Victimele comunismului

7/28/2019 Victimele comunismului

1/40

http://www.cotidianul.ro/index.php?

id=7374&art=18619&cHash=662371d511

VICTIME PENTRU BASESCU

Episodul 1: Exterminarea elitei politiceCristian Patrasconiu

Traian Basescu are o prima transa de date stiintifice in baza carora sa poata

condamna comunismul.

Cotidianul a pus cap la cap, utilizind diversele materiale documentare care sint

disponibile, numele celor care, apartinind unor elite distincte, au avut de suferit de pe

urma comunismului.

Cifra care a rezultat in urma acestor investigari nu este, desigur, una finala: e doar o cifra

minima. Prin urmare, numarul victimelor de elita ale regimului comunist este cel putinacesta; cel pe care vi-l propunem in cele ce urmeaza. Aceasta nu exclude insa faptul ca

numarul acestor victime sa fie unul inzecit.

Victime numarate stiintific

Coroborind datele selectate din Dictionarul victimelor comunismului (disponibil la

literele A la Q 8 volume din 14 intentionate), scris de Cicerone Ionitoiu, cea mai

completa baza de date cu privire la numarul victimelor comunismului, cu documente sidate ale Memorialului de la Sighet, contabilizarea numelor de victime care fac parte din

elita politica indica cifra de aproximativ 836 de lideri. Pentru clasa politica, luata inansamblul sau, cifra se dubleaza cel putin, in inventarul lui Ionitoiu: peste 1.800 de

victime in total. Dintre acestia, 350 de persoane au fost omorite sau au murit in detentie,

precum si la interval de o luna de la eliberarea din arest (in foarte multe cazuri, chiar lainterval de citeva zile, detinutilor dindu-li-se drumul pentru a nu muri in puscarie). In

plus, exista cazuri de suicid imediat dupa eliberare, generate de absenta mijloacelor de
http://www.cotidianul.ro/index.php?id=7374&art=18619&cHash=662371d511http://www.cotidianul.ro/index.php?id=7374&art=18619&cHash=662371d511http://www.cotidianul.ro/index.php?id=48&aut=30&cHash=92e0ddb5cfhttp://www.cotidianul.ro/index.php?id=7374&art=18619&cHash=662371d511http://www.cotidianul.ro/index.php?id=7374&art=18619&cHash=662371d511http://www.cotidianul.ro/index.php?id=48&aut=30&cHash=92e0ddb5cf


2/40

trai sau de neputinta de a suporta amintirile evenimentelor traite. La acestia, se adauga si

un numar semnificativ de persoane care au murit la citeva luni sau la citiva ani de la

eliberarea din detentie. 20 de membri ai elitei politice distruse de comunisti au ajuns,conform statisticii minimale cu care operam, la groapa comuna.

Numele victimelor clasei politice romanesti si ale reprezentantilor de elita ai acesteia,apartenenta acestora, precum si locurile de detentie ale acestora se regasesc in tabelul

atasat acestui articol.

Ordinul de marime in 1945

Crema elitei politice de la mijlocul secolului trecut numara citeva sute de nume; o buna

parte dintre acestia ministri si secretari de stat au fost inchisi la Sighet. Daca acestora

li se adauga parlamentarii in viata din diverse legislaturi, cifra creste cu inca aproximativ2.000 de nume e de parere istoricul Armand Gosu.

Inca aproximativ 3.000 de oameni alcatuiau elita birocratica a Romaniei. Toti acestia plusliderii politici locali din mediul urban si rural duc la o cifra de 10.000-15.000 de

nume care compuneau elita politica a Romaniei imediat dupa cel de-al Doilea RazboiMondial.

Majoritatea acestora au atras represiunea comunista in prima faza a sa cea mai dura si

mai violenta. Toata elita politica a Romaniei necomuniste a fost neutralizata de

comunisti. Pe cei care nu au apucat sa ii inchida in detentie i-au trimis la Canal, cucondamnari administrative. Nu a ramas nimeni neinchis. Faptul ca intreaga elita politica a

fost neutralizata da clar, o data in plus, dimensiunea genocidala a regimului comunist,

spune Armand Gosu.

Cum am numarat

Am inclus in rindul celor 836 de victime personalitati politice atit lideri cu impact

national inainte de venirea comunistilor la putere, precum si lideri locali. De asemenea,

am inclus pe lista nume ale unor lideri legionari, ale unor conducatori - nationali si locali- din Basarabia, precum si citeva zeci de nume ale unor tineri care aveau profil de lideri

politici. O categorie aparte o reprezinta acei lideri ai elitei politice comuniste, devorata in

urma unor lungi rafuieli intre diversele factiuni ale PCR; si ea se regaseste pe listanoastra, cu citeva exemple de notorietate.

Intunericul vine de la rasarit: 10 porunci

Cicerone Ionitoiu povesteste, intr-o lunga marturie despre ororile comunismului, ca in 7

martie 1945 a sosit la Bucuresti o comisie formata din Evgheni Suhalov (reprezentantulKominternului), Vasile Prisenko (sectia sindicate URSS), general Feodor Zurkov (din

Statul Major politic al lui Malinovski), Nicolae Afcev (atasat special pe linga Ana

Pauker) si Sulmab Berezinski (trimis special al lui Stalin).


3/40

Cu prilejul acestei vizite, Ana Pauker, Constantin Doncea si Constantin

Pirvulescu au primit, printre altele, sarcinile de rezolvat in trei ani:

desavirsirea reformei agrare; desfiintarea armatei si crearea uneia noi;desfiintarea micilor gospodarii taranesti; abdicarea regelui si exilul

familiei regale; suprimarea firmelor de export-import si indreptarea

exportului spre URSS si tarile satelite ei; suprimarea partidelor istoricesi uciderea si rapirea membrilor; intemeierea unei politii populare de

tip NKVD; indreptarea populatiei rurale catre industrie; interzicerea intrarii strainilor din

tarile capitaliste; lichidarea tuturor bancilor. In mare parte, aliatii romani ai comunistilorsovietici si-au facut datoria.

Episodul 1: Teroarea cu randament maximCristian Patrasconiu

Regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej contabilizeaza cel mai mare numar de detinutipolitici. Aceasta nu inseamna insa ca in timpul lui Ceausescu teroarea a fost mai mica.

Neutralizarea elitei politice a fost unul dintre proiectele urgente puse in practica o data cu

venirea la putere a comunistilor. Instaurata nelegitim prin fraudarea rasunatoare a

alegerilor din 1946 -, puterea comunista si-a impus proiectul de exterminare a eliteipolitice precedente in citiva ani. Asa incit, in 1964, atunci cind, in ultimele luni de

domnie, Gheorghe Gheorghiu-Dej a dat faimosul decret de gratiere a detinutilor politici,

tinta finala a proiectului de exterminare a elitei politice fusese deja atinsa.

Eficienta comunista

Intr-un an si citeva luni 1946-1947, comunistii au scurtcircuitat monarhia si au anulat

brutal regimul democratic multipartinic neutralizind opozitia politica democratica siinlocuind, rapid, democratia cu dictatura partidului unic. Trei partide cu prezenta vizibilape scena politica de la acea vreme au fost initial desfiintate si apoi, programatic, membrii

lor au fost distrusi: cel national-taranesc, cel national-liberal si cel social-democrat.

Dintre cele trei, PNT este partidul care, statistic, a avut cel mai mult de suferit de pe urma

represiunii comuniste. In momentul masluirii alegerilor din 1946, PNT era, de altfel, celmai influent si mai popular partid politic din Romania. PNT a fost partidul cel mai

afectat de represiunea comunista si pentru ca in fruntea lui se afla cel mai inversunat

oponent al comunismului Iuliu Maniu. Taranistii care au suprevietuit inchisorilor aufost urmariti pina in 1989, iar la CNSAS, cel mai problematic dosar are 100 si ceva de

volume si poarta numele PNT, spune Armand Gosu, specialist in istorie recenta. Intr-odeclaratie publica, primul lider al PNT-CD dupa 1989, Corneliu Coposu, a spus ca doar

partidul nostru a dat 270.000 de oameni arestati, dintre care trei sferturi au murit ininchisoare. Majoritatii acestora li s-au pierdut urma. Al doilea partid care a avut un

numar impresionant de victime a fost PNL. Radu Cimpeanu, lider liberal, care a fost el

insusi in mai multe penitenciare in timpul comunismului, spune ca elita politica a PNL,care era totodata si o elita economica a Romaniei, a fost distrusa in proportie de 90%.

Majoritatea au murit in inchisoare. In perioada lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, poporul
http://www.cotidianul.ro/index.php?id=48&aut=30&cHash=92e0ddb5cfhttp://www.cotidianul.ro/index.php?id=48&aut=30&cHash=92e0ddb5cf


4/40

roman a fost decapitat de elitele sale. Atunci a fost distrusa completamente categoria

superioara a poporului roman.

Locuri de detentie

Cel mai des mentionate nume de locuri de detentie in care au stat arestatii politici au fosturmatoarele: inchisori - Aiud, Gherla, Sighet (aici, de altfel, au fost cei mai multi ministri

aruncati la groapa comuna), Pitesti, Jilava; lagare Peninsula, Poarta Alba si Periprava.

In total, se apreciaza ca au fost mai mult de 230 de locuri de detentie cifra care adunaspatiile de ancheta, de triaj, penitenciarele, lagarele de munca si cele de deportare. In

plus, la inventarul spatiilor de arest trebuie adaugate si sediile Securitatii peste 100

acolo unde detinutii politici au fost supusi interogatoriilor si torturilor. De asemenea, aumai existat si cel putin 15 locatii unde functionau azilele psihiatrice cu caracter politic si

unde cei arestati erau reeducati.

Regimul penitenciarelor in care erau inchisi detinutii politici semanau in detaliu cu cele

in care au fost puse in practica vastele programe de exterminare nazista. Si in cazul unorasi in cazul altora, tinta urmarita era aceeasi: exterminarea detinutilor, fie ea lenta sau

rapida.

Date despre detinutii politici

Intre 500.000 (cifra minima) si 2.000.000 (cifra maxima) se apreciaza ca este numarul

detinutilor politici. Detentia acestora a avut loc, in majoritatea cazurilor, in regimul Dej.

In perioda in care Romania a fost condusa de Nicolae Ceausescu, datele cu privire la

detinutii politici sint de ordinul sutelor sau, in cel mai bun caz, al miilor. Doua sint

motivele pentru care intre cifrele care numara detinutii politici din regimul Dej si celeale regimului Ceausescu apare o discrepanta asa de mare: mai intii, intre 1946 si 1964,elita politica fusese in cvasi-totalitatea ei neutralizata; in al doilea rind, in timpul lui

Nicolae Ceausescu, detinutii retinuti pentru motive politice erau camuflati in infractori

de drept comun sau erau internati in spitale psihiatrice, acolo unde li se administraunarcotice si socuri electrice.

Reeducarea sub tortura

Definitia sedintelor de reeducare data chiar de catre reeducatori este urmatoarea:

sedinte de scos putregaiul din banditi. Iata doua cazuri semnificative pentru procesul

de reeducare.

Aurelian PANA

Presedinte al Institutului National de Export, membru in Consiliul Permanent al

Agriculturii, ministru subsecretar de stat si apoi minstru plin la Agricultura si Domenii.


5/40

Arestat in 1948 si condamnat la 10 ani de inchisoare, la virsta de 68

de ani. Detentia la Jilava, Cernavoda (unde a fost rob la roaba),

Gherla. Torturat de o echipa de reeducatori tortionari venita de laPitesti, condusa de Popa Tanu. Omorit in 1951. Una dintre scenele de

groaza ale acestei reeducari prezentata de martorul Anastase Buciumeanu este redata in

lucrarea lui Cicerone Ionitoiu: Printre noi, un batrin, fost ministru, Aurelian Pana, estepus in genunchi. Cincizeci de descreierati sar peste el, lovindu-l cu picioarele in cap....

Nu peste mult timp, va fi ucis intr-o celula de reeducati... Un jandarm, Panduru, i-a scos

dintii de aur din gura dupa moarte.

Petre PANDREA

Deputat; doctor in stiinte juridice si filosofie (specializari la Berlin, Heidelberg,

Mnchen, Paris, Roma), avocat (consultant la Atena, Barcelona New York, Philadelphia,

Rotterdam etc). Scriitor gindirist si redactor la Adevarul si Dreptatea. Casatorit cu

sora lui Lucretiu Patrascanu. A pledat gratuit pentru membrii PCR in ilegalitate, PNT sau

pentru cetateni evrei.

Arestat de comunisti in 1952, in timpul anchetei lui Lucretiu Patrascanu. Detentia la

Ministerul de Interne si Ocnele Mari. Rearestat in 1958. Condamnat la 15 ani de munca

silnica pentru uneltire impotriva orinduirii de stat si agitatie. Detentia la Jilava (undea fost batut cumplit), Pitesti si Aiud (torturat si izolat la zarca). Reeducat intre 1962-

1964, la Aiud, ceea ce nu l-a impiedicat sa scrie in Reeducarea de la Aiud urmatoarele:

Opozitia politica a fost decimata, planificat, cu revolverul la timpla. Este o poveste tristasi ingrozitoare de care-mi este rusine sa ma ating. Mi-este rusine ca sint om. Mi-este

rusine ca sint roman. Mi-este rusine ca am meditat pe Marx, Engels si Lenin. Mi-este

rusine ca am trait in secolul XX. .... La Ocnele Mari, Pitesti si Gherla, s-a dat sa se bea

urina si sa se consume fecale pe motive... teoretice. Trebuia sa se creeze un socpsihologic, o transformare radicala launtrica, prin care detinutul, student sau intelectual,

devenea brusc si definitiv prin inspaimintare din reactionar cel mai bun marxist-leninist.Eliberat de la Aiud in 1964, cu decretul 411.

Acuze de top

Comunistii au dat dovada de multa imaginatie cind i-au acuzat pe adversarii lor politici.

Intre acuzele cele mai frecvente in baza carora au fost condamnate politic persoanele in

timpul regimului comunist, se regasesc urmatoarele: a) crima de uneltire impotriva

ordinii sociale (exemple foarte des intilnite de uneltire: fredonarea cinteculuiDesteapta-te, romane sau acordarea de ingrijiri medicale dusmanilor poporului); b)

crima de nedenuntare a frate-lui, sotului etc...; c) deviationism; d) cosmopolitism si

atitudine retrograda; e) nationalism (numarul 1 ca frecventa in sentintele victimelorpolitice ale comunismului din Basarabia); f) crima de agitatie publica; g) propaganda

indreptata impotriva statului; h) originea sociala nesanatoasa; i) discutii dusmanoase

la adresa regimului; j) ajutor legionar; k) actiune criminala de sabotaj... efectuind

lucrari neplanificate (sau neindeplinind o sarcina de partid); l) crima de amenintare a


6/40

pacii popoarelor; m) vinovat pentru dezastrul Romaniei; n)

impotrivire la colectivizare (la intovarasire); o) nu si-a predat

cotele agricole (chiar daca nu a putut din cauza secetei); p)activitate dusmanoasa impotriva regimului democrat sau lupta

impotriva democratiei (...comuniste); r) tradare de patrie; s)

inalta tradare; t) refuzul de a trece la ortodoxism; u) calitatea de ruda a unui detinutpolitic.

Printre cele mai ilare acuze facute de comunisti invinuitilor pe motive politice, se

detaseaza urmatoarele: a) crima de favorizare a sotului; b) spiritism (exemplu:

presupusa incercare a unei victime de a lua legatura cu spiritul lui Codreanu); poeziidaunatoare ordinii de stat; c) impotrivire la intovarasire; d) a spus bancuri cu caracter

reactionar; e) sentimente antisovietice, atitudine antisovietica; f) huliganism

politic; g) activitate national-taranista impotriva orinduirii comuniste; h) elogiereastiintei si tehnicii capitaliste.

Episodul 1: Lista inaltilor demnitari condamnati la iad

Cristian Patrasconiu

In primii ani ai terorii comuniste, la Sighet au fost incarcerate majoritatea marilorpersonalitati politice romanesti care se opuneau comunismului.

1. Dumitru Alimanisteanu, ministru2. Constantin Angelescu, ministru
http://www.cotidianul.ro/index.php?id=48&aut=30&cHash=92e0ddb5cfhttp://www.cotidianul.ro/index.php?id=48&aut=30&cHash=92e0ddb5cf


7/40

3. Constantin Argetoianu, presedinte al Consiliului de Ministri4. Aurel Baciu, subsecretar de stat

5. Victor Badulescu, subsecretar de stat6. Coriolan Baran, subsecretar de stat

7. Petre Bejan, ministru

8. Aurelian Bentoiu, ministru9. Mihail Berceanu, subsecretar de stat

10. Sever Bocu, ministru11. Sebastian Bornemisa, subsecretar de stat

12. Emil Mihail Brancovici, senator

13. Zamfir Bratescu, subsecretar de stat14. Constantin (Dinu) Bratianu, ministru, presedinte al

Partidului National Liberal15. Constantin (Bebe) Bratianu, ministru

16. Radu Budisteanu, ministru

17. Nicolae Budurascu, subsecretar de stat18. Dumitru Caracostea, ministru

19. Victor Cadere, secretar de stat20. Ion Camarasescu, ministru

21. Henri Cihoski, ministru22. Gheorghe Cipaianu, ministru

23. Daniel Ciugureanu, ministru

24. Tancred Constantinescu, ministru25. Alexandru Constant, ministru

26. Ion Christu, ministru27. Nicolae Cornateanu, ministru

28. Napoleon Cretu, subsecretar de stat29. Theodor Cudalbu, ministru30. Sever Dan, ministru

31. Camil Demetrescu, diplomat32. Achille Diculescu, subsecretar de stat

33. Silviu Dragomir, ministru

34. Augustin Filip, subsecretar de stat35. Grigore Fotino, ministru

36. Grigore Georgescu, ministru37. Ion Georgescu, subsecretar de stat

38. Ermil Gheorghiu, subsecretar de stat39. Stan Ghitescu, ministru40. Ion Gigurtu, presedinte al Consiliului de Ministri

41. Constantin C. Giurescu, ministru42. Alexandru Glatz, secretar de stat

43. Victor Gomoiu, ministru44. Pantelimon Halippa, ministru

45. Emil Hatieganu, ministru


8/40


9/40

84. Romulus Pop, deputat85. Valeriu Pop, ministru

86. Alexandru Popescu-Necsesti, subsecretar de stat87. Dorimedont Popovici, ministru

88. Ion Popovici Epure, general

89. Mihai Popovici, ministru90. Titus Popovici, subsecretar de stat

91. Albert Popovici-Tasca, subsecretar de stat92. Radu Portocala, subsecretar de stat

93. Virgil Potarca, ministru

94. Mihai Racovita (Cehanu), ministru95. Victor Radulescu Pogoneanu, diplomat

96. Savel Radulescu, subsecretar de stat97. Ion Rascanu, ministru

98. Mihail Romniceanu, ministru

99. Radu Rosculet, ministru100. Nicolae Samsonovici, ministru

101. Ion Sandu, ministru102. Vasile Sassu, ministru

103. Teofil Sauciuc Saveanu, ministru104. Ion Gh. Savin, subsecretar de stat

105. Nicolae Sibiceanu, subsecretar de stat

106. Constantin Dinu Simian, subsecretar de stat107. Victor Slavescu, ministru

108. Virgil Solomon, ministru109. Florian Stefanescu Goanga, subsecretar de stat

110. Gheorghe Strat, subsecretar de stat111. Gheorghe Tasca, ministru112. Emanoil Tatarescu, deputat

113. Gheorghe Tatarescu, presedinte al Consiliului de Ministri114. Constantin Tomescu, ministru

115. Dumitru V. Toni, subsecretar de stat

116. Gheorghe Vasiliu, subsecretar de stat117. Gheorghe Vantu, subsecretar de stat

118. Aurel Vlad, ministru119. Constantin C. Zamfirescu, ministru

120. Nicolae Zigre, ministru121. Eugen Zwiedenek, subsecretar de stat


10/40

Actul de deces

Inchisoarea de la Sighet avea un regim special nu numai pentru cei vii, dar si pentru cei

morti: in intervalul 1950-1955 nu s-au intocmit acte de deces, iar familiile celor morti nu

au fost instiintate. Cu toate acestea, desi nu s-au intocmit acte de deces, stirea despre

moartea unui detinut in inchisoarea din Sighet era intotdeauna transmisa la Bucuresti prindoua cai paralele. Directorul inchisorii instiinta conducerea Directiei Generale a

Penitenciarelor despre moartea unui detinut, iar ofiterul de contrainformatii din

penitenciar isi informa si el superiorii de la Bucuresti despre cazurile de deces dininchisoare.

Actele de moarte ale celor decedati la Sighet au fost intocmite, cu trei exceptii, abia in

anul 1957.

Sighet, perla represiunii politice

Inchisoarea din Sighet a fost construita in 1897, ca inchisoare de drept comun. Dupa 1945prin Sighet se facea repatrierea fostilor prizonieri si fostilor deportati din U.R.S.S. In

august 1948 a devenit loc de detentie pentru un grup de studenti, elevi si tarani

maramureseni, dintre care o parte traiesc si azi la Sighet. In zilele de 5-6 mai 1950 au fost

adusi la Penitenciarul Sighet peste o suta de demnitari din intreaga tara (fosti ministri,academicieni, economisti, militari, istorici, ziaristi, politicieni), unii dintre ei condamnati

la pedepse grele, altii nici macar judecati. Majoritatea aveau peste 60 de ani.

In 1955, ca urmare a Conventiei de la Geneva si a admiterii Romaniei comuniste (RPR)

in ONU, au avut loc gratieri. Parte dintre detinutii politici din inchisorile romanesti aufost eliberati, parte transferati in alte locuri, inclusiv in domiciliu obligatoriu.

La Sighet, din cei circa 200 de detinuti, 54 murisera. Inchisoarea de la Sighet a redevenit

apoi una de drept comun. Totusi, detinuti politici mai apareau si in anii urmatori, mai alesin trecere spre spitalul psihiatric din localitate.

In 1977 inchisoarea a fost dezafectata si a intrat intr-un proces de degradare.


11/40

Editorial - Morti pentru Basescu

Doru Buscu

Sint dispus sa condamn crimele comunismului si nu avem evaluari,... evaluari macar

aproximative, bazate pe documente. Pare un citat din Nicolae Plesita, Ion Dinca sauAlexandru Draghici. Dar nu avem noi atita noroc: e din Traian Basescu.

Cu sau fara stirea presedintelui, comunismul a omorit sute de mii de oameni. Ranitii urcaspre trei milioane, afectatii - spre douazeci. Insa baza ireductibila a terorii ramine crimafizica. Moartea violenta, adusa cu parul, cu ranga, cu frigul, cu infometarea, este blazonul

fundamental al casei. Orice ocol prin tortura, izolare sau umilire e, prin comparatie,

supliciu cu surdina. Comunismul a ucis si a lasat amprente. A produs cadavre si gropi

comune, a lasat dire de singe peste tot, ca intr-o macelarie.

Si, pentru buna informare a presedintelui, asasinatul are data, adresa si proces-verbal.

Mortii au nume si numar. Listele se intind in zeci de documente si sute de marturii.

Cimitirul total are subdiviziuni teritoriale stiute. Recensamintul omorului cu violenta

atinge un grad ridicat de precizie.

Ei bine, standardul Basescu e putin diferit: ...as putea sa-i condamn pentru ca mie mi-a

fost frig, as putea sa-i condamn pentru ca trebuia sa aduc, eu navigind, copiilor lapte praf

din strainatate, as putea sa-i condamn ca aduceam sotiei alimente din strainatate, as puteasa-i condamn ca veneam si facusem instalatie de iluminat din bateria de la masina, ca am

adus ca sa se incalzeasca copiii lampi de petrol din Turcia, ca sa nu mai stea in frig in

apartament - pot sa-i condamn pentru toate lucrurile astea pentru ca le-am trait?.*
http://www.cotidianul.ro/index.php?id=48&aut=149&cHash=d747cdd75fhttp://www.cotidianul.ro/index.php?id=48&aut=149&cHash=d747cdd75f


12/40

Cit despre ceilalti, cei care au murit, sa infiintam dracului o comisie! O cer suferintele de

catifea ale capitanului Basescu si carnetul lui de partid.

Fiindca, e bine sa ne amintim: comunismul nu a navigat la Port Said si n-a facut escala laLimassol. Comertul cu blugi si carpete n-a fost singeros, iar martiriul baxului de Kent a

avut ca urmari doar bunastarea. Cit despre luptele pe mare cu Securitatea in perioadaAnvers, ele au ajuns pina in zilele noastre la nivelul de realism al aventurilor lui Sindbad.

Comisia Tismaneanu are asadar utilitatea inversata a nechezolului: sa transformecomunismul cu inlocuitori, servit de presedinte, in cafea stiintifica, ale carei eticheta si

pret sa poata fi silabisite in urechea unui popor uituc. Savantii pusi la treaba e bine ca sint

pusi: contabilitatea ororii trebuie dusa pina la zecimale. Dar e rusinos ca floareaexpertilor n-a informat-o pe Capitania-Sa despre faptul ca cifrele momentului erau

destule. Ca sa condamni comunismul dupa 16 ani de marturii, nu-ti mai trebuie

semnatura in original a lui Nicolschi. Procesul Oportunismului e insa departe de a fiinceput si, in loc sa-l pocneasca pe comanditar cu istoria peste obraz, membrii comisiei

au pocnit din calciie.

Ei bine, acolo unde insulta presedintelui s-a lasat salutata de servilismul teoretic al

oricarei comisii, a aparut ideea de a furniza impricinatilor niste cifre. Cifre reci simacabre, care inchid in frigul lor intreaga grozavie a mortii. Cifre minime, dar exacte.

Acoperite cu fapte, cu nume si cu pamint inghetat. Morti pentru Basescu.

Ca sa-i termine mai repede pe romani, comunistii le-au exterminat elitele. Virfurile clasei

politice, militare si economice, elita intelectualitatii si a bisericii au fost pe listaurgentelor. Impotriva lor, impotriva fiintei lor biologice, a fost folosit intregul arsenal al

durerii fizice, de la infometare la topor.

Imaginatia calailor rusi a primit patent de functionare in inchisorile Romaniei si, pe cindcercetatorii de azi recitau poezii cu Stalin, mintea tarii era ucisa cu ranga.

Pentru disparitia elitelor romanesti au depus marturie victime si cercetatori. Oameni

evadati din cosmar au enuntat proportiile genocidului, autori cu reputatie stiintifica au

inventariat suferinta. Ei au demonstrat cu probe fizice ca, la capatul oricarei discutii

despre comunism, ramine un nevazut covor de oase.

Jilava, Aiud, Gherla, Vacaresti, Pitesti, Periprava sint cele citeva nume romanesti ale

iadului. Dar presedintele Romaniei are dificultati de pronuntie, desi in cazul cuvintului

gaozar, adresat unui jurnalist, sau al cuvintului restaurant, alaturat Europei, rostirea a

fost prompta. Se demonstreaza astfel stiintific ca nuantele marinaresti par sa-si gaseascamai repede drumul spre bolta sa palatina decit condamnarea comunismului.

Iar in problema mortilor, e de la sine inteles ca presedintele are raspunsul gata pregatit:

Sa traiti bine!

*Revista 22, Rodica Palade, interviu cu Traian Basescu


13/40

http://www.cotidianul.ro/fileadmin/2006/octombrie/big/Victime_Elita_Politica.pdf

http://www.cotidianul.ro/fileadmin/2006/octombrie/big/Victime_Activisti_Politici.pdf

Episodul 2: Patru biografii intemnitate

Claudiu Tarziu

Cazuri exemplare pentru a intelege pierderile suferite de societatea romaneasca.

Moartea unui savant

Incepind cu anul 1924, George Bratianu (n. 3 febr. 1898) a devenit profesor universitar,

intii la Iasi, iar din anul 1940 in Bucuresti. Membru al Academiei Romane din 1942, afost director al Institutului de Istorie Universala Nicolae Iorga din Capitala intre 1940

si 1947. Sef al unei fractiuni a Partidului National-Liberal inca din anii 30, a fost printre

primii politicieni asupra carora regimul comunist a dezlantuit teroarea.

In 1947, George Bratianu a fost inlaturat de la catedra si de la conducerea institutului deistorie, in septembrie i s-a fixat domiciliu fortat si i s-au interzis contactele externe, iar la

9 iunie 1948 i s-a retras calitatea de academician.

In noaptea de 5/6 mai 1950 a fost arestat de Securitate si intemnitat la Sighet, fara sa fi

fost judecat si condamnat. Intr-o zi din intervalul 23 - 27 aprilie 1953, a murit ininchisoare la virsta de 55 de ani, in conditii inca neelucidate. Potrivit marturiilor unor

detinuti, se pare ca s-a spinzurat sau si-a taiat venele cu un ciob de geam, neputind sa

suporte chinurile detentiei. Alte surse sustin ca a fost omorit in bataie de un gardian.

In 1971, familia a fost autorizata sa-l dezgroape din cimitirul din Sighet si sa-l

reinhumeze in cavoul Bratienilor de la Florica/Stefanesti (judetul Arges).

Opera de vizionar
http://www.cotidianul.ro/fileadmin/2006/octombrie/big/Victime_Elita_Politica.pdfhttp://www.cotidianul.ro/fileadmin/2006/octombrie/big/Victime_Activisti_Politici.pdfhttp://www.cotidianul.ro/index.php?id=48&aut=101&cHash=6d638f1021http://www.cotidianul.ro/fileadmin/2006/octombrie/big/Victime_Elita_Politica.pdfhttp://www.cotidianul.ro/fileadmin/2006/octombrie/big/Victime_Activisti_Politici.pdfhttp://www.cotidianul.ro/index.php?id=48&aut=101&cHash=6d638f1021


14/40

Ca istoric, George Bratianu a fost foarte preocupat de sustinerea stiintifica a tezei

continuitatii poporului roman in spatiul carpato-danubiano-pontic. A scris lucrari de

referinta despre statele romanesti, cu precadere despre Basarabia si despre zona MariiNegre: Recherches sur le commerce gnois dans la Mer Noire au XIIIme sicle

(1929); O enigma si un miracol istoric: poporul roman (1940); Traditia istorica despre

intemeierea statelor romanesti (1945); Sfatul domnesc si adunarea starilor inPrincipatele Romane (postum); Marea Neagra. De la origini pina la cucerirea otomana

(1969). Incepind cu anul 1941, a deschis la Universitatea din Bucuresti un curs intitulat

Marea Neagra. Prelegerile au aparut in limba franceza, la Mnchen, in 1969. In aceastacarte, savantul conchide ca indo-europenii isi fac aparitia in Europa in epoca bronzului,

venind din zonele vestice ale Romaniei de astazi, fiind reprezentati de sciti, inruditi cu

iranienii printr-o fuziune etnica. La vremea cind George Bratianu elabora aceasta teorie

inca nu se descoperise Ginditorul de la Hamangia - statueta din teracota care avea saconfirme ipotezele sale.

Evreul convertit in puscarie

Nicu-Aurelian Steinhardt s-a nascut pe 29 iulie 1912 in comuna Pantelimon, linga

Bucuresti, unde tatal sau, inginerul Oscar Steinhardt, conducea o fabrica de mobila si decherestea. A fost coleg, la Liceul Spiru Haret, cu oameni alaturi de care a trecut prin

multe: C. Noica, Mircea Eliade, Arsavir Acterian, Al. Paleologu, Dinu Pillat. La liceu a

fost singurul dintre elevii de confesiune mozaica inscris si la cursurile de religie crestina.A urmat facultatile de Drept si de Litere, luindu-si doctoratul in drept in 1936.

Intre 1934 si 1937 a frecventat cenaclul Sburatorul si a publicat trei carti. Pina la

izbucnirea razboiului si-a continuat studiile in Franta si in Anglia. In timpul razboiului,

spre deosebire de Mihail Sebastian, nu pare sa fie afectat de persecutiile aplicatepopulatiei evreiesti din Romania, asa cum reiese din Jurnalul fericirii si din Primejdia

marturisirii. A continuat sa publice in presa literara pina in 1947, cind a fost dat afara

din barou si i s-au interzis textele.

Arestat pentru ca n-a turnat


15/40

In 1959 a fost arestat grupul sau de prieteni, in frunte cu Noica si cu Dinu Pillat.

Securitatea l-a somat sa depuna marturie impotriva lotului intelectualilor mistico-

legionari al lui Noica si Pillat. La indemnurile tatalui sau, a refuzat, drept pentru care afost arestat, judecat si condamnat la 12 ani de munca silnica.

Incarcerat la Jilava, pe 15 martie 1960 a fost botezat ortodox de catre parintele MinaDobzeu. Eliberat din inchisoare, in urma gratierii generale a detinutilor politici, in august

1964, a inceput sa duca o viata crestina autentica. Iar in 1973, la recomandarea lui Noica,a mers sa se calugareasca la Manastirea Rohia. Insa abia pe 16 august 1980 a fost tuns in

monahism, sub numele de Nicolae. In a doua jumatate a anilor 80, a reintrat in viata

literara publicind traduceri, eseuri, cronici. A intretinut legaturi cu Monica Lovinescu,Virgil Ierunca, Mircea Eliade, Emil Cioran, motiv pentru care, inevitabil, a fost urmarit

de Securitate. Chilia de la Rohia i-a fost perchezitionata de mai multe ori si, in 1972, i-a

fost confiscat Jurnalul fericirii (care cuprinde perioada 1924-1925-1971). L-a rescrisdin memorie, iar in anii 80 a facut o varianta prescurtata care a ajuns la radio Europa

Libera, unde au fost transmise fragmente.

Monahul Nicolae Steinhardt a murit pe 29 martie 1989. Postum i-au aparut Jurnalul

fericirii, Daruind, vei dobindi si alte citeva carti.

Jertfa filosofului

Mircea Vulcanescu s-a nascut pe 3 martie 1904, la Bucuresti, in familia unui inspector

financiar. De foarte tinar si-a descoperit dexteritati de activist social: la 16 ani s-a inscris

in societatea culturala Infratirea romaneasca. Din adolescenta a scris poezii si eseuri.

In 1921 s-a inscris la Facultatea de Filosofie si Litere si la Facultatea de Drept din

Bucuresti. A fost un membru remarcabil al Asociatiei Studentilor Crestini din Romania(ASCR).

In timpul studentiei a scris mai multe lucrari filosofice, crescind sub influenta

profesorilor Dimitrie Gusti si Nae Ionescu.

In 1925 si-a luat licenta in filosofie si in drept si a inceput studiile doctorale la Paris.

Vremurile nu i-au permis sa si le definitiveze.

In iarna lui 1927 a inceput colaborarea la revista Gandirea. A continuat sa aiba o vie

activitate in cercurile cultural-religioase de la Paris, unde a conferentiat in repetate

rinduri. In octombrie 1928 a inceput sa colaboreze la Cuvantul, unde a scris pina lasuspendarea ziarului, in 1933. In anul universitar 1929-1930 a fost asistent onorific la

catedra profesorului D. Gusti. Apoi profesor de economie politica si de stiinte juridice la

Scoala de Asistenta Sociala pina in 1935.

Pe 13 octombrie 1931 a iesit in public asociatia culturala Criterion, la simpozioanele

careia Vulcanescu a sustinut comunicari. A colaborat la foarte multe publicatii,

consumind mult timp pe efemere. A fost director general al Vamilor (1935 si 1937),


16/40

director al Datoriei Publice (1937- 1940), director al Casei Autonome de Finantare si

Amortizare, presedinte al Casei Autonome a Fondului Apararii Nationale (1940-1941) si

subsecretar de stat la Finante (1941-1944). In toti acesti ani a scris si a publicat sapte cartide sociologie.

Nu ne razbunati!

Orator de mare forta, a conferentiat cu pasiune si persuasiune pe subiecte de la satul

roman la dimensiunea romaneasca a existentei. Dupa lovitura de stat din 23 august 44, arevenit pe postul de sef al Datoriei Publice, unde a ramas pina pe 30 august 1946, cind a

fost arestat in al doilea lot al fostilor membri ai guvernului Antonescu, calificati drept

criminali de razboi.

La 9 octombrie 1946, a fost condamnat la opt ani de temnita grea. Judecarea recursului s-a prelungit pina in ianuarie 1948, cind instanta a mentinut pedeapsa din 46.

Inchis la Aiud, alaturi de mare parte din elita romaneasca, Mircea Vulcanescu a tinut oserie de conferinte considerate subversive de tortionari, pentru ca le mentinea moralul

detinutilor. Impreuna cu inca 12 barbati din celula sa, a fost bagat in hrubele Sectiei 1.Acolo au fost dezbracati la piele si lasati intr-un frig cumplit. Pentru ca nu erau paturi sau

scaune pe care sa stea, epuizat, unul dintre detinuti a cazut din picioare dupa citeva ore.

Vulcanescu s-a asezat pe ciment ca o saltea pe care s-a culcat cel doborit. Filosoful s-agindit ca celalalt e mai tinar si are sanse sa scape din puscarie. I-a salvat astfel viata.

Mircea Vulcanescu a murit insa pe 28 octombrie 1952, bolnav de plamini, ca urmare a

tratamentului inuman la care a fost supus. Avea 48 de ani si a lasat cu limba de moarte unindemn cutremurator, cu adevarat demn de un mucenic: Sa nu ne razbunati!.

Poetul inchisorilor

Radu Demetrescu - Gyr s-a nascut pe 2 martie 1905, in Cimpulung-Muscel, ca fiu al

actorului craiovean Coco Demetrescu. Poet, dramaturg, eseist, gazetar, doctor in litere si

conferentiar universitar, de mai multe ori laureat al Societatii Scriitorilor Romani, alInstitutului pentru Literatura si al Academiei Romane, comandant legionar si director

general al teatrelor in timpul scurtei si nefericitei guvernari legionare, Radu Gyr a ispasit

20 de ani de inchisoare.

A debutat editorial pe cind era student al Facultatii de Litere si Filosofie a UniversitatiiBucuresti, in 1924, cu volumul ,,Linisti de schituri. Pina in 1944, Radu Gyr a mai

publicat sapte volume de versuri si o serie de povesti versificate. Sub forma de brosuri, i-au aparut de-a lungul vremii si o seama de conferinte. A colaborat la numeroasepublicatii ale vremii, printre care Gandirea, Convorbiri literare, Revista Fundatiilor

Regale, Curentul, Cuvantul, Buna Vestire.

Intre 1938 si 1939 a fost internat si el, la ordinul regelui Carol al II-lea, in lagarul pentru

legionari de la Miercurea-Ciuc (via Tismana), de unde a lasat o relatare de mare valoaredocumentara.


17/40

Scos din circuitul valorilor publice

Mai tirziu, dupa rebeliunea legionara din 21-23

ianuarie 1941, Radu Gyr a fost incarcerat, alaturi de miide legionari - printre care si foarte multi adolescenti din

Fratiile de Cruce. Seful statului, maresalul IonAntonescu, le-a oferit legionarilor posibilitatea de a

scapa de puscarie mergind pe front. Radu Gyr, ca totilegionarii, a fost trimis in linia intii, de unde s-a intors

ranit. Din 1945 pina in 1963 a fost inchis din nou pe motive politice. In aceasta lunga

perioada de claustrare si de suferinta a creat cele mai frumoase poeme, care au fostinvatate si transmise de detinuti prin mesaje Morse.

Din 1963, dupa eliberarea din temnitele comuniste, a fost silit sa colaboreze - ca si

Nichifor Crainic, celalalt poet exponential al inchisorilor - la ,,Glasul Patriei (mai tirziu,

,,Tribuna Romaniei), pentru a putea supravietui. Practic, a fost scos din circuitul

valorilor publice. A continuat sa-si slefuiasca opera din temnita, care a fost editatapostum.

Radu Gyr a murit pe 29 aprilie 1975, la Bucuresti.

Episodul 2: Arestarea gindirii libere

Claudiu Tarziu

Citeva mii de victime ale comunismului au alcatuit crema universitatii, a vietii artistice si

a scenei politice de la noi.

Distrugerea elitei intelectuale a provocat o ruptura definitiva intre Romania interbelica,lumea veche, cu reperele si normele ei, si Romania comunista, lumea noua, a

omului nou, fara scoala si fara caracter. Sechelele acestui dezastru istoric sint vizibile si

azi in societatea romaneasca. In conceptia comunistilor, intelectualul era un potentialdusman. Intelectualii erau fie cosmopoliti, fie reactionari si, in orice caz, primejdiosi prin

obisnuinta de gindi si prin puterea de a manipula masele. Prin urmare, intelectualii

trebuiau reeducati sau eliminati. Planul de decimare a elitei intelectuale ostilecomunismului a fost conceput in trei mari etape: epurarea, interdictia si detentia. Toate

pregatirile dinaintea declansarii actiunii de lichidare a vechii elite, precum si masurile din

timpul desfasurarii planului se subsumeaza acestor trei pasi.

Trei institutii distruse

In 1945-1946, au fost arestati si trimisi in judecata, sub pretextul defascizarii tarii,anumiti intelectuali cu tangente politice: membri ai aparatului guvernamental, scriitori si

ziaristi. Autonomia universitara a disparut in 46, iar dupa un an, 400 de universitari au

fost dati afara. Intre acestia, 80 de mari profesori, ca Dimitrie Gusti, Gheorghe Bratianu,Gh. Cantacuzino, George Fotino, Ion Hudita, Victor Papacostea, Petre Caraman,

Gheorghe Oprescu, multi dintre ei fiind ulterior inchisi. Tinara elita in formare,
http://www.cotidianul.ro/index.php?id=48&aut=101&cHash=6d638f1021http://www.cotidianul.ro/index.php?id=48&aut=101&cHash=6d638f1021


18/40

studentimea, a fost arestata in masa, pe 15 mai 1948, si condamnata sub acuzatia de

atentat la ordinea sociala. Numai in acea noapte au fost arestati 12.000 de studenti, multi

altii fiind prinsi in perioada urmatoare. Apoi, la 9 iunie 1948, Academia Romana a fostreoganizata prin epurarea a 97 de mari personalitati stiintifice si culturale. Majoritatea au

fost inchisi, iar operele lor interzise. In anul urmator, Societatea Scriitorilor a fost

transformata in Uniunea Scriitorilor, prilej pentru o noua epurare si pentru noi arestari.Tot atunci a fost infiintata si Directia Generala a Tipariturilor, care se ocupa de cenzura

tuturor publicatiilor.

Represiunea asupra studentimii

Mii de studenti romani, din toate centrele universitare, s-au solidarizat cu ideile revolteianticomuniste din Ungaria anului 1956 si au protestat pe strazi. Parte dintre ei erau abia

eliberati din puscarii. Au fost arestati 4.000 de studenti, citeva zeci de lideri ai lor fiind

condamnati la ani grei de inchisoare. Mai tirziu, la inceputul anilor 60, au avut loc noi

arestari si procesele de grup - Lotul Rugul Aprins si Lotul Noica-Pillat - care au avut

scopul de a le taia elanul intelectualilor de a se organiza si de a constitui eventual oopozitie.

Inca din 45 au fost interzise 2.000 de titluri de carti ale unor autori reactionari, de la

Anton Pann si Mihai Eminescu pina la Eugen Lovinescu si Lucian Blaga. Insa in 1950regimul comunist a dat noi instructiuni pentru selectarea cartilor din biblioteci, iar in

1960, peste 40.000 de volume au fost trecute in fonduri speciale, la care accesul era

permis numai cu aprobare politica.

Munca de prevenire a Securitatii

Pina la decretul de amnistie generala a detinutilor politici din 1964, multe dintre mintilestralucite ale Romaniei murisera in temnita. Incepind cu acest moment, arestarile au fost

sporadice, iar Securitatea a actionat preventiv, urmarindu-i pe intelectuali si la nevoieamenintindu-i si brutalizindu-i pentru a renunta la proteste si disidenta. Partidul-stat a

mers pina acolo incit, in anul 1983, a pus sub control strict masinile de scris. Orice

masina de scris trebuia inregistrata la militie, pentru ca, in cazul cind ar fi aparut scrieri

dusmanoase in samizdat ori manifeste contra puterii politice, sa-l poata identifica peautor.

Cu toate acestea, citiva intelectuali de caracter, ca Paul Goma si parintele Gheorghe

Calciu, s-au ridicat public impotriva regimului. Ei au fost inchisi si apoi siliti sa plece in

exil.

Genocidul in cifre

Citiva istorici au avansat mai multe cifre despre dimensiunile opresiunii comuniste.

Florin Matrescu sustine in cartea sa Holocaustul rosu sau crimele in cifre ale

comunismului international (1998) ca, numai intre actualele granite ale Romaniei, aumurit peste 890.000 de oameni. La care adauga inca 350.000 de basarabeni ucisi de


19/40

foametea provocata de Stalin, in anii 1946-1947. De asemenea, el atrage atentia

asupra faptului ca intre 28 iunie 1940 si 22 iunie 1941 au fost dusi in lagarele

din Nordul Inghetat peste 300.000 de romani, alti 500.000 de basarabeni sibucovineni fiind deportati, in intervalul 1945-1954, si nu se stie citi au

supravietuit. Cifre asemanatoare sint afirmate si de Victor Barsan, in Masacrul

inocentilor (1993).

Iar Anton Ovseyenco, in The Time of Stalin: Potret of a Tirrany (N.Y. Harperand Row, 1981), estimeaza numarul total al victimelor comunismului numai in

Basarabia si Bucovina de Nord la 1.500.000 de persoane.

La rindul sau, Cicerone Ionitoiu, autorul unui impresionant dictionar al victimelor teroriicomuniste (70.000 de nume), sustine ca in Romania comunista au fost trei milioane de

detinuti politici, din care au murit cel putin 200.000. Dar inca nu se stie citi tarani au fost

ucisi pe loc pentru ca s-au opus colectivizarii si citi partizani din munti au fost omoriti

in lupte cu trupele de Securitate.

30% dintre victime au fost intelectuali

Se poate face o estimare cu privire la numarul de intelectuali arestati, deportati, ucisi in

inchisori sau in munti. Rusan a cercetat peste 71.000 de fise matricole penale ale celor

care au fost inchisi intre 1945 si 1989. Cu ajutorul unor statisticieni si informaticieni i-aimpartit pe acesti detinuti dupa virsta, sex, categorie sociala, studii, ocupatie, confesiune

etc.

Romulus Rusan apreciaza ca esantionul pe care a lucrat reprezinta 5% din numarul total

de detinuti. El sustine ca este un esantion cu valoare stiintifica ridicata si suficient pentru

stabilirea a numeroase date caracteristice sistemului concentrationar din Romania.Potrivit studiului lui Romulus Rusan, circa 30% erau intelectuali, incluzindu-i aici si pe

studenti. Procentul s-ar putea pastra si la nivelul numarului total de detinuti din Romaniacomunista, avind in vedere ca fisele aflate in posesia Centrului de studii al Memorialului

Sighet provin din inchisori din toata tara.

Din cei peste 70.000 de detinuti, au stat inchisi: 36,10% la Jilava; 20,3% - Gherla; 16,2%

- Aiud; 12% - Poarta Alba; 9,59% Vacaresti si in altele.

Disidenta romaneasca a existat

La mijlocul anilor 70 a devenit vizibil faptul ca, in Romania, se incheaga o miscareintelectuala care reactioneaza critic la adresa comunismului. In 1976, psihiatrul Ion Vianu

publica un articol in care denunta abuzurile psihiatrice din Romania. Vianu se

solidarizeaza cu Paul Goman, iar peste un an va fi silit sa plece din tara. Paul Goma, fostdeportat si detinut politic in primul deceniu de comunism, este expulzat din tara in 1977,

dupa ce scrisese mai multe texte dusmanoase si dupa ce fusese drastic pedepsit,

inclusiv fizic. In 1982, scandalul Meditatia transcendentala declanseaza o vastarepresiune ideologica indreptata impotriva intelectualilor. In acelasi an, isi incepe


20/40

disidenta Doina Cornea, profesoara la Facultatea de Filologie din Cluj. Tot in 1982, Radu

Filipescu, tinar inginer, distribuie mii de manifeste impotriva lui N. Ceausescu in cutiile

postale ale blocurilor din Bucuresti. E condamnat la 10 ani de inchisoare si internat laAiud. In 1984, Dorin Tudoran cere plecarea din tara din cauza conditiilor economice,

politice si de creatie - toate deplorabile. Pe 17 noiembrie 1985 este ucis in arestul

Securitatii din Bucuresti inginerul si poetul Gheorghe Ursu, pentru textul unui jurnalintim si pentru ca a trimis scrisori la Europa Libera. Lista disidentilor romani este insa

mai mare. Existenta ei dovedeste, fara contraargument valid, ca regimul Ceausescu nu a

fost cu nimic mai prejos, in oroare, decit regimul Gheorghiu-Dej. (C. Patrasconiu)

Episodul 3: Inchisi pentru HristosClaudiu Tarziu


21/40

Istoriile personale ale unor anticomunisti in odajdii acuza.

Evolutia publicistica, sub pseudonimul Sandu Tudor, si mondena a

lui Alexandru Teodorescu nu prevestea in nici un fel vocatia demarturisitor al credintei pina la moarte.

Nascut pe 22 decembrie 1896 la Bucuresti, Alexandru Teodorescu a

avut o prima tinerete destul de aventuroasa. El a initiat saptaminalul

Floarea de Foc (1932-1936) si cotidianul Credinta (1933-1938),carora le-a imprimat o orientare de stinga. Polemist de mare forta si

caracter nestapinit, Sandu Tudor a scris articole memorabile, in care

se pronunta impotriva extremismelor de stinga si de dreapta. Intreacestea si articolul Lectia proceselor de la Moscova, pentru care a

fost condamnat in 1958 de comunisti.

Organizator al Rugului Aprins

Treptat, Sandu Tudor si-a descoperit dragostea pentru Hristos. Intors din razboi, Sandu

Tudor s-a retras la Manastirea Antim, unde a fost unul dintre organizatorii asociatieiRugul Aprins, care avea in centru practicarea Rugaciunea inimii. Interzisa de

autoritatile comuniste in 1948, activitatea asociatiei a incetat si din cauza plecarii lui

Sandu Tudor, devenit intre timp monahul Agaton, la Manastirea Govora, si de acolostaret la Crasna. Arestat in 1950 pentru pretinse ilegalitati facute pe frontul din est, Sandu

Tudor a fost condamnat la doi ani de inchisoare intr-un proces in care a dat dovada de

mult curaj. Eliberat in 1952, s-a intors in rindurile monahilor, devenind ieroschimonahulDaniil, staret la Rarau.

A incercat, in mod sistematic din 1955, sa educe in spirit crestin mai multi tineri, in ideeade a forma o elita ortodoxa, eliberata de ideologia comunista si capabila sa transmita altei

generatii aceeasi educatie.

In noaptea de 13/14 iunie 1958, parintele Daniil a fost arestat impreuna cu 15colaboratori ai sai, sub acuzatia de uneltire contra ordinii sociale. Fara sa existe vreo

proba in acest sens, parintele Daniil si ceilalti au fost etichetati drept legionari.

Pe baza slabului material probatoriu strins - citeva articole anticomuniste si declaratiile

smulse sub teroare de la altii -, Sandu Tudor a fost acuzat de activitate ostila claseimuncitoare si de sustinere a fascismului, de organizare a unei activitati

contrarevolutionare in cadrul Asociatiei ,,Rugul Aprins'' in perioada 1945-1948 si deintruniri subversive cu fosti membri ai asociatiei ,,Rugul Aprins'' si alte elemente inperioada 1955-1958. A respins toate acuzatiile, iar anchetatorii n-au putut scoate nimic de

la el. Fiind considerat liderul grupului, a fost condamnat la 25 de ani de temnita grea.

A stat inchis la Jilava si la Aiud, unde a si murit, batut de un gardian, pe 17 noiembrie

1962. Un grup de credinciosi si preoti a depus, in urma cu citiva ani, un dosar la


22/40

Patriarhie prin care se solicita canonizarea parintelui Daniil.

Deocamdata, Biserica Ortodoxa nu s-a pronuntat.

Studentul medicinist Gheorghe Calciu - nascut pe 23 noiembrie1925, la Mahmudia, Tulcea - a fost inchis pentru prima data in 1948

pentru activitate dusmanoasa impotriva regimului comunist. Inprima perioada de detentie, 1948-1964, a trecut si prin valul de

teroare de la Pitesti (1949-1951). Toata viata acestui om de dupatragicul episod pitestean a fost una de marturisire si de jertfa. Dupa

Pitesti, unde si el, alaturi de atitia altii, a fost zdrobit in reeducare,

Gheorghe Calciu a mai suferit in inchisorile comuniste vreme depeste 12 ani, facindu-se remarcat prin cerbicia sa si fiind un temut

grevist al foamei.

Eliberat in urma amnistiei generale din 1964, a urmat Filologia si Teologia, devenind

preot si unul dintre cei mai iubiti profesori ai Seminarului Teologic Ortodox din

Bucuresti. S-a casatorit cu Adriana Dumitreasa, sora altui fost detinut politic, IonDumitreasa, cu care are un fiu, Andrei, astazi jurist in Washington D. C. Chiar daca avea

familie, luptatorul anticomunist nu si-a gasit in aceasta un pretext de cumintire. O datacu darimarea Bisericii Enei din inima Bucurestiului (1 mai 1977), pe locul careia se

punea la cale ridicarea unui restaurant, parintele Calciu si-a inceput lupta deschisa

impotriva regimului comunist. In postul Pastelui din anul 1978, a devenit tot maiincomod prin predicile sale critice la adresa conducerii de partid si de stat, mai ales ca in

jurul sau s-au strins numerosi studenti, teologi, dar si politehnisti. Cu toate hartuielile

Securitatii si ale propriilor superiori din Biserica, auditoriul devenea din ce in ce mai

numeros. In intervalul cit si-a rostit cele sapte predici, in incinta si apoi in pragul BisericiiRadu-Voda din Bucuresti, parintele Calciu a fost urmarit, amenintat, calomniat si in cele

din urma arestat si condamnat la zece ani de inchisoare. Ierarhia bisericeasca s-a grabitsa-l cateriseasca, pentru a nu fi considerata complice la revolta preotului Calciu.

Salvat de SUA

Condamnarea abuziva din 1979 a stirnit un val de reactii in strainatate. Reprezentanti de

frunte ai exilului romanesc, precum Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Virgil Ierunca,

Monica Lovinescu si Paul Goma, au protestat si au cerut eliberarea sa. Eliade a constituitchiar un Comitet pentru salvarea parintelui Calciu, care a facut presiuni asupra

organismelor internationale sa intervina in acest caz. Parintele Calciu a facut cinci din cei

zece ani de puscarie la care fusese condamnat initial. Dar la eliberarea parintelui Calciu,

el si familia sa au fost urmariti pas cu pas de Securitate si izolati de prieteni si decunoscuti. Dupa mai putin de un an, Securitatea i-a dat pasaport si i-a cerut sa plece in

exil. S-a stabilit, cu familia, in SUA, unde i se acordase deja cetatenia de onoare si

unde traieste pina astazi.

In cei peste 20 de ani de exil, parintele Calciu, recunoscut din nou ca preot de BOR pe

linga slujirea parohiala curenta, la Washington, a fost o prezenta centrala la mai toate

reuniunile importante ale diasporei romanesti, a inlesnit numeroase contacte si ajutoare


23/40

umanitare, a fost primit de presedintii Francois Mitterrand si George Bush, precum si de

regele Mihai I al Romaniei, a publicat mai multe carti si a scris constant in presa exilului,

dar si in unele publicatii postdecembriste din tara.

Episodul 3: Biserica de dupa gratii

Claudiu Tarziu


24/40

Regimul comunist a gindit simplu si crud reorganizarea societatii

romanesti: distrugerea elitelor si formarea altora. Biserica nu

putea scapa.

Biserica era cu atit mai primejdioasa pentru comunism cu cit, prin

insasi existenta sa, nega dogma acestui regim.

In privinta Bisericii Ortodoxe, comunistii au inceput, in anul 1948, prin a mazili ierarhii

incomozi. Majoritatea au fost inlocuiti din functii, unii au fost arestati, altii au fostpensionati si au primit domiciliu obligatoriu la anumite manastiri, altii au murit in

conditii suspecte. Peste 2.600 de preoti ortodocsi de mir si un numar inca necunoscut de

calugari au fost arestati. Dintre acestia, cel putin 200 - gasiti in documente pina in aceastafaza a cercetarilor istorice - au murit in temnita sau dupa eliberare, ca urmare a conditiilor

de detentie. Alti 230 de preoti greco-catolici au fost si ei bagati dupa gratii. Prin teroare,

comunistii si-au asigurat colaborarea sau cel putin lipsa de opozitie a arhiereilor ramasi in

scaun si a celor nou-numiti. Biserica greco-catolica a fost desfiintata in 1948, iar

Bisericile Ortodoxa si Romano-Catolica - acuzata de comunisti ca este oficinaimperialista si cuib de spioni - au fost permanent supravegheate si considerate

dusmanoase.

Dusmanul nr. 1: BOR

Cu toate acestea, dupa zece ani de masuri luate impotriva Bisericii, tot de ea se temeau

comunistii cel mai tare.

La 6 octombrie 1958, ministrul de Interne, Alexandru Draghici, avertiza, intr-un raport

catre Comitetul Central al PCR, ca singurul dusman intern al statului de democratie

populara este BOR, in frunte cu patriarhul ei de atunci, Justinian Marina, si cu cei doivicari ai sai, Antim Nica si Teoctist Arapasu, actualul patriarh al Bisericii. Draghici

cerea: Desfiintarea seminariilor monahale si interzicerea frecventarii cursurilorInstitutului Teologic de catre calugari si calugarite; pe viitor, intrarea in monahism sa se

faca numai cu avizul imputernicitilor regionali pentru culte; interzicerea cu desavirsire a

infiintarii de noi manastiri sau schituri; numarul de manastiri fiind prea mare, sa fie redus

la jumatate; interzicerea elementelor tinere in manastiri, fixindu-se limita de virsta de la50 de ani in sus.

In 1959, Securitatea si Departamentul pentru Culte au redus cu doua treimi numarul

manastirilor si al calugarilor, pe motiv ca asezamintele monahicesti ascundeau partizani

din munti si elementele reactionare. Peste 5.000 de calugari si calugarite au fost scosi dinmanastiri si siliti sa traiasca in lume. Unele manastiri au fost evacuate prin forta armata.

Intre 1959 si 1960 au fost arestati sute de preoti pe motiv ca raspindesc misticismul,

predica impotriva materialismului dialectic sau se opun orinduirii socialiste.

Valurile de represiune


25/40

Istoricul Adrian Nicolae Petcu, coordonatorul unui Martirologiu al Bisericii Ortodoxe, a

facut o periodizare a represiunii comuniste asupra slujitorilor altarului. Potrivit acestuia,

represiunea Bisericii incepe la sfirsitul lui martie 1945, sub pretextul defascizarii tarii.Numerosi preoti, alaturi de oameni de cultura, acuzati cel mai adesea fara temei de

apartenenta la miscarea legionara, erau trimisi in lagarele speciale de la Caracal,

Slobozia, Tg.-Jiu si Lugoj.

Alte arestari in mediul preotesc au mai fost operate in preajma alegerilor din noiembrie1946 si in timpul procesului lui Iuliu Maniu, atunci cind majoritatea clericilor ortodocsi

au refuzat sa-l condamne pe Maniu in predicile care le rosteau la altar. In mai 1948 a fost

declansat un alt val de arestari masive in rindurile preotilor considerati legionari.Arestarile aveau sa continue in 1949.

Noaptea Adormirii Maicii Domnului

La 4 septembrie 1952, dupa eliminarea deviationistilor Ana Pauker, Teohari Georgescu

si Vasile Luca, Dej afirma ca trebuiau arestati 12.600 de dusmani ai poporului. Innoaptea de 15/16 august 1952 - celebra noapte a Adormirii Maicii Domnului -, la

ordinul ministrului Afacerilor Interne au fost arestati multi preoti cu functii in Biserica

inainte sau dupa 1948. Majoritatea au fost trimisi in colonii de munca pentru cel putin 24

de luni. Multi au fost masati la Poarta Alba, in celebra brigada a hotilor, si la CoastaGales, unde au si murit o mare parte dintre ei.

Vinarea grupurilor de rezistenta

O etapa distincta a represiunii a fost vinatoarea preotilor care ajutau grupurile de

rezistenta anticomunista din munti. Ei cadeau pe masura ce erau lichidate grupurile de

rezistenta. Amintim in treacat cazurile unor preoti morti in inchisoare in urma acesteiactiuni prelungite: Dumitru Mihailescu din Dobrogea, arestat in anul 1949 pentru ca il

sprijinise pe Gogu Puiu, conducatorul rezistentei din Dobrogea; Nicolae Manescu,Nicolae Andreescu, Ion Dragoi si Ion Constantinescu, pentru ca i-au ajutat pe fratii

Arnautoiu, erau arestati, anchetati, umiliti si detinuti, primul decedind in 1961 in

Penitenciarul Botosani, iar ceilalti fiind executati prin sentinta la Jilava in 1959.

Preot = anticomunist

In Romania, acuzatia cea mai la indemina contra preotilor a fost cea de legionarism. Ease sprijinea pe militantismul religios al miscarii legionare si pe realitatea ca o parte dintre

preoti fusesera legionari. Documentele din arhivele Securitatii arata ca, in timpulrepresiunii carliste impotriva legionarilor, in 1938, fusesera arestati 34 de preoti, iar indecembrie 1942, sub cea antonesciana - 115. Dar acest numar este extrem de mic daca

tinem cont ca BOR avea peste 10.000 de clerici. Comunistii se ghidau insa dupa logica

exprimata fidel in timpul anchetarii, din anul 1959, a marelui teolog Teodor M. Popescu:Esti legionar pentru ca esti teolog si fiind teolog esti anticomunist, iar a fi anticomunist

inseamna a fi legionar.


26/40

Comunistii au folosit legea lui Carol

In privinta incadrarilor juridice, regimul comunist s-a folosit, cel putinla inceput, de legislatia penala care ii viza pe legionari din timpul

regelui Carol al II-lea. Este vorba despre Codul penal din 1936, cu

celebrul articol 209 privind uneltirea contra ordinii sociale, alaturi deInaltul Decret Regal nr. 856/1938, care se referea la siguranta ordiniiin stat. In aceste articole erau incadrati dusmanii poporului, unii

dintre ei fiind acuzati si inainte de 1944. Acestei legislatii comunistii

aveau sa-i adauge in Codul penal articolul 193, privitor la activitateaintensa contra clasei muncitoare, intr-o exprimare vaga ca si

incadrarea juridica, dar mai ales hotaririle guvernamentale privitoarela coloniile si lagarele de munca, dar si cele privitoare la banditii din

munti si socializarea agriculturii cu cotele si sabotajul.

De ce-au murit in puscarii

Istoricilor le este dificil sa stabileasca exact cauzele adevarate ale mortii in temnita a

celor mai multi detinuti politici. Intii, pentru ca Securitatea nu era riguroasa, iar

diagnosticele erau deseori mincinoase - dupa cum s-a vadit in unele cazuri, probate cumartori. In al doilea rind, mai ales in cazul deceselor survenite in coloniile de munca,

acestea erau inregistrate si mai tirziu - chiar si cu ani intirziere -, iar cauzele erau fictive.

Multe decese surveneau in anchete din cauza torturilor. Alti preoti au fost executati cusau fara judecata. Altii si-au dat duhul in timpul muncii fortate la care erau supusi, fie in

colonii de munca, fie in inchisori. Bolile, mai cu seama TBC, au ucis si ele pe capete.

Cercetarile din ultimii ani ale unor tineri istorici dezvaluie ca cel putin sapte ierarhi

ortodocsi au fost ucisi de catre comunisti. Regimul s-a temut de o actiune fatisa impotrivaarhiereilor, care erau legati de popor. Si a ales sa-i lichideze in taina, in loc sa-i trimita in

puscarie.

De exemplu, episcopul Grigorie Leu al Husilor, care, dupa ce i se desfiintase eparhia

(1949), pentru atitudinea sa fatis anticomunista, avea sa fie otravit.

La fel a fost eliminat episcopul Nicolae Popovici - scos din scaun in septembrie 1950,

pentru atitudinea anticomunista in predici -, otravit in potirul euharistic, in anul 1960.

Desi era fin al lui Petru Groza, Sebastian Rusan, mitropolit al Moldovei, nu ezita sa se

manifeste impotriva regimului atunci cind acesta se amesteca in treburile Bisericii. A fost

si el otravit in martie 1956, pentru ca in august, paralizat complet, sa treaca la celevesnice.

Dupa 64, opozitie minima, represalii sporadice

Ultimele arestari in masa in preotime s-au consumat dupa revolutia de la Budapesta

(1956), pe fondul epurarilor din partid si al retragerii trupelor sovietice din Romania.


27/40

In mediul bisericesc, presiunile din parte politicului erau foarte mari, pe fondul cererilor

repetate de diminuare a vietii monahale, refuzate de fiecare data de patriarhul Justinian,

pentru care a cunoscut un scurt exil la Dragoslavele si doua incercari de otravire dinpartea credinciosilor regimului comunist, dupa cum avea sa afirme parintele Ilie Cleopa

dupa 1990. Refuzurile patriarhului s-au soldat cu incercari de scoatere din scaun a

acestuia si prin arestari masive.

Represiunea brutala, cu anchete singeroase, umilinte si reeducari, se va incheia in 1964,cind detinutii politici vor fi eliberati, in contextul relativei destinderi pe care regimul

comunist o va adopta pina spre sfirsitul anilor 70. Dar au mai fost arestati preoti pe

motive politice si dupa aceea.

De pilda, parintele Gheorghe Calciu, care a indraznit sa se opuna regimului in anii 80.

Episodul 4: Trei in arest. Doi morti

Generalul Gheorghe Mosiu (29 mai 1892, Provita de Jos - 10 octombrie 1974,

Bucuresti)


28/40

Functii importante: sef de Stat Major al Comandamentului Etapelor de Est, imputernicit

al Guvernului pentru evacuarea provinciilor din estul tarii.

Element regalist, arestat impreuna cu sotia

Generalul de brigada Gheorghe Mosiu nu a fost arestat pentru ca ar fi lucrat sub comandamaresalului, ci pentru legaturi cu miscarea de rezistenta constituita dupa razboi, respectiv

pentru apartenenta la organizatia Sumanele negre. Nu sint cercetat de organele in

drept si nici nu mi s-a adus la cunostinta vreun document in baza caruia sa fiu arestat incelula, isi exprima generalul revolta in 1946, fiind eliberat citeva luni mai tirziu. Ridicat

de la domiciliu, arestat si eliberat, pe rind, de alte citeva ori, Mosiu intra pentru ultima

oara in inchisoare in 1959. Activitate dusmanoasa impotriva regimului democrat populardin RPR, colportare de stiri calomnioase trimise de posturile de radio imperialiste,

preconizarea schimbarii regimului din RPR si reinstaurarea vechiului regim capitalist cu

sprijinul fortelor imperialiste. Acestea erau acuzatiile ce i se aduceau lui Mosiu,

considerat element regalist, mosier, dusman inrait al regimului democrat-popular. In

1960, este condamnat de Tribunalul 2 al Regiunii 2 Militare la 22 de ani de temnita greasi 8 ani de degradare civica pentru crima de tradare de patrie prin subminarea unitatii

statului si de uneltire contra ordinii sociale prin agitatie. Sotia sa, Maria Mosiu, a fostsi ea arestata si judecata in acelasi proces, fiind gasita vinovata pentru crima de

favorizare a infractorului, cu acordarea de circumstante atenuante. Pedeapsa: 9 ani de

temnita grea si 5 ani de degradare civica. Periplul concentrational al generalului acuprins inchisorile Jilava, Dej, Gherla, beneficiind de gratierea din 1964.

Generalul Radu Korne (23 decembrie 1895, Bucuresti - 28 aprilie 1949, Vacaresti)

Functii importante: sef de Stat Major al Corpului de Cavalerie (1941), comandant al

diviziei blindate (1944).

Am fost arestat ca un borfas de rind

A luptat in ambele razboaie, contribuind decisiv la eliberarea, in 1941, a partii de nord aBasarabiei, in fruntea Regimentului 6 Rosiori. In timpul bataliei de la Moscova, a

comandat Divizia 1 Blindata in luptele de la sud-vest de Iasi. Acestea sint doar doua

dintre ispravile de razboi ale generalului Korne, arestat imediat dupa semnareaConventiei de Armistitiu, pe 21 octombrie 1944, considerat inainte un element de elita,

cu care cavaleria se poate mindri ca il are in rindurile ei. Am fost arestat, intr-o seara,

ca un borfas de rind, ca si cum trecutul si purtarea unei vieti intregi ar fi putut indreptati

teama ca nu cumva generalul Korne sa nu dispara ca un raufacator. Nu mi s-a dat nici unmotiv al arestarii mele, ba, mai mult, insusi domnul procuror al Curtii Militare de Casare

si Justitie mi-a afirmat, pe cuvint, ca nu-l cunoaste, se indigna generalul intr-un

memoriu. Arestarea fusese decisa prin ordin al ministrului de Razboi, generalul MihailRacovita, care-i stia bine faptele de arme. Un alt coleg, generalul Constantin Sanatescu,

sef al Marelui Stat Major, a intervenit pe linga generalul Vinogradov pentru eliberarea sa,

alaturi de cei aruncati pe nedrept in inchisoare. Eliberat pe 6 februarie 1945, a fost pussub stare de arest la domiciliu. Doua luni mai tirziu, este arestat din nou, sub acuzatii de


29/40

genul propaganda la radio si laudarea maresalului Antonescu. A fost gasit nevinovat, insa

ulterior a fost acuzat din nou, de data asta de legaturi cu miscarea de rezistenta din

Cehoslovacia. La Jilava a ajuns insa pentru uneltirea contra sigurantei statului,imbolnavindu-se rapid si murind cu diagnosticul de neoplasm pulmonar. Justitia

comunista nu era insa multumita. Post-mortem s-a incercat confiscarea averii sale, pe

care insa nu o avea.

Generalul Radu Baldescu (16 octombrie 1888, Mihaesti - 2 decembrie 1953, Jilava)

Functii importante: comandant al Diviziei 18 Infanterie Munte, comandant secund al

Corpului 6 Teritorial.

Ne-am nascut democrati

Autor a numeroase lucrari de istorie militara si profesor de elita, generalul Radu Baldescu

a fost considerat unul dintre cei mai culti militari din Armata Romana. Totodata, a fost si

unul dintre cei mai importanti opozanti ai sovietizarii, pozitie ce avea sa-i aduca sfirsitul.Sa mentineti ideile trecutului, ca datorita lor am realizat Romania Mare. Sa nu

imprumutati ideologie straina. Rusii au luat de la noi ceea ce au astazi. Cei care criticaarmata din trecut prin presa sint niste tradatori si vor ramine in vint, se adresa generalul

Baldescu in 1946 corpului de ofiteri. Intrezarind producerea unui dezastru la nivelul

ostirii prin infiintarea in 1945 a aparatului pentru educatie, cultura si propaganda, el isiexprima astfel temerile. Nu pierdea, de altfel, nici un prilej pentru a le impartasi, asa cum

a facut si in fata ostasilor din Regimentul 4 Transmisiuni. Noi, militarii, ne-am nascut

democrati si sintem democrati si nu avem nevoie sa facem politica... Sintem o taraocupata. Inlaturarea si anihilarea sa ca urmare a acestei atitudini s-au facut progresiv.

Mai intii a devenit cadru disponibil, in 1946, iar apoi a fost trecut in rezerva un an mai

tirziu. In 1951, a fost decisa scoaterea sa din cadrul de rezerva cu gradul de soldat,invocindu-se originea sa sociala, faptul ca a stat de doua ori de vorba cu Ion Antonescu,ca a comandat trupe pe frontul impotriva URSS etc. Cosmarul sau nu se incheiase insa.

Pe 3 martie 1952, a fost ridicat de Securitate si inchis la Jilava, unde a si murit doar un an

mai tirziu, in infirmerie.

Legi dupa pofta sovieticilor

Epurarile au avut ca preambul adoptarea unor legi, prin care s-a incercat cosmetizarea

nedreptatilor flagrante. Astfel, la doar o luna dupa Conventia de Armistitiu din 12

septembrie 1944, care obliga Guvernul roman sa colaboreze cu Inaltul Comandament

Aliat (sovietic) la arestarea si judecarea persoanelor acuzate de crime de razboi, s-a datun decret prin care Consiliul de Ministri era imputernicit sa ia orice masuri privative de

libertate in vederea stabilirii responsabilitatii politice si penale impotriva autorilor si acomplicilor morali si materiali ai dezastrului tarii. S-a apreciat ca aceasta dispozitie, prin

care s-a incalcat si principiul separatiei puterilor in stat, a generat cele mai mari abuzuri

judiciare din Romania. Ea a fost urmata de Legea pentru pedepsirea criminalilor siprofitorilor de razboi, prin care se instituiau asa-zisii acuzatori publici si Tribunalul

Poporului, si de Legea de urmarire si sanctionare a celor vinovati de dezastrul tarii,


30/40

ambele adoptate pe 20 ianuarie 1945 si coroborate mai tirziu in

Legea 312. Intr-o prima transa au fost arestate 154 de persoane,

iar pina in aprilie 1946 au fost judecate 25 de loturi de inculpati,majoritatea militari. Lotul lui Ion Antonescu, care a fost adus din

Uniunea Sovietica in aprilie 1946, si al colaboratorilor sai

apropiati a urmat la rind, imediat desfiintindu-se TribunalulPoporului. Epurarea Armatei prin punere sub acuzare si arestare a

fost dublata prin disponibilizarea celor ce prisoseau nevoilor de

incadrare, dispusa de un alt set de legi. Ofiterii erau trecuti intr-un fel de somaj tehnic, insa in final intrau in rezerva, spune istoricul Florin Sperlea.

Criteriile erau si in acest caz politice. Armata ce-a ramas este o creatie pur comunista,

nota in iulie 1947 in jurnalul sau generalul Constantin Sanatescu, care fusese prim-

ministru chiar in momentul semnarii Conventiei de Armistitiu.

Cap de acuzare: Ion Antonescu

Multe dintre procesele deschise generalilor Armatei Romane de comunisti aveau cajustificare colaborarea cu maresalul.

Principalii vizati in procesul epurarilor au fost fostii ministri din guvernul Ion Antonescu,

precum si colaboratorii apropiati ai acestuia. Nu era insa necesar ca neaparat cineva sa fiimpartasit viziunea maresalului sau sa fi colaborat cu el pentru a fi inscenat un proces cu

acest capat de acuzare. Un exemplu este generalul Petre Vasilescu. In timpul guvernarii

antonesciene acesta nu a detinut functii foarte importante, iar in 1942 a fost arestat dupace i-a trimis o scrisoare de protest lui Antonescu prin care se opunea deciziei de a

continua razboiul dincolo de Nistru. Cu toate acestea, comunistii l-au considerat om al

vechiului regim, l-au arestat si l-au condamnat la opt ani de temnita grea. A murit in

centrul de exterminare al inchisorii din Galati, sotia sa fiind anuntata abia dupa cinci ani.

O executie ca la carte

Printre generalii si oamenii politici a caror pedepsire a fost facuta o data cu cea a

maresalului s-au aflat Mihai Antonescu, Constantin-Piky Vasiliu, Constantin Pantazi,

Gheorghe Alexianu, Radu D. Lecca si Eugen Cristescu. Primii trei generali il insotisera,alaturi de inca un colonel, in exilul-detentie din URSS. Dupa arestarea pe 23 august,

acestia au fost dusi de sovietici in apropiere de Moscova, de unde i-au adus inapoi pentru

proces in 1946. El a inceput pe 6 mai 1946. A fost citit actul de acuzare, s-au facutinterogatoriile, administrarea probelor, audierea martorilor. Pe 17 mai, Tribunalul

Poporului deja pronunta sentinta de condamnare la moarte a celor sapte acuzati, in fruntecu Antonescu, considerat criminal de razboi si gasit vinovat de dezastrul tarii. Avocatii

sai au depus recurs in aceeasi zi, iar mama sa, Lita Baraga, invoca cu lacrimi in ochimarinimia Majestatii Sale. Regele Mihai nu a avut insa puterea de a se opune

recomandarii scrise, cu putere de ordin, data de Petru Groza de a refuza gratierea pentru

inalte ratiuni de stat. Doar lui Pantazi, Lecca si Cristescu le-a fost comutata pedeapsa.Ceilalti


31/40

http://www.cotidianul.ro/fileadmin/2006/octombrie/ed404/elitmilit.pdf

Episodul 4: Elita militara: o epurare perfecta

Mirela Corlatan

Aproape toti ofiterii Armatei Romane la terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial

au fost epurati de catre comunisti. Sute si-au gasit sfirsitul in inchisori.
http://www.cotidianul.ro/fileadmin/2006/octombrie/ed404/elitmilit.pdfhttp://www.cotidianul.ro/index.php?id=48&aut=63&cHash=f171bc8712http://www.cotidianul.ro/fileadmin/2006/octombrie/ed404/elitmilit.pdfhttp://www.cotidianul.ro/index.php?id=48&aut=63&cHash=f171bc8712


32/40

Nicicind nu am fost un tradator, un necredincios, un

tulburator al tarii si neamului meu. Cindva, cind

patimile politice se vor atenua, realitatea va aparea intot adevarul ei. In 1958, dupa 10 ani de carcera grea,

contraamiralul Horia Macelariu, transferat de la Aiud

la Rimnicu Sarat, se adresa cu aceste cuvintedirectorului general al penitenciarelor. Profetia sa avea

sa se implineasca abia peste mai bine de trei decenii.

Cit de bine a reusit planul de distrugere a elitei militare, pus in scena sub supraveghereaatenta a Kremlinului, a surprins pina si pe unul dintre artizanii ei, Petru Groza. In

procente, crima aproape perfecta s-a exprimat prin inlaturarea a peste 95% dintre

ofiterii care formau corpul de comanda al Armatei Romane la sfirsitul razboiului, in doar

zece ani.

De la 20.000 la 700 de ofiteri

Potrivit unei statistici oficiale privind structura Armatei Romane la sfirsitul celui de-alDoilea Razboi Mondial, mai exact pe 25 octombrie 1944, din totalul celor 454.972 de

persoane, 19.462 erau ofiteri activi, arata istoricul Alexandru Dutu. Acestia reprezentauintregul corp de comanda, de la sublocotenenti ca sefi de plutoane pina la seful Marelui

Stat Major General. Unii dintre ei fusesera ofiteri in rezerva, mobilizati in timpul

razboiului si care, in mod firesc, trebuiau sa se intoarca la vatra ca urmare a trecerii lastarea de pace. Majoritatea ofiterilor au fost insa inlaturati pe criterii politice, bine

ascunse sub motive dintre cele mai diverse si absurde, cum ar fi oportunismul sau

necinstea. Potrivit Tratatului de pace din februarie 1947, efectivele au fost reduse la

138.000, dintre care, asa cum se consemneaza intr-o statistica din 1948, aproximativ8.000 erau ofiteri. In 1951, ca urmare a unei reuniuni a ministrilor Apararii si prim-

secretarilor, convocata de Stalin la Moscova, s-a impus din nou cresterea efectivelor invederea pregatirii unui eventual razboi impotriva tarilor occidentale. In Romania,cresterea a fost de pina la 300.000 de persoane, dintre care 35.000 erau ofiteri. Paralel cu

aceasta redimensionare a Armatei, a continuat insa epurarea vechilor ofiteri. Conform

unei statistici solicitate de Emil Bodnaras inaintea celui de-al II-lea Congres al PartiduluiMuncitoresc Roman, dintre ofiterii vechii armate mai ramasesera in 1955 doar 9,08%,

adica in jur de 700.

Din totalul de 35.000, acestia reprezentau o picatura intr-un ocean. Singura structura in

care procentul ofiterilor vechi era invers era Academia Militara, explica istoricul FlorinSperlea, redactor-sef al revistei Document, editata de Serviciul Istoric al Armatei, si

autorul unei teze de doctorat pe tema sovietizarii Armatei Romane. Profesorii au fost

pastrati in virtutea experientei lor didactice, pentru a le exploata experienta in formareanou-venitilor.

100 de generali, aruncati in inchisori

Elita militara, reprezentata in viziunea istoricilor de cei care detineau functiile de sef al

Marelui Stat Major General, comandanti de armata, comandanti de corpuri de armata si


33/40

comandanti de divizii si regimente, a fost in prim-planul epurarilor. Doar dintre generali,

peste 100 au fost aruncati in inchisoare, dintre care 40 si-au gasit acolo sfirsitul. Arestati

sau retinuti la domiciliu, acestia au fost invinuiti pentru faptul ca au facut parte dinguvernul antonescian sau comandasera mari unitati in razboiul antibolsevic. La sfirsitul

lunii martie 1946, intr-o singura saptamina au fost trecuti in rezerva sau in retragere 46 de

generali si peste 400 de ofiteri superiori. Epurarea trebuia facuta rapid, iar unul dintre ceicare au militat fervent pentru asta a fost chiar Petru Groza. In momentul in care s-a

prezentat lista marilor criminali de razboi in Consiliul de Ministri, acesta a anihilat

orice tentativa de nuantare a judecatii. Avem de-a face cu un proces politic... Eu nuvreau sa ajung la un proces de felul celui de la Nrnberg, interminabil... Procesul isi va

urma cursul sau repede. Vom merge la pedepse asa cum va hotari Tribunalul Poporului si

imediat vom pasi la judecarea celui de-al doilea lot. Cel de-al doilea lot va trebui sa

cuprinda pe toti fostii ministri. (...) Nu facem discriminare. Noi sintem organ politic.Sub imperiul psihozei razbunarilor, dupa cum singur a numit-o, Petru Groza a fost insa

nevoit sa dea el insusi inapoi in 1947, dupa incercarea esuata de a proba vinovatia

generalului Gheorghe Stavrescu. Sa fim obiectivi. Exista o tendinta de razbunare.

Trebuie schimbata aceasta mentalitate. Au trecut trei ani. S-a incheiat pacea. Lucrurile demulte ori se mai si uita. Desigur, sint crime concrete care nu se pot uita. Dar si acelea se

pot prescrie. Toate codurile din lume prevad aceasta prescriere, recunostea Petru Groza.Discursul a ramas insa fara efect. Generalul Stavrescu s-a stins la Aiud, in 1951.

Informatorii din Armata

Unul dintre instrumentele folosite in epurarea elitelor militare si formarea asa-zisei

armate populare a fost Directia Superioara pentru Educatie, Cultura si Propaganda(ECP). Ea a fost infiintata in 1945 in cadrul ministerului si extinsa apoi pina la nivelurile

inferioare ale Armatei. Astfel, in fiecare companie, de exemplu, era un ofiter politic care

lunar facea un raport in care semnala manifestarile ostile fata de guvernul Petru Groza,precum si pe cele pozitive. Militarii vorbeau la popota unii cu altii si prin opiniile

exprimate devenea clar cine e dezirabil si cine nu, spune istoricul Florin Sperlea.

Mariti lista noastra

Lista cu numele victimelor elitei militare distrusa de comunism prezentata de ziarulnostru este una minima. Cei care detin date si nume suplimentare sint invitati sa le trimita

la adresa: [email protected]

Vechii generali, inlocuiti cu analfabeti

Pe masura decimarii elitei militare, fostii ofiteri au fost inlocuiti cu oameni fideli

Partidului. Ofiteri cu patru clase si un an de scoala militara.

Valter Roman, care a fost printre primii teoreticieni aisovietizarii Armatei Romane, scria intr-o lucrare publicata in

1948 ca schimbarea structurii sociale a efectivelor trebuie facuta

prin recrutarea ostasilor din rindurile clasei muncitoare, ale
http://www.cotidianul.ro/[email protected]://www.cotidianul.ro/[email protected]


34/40

taranimii muncitoare si intelectualitatii progresiste. Aceasta, fireste, paralel cu

lichidarea ramasitelor care reprezinta interesele burgheziei. Valter Roman insusi a fost

silit sa paraseasca Armata in 1950, cind s-a decis excluderea celor care luptasera inBrigazile internationale si in Rezistenta Franceza. Cu alte cuvinte, cei care nu aderau la

noul sistem politic erau inlaturati cu prioritate. Intr-o a doua faza operau restul de criterii,

cum ar fi originea sociala, astfel ca in final doar citeva sute de ofiteri au mai fost pastratidin vechea armata. Generali scoliti pe la cele mai prestigioase scoli militare europene au

fost fie bagati la inchisoare, fie, in cel mai fericit caz, trecuti in rindul cadrelor

disponibile pentru a face loc oamenilor noului regim.

De la scoala primara, direct la Academia Militara

Pregatirea acestora arata un tablou sumbru al noii Armate. Potrivit unei statistici, arata

istoricul Florin Sperlea, 60% dintre ofiterii activi in anul 1955 urmasera doar patru clase

primare. Cu dispensa, se putea intra si cu mai putin la o scoala militara, explica acesta.

Scoala militara care se redusese la un an. Asta dupa ce in perioada interbelica studiile

militare erau de trei ani, urmati de unul de practica si inca unul de specializare. Pentrucomunisti acestea erau insa detalii. Pentru a acoperi posturile ramase libere in urma

epurarilor, numarul scolilor militare s-a marit, de la 11 la 26, inca din 1948. Corpul decadre a ajuns in final dupa chipul si asemanarea Partidului, arata Sperlea.


35/40

Episodul 4: Patru inchisi. Toti morti

Generalul Aurel Aldea (28 martie 1887, Slatina - 17 octombrie 1949, Aiud)

Functii importante: comandant al Corpurilor 2 si 7 Armata, ministru de Interne (1944),

sef al Comandamentului General al Teritoriului (1944-1945).

Ministrul devenit sef al partizanilor

Unul dintre cei mai devotati generali ai cauzei monarhice. Asa ar putea fi caracterizatgeneralul Aurel Aldea, a carui cariera a fost intr-atit de spectaculoasa pe cit de dramatic a

fost sfirsitul ei in inchisoare. Generalul de corp de armata si-a cistigat notorietatea in

1940, dupa ultimatumul sovietic, urmat de ocuparea Basarabiei si a Nordului Bucovinei,cind a fost numit seful delegatiei pentru reglementarea problemelor produse de agresiune.

In 1941, i s-a incredintat misiunea de a cerceta activitatea fostilor ministri legionari. I-

am aratat generalului Antonescu ca, in primul rind, el este vinovat de rebeliunea

legionara din cauza slabiciunii cu care i-a condus. N-a urmarit inarmarea lor. N-apedepsit crimele lor. In august 1944, arestarea maresalului Antonescu avea sa se

produca cu o contributie importanta a generalului Aldea. Ulterior, la solicitarea regelui, a

devenit ministru de Interne, pentru scurt timp insa. La sfirsitul lui august 1945, dupa ceregele nu a reusit sa demita guvernul Petru Groza, in contextul grevei regale, Aldea a

apreciat ca Mihai I nu este in siguranta, cautind solutii impreuna cu alti generali. Din

netarmurita dragoste fata de rege si tara, m-am hotarit sa misc tot ce este regalist si poate

sari in ajutorul regelui in cazul in care ar fi atacat. A incoltit ideea unei declaratii derezistenta in Bucuresti in scopul exclusiv aratat mai sus, relata acesta mai tirziu. Devenit

conducator al Miscarii Nationale de Rezistenta (ce cuprindea organizatii precumHaiducii lui Avram Iancu, Graiul Sangelui etc.), Aldea a fost arestat pe 27 mai 1946

si invinuit de complotare intru distrugerea statului roman, de razvratire, insurectie

armata. N-am cautat decit sa servesc patria si neamul, cum nici azi nu rivnesc. Chiar

daca distrugerea mea fizica ar urma, memoria mea o incredintez tinerilor de azi, caretrebuie sa ma reabiliteze, a spus Aldea in fata instantei. Curtea Militara de Casatie si


36/40

Justitie l-a condamnat la munca silnica pe viata, imbolnavindu-se grav in inchisoarea

Vacaresti si murind in 1949 la Aiud.

Generalul Nicolae Ciuperca (20 aprilie 1882, Rimnicu Sarat - 25 mai 1950,

Vacaresti)

Functii importante: comandant al Corpului 3 Armata, ministru de Razboi (1938-1939),

comandant al Armatei 2 (1939-1940) si al Armatei 4 (1940-1941).

Cel care i-a infruntat si pe maresal, si pe comunisti

Un general cu cariera prodigioasa, Nicolae Ciuperca si-a legat numele in mod special deoperatiunile pentru eliberarea Basarabiei, perioada in care conducea Armata 4. La scurt

timp dupa aceasta, a fost silit sa-si inainteze demisia si, pe 13 noiembrie 1941, a fost

trecut in rezerva. Pretextul a fost, culmea, de incompetenta militara, insa chiar Antonescu

il elogiase. Adevaratul motiv fusese insa acela ca a refuzat sa execute un ordin al

maresalului, in august 1941. Generalului Ciuperca i s-a cerut sa scrie o scrisoareComandamentului german prin care sa solicite onoarea de a continua mai departe

operatiunile la cot cu armata germana. O astfel de scrisoare nu pot face, pentru simplulmotiv ca eu, personal, sint contra operatiunilor de asa mare amplitudine din partea

armatei noastre, care nu este armata mondiala sau europeana, a raspuns generalul

Ciuperca. In 1944, a solicitat ministrului de Razboi, Mihail Lascar, reincadrarea sa, insai-a fost refuzata pentru a nu incuraja apetiturile altor demisionati. Nemultumirea avea

sa-l determine sa intre in 1946 in organizatia Graiul Sangelui. Sub numele conspirativ

de generalul Cioata, ajunge comandant militar al organizatiei, care viza ocupareainstitutiilor-cheie, a nodurilor de comunicatie si suprimarea conducerii statului pentru

constituirea unui guvern in frunte cu Radescu. Rascoala Armatei facea parte din

planul de actiune, ca si stabilirea unei legaturi cu ambasadorul american de la Bucurestipentru a cere sprijin material. Riscurile erau asumate. Vom intra in puscarie, sa se stieca n-am vrut ca Romania sa devina o republica a Uniunii Sovietice. Sub acuzatia de

complot si uneltire contra ordinei sociale, Nicolae Ciuperca a fost, intr-adevar, inchis la

Jilava in 1948. Nu a reusit sa darime regimul comunist, iar in vara anului 1950, 23 depersoane din organizatie, in frunte cu seful ei, Ion Vulcanescu, au fost judecate. Ciuperca

nu a supravietuit insa pina la terminarea procesului, murind rapus de boala.

Generalul Iosif Iacobici (8 decembrie 1884, Alba-Iulia - 11 martie 1952,

Penitenciarul Aiud)

Functii importante: comandant al Corpului 2 Armata, al Armatei 3 si al Armatei 4,ministrul Inzestrarii Armatei, ministrul Apararii Nationale, sef al Marelui Stat Major.

Demnitatea de ostas batrin

A fost ministru de Razboi la declansarea razboiului contra Rusiei. Deci va fi tradus la

Comisia de Judecata. Astfel justifica primul-ministru Constantin Sanatescu in toamnaanului 1944 refuzul de a raspunde la o cerere de reevaluare a genera

Victimele comunismului

Documents

Transcript of Victimele comunismului