Naşterea Domnului Nostru Iisus Hristos - Acatist şi predici (25 decembrie)
Viata Domnului nostru Iisus Hristos
-
Upload
mariusghbz -
Category
Spiritual
-
view
294 -
download
18
Transcript of Viata Domnului nostru Iisus Hristos
În orasul Nazaret din nordul
Israelului, în regiunea numita
Galileea, traia o fecioara numita
Maria. Într-o zi, când se afla în
rugaciune, Mariei i s-a înfatisat un
înger, care i-a spus: „Bucura-te
ceea ce esti plina de har, Domnul
este cu tine, binecuvântata esti tu
între femei!” Vazându-l pe înger,
Maria s-a tulburat, întrebându-se
ce ar putea însemna cuvintele lui.
„Nu te teme!, a continuat îngerul,
„Dumnezeu m-a trims sa-ti spun ca
te-a ales pentru un lucru deosebit:
vei fi mama Împaratului promis de
El oamenilor. Fiul pe care îl vei
naste se va numi Iisus si El va fi
izbavitorul…”.
„Dar cum va fi aceasta, devreme ce eu nu suntcasatorita?”, a zis Maria.
Îngerul i-a raspuns:„Puterea lui Dumnezeu estenesfârsita. Duhul Sfânt seva pogorî peste tine siputerea Celui Preaînalt teva umbri; de aceea, SfântulCare se va naste din tineFiul lui Dumnezeu se vachema. Iata, Elisabeta,verisoara ta, desi nu puteaavea copii, asteapta acumun fiu la batrânetele ei!Caci la Dumnezeu nimic nueste cu neputinta!”
Auzind acestea, FecioaraMaria s-a bucurat si s-aîncredintat pe deplin luiDumnezeu.
Iosif era îngrijorat aflând ca Maria astepta
deja un copil: Fiind om drept si nevoind s-
o vadeasca, intentiona s-o lase în ascuns.
Dar un înger al lui Dumnezeu i s-a aratat
în vis si i-a spus: „Iosif, fiul lui David, nu te
teme a lua pe Maria, logodnica ta, caci ea
a zamislit de la Duhul Sfânt. Dumnezeu a
ales-o, pentru a fi mama lui Mesia.
Copilului îi vei pune numele Iisus, pentru
ca El va izbavi pe poporul Sau de pacate!”
Când s-a trezit, Iosif se simtea ca si când
o mare greutate i s-ar fi luat de pe inima si
a hotarât sa aiba grija de Fecioara Maria
si de Fiul ei. Vestea buna pe care o
astepta Israel era acum adusa la
cunostinta lui Iosif.
La putin timp dupa acestea, împaratul roman Augustus a poruncit ca
fiecare om din Imperiul Roman sa se înregistreze cu numele în orasul din
care provenea familia sa. Iosif descindea din familia regelui David, asa ca
el trebuia sa plece pentru acest recensamânt la Betleem, acolo unde se
nascuse David. A luat-o si pe Maria cu el în aceasta dificila calatorie.
Când, în cele din urma au ajuns la Betleeem, Maria era foarte obosita.
Iosif si Maria nu au mai
gasit însa nici un loc de
înnoptat în Betleem.
Hanul era deja plin de
calatori. Singurul loc pe
care l-au mai gasit a fost
un staul.
În acea noapte, în acel
loc sarac, Maria L-a
nascut pe Fiul ei. L-a
înfasat si L-a culcat într-
o iesle ca sa doarma.
Când Copilul Mariei a împlinit opt zile,
I S-a dat numele Iisus. Sosise timpul
ca Iosif si Maria sa împlineasca cele
prevazute de Legea mozaica, adica
sa-L consacre pe Noul-Nascut lui
Dumnezeu. L-au luat, deci pe Copilas
si au plecat la Templul din Ierusalim.
Acolo se afla un om foarte batrân,
pe nume Simeon. Dumnezeu îi
promisese acelui om ca, înainte de a
muri, Îl va vedea pe Mesia. Simeon
era acolo, când Maria si Iosif au ajuns
la Templu cu Iisus. El L-a luat pe Copil
în brate si a zis: „De acum pot muri
linistit, pentru ca L-am vazut cu ochii
mei pe Mântuitorul!”
Ana, proorocita, L-a vazut de
asemenea pe Copil si I-a multumit lui
Dumnezeu. Ea a spus tuturor
oamenilor din cetate ca Mesia, Cel pe
Care Îl asteptau, se nascuse.
Un înger s-a aratat lui Iosif în vis si i-a spus: „Scoala-te, ia Pruncul si pe
mama Lui si fugi în Egipt, pentru ca Irod va cauta Pruncul ca sa-L ucida si
ramâneti acolo pâna când îti voi spune ca puteti sa va întoarceti!” Iosif a facut
asa si dupa moartea lui Irod s-au întors din Egipt la Nazaret.
În fiecare an, primavara, Iosif si Maria
mergeau la Ierusalim la sarbatoarea
Pastilor. La vârsta de 12 ani, Iisus a fost
luat si El în aceasta calatorie. Când au
plecat înapoi spre casa, Iisus a ramas însa
în Ierusalim, la Templu. Mama lui si Iosif n-
au stiut si credeau ca este undeva în fata
cu alti copii. Cautându-L, s-au întors la
Ierusalim. Abia dupa trei zile L-au gasit în
Templu, unde vorbea cu învatatorii Legii lui
Dumnezeu. Toti cei care Îl auzeau se
minunau de priceperea si de raspunsurile
Lui.
"De ce ne-ai facut una ca aceasta?", L-a
întrebat Maria. "Iata, tatal Tau si cu mine
Te-am cautat îngrijorati…!" Iisus i-a
raspuns atunci Mariei: „De ce M-ati cautat?
Nu stiati ca aici trebuia sa fiu, în cele ale
Tatalui Meu?” Maria si Iosif au fost uimiti
de raspunsul Lui, neîntelegând ce a vrut sa
le spuna. Uitasera, în acele momente, ca
Iisus nu era un Copil obisnuit. Apoi s-au
întors împreuna la Nazaret.
Când a crescut, Ioan a ales sa traiasca o viata ascetica si s-a retras în pustiul de pe malul Iordanului. „Mesia, Cel
pe Care Îl asteptati, va veni curând!”spunea el celor veniti sa-l asculte. „Pregatiti-va sa-L primiti! Pocaiti-va!
Schimbati caile rele în care umblati si Dumnezeu va va ierta pacatele!” Pe cei care doreau sa înceapa o viata
noua, Ioan îi boteza în apa Iordanului. Iisus Însusi a venit la Iordan pentru a primi si El botezul lui Ioan. Desi erau
rude, nu se întâlnisera niciodata pâna atunci. Când L-a vazut, Ioan a stiut ca Iisus este Mesia, Cel promis de
Dumnezeu. „De ce vii Tu la mine?”, L-a întrebat el pe Iisus. Eu sunt cel care are nevoie sa fie botezat de Tine si
Tu vii la mine?”
Iisus a dorit sa fie botezat de catre Ioan pentru a se împlini ceea ce proorocii vestisera demult. Pe când Iisus
iesea din apa Iordanului, cerurile s-au desschis si Duhul lui Dumnezeu a venit ca un porumbel peste El. Iar un
glas din ceruri a zis: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care bine am voit!”
Când S-a întors în Galileea, Iisus era deja însotit de câtiva barbati pe care i-a chemat si au devenit astfel
primii Sai ucenici. Andrei fusese ucenicul lui Ioan Botezatorul, iar acum îl urma pe Iisus împreuna cu fratele
sau, Petru.
Andrei si Petru erau pescari pe lacul Galileii, ca si Iacob si Ioan, fiii lui Zevedeu. Filip provenea din acelasi
oras cu ei si L-a urmat pe Iisus, aducându-L la El si pe Natanael.
Odata Iisus i-a spus lui Petru sa iasa cu barca mai la adânc si sa arunce mrejele pentru pescuit. „Toata
noaptea ne-am trudit, dar nu am prins nimic!” i-a raspuns Petru.
„Dar voi face asa cum spui”. Atunci au prins atât de multi pesti, ca mrejele erau gata sa se rupa. „Veniti si
ajutati-ne”, au strigat ei catre prietenii lor, Iacob si Ioan, care se aflau într-o alta barca.
Mantuitorul Hristos a inceput sa predice Împărăţia lui
Dumnezeu împreuna cu ucenicii sai pe care i-a ales din
randul celor pe care îi întâlnea în cale. Ucenicii Săi au fost:
Simon (Petru), Andrei, Ioan, Iacov, Filip, Bartolomeu, Matei,
Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Tadeu, Simon Canaanitul şi Iuda
Iscariotul, cel care apoi L-a vândut pe Iisus.
În drumurile Sale prin ţinuturile Israelului a săvârşit multe
minuni, dintre care amintim: transformarea apei în vin la
nunta din Cana Galileii, pescuirea miraculoasa a apostolilor
pe mare, vindecarea paraliticului, învierea fiului văduvei din
Nain, învierea fiicei lui Iair, înmulţirea pâinilor, umblarea pe
mare, schimbarea la faţă a Mântuitorului, învierea lui Lazăr,
vindecarea leproşilor, orbilor şi multe altele neconsemnate
de către evanghelişti.
INTRAREA IN IERUSALIM A DOMNULUI
Iisus şi apostolii lui se apropie dinspre Betfaghe şi Betania,
oraşe din marginea Ierusalimului. Betania era la aproximativ
două mile (3,2 km) la est de oraşul de pe Muntele Măslinilor.
Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe,
înspre Muntele Măslinilor, Iisus a trimis doi ucenici şi le-a
zis: "Duceţi-va in satul dinaintea voastră: în el veţi găsi
îndata o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea;
dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine! Dacă vă va zice cineva ceva,
să spuneţi că Domnul are nevoie de ei, şi îndată îi va
trimite". Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se
împlineasca ce fusese vestit prin proorocul, care zice:
Spuneţi fiicei Sionului: Iată, Împaratul tău vine la tine, blând
şi călare pe un măgar. Pe un măgăruş, mânzul unei
măgăriţe.
"Ucenicii s-au dus şi au făcut cum le poruncise Iisus. Au
adus măgăriţa si măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei şi El
s-a asezat deasupra. Cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau
hainele pe drum: alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau
în drum.
Mulţimile care mergeau înaintea lui Iisus şi cele care veneau în urma Sa strigau: "Osana ,Fiul lui David! Binecuvântat e cel
ce vine în numele Domnului! Osana in ceruri preaînalte"! Cănd a intrat in Ierusalim toată cetatea s-a pus în mşicare şi
fiecare zicea: "Cine e acesta?" "Este Iisus. Proorocul din Nazaretul Galileei", răspundeau mulţimile. Iisus a intrat în Templul
lui Dumnezeu. I-a dat afară pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi
scaunele celor care vindeau porumbei, şi le-a zis: Este scris: Casa Mea se va numi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut
din ea o peşteră de tâlhari. “Nişte orbi şi şchiopi au venit la El la Templu şi El i-a vindecat. Dar preoţii cei mai de seamă şi
invăţătorii Legii, când au vâzut minunile pe care le făcea şi pe copii strigând în Templu şi zicând: "Osana Fiul lui David!" s-
au umplut de mânie, şi I-au zis: "Auzi ce zic aceştia?" "Da“ le-a răspuns Iisus. "Oare nu aţi citit niciodată cuvintele acestea:
Tu ai scos laude şi din gura copiilor si din gura celor care sug?" şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate şi s-a îndreptat spre
Betania şi a rămas acolo peste noapte. (Evanghelia dupa MATEI) (21)
CINA CEA DE TAINĂ
Stând la masã cu ei, Iisus le-a spus: „Unul dintre voi Mã va vinde!”Ucenicii s-au uitat uimiti unii la altii,
neîntelegând despre cine vorbeste. Atunci Ioan, care era foarte aproape de El, L-a întrebat: „Doamne, cine
este acela?” Iisus i-a rãspuns: „Cel care va înmuia bucata de pâine cu Mine în blid”, apoi i-a zis lui Iuda:
„ceea ce vrei sã faci, fã mai repede”. Iar acesta, dupã ce a luat îmbucãtura de pâine, a plecat îndatã de la
Cinã si s-a pierdut în întuneric. Iisus le-a vorbit apoi ucenicilor despre apropiata Lui moarte. Luând pâine si
binecuvântând, a frânt si le-a dat ucenicilor zicând: „Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu!”. Apoi, luând
paharul, a multumit lui Dumnezeu si dându-le ucenicilor, a zis: „Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele
Meu, al Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsã, spre iertarea pãcatelor!”. Iisus S-a rugat apoi
pentru ucenici si le-a dat lor noua poruncã a iubirii: „Sã vã iubiti unul pe altul, asa cum v-am iubit Eu!”
VANZAREA LUI IUDA.
Iuda a plecat de la cina mergand direct la
mai marii preoţilor, înţelegându-se cu
aceştia să îl predea pe Iisus pentru 30 de
arginţi. A plecat împreună cu preoţii spre
grădina Ghetsimani unde Mântuitorul se
ruga în fiecare seara.
Pe drum, Iuda le spusese soldatilor: „Cel
pe care îl voi sãruta este Cel pe care vreti
sã-L prindeti”. Ajungând în grãdinã, Iuda s-
a apropiat deci de Iisus si L-a sãrutat.
Atunci Iisus i-a zis: „Prietene, pentru ce ai
venit? Cu o sãrutare vinzi tu pe Fiul
Omului?” Apoi soldatii s-au apropiat si L-au
prins. Iisus n-a încercat sã scape de
soldati, sau sã le opunã rezistentã. Petru
însã si-a scos sabia si a lovit pe unul dintre
soldati, pe slujitorul Marelui Preot, dar Iisus
i-a spus: „Întoarce sabia la locul ei, cãci toti
cei ce scot sabia, de sabie vor pieri!” Dupã
aceea, Iisus S-a întors spre cei ce veniserã
sã-L prindã si le-a zis: „Ca sã Mã prindeti,
ati iesit ca la un tâlhar, cu sãbii si cu
ciomege! În fiecare zi am fost la Templu,
dar acolo n-ati îndrãznit sã puneti mâna pe
Mine”.
În timp ce soldatii Îl legau, ucenicii L-au
lãsat si au fugit.
JUDECAREA MÂNTUITORULUI.
În casa Marelui Preot, Iisus a fost ocãrât si bãtut.
Dimineata s-a întrunit sinedriul, un consiliu-tribunal
format din conducãtori ai poporului evreu si prezidat
de Marele Preot. La toate acuzatiile aduse Lui, Iisus
nu a rãspuns si nu S-a apãrat. În cele din urmã,
Marele Preot L-a întrebat: „Spune-ne, esti Tu Mesia,
Cel promis de Dumnezeu, Cel despre Care au vorbit
profetii?” Iisus i-a rãspuns: „Dacã vã voi spune, nici
nu veti crede si nici nu Mã veti elibera! De acum însã
veti vedea cerurile deschise si pe Fiul Omului stând
de-a dreapta lui Dumnezeu!” Caiafa i-a zis: „Vrei sã
zici cã Tu esti Fiul lui Dumnezeu?” Iar El le-a
rãspuns: „Voi ziceti cã sunt!” Marele Preot a spus:
„Ati auzit?! Nu mai avem nevoie de altã mãrturie
împotriva Lui. Se face vinovat de blasfemie!” Pentru
aceastã vinã – cea mai gravã în ochii evreilor – Iisus
a fost condamnat la moarte. Era însã necesarã si
aprobarea autoritãtii romane. De aceea, Iisus a fost
condus la Pilat din Pont, guvernatorul Ierusalimului,
fiind acuzat de înaltã trãdare si revoltã contra
romanilor.
După ce a fost judecat, Mântuitorul
Hristos a fost biciuit de romani, bătut
şi torturat, punându-i pe cap o
coroană de spini în batjocură şi o
hlamidă purpurie, iar în mâna dreaptă
o trestie pe post de sceptru, râzând
de El şi adresându-i-se ca unui
împărat în timp ce-L torturau.
I-au dat o cruce mare de lemn să o
care singur până pe dealul Golgotei
unde urma să fie omorât prin
răstignire. Pe dealul Golgotei, în
afara zidurilor cetãtii Ierusalimului,
soldatii romani L-au rãstignit pe Iisus,
bãtându-i cuie în mâini si în picioare.
Cãpeteniile evreilor ce veniserã acolo
Îl batjocoreau în continuare,
spunându-I: „Dacã esti Fiul lui
Dumnezeu, salveazã-Te acum si
coboarã de pe cruce!” Împreunã cu
Iisus fuseserã rãstigniti si doi tâlhari,
unul în stânga Lui, celãlalt în dreapta.
La amiazã, dupã trei ore de rãstignire, soarele s-a
întunecat si s-a lãsat un întuneric ciudat si înfricosãtor.
În acele momente, Iisus a strigat cu glas plin de
durere: „Pãrinte, în mâinile Tale încredintez duhul Meu.
Sãvârsitu-s-a!” Si zicând aceasta, si-a dat duhul. În
acea clipã catapeteasma Templului s-a rupt de sus
pânã jos si pãmântul s-a cutremurat. Vãzând toate
aceste semne, cãpetenia soldatilor care pãzeau
crucea lui Iisus a zis: „Cu adevãrat Fiul lui Dumnezeu
a fost Acesta!” Putin mai târziu, pentru a fi sigur cã
Iisus murise, unul dintre soldati a strãpuns cu sulita
coasta lui Iisus. Apoi I-au coborât trupul de pe cruce.
Iosif din Arimateea, un apropiat al lui Iisus, s-a dus la
Pilat si a cerut permisiunea de a lua el trupul lui Iisus,
pentru a-L înmormânta. Pilat a fost de acord si Iosif,
împreunã cu un alt bãrbat drept, Nicodim, au înfãsurat
trupul lui Iisus într-un giulgiu curat de pânzã si L-au
pus într-un mormânt nou, sãpat în stâncã, peste care
au prãvãlit o piatrã grea. Maria Magdalena si celelalte
femei, care Îl urmaserã tot timpul pe Iisus, au fost si
ele de fatã. Era vineri seara si Sabatul începea la
apusul soarelui. Femeile au plecat sã pregãteascã
miruri speciale pentru ungerea trupului lui Iisus,
urmând sã se întoarcã la mormântul Sãu imediat dupã
ziua de sâmbãtã.
Era duminicã dimineata, chiar înainte de ivirea
zorilor. La un moment dat, pãmântul s-a
cutremurat. Un înger al Domnului a coborât din
cer ca un fulger si a prãvãlit piatra de pe
mormântul lui Iisus. Soldatii care pãzeau locul s-
au înspãimântat si au cãzut la pãmânt.
La putin timp dupã aceea au sosit femeile cu
mirul pregãtit pentru îmbãlsãmare. Când au
ajuns, au vãzut cã mormântul era deschis si cã
trupul lui Iisus lipsea. Atunci îngerul a apãrut în
fata lor si le-a spus: „Nu vã temeti! Stiu cã Îl
cãutati pe Iisus Cel rãstignit, dar El nu mai este
aici, cãci a înviat precum a zis mai înainte. Iatã
acesta este locul unde a fost pus! Grãbiti-vã si
spuneti ucenicilor Lui!” Ucenicilor nu le-a venit
sã creadã ceea ce le-au povestit femeile. Petru
si Ioan au plecat în grabã spre mormânt, pentru
a vedea cu ochii lor dacã este adevãrat. Ioan a
ajuns primul, a privit în mormânt dar n-a intrat.
Când a sosit si Petru, au intrat împreunã si au
gãsit în mormânt doar giulgiul de pânzã în care
fusese înfãsurat trupul lui Iisus si mahrama,
pânza care-I acoperise capul. Ceea ce
spuseserã femeile pãrea sã fie adevãrat!
Duminicã seara târziu, ucenicii se aflau împreunã
într-o casã din Ierusalim. Usile casei erau încuiate.
Deodatã, Iisus a intrat, a stat în mijlocul lor si le-a
zis: „Pace vouã!” În primele clipe ei s-au spãimântat,
crezând cã vãd un duh. Iisus însã i-a linistit si, pentru
a-i convinge de realitatea învierii Sale, le-a spus:
„Priviti semnele cuielor în mâinile si picioarele Mele.
Vedeti cã Eu sunt! Atingeti-Mã! Duhurile nu au carne
si oase, asa cum am Eu”. Ucenicilor tot nu le venea
sã creadã de uimire si bucurie. De aceea, El i-a
întrebat: Aveti aici ceva de mâncare?” Ei I-au dat o
bucatã de peste fript si o bucatã de fagure de miere,
iar El a mâncat în fata lor. Atunci au crezut si s-au
bucurat!
Toma nu fusese împreunã cu ceilalti ucenici în seara
când li s-a arãtat Iisus prima datã dupã Înviere.
Povestindu-i-se cele întâmplate, el a zis: „Dacã nu
voi vedea semnele cuielor în mâinile si picioarele
Sale, dacã nu voi atinge rana din coasta Sa, nu voi
crede!”
O sãptãmânã mai târziu, Toma era în casã împreunã
cu ceilalti. Usile erau iar încuiate si Iisus a venit
iarãsi în mijlocul lor. Apoi i-a zis lui Toma: „Pune
degetul tãu în semnul cuielor si atinge rana din
coasta Mea si nu fii necredincios ci credincios!” Iar
Toma atingând rãnile lui Iisus a zis: „Domnul meu si
Dumnezeul meu”.
Iisus si ucenicii Sãi se aflau într-o zi pe
Muntele Mãslinilor, lângã Ierusalim. Trecuserã
aproape sase sãptãmâni de la Înviere. Înainte
de a se înãlta la cer, Iisus le-a spus ucenicilor:
„Mergeti si învãtati toate neamurile,
botezându-le în numele Tatãlui si al Fiului si al
Sfântului Duh! Învãtati-i pe oameni sã
pãzeascã toate câte v-am poruncit vouã! Si
iatã Eu cu voi sunt pânã la sfârsitul veacurilor!
Veti primi putere venind Duhul Sfânt peste voi!”
Dupã ce a spus acestea, pe când ucenicii Îl
priveau, S-a înãltat spre cer si un nor L-a
ascuns de ochii lor.
Încã Îl priveau cum se înãlta la cer, când doi
îngeri în vesminte albe s-au arãtat lângã ei si
le-au zis: „ Iisus, Care S-a înãltat acum la cer,
va veni din nou pe pãmânt!”
“Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu
vine la tatal Meu decât prin Mine” (Ioan
14.6)