Validarea Metodelor de Analiza

43
VALIDAREA METODELOR DE ANALIZĂ 1

Transcript of Validarea Metodelor de Analiza

Page 1: Validarea Metodelor de Analiza

VALIDAREA METODELOR DE

ANALIZĂ

1

Page 2: Validarea Metodelor de Analiza

Validarea unei metode analitice, conformFarmacopeei Statelor Unite ale Americii 28, este procesulprin care se stabilește prin studii de laborator, dacă aceametodă îndeplinește condițiile pentru aplicațiileanalitice pentru care a fost pusă la punct.

Validarea este așadar, o etapă importantă îndeterminarea reproductibilității și siguranţei metodei,deoarece poate confirma dacă metoda este potrivităpentru a fi utilizată pentru un anumit sistem.

2

Page 3: Validarea Metodelor de Analiza

În laboratoarele de analiză, validarea are la bazăstandarde, cum ar fi:•Bunele practici de producţie (Good Manufacturing Practices -GMP)•Bunele practici de laborator (Good Laboratory Practices - GLP)•Bunele practici clinice (Good Clinical Practices - GCP) etc.

Alte reguli pentru validare sunt stabilite de:•Organizația Internațională a Standardelor (ISO) în seriile 9000și 17025•Normele Europene (EN 45001)•Farmacopeea Statelor Unite ale Americii (United StatesPharmacopoeia - USP)•Agenția Alimentelor și Medicamentului (Food and DrugAdministration - FDA)•Agenția pentru Protecția Mediului (Environmental ProtectionAgency - EPA).

3

Page 4: Validarea Metodelor de Analiza

Este important de precizat că la ora actuală nu există unconsens în ceea ce priveşte diferitele documente dereglementare internaţională (ISO, ICH, Afnor, Sanco, FDA, ANM,Conferinţa de la Washington) pentru definirea criteriilor caretrebuie testate în faza de validare.

De exemplu criteriul de liniaritate este prezentat diferitde la un document la altul, în cazul în care acesta apare printrecriterii.

Acelaşi lucru se întâmplă pentru exactitatea mediei carepoate fi confundată cu exactitatea în unele documente.

Ca o paranteză, în limba română confuzia este foarteuşoară, datorită faptului că pentru termenii din limba engleză şifranceză (trueness/justesse şi accuracy/exactitude) există unsingur cuvânt românesc - exactitate.

De aceea s-a propus pentru trueness echivalentulexactitatea mediei pentru că se referă la exactitatea dintremedia mai multor măsurători şi o valoare convenţionalăadevărată.

4

Page 5: Validarea Metodelor de Analiza

Criterii de validare după Farmacopeea Europeană

Criterii

Determinarea principiului activ sau a produşilor

finiţi

Determinarea impurităţilor sau

produşilor de degradare

Teste pentru limitele de impurităţi

Teste farmaco-tehnice

Fidelitatea(precizia) Da Da Nu Da

Exactitatea(acurateţea) Nu Nu Da Da

Limita dedetecţie Nu Nu Da Da

Limita decuantificare Nu Da Nu Da

Specificitatea Da Da Da Da

Intervalul devaliditate

Da Da Da Da

Liniaritatea Da Da Nu Da

Robusteţea Da Da Da Da

5

Page 6: Validarea Metodelor de Analiza

Criterii de validare după Comunitatea Economică Europeană (CEE)

METODA CRITERII DE VALIDARE

Identificarea/ detecţia − specificitatea

Determinarea conţinutului de impurităţi

− specificitatea− limita de detecţie− limita de cuantificare

Determinarea conţinutului (concentraţiei) sau a activităţii substanţei active

− specificitatea− fidelitatea− repetabilitatea− reproductibilitatea− exactitatea− liniaritatea− intervalul de liniaritate− sensibilitatea

6

Page 7: Validarea Metodelor de Analiza

Normele IUPAC menționează că validarea poate fi:

•Validare într-un singur laborator – atunci când severifică viabilitatea metodei înaintea unui studiu încolaborare (între mai multe laboratoare) și asigură faptulcă metoda pusă la punct este utilizată corect.

•Validare completă – caracteristicile metodei au fostverificate de multiple laboratoare, în colaborare.

7

Page 8: Validarea Metodelor de Analiza

SPECIFICITATEA / SELECTIVITATEAÎn limbajul comun, termenii de specificitate şi

selectivitate sunt deseori interschimbabili.O metodă este specifică dacă este adecvată pentru un

singur analit, în timp ce o metodă este selectivă dacă poate fiutilizată pentru mai mulţi analiţi care pot fi însă diferenţiaţisau, cu alte cuvinte, reprezintă capacitatea unei metode de acuantifica cu acurateţe şi specific analitul sau analiţii înprezenţa altor compuşi.

Selectivitatea implică capacitatea de a separa analitul deproduşii de degradare, metaboliţi (în cazul medicamentelor)şi alţi compuşi prezenţi în probă.

În cazul medicamentelor, USP 28, defineştespecificitatea ca fiind capacitatea de a analiza analitul înprezenţa altor componenţi cum ar fi impurităţi, produşi dedegradare şi matricea. 8

Page 9: Validarea Metodelor de Analiza

IUPAC şi AOAC (Asociația Stiințifică DedicatăExcelenței în Metode Analitice) utilizează termenul deselectivitate mai mult decât cel de specificitate pentrumetodele care sunt complet selective, pe când USP, ICH(Conferința Internațională De Armonizare A CerințelorTehnice Pentru Înregistrarea Produselor Farmaceuticede Uz Uman) şi FDA folosesc termenul specificitate.

9

Page 10: Validarea Metodelor de Analiza

În tehnicile cromatografice, selectivitatea metodeipoate fi dovedită printr-o bună separare între analit şialte componente (cum ar fi excipienţi, impurităţi,produşi de degradare şi metaboliţii).

Rezoluţia de separare a analitului trebuie să fie de1,5-2 ori mai mare decât a celorlalte componente.

Pentru a împiedica coeluţia altor substanţe,trebuie să fie cercetată puritatea peak-ului analitului.

De exemplu, pentru a determina puritatea peak-ului se apelează la spectrul UV-VIS .

10

Page 11: Validarea Metodelor de Analiza

Spectrul UV-VIS al analitului poate fi înregistrat lamijlocul peak-ului sau pe pantele peak-ului.

11

Page 12: Validarea Metodelor de Analiza

Pentru punerea la punct a unei metode de analizăîntr-un laborator de analiză al medicamentului,selectivitatea poate fi cercetată foarte simplu prininjectarea sau spotarea de etaloane sau martori(blank).

Sistemul cromatografic studiat va trebui sărealizeze separarea analitului, iar puritatea şiidentificarea peak-ului analitului se va realiza princomparare cu peak-ul etalonului.

12

Page 13: Validarea Metodelor de Analiza

Peak-ul cromatografic poate fi considerat pur dacăfactorul de separare calculat la lungimi de undă diferite esteconstant.

Compararea semnalelor la diferite lungimi de undăpoate fi utilizată pentru demonstrarea purităţii peak-urilor.S-a propus utilizarea lăţimii peak-ului măsurată la mijloculînălţimii, precum şi simetria peak-ului.

Chiar dacă peak-urile analitului şi a etalonului suntidentice, proba poate conţine o impuritate cu spectrusimilar analitului.

Cele mai selective metode de analiză aplicate la probebiologice sunt cele combinate: LC–UV; LC–MS; GC–MS; GC–FTIR. 13

Page 14: Validarea Metodelor de Analiza

LINIARITATEALiniaritatea reprezintă capacitatea metodei de a

produce rezultate direct sau indirect proporţionale cuconcentraţia analitului din probă pe un anumit intervalde concentraţii.

De obicei, liniaritatea este reprezentată printr-ocurbă de regresie liniară a valorii măsurate ca o funcţie acreşterii concentraţiei analitului

Pe de altă parte, liniaritatea rezultatelor uneiproceduri de analiză reprezintă capacitatea acesteia de aobţine rezultate direct proporţionale cu concentraţiaanalitului din probă.

Criteriul de liniaritate se aplică pentru rezultateleobţinute, adică pentru relaţia dintre concentraţiacalculată experimental pe baza funcţiei de răspuns şi ceaintrodusă (calculată teoretic). 14

Page 15: Validarea Metodelor de Analiza

Liniaritatea funcţiei de răspuns poate fi evaluatăvizual de pe diagrama ce reprezintă modificareasemnalului funcţie de conţinutul sau concentraţiaanalitului.

Dacă există o relaţie liniară, testul trebuie să fieevaluat prin metode statistice, de exemplu prin calcululdreptei de regresie folosind metoda celor mai micipătrate.

În anumite cazuri, pentru a obţine liniaritateaîntre răspuns şi concentraţia probei, dateleexperimentale trebuie supuse unei transformărimatematice înainte de analiza lor prin regresie.

15

Page 16: Validarea Metodelor de Analiza

În urma analizei de regresie se vor calculaparametri cum sunt: coeficientul de corelaţie (r),coeficientul de regresie (r2), interceptul cu ordonata,panta şi deviaţia standard a dreptei de regresie,suma reziduală a pătratelor etc.

De asemenea, se va reprezenta graficdependenţa semnalului de concentraţia analituluidin probă.

Intervalul de linearitate ce trebuie cercetatdepinde de scopul metodei analitice şi se considerăîn general ±20% faţă de concentraţia ţintă, dar poateajunge până la 150% din concentraţia ţintă.

16

Page 17: Validarea Metodelor de Analiza

Pentru teste de puritate, intervalul în caremetoda trebuie să fie liniară cuprinde limita decuantificare şi 30% peste concentraţia ţintă.

Testele de stabilitate au un interval de 0–2% faţăde concentraţia ţintă, iar cele de dizolvare ±20% faţăde concentraţia ţintă

Pentru evaluarea liniarităţii sunt necesar minim5 valori ale concentraţiei pentru cel puţin trei seriide soluţii de substanţe standard de diferiteconcentraţii (de regulă concentraţia de interes ± 20până la 50% pentru valorile extreme deconcentraţie).

Pentru metodele TLC, curba de calibrare trebuieobținută pentru fiecare placă ce va conțineetaloanele și probele necunoscute.

17

Page 18: Validarea Metodelor de Analiza

Metoda statistică cea mai utilizată pentru a găsi ceamai bună corelare între curba de calibrare şi dateprecum şi tipul de curbă de calibrare care oferă cea maibună corelare, este regresia liniară sau metoda celor maimici pătrate.

Pentru a compara două curbe de calibrare estenecesară măsurarea celei mai bune corelări a etalonuluila linie, în care scop se utilizează parametrii coeficientulde corelaţie şi eroarea standard a regresiei.

Coeficientul de corelaţie, este o măsură a asocieriiliniare dintre două variabile, cu alte cuvinte a gradului încare reprezentarea bivariată sub forma unei diagrame deîmprăştiere se apropie de o dreaptă.

18

Page 19: Validarea Metodelor de Analiza

Coeficientul de corelaţie ia valori intre -1 şi +1inclusiv, cu semnificaţia de asociere pozitivă /negativă după semnul coeficientului şi de lipsa deasociere pentru rxy = 0.

O valoare de +1 indică o relaţie liniară perfectăîntre semnalul analitic şi concentraţie cu semnalulîn creştere, iar o valoare -1 indică o relaţie liniarăperfectă cu semnalul analitic în scădere.

Coeficientul de corelaţie nu indică liniaritateadacă nu are o valoare ce depăşeşte r = 0,999.

Pentru valori mai mici trebuie calculaţi şi alţiparametri, ca de exemplu testul ANOVA pentruregresie.

Cea mai comună metodă de calibrare constă înprepararea unor soluţii standard de concentraţiecunoscută, ce acoperă domeniul de concentraţie încare se află proba de analizat.

19

Page 20: Validarea Metodelor de Analiza

EXACTITATEA MEDIEI(BIAS = EROARE SISTEMATICĂ)

Exactitatea mediei unei proceduri analiticeexprimă îngustimea acordului între valoarea medieobţinută dintr-o serie de măsurători şi o valoare careeste acceptată fie ca valoare convenţional adevărată,fie ca valoarea acceptată (de exemplu, standardinternaţional, standard al farmacopeei).

20

Page 21: Validarea Metodelor de Analiza

PRECIZIA Precizia exprimă îngustimea acordului (gradul

de dispersie, coeficientul de variaţie) dintre o serie demăsurători care provine din mai multe serii aleaceleiaşi probe omogene (rezultate independente) încondiţii identice de lucru.

Precizia oferă date asupra erorilorîntâmplătoare şi nu are nici o legătură cu valoareaadevărată. Deoarece toate măsurătorile conţin eroriîntâmplătoare, rezultatul unei singure măsurători nupoate fi acceptat ca valoare adevărată.

Pentru a prezice domeniul în care se găseştevaloarea adevărată este necesară o estimare a acesteierori, acest lucru făcându-se prin repetareamăsurătorii de mai multe ori.

Din acest proces se obţin doi parametriimportanţi şi anume valoarea medie şi variabilitateamăsurătorilor.

21

Page 22: Validarea Metodelor de Analiza

Cea mai utilizată modalitate de măsură a valoriimedii este media aritmetică, calculată utilizând formula:

(suma valorilor măsurătorilor raportată la numărultotal de măsurători).

Deoarece erorile întâmplătoare sunt distribuitenormal, modul comun de măsură a variabilităţii(preciziei) este deviaţia (abaterea) standard (σ).

Valoarea deviaţiei (abaterii) standard se calculeazăutilizând relația:

n

xx

n

ii∑

== 1_

n

xxn

ii∑

=

= 1

2_

σ

22

Page 23: Validarea Metodelor de Analiza

Dacă setul de date este limitat, valoarea medieeste adesea aproximată ca valoare adevărată, fiindnecesară estimarea abaterii standard. În acest caz,valoarea abaterii standard, notată cu SD, se calculeazăcu formula:

Odată ce numărul de valori din setul de datecreşte, valoarea SD se va apropia de valoarea σ.

11

2_

=∑=

n

xxSD

n

ii

23

Page 24: Validarea Metodelor de Analiza

Un alt termen comun utilizat pentru a măsuravariabilitatea este coeficientul de variaţie (CV) saudeviaţia standard relativă (RSD), care se exprimă caprocent, conform formulei de mai jos:

sau

Criteriul acceptat pentru valoarea abateriistandard relative (RSD) în studiul preciziei metodeieste RSD ≤ 2% (n ≥ 6).

Precizia este importantă în mod particular atuncicând în analiză este implicată şi o etapă de pregătire aprobei.

_

x

SDRSD = 100% _ ⋅=x

SDRSD

24

Page 25: Validarea Metodelor de Analiza

Variabilitatea poate afecta exactitatea.Se cunoaşte faptul că reproductibilitatea unei

analize descreşte disproporţional cu scădereaconcentraţiei.

Incertitudinea în analiza urmelor creşteexponenţial comparativ cu componenţii majori şiminori.

De la acest fapt pot apărea abateri în situaţiile încare există etape de pregătire a probei.

Pe de altă parte, modul de pregătire a probeirămâne un proces riguros care influenţeazămajoritatea variabilităţilor.

25

Page 26: Validarea Metodelor de Analiza

Precizia caracterizează gradul de concordanţă arezultatelor analitice între ele, la aplicarea repetată ametodei de analiză pe aceeaşi probă omogenă saueşantion pregătit pentru analiză în condiţii identice.

Precizia arată cât de aproape se află valorilemăsurate una faţă de alta pentru un număr demăsurători în aceleaşi condiţii.

Normele elaborate de ICH (InternationalConference of Harmonization) definesc precizia cafiind formată din 3 componente: repetabilitatea,precizia intermediară şi reproductibilitatea.

26

Page 27: Validarea Metodelor de Analiza

Repetabilitatea: rezultatele independente suntobţinute folosind aceeaşi procedură, pe probeidentice, în acelaşi laborator, de către acelaşioperator, utilizând acelaşi echipament şi într-uninterval scurt de timp.

Repetabilitatea analizei (precizia intra – probă)se studiază utilizând un minim de 9 determinăriacoperind domeniul specific de concentraţie (deexemplu 3 determinări la 3 valori ale concentraţiei),sau un minim de 6 determinări la o valoare de 100%din concentraţia soluţiei ce urmează a fi testate.

27

Page 28: Validarea Metodelor de Analiza

Precizia intermediară: rezultatele independentesunt obţinute folosind aceeaşi procedură, pe probeidentice, în acelaşi laborator, de către diverşioperatori, folosind echipamente diferite şi într-uninterval de timp dat.

Reproductibilitatea: rezultatele independentesunt obţinute folosind aceeaşi procedură, pe probeidentice, în laboratoare diferite, de către diverşioperatori şi folosind echipamente diferite.

28

Page 29: Validarea Metodelor de Analiza

ACURATEŢEA (EXACTITATEA)Normele elaborate definesc acurateţea

(exactitatea) ca o caracteristică a apropieriirezultatelor analitice de valoarea adevărată.

Exactitatea este o măsură a deviaţiei valoriimedii găsită prin analiză, faţă de valoarea adevărată.

Acurateţea se evaluează prin aplicarea metodeide analiză studiată, la probe cu concentraţiicunoscute.

La efectuarea acestor analize probele seanalizează faţă de soluţii etalon corespunzătoare saufaţă de martori, pentru a se înlătura astfel efectulinterferenţelor.

29

Page 30: Validarea Metodelor de Analiza

O altă variantă este constituită de compararearezultatelor obţinute prin metoda nouă cu celeobţinute printr-o metodă deja cunoscută, despre carese ştie că prezintă acurateţe.

Pentru substanţe medicamentoase, testul deacurateţe se efectuează frecvent prin adăugarea uneicantităţi cunoscute din analit, prin cântărire sau prinmăsurarea unui volum de soluţie (analit dizolvat însolvent), la soluţia placebo, astfel încât să se obţinăconcentraţii cu valori în domeniul de detecţie alanalitului.

Pentru forme farmaceutice cum suntcomprimatele, supozitoarele, cremele etc., acest faptpoate însemna evaluarea potenţialelor interacţiuniale substanţei active cu excipienţii în soluţie.

30

Page 31: Validarea Metodelor de Analiza

Acest test evaluează specificitatea metodei înprezenţa excipienţilor în condiţiile utilizate pentruanaliza acelui compus activ.

Se recomandă ca studiile de exactitate pentrusubstanţe active sau diverse produse să seefectueze la nivele de 80%, 100% şi 120% (uninterval de 80 – 120% sau chiar 75 – 125% dinconcentraţia reală).

Aceste soluţii se utilizează pentru studiile deacurateţe numite “amestecuri sintetice” sau“preparate realizate în laborator”.

În cazul metodei de analiză prin adaos destandard, concentraţia dispersată este în intervalul50 – 150% din valoarea de interes şi se realizeazăprin dispersarea concentraţiilor cunoscute deanalit în probe biologice (ser, plasmă etc.).

31

Page 32: Validarea Metodelor de Analiza

La fiecare nivel de concentraţie studiat seevaluează probe replicate.

Valoarea deviaţiei standard relative (RSD) arezultatelor obţinute în urma calculului pe acesteprobe replicate vor furniza variaţia analizei sauprecizia metodei.

Valoarea medie reprezentată ca procent indicăexactitatea metodei.

Pentru evaluarea acurateţii se calculeazăregăsirea în procente, calcule ce se fac pe bazarezultatelor experimentale obţinute.

Intervalul în care se acceptă rezultatele testuluide regăsire este cuprins între 98 şi 102% sau 95 şi105%. 32

Page 33: Validarea Metodelor de Analiza

Pentru probele biologice, regăsirea poate fi ± 20%din concentraţia reală.

În cazul determinării unui analit aflat în urme,criteriile de acceptare sunt cuprinse între 80 – 120%,pentru mai mult de 100 ppb şi 60 – 100%, sub 100 ppb146.

Pentru impurităţi, criteriile acceptate sunt ± 20%,pentru o concentraţie a impurităţilor ≤ 0,5% şi de ±10% pentru o concentraţie de impurităţi ≥ 0,5% 146.

Pentru a elimina posibilele erori ce pot apare peparcursul determinărilor, se va calcula mediavalorilor obţinute.

33

Page 34: Validarea Metodelor de Analiza

Valorile acceptate în studiul acurateţii şi preciziei pentru diferite concentraţii de analit

Concentraţia unităţi regăsirea precizia analitului(%) medie (RSD %)

34

Page 35: Validarea Metodelor de Analiza

LIMITA DE DETECŢIE

Limita de detecţie (LD) reprezintă cantitateaminimă dintr-un anumit component ce se poate puneîn evidenţă, faţă de o probă martor, cu o anumitălimită de încredere (în general 1%).

În metodele cromatografice estimarea LD seefectuează pe baza evaluării raportului semnal/zgomot de fond (linie de bază).

Pentru estimarea limitei de detecţie, îngeneral se consideră acceptabil un raport semnal /zgomot de 3/1 sau 2/1.

35

Page 36: Validarea Metodelor de Analiza

Estimarea LD se mai poate face şi pe baza deviaţieistandard şi a pantei dreptei de regresie şi se realizează utilizândformula:

unde σ reprezintă deviaţia standard a dreptei de regresie, iar Preprezintă panta dreptei de regresie.

Pentru estimarea deviaţiei standard a dreptei de regresie se potutiliza mai multe metode: pe baza deviaţiei standard a probelor martor se măsoarămagnitudinea semnalului de fond pentru un număr mare de probemartor şi se calculează deviaţia standard a valorilor obţinute; pe baza curbei de calibrare trebuie să se construiască şi să sestudieze o curbă de calibrare specifică folosind probe ce conţinanalitul într-un domeniu de concentraţie apropiat de limita dedetecţie.

3LDPσ⋅

=

36

Page 37: Validarea Metodelor de Analiza

LIMITA DE CUANTIFICARE (LQ)

Limita de cuantificare (LQ) reprezintă cantitateaminimă dintr-un anumit component identificat ce se poatecuantifica cu certitudine.

Estimarea LQ pe baza evaluării raportuluisemnal /zgomot se realizează prin comparareasemnalelor măsurate pentru probe cu o concentraţiescăzută şi cunoscută a analitului şi probe martorurmată de stabilirea concentraţiei minime la careanalitul poate fi cuantificat cu fidelitate.

Pentru estimarea limitei de cuantificare, îngeneral se consideră acceptabil un raport semnal /zgomot de 10/1.

37

Page 38: Validarea Metodelor de Analiza

Valoarea estimată trebuie să fie validată prin analizeindependente a unui număr adecvat de probe la care secunoaşte faptul că sunt preparate astfel încât sa conţinăconcentraţii aproape de limita de cuantificare.

În general, limita de cuantificare (LQ) se calculeazăprin multiplicarea cu 3 a limitei de detecţie (LD):

LQ = 3 x LD

38

Page 39: Validarea Metodelor de Analiza

ROBUSTEŢEA ŞI STABILITATEA METODEI

Robusteţea unei metode analitice se defineşte prinmăsurarea capacităţii metodei de a rămâne neafectată de variaţiimici, deliberate, ale unor parametri. De aceea, parametrul oferă oindicaţie a reabilitării metodei pe parcursul utilizării.

Dacă măsurătorile sunt susceptibile de variaţii în ceea cepriveşte condiţiile analitice, aceste condiţii trebuie să fie controlatesau trebuie luate anumite măsuri de precauţie.

O consecinţă a robusteţei este aceea că se stabilesc o serie deparametri de sistem pentru a ne asigura că validitatea procedeuluianalitic se menţine ori de câte ori se utilizează.

Stabilitatea unei metode analitice reprezintă gradul dereproductibilitate a rezultatelor obţinute pe aceeaşi probă, încondiţii diferite, cum sunt: laboratoare diferite, analişti diferiţi,aparatură diferită, diferite loturi de reactivi, zile diferite de lucruetc. 39

Page 40: Validarea Metodelor de Analiza

În studiul robusteţii metodelor cromatografice pestrat subţire trebuie studiată influenţa pe care omanifestă următorii factori:

temperatura; umiditatea; metoda de aplicare a spoturilor; forma şi mărimea spoturilor; compoziţia fazei mobile; pH-ul; tipul de strat subţire utilizat; volumul de probă aplicat; forma bacului; condiţiile de uscare a placilor.

40

Page 41: Validarea Metodelor de Analiza

Pentru metodele HPLC trebuie studiată influenţaurmătorilor factori asupra robusteţii metodei:

viteza de curgere a fazei mobile; temperatura în coloană; tipul de coloană cromatografică; volumul injectat; compoziţia faze mobile; pH; lungimea de undă de detecţie.

41

Page 42: Validarea Metodelor de Analiza

Pentru studii pe lichide biologice, trebuie cercetatăstabilitatea analitului în mediul biologic.

Trebuie cercetată o eventuală degradare în perioadadintre recoltarea probei și analiză.

Instabilitatea analitului poate fi provocată de diverșifactori, precum: interacțiuni cu recipientul, aerul,descompunerea termică, evaporarea componenților volatili saufotoliză.

Pentru a limita degradarea pot fi efectuate uneleprelucrări ale probei precum răcirea sau chiar congelareaprobei, păstrarea în loc ferit de lumină, adăugarea unor agențistabilizanți, ajustarea pH-ului, derivatizarea, utilizareainhibitorilor enzimatici.

42

Page 43: Validarea Metodelor de Analiza

Validarea metodelor analitice trebuie efectuată decătre toate laboratoarele de analiză și urmăreşte testareaparametrilor principali ai validării pentru a asiguraacurateţea, precizia, specificitatea, reproductibilitatea şirobusteţea metodei pentru intervalul de concentraţie încare poate fi studiat analitul.

43