Vechea Noua Rom[ si Noua Roma - Ierotheos... · Cele expuse mai jos sunt inspirate de omiliile pe...
12
Ier6theos Mitrop olitul Nafo aktosului Vechea gi Noua Rom[ De la Traditia ortodoxi la tradifiile Apusului Traducere din limba neogreac[ de Protosinghel Teofan Munteanu Carte tipiriti cu binecuvintarea inaltpreasfinlitului TEOFAN Mitropolitul Moldovei gi Bucovinei Editura Doxologia 2016
Transcript of Vechea Noua Rom[ si Noua Roma - Ierotheos... · Cele expuse mai jos sunt inspirate de omiliile pe...
Ier6theos
Mitrop olitul Nafo aktosului
Vechea gi Noua Rom[
De la Traditia ortodoxi la
tradifiile Apusului
Traducere din limba neogreac[ de
Protosinghel Teofan Munteanu
Carte tipiriti cu binecuvintareainaltpreasfinlitului
TEOFANMitropolitul Moldovei gi Bucovinei
Editura Doxologia
2016
Cuprins
Cuvint inainte .................13
Introducere ............ ..........15
Partea IVechea Romi gi tradi{ia contemporani
1. Vechea Biserici a Romei in scrierileSfintului Grigorie Dialogul ...........2L
1. 1 . SfAntul Grigorie qi D i alo guril e ...............................24
a) viaga Sfintului .................24
b) Argument la redactarea Dialogurilor ................26
c) Cuprinsul operei ..............29
d) Cadrul istoric al povestirilor ............................. 34
1.2. Viala bisericeascl gi isihast[ (niptice) ..................43
a) Tradilia isihast5 (nipticl) ................43
b) Viaga harismatice .............. ................57
c) Viala bisericeasce .............. ................84
d) Episcopi - prezbiteri - diaconi -monahi - mireni ...................92
e) Despre demoni ..............106
1.3. Martirologii .......110
L.4.Eshatozr-ul ......... .................118
I Cuprins
a) Credinla ln existenla sufletului gi a vieliidup[ moarte ........... ............119b) ,rlocul" sufletelor dupi moarte ............. .,,.......L2Lc) Starea sufletelor dupf, moarte ............ .............L22d) Ce ajutor primesc cei adormili? ............ ..........126
1.5. Ultimele sfaturi .................12g
1"6. Epilog .."............13r
2. Istoria crestinismului apusean ........... ......I33
2.1. Biseric5;i istorie ............. ...........".......133
2.2.De la Augustin la Toma d'Aquino ....13S
2.3. Feudalismul - temeiul papalitlgii .......143
2.4.EvulMediu latin ........ ........L47
2.5. Reforma ........... ..................149
2.6. Protestantismul: curente rrteologice"contemporane ........ ................;.153
2.7. Noile curente filosofico-sociale din Apus ...........157
II. Noua Rom[ gi tradifia contemporan[
1. Noua Romi gi Sinoadele Ecumenice ........................161
1"1. Noua Romi - Constantinopol ...........161
1.2. Scaunul Noii Rome ...........L22
1.3. Sinoadele Ecumenice ......... ................179
1.4. Controversele isihaste .......Lg6
a) Varlaam - Sfintul Grigorie palama .................Lg7b) Toma dAquino - Sfrnhrl CalistAngelicoudes ....lggc) rrMarele Inchizitor" si rrStarelul Zosima',.,.....205
Concluzii .................210
Cuprins 9
2. Temelia duhovniceasci a RomaniteFi ........ .............2L2
2.1. Dugmanii Romanitllii .......2L2\:
a) Dugmanii Imperiului Roman de Rlslrit .........212
b) Alesele strategii militare ale
Imperiului Roman ............-.216
2.2. T emelia duhovniceascl a Bis ericii O rto doxe
de Rlslrit .................217
3. Romanitatea: intre pierderile teritoriale gi
Rezistenfa duhovniceasci .,.,,,......232
3. 1. StSpinirea franci (francocralia) ......... ................232
a) Cucerirea Constantinopolului din anul l2O4 ...232
b) Teologia Sfinlilor Simeon Noul Teolog gi
Grigorie Palama .................236
c) Cele trei curente ............................... ...............252
3.2. StlpAnirea turc[ (turcocragi") .......... ... -..............254
b) Sfinli gi vetre monahale ................-.257
c) Educagia .............. .........--262
d) ,rlegiuirea greaci" ............... ...-..........269
e) Not mirturisitori (neomartirii) ....274
f) Plringii filocalici - colivazii .............284
g) Biserica gi degteptarea nalionall ........... ..........29L
3.3. StlpAnirea bavarezS. ....-......296
a) Cele trei scopuri ale schimblriiidentit[fii culturale ..........-.296
b) Miqcirile teologice gi isihaste de rezistenll ....297
3.4. Concluzii ......... ..................373
t0 Cuprins
III. Apropieri gi diferenle
1. Principalele diferenle dintre Ortodoxie gipapism .....377
1.1. Diferenle dogmatice gi bisericegti ......377
1.2. Scolasticism gi isihasm ......393
2. ,rCavdnt de necuprins cu mintea 9i unificator,, .......3gg
2.1" IosifVrienie ......399
2.2. ,,Cavdnt de necuprins cu mintea gi unificator"....3gz2.3. Ideile lui Iosif Vrienie despre unire ....39S
a) Adeverata unire .............3gTb) Filioque .............. ............398c) Sfintele Taine ................400
3. Biserica Ortodoxi Soborniceasci (rcatnoU*i) gi
3.1. Punctele central e a\e Enciclicei dela 1848 ......,....406
3.2. Terminologia ....407
3.3. Biserica Ortodoxl Soborniceasc[ (Katholiki) ....409
3.4.Erezii - papismul ............... .................4L2
3.5. Pozilia Sfinlilor P[rin]i fa
Cuprins 11
4.3. Religia, puterea gi anarhia ..................450
4.4. SfAntul Grigorie Palama gi dialogurile
5. Taina ........458
6. Primirea in Biserici a eterodocgilor ........466
6. 1. Sfintele canoane ale Bisericii ............. .................466
6.2.invlllttura SfAntului Vasile cel Mare despre eresuri,
schisme gi,rnelegiuite adunlr i" (p ar asinago gi) .........469
6.3. Latinii gi Biserica Ortodox5 ............. ...................+7 L
6.4. P ozi\ia Sfintului Nico dim Aghioritul .................47 9
7. Biserica, dupi Epistola cdtre Efeseni a SfintuluiApostol Pavel ...............484
7.L. ,,Tatdl Domnului nostru lisus Hristos" ,.,,,,..........486
7.2. Hristos, Capul Bisericii .....486
7.3. Evanghelia Bisericii ............. ...............489
7.4.Lumea - Biserica "............. ..................490
7.6.Yiala cea nou[ ..494
7.7.Lapta impotriva diavolului ................497
Epilog .....498
Seleclii .........501
1. Vechea Biserici a Rorneiln scrierile Sfintului Grigorie Dialogul
Ddinuirea Bisericii ca Trup al lui Hristos a inceput dinziua Cincizecimii, odatd cu PogorArea SfAntului Duh asuPraApostolilor qi unirea lor cu Trupul indumneaeit al MAntrl-itorului Hristos, Cel Rdstignit gi Inviat. Prin darul SfAntuluiDuh, Apostolii s-au ficut midulare ale Trupului lui Hristos
Ei au dobAndit indumnezeirea, de acum -energia neziditi a
lui Dumnezeu lucrAnd in ei dinlduntru. In aceasta constideosebirea dintre indumnezeirea din Vechiul Testamen-t qi
cea trditi in LeghmAntul cel Nou. Prorocii Vechiului Testa-
ment trliau o indumnezeire vremelnicd prin vederea Cu-vAntului neintrupat, in contemplafie, fird a se putea ridicadeasupra morlii gi a fi mddulare ale Trupului lui Hristos.Aceasta intrucAt CuvAntul nu Se intrupase, iar Prorocii nuerau mddulare ale Hristosului intrupat, fapt care s-a s6-
vArgit in ziua Cincizecimii.DupH PogorArea SfAntului Dutu Biserica s-a rispAndit
in intreaga lume, organizAndu-se de-a lungul timpului inBiserici locale ce pistreazi unimea, dupd cuvAntul slujiriieuharistic e: ,,Se sfdrAmd ffrfrnge) gi Se tmparte Mielul lui Dum-
neze'W Cel Ce Se sfirfimd (frdnge) qi nu Se desparte"'. PdrinfiiSinoadelor Locale qi Ecumenice au statornicit modul deorganizare al Bisericilor locale, astfel incAt si se pdstrezedeopotrivd unitatea gi conqtiinla de sine a fiecirei Bisericiin parte.
' Liturghier, EIBMBOR, Bucuregti, 2A12, p. 186 [n. tr.].
22 Partea I Vechea Romd Si tradi{ia contemporand
De mare insemnitate este insi faptul cd au fost intot-deauna pdstrate aceeaEi Tradifie gi acelaEi duh de via[5,prin lucrarea Tainelor SfAntului Botez, a Mirungerii Ei aDumnezeiegtii Euharistii, precum qi prin trdirea Tradifieiisihaste (niptice), v.dzuti ca premisi pentru impirtigireaomului de Harul Dumnezeiesc prin Tainele Bisericii. Prinurmare, urritatea Bisericilor locale ce alcituiesc Biserica cea
Una este strAns legat5 de Taine, de Tradilia niptico-asceticd
Ei de dogm5, ce vegheazd,la pistrarea adevdrului revelat,care ddinuiegte in sAnul Bisericii.
De-a lungul timpului, cAnd unele Biserici locale au schim-bat inv5ldtura cea dreaptfi (ortodoxi) a Bisericii celei Una,iar viziunea sa nipticS'gi asceticd a slibit sau s-a pierdut, s-a
ivit o mare problemd'ecleziologicd, urmarea fiind aceea cd
Biseiicile locale in cauzi s-au desplrfit de viala Bisericiicelei Una. Astfel au apirut miqcdrile schismatice qi eresu-rile, care nu pdstreazd. acel adevir unic, pe care SfAntulDuh l-a descoperit qi l-a incredinfat Bisericii in ziua Cinci-zecimii, cAnd i-a ficut pe Apostoli m6dulare ale Trupuluilui Hristos. Singuri organizarea la nivel administrativ a Bi-sericilor locale nu este de ajuns pentru pdstrarea unit5fiilduntrice a Bisericii, dacd se pierd adevarul revelat (dogma)gi viafa abcetici (nipticd) ce statorniceqte trdirea gi pizireadogmelor.
.Aga s-au petrecut lucrurile gi cu Biserica Romei. I se
oferise intAietatea (primatul d.e onoare) ca semn al dragostei,se bucura de cinste din partea intregii Biserici, inse de-aIungul timpului a schimbat acest adevdr revelat gi a pierdutuniiatea cu celelalte Biserici locale. Aceasta intrucAt, dupdcum am ardtat mai sus, unitatea Bisericii este l5untricd,unitate a dogmei gi a viefii, gi nu fine'doar de activitdfiexterioare gi acfiuni lipsite de un confinut adAnc.
Pentru a putea infelege schimbirile survenite in sAnulBisericii Romei qi a vedea felul in care aceasta funclioneazdastdzi, ne vom apleca asupra vielii gi petrecerii ei in primele
1. Vecheo Bisericd a Romei tn scrierile Sfdntului Grigorie Dialogul 23
veacuri ale creqtinismului. Vom avea Parte in felul acesta
de o imagine mai clari asupra Problemei, vom vedea prince se deosebegte actuala ,,Bisericd" a Rornei de Tradilia cea
una a Bisericii.Tema fiind una foarte vastd, cercetarea noastri se va
intemeia pe scrierile marelui Episcop gi Papi al Vechii Rome,
SfAntul Grigorie Dialogul, care infiliEeazd aceastd veche
Tradilie a Bisericii, pierdutd apoi, din pdcate, in Apus, duplcucerirea sa de citre franci gi instipanirea scolasticismului.
Vom infiliga indeosebi viala Vechii Biserici a Romei, aqa
cum este ea redati in cuprinsul cIrlii Dialoguri'.
Sunt indatorat a-i adresa mullumiri Pirintelui Ieromo-
nah Ioary pe atunci fratele $tefan, fost secretar-qef al Sfintei
Chinotite a SfAntului Muntg cel care a tradus din limba la-
tini aceastd aleasi carte, Precum gi obqtii Pdrintelui Iero-
monah Ioan de la Schitul ,,SfAnta Ana" din SfAntul Munte,
care s-a ingrijit de tipdrirea ei, dAndu-ne astfel putinfa de a
o cerceta qi de a ne minuna de viala gi petrecerea atAtor
mari nevoitori, clerici qi mucenici care au sporit strilucirea
vechii Biserici Ortodoxe a Romei, intdrind-o duhovniceqte.
Am putut vedea astfel ci in Biserica Ortodoxd din Rdsirit
qi din Apus existau o singuri viald gi Tradilie'.Cuprinsul cirfii SfAntului Grigorie, Dialoguri, a consti-
tuit tema unor intruniri sdptimAnale ln Mitropolia de Naf-
paktos, incepAnd cu luna septembrie a anului 2006 pAnd inmai 2007. Cele expuse mai jos sunt inspirate de omiliile pe
care le-am linut atunci.
'in limba romAnd, circuld traducerea celei de a patra plrfi a Dialogu'
rilor: Grigorie cel Mare, Dialogtri despre moArte, trad. George Bogdan
fAra, Ed. Amarcord, Timiqoara, 1998 [n. tr.].
'Sf. Grigorie cel Mare, Bioi agnaston askiton, introducere, studiu 9inote de fr. $tefan, Ed. Schittrl ,,5f. Ana", Chilia ,,Adormirea Maicii Dom'nului", SfAntul Munte, L988.
24 Partea I Vechea Romd ;i tradilia contemporand
1.1. Sf6ntul Grigorie gi Dialogurile
SfAntul Grigorie este socotit unul dintre marii papi aiRomei, cinstit drept sfAnt atAt in Rdsdrit, cAt qi in Apus. Aajuns vestit prin intreaga sa lucrare, mai cu seami insl prinscrierea intitulatd Dialoguri, cdreia ii datoreazd si numele,fiind de altminteri cunoscut drept Sffrntul Grigorie Dialogul.Cititorul descoperi in aceasti operd un continut istoric giteologic, amdnunte ce privesc viala monahald a epocii gi,mai cu seam5, duhul bisericesc gi isihast ce se revarsd dinbelgug in povestirile SfAntului Grigorie. Scrierea aratd, tot-odatd, Tradifia Ortodoxd, care pAni in vremea SfAntului sepdstrase vie in Biserica Vechii Rome.
a) ViaEa SfAntului
SfAntul Grigorie, Papa Romei, este cunoscut sub nu-mele Grugorie cel Mare gi Grigorie Dialogul. Se trdgea dintr-ofamilie nobild, din aristocrafia Romei. S-a niscut in jurulanului 540 d. Hr. qi a adormit la 12 martie a anului 604 d. Hr.. A primit o educafie aleasH, insd nu a fost un cunoscdtor
al limbii grecegti. A viefuit ca monah in diferite mdndstiri,a primit hirotonia intru diacon qi in anul SZg d,. Hr. a fosttrimis apocrisiar" in Noua Romd - Constantinopol, unde aqi rdmas pAnd in anul 585 d. Hr. S-a inapoiat in Vechea
. Apocrisiar (lat. apocrisiarius < gr. apokrisiirios) este titlul unei inaltedemnitdfi bisericeqti de ordin diplomatig consemnat pentru diferiteepoci istorice. Apocrisiarul era un mandatar, un delegat al intai-stdti-torilor Bisericii, papi gi patriarhi. Funcfiona ca ,,ambasador,,, fiind re-prezentantul (legatul) episcopilor pe lAngd mitropolifi gi patriarhi. inImperiul Bizantin si in cel otoman era persoana insircinatd cu tran-scrierea in provincii a rdspunsurilor qi a edictelor emise de imprra!sau, in cel de al doilea caz, de sultan. Institulia apocrisiarilor bizantinidateaz6, incd din secolul al v-lea; oficial a fost initituiti de Iustinian I(527-565).intre 452-743 a func;ionat institufia apocrisiarilor papali. inFranla secolelor IX-)c titlul desemna un cancelaiimperial, respectiv uninspector regal pentru Roma, numit de papi. Titulatura s-a pdstrat gi invremurile mai noi; o intalnim in spafiul anglican pentru a desemna un
I. Vechea Bisericd a Romei in scrierile Sfdntului Grigorie Dialogul 25
Romd in 590 d. Hr. qi, potrivit dorinfei clerului qi a intre-gului popor, a fost ales Papd.
Contribulia sa in calitate de PapI al Romei a fost una
insemnatd pentru Biserici, desfiqurAnd o aleasi activitatepastoral5. Lui i se datoreazd increqtinarea anglo-saxonilordin Marea Britanie. S-a remarcat ca scriitor bisericesc, autorde opere cu caracter moral, pastoral (Cartea regulii pasto-
rale), omiletic (omilii la Sfintele Evanghelii qi la cartea Pro-
rocului lezechiel). A alcituit Dialogurile, un Antiphonarium,
epistole, tot lui fiindu-i atribuit giunindreptar Liturgic.
Biserica apuseani l-a recunoscut drept unul dintre cei
patru mari invSldtori ai sdi, alituri de Ieronim, Ambrozie 9iAugustin. Aga cum am ardtat mai sus, este cinstit ca sfAnt
deopotrivi in Rislrit gi in Apus, avAnd rAnduiti spre prdz-
inDialogurl sunt pXstrate multe mirturii Pe care SfAntul
insuqi Ie di cu privire la petrecerea viefii sale. Aflim, astfel,
cd a fost monah gi a avut indeobgte o fire bolnivicioasd;oferi, de asemene4 informafii cu privire la anumili membri
ai familiei sale.
Printre amintirile consemnate, SfAntul Grigorie evocd
gi anii petreculi in mindstire. Scrie: ,,Pe uremea chnd am mers
pentru prima datd la mdndstire"'. Iar intr-un alt loc: ,,Viefuiam
impr eund tn mdndstire "a. Amintegte de Pirintele duhovnicesc
al mXnXstirii sale, care, la vremea redactirii Dialogurilor, eta
episcopul de Siracuzau.
reprezentant al Arhiepiscopului de Canterbury in cadrul diferitelorBiserici. La nivelul rela[iilor diplomatice catolice, corespondentul ve-chiului apocrisiar este nunliul papal (nunliul apostolic), ca qef al misi-unii diplomatice papale [n. tr.].
'Enciclopedia religioasd qi morald (edilie greaci), vol. 4, pp. 820'821.3Sf. Grigorie cel Mare, Bioi agnoston askiton, p. 306.nlbidem, p.294.'lbidem, p.378.
26 Partea I Vechea Romd ;i tradiyia contemporand
intr-un alt loc di mdrturie despre suferinfa pricinuitlde multele sale boli, ca urmare, probabil, a ascezei pe careo practica. Povesteqte: ,,Odatd, pe chnd md aflam la mdndstire,cum organele aitale nu-mi maifunc[ionau giinduram dese crize,md apropiam de la o clipd la alta de moarte - este ceea ce in limbaelineascd medicii numesc "sincopd [piuduea stdrii de conqtiin{d]>"'.Aminteqte de o intAmplare ce avusese loc ,,tn mdndstireamea, in urmd cu trei ani": ,,Pe cAnd md aflam tn mdndstire, uflmonlh, pe nume lustus, tnod{atin qtiinlele cele doftoriceqti, obig-nuia sd md slujeascd cu multd rdand qi sd priaegheze la cdpilAiulmeu tn tot rdstimpul neincetatelor mele suferin[e"'.
O amintegte pe mdtuga sa Tarsilla, fecioari ce avearugiciunea neincetatd, o aleasi infrAnare qi care ajunsesepe culmile sfinfeniei'. VorbeEte, de asemenea, despre strd-bunicul sdu, Filicas, Arhiepiscop qi Papd al Romein.
Povesteqte, totodatd, o intAmplare petrecutd pe vremeacAnd fusese trimis apocrisiar la Constantinopol: ,,Pe c6nd, dinporunca pontifului meu, md aflam cu slujireain palatul din Con-stantinop ol, in oeder ea r ezola drii unor chestiuni biserice1ti,.. "" .
b) Argument Ia redactare aDialogurilor
in Cuafrntul tnainte la prima sa carte, SfAntul Grigoriecel Mare aratd pricinile ce l-au indemnat sd alcituiascd a-ceasti scriere qi si faci pomenire de viefile marilor nevoi-tori gi episcopi pe care, fie i-a cunoscut el insugi, fie a primitprin allii mdrturie despre ei.
u lbidem, p. 262. Gr. syngopi, ouyronfi - sincopd, ,,tncetare momentandsau definitiad a fimc[iei inimii, cu intreruperea respira[iei Ei pierderea sensi-bilrtdfii Ei a miEcdrilor aoluntare". Prin scdderea oxigendrii cerebrale, sin-copa (pierderea stdrii de congtiinfd, leqinul) duce la pierderea echili-brului organismului [n. tr.].
'lbidem, p.391,.
'lbidem, p.309."lbidem, pp.309-310.'o lbidem, pp.262-263.
