Vitalie Gramurari Abstract

8/8/2019 Vitalie Gramurari Abstract

http://slidepdf.com/reader/full/vitalie-gramurari-abstract 1/23

1

MINISTERUL EDUCATIEI, TINERETULUI ŞI SPORTULUIAL REPUBLICII MODLOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

Cu titlu de manuscris

C.Z.U.: 341.1/8G 16

GAMURARI VITALIE

CONCEPTUL DE SUVERANITATE ÎN DREPTUL

INTERNAŢIONAL CONTEMPORAN

Specialitatea: 12.00.10 – Drept Internaţional Public

AUTOREFERATal tezei de doctor în drept

Chişinău 2006



2

Teza a fost elaborată la Catedra Drept Internaţional şi DreptulRelaţiilor Economice Externe a Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat dinMoldova.

Conducător ştiin ţ ific: Nicolae OSMOCHESCU,doctor în drept, conferenţiar universitar,Universitatea de Stat din Moldova

Referen ţ i oficiali : Filippe Xavier,

doctor în drept, profesor universitar,Université de droit, d’économie et des sciencesd’Aix-Marseille (Aix-Marseille III), Franţa

Oleg Balan,doctor în drept, conferenţiar universitar,

Academia de Administrare Publică pe lîng ă Pre şedintele Republicii Moldova

Susţinerea va avea loc la ________________ 2006, ora ____, în cadrulşedinţei Consiliului Ştiinţific Specializat D – 30.12.00.10 – 24.06.04 – 09,

din cadrul Universităţii de Stat din Moldova (MD 2009, Republica Moldova,mun. Chişinău, str. A.Mateevici, 60, Bloc 4, sala de conferinţe 222).

Teza de doctorat şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina WEB aC.N.A.A. (http:www.csa.acad.md/teze), la Biblioteca Universităţii de Stat dinMoldova şi la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova.

Autoreferatul a fost expediat la _____________________ 2006.

Secretar ştiinţific al Consiliului ŞtiinţificSpecializat, doctor în drept Natalia CHIRTOACĂ

Conducător ştiinţific,doctor în drept,conferenţiar universitar Nicolae OSMOCHESCU

Autor Vitalie GAMURARI



3

CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCR ĂRII

Argumente privind actualitatea temei investigate şi gradul destudiere a acesteia. În condiţiile intensificării relaţiilor internaţionale, rolul

principal în reglementarea lor revine dreptului internaţional, care reprezintă un instrument necesar şi indispensabil în dirijarea unei lumi contradictorii şi,totodată, unice în procesul de globalizare. Drept exemplu incontestabil alcreşterii rolului dreptului internaţional este declararea de către AdunareaGenerală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a ultimului deceniu al secolului XX

(1990-1999) – Deceniul dreptului internaţional. Actualmente măsurile concrete privind exercitarea funcţiilor interne şi

externe ale fiecărui stat sunt coordonate tot mai mult cu normele şi principiiledreptului internaţional. De exemplu, activitatea în domeniul asigur ăriidrepturilor şi libertăţilor omului nu este considerată doar o problemă internă astatului, ci se bazează, tot mai mult, pe normele dreptului internaţional. Dacă

până relativ recent funcţia principală a dreptului internaţional consta înreglementarea relaţiilor între state, astăzi obiect al reglementăriiinternaţionale sunt şi relaţiilor între stat şi cetăţenii săi.

Promovând conceptul integr ării europene a Republicii Moldova, trebuiesă accentuăm faptul că, în fond, construcţia comunitar ă europeană a presupus,de la început, problema delegării unei păr ţi din suveranitate, de către statele

membre, în acele domenii, care vizează competenţa Comunităţilor Europene.Această construcţie a avut iniţial la origine un concept supranaţional. Exercitarea de către Comunităţile Europene a unor competenţe vaste vine încontradicţie cu conceptul clasic al suveranităţii, compus din cele patruelemente: indivizibilitate, exclusivitate, inalienabilitate şi caracter plenar şioriginar. Indivizibilitatea, care presupune imposibilitatea fragmentăriiexercitării suveranităţii unui stat între mai mulţi titulari, acceptată de doctrinaclasică a dreptului internaţional, sufer ă modificări. Se creează impresia că neaflăm în faţa unui concept inedit al suveranităţii, care corespunde ideiidivizibilităţii suveranităţii de stat. Este vorba de determinarea, în funcţie deatribuirea competenţelor Comunităţilor, cui – statului sau Comunităţii revinerolul de titular al unei sau altei atribu

ţii, f

ăr ă

să

fie excluse, după

caz, niciacţiuni comune, nici îndeplinirea unor sarcini subordonate statului.Constatăm, aşadar, că întreaga istorie a construcţiei europene poate fisintetizată pornind de la confruntarea celor două poluri: voinţa de integrare şiinteresul conservării suveranităţii naţionale. Suveranitatea se naşte cuexcluderea posibilităţii unui exerciţiu de tip absolut, ea fiind compatibilă cuinterdependenţa. În realitate, izolarea sau lipsa interdependenţei fac caexistenţa suveranităţii să apar ă inutilă.



4

Gradul de investigaţie a problemei în cauză în literatura de specialitate,în doctrina dreptului internaţional este destul de relativ. Practic nu există investigaţii complexe asupra problemei în cauză din punct de vedere adreptului internaţional contemporan. Buna parte din lucr ările ce au studiatconceptul de suveranitate şi au stabilit criteriile de bază a suveranităţii îndreptul internaţional contemporan au fost elaborate în perioada „r ăzboiuluirece”, ce difer ă substanţial de situaţia actuală. Majoritatea lucr ărilor dinspaţiul Uniunii Europene, precum şi România, Ucraina, Rusia, publicate după dispariţia confruntării Est-Vest se refer ă în mare măsur ă la aducerea în

conformitate cu standardele europene a legislaţiilor naţionale. Unele lucr ărice au studiat conceptul de suveranitate, ca de exemplu teza de doctor în drept„Conceptul de suveranitate şi primatul dreptului internaţional”, autor dlBogdan Aurescu, Facultatea de Drept, Bucureşti, studiază suveranitatea maimult din punct de vedere istorico-filozofic, menţionând şi modificările ce auloc în legătur ă cu procesul de integrare europeană.

Referindu-ne la Republica Moldova, constatăm că această problemă este examinată doar tangenţial, în special în domeniul dreptuluiconstituţional, ce difer ă substanţial de poziţia doctrinei dreptuluiinternaţional.

Ţinând cont de cele menţionate, consider ăm că prezenta lucrare, care îşi propune studierea conceptului de suveranitate în cadrul dreptului

internaţional contemporan, precum şi problemele cu care se confruntă statele, pe de o parte, şi comunitatea internaţională, pe de altă parte, în determinarealimitelor suveranităţii de stat în cadrul procesului de globalizare, precum şialte probleme ce apar în acest domeniu, este actuală atât din punct de vedereteoretic, cât şi practic.

Scopul şi obiectivele tezei. Scopul lucr ării rezidă în analiza conceptuluide suveranitate în dreptul internaţional, pornind de la determinarea naturii

juridice a unui dintre principiile fundamentale ale dreptului internaţional – egalitatea suverană a statelor; evidenţierea problemelor cu care se poateconfrunta un stat în procesul de exercitare a suveranităţii, fiind examinatesupremaţia şi jurisdicţia statului; ralierea legislaţiei Republicii Moldova lastandardele interna

ţionale prin implementarea standardelor

şi a prevederilor

internaţionale, în acest scop fiind studiată practica mai multor state, în speciala celor europene. Unul din obiectivele de bază constă în determinarearaportului dintre jurisdicţia instanţelor internaţionale şi suveranitatea de stat,în acest sens fiind studiată jurisprudenţa Cur ţii Internaţionale de Justiţie, aTribunalelor Penale Internaţionale pentru ex-Yugoslavia şi Rwanda, cât şilucr ările doctrinale ale diverselor şcoli şi ale Comisiei de drept internaţional a



5

O.N.U.; a problemelor cu care se confruntă statele în procesul de ratificare aStatutului Cur ţii Penale Internaţionale prin prisma suveranităţii de stat.

Pentru realizarea scopului indicat, ne-am propus următoarele obiective: • examinarea evoluţiei conceptelor suveranitate şi egalitate, determinând

locul şi rolul principiului egalităţii suverane a statelor în dreptulinternaţional la etapa contemporană;

• determinarea naturii juridice a principiului egalităţii suverane a statelor şimodalitatea lui de aplicare în practica O.N.U.;

• determinarea raportului dintre suveranitatea de stat şi alte principii de

drept internaţional, în special excercitarea dreptului popoarelor laautodeterminare;

• examinarea procedurilor de implementare a dreptului internaţional îndreptul naţional al statelor, precum şi aplicarea normelor dreptuluiinternaţional în ordinea lor juridică internă;

• determinarea jurisdicţiei statului ca formă de exercitare a suveranităţii; • stabiirea limitelor suveranităţii statului în dreptul internaţional

contemporan; • determinarea raportului dintre jurisdicţia instanţelor internaţionale şi

suveranitatea de stat. Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al investigaţiilor. În

elucidarea temei propuse spre investigare au fost utilizate următoarelemetode:• Metoda analizei logice, care reprezintă aplicarea procedeelor analizei şi

sintezei, argumentarea pe cale deductivă.• Metoda analizei istorice, care constă în evoluţia conceptului de

suveranitate pe parcursul timpurilor, elucidarea sensului evenimentelor trecutului în scopul codificării progresive a dreptului internaţional.

• Metoda analizei comparative şi contrastive, care constă în evidenţiereatr ăsăturilor comune a conceptului de suveranitate la diverse etape şi încadrul diverselor doctrine, practica statelor în conştientizarea coraportuluidintre suveranitate şi dreptul internaţional.

• Metoda modelării, care presupune crearea artificială a anumitor situaţii,

proceduri, modele, în scopul găsirii potenţialelor soluţii în cazuleventualei apariţii a unor asemenea situaţii. În procesul generalizăriilucr ărilor ştiinţifice ale savanţilor din Franţa, Rusia, România, MareaBritanie, Italia, Germania, S.U.A., a documentelor internaţionale cucaracter politic şi normativ în scopul argumentării tezelor, concluziilor şi

propunerilor au fost aplicate metodele de analiză şi sinteză logică,istorică, juridică, sistemică, comparativă.



6

În procesul cercetărilor, au fost examinate lucr ările ştiinţifice şiconsultate opiniile specialiştilor în domeniu din Franţa – P. Fauchille,G.Scelle, P. Bastid, P. Vellas, Ch. Rousseau, P. Daillier, A. Pellet, P.M. Du-

puy, D. Ruzie, M. Virally, D. Carreau, A. Vedross; din Rusia – Н.А. Уша-ков, Д.Б. Левин, С.Б. Крылов, И.П. Блищенко, Г.И. Тункин, А.Н. Тала-лаев, Д.И. Бараташвили, Д.И. Фельдман, И.И. Лукашук, С.В. Черничен-ко, Б.Р. Тузмухамедов; din România – Gr. Geamănu, I. Cloşcă, I. Suceavă,D. Popescu, Ion M. Anghel, A. Bolintineanu, B.Aurescu; din MareaBritanie – A. Oppenheimer, E. Stein, H. Kelsen, L. Oppenheim, M. Lauter-

pacht, G. Schwarzenberger; din Italia – M. Giuliano, D. Anzilotti; dinGermania – F. Berber, W. Hallstein şi Republica Moldova – V. Lebedev,

N. Osmochescu, V. Popa. În scopul realizării obiectivelor tezei, au fost analizate diverse acorduri

internaţionale, acte normative ale diferitor state, jurisprudenţa Cur ţiiInternaţionale de Justiţie, a Cur ţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, aTribunalelor Internaţionale Penale pentru fosta Yugoslavie şi Rwanda.

Noutatea ştiinţifică a lucrării. Pornind de la premisa că odată cufinisarea r ăzboiului rece societatea internaţională se confruntă cu modificăriesenţiale, dreptul internaţional actual, ce s-a creat în mare parte în urma celuide-al doilea r ăzboi mondial, necesită, bineînţeles, unele transformări.Creşterea rolului dreptului internaţional, precum şi volumul impunător de

probleme cu care se confruntă acesta, determină actualitatea perpetuă a problemei asigur ării optime a raportului dintre teoria şi practica dreptuluiinternaţional. În cadrul Deceniului ştiin ţ ei dreptului interna ţ ional s-a acordato atenţie sporită promovării cercetărilor în domeniul dreptului internaţional.Declaraţia recomandă statelor să promoveze insistent cercetările specialiştilor în materie, fiind create, în acest scop, centre, propunându-se statelor şiorganizaţiilor internaţionale de a practica publicarea de căr ţi şi alte materialeîn domeniul dreptului internaţional, precum şi petrecerea simpozioanelor,conferinţelor, seminarelor ce au drept scop propagarea pe larg a dreptuluiinternaţional.

Începutul noului secol şi mileniu s-a caracterizat prin evenimentecruciale. Spore

şte interdependen

ţa în lume, multe probleme interne

şi

regionale devin internaţionale. Aceasta se explică prin ascendenţa procesuluide globalizare, proces care devine ireversibil. Se observă tendinţa deintegrare, de „ştergere” a frontierelor, crearea unui spaţiu politic, economic,financiar, juridic comun, în special în spaţiul european.

Aceste procese au un impact şi asupra dreptului internaţional, în cadrulcăruia se produc modificări sensibile ce influenţează natura sa, elementelecaracteristice, rolul la nivel global şi naţional. Fiind după natura sa, de la bun



7

început, un drept coordonator, dreptul internaţional preia şi elementesupranaţionale, în cadrul lui apar elemente de subordonare, ce se reflectă încrearea structurilor instituţionale corespunzătoare.

Toate acestea nu pot lăsa f ăr ă modificări conceptul de suveranitate încadrul principiului egalităţii suverane a statelor, modificând într-o oarecaremăsur ă şi dreptul internaţional pozitiv, stabilit în urma celui de-al doilear ăzboi mondial.

Inovaţia ştiinţifică a lucr ării este tentativa de a analiza profund şimultiaspectual raportul dintre suveranitatea de stat şi dreptul internaţional. În

acest sens s-a întreprins o analiză profundă a lucr ărilor doctrinale din diferitestate, în special din Franţa şi Rusia; examinându-se detaliat practica judiciar ă a Cur ţii Internaţionale de Justiţie, a Cur ţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, a Tribunalelor Internaţionale Penale pentru fosta Yugoslavie şiRwanda. O contribuţie esenţială la studierea acestei teme reprezintă materialele de lucru şi documentele elaborate în cadrul Comisiei de DreptInternaţional a O.N.U.

În scopul determinării coraportului dintre „intervenţia umanitar ă” şisuveranitate, s-a dat aprecierea din punct de vedere al dreptului internaţionala acelor evenimente care au avut loc în fosta Yugoslavie, Somalia, Irak, Haitietc. La fel s-a dat aprecierea argumentării unei posibile „intervenţiiumanitare” sub egida O.N.U. în lipsa acordului statului, examinându-se şi

alte „situaţii” create în diferite zone ale globului. Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Rezultatele

investigaţiei pot fi utilizate în scopul aducerii legislaţiei Republicii Moldovaîn conformitate cu standardele internaţionale, fiind aplicată practica statelor europene privind implimentarea dreptului internaţional în ordinea juridică internă; aplicarea directă din partea instanţelor judiciare a prevederilor convenţionale internaţionale.

Semnificaţia teoretică constă în determinarea limitelor suveranităţii destat, a aplicării jurisdicţiei statului, a raportului dintre jurisdicţia instanţelor internaţionale şi suveranitatea de stat.

Prin conţinutul său, în opinia noastr ă, teza poate fi utilă: •

deputaţilor din Parlament, în scopul familiarizării cu practica diferitor state în domeniul implementării prevederilor dreptului internaţional înordinea juridică internă;

• autorităţilor executive, în special acelor structuri scopul cărora esteracordarea legislaţiei Republicii Moldova la standardele internaţionale;

• specialiştilor ce sunt antrenaţi în pregătirea proiectelor de legi; • cadrelor didactice universitare, doctoranzilor şi masteranzilor care sunt

preocupaţi de problemele dreptului internaţional;



8

• studenţilor facultăţilor de drept, în scopul aprofundării cunoştinţelor îndomeniul dreptului internaţional public;

• tuturor celor pasionaţi de problemele actuale cu care se confruntă dreptulinternaţional.

Aprobarea rezultatelor obţinute. Teza a fost elaborată în cadrulcatedrei Drept internaţional şi Drept al relaţiilor economice externe, aUniversităţii de Stat din Moldova. La şedinţa catedrei din 29.04.2005 lucrareaa fost aprobată şi recomandată spre susţinere Seminarului Ştiinţific de Profil,specialitatea 12.00.10 – Drept Internaţional Public pe lângă Universitatea de

Stat din Moldova. Rezultatele cercetării au fost prezentate în cadrul a opt conferinţe

ştiinţifice internaţionale, opt conferinţe ştiinţifice naţionale şi expuse în 33 publicaţii ştiinţifice la tema tezei.

Materialele cercetărilor întreprinse sunt utilizate de autor în procesul de predare a Dreptului Internaţional Public la Departamentul Drept, ULIM.

Teza cuprinde o întroducere, trei capitole structurate în 10 paragrafe,concluzii şi recomandări; bibliografie în calitate de suport documentar şidoctrinar al lucr ării; adnotare; cuvintele-cheie ale lucr ării; lista abrevierilor utilizate.



9

CONŢINUTUL LUCR ĂRII

Întroducerea inserează argumentarea alegerii, actualitatea şi gradulcomplex de studiere a temei investigate, stabilindu-se scopul şi obiectivelelucr ării; se determină suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific, seelucidează inovaţia ştiinţifică, semnificaţia şi valoarea aplicativă a tezei.

Capitolul I se întitulează „Interpretarea conceptului de suveranitate în cadrul principiului egalităţii suverane a statelor” şi este compus din trei

paragrafe. În § 1.1. „Evoluţia şi unificarea conceptelor de suveranitate şiegalitate în dreptul internaţional” se expune analiza amplă a contextuluiistoric a apariţiei şi evoluţiei conceptelor de suveranitate şi egalitate,operându-se un paralelism viabil cu istoria apariţiei şi dezvoltării ştiinţeidreptului internaţional, deoarece analiza ştiinţifică a acestor concepte esteimposibilă f ăr ă reiterarea momentelor de apariţie şi de dezvoltare a ideii deegalitate în relaţiile dintre state. Constatăm că egalitatea există în relaţiiledintre state iniţial ca idee, iar mai târziu în calitate de normă cutumiar ă.

§ 1.2. „Natura juridică a principiului egalităţii suverane a statelor”.Principiul egalităţii suverane a statelor este unul din principiile fundamentaleale dreptului internaţional. Respectarea strictă a acestui principiu constituie

baza procesului de menţinere a păcii şi securităţii internaţionale, a dezvoltăriirelaţiilor amicale între state. Statele beneficiază, în conformitate cu dreptulinternaţional, de drepturi şi posibilităţi egale pentru realizarea lor. La fel,statele îşi asumă şi obligaţii egale. Deptul unui stat nu depinde de puterea pecare o posedă, ci rezultă din faptul propriu-zis al existenţei statului în calitatede subiect de drept internaţional. Aşadar, suveranitatea statului constituie

baza egalităţii suverane a statelor. În acelaşi timp, respectarea egalităţiisuverane a statelor contribuie la recunoaşterea şi constituirea suveranităţii destat în dreptul internaţional.

Principiul egalităţii suverane a statelor posedă un conţinut complex,caracterizându-se prin raportul celor două principii formulate în dreptulinterna

ţional – suveranitatea

şi egalitatea. Conceptul „egalitate suveran

ăa

statelor” stabileşte egalitatea din punct de vedere juridic a statelor şiindependenţa lor. Suveranitatea de stat reprezintă fundament pentru

principalele drepturi şi obligaţii ale statelor în cadrul relaţiilor internaţionale.Aceste drepturi şi obligaţii sunt stabilite de către şi între statele suverane şisunt protejate de normele dreptului internaţional.



10

§ 1.3. „Raportul dintre conceptul de suveranitate şi unele principiide drept internaţional”. Specificul dreptului internaţional rezidă în faptul că nici un principiu fundamental nu poate fi examinat separat de celelalte. Întreele există o interdependenţă impusă prin imposibilitatea garantării unuia prinîncălcarea altuia. Această regulă este recunoscută atât în doctrina dreptuluiinternaţional şi în practica instanţelor judiciare internaţionale, în special aCur ţii Internaţionale de Justiţie a O.N.U. Principiile sunt egale de jure, ceeace înseamnă că nu există nici o ierarhie juridică între ele. Unul dintre

principiile cu care egalitatea suverană are o tangenţă esenţială este dreptul

popoarelor de a dispune de ele însele. La etapa contemporană, acumulându-seo practică şi teorie bogată, autodeterminarea popoarelor este interpretată maistrict, fiind stabilite unele criterii internaţionale exprese. Rolul decisiv lainterpretarea contemporană a naturii juridice a principiului autodeterminării

popoarelor îi revine O.N.U.Suveranitatea naţională presupune particularităţile calitative ce permit

recunoaşterea unei comunităţi de oameni în calitate de naţiune, dreptul ei să-şi hotărască destinul, soarta teritoriului, a bogăţiilor sale, forma deguvernământ. Însă, în aşa caz ne ciocnim de problema divizării suveranităţiiîntre mai multe naţiuni ce locuiesc teritoriul aceluiaşi stat, ceea ce contravineconceptului clasic al suveranităţii, conform căruia suveranitatea esteindivizibilă, exclusivă, inalienabilă, plenar ă şi, se bucur ă de caracter originar.

Capitolul II. „Elementele constitutive ale suveranităţii şideterminarea limitelor suveranităţii de stat” este structurat în patru titluriîn care ne-am propus să caracterizăm elementele constitutive alesuveranităţii, inclusiv aplicarea dreptului internaţional în ordinea juridică astatelor prin prisma suveranităţii de stat.

§ 2.1. „Aspectul politic şi juridic al suveranităţii de stat”. Este binecunoscut faptul că nu tuturor colectivităţilor umane le este recunoscută suveranitatea pe plan internaţional. Numai cele ce sunt independente faţă deorice subordonare în ordinea internaţională posedă această calitate.Principalul subiect de drept intena

ţional este statul. În baza puterii sale

suverane statele creează şi aplică norme internaţionale. Noţiunea statului îndreptul internaţional are specificul său.1 Elementul principal constă în faptulcă, fiind purtător al suveranităţii, statul reprezintă ţara în relaţiileinternaţionale şi este posesor al drepturilor şi obligaţiilor internaţionale.2

1 Г.И. Курдюков. Государство в системе международно-правового регулирова-ния. Казань. 1979, стр.102.2 И.И. Лукашук. Международное право. Москва. 1997. Общая часть, стр.293.



11

Suveranitatea de stat a fost definită în doctrina dreptului internaţional cafiind „supremaţia unică, deplină şi indivizibilă a puterii de stat în limitelefrontierelor teritoriale şi independenţa acesteia în raport cu orice altă putere,ceea ce se exprimă în dreptul exclusiv şi inalienabil al statului de a-şi stabilişi realiza de sine stătător politica sa internă şi externă, de a-şi exercitafuncţiile, de a-şi îndeplini măsurile practice de organizare a vieţii socialeinterne şi a relaţiilor sale externe în baza respectării suveranităţii altor state, a

principiilor şi normelor de drept internaţional acceptate prin acordul său devoinţă”.3 Suveranitatea se caracterizează sub două aspecte – cel intern, ce

prezumă supremaţia puterii de stat şi cel extern, ce prevede independenţa înrelaţiile internaţionale.

Suntem de părerea că teoria, în conformitate cu care purtător alsuveranităţii este statul, iar poporul constituie izvorul ei, corespunde mai multrealităţilor şi tendinţelor contemporane în cadrul dreptului internaţional.Suveranitatea este simbolul independenţei de jure, a supremaţiei şi puteriistatului, iar puterea este exercitată nemijlocit de către stat. Statul este un„mecanism”, dotat cu o putere de comandament şi nu este identic cu noţiunea

popor , mai exact societatea „dă naştere acestui aparat ”, întreţinând legăturistrânse cu el. Este clar că în lipsa poporului nu există stat cu putere decomandament, dar consider ăm că propriu-zis termenul suveranitate de stat apare drept probă în susţinerea teoriei care pledează că suveranitatea apar ţine

statului.

§ 2.2. „ Suprema ţ ia şi jurisdic ţ ia ca forme de exercitare asuveranităţii”. Supremaţia teritorială presupune împuternicirile statului înexercitarea puterii depline şi exclusive în limitele teritoriului de stat.4 Împuternicirile statului, ce se refer ă la exercitarea supremaţiei teritoriale,servesc drept temei juridic pentru stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor internaţionale, obiectul cărora îl constituie teritoriul de stat. Supremaţiateritorială presupune puterea deplină şi exclusivă a statului pe teritoriul său.Suveranităţile statelor sunt egale, iar jurisdicţiile lor ca formă de exprimare asuveranităţii nu au prioritate una faţă de alta. Stabilirea şi exercitarea

jurisdicţiei din partea unui stat, poate ridica problema înc

ălcării, în unele

cazuri, a drepturilor altor state. În caz contrar, statul, în mod normal, îşiexercită suveranitatea sa. Stabileşte şi îşi exercită jurisdicţia statul prinintermediul aplicării unor acte suverane – adoptarea actelor normative,hotărârilor organelor executive şi judiciare. Anume aceste acte şi suntconsiderate drept consecinţă a realizării drepturilor suverane şi nu însăşi

3 Ion M. Anghel. Subiectele de drept interna ţ ional . Bucureşti. 1998, p.100.4 И.И. Лукашук. Международное право. Москва. 1997. Особенная часть, стр.1.



12

jurisdicţia. În cazul când apare concurenţa dintre jurisdicţiile statelor, care nu pune problema ilegalităţii pretenţiilor la jurisdicţie din partea unui stat,indiferent de faptul în baza căror criterii sunt aplicate jurisdicţiile statelor, nu

putem da prioritate nici uneia dintre ele.

§ 2.3. „Aplicarea dreptului internaţional în ordinea juridică astatelor prin prisma suveranităţii de stat”. Problema aplicării normelor dreptului internaţional în Republica Moldova nu poate fi soluţionată în afaracadrului studierii problematicilor ce ţin de mecanismul implementării lor,

inclusiv a tuturor elementelor acestui sistem complicat. Perfecţionareamecanismului implementării normelor dreptului internaţional, precum şi acelui comunitar, trebuie să devină scopul de bază al organelor de resortmoldoveneşti în procesul de integrare europeană. Racordarea sistemului

juridic al Republicii Moldova la standardele juridice europene trebuie să se producă, în primul rând, prin incorporarea normelor dreptului internaţional.De menţionat că noţiunea de implementare vizează nu doar sensul ei limitatde incorporare a normelor dreptului internaţional în legislaţia internă aRepublicii Moldova, ci şi utilizarea unor instrumente organizaţionale atât pe

plan naţional, cât şi internaţional. Sistemul instrumentelor juridice la nivelnaţional favorizează armonizarea legislaţiei naţionale, ajustarea ei înconformitate cu standardele internaţionale, în special în domeniul

reglementării. Realizarea propriu-zisă a acestor standarde are loc în rezultatuleforturilor celui de-al doilea element al mecanismului de implementare – asistemului metodelor şi mijloacelor organizaţionale, care este compus dinorganele statului ce asigur ă în activitatea sa implementarea normelor dreptului internaţional la nivel naţional.

§ 2.4. „Determinarea limitelor suveranităţii de stat în dreptulinternaţional contemporan”. Realităţile politice noi au suscitat o nouă discuţie, extrem de serioasă, a problemei noţiunii şi limitei suveranităţii destat. În rezultatul discuţiilor s-a cristalizat atitudinea pozitivă faţă de faptul că identificarea balanţei de interese a statelor în lumea contemporană trebuie să fie coroborat

ăcu „interna

ţionalizarea problemelor tradi

ţional interne, de

transmiterea în interese comune a unor drepturi în competenţainternaţională”.5 Conţinutul noţiunilor „competenţă internă a statului” şi„afacerile interne ale statului” este flexibil. În pofida conflictelor regionale şia unui şir întreg de alţi factori negativi, lumea contemporană cunoaşte multeexemple ce demonstrează că omenirea se îndreaptă spre o comunitate

5 Ю. Рыбаков, Л. Скотников, А. Змеевский. Примат права в политике //Между-народная жизнь. 1989. № 4, стр.62.



13

internaţională integrală. În ultimii ani se observă tendinţa de reducere a posibilităţilor guvernelor naţionale de a-şi soluţiona problemele în limitelefrontierelor sale f ăr ă o coordonare reciprocă. Necesitatea şi posibilitateaintegr ării statelor şi popoarelor, unificarea eforturilor din partea tuturor statelor este dictată astăzi de creşterea pericolului pentru securitatea globală,ecologcă, demografică, precum şi a exploar ării spaţiului cosmic. Refuzând dela suveranitatea absolută în raport cu unele acţiuni în interiorul teritoriuluisău, statele totodată obţin dreptul de a influenţa aceleaşi probleme pe planmondial. Iată de ce tratatele internaţionale, orientate spre reglementarea

relaţiilor ce se formează în interiorul unui stat, trebuiesc catalogate nu atât camăsuri de limitare a suveranităţii lui, ci ca mijloace de coordonare aacordurilor de voinţă a diferitor state, ce rezultă din suveranitate. Autorul rusV.A. Vasilenco afirmă că „sistemul normelor dreptului internaţional nureprezintă altceva decât un fundament de comportament al statelor, creat deele însele, deaceea nu sunt motive de a vorbi despre limitarea, distrugerea sauabsorbirea suveranităţii de stat de către dreptul internaţional”.6

Capitolul III „Raportul dintre jurisdicţia instanţelor internaţionaleşi suveranitatea de stat” cuprinde trei paragrafe.

§ 3.1. „R ăspunderea internaţională a statului în viziunea O.N.U. şi în practica Curţii Internaţionale de Justiţie”. Unul din elementele ce

caracterizează plenar dreptul internaţional contemporan este recunoaşterear ăspunderii internaţionale în calitate de instituţie autonomă şi independentă.Rolul decisiv în acest sens l-a avut adoptarea de către Comisia de dreptinternaţional în 2001 a proiectului de articole privind r ăspunderea statelor

pentru fapte internaţionale ilicite, proiect anexat la rezoluţia 56/83 a AdunăriiGenerale a O.N.U.7 Scopul dreptului internaţional este de a asigura uncomportament internaţional legal al statelor şi al altor subiecte, adică ofinalitate care „poate avea loc tocmai ca urmare a perspectivei consecinţelor

pe care le antrenează o abatere, deci a funcţionării instituţiei r ăspunderiiinternaţionale”.8 Putem constata progresul în aplicarea r ăspunderii statelor

pentru fapte ilicite internaţionale la etapa contemporană. Dificultăţile cu carese confrunt

ăîn procesul de codificare dreptul r

ăspunderii interna

ţionale

ţin nu

doar de specificul acestei ramuri, dar, în mare parte, sunt de ordin politic. Nimic nu poate aduce un aport mai mare la sporirea autorităţii dreptului

6 В.А. Василенко. Основы теории международного права. Киев. 1988. стр.152.7 www.un.org/law/responsabilityfra.htm 8 I.M. Anghel, V.I. Anghel. Ră spunderea în dreptul interna ţ ional . Ed. Lumina Lex.Bucureşti. 1998, p.10.



14

internaţional drept recunoaşterea caracterului inevitabil al r ăspunderii pentruîncălcarea lui.

§ 3.2. „Jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale în raport cusuveranitatea de stat”. Adoptarea Statutului Cur ţii Penale Internaţionale la17 iulie 1998 la Roma a fost salutat ca un progres esen ţial al justiţieiinternaţionale. Acest eveniment constituie, pe un plan mai larg, o adevărată încununare a gândirii juridice cu privire la respectul dreptului internaţional şisancţionarea celor ce se fac vinovaţi de crime împotriva întregii umanităţi.9

Totodată acest entuziasm nu acoper ă toate dificultăţile ce vor apărea eventualîn viitor în scopul unei creativităţi efective a acestei noi instituţii. De regulă,

problemele ce apar în faţa legiuitorului sunt de următorul ordin: interpretareatermenilor extradare şi predare; aplicarea instituţiei de juraţi; detenţia peviaţă; aplicarea normelor privind graţierea. În faţa Republicii Moldova, înlegătur ă cu ratificarea Statutului C.P.I. poate apărea problema modificăriiConstituţiei şi anume în ceea ce priveşte art.18 (interdicţia extradăriicetăţenilor săi), art.70 (incompatibilităţi şi imunităţi ale PreşedinteluiRepublicii Moldova), art.115 etc. De asemenea ratificarea va implicamodificarea unui şir de acte normative care vin în contradicţie cu prevederileStatutului şi anume cele ale Codului Penal şi Codului de Procedur ă Penală aRepublicii Moldova şi, respectiv, aceasta va implica şi adoptarea unor acte

normative individuale cu privire la cooperarea cu C.P.I. Contemplat înansamblu procesul de ratificare implică un şir de activităţi care trebuierealizate consecutiv, implicând un volum mare de lucru din partea unuinumăr impunător de organe de stat. Aceasta face ca procedura, în aparen ţă destul de uşoar ă din punct de vedere teoretic, să fie suficient de complicată din punct de vedere practic. Cu atât mai mult cu cât documentul pe careurmează să-l ratifice Republica Moldova este destul de important, iar ratificarea acestuia implică un şir de modificări la nivelul legislaţiei naţionale,ceea ce impune şi unele riscuri în vederea nerealizării unei implementăriadecvate a prevederilor Statutului de la Roma în legislaţia naţională.

§ 3.3. „Suveranitatea de statşi problema interven

ţiei umanitare în

dreptul internaţional”. După terminarea r ă zboiului rece securitateainternaţională şi problemele umanitare nu au devenit mai puţin dificile.Conflictul dintre dreptul internaţional şi suveranitatea statelor cunoaşte onouă amploare şi necesită o soluţionare adecvată. Susţinând teoria primatuluidreptului internaţional în raport cu suveranitatea de stat este necesar de a

9 Victor Duculescu, Georgeta Duculescu. Justi ţ ia europeană . Mecanisme, deziderate, perspective. Lumina Lex. 2002, p.162.



15

determina strict criteriile unei imixtiuni legale în afacerile interne ale unuistat. Intervenţia umanitar ă ca pretext pentru agresiune împotriva altui stat nueste ceva nou în practica internaţională. În asemenea situaţii ne aflăm în faţaunor tensiuni juridice între două principii de drept internaţional – respectareadrepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi respectarea integrităţiiteritoriale ale statelor. Făr ă îndoială, limitarea dreptului de a recurge lamăsuri contrare, ce încalcă drepturile fundamentale ale omului, se bazează pesistemul acordurilor în vigoare în domeniul drepturilor omului, inclusiv penorma comună, conform căreia drepturile fundamentale ale omului, în acea

formă în care sunt recunoscute în dreptul internaţional şi-n documenteleinternaţionale, se aplică şi-n cadrul conflictelor armate. Aspectul umanitar nu

poate fi considerat, la începutul secolului XXI, doar o problemă internă aunui stat anume. Statele nu mai pot face referinţă la suveranitatea deplină şiabsolut ă în cazul unor crize masive. Drept exemplu poate servi situaţia creată astăzi în Sudan, Somalia, Congo, Cot d’Ivoir etc. Sigur că asemeneaintervenţii trebuiesc reglementate pozitiv de dreptul internaţional, fiindelaborată o procedur ă bine determinată, dar, totodată, eficace pentru

protejarea populaţiei civile, în primul rând. La etapa contemporană,consider ăm că un asemenea organ este Consiliul de Securitate al O.N.U.Acordând un asemenea drept, bineînţeles, că dreptul internaţional trebuie să fixeze şi responsabilitatea pentru aplicarea necorespunzătoare a acestei

instituţii. Problema poate fi soluţionată inclusiv şi odată cu adoptareaProiectului de articole privind r ăspunderea organizaţiilor internaţionale,elaborat de Comisia de drept internaţional a O.N.U.



17

dreptului internaţional constă în determinarea strictă a unor criterii ce ar legifera o eventuală intervenţie umanitar ă. Acest mecanism trebuie creatîn strictă conformitate cu Carta O.N.U., prevăzându-se, totodată,

posibilitatea creării lui la nivel regional; • principiul egalităţii suverane a statelor declar ă egalitatea doar de facto,

conform căreia statele asumându-şi unele drepturi, îşi asumă,concomitent, şi un şir de obligaţiuni, îndeplinirea cărora trebuie să fiereală;

• declarând drept scop integrarea europeană, Republica Moldova trebuie să

intensifice procesul de implicare în soluţionarea diferendului„transnistrean” a Uniunii Europene, pentru a avea posibilitatea de aaplica inclusiv şi mijloacele prevăzute de dreptul internaţional însoluţionarea acestui conflict intern;

• determinarea volumului dreptului internaţional, inclusiv celui cutumiar,ce trebuie incorporat în dreptul naţional, apar ţine statului. Sistemul

juridic al Republicii Moldova este cel ce stabileşte statutul normelor internaţionale în cadrul dreptului naţional;

• Republica Moldova, f ăcând parte din sistemul de drept romano-germanic,trebuie să recunoască prioritatea dreptului internaţional, inclusiv al celuicutumiar, a normelor unanim recunoscute de dreptul internaţional înraport cu actul legislativ naţional;

• nici o normă de drept internaţional unanim recunoscută nu poate fideclarată ca nefiind neaplicabilă în baza dreptului naţional al RepubliciiMoldova în ordinea juridică internă. Trebuie recunoscut principiulinterpretării normelor dreptului naţional în conformitate cu dreptulinternaţional. În scopul evitării coliziunii între dreptul naţional şi dreptulinternaţional trebuie recunoscut primatul dreptului internaţional;

• recunoscând primatul normelor de drept internaţional în RepublicaMoldova, trebuie să recunoaştem şi faptul că implementarea normelor dreptului internaţional, inclusiv normele dreptului Uniunii Europene, vor deveni una din funcţiile de bază a organelor de resort a RepubliciiMoldova;

• consider ăm că articolul 8 al Constituţiei Republicii Moldova trebuie să prevadă că principiile unanim recunoscute ale dreptului internaţional, precum şi acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte,sunt parte componentă a sistemului juridic al Republicii Moldova;

• în scopul sporirii eficacităţii procesului de implementare a normelor dreptului internaţional şi a celui comunitar este necesar ă, crearea unor concepţii practico-ştiinţifice a implementării normelor dreptuluiinternaţional în sistemul juridic al Republicii Moldova. Oportună ar fi



18

crearea unui Minister sinestătător al Integr ării Europene, după modelulstatelor din Europa centrală şi de est în anii 90 ai secolului XX. Înlegătur ă cu aceasta este necesar ă adoptarea unei poziţii unice privinddeterminarea locului normelor dreptului internaţional în sistemul juridical Republicii Moldova, în special în domeniul dreptului public şi privat,material şi procesual.

Cuvinte-cheie: suveranitate, suveranitate de stat, egalitate suverană,

supremaţie teritorială, jurisdicţie, primatul dreptului internaţional, intervenţieumanitar ă, jurisprudenţă, implimentare, pricipiu, conflict armat.



19

PUBLICAŢII LA TEMA TEZEI:

1. GAMURARI, V. Republica Moldova – subiect de drept interna ţ ional .În: „Analele Ştiinţifice ale U.S.M.”, 2000. Seria „Ştiinţe socio-umane”. V

– 1. p.232-236. (0,5 c.a.). 2. GAMURARI, V. Problema interpret ă rii conceptului de suveranitate în

dreptul interna ţ ional contemporan. În: „Revista de Filozofie şi Drept aAcademiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.” № 1-3. 2002. p.92-106.(0,94 c.a.).

3. OSMOCHESCU, N. GAMURARI, V. Dezvoltarea istorică a principiului egalit ăţ ii suverane a statelor . În: „Administrarea publică (revista trimestrială metodico-ştiinţifică).” № 4, 2002. p.70-78. (0,5 c.a.).

4. GAMURARI, V. Tr ă să turile definitorii ale institu ţ iei neutralit ăţ ii înraport cu suveranitatea de stat . În: „Avocatul poporului (revistaştiinţifico-practică şi informativă de drept).” 2003. № 11-12, p.22-25.(0,55 c.a.).

5. GAMURARI, V. Suveranitatea de stat sau suveranitatea poporului – pozi ţ ia dreptului interna ţ ional . În: „Materiale ale conferinţei teoretico-ştiinţifice internaţionale Func ţ ionarea institu ţ iilor democratice în statul de drept ”. Chişinău, 2003, p.750-754. (0,24 c.a.).

6. OSMOCHESCU, N. GAMURARI, V. Unele probleme ce se refer ă la

delimitarea domeniilor reglementate de dreptul intern şi dreptul interna ţ ional . În: „Materiale ale conferinţei teoretico-ştiinţificeinternaţionale Func ţ ionarea institu ţ iilor democratice în statul de drept ”.Chişinău, 2003, p.770-776. (0,34 c.a.).

7. GAMURARI, V. Raportul dintre conceptele suveranitate de stat şiautodeterminarea popoarelor în dreptul interna ţ ional contemporan. În:„Symposia professorum. ULIM. Seria DREPT.” Materialele sesiuniiştiinţifice anuale universitare din 10-11 octombrie. 2003, p.27-32.(0,34c.a.).

8. GAMURARI, V. Problema determină rii limitelor suveranit ăţ ii de stat în cadrul dreptului interna ţ ional contemporan. În: „Analele ULIM. 2003.Seria DREPT.”

№4. p.80-88. (0,74 c.a.).

9. GAMURARI, V. Suprema ţ ia şi jurisdic ţ ia ca forme de exercitare a suveranit ăţ ii de stat . În: „Analele Ştiinţifice ale U.S.M.”, 2004. Seria„Ştiinţe socio-umanistice”, V-I, p.106-113. (0,78 c.a.).

10. GAMURARI, V. Natura juridică a principiului egalit ăţ ii suverane a statelor . În: „Administrarea publică (revista trimestrială metodico-ştiinţifică).” № 3, 2004 (iulie-septembrie). p.111-121. (0,73 c.a.).



20

11. GAMURARI, V. Problema raportului dintre interven ţ ia umanitar ă şi principiul neamestecului în afacerile interne ale statelor în dreptul interna ţ ional la etapa contemporană . În: „Revista de Filozofie şi Drept aAcademiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.” № 1-3, 2004. p.67-76.(0,88c.a.).

12. GAMURARI, V. Cu privire la importan ţ a ratifică rii Statutului C.P.I.: studiu asupra practicii unor state. În: „Symposia professorum. ULIM.Seria DREPT.” Materialele sesiunii ştiinţifice anuale universitare din 8-9octombrie. 2004, p.75-81. (0,34 c.a.).

13. GAMURARI, V. Ră spunderea interna ţ ional ă şi suveranitatea de stat: studiu asupra proiectului elaborat de Comisia de Drept Interna ţ ional aO.N.U. În: „Analele ULIM. 2005. Seria DREPT.” № 5, p.70-84. (1,6c.a.).

14. GAMURARI, V. Cu privire la problema constrângerii în dreptul interna ţ ional contemporan. Avocatul poporului (revista ştiinţifico-

practică şi informativă de drept). 1-2. 2005, p.5-7. (0,43 c.a.). 15. OSMOCHESCU, N. GAMURARI, V. Interpretarea Statutului Cur ţ ii

Penale Interna ţ ionale de că tre Curtea Constitu ţ ional ă o etapă în procesul de ratificare a acestuia. Conferinţa internaţională dedicată 10ani de la crearea Cur ţii Constituţionale a Republicii Moldova. Chişinău,23.02.2005. În: „Jurisdicţia Constituţională. 2/2005”, p.31-38. (0,84 c.a.).

16. GAMURARI, V. Problema implement ă rii dreptului interna ţ ional şi a standardelor interna ţ ionale în dreptul na ţ ional prin prisma practiciiunor state. În: „Analele Ştiinţifice ale U.S.M.” Seria „Ştiinţesocioumanistice”, 2005, p.184-190. (0,66 c.a.).

17. GAMURARI, V. Circumstan ţ ele ce excud ilegalitatea faptei în practicainstan ţ elor judiciare interna ţ ionale. În: „Legea şi viaţa ( publica ţ ie ştiin ţ ifico-practică ).” Octombrie 2005, p.49-53. (0,5 c.a.).

18. GAMURARI, V. Rolul ştiin ţ ei dreptului interna ţ ional în aplicarea principiului primatului dreptului în cadrul rela ţ iilor interna ţ ionale. În:„Legea şi viaţa ( publica ţ ie ştiin ţ ifico-practică ).” Decembrie 2005, p.14-20. (0,6 c.a.).

19. ГАМУРАРЬ

,В

. Значение обычных норм международного гуманитарного права для определения понятия «гуманитарной интервенции». În: „Российский ежегодник международного права.”2005. Специальный выпуск. Санкт-Петербург. (0,6 c.a.).

20. ГАМУРАРЬ, В. Гуманитарные интервенции , операции ООН по поддержанию мира и соблюдение международного гуманитарного права. În: „Украинский журнал международного права.” Киев. 2005.(0,7 c.a.).



21

SUMMARYGamurari Vitalie. The concept of sovereignty in the modern

international law.

PhD Thesis for the scientific degree of Doctor in Law, speciality 12.00.10 –

Public International Law, State University of oldova, Chisinau, 2005, Manuscript.Key words: sovereignty; state sovereignty; sovereign equality; territorial

supremacy; jurisdiction; primacy of international law; humanitarian intervention;implementation; principle; military conflict.

The international community consists from states which are recognized as

being sovereign in their own territorial domain, which means that there should be nosuper-national organs able to influence their internal legal system or determine theorientation of their regime. In accordance with the norms of international law,sovereignty determines certain prerogatives in the sphere of constitutional provisions.This rule is stated in the United Nations Charter, where article 2 proclaims the principle of sovereign equality of the states.

The present work has an aim to study the concept of sovereignty from the pointof view of modern international law, as well as the problems which arise in front of the states from one side and the international community from another – the problems of determination of the limits of state sovereignty in conditions of globalization process, as well as another problems which appear in this sphere, - andthis is up-to-date both from theoretical and practical point of view. The aim of thiswork consists in the analysis of the concept of sovereignty in the modern

international law, starting from the determination of legal nature of one of thefundamental international law principles - sovereign equality of the states.

One of the basic scopes consists in the determination of the relations betweeninternational jurisdiction and state sovereignty, and for this there has been studied thecase law practice of the International Court of Justice, International Tribunals for theex-Yugoslavia and Rwanda, as well as doctrinal works of different scientific schoolsand UN Committee on the International Law; the problems which arise before thestates in the process of ratification of the Statute of the International Tribunal.

The scientific innovation of this work consists in the fact that there has beenmade an attempt to make a profound analysis of the evolution of sovereigntyconcept, determining its content and limits from the point of view of internationallaw in the modern period. The process of the European integration, which startedafter the Second World War, has imposed the creation of a new legal order, which

couldn’t become possible without the revision of classic sovereignty concept.There has been made an attempt to examine certain domains traditionally

internal of the states from the point of view of international law; in the course of thestudy there had been declared own position concerning the problem of humanitarianintervention, which also served as an object of study, and concerning theinternational constraint. In aim of bringing the legislation of Moldova in accordancewith international standards, there have been made suggestions concerningmodifications to the RM Constitution, Criminal Code.



22

РЕЗЮМЕ Гамурарь Виталие. Концепция суверенитета в современном

международном праве.

Диссертация на соискание ученой степени доктора права по

специальности 12.00.10 – международное публичное право. Молдавский Государственный Университет , Кишинэу , 2005, Рукопись.

Ключевые слова: суверенитет, государственный суверенитет,суверенное равенство, территориальное верховенство, юрисдикция, примат международного права, гуманитарная интервенция, юрисдикция,

имплементация, принцип, вооруженный конфликт. Международное сообщество состоит из суверенных государств, что

предусматривает отсутствие наднациональных органов, способных влиять на их внутренний правопорядок. В соответствии с международным правом,суверенитет определяет прерогативы в установлении собственных конституционных положений. Настоящее правило установлено Уставом ООН,закрепив в статье 2 принцип суверенного равенства государств.

Целью настоящей работы является изучение концепции суверенитета в рамках современного международного права, а также тех проблем, с которыми сталкиваются государства и международное сообщество при определении пределов государственного суверенитета в рамках процесса глобализации;изучение концепции суверенитета в международном праве, начав с определения правовой природы принципа суверенного равенства государств как одного из основных принципов международного права.

Другим важным аспектом данной работы является определения соотношения между международной юрисдикцией и государственным суверенитетом. Для разрешения данной задачи была изучена судебная практика Международного Суда ООН, Международных Уголовных Трибуналов по бывшей Югославии и Руанде, доктринальные работы различных школ, Комиссии международного права ООН; проблемы с которыми с которыми сталкиваются государства при ратификации Статута Международного Уголовного Суда.

Новизна работы состоит в том, что в данной работе сделана попытка основательного изучения развития концепции суверенитета, одновременно установив его содержание и пределы в рамках международного права на современном этапе. Процесс европейской интеграции, начавшийся после второй мировой войны, создал новый правопорядок, невозможный в отсутствии пересмотра классической концепции суверенитета. Была сделана попытка анализа некоторых традиционных внутренних проблем с позиции международного права; были изучены проблемы гуманитарной интервенции,международной ответственности.

В целях приведения законодательства Республики Молдова в соответствии с международными стандартами, были сделаны предложения по внесению некоторых изменений в Конституцию Республики Молдова,Уголовный Кодекс Республики Молдова.



23

GAMURARI VITALIE

CONCEPTUL DE SUVERANITATE ÎN DREPTULINTERNAŢIONAL CONTEMPORAN

AUTOREFERAT

al tezei de doctor în drept

Bun de tipar 01.03.06Format 60 x 84 1/16. coli de tipar 1,5.

Coli de autor 1,0. Tirajul 50 ex.Tipografia Departamentului Editorial-Poligrafic al U.S.M.

Vitalie Gramurari Abstract

Documents

Transcript of Vitalie Gramurari Abstract