Vatra Satului Nr 2 - 2015 Color

10
„Cultura este un al doilea soare pentru cei culţi.” (Heraclit) Viaţa este frumoasă, dar să ştii să o tră- ieşti curat şi cu multă profunzime umană. Anii vieţii sunt minunaţi, ei se scurg repede ca nisipul într-o clepsidră, dar trebuie să-i împlinim îmbogăţindu-ne spiritual. La fel şi anotimpurile. Toate sunt încântătoare, asemenea unor fete-surori, su- perbe, dar diferite. Se comple- tează una pe alta prin virtuţile divine cu care-s hărăzite. Iar măreţia acestora este dată de in- tensitatea trăirii. Toate au farme- cul lor, toate au ceva special, dar acest ceva trebuie descoperit. Într-un eseu de la începutul celui de-al II-lea volum al „Cugetărilor…” mele, asemu- iam cartea cu veleităţile celor patru sezoane, stăruind asupra apropierii acesteia de rodul toamnei, Zâna Belşugului. De astă dată, cea care ne învăluie sufleteşte şi ne ocroteşte pă- rinteşte este primăvara, ano- timpul revenirii la viaţă, al renaşterii şi al speranţei. Da, în acest an de referinţă, la Ferendia, primăvara a fost Zâna Culturii, a fost o prinţesă a zămislirii, care-şi revarsă verde- le şi florile speranţei peste aşezarea ieşită din letargia monotoniei. La sfârşitul lui mai, când sezonul era în plină maturitate, ghioceii vestitori şi-au scos demult clopo- ţeii de sub pătura zăpezii, toporaşii se închinaseră cu timiditate gingaşelor lăcră- mioare, iar petalele multicolore şi-au pă- răsit de-acum cercul rodirii, lăsând loc fructelor să-şi arate pieptul crud soarelui, atât de generos. A rămas însă haina primăverii, o podoa- bă de un verde pur şi sănătos, iar rândunica cea voioasă şi-a clădit cuibul şi a zămislit puişorii, berzele din vârful stâlpilor de be- ton îşi etalează cu făloşie odraslele înari- pate, şi au rămas, mai ales, răsuflul cald al primăverii, mirosul plăcut de iarbă fra- gedă şi soarele primăvăratic întinerit care încălzeşte pământul reavăn. Poate de aceea primăvara, fiica cea mai tânără şi mai frumoasă a bătrânului an, şi-a revărsat cu dărnicie mireasma peste satul nostru. Chiar dacă, pentru scurt timp, matinal, cerul a slobozit o perdea de ploaie aspră şi zgomotoasă, deasupra aşezării-n sărbă- toare, invitaţii, adevăraţi prieteni, săteni şi alţi iubitori de cultură şi de frumos au venit la manifestarea noastră. Era vizibilă înge- mănarea sfântă între varietatea de culori din natură şi vestimentaţia pastelată a oaspeţilor. Însă valoarea festivă a momen- tului era dată şi de ţinuta elegantă şi zâm- bitoare a sfântului lăcaş creştin, de curând renovat substanţial şi pregătit pentru o apropiată târnosire. Numai că această primăvară n-a fost una oarecare, ci una culturală încărcată de frumos şi de lumina, căci, la câteva minute după ploaie, firimituri de senin s-au ivit de după nori, iar cortina cenuşie, trasă de o mână divină. a făcut loc discului de aur al soarelui, care ne încălzeşte sufletele. Da, soarele, acest Zeu al luminii sacre, înseamnă cultură în cuge- tarea lui Heraclit. Am mai scris despre acest astru, dar respecti- va asociere este unică. Cu certi- tudine, cultura umană reprezintă lumină, multă lumină în viaţa individului. Aşa cum nu putem trăi fără soare, nu putem supra- vieţui frumos şi curat fără cul- tură, fiindcă ea este, de fapt, memoria unei societăţi, „Cultura este ceea ce rămâne când am uitat totul” (E. Herriot). Iată de ce datoria noastră este să transmitem următoarelor generaţii tradiţii frumoase, experienţele acumulate de la străbunii noştri, iar farul culturii să lumineze până departe oceanul viitorului. Aceasta a fost şi nobila misiune a ma- nifestării culturale din 23 mai, 2015, din satul cu o vatră binecuvântată, Ferendia. Ne-am bucurat că natura s-a înviorat şi-şi Periodic afiliat Asociaţiei Publiciştilor Presei Rurale din Banat Motto Viitorul şi trecutul Sunt a filei două feţe, Vede-n capăt începutul Cine ştie să le-nveţe; Tot ce-a fost ori o să fie În prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zădărnicie Te întreabă şi socoate. M. Eminescu ANUL XI NR. 34 mai - august 2015 FERENDIA Iosif Marius Circa La Ferendia, primvara cultural i-a revrsat cu drnicie dulcea mireasm peste sat Periodic afiliat Asociaţiei Publiciştilor Presei Rurale din Banat Motto Viitorul şi trecutul Sunt a filei două feţe, Vede-n capăt începutul Cine ştie să le-nveţe; Tot ce-a fost ori o să fie În prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zădărnicie Te întreabă şi socoate. M. Eminescu ANUL XI NR. 34 mai - august 2015 FERENDIA

description

Revista de la Ferendia

Transcript of Vatra Satului Nr 2 - 2015 Color

Page 1: Vatra Satului Nr 2 - 2015 Color

„Cultura este un al doilea soare pentru cei culţi.”

(Heraclit)

Viaţa este frumoasă, dar să ştii să o tră-ieşti curat şi cu multă profunzime umană. Anii vieţii sunt minunaţi, ei se scurg repede ca nisipul într-o clepsidră, dar trebuie să-i împlinim îmbogăţindu-ne spiritual. La fel şi anotimpurile. Toate sunt încântătoare, asemenea unor fete-surori, su- perbe, dar diferite. Se comple-tează una pe alta prin virtuţile divine cu care-s hărăzite. Iar măreţia acestora este dată de in-tensitatea trăirii. Toate au farme- cul lor, toate au ceva special, dar acest ceva trebuie descoperit.

Într-un eseu de la începutul celui de-al II-lea volum al „Cugetărilor…” mele, asemu-iam cartea cu veleităţile celor patru sezoane, stăruind asupra apropierii acesteia de rodul toamnei, Zâna Belşugului. De astă dată, cea care ne învăluie sufleteşte şi ne ocroteşte pă- rinteşte este primăvara, ano-timpul revenirii la viaţă, al renaşterii şi al speranţei.

Da, în acest an de referinţă, la Ferendia, primăvara a fost Zâna Culturii, a fost o prinţesă a zămislirii, care-şi revarsă verde-le şi florile speranţei peste aşezarea ieşită din letargia monotoniei. La sfârşitul lui mai, când sezonul era în plină maturitate, ghioceii vestitori şi-au scos demult clopo-ţeii de sub pătura zăpezii, toporaşii se închinaseră cu timiditate gingaşelor lăcră-

mioare, iar petalele multicolore şi-au pă-răsit de-acum cercul rodirii, lăsând loc fructelor să-şi arate pieptul crud soarelui, atât de generos.

A rămas însă haina primăverii, o podoa-bă de un verde pur şi sănătos, iar rândunica cea voioasă şi-a clădit cuibul şi a zămislit puişorii, berzele din vârful stâlpilor de be- ton îşi etalează cu făloşie odraslele înari-pate, şi au rămas, mai ales, răsuflul cald

al primăverii, mirosul plăcut de iarbă fra-gedă şi soarele primăvăratic întinerit care încălzeşte pământul reavăn. Poate de aceea primăvara, fiica cea mai tânără şi mai frumoasă a bătrânului an, şi-a revărsat cu dărnicie mireasma peste satul nostru.

Chiar dacă, pentru scurt timp, matinal, cerul a slobozit o perdea de ploaie aspră şi zgomotoasă, deasupra aşezării-n sărbă-toare, invitaţii, adevăraţi prieteni, săteni şi alţi iubitori de cultură şi de frumos au venit

la manifestarea noastră. Era vizibilă înge-mănarea sfântă între varietatea de culori din natură şi vestimentaţia pastelată a oaspeţilor. Însă valoarea festivă a momen-tului era dată şi de ţinuta elegantă şi zâm-bitoare a sfântului lăcaş creştin, de curând renovat substanţial şi pregătit pentru o apropiată târnosire.

Numai că această primăvară n-a fost una oarecare, ci una culturală încărcată

de frumos şi de lumina, căci, la câteva minute după ploaie, firimituri de senin s-au ivit de după nori, iar cortina cenuşie, trasă de o mână divină. a făcut loc discului de aur al soarelui, care ne încălzeşte sufletele. Da, soarele, acest Zeu al luminii sacre, înseamnă cultură în cuge- tarea lui Heraclit. Am mai scris despre acest astru, dar respecti-va asociere este unică. Cu certi- tudine, cultura umană reprezintă lumină, multă lumină în viaţa individului. Aşa cum nu putem trăi fără soare, nu putem supra-vieţui frumos şi curat fără cul-tură, fiindcă ea este, de fapt,

memoria unei societăţi, „Cultura este ceea ce rămâne când am uitat totul” (E. Herriot). Iată de ce datoria noastră este să transmitem următoarelor generaţii tradiţii frumoase, experienţele acumulate de la străbunii noştri, iar farul culturii să lumineze până departe oceanul viitorului.

Aceasta a fost şi nobila misiune a ma-nifestării culturale din 23 mai, 2015, din satul cu o vatră binecuvântată, Ferendia. Ne-am bucurat că natura s-a înviorat şi-şi

ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUI Pagina 1ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUI Pagina 1

Periodic afiliat Asociaţiei Publiciştilor Presei Rurale din Banat

MottoViitorul şi trecutulSunt a filei două feţe,Vede-n capăt începutulCine ştie să le-nveţe;Tot ce-a fost ori o să fieÎn prezent le-avem pe toate,Dar de-a lor zădărnicieTe întreabă şi socoate.

M. Eminescu

ANUL XINR. 34

mai- august2015

FERENDIA

Iosif Marius Circa

La Ferendia, primvara cultural i-a revrsat cu drnicie

dulcea mireasm peste sat

Periodic afiliat Asociaţiei Publiciştilor Presei Rurale din Banat

MottoViitorul şi trecutulSunt a filei două feţe,Vede-n capăt începutulCine ştie să le-nveţe;Tot ce-a fost ori o să fieÎn prezent le-avem pe toate,Dar de-a lor zădărnicieTe întreabă şi socoate.

M. Eminescu

ANUL XINR. 34

mai- august2015

FERENDIA

Page 2: Vatra Satului Nr 2 - 2015 Color

deschidea braţele ospitaliere pentru goştii sosiţi la sărbătoarea noastră. Chiar şi un vânticel nesigur, poticnit şi şovăielnic şi-a strâns aripile, deschizând uşa unei zile calde şi plăcute.

În frumoasa biserică ortodoxă a locali-tăţii, s-au adunat pentru întâlnirea culturală oameni de toate categoriile, adevăraţi prie- teni: universitari de marcă, primari de referinţă, redactori de reviste, autori de zămisliri literare, izvoditori de monografii, preoţi, medici, profesori, oameni care iubesc arta şi frumosul. O varietate de suflete şi inimi măreţe s-a alăturat satului în sărbă- toare.

Evenimentul inedit a fost precedat de un Te Deum oficiat de preoţii Valentin Bugariu de la Birda, Ioan Marcu, de la Sculea şi de parohul nostru Dragan Giorgev. Slujba a fost înălţătoare şi a învăluit asistenţa cu divine clipe de spiritualitate pregătind-o psihic pentru episodul cultural aşteptat.

După predica frumoasă rostită de Prea-cucernicia-Sa, pr. Ioan Marcu, ferengian şi el, în care a vorbit cu smerenie despre credinţa creştină şi lumina sfântă şi ne-a adus aminte că, la omul credincios, „dure-rea se întoarce în bucurie” şi că „trebuie să lăsăm faptele să vorbească în împlinirea cre- dinţei”, d-l prof. Ioan Traia, redactor-şef al revistei „Vatra satului” şi preşedinte al APPRdin Banat, a deschis lucrările acestui forum cultural şi, pen-tru început, a dat cuvântul pă- rintelui nostru, gazdă a eveni-mentului, pr. Dragan Giorgev.

Sfinţia Sa îşi manifestă bu- curia că „astăzi biserica noas-tră strămoşească îşi deschide porţile ca să se împlinească cuvântul scripturii adică fap- tele să vorbească” şi moti-vează că am început cu o ru- găciune, căci Hristos ne-a în- văţat că „orice lucru de e greu, să-l începi cu Dumnezeu”. Pă-rintele consideră că prin aceas- tă întâlnire „se face o mare cinste satului, o bucurie premergătoare sfinţirii lăcaşului... pentru că această biserică pierdută a fost şi s-a aflat, moartă a fost şi a înviat”, făcând referire la distrugerile masive suferite dato-rită intemperiilor.

Prof. Ioan Traia mulţumeşte preoţilor pentru frumoasa slujbă oferită, întrucât în acest mod „ne-am pus sub semnul credin-ţei în D-zeu şi a iubirii faţă de neam”. Aduce mulţumiri bunului D-zeu care ne-a învrednicit să organizăm şi să participăm la această manifestare, precum şi membrilor Colegiului de redacţie şi familiilor lor pen-tru buna organizare a acestei aniversări. Şi, pentru ca evenimentul nostru să fie mai oficial, i se dă cuvântul d-lui primar al comunei Jamu-Mare, d-lui Filipeac, care

salută acest episod aniversar, zece ani de la apariţia primului număr al revistei „Vatra satului”, „prin care d-l prof. şi co-laboratorii… s-au străduit în continuare să arate tot ceea ce se întâmplă în viaţa acestei localităţi”. Felicită pe d-nii prof. Iosif Marius Circa şi pe jurnalistul Marcel Sămânţă, pentru lansarea cărţilor de azi. D-l primar arată că „într-adevăr satele îmbătrânesc, dar la Ferendia… se întâm-plă lucruri frumoase şi avem oameni mi- nunaţi”. Mulţumeşte tuturor pentru prezen-ţă şi organizare „în numele meu personal şi al Consiliului Local, dar şi al cetăţenilor comunei, pentru ceea ce s-a făcut şi ce se va face… Vă doresc… multă sănătate, putere de muncă… pentru alte realizări şi vă felicit”.

Moderatorul întâlnirii mulţumeşte d-lui primar, apoi prezintă un scurt preambul referitor la aniversare. Pentru Domnia-Sa, „Vatra satulu” „este un periodic sătesc deschis spre toate arterele vremii”. Foaia aniversată a ajuns la această vârstă „dato-rită competenţei… colegiului de redacţie, dar şi a afilierii la APPRB, care a dat un imbold creativităţii noastre… Vârsta aceas-

ta presupune păstrarea obiectivităţii… în analiza vieţii şi mai ales, construirea unor repere morale şi simbolice pentru viaţa co-munităţii din Ferendia cu orientare spre lumina cunoaşterii”. Domnia-Sa consideră că „periodicul are o atitudine civică şi urmăreşte să descopere valorile… oame-nilor care au făcut bine localităţii şi să configureze un profil identitar al vieţii comunităţii săteşti. „Vatra satului” este o tribună a spaţiului civic exprimată prin inteligenţa verbului şi prin dăruirea necon-diţionată a redactorilor”. Mulţumeşte co-laboratorilor, asigurându-i de respectul său şi urează revistei „La mulţi ani!”.

Apoi d-l prof. Iosif Marius Circa, re-dactorul-şef adjunct al sărbătoritei reviste, prezintă un scurt istoric al acestei foi săteşti.

Domnia-Sa arată că şi-a intitulat eseul „Vatra satului – o candelă ce luminează de zece ani” şi a folosit ca citat tematic cugetarea lui Malraux: „Cultura nu se moşteneşte, ci se cucereşte”.

„Suntem aici, ca împreună să cucerim încă un colţ din vastul peisaj al culturii”, îşi începe discursul d-l profesor. Pentru autorul acestor rânduri, sărbătoarea din Ferendia „este ca o floare tămăduitoare şi o aură de înaltă spiritualitate care se lasă ca un covor fermecat peste întreaga su-flare”. Îi informează pe participanţi că revista „Vatra satului” a apărut în decem-brie 2004, cu datarea ianuarie-martie 2005. În primul număr, fondatorul ei, prof. Ioan Traia, în articolul de fond, îşi mărturiseşte crezul profesional, adresându-se ţăranilor: „Prin cuvintele noastre sincere, vă aducem o firavă mângâiere, o undă de lumină în întunericul prezent”. Prof. se referă apoi la tematicile abordate în periodic. Se gă-sesc în paginile acestuia: materiale cu sub- stanţă religioasă, articole ce evocă tradiţii şi obiceiuri locale, informaţii despre etno-geneza acestor spaţii, eseuri care descoperă pulsul social şi viaţa culturală, prezentarea

multor personalităţi, printre care înv. Achim Miloia şi fiul acestuia, cărturarul Ioachim Miloia, precum şi despre apa-riţiile editoriale sau activitatea APPRB În partea finală, refe- rentul concluzionează: „Vatra satului a crescut calitativ cu fiecare număr şi este un perio-dic echilibrat, cu abordări se- rioase, echidistant politic, cu un mesaj preponderent cul-tural şi informativ”, iar, în încheiere, acesta mărturiseşte că „Noi, o mână de oameni, credem cu tărie în acest de-mers cultural, întrucât mult pot puţinii buni împreună şi sper ca această undă de lumi-nă să-şi reverse mai departe seva de bunătate, patriotism şi românitate peste toată vatra

satului Ferendia” .Muzeograful prof. Ioan Traia mulţu-

meşte vorbitorului pentru scurta prezentare a revistei şi mărturiseşte că „cu asemenea redactori e uşor de scos un periodic”, apoi dă cuvântul d-lui prof. univ. Ioan David, prof. de jurnalism. Domnia-Sa mărturiseşte că a venit la această activitate „din dragoste pentru distinsul Ioan Traia, un cercetător reputat,… din dragoste pen- tru acest colectiv de redacţie care trudeşte la apariţia acestui periodic şi am venit cu toată preţuirea pentru prietenul meu Marcel Sămânţă, cu care am muncit câ-ţiva ani pe tărâmul presei şi din respect pentru dvs.”. Vorbitorul socoteşte că acest moment de sărbătoare ar fi cel mai potrivit să acorde d-lui profesor Ioan Traia „în

Pagina 2 ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUIPagina 2 ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUI

Preot Ioan Marcu şi preot Drăgan Giorgiev, în timpul serviciului religios

Page 3: Vatra Satului Nr 2 - 2015 Color

6

semn de preţuire, câteva cărţi care au apărut în colecţia Banatica. Acesta este un proiect stabilit între două instituţii, res- pectiv Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” filiala Timişoara, unde-mi des- făşor activitatea, şi Editura Tipografică David Prestim”. Aflăm că până în prezent au reuşit să scoată 34 de volume şi plănu-iesc „să pună în valoare manuscrisele exis-tente prin arhive, să reedităm lucrările de volume apărute în perioada interbelică şi înainte şi să tipărim pe toţi acei scriitori care scriu în spiritul bănăţean”. Relatează apoi despre importanţa altor cărţi tipărite: „Banatul timişean” de T. Vuia,... „Tabla de la Lugoj” de Valeriu Branişte, „Istoria presei române din Banat” de Aurel Cosma-junior şi-i oferă d-lui Traia volumele: „Corespondenţe” de Aurel Cosma-junior, „Problema Banatului - românii şi sârbii”, de Sever Bocu şi ,,Evoluţia presei timişo-rene în primii ani postbelici” scrisă de Vali Cordureanu. Moderatorul evenimentului cultural mulţumeşte d-lui prof. univ. pentru cărţile oferite şi pentru că este deseori invitat la diferite simpozioane, la care, de multe ori, participă. În continuare, în cuvântul Domniei-Sale, d-l dr. în istorie, Doru Silagi „un om mare pentru cultura arădeană şi un adevărat cercetător al istoriei Banatului” (I. Traia), aduce la această manifestare salutul bănăţenilor din Arad şi ne informează cum l-a cu-noscut pe fratele Ioan Traia: „amândoi am crescut... striviţi de personalităţile distinşilor noştri înaintaşi. Dânsul, aici, lângă Ioachim Miloia, cel ca-re a patrimonializat Banatul, iar eu din Căpâlnaşul lui Alexandru Mocioni, despre ca- re fiecare bănăţean a auzit.” Află că în urmă cu o săptă-mână, la Arad, au reînfiinţat ASTRA arădeană de la 1863 şi printre cei cinci fondatori, alături de Domnia-Sa, a fost şi d-l Ioan Traia din Timişoara, cel care „a ctitorit talpa satelor bănăţene…”. „La prezen-ta reuniune, i-am spus fratelui Traia”, mărturisea istoricul arădean „că lupta cea mare pe care o ducem, o ducem aşa toţi cei cu pasiune nimeni altcineva... nimeni nu plăteşte acest lucru. Totul se naşte din sufletul oamenilor”. Iar, în final, d-l dr. în istorie, Doru Silagi, încheie aşa cum se încheie în biserică, despre toată activitatea fratelui Ioan Traia, distinsul şi alesul cer-cetător: „Vrednic este!”.

Prof. Ioan Traia, după mulţumirile adre-sate pentru prietenia pe care i-o poartă şi care este reciprocă, mărturiseşte că a „fost o mare onoare pentru mine să fiu cooptat în această reactivată ASTRĂ arădeană”, apoi anunţă că se trece la Secţiunea a

II-a a manifestării culturale şi anume la lansări de carte. Prima a fost a d-lui prof. I.M. Circa, „Cugetări mai târzii”, despre care moderatorul destăinuie că „este foarte greu să dai notă propriului tău dascăl, totuşi am îndrăznit şi acum doi ani şi voi îndrăzni şi azi să-i dau notă meritorie”. Iar despre volumul lansat afirmă că „este o carte a rememorării, a readucerii amin-te a unor evenimente deosebite din viaţa Domniei-Sale”. Apoi referentul principal al cărţii, părintele Valentin Bugariu, ros-teşte „un cuvânt de limpezire a ceea ce înseamnă prezenta apariţie” (I. Traia). Preacucernicia-Sa a parcurs întregul volum şi crede că autorul „consemnează fapte cotidiene înţesate de maxime, de clipe de viaţă şi mărturisiri făcute în chip realist de către un iubitor de frumos”. Apoi mărturiseşte că, din câte îl cunoaşte pe autor, este un om ataşat valorilor religioase, a fost chiar membru în Adunarea parohială a Arhiepiscopiei Timişoarei şi a contribuit în mod esenţial la creşterea valorilor a două publicaţii parohiale din zonă: „Lumină lină” din Colonia- Gătaia şi „Arhanghelul” din Birda, iar, de la înfiinţare, este membru

activ al APPRB.Prezentul volum, imprimat la Editura

„Sitech Craiova”, ne lămureşte Sfinţia Sa, „este structurat în patru capitole... şi are o prefaţă iscălită de muzeograful Ioan Traia, un argument al autorului, iar, la final, câteva imagini color care ajută la înţelegerea textului, toate însumând 220 de pagini... Aceste contribuţii sunt, de fapt, articole, comunicări ştiinţifice, reportaje care au apărut în „Vatra satului”, serbată azi, dar şi în alte publicaţii şi volume. Ele sunt rodul trudei prof. Circa Iosif, prin care ne dă mărturii asupra trecerii timpului”. Părintele referent constată că argumentul şi cheia tematică se află în mărturia autorului din care citează selec-tiv. „Consecvent principiilor mele, mă ra-portez mereu trecutului şi deschid uşa viito-

rului şi, astfel, trăiesc profund prezentul, pe care, zilnic, îl înfrumuseţez cu parfu-mul de demult, pregătind un mâine mai prosper”, apoi stăruie asupra definiţiei originale a cărţii date de prof. Circa Iosif, citând: „în drumul sinuos al vieţii, ea este ca un anotimp. Este ca dogoarea plăcută a soarelui văratic şi ca natura însufleţită a primăverii, cu verdele ei tămăduitor… sau ca blana cojocului de iarnă care-ţi încălzeşte sufletul… dar mai ales, ca o toamnă înmiresmată şi roditoare”.

După ce se opreşte asupra capitolului dedicat liceenilor de suflet ai profesorului, din care aflăm despre întâlnirile periodice între dascăl şi şcolari, „despre nostalgia amintirilor, filoane trainice în cristaliza-rea personalităţii”, despre bucuria educa-torului că „am putut pe vremea noastră să modelăm caractere” cu inima şi cu sufletul de părinte, nu ca azi când se face o educaţie mecanică, rece, nu de om, ci de calculator, pr. dr. V. Bugaru crede că, de bună seamă, „Cultura, şcoala şi elevii sunt valorile prof. Circa”. În cel de-al III-lea capitol, „iubirea… lumina şi spe-ranţa răzbat din descrierea celor patru

nunţi de vis prezentate în de-taliu, până chiar la reţinerea textului invitaţiilor”, observă referentul. Din ultima secven-ţă a volumului, analistul se opreşte la materialul „Aspecte de factură culturală oglindite în revista «Vatra satului»”, de unde selectează şi comentea- ză câteva idei. Citează, bună-oară, o cugetare a autorului despre rolul culturii scrise. Aceasta „nu informează, ci sensibilizează cititorul, îl mar- chează sentimental, dezvoltând sau consolidând în sufletul acestuia patriotismul şi starea de romanitate într-un context atât de controversat al globa-lizării”.

Cititorii sunt informaţi şi despre alte evocări aflate pe prispa „Cuge-tărilor mai târzii”. Aflăm despre istoricul şi etnogeneza satului, despre înaintaşii care fac cinste aşezării (vezi informaţiile despre înv. Achim Miloia şi despre eruditul fiu al acestuia, Ioachim Miloia), despre participarea fanfarei ţărăneşti din Ferendia, la Festivalul de la Valea lui Liman, despre frumuseţile naturii la Buziaş şi la Gărâna şi despre o personalitate ecleziastică locală, preotul Traian Olde, model de bunătate şi de generozitate pentru enoriaşii săi. Preot dr. V.B. îl solicită pe autor şi-l roagă să dea luminii tiparului şi alte lucrări de suflet din „Jurnalul intim” pe care îl ţine de peste 50 de ani. Certitudinea despre valoarea acestui volum stă în fraza de încheiere: ,,Rândurile acestei cărţi ne învaţă să trăim frumos, să ne bucurăm de eternitatea clipei”

ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUI Pagina 3ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUI Pagina 3

6Profesorul Iosif Marius Circa

6

Page 4: Vatra Satului Nr 2 - 2015 Color

şi în versurile argheziene sugestiv alese: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris /Încet gândită, gingaş cumpănită/ Eşti ca o floare anume înflorită/ Mâinilor mele care te-au deschis”

„Pentru frumoasa şi încântătoarea ex-punere”, d-l prof. Ioan Traia mulțumeşte părintelui şi dă cuvântul, legat de ace-laşi subiect, d-lui prof. Ioan Ţirca, frate- le autorului cărţii lansate. Acesta mărtu-riseşte, nu fără emoţie, că „la prima lansare, a celuilalt volum, în 2013, îmi dădeau lacrimile, pentru că nu ştiu dacă este o plăcere mai mare decât aceea de-a avea în biblioteca personală o carte scrisă de fratele tău!… Sunt convins că nu te vei opri aici şi voi mai avea ocazia să aşez şi altă carte în biblioteca mea”. Profesor de istorie, Ioan Ţirca, este bucu- ros că i s-a împlinit visul, acum, cu prilejul marelui eveniment din sat, despre care afirmă „Aniversarea a zece ani de la apa-riţia primului număr al periodicului local, «Vatra satului», contribuie la o mai bună aşezare a valorilor locale în peisajul cul-tural al Banatului şi conţine un mesaj de speranţă faţă de viitorul aces- tui sat …cunoscut şi binecu-vântat”, apoi încheie cu rugă-mintea: ,,Să te ţii de cuvânt, frate dragă!... Să scrii mai departe!... Dumnezeuzeu să fie cu tine!”

Moderatorul evenimentului precizează că şi d-l Ioan Ţirca „mi-a fost prof. şi încă unul extraordinar de bun. Doi piloni am avut în acest sat, în felul cum m-au adăpat cu cultura lor şi cum au provocat setea mea pentru istorie şi limba română”. Apoi dă cuvântul d-lui Petru Roman, primarul oraşului Deta „un prieten de-al ferengenilor”. Muzeograful ne amintește că la rându-i a scris textul la monografia urbei res- pective, Deta, şi „a avut o lansare extra-ordinară… Vă mulţumesc şi acum d-le pri- mar pentru excepţionalele condiţii create pentru apariţie şi pentru lansare”. Edilul de frunte al oraşului Deta, care ştie să aprecieze valorile umane şi este aproape de cetăţean, mărturiseşte că a acceptat cu mare plăcere invitaţia d-lui prof. I.M. Circa de a participa la această lansare. Domnia-Sa recunoaşte că are emoţii să se exprime în biserică şi că „e foarte greu să vor-beşti după prof. universitari, după publi-cişti, după preoţi, doctori, oameni cu ex- perienţă în a vorbi şi după care nu prea mai ai ce spune”. Încă de la lansarea pri-mului volum, era convins că va apărea şi al doilea. Despre carte, d-l primar afirmă: „Eu cred că nimeni nu este mai potrivit…să scrie aceste «Cugetări…», dânsul fiind foarte legat de această zonă, a cunoscut

multă lume, a educat generaţii de elevi. Am putut citi în carte că aceşti elevi ai dumnealui, astăzi, oameni mari, nu l-au uitat, l-au păstrat în suflet, în minte, în inimă pe dascălul lor”.

D-l primar, un iubitor de cultură şi la Domnia-Sa acasă are simţul estetic dezvol-tat şi constată: „Doar dânsul a reuşit să le adune şi să le redea cu mare frumuseţe şi plăcere, să le dăruiască în mod sublim tuturor celor care căutau binele, cultura şi frumosul. Aceste amintiri deosebite sunt şi pentru noi un lucru fantastic. Vă mulţumesc d-le profesor pentru tot ce aţi făcut şi vă felicit atât în numele meu cât şi în numele cetăţenilor din Deta. Să ştiţi că sunteţi un punct de referinţă într-o perioadă, critică şi-ntro lume atât de agi-tată. Cred că această carte a d-v este un medicament pentru suflet”

Apoi edilul-şef al urbei inimii mele, Deta, ne-a impresionat şi ne-a surprins plăcut printr-o mărturisire în primă audiţie: ,,Vreau să vă spun că marţi, 26 mai, la Deta, va avea loc şedinţa Consiliului Local al oraşului şi voi veni în faţa acestuia cu

o propunere care sunt convins că va fi vo-tată, iar după aceea, urmând demersurile, în ziua de 31 iulie, la «Zilele oraşului», vi se va conferi titlul de cetăţean de onoare al oraşului Deta, pentru merite deosebite. Vă mulţumesc!”. Un ropot de aplauze a salutat spontan această propunere, ca semn de înaltă recunoştinţă pentru dreapta apre-ciere a valorilor.

Iată că „întotdeauna munca făcută cu dezinvoltură şi generozitate este răsplă-tită” a încheiat d-l prof. Ioan Traia, care a mulţumit d-lui primar pentru emoţionanta expunere.

Într-o intervenţie de pronunţată valoa-re lirică, a luat cuvântul d-na Mărioara Şiroviţa, iubitoare de frumos, deseori cochetând cu universul poeziei. Pentru Domnia-Sa, de altfel tot o fiică a aşezării, „«Vatra satului» este buletinul de identi-

tate care, asemenea unui clopot vechi ce reverberează în timp, vesteşte istoria feren- genilor şi a Banatului întreg”. Interesante şi de apreciat rămân şi celelalte asocieri de înaltă spiritualitate: „La noi, pe lângă licurici, există sori... la lumina lor, ne încălzim astăzi sufletul”. Îi numeşte aici pe prof. Ioan Traia, pe poetul Marcel Sămânţă, pe prof. Iosif Marius Circa şi „lista rămâne deschisă”. „De fapt”, mărtu-riseşte Mărioara noastră, „amândoi fraţii Ţirca sunt socotiţi demult ca două «enci-clopedii» bănăţene în care te poţi pierde ca-ntr-un labirint, dar şi te poţi regăsi în atâta lumină”. Şi aprecierile, poate cu prea mult patos, continuă... Apoi ferengiana noastră, cu vădite înclinaţii spre metaforă, se adresează direct: „D-le prof. I.M. Circa, să nu coborâţi la noi, lăsaţi-ne să învăţăm să urcăm noi la d-v!”, iar pe d-l prof. Ioan Traia îl roagă „să rămână pe metereze, să poată îndrepta lumea spre lumină” şi lui Marcel Sămânţă îi sugerează „să scrie mai departe acea muzică a sferelor”. Mărioara Şiroviţa, crede că, în actualul context, Ferendia se poate numi „Vatra

luminată de cuvânt”, iar fiii ei poartă-n suflet „bunul simţ de ferengeni” unic şi asemuit cu „albastrul de Voroneţ” din acest punct de vedere. Toate acestea sunt posibile în aşeza- rea noastră, întrucât „Semă-nând atâtea flăcări în grădi-nă,/ Cum să nu răsară tot lu- mină!” („Bunul simţ de Feren-dia”, de Mărioara Şiroviţa)

Moderatorul îi mulţumeşte vorbitoarei pentru „prospeţi-mea şi originalitatea ideilor”, apoi îi oferă ocazia de a vorbi în numele liceenilor de suflet doamnei Mariana Albu. Fosta liceană crede că îi este greu să vorbească „într-o atmosfe-ră atât de apăsătoare, emoţio-nantă, după atâtea somităţi în

materie”, şi constată că „Suntem aici cu toţii... într-un prilej de mare bucurie şi de mândrie pentru noi, de dulci amintiri...Cel mai tare diriginte... ne-a făcut cinstea de-a ne invita... la cea de-a doua lansare de carte «Cugetări mai târzii»... în care îşi aminteşte cu mare drag de anii când ne-a fost un adevărat mentor, părinte şi prieten. Cartea răscoleşte frumoase şi dulci amintiri, care ne duc în minunaţii ani ai adolescenţei noastre... Suntem foarte mândri că am avut un asemenea diriginte, că ne-aţi dat prilejul să fim din nou îm-preună. Vă mulţumim şi vă promitem că o să vă avem mereu în suflet ...să vă dea Dumnezeu puterea să continuaţi, vă dorim viaţă lungă şi frumoasă”.

Emoţionanta expunere devine şi mai înălţătoare şi sublimă prin formularea de mare forţă sentimentală din încheierea:

Pagina 4 ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUIPagina 4 ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUI

Scriitorul şi ziaristul Marcel Sămânță

Page 5: Vatra Satului Nr 2 - 2015 Color

„veţi rămâne un om frumos, cu suflet, căci un dascăl care reuşeşte să aştearnă pe hârtie atâtea amintiri, nu poate fi decât un om frumos… să ştiţi că vom fi mereu mândri că am fost elevii d-voastră”.

Ca şi la cealaltă lansare, d-l dr. Libuş şi-a mărturisit sentimentele şi la acest eve-niment cultural. Omul de aleasă cultură, de astă dată, face un paralelism sugestiv cu un episod la care a asistat acum două săptămâni. În Centrul Cultural spiritual şi Economic al Tirolului de Sud, Bolzaro, a asistat la omagierea înaintaşilor eroi care au căzut în Primul Război Mondial. În ţinuta de sărbătoare, cu crucile come-morative şi cu descendenţii bravilor tiro-lezi de faţă „prin prezenţa lor parcă au vrut să ne transmită un mesaj din partea poetului lor naţional: acel popor care n-are trecut, nu are nici prezent, iar cel care nu are prezent, nu poate aspira la viitor”. Plecând de la acest episod, vorbi-torul constată: „Acelaşi sentiment am şi acuma când mă aflu printre d-v în această biserică încântătoare. Ne-am întâlnit aici cu cele trei timpuri. Trecutul vibrează în acest lăcaş sfânt, dar totodată şi din paginile minunatei cărţi «Cugetări mai târzii», a d-lui prof. I.M. Circa, în care stau drept mărturii tradiţia şi cul-tura rurală”.

Iubitorul de artă încheie magistral: „Dacă nu pentru altceva, atunci măcar pentru această clipă a meritat să fiu prezent alături de dumnea-voastră”.

Este rândul prof. I.M. Circa să răspundă aprecierilor despre cartea sa lansată, „Volumul de faţă, ca o continuare a celui anterior, se vrea a fi un mesaj pentru contemporani şi viito-rime şi încearcă să înfăţişeze chipul unui bun român, fidel tradiţiilor neamului, un cetă-ţean european receptiv la nou, dar care-l adaptează la matricea strămo-şească”, îşi începe discursul autorul, şi asta pentru că deseori simte nevoia să se raporteze la ce a fost frumos şi curat în trecut. „Aduc astfel în faţa contempora-nilor... modelul pozitiv de ieri”. Cu recu-noştinţă şi plecăciune mulţumeşte pr. dr. Valentin Bugariu pentru seriozitatea şi prestanţa intelectuală cu care acesta i-a re- cenzat cartea ,,Cugetări mai târziu”, apoi mărturiseşte că acest volum este „într-ade-văr un leac tămăduitor, o tabletă care linişteşte fiinţa umană, o face mai bună, mai răbdătoare, dar şi mai tenace în con-fruntarea cu urâtul care, de-atâtea ori, ne înconjoară sau chiar ne copleşeşete”. Referindu-se concret la conţinutul volu-mului, autorul reia un citat din argumentul cărţii: „Evocările emoţionale mă ung la

inimă, mă liniştesc şi mă înalţă spiritual atât întâlnirile cu liceenii mei de suflet, nunţile de vis descrise, cât şi reportajele selectate. Toate sunt... ferestre deschise spre nemuritoarele amintiri... Am gândit aceste evocări şi mi-am eliberat sufletul împovărat cu emoţii şi trăiri pe care le-am înnobilat aşezându-le pe prispa, «Cugetărilor...» de unde, la gura sobei, seara, le mai revăd, le mângâi şi-mi tră-iesc liniştit toamna vieţii”. Îşi manifestă adâncă recunoştinţă faţă de familie şi, mai ales, faţă de fiica sa, Angela, care l-a încurajat şi l-a susţinut moral. Vorbitorul arată „plecăciune şi veşnică recunoştinţă primăriei din oraşul Deta şi în special d-lui primar, Petru Roman şi colaboratorilor Domniei-Sale care, prin sponsorizare, a făcut posibilă apariţia acestei alcătuiri, fiind, şi din acest punct de vedere, un model de edil ce sprijină activitatea culturală din localitate”. Colegiale mulţumiri adresea-ză şi colectivului de redacţie ale revistei „Vatra satului” şi, în special, d-lui re-dactor-şef prof. Ioan Traia, care a iniţiat şi coordonat împlinirea acestui proiect.

Aşişderea le mulţumeşte şi celor „care au rostit cuvinte frumoase la adresa mea, referentului principal pr. dr. V. Bugariu pentru exprimările şi aprecierile calde şi la obiect, d-lui primar din comuna Jamu-Mare pentru prezenţă, sprijin şi cuvântul de salut, d-lui primar din oraşul inimii mele, Petru Roman, care mă onorează, prin propunerea făcută şi, în acelaşi timp, mă obligă şi mai mult faţă de comunitatea urbei mele dragi, d-lui prof. Ioan Ţirca, care mă emoţionează frăţeşte, fostei mele liceene de suflet pentru vorbele care mi-au mers la inimă, d-lui dr. Libuş, pentru consecvenţa cu care îmi este alături ca prieten şi d-nei Mărioara Şiroviţa pentru pledoaria de sensibilitate umană”.

Prof. I.M. Circa încheie cu o altă meta-foră a recunoştinţei faţă de divinitate:

„Slavă bunului Tată Ceresc, care mi-a permis ca, acum, în plină toamnă a vieţii mele, să găsesc atâta primăvară”.

Moderatorul mulţumeşte prof. Circa, care, prin acest cuvânt, „a răsplătit obolul nostru dat astăzi la lansarea cărţii sale”. El speră ca „în această incintă sfântă să mai avem parte de lansări de carte, a d-v, a lui Marcel, a lui Vali, fratele poetului, prin asta Ferendia se racordează cultural, cel puţin, la marea panoplie bănăţeană”.

Se trece apoi la lansarea volumului de poezii al d-lui Marcel Sămânţă, ziarist şi publicist remarcabil. „Cartea prietenului meu”... începe d-l Traia, „se numeşte «Cubul cu şapte feţe»”, şi consideră că „înţelepciunea înfloreşte în diferite chipuri, câteodată ia şi forma poeziei. Cele ale lui Marcel împletesc tinereţea imaginaţiei cu bărbăţia raţiunii”. Dă apoi cuvântul d-lui prof. univ. Ioan Viorel Boldureanu, „per-sonalitate marcantă a culturii bănăţene”, care va face vorbire despre acest volum lansat. Domnia Sa alege o formulă de adresare originală şi prietenească: „Dragi credincioşi şi credincioase, dragi confraţi

întru credinţă, întru spiritul cărţii pentru cultură, nu orice cultură abstractă, ci una care este a locului şi locul este al acestei culturi. Aici este locul unde trebuie să vorbim cu mintea, cu sufletul”. Atât pe prof. Ioan Traia, „sufletul şi ctitorul atâtor proiecte cultu-rale”, cât şi pe poetul Marcel Sămânţă şi chiar pe fratele acestuia, Vali, i-a cunoscut la fel, ca gazetari de excepţie. „De fiecare dată când ne în-tâlnim”, mărturiseşte d-l pro-fesor universitar, „nepremedi-tat şi spontan, vorbim graiul locului, adică bănăţeneşte”. Domnia-Sa crede că ,,asta este cultura locului, cea bănăţea-nă”, pe care Lucian Blaga o numea „barocul etnografiei

româneşti”. Face apoi referiri la unele episoade privind scrierea monografiei zo-nei Deta, explică de ce Ferendia n-a fost selectată, dar „aici, se întâmplă ceea ce am priceput şi am perceput că se întâmplă exemplar, la această întâlnire, la această multiplă omagiere”.

D-l prof. univ. Ioan Viorel Boldureanu prezintă apoi două cărţi de doi poeţi: Marcel Sămânţă şi Sergiu Goian. „Una este în limba literară, cea românească şi alta în limba literaturii dialectale bănăţene. Cei doi poeţi seamănă întrucât sunt mari poeţi, poeţi contemporani în două registre ale expresiei literare”.

Din volumul lui Marcel Sămânţă „Cu-bul cu şapte feţe”, analistul se opreşte la poemul „De vorbă cu zidul” şi ne lămureşte că „cea de-a şaptea faţă este zidul, dar

ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUI Pagina 5ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUI Pagina 5

Oaspeții noştri, prof. dr. Ioan Viorel Boldureanu, prof. dr. Ioan David şi dr. Doru Sinaci

66

Page 6: Vatra Satului Nr 2 - 2015 Color

cubul acesta este un labirint, un labirint circular”. Referentul citeşte asistenţei poe-zia şi o comenteză selectiv, explicând că omul, în dialog cu zidul „este umbra, iar zidul este o expresie a ospitalităţii dureroase”, apoi stăruie asupra valenţelor superlative ale poeziei lui Marcel Sămânţă. Citeşte în continuare, poezia „Iarna dân noi”, o creaţie scrisă de unul din cei mai talentaţi poeţi dialectali, d-l Sergiu Goian, din care am reţinut, selectiv, câteva versuri: „Şi iarna pomană ne pune /Satu-i pregă-tit de-ngropăciune/ Şi cum plânge cerul/ Lacrima-ngheaţă/ Iarna din noi/ Face o cruce de gheaţă”. Profesorul universitar mărturiseşte că îi face o mare bucurie momentul la care a fost. Doreşte „tuturor iubitorilor de poezie să împărtăşească ceva din adevărata valoare a poeziei”. Iar la final, ne destăinuie că „atmosfera din sfântul lăcaş m-a impresionat şi mă face să nu uit această sărbătoare a satului” şi lui Marcel Sămânţă îi doreşte sănătate.

Moderatorul îi mulţumeşte „dulcelui prof. universitar, pentru că dulce este graiul bănăţean” şi încheie frăţeşte: „Îţi mulţumesc, ceace!”

„Am trudit oarece ani împreună pe altarul presei româneşti postdecembriste” spune prof. univ. Ioan David despre prie-tenul său Marcel Sămânţă. Îl cunoaşte „mai puţin din perspectiva poetului şi mai mult ca jurnalist şi ca om”. Despre jurnalist poate afirma că „în prezent, în presa românească timişoreană postdecem-bristă este cel mai bun, cel mai profesio-nist gazetar. Are nerv în scris şi limba ro-mânească cursivă ca un fagure de miere”. Ca prieten sincer al poetului, citeşte poezia cu titlul „Zidul” şi crede că „zidul” se pare că este un laitmotiv în creaţia lui Marcel Sămânţă. Iată câteva versuri ilus-trative: „Între oameni zidul/ De o parte şi de alta, oameni şi gânduri/ Sentimente separate/ Îngemânând lumini şi căi subte-rane/ Strângere de mâini/ Zâmbetul, since-ritatea”. La final, d-l prof. univ. Ioan David îi face o urare, „scurtă dar profundă: Să fii sănătos şi voios!”. Într-o intervenţie succintă a d-lui prof. I.M. Circa, acesta, din dragoste dăscălească şi dintr-o sinceră mândrie, explică asistenţei că „Sămânţa de izvoditor de creaţii lirice şi-a arătat colţul speranţei încă din vremea când băiatul era la şcoala generală, aici, alături, în clădi-rea cea nouă... Atunci, prin clasa a VIII-a, mi-a arătat un grup de alcătuiri în versuri surprinzător de izbutite, din care reţin şi azi o imagine vizuală. Iat-o desprinsă vag din caietul şcolarului: «Toamna doarme tolănită peste galbenul frunzelor»”.

Peste ani, prof. I.M. Circa, la Deta, la

un cerc al prof. de română, cu onoare i-a prezentat primul volum, lansat deja, inti-tulat „Planeta destin”. De atunci poetul nostru „scrie, scrie şi ne emoţionează su-fletul”. Dascălul mărturiseşte, în final, că-l simte pe Marcel Sământă prin creaţia sa „ca un Teodoreanu, adică un metaforel al zilelor noastre”! Îi urează sănătate şi un bogat parcurs creator şi editorial.

Admirabile cuvinte despre un om admi-rabil sintetizează moderatorul şi prietenul poetului. Apoi, jurnalistul de referinţă şi poetul Marcel Sămânţă, sobru, calm, cu o voce caldă sigură, învăluită într-o fireas-că, discretă şi dulce emoţie, mărturiseşte direct: ,,Sunt aici pentru că eu am un singur prieten foarte bun, îl cheamă Ioan Traia. E prietenul meu din copilărie… dar văd că el are foarte mulţi prieteni aici, prin urmare, de astăzi, mă consider şi eu prietenul vostru”. Poetul nostru ne infor-mează apoi că, cu puţin timp în urmă, a fost într-un loc „făcut pentru neamul românesc”... la Memorialul durerii din Sighetu Marmaţiei, unde a lansat o carte despre Bărăgan, intitulată „Bărăgăniştii”. Ea are pe copertă o fotografie de acolo, cea mai bună, fiind găsită şi aleasă „după ce am stat de vorbă cu 44 de foşti deportaţi: Unii care au avut 40 de ani atunci, alţii care au avut doar câteva luni”. Cu mândrie şi recunoştinţă, Marcel ne informează că „aşa cum o ţin eu, a ţinut-o şi Ana Blandiana la piept, la inimă, ea fiind cea care mi-a prezentat cartea acolo, de faţă cu ultimii supravieţuitori ai lagărelor co-muniste”.

Precizând că semnificaţia ei „trebuie căutată la Ferendia”, consăteanul nostru ne explică „De multe ori îmi spun că eu m-am născut într-un sat care nu mai există. A fost un lan de grâu şi este iarăşi un lan de grâu. La şapte luni am venit aicea. Ferendia pentru mine, nu este satul naşterii mele, ci satul copilăriei mele şi de aceea este mereu un loc magic de unde mi-am găsit resursele să fac ceea ce am făcut la Timişoara în ultimii 45 de ani”. Ne dezvăluie că a debutat în 1970 „în publicaţii centrale, cu articole şi, mai ales cu poezie” şi că, în urmă cu 3,5 ani, am avut o cumpănă de viaţă. Şi pentru că m-am întors la viaţă, după această în- cercare mi-am spus: Dumnezeu a avut un plan cu mine”. Şi-a adunat apoi poeziile în 4 volume. Din acestea trei au fost pu-blicate, lucrează la al cincilea cu care, probabil, va încheia seria de poezii. Mai aflăm din spusele poetului că a scris şi o carte despre copilăria Domniei Sale, care va fi publicată în anii următori. „Cartea a fost scrisă tot după acea întâmplare

care m-a întors la viaţă”. Referindu-se la manifestarea culturală din sat, poetul nostru afirmă că ,,astăzi este într-adevăr sărbătoare la Ferendia”. Recunoaşte că a refuzat categoric, în urmă cu zece ani, să-l ajute pe prietenul său la scoaterea revistei de aici şi nu regretă, explicând: „dacă mă implicam, deturnam puţin din ceea ce am făcut, dar pentru asta trebuie să-l felicit”. Mulţumeşte apoi domnilor prof. univ. I.V. Boldureanu şi Ioan David pentru aprecierile adresate şi, văzându-l pe d-l director al Muzeului Satului în biserică, îi aduce aminte că şi Ferendia, şi alte 200 de localităţi din judeţ, sunt un muzeu viu. „Nu vor dispărea, probabil, niciodată, dar se vor împuţina tot mai mult”. Domnia-Sa a tras un semnal de alarmă prin reportajele grupate sub apelul „Salvaţi satele bănă-ţene”! dar nu s-a făcut nimic şi e necesar să se facă ceva. Apoi încheie recunoscător: „Vă mulţumesc mult că aţi venit la această sărbătoare culturală!”

Prof. Ioan Traia, organizatorul şi mode-ratorul unui inedit eveniment cultural în această zonă rurală, îi mulţumeşte şi-i do-reşte bunului său prieten: „D-zeu să-ţi dea sănătate ca să poţi să îţi duci la bun sfârşit proiectele pe care le ai!”. Coordonato-rul acestei frumoase manifestări de suflet, acum, la final, mulţumeşte tuturor pentru participare, Preacucernicilor părinţi pentru slujba de mare spiritualitate „care ne aduce lumina credinţei în Dumnezeu” şi invită asistenţa la o poză colectivă, apoi, la Casa Naţională, la o agapă frăţescă.

Astfel, primăvara culturală din acest an şi-a revărsat cu adevărat mireasma peste satul în sărbătoare. Cu toţii am devenit mai bogaţi sufleteşte, mai buni, mai frumoşi în cuget şi-n simţiri, am aniversat o revistă, undă de lumină a aşezării şi am stat de vorbă cu prietenii prin cărţile lansate aici. Ele „ne dau aripi” (Andrei Pleşu) şi putem zbura spre alte orizonturi ale universului cultural. Cărţile, „aceşti zei ai copilăriei şi ai adolescenţei” (Dan C. Mihăilescu), ne permit să distingem până la sfârşitul vieţii între bine şi rău. „Ele însă trebuie citite, pentru că, oricât de arătoasă ar fi, ea nu există ca obiect în sine, ci ca obiect de citit” (G. Liiceanu). Numai că, adaug eu, ea tre-buie şi scrisă cu sufletul. Atunci cititul se face cu pasiune, în aşa fel încât „cititorul să zică la mântuirea ei: nu am citit o carte, ci am cunoscut un om” (N. Iorga)

Şi, cu adevărat, sărbătoarea noastră prie- tenească, s-a deschis lumii ca o carte bine.cuvântată prin care ne-am arătat încă o dată proverbiala frăţie românească între semeni şi „bunul simţ de Ferendia”.

9 iulie 2015

Pagina 6 ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUIPagina 6 ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUI

Page 7: Vatra Satului Nr 2 - 2015 Color

ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUI Pagina 7ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUI Pagina 7

Se spune că întâlnirile de suflet nu sunt niciodată întâmplătoare şi că ele se pot petrece oricând şi oriunde.Cu atât este mai intensă, dacă se pe-trece cu ocazii unice, cum a fost cea de la Ferendia, din data de 6 iunie 2015,

când s-au întâlnit foştii absolvenţi ai şcolii generale, promoţia 1965, pentru a celebra o jumătate de secol de la momentul în care şi-au luat rămas bun de la şcoala de 8 ani.

Frumoasă iniţiativă a unor foşti elevi care merită toată admiraţia şi preţuirea noastră şi care au organizat cu lux de amănunte această întâlnire de suflet a elevilor veniţi din limpe-zimea copilăriei şi profesorilor scoşi din cancelaria uitării. Au răspuns la apelul catalogului, citit de dna prof. Emilia Ţirca, următorii foşti elevi, as-tăzi OAMENI: Andreaş Dorel, Babeţ Paraschiva, Balosin Aurel, Covali Letiţia, Dalea Mărioara, Ghera Trandafir, Ignat Zina, Micşa Emilia, Morlan Trifu, Peia Nicolaie şi Şiroviţa Mărioara, iar fiecare a dat timpul îna-poi şi a depănat momentele vieţii sale.

De asemenea, au răspuns invitaţiei foştii profesori, acei dascăli plini de elanul tinereţii, porniţi să desluşească, pentru elevii lor, tainice şi ascunse înţelesuri din toate domeniile cunoaş-

terii. Numele domniilor lor sunt dăl-tuite în inima aducerii aminte: Mâţu Letiţia, Mecea Maria, Mecea Ioan, Circa Marius, Ţirca Emilia şi Ţirca Ioan.

Doamne, ce tineri şi inocenţi erau elevii acelui început! Ce bine le stătea în uniformă. Nu aveau nevoie de telefoane sau tablete. Aveau cuvântul dascălilor lor care le mergea la suflet şi le lumi- na mintea. Ţinta, pe care fiecare tânăr de atunci şi-a pro- pus-o, a fost aceea de a deveni OM şi au devenit, fiind ga- ranţia învăţămân-tului de calitate ce se făcea în vremea aceea.

O revedere după 50 de ani de la absolvire, o întâlnire cu lacrimi de bucurie, cu regre- te faţă de vremu- rile trecute, dar şi cu bucuria unei vieţi împlinite.

O întâlnire cu un scop anume şi cu persoane anu- me! Pentru că în- tâlnirile cu oameni speciali, trebuie preţuite! Pentru că întâlnirile cu foş- tii colegi şi foştii profesori sunt o dată în plus deo-sebite! Pentru că profesorilor ce ne-au vegheat creşterea şi educaţia le putem dărui, drept ofrandă, aplauze, flori, şi, din când în când, câte un mulţumesc din adâncul sufletului, făcut în ocazii cum este aceasta. Pentru că ei au ştiut să

ne aducă în suflet lumina învăţăturii şi disciplina educaţiei.

După spiciul profesorilor, colorat cu bucuria revederii şi regretul tre-cerii timpului, a vorbit în numele foştilor elevi dna Mărioara Şiroviţa, cu emoţia elevului de atunci, dar cu discernământului omului actual.

După poza de grup, cu toţii au par-ticipat la agapa comună şi au depănat amintiri, mai ales că unii dintre ei nu au mai fost prezenţi în Ferendia de mult timp.

O imagine care va ramâne, proba-bil, mereu în mintea participanţilor. O întâlnire de neuitat. Şi, cred că nu exagerez afirmând, o întânire bazată pe respect şi admiraţie!

Am avut onoarea şi plăcerea de a fi invitatul acestei întâlniri care, pentru mine cel puţin, a fost mai mult decât emoţionantă, iar pentru foştii absolvenţi a fost prima întalnire de acest gen din satul nostru natal.

Le mulţumesc pentru iniţiativă, fiind extrem de onorat de invitaţie.

Motiv pentru care recomand cu insis- tenţă şi căldură ca această splendită iniţiativă să fie preluată şi de gene-raţiile următoare şi în anul 2016 să fie o altă întâlnire de suflet pentru suflet.

Foştii elevi, promoția 1965

Foştii elevi, împreună cu profesorii şi invitații

Ioan Traia

Jumtate de secol de la absolvirea colii din Ferendia

Page 8: Vatra Satului Nr 2 - 2015 Color

Cetean de Onoare al oraului Deta

HRAMUL BISERICII

Pagina 8 ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUIPagina 8 ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUI

Odată cu hramul bisericii noastre, la marele praznic al „Adormirii Maicii Domnului”, în sat se ţine şi ruga satului, eveniment foarte important din viaţa comunităţii. În acest an vom diversifica puţin articolul consacrat acestui eveni-ment şi vom publica două poezii ale poetului nepereche Mihai Eminescu şi o fotografie a unor îngeri (Alexia şi Timeea) îmbrăcaţi în port popular.

Nu avem ştiinţă ca Mihai Eminescu să fi urmat vreun curs de teologie în anii studiilor în străinătate. Avem mărturie însă că, în primul rând acasă, şi mai apoi la Cernăuţi, a făcut cunoştinţă cu biserica şi cărţile liturgice. Ceasloavele, liturghierele, mineiele, sinaxarele, cărţi-le de învăţătură n-au rezistat curiozităţii tânărului din Ipoteşti şi au fost cerce- tate cu atenţie. Chipul Sfintei Fecioare Maria apare evocat în câteva poezii şi în articolele publicate în „Timpul”. Intui-

ţiile lui Mihai Eminescu asupra Sfintei Fecioare Maria nu sunt foarte numeroase, dar compensează prin profunzimea lor.

Rugăciune de Mihai Eminescu

Nădejde şi-ntărire şi zid de mântuire pe tine caştigându-te, îngenunchem rugându-te: de chinuri ce ne bântuie, Marie, tu ne mântuie! O, Sfântă Marie! Tu, maica durerilor, regina tăriilor, tăria soliilor, izvoru-ndurărilor luceafăr al mărilor, îndură-te, pleacă-te, nădejdea corabiei, învingerea sabiei, limanul sărmanilor şi soarele anilor, balsamul răniţilor, norocul iubiţilor, o, dă-ne tărie, Sfântă Marie! Iisuse Hristoase, de oameni iubitorule, Mântuitorule, izvor mântuirilor, de acum şi pururea şi-n vecii vecilor!

Rugăciune de Mihai Eminescu Crăiasă alegându-te Îngenunchem rugându-te,

Înalţă-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie; Fii scut de întărire Si zid de mântuire, Privirea-ţi adorată Asupră-ne coboară, O, Maică prea curată Şi pururea Fecioară, Marie! Noi, ce din mila Sfântului Umbră facem pământului, Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, Maică prea curată Şi pururea Fecioară, Marie!

În data de 31 iulie 2015, în cadrul Zilelor Oraşului Deta, domnului profe-sor Iosif Marius Circa i s-a decernat diploma de Cetăţean de Onoare al ora-şului Deta. Meritele domnului profesor sunt atât de evidente, încât nu mai trebu-ie amintite, ci doar ne exprimăm calda preţuire şi consideraţie faţă de reputatul dascăl şi sincerele noastre felicitări pen-tru distincţia primită.

Pentru a cunoaşte mai bine persona- litatea şi activitatea acestui luminat das-căl, dăm în continuare o scurtă biografie a domnului Iosif Marius Circa, pusă la dispoziţia noastră de Domnia Sa.

Locul meu de sorginte este Gătaia. Am văzut lumina zilei la 1 septembrie 1941, în această aşezare. Şcoala primară am urmat-o la Sculea, iar clasele V-VIII le-am săvârşit în Gătaia. Anii următori au împlinit formarea mea şcolară şi con- turarea profesiei. La aceasta au contri-buit: şcoala profesională, anii de liceu, o şcoală de maiştri şi studiile universitare terminate în capitala Banatului.

Sunt un produs al Filologiei din Timi-şoara şi mi-am primit botezul la catedră, fiind încadrat ca profesor şi mai apoi ca director la şcoala Generală din Ferendia (1965-1973). Oraşul Deta este însă cel

care m-a consacrat în ale dăscăliei. Aici m-am dedicat, până la urmă, disciplinei pe care am îndrăgit-o, limba şi literatu-ra română, funcţionând neîntrerupt până în anul 2004, când m-am pensionat. De atunci am mai suplinit periodic, fiind într-o continuă legătură cu catedra, cu colegii şi, mai ales, cu şcolarii de care nu m-am despărţit niciodată.

Am educat şi am instruit generaţii de şcolari pe care i-am învăţat cum să se comporte, cum să înveţe, cum să fie cinstiţi, drepţi şi respectuoşi. Rezultatele nu au întârziat să apară şi asta pentru că m-am condus după principiul „Copiii au

Flori între flori: nepoatele din Canada ale doamnei Mili Cozac

Page 9: Vatra Satului Nr 2 - 2015 Color

ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUI Pagina 9ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUI Pagina 9

mai multă nevoie de modele decât de critică”.

De-a lungul anilor (45 la catedră), am avut mulţi elevi cu medii foarte mari la capacitate, la evaluarea naţională şi chiar şcolari olimpici la nivel jude-ţean cu menţiuni.

În paralel, am fost membru în consiliul de conducere al li- ceului, o perioadă responsabilul catedrei de limbă şi literatură română, am pregătit cu elevii montaje literare, cursuri tema-tice şi opţionale solicitate de elevi.

După ieşirea la pensie, m-am orientat spre jurnalismul provin- cial. Astfel, alături de un grup de intelectuali din Ferendia, am scos şi am colaborat la revista „Vatra satului” din localitate, devenind redactor-şef adjunct şi membru al A.P.P.R.B.

Plăcerea scrisului, savoarea descriptivă şi miile de pagini din jurnalul meu (manuscris), care cuprinde în cele 16 volume peste 5000 de pagini, mi-am permis să-mi adun articolele şi eseurile pe care le-am publicat în cele două vo-lume tipărite, respectiv „Cugetări târzii”

în 2013, „Cugetări mai târzii” în 2015, lansate la Ferendia, cu participare şi organizare selectă, de la care n-a lipsit iubitorul de cultură, d-l primar Petru Roman din Deta.

În paginile acestor cărţi am inserat şi articole despre oraşul inimii mele, Deta, căruia i-am dedicat din tot sufletul ceea ce am realizat până acum.

Am rămas surprins, dar m-am bucurat că d-l primar a mărturisit că va propune

Consiliului Local să-mi confere titlul de „Cetăţean de Onoare” al oraşului.

De aceea, în 31.07.2015, la „Zilele oraşului”, am devenit un om onorabil al acestei urbe, deşi mai sunt şi alţi confraţi

care puteau fi selecţionaţi.Selectez câteva idei din cu-

vântul meu la această festivi-tate: Onoarea este o virtute umană, sau – cum afirmă Dan Puric – părerea pe care o au ceilalţi despre tine. În viaţa mea am încercat să fac mereu ceva, nu să fiu cineva… Mi-am clădit cariera cu paşi mărunţi, am urcat încet şi greu, cinstit şi demn, dar nicodată nu am coborât. Mă bucur că sunt fiu al acestei localităţi şi este o mândrie să fii român de onoare.

Mulţumind d-lui primar, d-lor consilieri locali şi cetăţe-nilor urbei pentru încredere, am încheiat astfel: Am urcat aici,

dragii mei, graţie dumneavoastră, dar sunt conştient că mai greu este să te menţii pe o culme, decât s-o cucereşti.

Vă mulţumesc şi „La mulţi ani, Deta dragă, oraş al inimii mele!”.

Redacţia

Sâmbătă, 27 cireşar, cu începere de la orele 1100 a avut loc la Muzeul Satului Bănăţean a V-a ediţie a Forumului publi-ciştilor bănăţeni, iniţiat şi organizat de Asociaţia Publiciştilor din Presa Rurală din Banat. Au fost prezenţi: profesori universitari, muzeografi, redactori de publicaţii rurale, creatori de literatură dialectală, iubitori ai fenomenului presei rurale.

Din satul Ferendia au participat dnii: Dorel Andreaş, Marius Iosif Circa şi Trandafir Ostoia, iar dl. Ioan Traia a fost gazda şi moderatorul activităţii înscrise în Agenda culturală pe anul 2015.

Întâlnirea a debutat prin cuvântul de bun venit rostit de prof. Ioan Traia, preşedintele Asociaţiei şi Dan Radosav, managerul Muzeului Satului din Timi- şoara. În partea introductivă au fost dez-

bătute mai multe probleme organizato-rice: plătirea cotizaţiei, primirea de noi membri. Poetul Vasile Barbu a propus ca în anul 2016 lucrările Forumului să se desfăşoare la Uzdin, dar şi conferirea unui premiu pentru publiciştii rurali care să poară numele „Petre P. Filip”, crea-tor a trei publicaţii pentru românii din Banatul sârbesc.

În cadrul acestei secţiuni a luat cuvân- tul prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu, care a expus auditoriului câteva reco-mandări pentru publicaţiile rurale care au vizat sistemul de scriere, prezenţa unei pagini pentru creatorii dialectali şi câteva precizări de redare în scris.

Partea a doua a reprezentat-o sesiu- nea de comunicări propriu-zisă. Şirul comunicărilor a fost deschis de prof. Ioan Traia, cu tema „Publicaţia ‹‹Bănă-

ţeanul›› din Făget”. Din expunere am aflat că învăţătorul Traian Unipan a editat această publicaţie, fiind o ,,foaie socială, economică şi culturală” creată cu scop educativ: „să educăm poporul către altarul culturii”. Ca subiecte tratate în revistă amintim: starea materială a românilor, gazeta oferind sfaturi practice şi de igienă.

Preotul Valentin Bugariu a prezentat comunicarea cu tema: „Fenomenul presei rurale la Gătaia”. În cadrul subiectului, vorbitorul a expus motivul redactării te-mei, a importanţei presei locale pentru comunitate, care se înscrie genul jurna-lismului cultural. Au fost identificate în acest demers nu mai puţin de 8 publi-caţii locale editate de Primărie, Şcoală şi Biserică în localitate: ,,Curierul de Gătaia” (1997), ,,Jurnal de Gătaia” (2007-2012),

FORUMUL PUBLICITILOR BNENI LA MUZEUL SATULUI

Pr. dr. Valentin Bugariu

Page 10: Vatra Satului Nr 2 - 2015 Color

COLEGIUL DE REDACŢIE

Iosif Marius Circa (redactor-şef adjunct), Marilena Covali, Ioan Ghiocel, Viorica Leu Danciu, pr. Dragan Giorgiev, Florin Leu, Gheorghe Leu, Mircea Miloia, Mihai Sămânţă, Felicia Selegean, Ioan Ţirca.

Redactor-şef: Ioan Traia.Tipărit la EUROSTAMPA – Bd. Revoluţiei din 1989, nr. 26, Timişoara; Tel./fax: 0256-204.816; e-mail: [email protected]

Redacia periodicului Vatra Satului ureaz tuturor ferengenilor, cu ocazia marelui praznic al Adormirii Maicii Domnului, ajutor de la

Dumnezeu, mult sntate, prosperitate, rvn duhovniceasc i mari bucurii!

Redacţia periodicului „Vatra satului” mulţumeşte doamnelor Viorica Danciu Leu şi Lucica Berenyi (Ursu), pentru ajutorul financiar acordat şi le doreşte multă sănătate şi mari bucurii.

Pagina 10 ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUIPagina 10 ANUL XI l Nr. 34 l mai - august 2015 l VATRA SATULUI

,,Monitorul de Gătaia” (din 2013), ,,Lu-miniţa”, ,,Caleidoscop şcolar” (1968-1972), ,,D’ale noastre” (2003-2010), ,,Explorăm vara” (din 2015) şi ,,Lumină Lină” (2005-2011).

Ca structură, publicaţile dau ştiri lega-te de istoria Liceului Teore- tic, a unor iniţiative educa-tive din cadrul acestuia: Cer- cul literar ,,Mihai Eminescu”, Asociaţia Sportivă „Şcola-rul”, Centrul de Documentare şi Informare, dar şi rezultate ale absolvenţilor la admite-rea în învăţământul superior. Au fost expuse instituţii şi oameni care şi-au lăsat am- prenta asupra vieţii comuni-tăţii, reuşite ale Corului ,,Doi- na” al Parohiei Gătaia, calen-darul lucrărilor agricole, dar şi mărturii din război iscă-lite de veteranul de război Ioan Colţa şi colonelul (R) Gheorghe Ungureanu.

Publicaţiile şcolare prezintă ştiri din viaţa şcolii, iar cea religioasă articole care fac referire la păstrarea valorilor creştine autentice.

Prof. Ion Murariu a expus tema: ,,Re- vista «Lumina satului». Câteva aspecte”, în care a adus în faţa publicului auditor informaţia potrivit căreia revista giro-ceană, înfiinţată în 1993, a fost ,,a doua publicaţie rurală din România postbeli-că”. La revistă au colaborat personalităţi ale vieţii culturale bănăţene: mitropolitul

Nicolae, G.I. Tohăneanu, Florin Medeleţ, Damian Ureche, Marius Munteanu şi alţii. Tot din expunere am aflat că editorul acestei reviste a fost la început Primăria, iar din 1996 şi până în 2010, Şcoala cu clasele I-VIII din Giroc.

Între rubrici sunt amintite: ,,Viaţa spirituală”, ,,Pagina elevului”, ,,Pagini pentru minte, inimă şi literatură” (,,Mult e dulce şi frumoasă”, ,,Literatura”, „Şo-dzănii”, ,,De la lume adunate”, ,,Sport” ş.a.) O reuşită a colaborării la această revistă este cea a redactorului-şef Ion Murariu, care a imprimat glosarul Vorbe d’ale noastre, acesta având până în pre-zent 4 ediţii.

Prof. Gheorghe Lungu a făcut un Istoric al ,,Foii Săcoşene” pe care o conduce de la apariţie, din 2010 până astăzi. Foaia propune cititorilor infor-

maţii din viaţa Sacoşului Mare. Profe-sorul Lungu aminteşte de faptul că a tipărit un glosar al locului.

Toma Sfetcu a portretizat chipul unui coleg de şcoală: ,,Inginerul Trandafir Leu”. Ferengian prin obârşie, ajuns la Botoşani,

tehnolog, director de Gostat, iar apoi epitrop la biserica din sat. Toată această prezenta- re bucurându-se de măiestria conferenţiarului de a puncta în grai etapele devenirii umane ale colegului de liceu.

În încheierea întâlnirii au fost expuse două intervenţii, cea a prof. Iosif Marius Circa, legată de sărbătorirea revistei ,,Vatra satului” la împlinirea de zece ani de apariţie neîn- treruptă. Cel din urmă vorbi-tor a fost conf. univ. dr. Ioan David, care a propus câteva lucruri concrete care vizează

lucrătorul în presa rurală: pentru Asocia-ţie, tipărirea unor volume care să conţină comunicările expuse de-a lungul timpului, iar pentru ziaristul amator câteva întru- niri viitoare pentru eficientizarea muncii jurnalistice, în cadrul căreia textul să nu exprime o simplă ştire, ci un comentariu pertinent pe marginea acesteia.

La final, s-au făcut schimburi de pu-blicaţii, de volume între cei prezenţi, din partea organizatorilor au fost decernate diplome de participare. Încheierea întâl-nirii a fost făcută pe acordurile muzicii populare şi ale agapei frăţeşti.

COLEGIUL DE REDACŢIE

Iosif Marius Circa (redactor-şef adjunct), Marilena Covali, Ioan Ghiocel, Viorica Leu Danciu, pr. Dragan Giorgiev, Florin Leu, Gheorghe Leu, Mircea Miloia, Mihai Sămânţă, Felicia Selegean, Ioan Ţirca.

Redactor-şef: Ioan Traia.Tipărit la EUROSTAMPA – Bd. Revoluţiei din 1989, nr. 26, Timişoara; Tel./fax: 0256-204.816; e-mail: [email protected]