VITRINA-MUZEU DIN ȘCOALA NOASTRĂ

Vitrina-muzeu cu costume populare din școala noastră a fost înființată cu trei ani în

urmă, cu contribuția elevilor din clasele V-VIII. De atunci, vitrina a fost îmbogățită cu piese

noi ajungând la peste 50 exponate.

După cum puteți observa, pe două dintre rafturi sunt expuse costume populare pentru

femei: cămăși, bundițe, baticuri, catrințe cu bârneț, o traistă. În mijloc este o bundiță

bărbătească și o mască. Cămășile sunt făcute din pânză de casă, fie țesute cu model

geometric (stânga), fie din pânză de bumbac cu motive florale cusute cu fire de bumbac

divers colorate, numite pui. În zona gâtului, au o danteluță lată de 1-2 centimetri, împletită cu

croșetul, prin care se trece un șnuruleț cu cănăcei la capete, cu care se strânge gura cămășii.

Un model croșetat este și la capătul mânecilor. Culorile sunt vii, intense, în nuanțe de vișiniu,

galben, verde, negru, mov.

Bundițele femeiești sunt făcute din pânză mai groasă, iar cea bărbătească este din piele

de oaie. Sunt brodate cu motive florale sau geometrice. Ambele categorii au pe margine, câte

o fâșie de blăniță neagră de

miel, numită prim. Bundița

bărbătească mai are niște

buzunărașe exterioare, de

asemenea cu model brodat.

Catrința este facută

dintr-o țesatură de lână (din

păr, firele lungi de lână). Cel

mai răspândit model este cel

cu vârste, dungi verticale

(mijloc) diferențiate

cromatic, pe fond negru.

Bârnețul este o cingătoare

cu care se încing femeile

peste catrință. Baticurile sunt țesute din bumbac având modele florale. Culorile

predominante sunt roșu, galben, vișiniu, alb. Marginea de jos a catrințelor are un șnur

împletit, numit sarad. Toate exponatele despre care am vorbit până acum sunt foarte vechi,

având între 70-90 de ani.

Vitrina mai are și alte obiecte care țin de tradiția populară: ștergare țesute sau cusute

de gospodinele satului nostru, batiste cusute

sau brodate, o pereche de desagi pe raftul de

jos, brâie bărbătești, ulcele de lut, coșulețe

cu ouă încondeiate, coșărci împletite, cofe

din lemn etc. În spate este un păretar, iar pe

coșul din dreapta, o cămașă de fetiță.

PREMIAȚI LA CONCURSURI LOCURI PRIN CARE AM FOST – CASTELUL HUNIAZILOR

BUGA COSMIN, CLASA a VII-a A Mențiune la concursul "Să cinstim istoria patriei!", ediția a III-a, 2015

Castelul este amplasat într-o regiune

încărcată de o istorie zbuciumată, în apropierea

a numeroase vestigii dacice și a râului Mureș.

Istoria castelului este strâns legată

de aceea a familiei Huniazilor: cneazul

Voicu, Iancu – voievod al Transilvaniei și

guvernator al Ungariei, Matei Corvin –

rege al Ungariei.

Castelul este o construcție măreață, cu

turnuri, bastioane, donjon, acoperișuri înalte cu

țiglă policromă. Acesta are 42 de încăperi, două

terase, două poduri și o fântână foarte adâncă

despre care se spune că a fost săpată de trei

prizonieri turci.

Se întinde pe o suprafață de 7000

metri pătrați.

Castelul-muzeu deține mai multe colecții:

de arheologie (obiecte din diferite perioade

istorice), artă decorativă, monede și tehnică

militară etc. Este considerat unul dintre cele mai

frumoase castele din lume.

Alexandru Ioan Cuza, portret realizat de Curcă Doru, clasa a VIII-a B

Premiul III la concursul "Să cinstim istoria patriei!", 2015

EVOCĂRI ISTORICE

Bătălia de la Vaslui – 10 ianuarie 1475

Pe când era la Vaslui,

Ștefan cu boierii lui,

Primiră solie turcească

Tributul să îl plătească

Dar atât nu ajungea,

Turcul încă mai cerea

Două falnice cetăți

Unde se făcea comerț,

Ștefan n-a îngăduit,

De război s-a pregătit.

Soliman și oastea lui

Iau drumul Vasluiului,

De mâncare n-au găsit,

Totul era pârjolit,

Hărțuiți și zi și noapte,

Șoimii-ajung "găini plouate",

Iară Ștefan s-ascundea,

Loc de luptă pregătea.

A ales o vale-ngustă,

Pe turci i-a atras în cursă,

Era apă, ceață deasă

Și păduri stăteau de strajă,

Chiar c-o oaste mai micuță

Face mare biruință,

În luptă la Podu-Înalt

Țara - Ștefan a salvat.

Sultanul s-a supărat,

Cinci zile singur a stat,

Europa s-a uimit

Chiar și sfântul papă Sixt

Căci i-a scris, l-a lăudat,

Alții i-au zis "împărat"

Și că "stăpânirea lumii"

Domnul ar fi meritat.

După zilele de post

Ștefan a dat mare ospăț,

Pe oșteni i-a dăruit,

Pe cei morți i-a preamărit,

Iar bravilor lui răzeși

Le-a dat ranguri de viteji

Și s-a bucurat Ștefan

Că l-a-nvins pe otoman.

Prof. Eugenia-Angela Murgu

PAGINA DE ISTORIE LOCALĂ ANII 1775-1918

În urma războiului ruso-turc din 1768-1774, Austria anexează cea mai frumoasă parte

a Moldovei, cu mănăstiri, cetăți de scaun și Ocolul Câmpulungului. După 1786, zona s-a

numit Bucovina, care înseamnă "pădure de fagi" sau "țara fagilor".

La recensământul din 1774, Ostra era un cătun ce

număra 8 case, amplasate la confluența pâraielor

Brăteasa și Băișescu (restul era pădure). Suprafața Ostrei

era de 8.362 ha și 42,35 ari, iar proprietarul acestor

terenuri era Fondul Bisericesc. Cu trecerea anilor, satul

s-a mărit, numărând în 1890: 73 de case în Ostra, 3 case

în Băișescu, 7 în Muncel, 10 în Poiana Flocii. Suprafața

totală era de 98,82 km². Recensământul din 1910

consemna pentru Ostra 167 de gospodării. Exploatarea

pădurilor a impus construirea unor căi ferate și șosele. Între 1898-1902 s-au construit 7,27

km cale ferată pe segmentul Stulpicani-Ostra, o linie pe Brăteasa cu o ramificație pe râul

Tarnița de 8,8 km, iar pe pârâul Botușanu de 3,5

km. Căile ferate au suferit pagube serioase din

cauza inundațiilor din 1926 și în timpul celui de-al

doilea război mondial când au fost aruncate în aer.

S-au reparat și au mai funcționat până în 1964

când au fost desființate, construindu-se o șosea de

beton care face legătura, peste Puzdra, cu bazinul

Bistriței.

În anul 1784, baronul Alexandru Petrinó a construit pe moșia sa, Băișescu, prima

fabrică de cherestea din zonă, cu trei ferăstraie, care folosea ca forță aburul. Cheresteaua

ajungea la Frasin, apoi la Ițcani, distanța fiind parcursă în două zile și jumătate. Afacerea

nemaifiind rentabilă, Petrinó vinde moșia Fondului Bisericesc în 1883.

Primele cercetări geologice se fac în

1783. S-a exploatat cuprul. Din calcar se

obținea var, la Ostra existând niște cuptoare

rudimentare. A existat și o intensă activitate a

căutătorilor de aur. În 1912, în Ostra erau: un

ferăstrău, un crâșmar, un rotar și un ceasornicar.

Până în 1830 locuitorii Bucovinei au

fost scutiți de serviciul militar, apoi a devenit obligatoriu. Durata foarte mare (de la 19-42 de

ani) îi determina pe tineri să fugă peste graniță. Fiecare sat trebuia să trimită un număr de

feciori din familiile mai numeroase.

MUZEUL SATULUI OSTRA ÎN IMAGINI

DIN ISTORIA JUDEȚULUI SUCEAVA

OAMENI DE CULTURĂ – VASILE TARNAVSCHI

Născut pe 16 decembrie 1859, Mihoveni-Suceava, decedat la 4 februarie 1945,

Bucureşti, profesor universitar la Cernăuţi, la catedra de studiul Vechiului Testament şi

Limba ebraică.

♦ În oraşul Suceava a urmat liceul (1870-1878). Licenţiat al Facultăţii de Teologie din

Cernăuţi (1882). Aceeaşi instituţie îi conferă şi titlul de Doctor în Teologie în 1884. Îşi

continuă studiile postuniversitare în vederea specializării pentru exegeza biblică şi limbi

semitice, la Viena, Breslau (Wroclaw) şi Berlin (1898-1900).

♦ A funcţionat ca preot în Stroieşti-Suceava (1887-1889) şi la Cernăuţi (1896-1898).

Profesor docent (1900), profesor extraordinar (1903) şi apoi titular (1906-1932) la Catedra

de Studiul Biblic al Vechiului Testament şi Limba ebraică de la Facultatea de Teologie din

Cernăuţi.

♦ În cadrul aceleiaşi facultăţi a suplinit

pentru o vreme şi Catedra de Teologie

Practică şi a predat cursuri opţionale de

aramaică, siriană şi arabă.

♦ În cinci rânduri a îndeplinit funcţia de

decan al Facultăţii de Teologie (în perioada

1912-1920) şi apoi pe cea de rector al

Universităţii din Cernăuţi.

Ca director şi redactor al revistei "Candela" (1923-1932) şi preşedinte al Asociaţiei

Clerului din Bucovina 1923-1924), ca profesor şi teolog, Vasile Tarnavschi s-a impus ca

un exeget de referinţă al secolului trecut.

♦ Cercetările sale de exegeză şi teologie biblică s-au concretizat

prin publicarea cunoscutelor volume de “Introducere în sfintele

cărţi ale Testamentului Vechi" (Cernăuţi, 1928, 656 p.)

şi "Arheologie biblică" (1930, Cernăuţi, 710 p.).

♦ Cel de-al doilea volum, pentru elementele generale, deşi au

trecut opt decenii, nu şi-a pierdut cu totul actualitatea.

♦ Este considerat de către specialiştii în domeniu ca un exeget de

referinţă pentru teologia şi exegeza biblică vechitestamentară.

MĂNĂSTIRI DIN BUCOVINA – VORONEȚ

Numită şi ”Giuvaerul

Bucovinei“ a fost ctitorită de Ştefan

cel Mare în 1488.

Pictura din naos şi altar este

cea mai valoroasă din spaţiul interior,

fiind în mare parte originală.

Voroneţul a devenit

renumit în întreaga lume

prin picturile sale exterioare,

între care, Judecata de Apoi.

O altă particularitate

este folosirea unui albastru

de o tonalitate deosebită,

”albastrul de Voroneţ“.

Elevi colaboratori: Flaișner

Mihaela-Gabriela, Nastiuc Maria-Cristina, Șinai David, Vrabie Andrei (clasa VII-a A), Robaniuc

Denisa, Robaniuc Diana, Suca Anamaria-Georgiana (clasa a VII-a B)