare şi/sau de eliminare a uleiurilor uzate;

d) să pãstreze evidenţa privind uleiul proaspãt consumat, precum şi cantitatea, calitatea, provenienţa, localizarea şi înregistrarea stocãrii şi predãrii uleiurilor uzate, potrivit prevederilor lit. b);

e) să raporteze semestrial şi la solicitarea expresã a autoritãţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului competente informaţiile prevãzute la lit. d).

(2) Deţinãtorii de uleiuri uzate au urmãtoarele obligaţii: a) să predea uleiurile uzate însoţite de declaraţii pe propria rãspundere,

conform modelului prevãzut în anexa nr. 2, operatorilor economici autorizaţi să desfãşoare activitãţi de colectare, valorificare şi/sau de eliminare;

b) să pãstreze evidenţa privind cantitatea, calitatea, provenienţa şi înregistrarea stocãrii şi predãrii uleiurilor uzate, potrivit prevederilor lit. a);

c) să raporteze semestrial şi la solicitarea expresã a autoritãţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului informaţiile prevãzute la lit. b).

Art. 6 - Persoanele fizice care deţin în gospodãrie uleiuri uzate sunt obligate să predea cu titlu gratuit întreaga cantitate numai operatorilor economici autorizaţi să desfãşoare activitãţi de colectare, valorificare şi/sau de

399

eliminare a uleiurilor uzate. Art. 7 - Operatorii economici autorizaţi să desfãşoare activitãţi de colectare

a uleiurilor uzate au urmãtoarele obligaţii: a) să asigure colectarea separatã a uleiurilor uzate, conform prevederilor

anexei nr. 1, precum şi stocarea în condiţii de siguranţă pentru sãnãtatea populaţiei şi protecţia mediului;

b) să predea toatã cantitatea de ulei uzat operatorilor economici autorizaţi să desfãşoare activitãţi de valorificare sau eliminare, însoţitã de declaraţie pe propria rãspundere, conform modelului prevãzut în anexa nr. 2, şi să pãstreze o probă de ulei prelevată din fiecare transport. Proba se pãstreazã până când analiza acesteia confirmă calitatea declarată de colector şi uleiul uzat poate fi valorificat sau eliminat;

c) să inscripţioneze vizibil pe recipiente categoria de ulei uzat colectat, potrivit prevederilor anexei nr. 1;

d) să pãstreze evidenţa privind cantitatea, calitatea, provenienţa, localizarea şi înregistrarea colectãrii uleiurilor uzate, precum şi înregistrarea predãrii acestora în conformitate cu prevederile lit. b);

e) să raporteze semestrial şi la solicitarea expresã a autoritãţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului informaţiile prevãzute la lit. d).

Art. 8 - (1) Staţiile de distribuţie a produselor petroliere şi alţi operatori economici care comercializeazã uleiuri de motor şi de transmisie au urmãtoarele obligaţii:

a) să amenajeze în incintă un spaţiu de colectare a uleiurilor uzate sau într-o zonă aflatã la o distanţă acceptabilã pentru clienţi şi să asigure colectarea cu titlu gratuit a acestora pentru tipurile de uleiuri comercializate;

b) să predea uleiurile uzate colectate operatorilor economici prevãzuţi la art. 9 alin. (1);

c) să afişeze la loc vizibil indicatoare privind amplasarea spaţiilor de colectare.

(2) Obligaţiile prevãzute la alin. (1) lit. a) pot fi realizate ca alternativă şi prin terţi care sunt situaţi la o distanţă acceptabilã pentru clienţi şi sunt autorizaţi în acest sens.

Art. 9 - (1) Producãtorii şi importatorii de uleiuri, denumiţi în continuare persoane responsabile, sunt obligaţi să asigure organizarea sistemului de gestionare a uleiurilor uzate, corespunzãtor cantitãţilor şi tipurilor de uleiuri introduse pe piaţă.

(2) Obligaţia prevãzutã la alin. (1) se poate realiza individual sau prin terţii indicaţi autoritãţilor publice centrale pentru protecţia mediului de cãtre persoanele responsabile.

(3) În scopul stabilirii unui sistem coerent de gestionare a uleiurilor uzate, persoanele responsabile pot încheia acorduri voluntare cu autoritãţile publice

400

centrale şi/sau locale. (4) Operatorii economici prevãzuţi la alin. (1) au obligaţia să ţinã evidenţa

privind: a) datele de identificare ale operatorilor economici prin care se

comercializeazã uleiul introdus pe piaţă, precum şi cantitatea, tipul şi provenienţa uleiului;

b) datele de identificare ale operatorilor economici care colecteazã uleiurile uzate în numele persoanelor responsabile;

c) cantitatea, calitatea uleiurilor uzate şi datele de identificare ale operatorilor economici cãrora le-au fost predate în vederea valorificãrii/eliminãrii.

(5) Operatorii economici prevãzuţi la alin. (1) au obligaţia: a) să raporteze semestrial şi la solicitarea expresã a autoritãţilor publice

teritoriale pentru protecţia mediului informaţiile prevãzute la alin. (4); b) să punã la dispoziţie beneficiarilor informaţiile necesare pentru utilizarea

în siguranţă a uleiurilor. Art. 10 - Operatorilor economici autorizaţi să desfãşoare activitãţi de

transport al uleiurilor uzate le sunt aplicabile prevederile art. 23 şi 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi cele ale Ordinului ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor şi mediului, al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului economiei şi comerţului nr. 2/211/118/2004 pentru aprobarea Procedurii de reglementare şi control al transportului deşeurilor pe teritoriul României, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Art. 11 - (1) Valorificarea uleiurilor uzate se realizeazã cu prioritate prin regenerare, în cazul în care uleiurile uzate se pretează acestei operaţii.

(2) În cazul în care condiţiile tehnice şi economice fac neviabilă regenerarea, valorificarea uleiurilor uzate se realizeazã prin coincinerare şi prin alte operaţii de valorificare, potrivit anexei nr. IIB din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

(3) În cazul în care procedeele prevãzute la alin. (1) şi (2) nu sunt aplicabile, se realizeazã eliminarea prin incinerare, cu respectarea valorilor limită de emisie prevãzute în Hotãrârea Guvernului nr. 128/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Art. 12 - Operatorii economici autorizaţi să desfãşoare activitãţi de valorificare a uleiurilor uzate prin regenerare sau prin alte operaţii de valorificare a acestora, în conformitate cu anexa nr. IIB din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, au urmãtoarele

401

obligaţii: a) să valorifice uleiurile uzate utilizând tehnologii şi instalaţii care să

asigure protecţia corespunzãtoare a sãnãtãţii populaţiei şi a mediului; b) să regenereze uleiurile uzate cu conţinut de bifenili policloruraţi sau alţi

compuşi similari, conform art. 1 alin. (2), numai în cazul în care prin regenerare fie se elimină bifenilii policloruraţi sau alţi compuşi similari, fie rezultă ulei de bază cu un conţinut de bifenili policloruraţi ori alţi compuşi similari în concentraţii mai mici de 50 ppm;

c) să preleve probe şi să efectueze analiza uleiului uzat la recepţie conform legislaţiei în vigoare, în vederea verificãrii calitãţii declarate, precum şi respectãrii prevederilor lit. b);

d) să regenereze uleiurile uzate astfel încât uleiul de bază obţinut să nu conţinã substanţe a cãror concentraţie să îl clasifice ca deşeu periculos, conform anexelor nr. IC, ID şi IE la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;

e) să verifice şi să controleze dacã uleiul de bază obţinut prin procesul de regenerare corespunde specificaţiilor tehnice de calitate în vigoare pentru sortimentul respectiv;

f) să pãstreze evidenţa privind cantitatea de ulei uzat primit, calitatea acestuia şi datele de identificare ale operatorilor economici de la care primeşte ulei uzat în vederea valorificãrii, cantitatea regenerată, respectiv valorificatã printr-o altă operaţie, precum şi înregistrarea cantitãţii de ulei uzat care nu poate fi valorificat;

g) să raporteze semestrial şi la solicitarea expresã a autoritãţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului informaţiile prevãzute la lit. f).

Art. 13 - (1) Operatorii economici autorizaţi să desfãşoare activitãţi de valorificare a uleiurilor uzate prin coincinerare, precum şi cei autorizaţi să desfãşoare activitãţi de eliminare prin incinerare a uleiurilor uzate sunt obligaţi:

a) să utilizeze tehnologii şi instalaţii care asigură protecţia sãnãtãţii populaţiei şi a mediului;

b) să respecte valorile limită de emisie prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 128/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;

c) în desfãşurarea activitãţii de coincinerare să efectueze controlul concentraţiilor substanţelor poluante atât în uleiul uzat, cât şi în amestecul de ulei uzat cu alţi combustibili, ţinând seama de caracteristicile tehnice ale instalaţiilor;

d) la coincinerare sunt acceptate uleiurile uzate colectate pe categorii, conform anexei nr. 1;

e) la incinerare sunt acceptate pentru eliminare doar uleiuri uzate amestecate cu alte tipuri de uleiuri conţinând bifenili policloruraţi sau alţi

402

compuşi similari şi/sau cu alte tipuri de compuşi periculoşi; f) să pãstreze evidenţa privind cantitatea de ulei uzat primit, calitatea

acestuia şi datele de identificare ale operatorilor economici de la care primeşte uleiul uzat în vederea coincinerării/eliminãrii;

g) să raporteze semestrial şi la solicitarea expresã a autoritãţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului informaţiile prevãzute la lit. f).

(2) Prin derogare de la prevederile art. 4 alin. (1) lit. d) este permisã amestecarea între ele a diferitelor categorii de uleiuri uzate, în situaţia valorificãrii acestora prin coincinerare sau eliminare prin incinerare.

Art. 14 - (1) Producãtorii şi importatorii de uleiuri şi lubrifianţi sunt obligaţi să informeze publicul asupra necesitãţii colectãrii, valorificãrii şi/sau eliminãrii adecvate a uleiurilor uzate. Orice tip de reclamă referitoare la aceste aspecte trebuie amplasat în locuri vizibile la toate punctele de comercializare şi trebuie să conţinã urmãtorul text:

"Acest ulei trebuie predat unui colector autorizat dupã utilizare!" (2) Uleiurile de motor şi de transmisie destinate comercializãrii trebuie să

aibã inscripţionat pe ambalaj urmãtorul text: "Acest ulei trebuie predat unui colector autorizat dupã utilizare! Este

interzisã amestecarea acestui ulei cu solvenţi, lichid de frână şi lichid de

rãcire. Este interzisã utilizarea acestuia drept carburant în amestec cu

motorina.

Acest produs dupã utilizare are codul ............................, conform Hotãrârii

Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru

aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, şi se

încadreazã în categoria de colectare ................................... ."

CAPITOLUL III Autorizarea

Art. 15 - Autorizarea din punct de vedere al protecţiei mediului a operatorilor economici care desfãşoarã activitãţi de gestionare a uleiurilor uzate se realizeazã în condiţiile legii.

CAPITOLUL IV Sancţiuni

Art. 16 - Constituie contravenţii şi se sancţioneazã astfel: a) nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) şi b) şi ale art. 5, cu

amendă de la 100 lei la 1.000 lei pentru persoane fizice, respectiv de la 7.500 lei la 10.000 lei pentru persoanele juridice;

b) nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (1) lit. c), d), f), g), h), i) şi j), art. 7, 8, 9, 11, 12 şi ale art. 13 alin. (1), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru persoanele juridice;

403

c) nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (1) lit. d), f), g) şi j) şi ale art. 6, cu amendă de la 100 lei la 500 lei pentru persoane fizice;

d) nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (1) lit. e), cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei pentru persoanele fizice, respectiv de la 7.500 lei la 22.500 lei pentru persoanele juridice;

e) nerespectarea prevederilor art. 14, cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele juridice.

Art. 17 - (1) Constatarea contravenţiilor prevãzute la art. 16 şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre personalul împuternicit al:

a) Gărzii Naţionale de Mediu, pentru nerespectarea prevederilor art. 4, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 12 şi 13;

b) Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, pentru nerespectarea prevederilor art. 14.

(2) Prevederile alin. (1) referitoare la contravenţii se completeazã cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

(3) Contravenientul poate achitã în termen de 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia jumãtate din minimul amenzii prevãzute în actul normativ, agentul constatator fãcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

(4) Actele de constatare a contravenţiilor întocmite de agenţii constatatori din cadrul autoritãţilor prevãzute la alin. (1) sunt acte procedurale, potrivit reglementãrilor legale, cu toate efectele prevãzute de legislaţia în vigoare.

CAPITOLUL V Dispoziţii finale

Art. 18 - Agenţiile locale pentru protecţia mediului asigură afişarea listei cuprinzând operatorii economici autorizaţi să desfãşoare activitãţi de gestionare a uleiurilor uzate.

Art. 19 - (1) Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) lit. c), art. 7 lit. e), art. 9 alin. (5) lit. a), art. 12 lit. g) şi ale art. 13 alin. (1) lit. g), datele se raporteazã autoritãţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului.

(2) Pe baza datelor prevãzute la alin. (1) şi centralizate la nivelul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor înainteazã Comisiei Europene la fiecare 3 ani un raport privind situaţia gestionãrii uleiurilor uzate, prima raportare acoperind perioada 2007-2009.

Art. 20 - Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor, în calitate de autoritate centrală pentru protecţia mediului, are responsabilitatea comunicãrii cãtre Comisia Europeanã a reglementãrilor şi dispoziţiilor administrative

404

adoptate pentru implementarea Directivei nr. 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate, amendată prin Directivele nr. 87/101/CEE şi nr. 91/692/CEE.

Art. 21 - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre. Art. 22 - (1) La data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, Hotãrârea

Guvernului nr. 662/2001 privind gestiunea uleiurilor uzate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 8 august 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se abrogă.

(2) Prezenta hotãrâre intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia art. 20, care intră în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotãrâri.

* Prezenta hotãrâre transpune Directiva nr. 75/439/CEE privind eliminarea

uleiurilor uzate, publicatã în Jurnalul Oficial (JOCE) nr. L 194/1975, modificatã prin Directiva nr. 87/101/CEE, publicatã în Jurnalul Oficial (JOCE) nr. L 42/1987, referitoare la eliminarea uleiurilor uzate.

PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemneazã:

Ministrul economiei şi comerţului, Varujan Vosganian

Ministrul mediului şi gospodãririi apelor, Sulfina Barbu

Preşedintele Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Marian Zlotea

Departamentul pentru Afaceri Europene Adrian Ciocănea,

secretar de stat Bucureşti, 7 martie 2007. Nr. 235.

405

ANEXA 1

CONDIŢII

de colectare şi asocierea în categorii de colectare a urmãtoarelor tipuri de uleiuri uzate, conform codurilor cuprinse în anexa nr. 2 la Hotãrârea

Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase

Colectarea uleiurilor uzate se face în recipiente închise etanş, rezistente la

şoc mecanic şi termic, iar stocarea, în spaţii corespunzãtor amenajate, împrejmuite şi securizate, pentru prevenirea scurgerilor necontrolate, pe 3 categorii de deşeuri prezentate în continuare:

Categoria de colectare 1:

- 12.01.07*) - uleiuri minerale de ungere uzate, fãrã halogeni (cu excepţia emulsiilor şi soluţiilor)

- 12.01.10*) - uleiuri sintetice de ungere uzate - 12.01.19*) - uleiuri de ungere uşor biodegradabile - 13.01 - deşeuri de uleiuri hidraulice, cu excepţia: - 13.01.01*) - uleiuri hidraulice cu conţinut de PCB; - 13.01.04*) - emulsii clorurate; - 13.01.09*) - uleiuri hidraulice minerale clorinate; - 13.01.13*) - alte uleiuri hidraulice. - 13.02. - uleiuri uzate de motor, de transmisie şi de ungere, cu excepţia: - 13.02.04*) - uleiuri minerale clorurate de motor, de transmisie şi de

ungere; - 13.02.08*) - alte uleiuri de motor, de transmisie şi de ungere. - 13.03. - deşeuri de uleiuri izolante şi de transmitere a căldurii, cu

excepţia: - 13.03.01*) - uleiuri izolante şi de transmitere a căldurii cu conţinut de

PCB; - 13.03.06*) - uleiuri minerale clorinate şi de transmitere a căldurii, altele

decât cele specificate la 13.03.01*); - 13.03.10*) - alte uleiuri izolante şi de transmitere a căldurii. - 13.04. - uleiuri de santina.

*) Deşeuri periculoase. NOTA: Uleiurile uzate, colectate conform categoriilor prezentate mai sus, pot fi destinate regenerării,

valorificãrii energetice, altor reutilizări sau eliminãrii, în funcţie de caracteristicile fiecãrei categorii, ţinându-se cont de condiţiile tehnico-economice şi de protecţie a mediului.

406

Categoria de colectare 2:

- 12.01.06*) - uleiuri uzate cu halogeni (neemulsionate) de la maşini-unelte;

- 13.07. - deşeuri de combustibili lichizi. - 13.01.01*) - uleiuri hidraulice cu conţinut de PCB - 13.01.04*) - emulsii clorurate - 13.01.09*) - uleiuri hidraulice minerale clorinate - 13.01.13*) - alte uleiuri hidraulice - 13.02.04*) - uleiuri minerale clorurate de motor, de transmisie şi de

ungere - 13.02.08*) - alte uleiuri de motor, de transmisie şi de ungere - 13.03.01*) - uleiuri izolante şi de transmitere a căldurii cu conţinut de

PCB - 13.03.06*) - uleiuri minerale clorinate şi de transmitere a căldurii, altele

decât cele specificate la 13.03.01*) - 13.03.10*) - alte uleiuri izolante şi de transmitere a căldurii - 13.05.06*) - ulei de la separatoarele ulei/apă - 13.08. - alte deşeuri uleioase nespecificate, cu excepţia: - 13.08.99*) - alte deşeuri nespecifice.

Categoria de colectare 3:

- 13.05. - deşeuri de la separarea ulei/apă, cu excepţia: - 13.05.06*) - ulei de la separatoarele ulei/apă. - 13.08.99*) - alte deşeuri nespecifice.

*) Deşeuri periculoase.

NOTA: Uleiurile uzate, colectate conform categoriilor prezentate mai sus, pot fi destinate regenerării,

valorificãrii energetice, altor reutilizări sau eliminãrii, în funcţie de caracteristicile fiecãrei categorii, ţinându-se cont de condiţiile tehnico-economice şi de protecţie a mediului.

407

ANEXA 2

DECLARAŢIE pentru livrarea uleiurilor uzate

Se completeazã de generatorul, deţinãtorul şi/sau de colectorul de uleiuri uzate.

Tipul de ulei uzat/Categoria de colectare

Va rugãm să completaţi corect denumirea şi codul deşeului, conform codurilor cuprinse în anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase şi/sau categoria de colectare conform anexei nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate.

|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|

Codul deşeului |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_| Categoria |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|

Cantitatea ...............................................................

Date referitoare la producãtorul de deşeuri. În casuta treceti cifra corespunzãtoare.

|_| 1 = Generatori/Deţinãtori 2 = Unitatea colectoare

Firma

|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|

Strada |_|_|_|_|_|_|_|_|_| Nr. |_|

Codul poştal |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|

Localitatea |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|

Uleiurile uzate predate nu sunt impurificate cu alte produse, cum sunt uleiurile cu conţinut de PCB sau alţi compuşi similari, în concentratii mai mari de 50 ppm, care nu sunt adecvate pentru preluare.

Localitatea Data Semnatura .................. ..................... ..................

(ştampila firmei) NOTA: 1. Acest document se pãstreazã 3 ani de la data emiterii. 2. Originalul însoţeşte marfa, iar copia se pãstreazã de emitent.

408

HOTĂRÂREA NR. 1.057 din 18 octombrie 2001

privind regimul bateriilor şi acumulatorilor care conţin substanţe periculoase

Emitent: GUVERNUL Publicat în: MONITORUL OFICIAL NR. 700 din 5 noiembrie 2001

Data intrării în vigoare: 05 Mai 2002

Abrogat de ART. 19 din HOTĂRÂRE NR. 1132 18/09/2008 la data de 25 Septembrie 2008

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României, ale art. 54 pct. 1

lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 426/2001, precum şi ale art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotãrâre.

Art. 1 - Prezenta hotãrâre reglementeazã condiţiile de introducere pe piaţă a bateriilor şi acumulatorilor care conţin substanţe periculoase, denumite în continuare baterii şi acumulatori, precum şi modalitãţile de gestionare a bateriilor şi acumulatorilor uzaţi, în scopul asigurãrii condiţiilor de protecţie a mediului şi a sãnãtãţii populaţiei.

Art. 2 - În sensul prezentei hotãrâri semnificaţia termenilor specifici utilizaţi este prevãzutã în anexa nr. 1.

Art. 3 - Activitatea de gestionare a bateriilor şi acumulatorilor uzaţi are la baza principiile generale prevãzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001.

Art. 4 - (1) Se interzice introducerea pe piaţă a bateriilor şi/sau acumulatorilor care conţin mai mult de 0,0005% mercur din greutate, incluzând şi cazurile în care aceste baterii şi acumulatori sunt încorporaţi în aparate.

(2) Se excepteazã de la prevederile alin. (1) bateriile tip pastilă cu un conţinut maxim de 2% mercur din greutate.

Art. 5 - (1) Este interzisã introducerea pe piaţă a aparatelor care utilizeazã baterii şi/sau acumulatori astfel încorporaţi încât nu este posibilă înlocuirea cu usurinţă şi fãrã riscuri a acestora de cãtre utilizator.

(2) Se excepteazã de la prevederile alin. (1) categoriile de aparate prevãzute în anexa nr. 2.

409

Art. 6 - Persoanele juridice care produc baterii şi/sau acumulatori au obligaţia de a le marca cu unul dintre simbolurile prevãzute în anexa nr. 3.

Art. 7 - Se interzice introducerea pe piaţă a bateriilor şi/sau acumulatorilor care nu sunt marcaţi conform art. 6.

Art. 8 - (1) Informaţiile referitoare la conţinutul de metale grele din baterii şi/sau acumulatori cuprind simbolurile chimice ale metalelor respective: Hg - mercur, Cd - cadmiu sau Pb - plumb, precum şi concentraţiile acestora, conform prevederilor cuprinse în anexa nr. 1 lit. a).

(2) Responsabilitatea tipãririi informaţiilor la care se face referire în alin. (1) şi a amplasării acestora sub simbolul prevãzut în anexa nr. 3 revine persoanelor juridice care produc baterii şi/sau acumulatori ori reprezentanţilor autorizaţi ai acestora.

(3) Informaţiile la care se face referire în alin. (1) trebuie să reprezinte minimum o pãtrime din dimensiunea simbolului prevãzut în anexa nr. 3.

Art. 9 - Simbolul prevãzut în anexa nr. 3 şi informaţiile la care se face referire în art. 8 alin. (1) se tipăresc în mod clar, vizibil şi durabil.

Art. 10 - Se interzic persoanelor fizice şi juridice: a) abandonarea bateriilor şi a acumulatorilor uzaţi sau a componentelor

solide ale acestora; b) deversarea electrolitului din acumulatorii uzaţi pentru autovehicule pe

sol, în apele de suprafaţă, apele subterane, apele mării teritoriale şi în sistemele de canalizare;

c) deteriorarea carcaselor bateriilor şi ale acumulatorilor uzaţi. Art. 11 - Persoanele juridice care produc baterii şi/sau acumulatori pentru

autovehicule, reprezentanţii autorizaţi ai acestora sau importatorii au urmãtoarele obligaţii:

a) să informeze cumpãrãtorii asupra necesitãţii colectãrii şi valorificãrii bateriilor şi/sau acumulatorilor uzaţi pentru autovehicule, prin inscripţionarea pe carcasa acestora a urmãtoarelor texte:

"Este interzisã aruncarea bateriilor şi/sau acumulatorilor uzaţi pentru autovehicule."

"Este interzisã deversarea electrolitului din acumulatorii uzaţi pentru autovehicule."

"Acest produs trebuie predat dupã utilizare pentru valorificare." b) să informeze cumpãrãtorii asupra modalitãţilor de colectare a bateriilor

şi/sau a acumulatorilor uzati pentru autovehicule, asupra obligaţiilor pe care le au în ceea ce priveşte colectarea acestora, asupra semnificatiei marcajelor şi simbolurilor inscriptionate pe bateriile şi/sau pe acumulatorii pentru autovehicule, precum şi asupra toxicitatii şi gradului de periculozitate ale materialelor conţinute, care sunt menţionate în instrucţiunile de utilizare puse la dispoziţie consumatorilor şi care însoţesc aceste produse.

410

Art. 12 - (1) Persoanele fizice şi juridice care deţin mijloace de transport sau utilaje echipate cu baterii şi/sau acumulatori pentru autovehicule au obligaţia să predea bateriile şi/sau acumulatorii uzaţi cu electrolitul şi componentele solide conţinute persoanelor juridice care comercializeazã baterii şi/sau acumulatori pentru autovehicule ori persoanelor juridice care desfãşoarã activitate de colectare sau de valorificare a acestora.

(2) Persoanele fizice şi juridice care deţin baterii şi/sau acumulatori uzaţi, alţii decât cei pentru autovehicule, au obligaţia să predea aceste baterii şi/sau acumulatori uzaţi în cadrul sistemului de colectare, potrivit prevederilor art. 14.

Art. 13 - Persoanele fizice autorizate să desfãşoare activitãţi independente şi persoanele juridice care comercializeazã baterii şi/sau acumulatori pentru autovehicule sunt obligate:

a) să colecteze bateriile şi/sau acumulatorii uzaţi pentru autovehicule în schimbul bateriilor şi/sau acumulatorilor vânduţi;

b) să aplice sistemul "depozit" asupra preţului de vânzare al bateriilor şi/sau acumulatorilor pentru autovehicule;

c) să depoziteze în spaţii special amenajate, împrejmuite şi asigurate pentru prevenirea scurgerilor necontrolate, bateriile şi/sau acumulatorii uzaţi pentru autovehicule primiţi în schimbul celor vânduţi;

d) să predea bateriile şi acumulatorii uzaţi pentru autovehicule, colectaţi, persoanelor juridice care desfãşoarã activitate de colectare sau de valorificare a acestora;

e) să afişeze la loc vizibil anunţul cu urmãtorul conţinut: "Predati bateriile şi/sau acumulatorii uzaţi pentru autovehicule în vederea

valorificãrii". Art. 14 - (1) Persoanele juridice care produc baterii şi/sau acumulatori,

reprezentanţii autorizaţi ai acestora sau importatorii sunt obligaţi să stabileascã şi să organizeze un sistem propriu de colectare a bateriilor şi acumulatorilor uzaţi, prin care să se asigure:

a) colectarea, în spaţii special amenajate, a bateriilor şi acumulatorilor uzaţi de tipul şi marca celor produşi sau importaţi, indiferent de gradul lor de deteriorare;

b) preluarea cu titlu gratuit a bateriilor şi a acumulatorilor uzaţi colectaţi separat în locurile stabilite de comun acord cu persoanele juridice care comercializeazã baterii şi acumulatori;

c) punerea la dispoziţie cu titlu gratuit a recipientelor corespunzãtoare în locurile de colectare a bateriilor şi acumulatorilor uzaţi;

d) predarea bateriilor şi a acumulatorilor uzaţi colectaţi persoanelor juridice care desfãşoarã activitate de valorificare sau de eliminare a acestora.

(2) În lipsa organizãrii unui sistem propriu de colectare a bateriilor şi/sau acumulatorilor uzaţi obligaţiile prevãzute la alin. (1) trebuie realizate pe baza

411

contractualã cu persoane juridice care au în obiectul de activitate colectarea bateriilor şi/sau a acumulatorilor uzaţi.

(3) Se excepteazã de la prevederile alin. (1) şi (2) bateriile şi/sau acumulatorii pentru autovehicule, cãrora le sunt aplicabile prevederile art. 13.

Art. 15 - Persoanele juridice care produc baterii şi/sau acumulatori, reprezentanţii autorizaţi sau importatorii de baterii şi/sau acumulatori sunt obligaţi să punã la dispoziţie autoritãţilor competente informaţii referitoare la bateriile şi acumulatorii introduşi pe piaţă.

Art. 16 - Persoanele juridice autorizate în activitatea de colectare, transport, valorificare şi/sau eliminare a bateriilor şi acumulatorilor uzaţi sunt obligate:

a) să ţinã evidenţa datelor privind bateriile şi/sau acumulatorii uzaţi colectaţi, valorificaţi şi/sau eliminaţi, conform prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 155/1999 pentru introducerea evidenţei gestiunii deşeurilor şi a Catalogului European al Deşeurilor;

b) să pãstreze pe o perioadă de minimum 3 ani evidenţa prevãzutã la lit. a); c) să punã la dispoziţie autoritãţilor competente, la cerere, datele menţionate

la lit. a). Art. 17 - Persoanele juridice care desfãşoarã activitãţi de colectare,

transport, valorificare şi/sau eliminare a bateriilor şi/sau acumulatorilor uzaţi se autorizează, dupã caz, în conformitate cu prevederile Legii protecţiei mediului nr. 137/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 426/2001, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 465/2001.

Art. 18 - Pentru organizarea eficientă a colectãrii bateriilor şi/sau acumulatorilor uzaţi pentru autovehicule se introduce sistemul "depozit" la comercializare, conform prevederilor art. 13 lit. b).

Art. 19 - (1) Sistemul "depozit" se aplică asupra preţului de vânzare de cãtre persoanele fizice autorizate să desfãşoare activitãţi independente şi de cãtre persoanele juridice care comercializeazã baterii şi/sau acumulatori pentru autovehicule, la comercializarea cãtre consumatorul final, reprezintã 10% din preţul de vânzare al unei baterii sau al unui acumulator pentru autovehicul şi este plãtit odată cu achiziţionarea acestuia, în cazul în care nu se predă o baterie sau un acumulator uzat pentru autovehicul.

(2) Sumele încasate din aplicarea sistemului "depozit", nerambursate conform art. 20 lit. c), sunt evidenţiate separat în contabilitatea persoanei care desfãşoarã activitate de comerţ cu baterii şi/sau acumulatori pentru autovehicule şi sunt utilizate numai pentru organizarea activitãţii de colectare a bateriilor şi acumulatorilor uzaţi pentru autovehicule.

412

Art. 20 - Persoanele fizice autorizate să desfãşoare activitãţi independente şi persoanele juridice care comercializeazã baterii şi/sau acumulatori pentru autovehicule au urmãtoarele obligaţii principale:

a) să afişeze în mod vizibil preţul pentru o baterie sau un acumulator pentru autovehicul şi valoarea depozitului corespunzãtor;

b) să emită cumpãrãtorului, la vânzarea bateriei sau acumulatorului pentru autovehicul, o chitanţă pe care să se specifice valoarea depozitului.

c) să ramburseze cumpãrãtorului valoarea depozitului, pe baza chitanţei emise, în cazul în care în termen de maximum 30 de zile de la data achiziţionãrii cumpãrãtorul îi predă o baterie sau un acumulator uzat pentru autovehicul.

Art. 21 - Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:

a) să publice informãri privind gestionarea bateriilor şi a acumulatorilor uzaţi;

b) să transmitã informaţii celorlalte autoritãţi competente, la cerere, precum şi organismelor internaţionale interesate, conform obligaţiilor ce decurg din convenţiile internaţionale la care România este parte.

Art. 22 - (1) Ministerul Industriei şi Resurselor va propune Ministerului Educaţiei şi Cercetãrii programe de cercetare pentru reducerea conţinutului de metale grele şi substanţe periculoase din baterii şi acumulatori, pentru utilizarea unor înlocuitori mai puţin poluanţi în baterii şi acumulatori, precum şi pentru gãsirea de noi metode de valorificare a bateriilor şi acumulatorilor uzaţi.

(2) Programele prevãzute la alin. (1) se includ în Planul Naţional de Cercetare-Dezvoltare şi Inovare, se revizuiesc şi se actualizeazã la maximum 4 ani, luându-se în considerare condiţiile economice, de protecţie a mediului şi progresul tehnic.

Art. 23 - Încãlcarea prevederilor prezentei hotãrâri atrage rãspunderea civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz.

Art. 24 - (1) Constituie contravenţie urmãtoarele fapte şi se sancţioneazã astfel:

a) nerespectarea prevederilor art. 13 lit. e), cu amendă de la 1.000.000 lei la 10.000.000 lei, pentru persoane fizice autorizate să desfãşoare activitãţi independente, şi cu amendă de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei pentru persoane juridice;

b) nerespectarea prevederilor art. 11, 15, 16 şi ale art. 20, cu amendă de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei;

c) nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (1), art. 6, 7, 8 şi ale art. 9, cu amendă de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei;

413

d) nerespectarea prevederilor art. 10 şi 12, cu amendă de la 1.000.000 lei la 10.000.000 lei, pentru persoane fizice, şi cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei pentru persoane juridice;

e) nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (1), cu amendă de la 20.000.000 lei la 100.000.000 lei;

f) nerespectarea prevederilor art. 13 lit. a)-d) şi ale art. 14 alin. (1) şi (2), cu amendă de la 1.000.000 lei la 10.000.000 lei, pentru persoane fizice autorizate să desfãşoare activitãţi independente, şi cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei pentru persoane juridice.

(2) Contravenţiilor prevãzute la alin. (1) li se aplică dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Art. 25 - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la art. 24 se fac de cãtre personalul din cadrul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului şi al autoritãţilor teritoriale de protecţie a mediului, al Ministerului de Interne, Ministerului Industriei şi Resurselor, al Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi al autoritãţilor administraţiei publice locale, conform atribuţiilor stabilite prin lege.

Art. 26 - Actualizarea prevederilor anexei nr. 2, în scopul adaptãrii la progresul tehnic, se aprobă prin ordin al ministrului industriei şi resurselor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 27 - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre. Art. 28 - Prezenta hotãrâre va intra în vigoare în termen de 6 luni de la data

publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRIM-MINISTRU ADRIAN NĂSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul industriei şi resurselor, Dan Ioan Popescu

Ministrul apelor şi protecţiei mediului, Aurel Constantin Ilie

Ministrul educaţiei şi cercetãrii, Ecaterina Andronescu

Ministru de interne, Ioan Rus

Ministrul administraţiei publice, Octav Cozmâncă

Ministrul integrãrii europene, Hildegard Carola Puwak

414

ANEXA 1

SEMNIFICAŢIA termenilor specifici utilizaţi*)

a) baterii şi acumulatori care conţin substanţe periculoase: 1. baterii şi acumulatori care conţin mai mult de 0,0005% mercur din greutate,

comercializaţi pe piaţă; 2. baterii şi acumulatori care conţin:

- mai mult de 25 mg mercur/celulă, cu excepţia bateriilor alcaline cu mangan; - mai mult de 0,025% cadmiu din greutate; - mai mult de 0,4% plumb din greutate; 3. baterii alcaline cu mangan, care conţin mai mult de 0,025% mercur din greutate; b) acumulatori - surse de energie electrică - sunt alcătuiţi din una sau mai multe

celule primare reîncărcabile, energia electrică obţinându-se prin transformarea directă a energiei chimice.

Tipuri de acumulatori: - acumulatori litiu - acumulatori nichel-metal hidrură - acumulatori nichel-cadmiu - acumulatori cu plumb - acumulatori tip pastilă; c) baterii - surse de energie electrică - sunt alcãtuite din una sau mai multe celule

primare nereîncărcabile, energia electrică obţinându-se prin transformarea directă a energiei chimice.

Tipuri de baterii: - baterii zinc-carbon - baterii alcaline cu mangan - baterii zinc - baterii litiu-dioxid de mangan - baterii tip pastilă; d) baterii sau acumulatori pentru autovehicule - baterii sau acumulatori care se

folosesc la autovehicule pentru pornire, aprindere şi iluminare; e) baterii sau acumulatori uzaţi - baterii sau acumulatori care au devenit improprii

folosirii pentru care au fost iniţial destinaţi; f) electrolit - soluţie de acid sulfuric şi apă distilată sau demineralizată; g) introducere pe piaţă - acţiunea de a face disponibil pentru prima dată, contra

cost sau gratuit, un produs în vederea distribuirii şi/sau utilizãrii; h) reprezentant autorizat - persoană juridicã cu sediul în România, desemnatã de

producãtor să acţioneze în numele său; i) sistem "depozit" - sistemul prin care cumpãrãtorul, la cumpãrarea unei baterii

şi/sau a unui acumulator pentru autovehicul, plãteşte vânzãtorului o sumă de bani care îi este rambursată atunci când bateria şi/sau acumulatorul uzat cu electrolitul în el este returnat persoanelor juridice care comercializeazã baterii şi/sau acumulatori pentru autovehicule. *) Se completeazã cu definiţiile prevãzute în anexa nr. I A din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 426/2001.

415

ANEXA 2

LISTA cuprinzând categoriile de aparate exceptate de la prevederile art. 5 alin. (1)

1. Aparate ale cãror baterii sunt lipite, sudate sau ataşate permanent la borne pentru a asigura continuitatea alimentării cu energie în procesele industriale, precum şi pentru conservarea memoriei şi funcţiilor computerelor şi ale echipamentului informatic şi comercial atunci când utilizarea bateriilor şi acumulatorilor mentionaţi în anexa nr. 1 este necesarã din punct de vedere tehnic.

2. Elemente de acumulatori din echipamente profesionale şi ştiinţifice, bateriile şi acumulatorii din dispozitivele medicale proiectate pentru a menţine funcţiile vitale şi din stimulatoarele cardiace, la care funcţionarea neîntreruptã este esenţialã şi înlocuirea se realizeazã doar de cãtre personal calificat în domeniu.

3. Aparate portabile la care înlocuirea bateriilor de cãtre personal necalificat poate prezenta riscuri pentru siguranţa utilizatorului sau poate afecta funcţionarea aparatului şi echipamente profesionale destinate utilizãrii în medii foarte sensibile. Aceste aparate sunt însoţite de instrucţiuni care să informeze utilizatorul despre conţinutul periculos pentru mediu al bateriilor şi acumulatorilor şi care să arate modul în care se realizeazã înlocuirea în condiţii de siguranţă.

ANEXA 3

SIMBOLURI DE MARCARE a bateriilor şi acumulatorilor

1. Persoanele juridice care produc baterii şi/sau acumulatori ori reprezentanţii autorizaţi ai acestora au libertatea alegerii unuia dintre simbolurile prevãzute în prezenta anexă.

2. Simbolul acoperã 3% din suprafaţa dată de latura cea mai mare a bateriei sau a acumulatorului şi are dimensiunea maximă de 5 cm x 5 cm.

3. În cazul în care dimensiunea bateriei sau a acumulatorului nu permite decât un simbol mai mic de 0,5 cm x 0,5 cm bateria sau acumulatorul respectiv trebuie marcat cu un simbol cu dimensiunea de 1 cm x 1 cm, tipãrit pe ambalajul acestuia.

SIMBOLURILE DE MARCARE a bateriilor şi acumulatorilor se gãsesc tipãrite la

pagina 11 din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 5 noiembrie 2001.

416

HOTĂRÂREA NR. 1.132 din 18 septembrie 2008

privind regimul bateriilor si acumulatorilor si al deseurilor de baterii si acumulatori

Emitent: GUVERNUL Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 667 din 25 septembrie 2008

Data intrării în vigoare: 25 Septembrie 2008

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1 – Obiective (1) Prezenta hotãrâre are ca scop stabilirea cerinţelor privind introducerea pe piaţã a

bateriilor şi acumulatorilor şi a unor reguli specifice privind colectarea, tratarea, reciclarea şi eliminarea deşeurilor de baterii şi acumulatori, destinate sã completeze legislaţia naţionalã armonizatã privind deşeurile şi sã promoveze un nivel înalt de colectare şi reciclare a deşeurilor de baterii şi acumulatori, precum şi reglementarea interzicerii introducerii pe piaţã a bateriilor şi acumulatorilor care conţin substanţe periculoase. (2) Prezenta hotãrâre urmãreşte îmbunãtãţirea performanţelor de mediu ale bateriilor şi acumulatorilor şi ale activitãţilor aferente tuturor operatorilor economici implicaţi în ciclul de viaţã al bateriilor şi acumulatorilor, respectiv ale producãtorilor, distribuitorilor şi utilizatorilor finali şi în special ale operatorilor direct implicaţi în operaţiunile de tratare şi reciclare a deşeurilor de baterii şi acumulatori.

Art. 2 – Domeniul de aplicare (1) Prezenta hotãrâre se aplicã tuturor tipurilor de baterii şi acumulatori, indiferent

de forma, volumul, greutatea, materialele componente sau utilizarea acestora, fãrã a se aduce atingere legislaţiei naţionale armonizate care transpune Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz şi Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deşeurile provenite de la echipamente electrice şi electronice (DEEE).

(2) Prezenta hotãrâre nu se aplicã bateriilor şi acumulatorilor utilizaţi în: a) echipamentele asociate protecţiei intereselor esenţiale ale României, armele, muniţiile şi materialul de rãzboi, cu excepţia produselor care nu sunt destinate unor scopuri specific militare;

b) echipamentele destinate sã fie lansate în spaţiu. Art. 3 – Definiţii În sensul prezentei hotãrâri, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele

semnificaţii: a) baterie sau acumulator - orice sursã de energie electricã generatã prin

transformarea directã a energiei chimice şi constituitã din una sau mai multe celule primare (nereîncãrcabile) ori din una sau mai multe celule secundare (reîncãrcabile);

417

b) ansamblu de baterii - orice set de baterii sau acumulatori care sunt conectaţi împreunã şi/ori sunt încapsulaţi într-un înveliş exterior pentru a forma o unitate completã pe care utilizatorul final nu intenţioneazã sã o separe sau sã o deschidã;

c) baterie sau acumulator portabil - orice baterie sau acumulator, baterie tip pastilã, ansamblu de baterii care este sigilat, poate fi transportat manual şi nu este nici baterie industrialã sau acumulator industrial, nici baterie ori acumulator auto;

d) baterie tip pastilã - orice baterie sau acumulator portabil, de dimensiune micã şi cu formã rotundã, al cãrui diametru este mai mare decât înãlţimea şi care este utilizat în scopuri specifice, cum ar fi: proteze auditive, ceasuri, echipamente portabile mici şi ca rezervã de energie;

e) baterie sau acumulator auto - orice baterie sau acumulator destinat sã alimenteze sistemele auto de pornire, iluminat ori de aprindere;

f) baterie sau acumulator industrial - orice baterie sau acumulator proiectat exclusiv pentru utilizare industrialã ori profesionalã sau folosit în orice tip de vehicul electric;

g) deşeu de baterie sau acumulator - orice baterie sau acumulator care constituie deşeu conform prevederilor lit. b) din anexa nr. IA la Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;

h) reciclare - reprelucrarea într-un proces de producţie a materialelor conţinute în deşeuri în scopul lor iniţial sau în alte scopuri, cu excepţia recuperãrii energiei;

i) eliminare - oricare dintre operaţiunile aplicabile prevãzute în anexa nr. IIA la Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;

j) tratare - orice activitate desfãşuratã asupra deşeurilor de baterii şi acumulatori dupã ce acestea au fost predate pentru procesare în instalaţii de sortare, de pregãtire pentru reciclare sau de pregãtire pentru eliminare;

k) aparat - orice echipament electric sau electronic, definit conform Hotãrârii Guvernului nr. 448/2005 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, care este alimentat integral sau parţial de baterii ori acumulatori sau poate fi alimentat în acest mod;

l) producãtor - orice persoanã dintr-un stat membru care, cu titlu profesional şi indiferent de tehnica de vânzare utilizatã, inclusiv tehnicile de comunicare la distanţã, definite conform Ordonanţei Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţã, republicatã, introduce pentru prima datã pe piaţã în România baterii sau acumulatori, inclusiv cei încorporaţi în aparate ori vehicule;

m) distribuitor - orice persoanã care furnizeazã baterii şi acumulatori, cu titlu profesional, unui utilizator final;

n) introducere pe piaţã - furnizarea sau punerea la dispoziţia unui terţ, contra cost sau gratuit, pe teritoriul României, inclusiv importul pe teritoriul vamal al României;

o) operator economic - orice producãtor, distribuitor, persoanã care desfãşoarã activitãţi de colectare, de reciclare sau altã persoanã care efectueazã operaţiuni de tratare;

p) unealtã electricã fãrã fir - aparat portabil alimentat cu baterii sau acumulatori, destinat pentru activitãţi din domeniile grãdinãritului, construcţiilor şi întreţinerii;

418

r) rata de colectare pentru un an calendaristic - procentajul obţinut prin împãrţirea greutãţii deşeurilor de baterii portabile şi de acumulatori portabili colectaţi, conform art. 7 alin. (9) sau conform Hotãrârii Guvernului nr. 448/2005, pe parcursul anului calendaristic respectiv, la greutatea medie a bateriilor portabile şi acumulatorilor portabili pe care producãtorii fie îi vând direct utilizatorilor finali, fie îi livreazã unor terţi pentru a fi vânduţi utilizatorilor finali din România pe parcursul anului respectiv şi al celor 2 ani calendaristici precedenţi;

s) utilizator final - orice persoanã fizicã, persoanã fizicã autorizatã sau persoanã juridicã care cumpãrã ori dobândeşte baterii sau acumulatori portabili, baterii ori acumulatori auto, baterii sau acumulatori industriali în scopul utilizãrii lor, şi nu al comercializãrii; ş) sistem "depozit" - sistemul prin care cumpãrãtorul, la cumpãrarea unei baterii

şi/sau a unui acumulator pentru autovehicul, plãteşte vânzãtorului o sumã de bani care îi este rambursatã atunci când bateria şi/sau acumulatorul uzat cu electrolitul în el este returnat persoanelor juridice care comercializeazã baterii şi/sau acumulatori pentru autovehicule.

Art. 4 – Interdicţii (1) Fãrã a se aduce atingere legislaţiei naţionale armonizate care transpune

Directiva 2000/53/CE, este interzisã introducerea pe piaţã a: a) tuturor bateriilor sau acumulatorilor care conţin mercur într-o proporţie mai mare

de 0,0005% din greutate, indiferent dacã sunt sau nu integrate în aparate; b) bateriilor şi acumulatorilor portabili, inclusiv a celor integraţi în aparate, care

conţin cadmiu într-o proporţie mai mare de 0,002% din greutate. (2) Prevederile alin. (1) lit. a) nu se aplicã bateriilor tip pastilã cu un conţinut de

mercur de cel mult 2% din greutate. (3) Prevederile alin. (1) lit. b) nu se aplicã bateriilor şi acumulatorilor portabili

destinaţi sã fie utilizaţi în: a) sisteme de urgenţã şi de alarmã, inclusiv iluminatul de urgenţã; b) echipamente medicale; sau c) unelte electrice fãrã fir. Art. 5 – Îmbunãtãţirea performanţei de mediu (1) Ministerul Economiei şi Finanţelor propune programe de cercetare care

încurajeazã îmbunãtãţirea performanţei de mediu globale a bateriilor şi acumulatorilor, pe parcursul întregului ciclu de viaţã al acestora, precum şi dezvoltarea şi comercializarea bateriilor şi a acumulatorilor care conţin cantitãţi mai mici de substanţe periculoase sau care conţin substanţe mai puţin poluante, în special ca înlocuitori pentru mercur, cadmiu şi plumb.

(2) Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile pot folosi instrumente economice pentru a promova utilizarea bateriilor şi a acumulatorilor care conţin substanţe mai puţin poluante.

(3) Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile notificã Comisiei Europene mãsurile cu privire la punerea în aplicare a instrumentelor prevãzute la alin. (2).

Art. 6 – Introducerea pe piaţã (1) Este interzisã împiedicarea, limitarea sau restricţionarea introducerii pe piaţã a

bateriilor şi acumulatorilor care îndeplinesc cerinţele prezentei hotãrâri.

419

(2) Persoanele fizice şi juridice nu pot introduce pe piaţã, dupã data de 26 septembrie 2008, decât baterii sau acumulatori care îndeplinesc cerinţele prezentei hotãrâri.

(3) Introducerea pe piaţã a bateriilor şi acumulatorilor se realizeazã numai de cãtre producãtorii înregistraţi.

(4) Pânã la data de 31 decembrie 2008, Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului, întocmeşte un registru al producãtorilor de baterii şi acumulatori în care sunt centralizate anual informaţii, inclusiv estimãri cu privire la:

a) tipul, numãrul şi greutatea bateriilor şi acumulatorilor introduşi pe piaţã; b) tipul, numãrul şi greutatea deşeurilor de baterii şi acumulatori care au fost

colectate prin toate mijloacele şi tratate, reciclate şi eliminate; c) tipul, numãrul şi greutatea deşeurilor de baterii şi acumulatori colectate

exportate. (5) Procedura de înregistrare se stabileşte prin ordin comun al ministrului mediului

şi dezvoltãrii durabile şi al ministrului economiei şi finanţelor, în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

(6) Producãtorii existenţi pe piaţã au obligaţia de a se înscrie pânã la data de 30 aprilie 2009 în registrul prevãzut la alin. (4), primind un numãr de înregistrare ce va fi comunicat de aceştia tuturor reţelelor comerciale prin care sunt vândute bateriile şi acumulatorii. (7) Se interzice distribuitorilor sã comercializeze baterii şi acumulatori proveniţi de la producãtori care nu sunt înregistraţi în registrul prevãzut la alin. (4). (8) Se interzice distribuitorilor sã primeascã în scopul comercializãrii, dupã data de 26 septembrie 2008, baterii şi acumulatori care nu îndeplinesc cerinţele prezentei hotãrâri.

Art. 7 – Colectarea deşeurilor de baterii şi acumulatori (1) Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile calculeazã pentru prima datã rata de

colectare pentru deşeuri de baterii şi acumulatori portabili, pentru cel de-al treilea an calendaristic complet dupã intrarea în vigoare a prezentei hotãrâri.

(2) Fãrã a aduce atingere Hotãrârii Guvernului nr. 448/2005, cifrele anuale privind colectarea şi vânzãrile includ bateriile şi acumulatorii încorporaţi în aparate.

(3) Producãtorii de baterii şi acumulatori portabili trebuie sã realizeze urmãtoarele rate minime de colectare:

a) 25% pânã la data de 26 septembrie 2012; b) 45% pânã la data de 26 septembrie 2016. (4) Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile şi Ministerul Economiei şi

Finanţelor monitorizeazã anual ratele de colectare, în conformitate cu schema prevãzutã în anexa nr. 1.

(5) Metodologia pentru calcularea vânzãrilor anuale de baterii şi acumulatori portabili se stabileşte prin ordin comun al ministrului mediului şi dezvoltãrii durabile şi al ministrului economiei şi finanţelor.

(6) Fãrã a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 2.150/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului referitor la statisticile privind deşeurile, Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile transmite Comisiei Europene rapoarte, în termen de 6 luni de la

420

sfârşitul anului calendaristic anterior. Rapoartele indicã modul în care au fost obţinute datele necesare pentru a calcula ratele de colectare.

(7) Producãtorii de baterii şi acumulatori sunt obligaţi sã organizeze colectarea de deşeuri de baterii şi acumulatori în una dintre urmãtoarele modalitãţi:

a) individual; sau b) prin transferarea responsabilitãţilor, pe bazã de contract, cãtre un operator

economic legal constituit, denumit în continuare organizaţie colectivã. (8) Procedura şi criteriile de autorizare a organizaţiei colective se stabilesc prin

ordin comun al ministrului mediului şi dezvoltãrii durabile şi al ministrului economiei şi finanţelor, în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

(9) Producãtorii de baterii şi acumulatori portabili sau organizaţiile colective care acţioneazã în numele lor sunt obligaţi:

a) sã realizeze o evidenţã care sã cuprindã informaţii privind tipul, numãrul şi greutatea bateriilor şi acumulatorilor portabili introduşi pe piaţã, ale deşeurilor de baterii şi acumulatori portabili colectate, precum şi a punctelor de colectare organizate;

b) sã stabileascã sisteme de colectare adecvate pentru deşeurile de baterii şi acumulatori portabili, în vederea îndeplinirii ratelor de colectare prevãzute la alin. (3).

(10) Sistemele de colectare prevãzute la alin. (9) lit. b) trebuie: a) sã permitã utilizatorilor finali sã se debaraseze de deşeurile de baterii sau

acumulatori portabili la un punct de colectare accesibil în vecinãtatea acestora, ţinând seama de densitatea populaţiei;

b) sã impunã distribuitorilor sã primeascã gratuit înapoi deşeurile de baterii sau acumulatori portabili, atunci când aceştia furnizeazã baterii sau acumulatori portabili noi;

c) sã nu implice niciun cost pentru utilizatorii finali care se debaraseazã de deşeurile de baterii sau acumulatori portabili şi nicio obligaţie de a cumpãra o baterie nouã sau un acumulator nou;

d) sã poatã fi utilizate prin corelare cu sistemele de colectare prevãzute la art. 5 alin. (3) din Hotãrârea Guvernului nr. 448/2005.

(11) Punctele de colectare stabilite în conformitate cu alin. (10) lit. a) nu se supun cerinţelor de înregistrare sau de autorizare prevãzute în legislaţia naţionalã armonizatã care transpune Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deşeurile sau Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deşeurile periculoase.

(12) Producãtorii de baterii şi acumulatori industriali sau terţii care acţioneazã în numele lor sunt obligaţi:

a) sã stabileascã sisteme de colectare a deşeurilor de baterii sau acumulatori industriali, indiferent de compoziţia chimicã şi de origine, prin care sã fie asiguratã returnarea acestora de cãtre utilizatorii finali. Terţii independenţi pot, de asemenea, sã colecteze bateriile şi acumulatorii industriali;

b) sã asigure predarea deşeurilor de baterii şi acumulatori industriali colectaţi unui operator economic care desfãşoarã activitãţi de tratare şi/sau reciclare pe bazã de contract;

c) sã realizeze o evidenţã care sã cuprindã informaţii privind tipul, numãrul şi greutatea bateriilor şi acumulatorilor industriali colectaţi şi predaţi pentru tratare şi/sau reciclare.

421

(13) Producãtorii de baterii şi acumulatori auto sau terţii care acţioneazã în numele lor sunt obligaţi:

a) sã predea deşeurile de baterii şi acumulatori auto unui operator economic care desfãşoarã, pe bazã de contract, activitãţi de tratare şi/sau reciclare;

b) sã realizeze o evidenţã care sã cuprindã informaţii privind tipul, numãrul şi greutatea bateriilor şi acumulatorilor auto introduşi pe piaţã, precum şi tipul, numãrul şi greutatea bateriilor şi acumulatorilor auto colectaţi şi predaţi pentru tratare şi/sau reciclare;

c) sã stabileascã sisteme de colectare a deşeurilor de baterii şi acumulatori auto de la utilizatorii finali sau de la un punct de colectare accesibil în vecinãtatea acestora, atunci când colectarea nu se desfãşoarã în cadrul sistemelor la care se face referire în art. 9 din Hotãrârea Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

(14) În cazul bateriilor şi acumulatorilor auto provenind de la vehicule particulare care nu sunt utilitare/comerciale, sistemele prevãzute la alin. (13) lit. c) nu implicã niciun cost pentru utilizatorii finali la debarasarea de acestea şi nicio obligaţie din partea lor de a cumpãra o baterie nouã sau un acumulator nou.

(15) Deşeurile de baterii şi acumulatori auto şi industriali care prezintã deteriorãri ale carcaselor sau pierderi de electrolit trebuie sã fie colectate separat de cele care nu prezintã deteriorãri sau pierderi de electrolit, în containere speciale, pentru a fi predate operatorilor economici care desfãşoarã, pe bazã de contract, o activitate de tratare şi/sau reciclare.

(16) Distribuitorii de baterii şi acumulatori auto au urmãtoarele obligaţii: a) sã colecteze bateriile şi acumulatorii auto de la utilizatorii finali; b) sã aplice sistemul "depozit" asupra preţului de vânzare al bateriilor şi

acumulatorilor auto; c) sã depoziteze în spaţii special amenajate, împrejmuite şi asigurate pentru

prevenirea scurgerilor necontrolate, bateriile şi acumulatorii auto primiţi în schimbul celor vânduţi;

d) sã predea bateriile şi acumulatorii auto producãtorilor sau unui operator economic care este autorizat sã execute colectarea în numele producãtorului;

e) sã afişeze la loc vizibil anunţul cu urmãtorul conţinut: "Predaţi bateriile şi acumulatorii auto în vederea valorificãrii";

f) sã afişeze în mod vizibil preţul pentru o baterie sau un acumulator auto şi valoarea depozitului corespunzãtor;

g) sã emitã cumpãrãtorului, la vânzarea bateriei sau acumulatorului auto, o chitanţã pe care sã se specifice valoarea depozitului;

h) sã ramburseze cumpãrãtorului valoarea depozitului, pe baza chitanţei emise, în cazul în care în termen de maximum 30 de zile de la data achiziţionãrii cumpãrãtorul îi predã o baterie sau un acumulator auto.

(17) Sistemul "depozit" se aplicã asupra preţului de vânzare de cãtre distribuitorii de baterii şi acumulatori auto, la comercializarea cãtre consumatorul final, reprezintã 10% din preţul de vânzare al unei baterii sau al unui acumulator auto şi este plãtit odatã cu achiziţionarea unei baterii sau unui acumulator auto, în cazul în care nu se predã o baterie sau un acumulator auto uzat. Sumele încasate din aplicarea sistemului "depozit", nerambursate conform alin. (16) lit. h), sunt evidenţiate separat în

422

contabilitatea persoanei care desfãşoarã activitate de comerţ cu baterii şi acumulatori auto şi sunt utilizate numai pentru organizarea activitãţii de colectare a bateriilor şi acumulatorilor auto uzaţi.

(18) Utilizatorul final de baterii şi acumulatori auto şi industriali este obligat sã predea deşeurile de baterii şi acumulatori auto şi industriale separat de alte deşeuri cãtre:

a) distribuitorii de baterii şi acumulatori angro şi en detail; b) unitãţile care presteazã servicii de înlocuire a bateriilor şi acumulatorilor; c) punctele de colectare pentru deşeuri de baterii şi acumulatori; d) producãtor, dupã caz. (19) Producãtorii de baterii şi acumulatori, terţii sau organizaţiile colective care

acţioneazã în numele lor au urmãtoarele obligaţii generale: a) sã elaboreze şi sã depunã la Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului, pânã la

data de 28 februarie a anului urmãtor celui în care a avut loc introducerea pe piaţã a bateriilor şi acumulatorilor, un raport care sã cuprindã informaţii despre tipul, numãrul şi greutatea bateriilor şi acumulatorilor introduşi pe piaţã;

b) sã elaboreze şi sã depunã la Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului, pânã la data de 28 februarie a anului urmãtor celui în care a avut loc introducerea pe piaţã a bateriilor şi acumulatorilor, un raport care sã cuprindã informaţii despre tipul, numãrul şi greutatea bateriilor şi acumulatorilor colectaţi;

c) sã pãstreze evidenţa datelor menţionate în alin. (9) lit. a), alin. (12) lit. c) şi alin. (13) lit. b) timp de 5 ani de la sfârşitul anului calendaristic în care a fost elaboratã.

Art. 8 - Îndepãrtarea deşeurilor de baterii şi acumulatori (1) Producãtorii de aparate sunt obligaţi: a) sã asigure proiectarea şi sã realizeze aparatele astfel încât deşeurile de baterii şi

acumulatori sã poatã fi îndepãrtate cu uşurinţã; b) sã se asigure cã aparatele în care sunt încorporate baterii şi acumulatori sunt

însoţite de instrucţiuni în care se aratã cum pot fi acestea îndepãrtate în siguranţã; c) dupã caz, sã informeze utilizatorul final cu privire la tipul bateriilor şi al

acumulatorilor încorporaţi. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplicã atunci când, din motive de siguranţã, de

funcţionare, medicale sau de integritate a datelor, continuitatea alimentãrii cu energie este necesarã şi impune o conectare permanentã între aparat şi baterie sau acumulator.

Art. 9 - Tratarea şi reciclarea (1) Având în vedere potenţialul efect al transportului bateriilor şi acumulatorilor

nesortaţi asupra mediului, producãtorii împreunã cu autoritãţile administraţiei publice locale iau mãsurile necesare pentru a optimiza colectarea separatã a deşeurilor de baterii şi acumulatori în vederea minimizãrii eliminãrii bateriilor şi acumulatorilor ca deşeuri municipale nesortate, pentru a atinge un înalt nivel de reciclare.

(2) Pânã la 26 septembrie 2009: a) producãtorii sau terţii, folosind cele mai bune tehnici disponibile pentru protecţia

sãnãtãţii populaţiei şi a mediului, stabilesc sisteme pentru a asigura tratarea şi reciclarea deşeurilor de baterii şi acumulatori;

b) toate bateriile şi acumulatorii identificabili colectaţi în conformitate cu prevederile art. 7 sau ale Hotãrârii Guvernului nr. 448/2005 sunt trataţi şi reciclaţi prin

423

sistemele care respectã, cel puţin, legislaţia naţionalã armonizatã, în special în ceea ce priveşte sãnãtatea populaţiei, siguranţa şi gestionarea deşeurilor.

(3) Operatorii economici care executã activitãţi de tratare a bateriilor şi acumulatorilor de orice tip trebuie sã se asigure cã procesele de tratare îndeplinesc cerinţele minime prevãzute în partea A din anexa nr. 3.

(4) Bateriile sau acumulatorii încorporaţi în echipamentele electrice şi electronice colectaţi împreunã cu deşeurile de echipamente electrice şi electronice în conformitate cu Hotãrârea Guvernului nr. 448/2005 sunt îndepãrtaţi din respectivele deşeuri şi colectaţi separat pentru a fi predaţi operatorilor economici care executã activitãţi de tratare şi/sau reciclare a acestora.

(5) Pânã la data de 26 septembrie 2011, operatorii economici care executã activitãţi de reciclare a bateriilor şi acumulatorilor de orice tip trebuie sã se asigure cã procesele de reciclare respectã nivelurile de eficienţã a reciclãrii şi cerinţele conexe prevãzute în partea B din anexa nr. 3.

(6) Producãtorii de baterii sau acumulatori ori terţii predau deşeurile de baterii şi acumulatori colectate operatorilor economici prevãzuţi la alin. (5) şi au obligaţia sã realizeze şi sã transmitã Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului o evidenţã care sã cuprindã informaţii privind tipul, numãrul şi greutatea bateriilor şi acumulatorilor reciclaţi în ţarã sau transferaţi pentru tratare şi/sau reciclare în ţãri ale Uniunii Europene sau în ţãri terţe.

(7) Operatorii economici care desfãşoarã activitãţi de tratare şi/sau reciclare sunt obligaţi sã realizeze şi sã transmitã Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului o evidenţã care sã cuprindã informaţii privind tipul, numãrul şi greutatea bateriilor şi acumulatorilor primiţi pentru tratare şi/sau reciclare.

(8) Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile elaboreazã raportul privind nivelurile de reciclare realizate în fiecare an calendaristic şi îndeplinirea nivelurilor de eficienţã prevãzute în partea B din anexa nr. 3. Raportul este transmis Comisiei Europene de cãtre Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile în termen de 6 luni de la sfârşitul anului calendaristic anterior.

(9) Modul de evidenţã şi de raportare a informaţiilor prevãzute la alin. (6) se stabileşte prin ordin comun al ministrului mediului şi dezvoltãrii durabile şi al ministrului economiei şi finanţelor în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

(10) Autoritãţile administraţiei publice şi operatorii economici care efectueazã activitãţi de tratare şi reciclare încurajeazã, pentru toate tipurile de baterii şi acumulatori, dezvoltarea de noi tehnologii de reciclare şi de tratare şi promoveazã cercetarea în domeniul metodelor de reciclare eficiente din punctul de vedere al costurilor şi al protecţiei mediului.

(11) Se recomandã ca instalaţiile de tratare sã introducã sisteme de management de mediu certificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 martie 2001 privind participarea voluntarã a organizaţiilor la un sistem comunitar de management de mediu şi audit (EMAS).

Art. 10 – Eliminarea (1) Se interzice eliminarea deşeurilor de baterii şi acumulatori industriali şi auto

prin depozitare în depozite de deşeuri şi prin incinerare.

424

(2) Pot fi eliminate prin depozitare sau incinerare reziduurile bateriilor şi acumulatorilor care au fost supuşi atât tratãrii, cât şi reciclãrii în conformitate cu art. 9 alin (2).

Art. 11 – Exporturi (1) Tratarea şi reciclarea deşeurilor de baterii şi acumulatori pot fi efectuate în afara

teritoriului României sau al Comunitãţii Europene, cu condiţia ca transportul de deşeuri sã îndeplineascã cerinţele Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri.

(2) Deşeurile de baterii şi acumulatori exportate în afara Comunitãţii Europene în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006 sunt luate în considerare la îndeplinirea obligaţiilor şi nivelurilor de eficienţã prevãzute în anexa nr. 3 numai în cazul în care existã dovezi clare cã operaţiunea de reciclare a avut loc în condiţii echivalente cu cerinţele prezentei hotãrâri.

(3) Sunt acceptate la transfer sau export în scopul tratãrii şi/sau reciclãrii ori eliminãrii, în afara României, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006, numai acele deşeuri de baterii şi acumulatori auto şi industriale din care nu s-a extras electrolitul, care nu prezintã deteriorãri, scurgeri de electrolit sau de alte substanţe periculoase.

Art. 12 – Finanţarea (1) Producãtorii sau terţii care acţioneazã în numele acestora finanţeazã toate

costurile nete care decurg din: a) colectarea, tratarea şi reciclarea tuturor deşeurilor de baterii şi acumulatori

portabili colectate în conformitate cu art. 7 alin. (7)-(11); şi b) colectarea, tratarea şi reciclarea tuturor deşeurilor de baterii şi acumulatori

industriali şi auto colectate în conformitate cu art. 7 alin. (12) lit. a) şi alin. (13) lit. c). (2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se realizeazã evitându-se orice dublã taxare a

producãtorilor în cazul bateriilor sau acumulatorilor colectaţi conform legislaţiei naţionale armonizate care transpune Directiva 2000/53/CE sau Directiva 2002/96/CE.

(3) Producãtorii sau terţii care acţioneazã în numele acestora asigurã finanţarea costurilor nete necesare campaniilor de informare publicã privind colectarea, tratarea şi reciclarea tuturor deşeurilor de baterii şi acumulatori portabili.

(4) Costurile colectãrii, tratãrii şi reciclãrii nu sunt prezentate separat utilizatorilor finali în momentul vânzãrii noilor baterii şi acumulatori portabili.

(5) Producãtorii şi utilizatorii de baterii şi acumulatori industriali şi auto pot încheia acorduri care sã prevadã alte metode de finanţare decât cele prevãzute la alin. (1).

(6) Prevederile acestui articol se aplicã tuturor deşeurilor de baterii şi acumulatori, indiferent de data introducerii lor pe piaţã.

Art. 13 – Participarea la sistemele de colectare, tratare şi reciclare (1) Operatorii economici al cãror obiect de activitate intrã sub incidenţa

prevederilor prezentei hotãrâri şi autoritãţile publice competente pot participa la sistemele de colectare, de tratare şi de reciclare prevãzute la art. 7 şi 9.

(2) Aceste sisteme se aplicã, de asemenea, bateriilor şi acumulatorilor importaţi din ţãri terţe în condiţii nediscriminatorii şi sunt concepute astfel încât sã evite barierele în calea comerţului sau denaturarea concurenţei.

Art. 14 – Informaţii pentru utilizatorii finali

425

(1) Producãtorii furnizeazã utilizatorilor finali, în special prin campanii de informare, informaţii complete privind:

a) efectele potenţiale ale substanţelor utilizate în baterii şi acumulatori asupra mediului şi sãnãtãţii umane;

b) interesul de a nu se elimina deşeurile de baterii şi acumulatori ca deşeuri municipale nesortate şi posibilitatea de participare la colectarea lor separatã, astfel încât sã se faciliteze tratarea şi reciclarea;

c) sistemele de colectare şi de reciclare disponibile pentru aceştia; d) rolul pe care trebuie sã îl aibã în reciclarea deşeurilor de baterii şi acumulatori;

e) semnificaţia simbolului pubelei cu roţi, baratã cu douã linii în formã de X, prevãzut în anexa nr. 2, şi a simbolurilor chimice Hg, Cd şi Pb.

(2) Distribuitorii informeazã utilizatorii finali cu privire la posibilitatea de a se debarasa de deşeurile de baterii sau acumulatori portabili la punctele de vânzare a acestora.

Art. 15 – Etichetarea (1) Producãtorii sunt obligaţi sã marcheze cu simbolul prezentat în anexa nr. 2 toate

bateriile acumulatorii şi ansamblurile de baterii. (2) Pânã la data de 26 septembrie 2009, producãtorii sunt obligaţi sã indice pe

suprafaţa bateriilor şi acumulatorilor portabili şi auto, în mod vizibil, lizibil şi de neşters, capacitatea acestora.

(3) Bateriile, acumulatorii şi bateriile de tip pastilã care conţin mai mult de 0,0005% mercur, mai mult de 0,002% cadmiu sau mai mult de 0,004% plumb sunt marcate cu simbolul chimic pentru metalul respectiv: Hg, Cd sau Pb. Simbolul indicând conţinutul de metal greu se tipãreşte sub simbolul prevãzut în anexa nr. 2 şi acoperã o suprafaţã de cel puţin un sfert din mãrimea simbolului respectiv.

(4) Simbolul prevãzut în anexa nr. 2 acoperã cel puţin 3% din suprafaţa pãrţii celei mai mari a bateriei, a acumulatorului sau a ansamblului de baterii, pânã la o dimensiune maximã de 5 x 5 cm. În cazul celulelor cilindrice, simbolul acoperã cel puţin 1,5% din suprafaţa bateriei sau a acumulatorului şi are o dimensiune maximã de 5 x 5 cm.

(5) Atunci când, datã fiind dimensiunea bateriei, a acumulatorului sau a ansamblului de baterii, simbolul ar fi mai mic de 0,5 x 0,5 cm, nu este necesar ca bateria, acumulatorul sau ansamblul de baterii sã fie marcat, însã pe ambalaj se tipãreşte un simbol de cel puţin 1 x 1 cm.

(6) Simbolurile se tipãresc în mod vizibil, lizibil şi de neşters. (7) În funcţie de evoluţia acquis-ului comunitar, prin ordin comun al ministrului

mediului şi dezvoltãrii durabile şi al ministrului economiei şi finanţelor, se pot stabili exceptãri de la aplicarea prevederilor alin. (1)-(6).

Art. 16 – Rapoarte naţionale de implementare (1) Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile transmite Comisiei Europene, la

fiecare 3 ani, un raport privind punerea în aplicare a prezentei hotãrâri. Primul raport acoperã perioada pânã la data de 26 septembrie 2012.

(2) Rapoartele sunt elaborate pe baza unui chestionar sau a unui sistem stabilit conform procedurii reglementate la art. 24.2 din Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori şi de abrogare a Directivei 91/157/CEE.

426

(3) Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile împreunã cu Ministerul Economiei şi Finanţelor elaboreazã, de asemenea, un raport cu privire la mãsurile luate pentru a încuraja procedurile inovatoare care permit diminuarea impactului bateriilor şi al acumulatorilor asupra mediului, în special cu privire la:

a) realizãrile, inclusiv mãsurile voluntare luate de cãtre producãtori, care permit reducerea cantitãţilor de metale grele şi de alte substanţe periculoase conţinute în baterii şi acumulatori;

b) noi tehnici de reciclare şi tratare; c) participarea operatorilor economici la programele de management de mediu; d) cercetarea în domeniile respective; şi e) mãsurile adoptate pentru încurajarea limitãrii generãrii de deşeuri. (4) Raportul prevãzut la alin. (3) se transmite Comisiei Europene în termen de 9

luni de la sfârşitul perioadei de 3 ani prevãzute la alin. (1) sau, în cazul primului raport, pânã la data de 26 iunie 2013.

Art. 17 – Control şi sancţiuni (1) Urmãtoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã: a) nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (1) şi ale art. 6 alin. (6), cu amendã de la

25.000 la 30.000 lei pentru persoane juridice şi de la 2.500 la 3.000 lei pentru persoane fizice;

b) nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (7) şi alin. (9) lit. b), cu amendã de la 15.000 la 20.000 lei pentru persoane juridice şi de la 1.500 la 2.000 lei pentru persoane fizice;

c) nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (3), cu amendã de la 15.000 la 20.000 lei; d) nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (16) lit. e), f), g), h), şi ale art. 15 alin. (1),

(2), (3), (4), (5), (6), cu amendã de la 2.000 la 6.000 lei; e) nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (12), (13), (15), alin. (16) lit. a), b), c), d),

alin. (17), (18), (19), ale art. 8 alin. (1) şi ale art. 9 alin. (6) şi (7), cu amendã de la 5.000 la 7.500 lei pentru persoane juridice şi de la 1.000 la 1.200 lei pentru persoane fizice;

f) nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (7) şi ale art. 9 alin. (2), (3) şi (5), cu amendã de la 15.000 la 20.000 lei;

g) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (1) şi ale art. 11 alin. (3), cu amendã de la 25.000 la 30.000 lei;

h) nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (2), cu amendã de la 25.000 la 30.000 lei pentru persoane juridice şi de la 2.500 lei la 3.000 lei pentru persoane fizice şi cu retragerea de pe piaţã a bateriilor şi acumulatorilor;

i) nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (8), cu amendã de la 25.000 la 30.000 lei şi cu retragerea de pe piaţã a bateriilor şi acumulatorilor comercializaţi.

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la alin. (1) lit. d) se fac de cãtre personalul împuternicit al Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la alin. (1) lit. a), b), c), e), f), g), h) şi i) se fac de cãtre personalul împuternicit al Gãrzii Naţionale de Mediu şi al Ministerului Economiei şi Finanţelor.

(4) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesuluiverbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia jumãtate

427

din minimul amenzii prevãzute la alin. (1), agentul constatator fãcând menţiune despre aceastã posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

(5) Prevederile alin. (1)-(4) se transmit de cãtre Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile Comisiei Europene pânã la data de 26 septembrie 2008.

(6) Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevãzute la alin. (1), (2), (3) şi (4), se completeazã cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Art. 18 – Anexe (1) Anexele nr. 1-3 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre. (2) Anexa nr. 3 se actualizeazã prin ordin comun al ministrului mediului şi

dezvoltãrii durabile şi al ministrului economiei şi finanţelor în funcţie de evoluţia acquis-ului comunitar.

Art. 19 – Dispoziţii finale (1) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abrogã Hotãrârea Guvernului

nr. 1.057/2001 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor care conţin substanţe periculoase, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 5 noiembrie 2001.

(2) Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile comunicã Comisiei Europene textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptã în domeniul reglementat prin prezenta hotãrâre.

* Prezenta hotãrâre transpune în legislaţia naţionalã Directiva 2006/66/CE a

Parlamentului European şi a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori şi de abrogare a Directivei 91/157/CEE, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L266 din 26 septembrie 2006.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemneazã:

Ministrul economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian

Ministrul mediului şi dezvoltãrii durabile, Attila Korodi

Preşedintele Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Dan Vlaicu

Bucureşti, 18 septembrie 2008. Nr. 1.132.

428

ANEXA 1

MONITORIZAREA

respectãrii ratelor de colectare stabilite la art. 7 alin. (3)

Anul Data colectării Calcul Cerinţă

de raportare

X [*]+1 Vânzãri în anul 1 (S1)

X + 2 Vânzãri în anul 2

(S2) - -

X + 3 Vânzãri în anul 3

(S3) Colectare în anul 3

(C3) Rata de colectare (RC3) = 3*C3/(S1 + S2 + S3)

X + 4 Vânzãri în anul 4

(S4) Colectare în anul 4

(C4)

Rata de colectare (RC4) = 3*C4/(S2 + S3 + S4) (Obiectiv stabilit la 25 %)

X + 5 Vânzãri în anul 5

(S5) Colectare în anul 5

(C5) Rata de colectare (RC5) = 3*C5/(S3+S4+S5)

RC4

X + 6 Vânzãri în anul 6

(S6) Colectare în anul 6

(C6) Rata de colectare (RC6) = 3*C6/(S4+S5+S6)

RC5

X + 7 Vânzãri în anul 7 (S7)

Colectare în anul 7 (C7)

Rata de colectare (RC7) = 3*C7/(S5+S6+S7)

RC6

X + 8 Vânzãri în anul 8 (S8)

Colectare în anul 8 (C8)

Rata de colectare (RC8) = 3*C8/(S6+S7+S8) (Obiectiv stabilit la 45 %)

RC7

X + 9 Vânzãri în anul 9 (S9)

Colectare în anul 9 (C9)

Rata de colectare (RC9) = 3*C9/(S7+S8+S9)

RC8

X + 10 Vânzãri în anul 10 (S10)

Colectare în anul 10 (C10)

Rata de colectare (RC10) = 3*C10/(S8+S9+S10)

RC9

X + 11 Etc. Etc. Etc. RC10 Etc.

[*] Anul X este anul 2008.

429

ANEXA 2

SIMBOLURI

pentru baterii, acumulatori şi ansambluri de baterii în vederea colectãrii separate

Simbolul care indicã faptul cã toate bateriile şi acumulatorii fac obiectul

unei "colectãri separate" reprezintã o pubelã cu roţi, baratã cu douã linii în formã de X, ca în imaginea de mai jos1:

1 NOTĂ - Reprezentarea graficã a simbolului se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 25 septembrie 2008, la pagina 16 (a se vedea imaginea asociatã).

430

ANEXA 3

CERINŢE DETALIATE privind tratarea şi reciclarea

Partea A: Tratarea

1. Tratarea include, cel puţin, îndepãrtarea tuturor fluidelor şi acizilor. 2. Tratarea şi orice depozitare, inclusiv depozitarea temporarã, în

instalaţiile de tratare se desfãşoarã în amplasamente cu suprafeţe impermeabile şi acoperiş adecvat rezistent la intemperii sau în containere corespunzãtoare.

Partea B: Reciclarea

3. Procesele de reciclare trebuie sã realizeze urmãtoarele niveluri minime de eficienţã privind reciclarea:

a) reciclarea a 65% din greutatea medie a bateriilor şi acumulatorilor cu plumb acid, inclusiv reciclarea conţinutului de plumb la cel mai înalt nivel care este fezabil tehnic, evitându-se în acelaşi timp costurile excesive;

b) reciclarea a 75% din greutatea medie a bateriilor şi acumulatorilor cu nichel-cadmiu, inclusiv reciclarea conţinutului de cadmiu la cel mai înalt nivel care este fezabil tehnic, evitându-se în acelaşi timp costurile excesive; şi

c) reciclarea a 50% din greutatea medie a celorlalte deşeuri de baterii şi acumulatori.