Variante extrase-

1. COMPOZITIE URBANA

2. DEFINIREA IMAGINII URBANE

3. AMBIENTUL

4. MECANISMUL DE CONSITUIRE AL IMAGINII URBANE.

5. CONFIGURARII URBANE

6. PROCES LA NIVELUL UTILIZATORULUI

7. PERCEPTIA IN SPATIU

8. REPERUL

9. ELEMENTE COMPONENTE ALE IMAGINII URBANE

10. SPATIU – IZOTOPIC – UNITAR,CONTINUU

11. TERMENI IN IMAGINEA URBANA

12. PRIVIREA

13. VEDEREA

14. PRINCIPII REFERITOARE LA PERCEPTIE

15. RAPORTUL OBSERVATOR – OBIECTUL DE OBSERVAT

16. RAPORTUL DINTRE PUNCTUL DE OBSERVATIE SI OBIECTUL OBSERVAT

17. STRUCTURA FUNCTIONALA

18. CAMP STRUCTURAL IN SIT

19. TEORIA MATEMATICA DE SUPRAPUNERE A CAMPURILOR

20. VALORI DE VIZUALIZARE A PEISAJULUI

21. EFECTUL DE PERSPECTIVA

22. CULOARE – LUMINA

23. ASEZAREA EFECTULUI DE PERSPECTIVA PE TEREN

24. DISTANTA INTRE OBSERVATOR SI OBIECTUL OBSERVAT


26. AXUL

27. SISTEM DE AXE

28. STAREA DE SIMETRIE

29. AXIALITATEA INTERIOARA A SPATIULUI

30. IMAGINEA

31. CALITATI CONSTITUTIVE

32. CALITATILE UNUI SPATIU

33. DEFINIREA FENOMENULUI URBAN

34. CARACTERUL FENOMENULUI URBAN

35. EXISTENTA URBANA

36. FENOMENUL URBAN CA SISTEM

37. CARACTERISTICILE LEGITATII FENOMENULUI URBAN

38. DIALECTICA FORMEI URBANE. CARACTERUL ACTIV SI DETERMINAREA SPATIO-

TEMPORALA

39. DETERMINAREA SPATIO-TEMPORALA A FORMEI URBANE

40. DIFERENTIERE SPATIALA URBANA

41. CATEGORII TOPICE SPATIALE

42. SELECTIA TOPICA IN SPATIUL URBAN

43. VALOAREA PARTICULARA A UNUI SPATIU URBAN. CARACTER SI SPACIFICITATE

44. PARTICULARIZARE PRIN SEGREGARE

45. IMAGINE URBANA

46. CONDITIONARE FORMEI URBANE

47. ORASUL – ACT DE SINTEZA AL FORMEI URBANE.

48. SEMNELE DE URBANITATE

1. COMPOZITIE URBANA

Compozitie urbana:

- termen criticat (chiar si de profesorul Damboianu)

- vorbim despre acea parte a structurii urbane care se refera la forma.

- a te ocupa de compozitie urbana inseamna a te situa pe o pozitie doctrinara

- compozitia se sprijina si pe structura, si pe doctrina.

(conceptul de locuire!!)

- o parte din probleme erau comentate in estetica urbana

- estetica ramane doar un aspect. In cadrul esteticii se discuta forma urbana doar static. Acum nu se mai

poate face asa ceva.

- o desfasurare de front poate fi pusa in discutie

Concluzii:

- trecerea de la abordarea statica a configuratiei la abordarea dinamica

- organizarea spatiului nu se mai judeca dupa elevatie, mai ales cand este vorba de cladiri mari, importante.

- elevatia este reala in fizicul ei, dar este ireala in imaginea pe care o constituie.

Kevin Linde: - conceptul de imagine

- Mecanismul de formare al imaginii urbane

- Importanta ese inscrierea in context a cladirii:

- Puncte vizibile

- Locurile de unde poate fi privita cladirea

2. DEFINIREA IMAGINII URBANE

- face abstractie de calitatea obiectelor de arhitectura

- are consecinte la nivelul plasticii

Compozitia urbana produs al coroborarii in sit a elementelor de cadru urban, determinate functional in cadrul

structurii spatial configurative

ELEMENTE FUNCTIONALE

ELEMENTE FUNCTIONAL-COMPOZITIONALE

ELEMENTE COMPOZITIONAL-URBANE

ACTIVITATI PRODUS IN SPATIUL FIZIC

O COMPOZITEin timp

PROCES DE COMPOZITIE

PRINCIPII DE COMPOZITIESTRUCTURA CONFIGURATIVA SPATIALA-URBANA

O compozitie in teritoriu inseamna o localizare configurata ca stare in teritoriu; caracterizata printr-o imagine (i)

a spatiului urban.

Compozitia urbana=opera de arta.

Substanta la nivelul continutului = functionalitate ca stare de activitate.

Propozitia = totalitatea mijloacelor de exprimare corelate coerent

La nivelul formei - discursul este constituit ca stare de compozitie

- enuntul se constituie ca valori compozitionale spatiale.

“Ambient”- inteles tripolar

NEVOIA DE AMBIENT

3. AMBIENTUL

Ambientul nu se poate rezuma numai la o parte de nevoi. Nu trebuie aplicata o medie decat cu foarte

mare grija.

DEMERS:

- punem individul in fata unei STARI DE COMPOZITIE. Aceasta stare este trecuta printr-un filtru.

- filtrul este un proces de perceptie care sprijina pe senzatii.

- simtul tactil este foarte important.

Ex.1: O scara rugoasa (din piatra neslefuita) la o vila romana – nu mai conteaza perceptia tactila in fata tabloului

gradinii care se desfasoara in fata.

Ex.2: Scara lucioasa (din marmura slefuita) la Versailles – intra in contrast cu rigoarea parcului care se

desfasoara in fata (magnific, monumental)

Nevoia de

moral Nevoia de

existenta

Nevoia de

social

STARE AMBIANTA AMBIENT

PROCES DE PERCEPTIE/SENZATIE PROCES DE REFLEXIE

acuitate senzorialasensibilitatea lui

nivelul sau cultural

sensibilitatea disponibilitatea

afecivamobilul lui de

acciune care esteobiectivul

IMAGINE REALAdiferita intre indivizi

IMAGINE MENTALAin situatii foarte diferite poate fi foarte

diferita de imaginea reala

Ambianta se defineste, in principiu, cu oarecare nuante de subiectivism.

Ambientul se defineste, in principiu, subiectiv.

Unei ambiante ii corespund o multitudine de ambienturi.

Opera de arta este inteleasa numai atunci cand exista concordanta intre structuri (intre cele doua

sisteme).

In lungul acestui proces , arhitectul are o mare responsabilitate, trebuie sa fie in cunostinta ed cauza,

misiunea lui, de a sti pentru cine construieste.

Ex.: in sec. XIX arhitectura gotica nu a fost inteleasa – au fost daramate multe edificii -> conceptele estetice ale

timpului respectiv nu mai intrau in concordanta cu structura intelegerii gortice.

4. MECANISMUL DE CONSITUIRE AL IMAGINII URBANE

Exista 3 sisteme racordare.

Unitatea semnificativa de spatiu.

SISTEMUL SPATIULUI DE REFERINTA

SUBSISTEM TEORETIC SUBSITEM METODOLOGIC

STRUCTURA DE IDENTIFICARE

STRUCTURA DE IDENTIFICARE

SEMNIFICATIE

IMAGINEAMENTALA

IMAGINEASPATIULUIFIZIC/REAL

STRUCTURA DEMOGRAFICASTRUCTURA SOCIALA

STRUCTURA

SISTEMUL SPATIULUI FIZIC/REAL SISTEMUL SPATIULUI REFLECTAT

CAPACITATEA DEIDENTIFICARE AINDIVIDULUI

5. CONFIGURARE URBANA

Sa facem distinctie intre :

1. prezenta fizica (configurativa) a orasului inseamna ceva

2. imaginea care se inregistreaza in mintea locuitorilor este cu totul altceva

1 Repere

2 Imaginea finala apar in domeniul CONFIGURARII URBANE

Obs : Studii de urbanism referinte la modul de intelegerea spatiului de catre locuitori

6. PROCES LA NIVELUL UTILIZATORULUI

CAPACITATEA DE IDENTIFICARE se refera la individ

- identificare calitate a individului

- se tine cont de :

Nivelul de cultura al individului profesionala sau neprofesionala

Sensibilitate

Nivelul de cultura poate fi influentat sau nu de scolaritate.

Lizibilitatea explicita – atunci cand este rezultatul unei constructii in timp,motivata,nu neaparat planificata

- perceptia activa intra in actiune acel sistem de referinta gneral sau la nivelul individului

O capacitate de identificare slaba si o lizibilitate mica perceptie slaba

Nivel cultural mare + lizibilitate mare maximul imaginii urbane

Capacitate de identificare slaba + lizibilitate mare individul se va descurca

Compensare un individ cu o capacitate mare de identificare intr-un spatiu cu lizibilitate mica se va

descurca,va retine niste lucruri

Ex: Orasul arab are o lizibilitate ascunsa pentru un european

7. PERCEPTIA IN SPATIU

Perceptia preluarea tuturor informatiilor din mediul inconjurator in momentul contactului cu acest mediu prin

intermediul simturilor

Unitatea semnificativa de spatiu este o stare caracteristica a spatiului

- este numai acea parte din spatiul construit amenajat al spatiului respectiv

- spatiul respectiv trebuie sa fie o demonstratie din punct de vedere a calitatii compozitiei

Kevin Linch pentru ca un spatiu sa poata fi identificat trebuie sa puna in evidenta o textura,niste noduri in

textura si niste repere.

Noduri Intersectii a 2 directii de textura

Noduri in textura ordinare

caracteristice - prin ce se intersecteaza ; prin rezolvarea nodurilor (prin ce asezam in

nodurile respective)

Textura urmele reduse la esenta de componentele principale spatiale care definesc niste directionalitati

Ex: principiile de plan pentru barcelona sfarsit de sec 19

Noduri in textura

Curs de apa

Trama stradala

Principii:

1. Tesirea colturilor la intersectii

2. Situarea unor elemente de interes pe aceste tesituri pentru punerea in evidenta a nodurilor

- datorita acestui principiu identic spatiul pare acelasi este greu sa te orientezi.Exista insa o diferenta : de

scara;de importanta

Elemente de interes

8. REPERUL

Reperul poarta o semnificatie – practica (legata de activitatile ce se desfasoara in spatiul respectiv)

reprezentativa (caracter memorativ)

emotionala (disponibilitatea afectiva a individului)

Valoarea simbolica a reperului putem vorbi despre valoare simbolica a unui monument (columna); un

element relativ minor in compozitie;o constructie cu caracter semnificativ;drapelul.

Drapelul educatie a simbolului (etnica,nationala)

Valoarea simbolului se pune problema initierii acestei valori (unele mostenite prin traditie altele prin

inventie)

Ex: comunismul a inventa o serie de simboluri pe care le-a impus cu forta.

- Pot fi si simboluri care nu s-au impus cu forta aici intervine arhitectul - opera pe care o realizeaza devine la

un moment dat un simbol al orasului (Barcelona muzeu Meyer;piateta de intalnire cu fantana;port drapel)

Simbolul propriuzis devine simbol cand valoarea intra in istorie

exista pe parcurs si un proces de perisabilitate a simbolului

perisabilitatea simbolului reperul ramane dar isi pierde interesul.Este legata de acele simboluri legate de

moda (de stil) – exista momentul in care stilul devine moda (intra in manierism)

Ex: interesul pentru anumite firme de a-si crea alte sedii la interval de 10-15 ani.

Graves sediul pentru Portland – acesta nu mai conteaza acum (desi era unul din primele semne ale

postmodernismului)

Arhitectura nu este departe de ceea ce se intampla in moda

Reperul reprezinta o mare diversitate de posibilitati in realizare

are rol foarte diferit in cadrul compozitiei urbane

Reperele (constructiile) inalte turnuri,obeliscuri

dezvoltarea lor pe inaltime – este specificul constructiei inalte

orasul a fost stapanit de asemenea elemente (mai putin in perioada clasica)

monumentul Atenei pe Acropole avea aceasta valoare de a sublinia

verticalul

- la romani avem coloana cu valoare simbolica,era element important de

producere a unitatii spatiale

- orasul medieval biserica cu turnurile clopotnita,baptisterul,turnul

primariei

- orasul modern urbanizare foarte intensa;constructia inalta a urmarit

utilizarea eficienta a terenului;mai tarziu cu valoare de simbol (Ex: cladirea

Chrysler era cea mai inalta cladire de atunci)

In Bucuresti o cladire inalta a fost mereu atacata - de oamenii de cultura

- de specula de teren

sfarsit sec 19 – silueta foarte interesanta

sec 20 – constructia moderna a anihilat aceasta silueta (a aplatizat-o)

in acest sens s-a facut un studiu recent

cea mai interesanta silueta centrala – dinspre parlament

piata Unirii,piata Romana – nu sunt piete ,de fapt sunt niste maidane

RE

PE

RE

GLO

BA

LE

PA

RT

IALE

ST

IUT

E

ST

IUT

E

DE

TR

EC

ER

E

OR

IEN

TA

TIV

E

DE

O

RG

AN

IZA

RE

S

PA

TIA

LA

DE

AG

RE

ME

NT

TIN

TA

vizib

ile la

sca

ra m

are

neviz

ibile

la s

ca

ra m

are

Repere

prin

inte

rmediu

l caro

ra

din

colo

de s

imbo

l pute

m

sta

pa

ni s

patiu

l

9. ELEMENTE COMPONENTE ALE IMAGINII URBANE

1.Obiectivele in sit

2. Punctele de observatie Definesc fizic imaginea urbana

3. Observator

1. Obiectivele in sit comentariul se desfasoara asupra caracteristicilor obiectivului dar si ale mediului (sitului)

- obiectiv caracteristici care privesc volum,culoare,silueta,dimensiune

- obiectiv desemnand acea constructie,amenajare care intr-un anumit tablou constituie o imagine – obiect cu

caracter important in imagine de prestanta

Mediu – cadru ne intereseaza :

- dimensiunile si caracteristicile acestuia

- liniaritatea mdeiului (exista sau nu)

- caracteristica prelucrarii mediului (intervine in imagine accent de volumetrii)

- culoarea

2. Punctul de observatie ne interesereaza:

a. pozitia de observatie – distanta,cota (configuratia terenului), deschiderea (in spatiu)

b. conditiile de observare – conjunctura si conditiile de timp (noapte-zi;iarna-vara;innorat-soare)

b.

a.

intre obiectivul in sit si pozitie apare o relatie RAPORT

- timpul este foarte important in - calitatea imaginii

- ceea ce se vede la un moment dat

3. Observatorul este caracterizat prin:

3a. Acuitate vizuala a perceptiei toate simturile sunt solicitate,nu numai cel vizual

* complexitate a perceptiei – diferenta foarte mare de la un individ la altul (Ex. In Austria – aer

curat,proaspat – simti puritate;la Paris strada este parfumata.Mirosul participa la imaginea care iti ramane

Element de prestanta

Mediu – linear sau diversificat

Cote de teren

Mai multe directii de

observare

Vegetatie inalta care determina o singura directie

de observare

Cote de teren

ulterior;Germania – mirosul benzinei parfumata,miros special.Este de calitate superioara perceptie

olfactiva)

3b. Miscarea spatiul se poate percepe static sau in miscare travaliu in perceptie

10. SPATIU – IZOTOPIC – UNITAR,CONTINUU

spatiu – izotopic – unitar,continuu

- heterotopic – spatiu diversificat,diferentiat dar nu neaparat discontinuu sau lipsa de unitate

- utopic – este izotopic sau heterotopic cand este creat ceva “fabulos,fantastic” (ex: iluminarea de

noapte accentueaza sau sterge anumite caracteristici.O cladire neinteresanta ziua poate deveni,datorita iluminarii

foarte interesanta noaptea sau invers)

11. PRIVIREA

Privirea de sus se realizeaza in conditii deosebite (ex. Terasele de la ultimele niveluri ale zgarie norilor –

Sears Tower,Chicago-privire deasupra orasului - fabulos)

- de la nivelul zborului de pasare rezulta o perceptie ce are un sens filosofic,demiurgic,”privire dumnezeiasca”

b. Privirea de jos este o privire obisnuita,normala

Privire – proces determinat fizic efectiv

Nu se reduce la inregistrare frontala.

Ex: exemplu de postmodernism extinderea Bibliotecii Nationale

OBIECTIV IN SIT

POZITIE

OBSERVATOR

Sistem de relatii care

definesc fizic relatia

urbana

Privirea asupra casei din automobil (din miscare)

Individul care merge pe strada are 2 imagini - una cand priveste normal si alta cand priveste in sus

Privirea tine seama de natura umana (de factura legii naturale )

Ex: in arta plastica uratul este subiect de estetica,de frumos.In arhitectura si urbanism nu poate exista asa

ceva.Spatiul trebuie ocupat,insusit,consumat.Uratul ramane urat.

12. VEDEREA

2. Vederea este dincolo de procesul fizic al privirii.

- asociaza si prelucrarea mentala a celor determinate fizic

- este intregita prin intelegere,raportare,insusire si respingere (atunci cand iti place un anumit lucru,obiect

arhitectural etc. sau din contra)

- imi place o cladire insusire a spatiului respectiv.A trecut prin vedere.

Spatiul intra in semiotica tipologica spatiul poate fi intregit prin semnificatie si simbol.Purtand

semnificatia spatiul poarta o semiotica a locului.Semiotica diferentiaza locurile intre ele (Doxiadis –

„Estetica”) in raport cu tipul spiritual al individului.Justifica de ce in spatiul urban sunt locuri preferate

(preferinta pentru locuri din punct de vedere spiritual,locuri preferate de tineri,copii,batrani) si locuri ocolite

(noul centru al Giurgiului – loc evitat de populatie).

Insusirea spatiului inseamna :

1. Lectura de spatiu poate fi lecturat ca o carte – mai simplu mai dificil dupa nivelul de cultura al

individului

2. Uzul uzezi de un spatiu cu atat mai mult cu cat lectura a fost mai intensa

3. Consumul de spatiu nu se refera la utilizarea curenta a spatiului,se refera la placerea de a fi in

acel spatiu.

Vederea experienta subiectiva,spre deosebire de privire

tine seama de natura culturii

Sensuri de privire

- formalism a pune in

practica niste forme de

dragul formei

- este un consum de

forma in sine care nu

reprezinta un rezultal al

vederii

FORMA FORMAL INFORMAL

- este o manifestare a

formalului

- ceva in compozitie

este de natura formei

- forma ne

informeaza,transmite

in noi niste informatii

13. PRINCIPII REFERITOARE LA PERCEPTIE

Principii referitoare la perceptie – perceptia sta la baza privirii,vederii

1. Este vorba de un raport fizic – raport

a. Observator – obiect observat

b. Punctul de observatie – obiect observat

2. Unghiul de perceptie – pe orizontala sau pe verticala, este mai mare sau mai mic cu un grad sau cu jumatate

de grad de la individ la individ

Exista 3 tipuri de perceptie in functie de:

A. Raportul observator – obiectul de observat

1.Perceptie statica observatorul este pe loc,perceptia se face intr-o directie unica

2. Perceptie dinamica este vorba de o miscare,de un travaliu

se produce in 2 situatii :

A. Observatorul se deplaseaza prin apropiere sau departare de obiectiv.Unghiul ramane acelasi;tabloul se va

mari din punct de vedere al cuprinderii si nu prin dimensiuni (se imbogateste sau se diminueaza)

- raportul dintre prestanta si mediu se modifica

- prin apropiere un element insignifiant poate deveni el insusi mediu

- pentrru om 3000-32000-35000 m

- pentru perceptia unui element cu prestanta (Versailles,Petersburg)

- peste 3500 devine dominanta

liniaritatea

Ex: Dunarea vazuta de pe varful muntilor

M mediu

- reconsiderarea obiectului de arhitectura in raport cu distanta de la care este privit

B. Observatorul de deplaseaza prin rotire travaliu de rotire = perceptie panoramica

α

M

M

M

Foarte departe


Portalul poate deveni

element de prestanta

- este o perceptie segmentata care se compune dintr-o insumare o serie de tablouri care se succed

- raportul obiectiv – mediu ramane doar in mintea noastra.Poate aparea un alt obiectiv mai mult sau mai putin

important

intra in joc distanta

3. Perceptie mnemotehnica este realizata prin tehnica mintii

- se bazeaza pe insumarea unor puncte de perceptie

- se sprijina pe memorie vizuala si olfactiva

- insumarea tuturor imaginilor de factura diferita care sunt trecute prin minte si sunt selectate imagine de

sinteza care pastreaza componente ale realitatii (mai aproape de realitate sau foarte departata de realitate)

- se ajunge de la imaginea apropiata realitatii la imaginea onirica (depinde de cultura).Cu cat cultura e mai mare

imaginea apare mai apropiata de realitate

Ex: in schizofrenie imaginea este pur onirica

- unitatea conteaza foarte mult

- oamenii de cultura retineau spatiul

retineau silueta Bosforului

elemente arhitecturale

B. Raportul dintre punctul de observatie si obiectul observat

1. Perceptie frontala: directia de perspectiva - linia orizontului

- punctul de observatie se afla la acelasi nivel cu obiectul

2. Perceptie ascendenta:

- putem avea ascendenta favorabila sau brutala deformare pe inaltimea profilurilor

- componente de cladiri pot dispare din imagine

- β=unghi de 45° - daca β depaseste 45° totul se accentueaza asupra primelor niveluri.Unele cladiri nu pot fi

privite de jos pana sus integral imagine coplesitoare

3. Perceptie descendenta:

- apare un interes deosebit pentru volumetrie

- pentru modul cum este realizata arhitectura acoperiselor

totul se leaga de efectul de perspectiva

sstudiu intreprins pe un grup de excursionisti din Turcia

*

* β

*

14. RAPORTUL OBSERVATOR – OBIECTUL DE OBSERVAT

A. Raportul observator – obiectul de observat

1.Perceptie statica observatorul este pe loc,perceptia se face intr-o directie unica

2. Perceptie dinamica este vorba de o miscare,de un travaliu

se produce in 2 situatii :

A. Observatorul se deplaseaza prin apropiere sau departare de obiectiv.Unghiul ramane acelasi;tabloul se va

mari din punct de vedere al cuprinderii si nu prin dimensiuni (se imbogateste sau se diminueaza)

- raportul dintre prestanta si mediu se modifica

- prin apropiere un element insignifiant poate deveni el insusi mediu

- pentrru om 3000-32000-35000 m

- pentru perceptia unui element cu prestanta (Versailles,Petersburg)

- peste 3500 devine dominanta

liniaritatea

Ex: Dunarea vazuta de pe varful muntilor

M mediu

- reconsiderarea obiectului de arhitectura in raport cu distanta de la care este privit

B. Observatorul de deplaseaza prin rotire travaliu de rotire = perceptie panoramica

α

M

M

M

Foarte departe


Portalul poate deveni


- este o perceptie segmentata care se compune dintr-o insumare o serie de tablouri care se succed

- raportul obiectiv – mediu ramane doar in mintea noastra.Poate aparea un alt obiectiv mai mult sau mai putin

important

intra in joc distanta

3. Perceptie mnemotehnica este realizata prin tehnica mintii

- se bazeaza pe insumarea unor puncte de perceptie

- se sprijina pe memorie vizuala si olfactiva

- insumarea tuturor imaginilor de factura diferita care sunt trecute prin minte si sunt selectate imagine de

sinteza care pastreaza componente ale realitatii (mai aproape de realitate sau foarte departata de realitate)

- se ajunge de la imaginea apropiata realitatii la imaginea onirica (depinde de cultura).Cu cat cultura e mai mare

imaginea apare mai apropiata de realitate

Ex: in schizofrenie imaginea este pur onirica

- unitatea conteaza foarte mult

- oamenii de cultura retineau spatiul

retineau silueta Bosforului

elemente arhitecturale

15. RAPORTUL DINTRE PUNCTUL DE OBSERVATIE SI OBIECTUL OBSERVAT

B. Raportul dintre punctul de observatie si obiectul observat

1. Perceptie frontala: directia de perspectiva - linia orizontului

- punctul de observatie se afla la acelasi nivel cu obiectul

2. Perceptie ascendenta:

- putem avea ascendenta favorabila sau brutala deformare pe inaltimea profilurilor

- componente de cladiri pot dispare din imagine

- β=unghi de 45° - daca β depaseste 45° totul se accentueaza asupra primelor niveluri.Unele cladiri nu pot fi

privite de jos pana sus integral imagine coplesitoare

3. Perceptie descendenta:

- apare un interes deosebit pentru volumetrie

- pentru modul cum este realizata arhitectura acoperiselor

totul se leaga de efectul de perspectiva

*

* β

*

sstudiu intreprins pe un grup de excursionisti din Turcia

16. STRUCTURA FUNCTIONALA

1. camp structural functional

2. camp structural configurativ definit in teritoriu

Sit:

- in antichitate – acel loc sfant – legat de credinta

- in evul mediu – caracterizat prin deschidere

- in secolul XIX – spatiu brut care prin interpretare de catre om devine sit.

- Actual – spatialitatea unui teritoriu care se pune in evidenta printr-o anumita omogenitate;

- Definirea unei legalitati in sens pozitiv

Revalorizarea conditilor de sit

- treptat s-a constituit in ideea de spatiu organizat

i. valoarea vederii asupra sitului

ii. ideea de umplere a spatiului

- modul de abordare al sitului a trecut printr-un estetism

Sit – o intreaga stiinta a mediului – Sitologie: o aprofundare a mijloacelor pe care situl le ofera pentru conturarea

compozitiei

17. CAMP STRUCTURAL IN SIT

CAMP STRUCTURAL

LUAREA IN CONSIDERATIE A SITUATIILOR DE TANGENTA INTRE DOUA CAMPURI

STRUCTURALE

- A,B sunt campuri structurale cu reguli diferite

- linia de tangenta devine o bariera structurala (ex: intravilanul linie intre 2 campuri structurale)

in oras cele 2 campuri structurale sunt doua entitati structurale in opozitie

Camp structural: teritoriul in care se defineste o structura cu o anumita regula (sistem de reguli) Este legat

intotdeauna de un centru pregnant sau mai putin pregnant.

C. structural configurativ.

abordare in baza principiilor spatialitatii

este definit in raport cu o regula care pune in evidenta o alta regula

luam in considerare elementele prestanta

SITUATII:

1. un singur element de prestanta

Bulevard – linie de tangenta intre 2 campuri strructurale devine bariera structurala interes ca aceasta linie sa

fie foarte clara

piata

B A

H

R

h

element deprestanta

M - mediu

raza de intindere

P

regula in sistem este impousa de una din relatiile din sistem

acest element de prestanta creaza o regula care se intinde pe o anumita raza R

2. doua elemente de prestanta

Ex.: Bancorex si cupola CEC coroboreaza

- acumulare calitativa – elementele coroboreaza – se defineste un camp structural unic de coroborare –

calitate superioara a campului structural.

- prestanta mica erodeaza prestanta mare. Daca au aceeasi prestanta -> stare de dualitate, grava. camp structural obtinutprin coroborare

d

aceasta distanta devine importanta

H1 H2

M - mediu

P1 P2

campuri structuralecare nu se suprapun

d

H1 H2

M - mediu

P1 P2

- coroborarea nu este posibila.

- fenomenul de erodare – stare de dualitate

AXIALITATE

dualitate care accentueazaimportanta elementuluiaxial sistem de campuri

structurale

d

H1 H2

M - mediu

P2

- sistem de campuri structurale

Abordarea dinamica a imaginii urbane:

- nu se mai discuta pe elevatii, ci pe perspective

- propuneri de altimetrie

3. Ritmul: cu referire la campul structural, este o succesiune de elemente de prestanta.

M - mediu

P1P2P3P4P5P6

H1H2H3H4H5H6

- unitatea de ansamblu se obtine prin ritm.

Observatii:

- traseul cu ritm duce la un loc important

- un ritm te poate duce din exterior catre un loc important.

- avem inceput ----------------------- > sfarsit

Ex.: la Galati: spatiul central, la Vaslui: centrul

- prin ritm: atractie catre un anumit loc

- baza campului structural este in dominanta si ritm

- prin camp structural, ritmul unifica, diversifica, directioneaza, semnalizeaza, polarizand

interesul intr-un anumit loc

centru

relatie de ascendenta

centru

relatie de descendenta

- lucrul cel mai important este consecventa in sistem

18. TEORIA MATEMATICA DE SUPRAPUNERE A CAMPURILOR

- extinderea a unui camp structural in alt camp structural zona in care regula este a unui camp

structural cat si a celuilalt camp structural va produce trecerea, continuitatea de la un camp structural

la altul indiferent de cat de diferite ar fi

B A

Zona care include reguli

acceptate de cele 2

campuri

A

B

P+1

P+10

P+1

P+1

P+10

P+10

A B

Campuri structurale

Variante de rezolvare

corelarea se realizeaza prin utilizarea inaltimii

OBS: asocierea de 2 materiale diferite se realizeaza printr-un nut sau profil


Privelistea : cea mai simpla;legata de ideea de deschidere spatiu deschis

- caracteristici : deschidere;concordanta de interes in raport cu activitatile din locul respectiv

poate fi completa – panoramica de pe punctul cel mai inalt;vedere de jur imprejur

limitata locul respectiv are o determinare,o limitare a sa un loc care sa se constituie intr-un spatiu plantat

in care sa aiba loc o deschidere limitata (Ex: loggia palatului de la Mogosoaia)

- o inregistrare dinamica definirea imaginii prin elemente de prim-plan (ex: arcade) imagine libera

SIMONDS relatia intre elementele de prim-plan elemente de fundal privelistea capata substanta prin

existenta elementului de prim-plan

- elemente de prim-plan (coloane,balustrade,un arbore) valoare de scara in raport cu privelistea

- elementul de prim-plan da materialitate dinamicii de perceptie a sitului

- conteaza la nivelul puterii de sugestie (incarcare psihologica)

- In cadrul compozitiei (fie urbane,fie peisagera) stare de contrast intre peisaj si prim-plan.

1. Dezvaluirea privelistii prin surpriza succesiune in imagini ideea de monumental (monumentalul) in

cadrul unei compozitii urbane dezvaluirea imediata,fara pregatire prealabila privelistea este un “pandant”

al elementelor de prestanta,care genereaza monumentalitatea spatiului

2. Dezvaluirea prin succesiune intervine ca element (este legata de ideea) de surpriza privelistea este

descoperita sau sesizata progresiv,imaginea globala fiind dinamica

- dezvaluirea prin succesiune nu mai este legata de ideea de monumental

O categorie aparte a privelistii este perspectiva efectul de perspectiva – este o priveliste conturata ,limitata

de un cadru

- efectul de perspectiva impune o relatie foarte clara intre observatorpunct de observatieobiect observat

Efectul de perspectiva este determinat de relatia intre :

observator obiect observat

obiect observat cadru

observator cadru

20. EFECTUL DE PERSPECTIVA

Efectul de perspectiva definirea cadrului + definirea obiectului (capat de perspectiva)

IMPORTANT : trebuie luata in considerare diferenta de cota intre observator si obiectul observat perspectiva

ascendenta/descendenta fata de obiectiv (posibil element de prestanta poate fi avantajat/dezavantajat de

declivitate)

Capul de perspectiva poate fi un element vertical,un element de trecere de tip poarta (Arc de triumf) sau

poate fi o amenajare in plan orizontal (efect de perspectiva in descendenta)

1. PERSPECTIVA DESCENDENTA niciodata intr-o descendenta nu se pune un element inalt

- niciodata elementul de prestanta nu este evidentiat prin inaltime

- perspectiva descendenta este motivata prin elemente de orizontalitate (ex: piateta,oglinda de apa;o strada care

sa plonjeze intr-un element natural))

Ex: in New York strazile nu au cap de perspectiva

2. ORGANIZARI ASCENDENTE ALE PROFILULUI LONGITUDINAL elemente care pun in evidenta

volumul pe inaltime

- profile largite in plan orizontal

- cap de perspectiva volumetrie remarcata prin inaltime,volumetrii joase care prin modul de tratare prezinta

interes

Capul de perspectiva asezare efecte diferite

EFECTUL DE PERSPECTIVA DIRECTA capatul de perspectiva apare in prim-planul fundalului

EFECTUL DE PERSPECTIVA INDIRECTA capatul de perspectiva apare in planul indepartat al fundalului

PERSPECTIVA FRONTALA directa/indirecta elementul de inchidere al perspectivei se constituie in

ax,legata de caracterul de monumentalitate al spatiului

PERSPECTIVA LATERALA elementul de inchidere este situat lateral

cadru

Obiect – cap de perspectiva

Ideea cadrului (care daca nu

exista privelistea)

Element mai mic tratare

speciala;functiune

importanta in cadrul

orasului

- impune elemente de prestanta,in afara caracterului de monumentalitate al spatiului (caracter mai liber)

- perspectiva laterala este caracteristica orasului medieval

- perspectivele laterale sunt legate de traseul sinuos al strazii

Compozitie se poate miza si pe efectul de monumentlitate cat si pe elementul de surpriza (pe efectul de

dinamicitate ritm de dinamica accelerat)

STUDIU DE ALTIMETRIE locuri unde ar fi bine sa apara constructii inalte

EFECTUL DE PERSPECTIVA impune de fapt repere (Ex: Lipscanieelement de reper Intercontinentalul

imbogateste imaginea)

- in cadrul efectului de perspectiva (considerat sistem de relatii) dincolo de artificiu (care sporeste,sau

dimpotriva efectul de perspectiva) ,apar alte lucruri care nu sunt artificii dar au acelasi efect :

21. CULOARE – LUMINA

CULOAREA foarte importanta,poate spori/diminua efectul de pespectiva

- intre front si elementele de capat trebuie sa avem contrast :

culoarea mai inchisa reduce efectul de perspectiva

culoarea mai deschisa mareste efectul de perspectiva

Prim-plan

In spate

monumentalitate

Forma trapezoidala a pietii

sporeste - efectul de

perspectiva

monumentalitate

Piata Sf.Petru

o culoare

alta culoare

- diferentiere de culoare intre front si capatul de perspectiva

cu cat culoarea este mai inchisa,cladirea se apropie – se reduce efectul de perspectiva

daca culoarea cladirii este mai deschisa decat frontul,efectul de perspectiva se mareste

Ex: Manhattan (Gemenii) erau albi,contrastand cu griul Manhattan-ului

- efect de perspectiva orientat sud fatada neluminata (negativa pentru elementul de prestanta)

Ex: Academia militara orientare catre sud – fapt negativ rezalitare a fatadei

- foarte importanta participarea soarelui in imagine are valoare estetica,psihologica

22. ASEZAREA EFECTULUI DE PERSPECTIVA PE TEREN

PROFIL LONGITUDINAL IN ASCENDENTA amploarea elementului de prestanta fata de linia de cornisa

(rupere de panta)

- de la distanta se vede convenabil din apropiere nu se mai vede imagine neplacuta,stresanta (se vad

numai ultimele etaje)

Ex: Galati – cladiri inalte indepartate de faleza

- In principiu se pune problema de a se prelucra terenul (sistematizare pe verticala) astfel incat sa am in imagine

cladirea

Ex: Casa armatei – prelucrare monumentalitate

Exista situatii in care netratarea de sistematizare pe verticala ascunde monumente.In alte situatii poate fi un

element definitoriu pe care il urmaresc (Centrul olimpic Osaka) ascundere,revelare

23. DISTANTA INTRE OBSERVATOR SI OBIECTUL OBSERVAT

- se realizeaza de la o distanta de 3000-3200 m distanta maxima de la care ochiul poate percepe un asemenea

efect (Versailles,Roma – Piata del Popolo,Petersburg)

- conteaza elansarea pe verticala – cupole,flese

Ex: Flesa Amiralitatii din Petersburg;Flesa Amiralitatii – Copenhaga (ingusta si foarte inalta)

Situatia apropierii - sub 2 km importanta este volumetria pe inaltime

- la 500 m devine importanta volumetria in ansamblu (tratarea volumului)

- apropierea mai mare devine importanta compartimentarea fatadei

- mai aproape devine importanta decoratia (detaliul)

- cladirea poate fi dominata prin scara elementelor

Determinarile de context asupra unui obiect de arhitectura

legat de distanta conteaza si directia de perceptie

- perceptie frontala elevatia ≈ 200 m

- de la 10 m nu mai este importanta elevatia (conteaza foarte mult intradosurile)

- cladire vazuta in racursi profilurile,importanta lateralului (Ex: Teatrul din Craiova)


sistematizare care sa permita perceptia integrala (elementul de prestanta sa fie vizibil tot timpul)


1. privelistea

2. perspectiva

3. axa de compozitie

mijloc compozitional

-se sprijina pe un element liniar de plan intre 2 sau mai multe puncte

-liniaritatea de baza – legatura intre 2 sau mai multe puncte specifice cu rol volumetric si functional

-axa nu trebuie inteleasa exclusiv ca o organizare rectilinie: o organizare sinuoasa poate sa constituie o axa daca

indeplineste caracteristicile: axul directioneaza, ordoneaza, (legat de o anumita ritmare a spatiului) unifica, efect

de unitate, unicitate.

-caracteristici : traseul, capetele axei, cadrul axei ( se resimte numai in conditiile in care el pune in evidenta o

anumita stare de unitate

25. AXUL

1. directioneaza: concentreaza atentia spre un anumit traseu

2. ordoneaza: este legat de o anumita ritmare a spatiului

3. unifica: confera caracter de unitate ( unicitate)

26. SISTEM DE AXE

-o anumita ierarhizare a axelor, se determina prin tratarea spatiului respectiv in profil transversal/longitudinal

axul: starea de echilibru- se constituie intre simetria totala si libertatea totala

libertatea totala spatiala: se constituie la nivelul imaginii

27. STAREA DE SIMETRIE

STAREA DE SIMETRIE: legata de: perspectiva frontala directa

Caracter de monumentalitate

-simetria perfecta a fost legata de urbanismul totalitar si preluat de post-modernis – simetria de factura clasica in

conditiile moderne.

-simetria este inlocuita prin starea si simtul echilibrului de o parte si de alta a axului.

-deconstructivismul: a descompus niste sisteme alcatuite dupa niste regului si a compus alte sisteme dupa alte

regului ( ex: diagonala)

-se trage din modelul functionalist: diagonala aparea ca nevoia de legatura dintre un punct si alt punct, diagonala

era data de caracteristicile sitului (nu era intimplatoare)

-a echilibra un spatie fata de un ax nu inseamna a construi de o parte si de alta a axuluiacelasi lucru, ci cautarea

inui echilibru intre cele doua spatii; componentele nu intra in cadrul imaginii cu greutatea corespunzatoare

volumului si culorii lor.

Principiul pirghiei: greutate mica- mai aproape de ax

Greutate mare- mai departe de ax

-principiul pirghiei este invers

Soseaua Iancului: stare de dezechilibru, neconfortabil; blocul devine coplesitor in context.

New York: strada este dinamica, interesanta, nu este coplesitor.

Se schimba aspectul: cladirea inalta este departata de ax

Sau: constructia unei cladiri mai mici, similare ca volum cu cea de pe partea stinga, legata de cladirea mare

Sau: gasirea unor locuri pe partea stinga unde s-ar putea amplasa niste cladiri de factura celor de pe dreapta

Sau: cladirea inalta ar putea fi un fundal pentru peisajul care se deschide.

Ex: Deva: deschidere catre situl inconjurator; frontul construit devine o bariera compozitionala intre parc si zona

X, nu mai are efect de fundal.

PARC ZONA X

Alt efect:frontul construit este spart:

P-ta Unirii – nu este o piata, nu are nici o motivatie compozitionala.

Propuneri: 1.aducerea de pamint ( exista o propunere reala) pentru ridicarea cu 4-5 m + vegetatie inalta,

alcatuind un element de natura Hanului lui Manuc.

2.cladire inalta, punctiforma

28. AXIALITATEA INTERIOARA A SPATIULUI

-axele pe care le da orasul nu sunt preluate in interiorul spatiului

axe exterioare

Axe interioare

Putem continua acest exemplu si in interiorul spatiului prin pavaj, lampadou, sau putem avea o continuitate

virtuala finalizata cu un punct.

Ex p-ta Capitoliului:

Cupola Sf. Petru

-la asfintit se creaza un efect exceptional.

In interiorul unui spatiu: -avem nevoie de axialitate

Avem nevoie de o axa (daca spatiul e mai simplu), mai multe axe daca pt un spatiu mai complex.

In renastere – 2-3 axe

In baroc – o multitudine de axe

simetrie categorica, impusa (ierarhizare, marcarea diferita a obiectelor catre care converg aceste axe de simetrie.

-avem nevoie de echilibru

ax grupa 2

ax grupa 3

ax grupa 1

Intersectia axelor trebuie stapinita 1. la nivelul orasului avem de a face cu o intersectie;

2.in interiorul spatiului

lucrurile capata un rafinament.

Ex: P-ta Anunziata – fintinile reprezinta intersectia axelor

29. IMAGINEA

-imaginea individului e definita in mod segmentar

imaginea intregii cladiri

imaginea citorva niveluri (daca spatiul este restrins, imaginea unui singur nivel)

Mies van der Rohe – cladiri inalte la Chicago

parterul si mezaninul trebuie tratate diferit ( ele creaza acel spatiu liber al mezaninuluide la parter)

imagine transparenta la nivelul trotuarului ( aceste cladiri nu au la parter decit un hol – creaza o

contimuitate a spatiului la nivelul trotuarului)

Kenzo Tange : gol in cladire dezvoltat pe 4-5 niveluri cu rol de perceptie la mare distanta.

Gol

30. CALITATI CONSTITUTIVE

1. marimea spatiului

-dimensiunea concreata a spatiului – dimensiunea comensurabila

-dimensiunea absoluta – raportata la starea omului:

ex: Moscova – dimensiune uriasa a spatiului – spatiu neobisnuit

2. deshiderea spatiului

-ne putem referi si la inchiderea spatiului,

ex. 1 – piata regala din Barcelona:

-acest spatiu se caracterizeaza prin deshidere minima sau inchidere maxima

amfilonada de coloane devine elementul dominant (nu trebuie sa ne imaginam exclusiv o dominanta)

Accese

Amfilonada de coloane

Ex. 2 – piata Place Vandome

-deschidere ceva mai clara

Element dominant

Ex. 3 – palatul regal

Deschidere maxima,

Inchidere doar pe o parte

-referitor la inchiderea si deshiderea spatiului:

directionalitate

dominanta

nu trebuie sa imaginam dominanta in sens exclusiv.

Ex: piata regala din Paris

Gradina

Fronturi constituite din case lipite cu proprietari diferiti dar in

aceeasi arhitectura

-ritmul in masivitatea frontului poate deveni un element dominant

-directia de deshidere este pusa in evidenta de dominanta spatiului

- directia de deschidere a spatiului poate fi marcata in exteriorul spatiului sau, de regula, in interiorul lui.

starea de imbogatire a spatiului prin lucruri, elemente, calitatea imaginii deschise spre anumite ruine (ex:

Acropola Atenei)

deschidere ampla

Munti lac platforma gradene

3. Umplerea spatiului

pentru a avea consistenta, un spatiu are nevoie de umplere

-prin volum

-prin valoarea semnificativa

-prin interes

ex. piata din Barcelona: umplerea se realizeaza prin coloane, plantatie de palmieri

elemente de compozitie:

-dominantza spatiului asupra elementului de umplere sau

-dominantza elementului de umplere asupra spatiului

ex. : P-ta Veche din Brasov: cladirea Primariei – element de umplere subordonat fata de spatiul care este

dominant

-piata din Bistrita-Nasaud: catedrala- element de dominantza, domina spatiul, este alt raport

-gradinile din Alhambra: umplere foarte rafinata

-piata din Siena : umplere data prin desenul din pavaj (in evantai)

4. orientarea spatiului

a) orientarea cardinala- in raport cu lumina

-iluminarea spatiului exterior

-o fatada importanta intr-un spatiu orientat spre nord pierde din efectul de dominanta

dominanta este astfel orientata incit sa primeasca lumina (spre sud)

b) orientarea compozitionala

-legata de deshidere, de directionare

ex: o curte interioara trebuie sa aiba o dominanta

c) orientarea dpdv spiritual-compozitional

-orientarea compozitionala este in spiritul orientarii spirituale a locului

inchiderea:

-este una transanta

-este una separata (are ca scop separarea unor spatii intre ele- gradinile italiene-: realizata prin garduri vii)

-este doar sugerata (este particulara gradinilor japoneze si in general spatiilor japoneze; folosirea a 4 tipuri

diferite de pavaj la alei; pot fi folosite-in anumite zile / de citeva ori pe an)

ex: Amsterdam: circulatiile:

-pietonala – pt public

transport in comun / automobile : (pe acelasi teren, la aceeasi cota, separarea se face prin pavaj)

5. forma

forma fara continut este inutila

relatia intre scop si forma:

-scopul – canalizarea interesului

-forma – libertatea in abordarea formei

6. culoarea

are 2 sensuri:

culoarea propriu-zisa: poate servi dominanta, unitatea ansamblului, poate avea si efect negativ;

culoarea trebuie controlata

Nouvel foloseste foarte mult culoarea, sticla colorata

Culoarea ideala: ca atmosfera, apare ideea de integrare in context, in mediu

7.stil – stilistica spatiului

-schema data: foarte important la examen

-specificul nu este un produs de conjunctura; trebuie luat in seama aspectul particularitatii: ex: zugravitul

pomilor primavara – o particularitate a orasului.

31. CALITATILE UNUI SPATIU

Definirea spatiului peisagistic – nu se refera la un spatiu plantat

Spatiu peisagistic – situl in sine

Calitatile unui spatiu: 1. abstracte

2. constitutive

1. disponibilitatea spatiului respectiv de a genera o anumita stare de contemplare, de incordare.

-unitatea semnificativa de spatiu- numai anumite spatii pentru care grija noastra este deosebita, sunt asimilate de

oameni ca avind calitati deosebite

-spatiu tensionat- spatiu care are o alcatuire ilogica, care nu sta in logica curenta de alcatuire; imaginea se

constituie din planuri si linii, liniile in ansamblul lor pun in evidenta o stare tensionata.

-spatiu deconstructivist- spatiu tensionat, deconstructivismul introduce o alta logica.

-spatiu de spaima-in parcurile de distractie, spatii artificiale, unele dintre ele trebuie gindite in opozitie cu starea

de contemplare

2. calitati care rezulta in urma compozitiei care foloseste anumite principii si mijloace

-sunt 7 calitati: 3 calitati constitutive primare (elementare) marimea spatiului, deshiderea spatiului, umplerea

spatiului ;3 calitati constitutive sintetice (de sinteza) orientarea spatiului, forma, culoarea ;1 calitate

constitutiva ca produs superior – de selectie stil – stilistica spatiului

32. DEFINIREA FENOMENULUI URBAN

- proces evolutiv

- conceptul de “Societate urbana”

- deplasarea contradictiilor din interiorul spre exteriorul fenomenului urban,

-> proces evolutiv - forma urbana este concretizarea in timp si spatiu a fenomenului urban

-au incercat definiri ale fenomenului urban:

a. sprijinite pe relevarea functiunilor urbane, cresterea urbana si forma/imaginea urbana

b. determinarea fenomenului urban pornind de la coroborarea functiunilor interne si esterne ale orasului

c. pe baza structuralista:

- structurile urbane sunt intr-o continua transformare

- exista mai multe directii de determinare structurala:

- structura morfologica-functionala

- structura spatial volumetrica

asul, fiindca forma si structura pot fi privite din

mai multe puncte de vedere (plastic, matematico-geometric, topologic)

33. CARACTERUL FENOMENULUI URBAN

1. Centralitate

2. Conflictualitate

3. Simultaneitate

1. Centralitate- fenomenul urban se manifesta printr-o grupare de obiecte, actiuni, fenomene intr-un spatiu mai

mult sau mai putin delimitat.

2. Conflictualitate- fenomenul urban asociaza consumul si productia => o stare de conflictualitate

3. Simultaneitate- toate aceste elemente asociate cu fenomenul urban se desfasoara simultan.

De exemplu:

strada - loc de manifestare a fenomenului urban in timp si spatiu; il releva pe un anumit plan al complexitatii

sale; pentru ca 1, 2 si 3 se exprima pe mai multe niveluri de spatialitate si pe mai multe directii de interes

(economic, social, politic, material, spiritual)

-> fenomenul urban = ”realitate globala” (Lefebvre)

i urban.

34. EXISTENTA URBANA

EXISTENTA URBANA:

- exprimare materiala si spirituala a fenomenului urban

- inseamana: cadru construit, oamenii aflati acolo la un moment dat, automobilele, plantatiile

- este o concretizare complexa, evidenta, a unei anumite structuri urbane.

CONCULZII:

1. EXISTENTA URBANA este o manifestare a formei urbane, aceasta fiind inclusa conceptual si practic

fenomenului urban.

2. FORMA URBANA (nu inseamna doar volumetric urbana) inseamna orice concretizare in

static/dinamic a fenomenului urban, putand include: forme spatiale, forme de organizare teritoriala, forme de

viata urbana.

3. STRUCTURA URBANA are rol:

- pasiv - de intermediere de la esenta spre substanta fenomenului urban

- activ - canalizarea pe cai favorabile a proceselor fenomenului urban

4. EXISTENTA URBANA releva o evolutie impusa de procesul firesc de transformare a structurii

urbane.

Observatie:

- fenomenul urban are o desfasurare continua, infinita prin multitudinea tipologica, spatiala, temporala a

succesiunilor sale fenomenologice

- forma urbana are momente de stagnare, discontinuitate.

35. FENOMENUL URBAN CA SISTEM

- Fenomenul urban are dubla referinta

1. Referinta la logica formei, care se refera la toate aspectele cuantificabile ale fenomenului urban

(cresterea ppopulatiei, suprafata, intinderi, deschideri de spatiu, densitati).

- este o forma a logicii gemetrice, care se refera la spatialitate - configuratie spatiala, topologie, forma volumelor

construite, directii de interes

2. Referinta la dialectica continutului - componentele atat de diverse ale fenomenului urbansunt

rezultaul unui conflict , sau conduc la un conflict (exemplul cu vecinii). Intre forma si continut exista o anumita

independenta.

Referirile fenomenului urban catre logica formei si catre dialectica continutului justifica intelegerea lui

ca un sistem.

Aceste referiri impun relatii intre componentele componentele fenomenului urban, astfel incat acestea

se realizeaza in sisteme si in subsisteme.

Fenomenul urban poate fi:

- unitar/mai putin unitar

- dens/mai putin dens

- intens/mai putin intens

Fenomenul urban ca sistem se defineste numai prin intermediul formei urbane; fapt care ne conduce la

ideea cunoasterii si dirijarii fenomenului urban (a proceselor si actelor sale) prin analiza atenta, coroborata a

manifestarilor de orice fel ale formei urbane.

36. DIALECTICA FORMEI URBANE. CARACTERUL ACTIV SI DETERMINAREA SPATIO-

TEMPORALA

DIALECTICA FORMEI URBANE. CARACTERUL ACTIV SI DETERMINAREA SPATIO-TEMPORALA

Observatie: forma urbana are un caracter dialectic, care reflecta evolutia fenomenului urban

TRASATURI:

1. Capacitatea de a se exprima foarte diferit fie

a. in concret – in cadrul unei anumite existente urbane, prin imagine, miscare, sunet,

b. in abstract – imaginativa – in cadrul reprezentarii existentei urbane ante sau post-

existent:

1. grafic, prin mijloace matematico-geometrice, tehnice, plastice

2. verbal, prin concept psiho-sociologic sau matematico-statistic.

- forma urbana are capacitatea de a trece de la o manifestare logica, dar abstracta (printr-un anumit

limbaj) intr-o forma de actiuni eficace, din care rezulta o anumita existenta urbana

2.CARACTERUL ACTIV evidentiaza 3 laturi:

a. O selectivitate cu caracter istori: orice forma urbana, orice existent urban este rezultatul unei evolutii

istorice. Forma urbana are capacitatea de a evolua, selectatnd in decursul timpului diversele valori in cadrul

existentei urbane respective.

b. O capacitate de reunire – a unor continuturi vechi sau noi intr-o totalitate

c. O posibilitate de a indica o strategie urbana: la nivelul deciziei sau al conceptiei, o rezolvare pentru o

anumita existenta urbana daca se iau in considerare datele caracteristice privind modul de manifestare in locul

respectiv a formei urbane.

3.DETERMINAREA SPATIO-TEMPORALA A FORMEI URBANE

Forma urbana nu este indiferenta de spatiu-timp, dar nu luate ca atari, fiindca ele sunt elemente

transformabile, imprimand existentei urbane o succesiune de stari.

Determinarea spatio-temporala a formei urbane se situeaza intre inovatie si traditie.

Forma urbana nu trebuie sa se contureze la un moment dat absolutizand spatiul, timpul, sau un model

conventional.

37. DIFERENTIERE SPATIALA URBANA

Prima problema referitoare la forma urbana este diferentierea spatiala.

Diferentierea spatiala este o modalitate care explica existenta in cadrul oricarei situatii urbane a unor

spatii diferite intre ele.

Diferentierea spatiala este rezultanta dialecticii in procesul de constituire a formei urbane, in sensul ca

forma urbana este exprimarea spre o finalitate a fenomenului urban, finalitate care este intr-o continua

desavarsire.

Explicatie:

O anumita existenta urbana exprima la un moment dat o anumita finalitate, dar acea existenta urbana nu ramane

definitiva, pentru ca existenta urbana este definita de o serie de factori care suporta modificari. In urma acestor

modificari poate rezulta o deteriorare partiala sau totala a existentei urbane. In urma acestui proces de

transformare se ajunge la o noua forma, constituindu-se ca o noua existenta urbana, adica un nou moment de

finalitate.

-> forma urbana ca finalitate a fenomenului urban este intr-un proces de continua desavarsire.

- acest proces de continua desavarsire creaza diferentierea spatiala care apare:

1. in cadrul aceluiasi spatiu urban (element=cadru pentru o existenta urbana de la un moment la altul al

evolutiei lui).

2. in cadru teritorial: cand un spatiu urban ajunge la o finalitate de moment, diferita de ce a unui spatiu urban in

acelasi moment.

- In interiorul orasului, analiza diferentierii spatiale se face:

1. Intr-o sectiune temporala orizontala – constituirea in cursul timpului a spatiilor urbane respective. (analiza

structuralista)

2. Intr-o sectiune temporala verticala – se insista pe caracterul evolutiv al spatiului urban respectiv.

Diferentierea spatiala este pentru oras o necesitate evolutiva.

38. SPATII URBANE OMOGENE SI HETEROGENE

In interiorul orasului distingem:

1. Spatii omogene

2. Spatii heterogene

1. Spatiul urban omogen - este defapt un spatiu care presupune uniformitate, lipsa de elemente

particularizatoare, practic un spatiu fara topie, (Lefebvre)

topie- configurare complexa (spatiala, functionala, sociala, cinetica), care se refera la toate manifestarile formei

urbane pe un anumit plan de esentializare. Este o schema a formei urbane care se realizeaza mintal pornind de la

identitatea existentei urbane.

2. Spatiul urban heterogen – spatiu diferentiat (in interioruol lui sau fata de alt spatiu din cadrul aceluiasi

organism urban).

- Aceasta diferentiere rezulta pe mai multe planuri;

a. diferentiere de functiune: fiecare spatiu urban poate sa aiba o anumita dominanta functionala, chiar daca el

cuprinde localizari ale mai multor functiuni.

b. diferentiere de pozitie: aceasi funciune asezata in pozitii diferite genereaza rezolvari si dezvoltari spatiale

diferite.

c. diferentiere de conceptie: spatii urbane care au aceeasi functiune si aceeasi pozitie, dar sunt concepute pentru

oameni, sau grupari diferite de oameni, sunt diferite.

- Un rol important in diferentierea spatiala o are modelarea spatiului urban de catre grupuri sociale:

- Grupuri sociale:

1. clase sociale sau paturi sociale

2. organizatii si institutii care au caracter de stat.

De exemplu:

- Diferentiere spatiala la Paris

- axul E-V, axul Senei

- axul N-S, axul care s-a dezvoltat mai inatai

- orice deplasare de interese in teritoriul urban are un “traseu” pe care il preia

pana in momentul in care isi gaseste un loc propriu.

39. CATEGORII TOPICE SPATIALE

formei urbane distingem 3 categorii de spatii in raport cu conceptul general de diferentiere spatiala:

1. spatii izotopice

2. spatii heterotopice

3. spatii utopice

1. Spatii urbane izotopice:

- spatii concepute in acelasi fel, spatii care sunt legate intre ele prin aceleasi trasaturi caracteristice,

spatii care pot fi identice.

2. Spatii urbane heterotopice:

- spatii care releva locuri diferite, sustinandu-se fiecare prin caracteristici functionale, spatiale si de

cuprindere diferite.

- spatii urbane heterotopice pot exista si in cadrul aceluiasi spatiu.

Observatie: o stare heterotopica/izotopica confera unui spatiu omogenitate/heterogenitate.

3. Spatii urbane utopice:

- spatii care unesc atat ordinea departata cat si cea apropiata, realizand la nivelul conceptului o legatura

intre izotopia si heterotopia urbana.

- spatiul utopic este subiectiv, aprecierea sa fiind legata de psihic.

- spatiul utopic este un spatiu simbolic, spatiu cu disponibilitati de imaginar.

Exemple de spatii utopice:

- in cadrul orasului, o piata organizata, dar extrem de ampla, ale carei limite ies din firescul perceptiei

umane. In determinarea unei anumite ambiante intervine psihismul nostru (cele doua filtre, imagine reala si

imagine mentala)

- orice spatiu urban in timpul noptii, atunci cand o serie de aspecte si configuratii se estompeaza, chiar

daca in timpul zilei el este un spatiu izotopic sau heterotopic.

Observatie:

- spatiul utopic este un spatiu real, utopicul fiind o rezultanta a perceptiei, a senzatiei.

- spatiul utopic este diferit de utopia urbana

- asocierea in cadrul organismului urban a unor spatii izotopice, heterotopice si utopice reflecta o complexitate

multifunctionala, realizandu-se la nivelul spatiului urban.

Spatii urbane amorfe:

- pot fi spatii neorganizate inca, spatii atrofiate

- spatii care trebuie mentinute chiar prin restructurare – spatii amorfe – spatii indiferente. (Strada nu

este un spatiu indiferent).

- Simti un spatiu atunci cand el are o functie care te chiama spre el.

- Spatiul urban trebuie utilizat conform unei organizari spatiale si functionale care are in vedere

necesitati prezente, dar si posibilitati viitoare.

Spatii urbane neutre:

- echivalentul in zona urbana a spatiului interstitial din structura urbana.

- are rolul de a mentine echilibrul in teritoriu.

40. SELECTIA TOPICA IN SPATIUL URBAN

-selectia topica este mijlocul fundamental, obiectiv sau subiectiv, in conturarea trasaturilor organismului urban.

E

N

V

S

- este posibil ca la un anumit moment dat o existenta urban sa rezulte ca rezultat al selectiei topice:

De exemplu: piata San Marco – Venetia.

- in cursul dezvoltarii orasului (a unui ansamblu, a unei zone) particularitatile sale se retin prin “filtrul

spatiului omogen”, rezultand un spatiu unitar.

PROCESUL=UNITATEA SPATIULUI URBAN

- se realizeaza

- in afara contextului initial (Targu Mures – intregirea esplanadei necesita o noua unitate)

- in contextul initial (Sibiu

- unitate

- de stil - originara (cladirile sunt realizate in acelasi stil)

- artificiala (realizam in continuare cladiri in acelasi stil.)

- de convenienta – unitate evolutiva – imbina configuratia de elemente initiale cu noile rezolvari in cadrul

ansamblului.

- se poate vorbi de unitate intre nou si vechi numai atunci cand ansamblul prezinta o alcatuire

functionala complexa si elementele noi nu se rezuma la a fi doar un simplu cadru.

- integrarea formala – poate opera

- la nivelul spatialitatii generale

- la nivelul plasticii particulare

- un spatiu urban unitar este un spatiu urban particular, iar celelalte atribute care pot sa apara conduc

intr-o anumita directie valoarea particulara.

41. VALOAREA PARTICULARA A UNUI SPATIU URBAN. CARACTER SI SPACIFICITATE

valoarea particulara a unui spatiu urban

- este o trasatura sau graup de trasaturi care-l deosebesc in cadrul formei urbane, inscriindu-se astfel

intr-o anume tipologie spatiala ca generalitate de grup, sau ca singularitate.

- reprezinta determinarea sa calitativa, individualitatea sa incorporand generalul – reflectare a esentei

intr-o forma proprie care se exprima prin caracter si specificitate.

- caracterul este diferit de specificitate.

- in aprecierea spatiului urban ne intereseaza:

1. efect

2. cauza – mijloace de realizare

3. adaptarea la un existent material – inventivitatea / asimilarea experientei anterioare.

4. timpul si spatiul, ca loc al selectiei topice.

DEFINITIE: Valoarea particulara a spatiului urban este o rezultanta a interferentei unor participari de

natura unei generalitati restranse, conferind caracter, si a unor participari de natura singularului, conferind

specificitate.

Caracter: caracterul unui spatiu urban inseamna calitate verificata.

-se determina prin descoperirea in cursul perceptiei a trasaturilor si elementelor functionale,

spatial-volumetrice si comportamentale care delimitand o anumita grupare tipologica restrang sfera de analiza ,

apreciere, incadrare a spatiului sau a zonei in care exista.

Specificitate: nu este numai rezultatul unei existente singulare

- exista spatii urbane care evidentiaza specificitatea printr-un element (Ex. Campanilul pentru

ansamblul San Marco)

- exista spatii in care specificitatea rezulta ca sinteza a elementelor componente, ce pot fi de

natura izotopica sau heterotopica. (Ex. Zona centrala din Bologna – succesiunea porticelor din lungul strazilor

de la parterul cladirilor)

campanilul – element de specificitate unic

porticul – element de specificitate comun

Elemente de specificitate: sunt elemente care subordoneaza functional , spatial volumetric si comportamental,

asigurand in acest fel unicitatea ansamblului.

- o specificitate se realizeaza in cadrul unitatii prin contrast , cealalta prin similitudine.

- Legatura intre specificitate – dominanta – unitate de ansamblu poate fi apreciata numai in contextul de

ansamblu al spatiului urban respectiv (ex.: blocul turn din piata Salii Palatului)

- Nu se poate face o delimitare clara intre caracter si specificitate, existand intotdeauna o zona de

suprapunere.

- Prin procesul de selectie topica, trasaturile de generalitate devin trasaturi de caracter care, retinute in

timp, se constituie apoi ca elemente de specificitate.

- Sunt cazuri in care procesul este invers: elemente de specificitate -> trasaturi de caracter -> trasaturi de

generalitate. Ex.: constructia urbana industrializata.

- Se poate ca ceea ce este caracterisitic pentru un spatiu restrans sa fie un element specific pentru un teritoriu

mai mare.

- Pentru desprinderea caracterului si specificului unui spatiu urban este necesara atenta lui incadrare in spatiu-

timp.

- Specificitatea spatiului urban se situeaza pe drumul de la functie la simbol, impunand spontaneitatea si

premeditarea logica, creativitatea artistica si creativitatea tehnico-stiintifica, insa trecute prin filtrul selectiei

topice.

- Fenomenul urban este un subsistem in sistemul general al dezvoltarii societatii.

42. PARTICULARIZARE PRIN SEGREGARE

In domeniul urbanisticii, diferentierea este diferita de separare-segregare.

- Atributele segregat/nesegregat, diferentiat/nediferentiat reflecta doaua dimensiuni: calitative si

cantitative, dimensiuni distincte ale formei urbane; doua aspecte posibil a fi luate separat in considerare pentru o

aceeasi existenta urbana, o dimnesiune relevand aspecte pozitive, iar cealalta, aspecte negative.

- Afirmarea unei valori particulare (caracter, specificitate) nu este compatibila cu segregarea, oricat de

categorica ar parea aceasta in definirea unor trasaturi distincte -> segregarea nu ofera o minima zona de trasaturi

distincte, iar diferentierea nu ofera o infinitate.

- diferentierea este: -informanta (capacitate mare de a infatisa ceva)

-informata (incarcatura informativa mare)

Ex.: Strada – spatiu urban unde se afirma cel mai bine caracterul – specificitatea.

Strada: 1. ingusta si sinuoasa in orasul medieval

2. monumentala si pretentioasa in orasul baroc

3. scoasa din drepturile sale in orasul postbelic (“urbanism organic”)

4. astazi – repusa in drepturi.

Important in definirea configuratiei:

1. relatia de functionalitate intre strada si teritoriul adiacent – strada isi evidentiaza interesele proprii

2. functia prioritara care afecteaza strada – impune scara si caracterul spatiului

3. rezolvarea corespunzatoare a cladirilor ce se inscriu in fronturile strazii:

- aceeasi cladire nu se poate amplasa cu aceleasi sanse calitative pe:

- o strada de mica/mare circulatie

- o strada pietonala

- pe un splai

Imagine urbana

- elementele imaginii urbane: obiectivele unui sit, punctele de observare si observatorul.

- termenii unei imagini urbane: privirea si vederea

- raport observator/punct de observatie

- tipuri de perceptie

- Strada este: -spatiu estetic

-existenta urbana cu ample disponibilitati pentru semnificativ/simbolic, in sensul ca imaginile mentala si reala

nu pot fi separate.

Reclama: -reda cosmetica urbana. Strada, in intregul ei, trebuie sa ofere oamenilor un mediu

educational.

43. IMAGINE URBANA

Imaginea urbana: o imagine caracteristica care ea insasi prezinta interes:

1. ca valoare informativa (restransa, dar legata)

2. ca valoare informativ-selectiva – mai complexa, conclusiva

3. ca valoare informativ-memorativa – suprapunere de imagini partiale contractate in timp – esentializata,

retinand astfel specificitatea.

- Specificitate se contureaza calitativ/cantitativ

Specificitatea este diferita de specific (esentializarea unui loc comun mai multor locuri, o esenta a

esentelor)

- Specificul organizarii spatiale intr-un teritoriu este constituit dintr-un grup de trasaturi caracteristice

generale centralizate intr-un timp indelungat.

impune

difer ent er eaun spat iu segr egat

un spat iu nesegr egat

nedifer ent ier ea

Specific: o esentializare a unui loc comun mai multor locuri (o esenta a esentelor.

44. CONDITIONAREA FORMEI URBANE

Semne urbanitatii se situeaza in planul calitativ/cantitativ. Ele au rol in definirea globala a calitatii

vietii.

Caliattea vietii reflecta, de faptcalitatea unui mediu de viata.

- In conditiile actuali dezvoltari a societatii umane, forma urbana se constituie ca factor fundamental de

mediu -> preocupari pentru

mediul functional – mediul in care se realizeza anumite functiuni privind existrenta omului

mediul natural-microclimatic – mediul in care conditiile naturale sunt folosite rational, puse in valoare, si modul

cum realizarile pot influenta conditile de clima.

mediul artificial-fizic – modul in care se realizeaza constructia si amenajarea teritoriului – conteaza aspectul

aspectul vizual

mediul socio-cultural – modul in care imbinarea naturalului cu artificialul, a traditiei cu inovatia, a interesului

individual cu cel colectiv duc catre forme pozitive de manifestare psiho-sociala a locuitorilor.

- Orasul nu mai poare ramane la stadiul de produs. El este inteles ca opera urbana; insusita, si nu

suportata de om.

- Lefebvre considera orasul :

obiect (spatial)

mediatie (intre ordinea departata/apropiata)

opera

Forma urbana sae situeaza intotdeauna in contextul unor conditii:

interventia structuranta (conditii obiective naturale si functionale)

formatia comportamentala (conditii obiective psiho-sociologice)

constrangere conceptuala (conditii obiectiv-subiective, etice, estetice, politice.

Aceste conditii asigura formei urbane stabilitate in timp si spatiu, si valoare ca produs social.

Forma urbana – esentiala componenta a culturii urbane.

45. ORASUL – ACT DE SINTEZA AL FORMEI URBANE.

Orasul estre o manifestare coroborata, organizata a formei urbane.

Intelsuri in evolutia istorica:

Orasul era apreciat ca opera – de la inceputurile dezvoltarii urbanistice, pana la revolutia industriala. Asa putem

explica de ce din orasele vechi ne-au ramas marturii zonele reprezentative (piete) si nu locuinte. (Piata

capitoliului)

Orasul se transforma din opera in produs – acest lucru se intampla o data cu aparitia burgheziei – premisele

revolutiei industriale

- orasul capata sensul unei valori de intrebuintare, pierzandu-si valoarea artistica. In constructia urbana conteaza

ocuparea terenului cu cladiri cu randament maxim,

-> SPATIUL OMOGEN – proces de omogeizare pe mai multe niveluri (social – economice) in paralel cu

un proces de crestere a decalajului calitativ intre aceste niveluri.

procesul de omogenizare se accentueaza datorita:

distrugerilor din al doilea razboi mondial

migrarii masive spre oras

trecerea de la orasul opera la orasul produs => constrangeri urbane => criza orasului => criza a formei urbane

Forma urbana se constituie dintr-o convergenta de spatii, obiecte, produse si interese care se releva intr-o

existenta urbana materala si o constinta sociala urbana. Din integrarea acestora rezulta semnele urbanitatii.

46. SEMNELE DE URBANITATE

nu sunt componente ale formei urbane, ci produse ale sintezei pe care aceasta o realizeaza.

Relatia dintre structura urbana si forma urbana implica o relatie de conditionare intre sistemele

texturilor urbane si convergenta prezentelor si faptelor urbane care obiectiv si subiectiv se inteleg spatial in

tiparul acestor texturi.

Ex.: construirea pietonalului in spatiul urban.

Intervin:

Densitatea de interese

interesul functional raportat la functionalitate

interesul pentru infomare, raportat la imaginea urbana.

Interesul pentru contact social raportat la calitatea socio-culturala a zonei si structura functionala si spatiala.

2. Formarea pietonalului.

Variante extrase-

Documents

Transcript of Variante extrase-