Valea Iasului PT_I

47
CUPRINS CAPITOLUL A – MEMORIU TEHNIC................................1 1. DATE GENERALE............................................1 1.1. Denumirea investiţiei........................................1 1.2. Proiectant................................................ 1 1.3. Faza de proiectare.......................................... 1 1.4. Ordonatorul principal de credite...............................1 1.5. Autoritatea contractantă.....................................1 1.6. Organizatorul licitaţiei.......................................1 1.7. Beneficiar.................................................1 1.8. Perioada de execuţie a lucrărilor...............................1 1.9. Necesitatea şi oportunitatea investiţiei..........................2 1.10. Finanţarea investiţiei.......................................2 1.11. Fundamentarea tehnico-economică a investiţiei..................2 2. DATE TEHNICE ALE STUDIULUI...............................3 2.1. Prezentarea proiectului......................................3 2.2. Amplasamentul şi situaţia juridică a terenului ....................3 2.2.1. Amplasamentul...........................................3 2.2.2. Situaţia juridică a terenului..................................4 2.3. Obiectivele de protejat.......................................4 2.4. Elemente privind cadrul natural................................4 2.4.1. Elemente de geologie şi geomorfologie..................5 2.4.2. Condiţii pedologice....................................5 2.4.3. Hidrologie...............................................8 2.4.4. Condiţii climatice.........................................9 2.4.5. Vegetaţia şi fauna din zonă................................13 2.4.6. Descrierea staţiunilor identificate şi alegerea compoziţiilor de împădurire................................................... 14 2.4.7. Descrierea terenului......................................18 2.5. Organizarea de şantier..................................... 19 2.6. Căile de acces............................................ 19 2.7. Sursele de apă, energie electrică, gaze, telefon, etc. pentru organizarea de şantier şi definitive...........................................19 2.8. Programul de execuţie a lucrărilor............................20 2.9. Trasarea lucrărilor........................................20 2.10. Protejarea lucrărilor executate şi a materialelor din şantier.......20 2.11. Măsurarea lucrărilor......................................20 2.12. Curăţenia în şantier......................................21 2.13. Serviciile sanitare........................................21 2.14. Relaţiile dintre contractant, consultant şi persoana juridică achizitoare (investitor)................................................... 21 3. SOLUŢII TEHNICE.........................................21

description

comuna Valea Iasului

Transcript of Valea Iasului PT_I

Page 1: Valea Iasului PT_I

CUPRINSCAPITOLUL A – MEMORIU TEHNIC.......................................................................11. DATE GENERALE................................................................................................11.1. Denumirea investiţiei.................................................................................................11.2. Proiectant......................................................................................................................11.3. Faza de proiectare......................................................................................................11.4. Ordonatorul principal de credite............................................................................11.5. Autoritatea contractantă...........................................................................................11.6. Organizatorul licitaţiei...............................................................................................11.7. Beneficiar......................................................................................................................11.8. Perioada de execuţie a lucrărilor............................................................................11.9. Necesitatea şi oportunitatea investiţiei................................................................21.10. Finanţarea investiţiei...............................................................................................21.11. Fundamentarea tehnico-economică a investiţiei.............................................22. DATE TEHNICE ALE STUDIULUI........................................................................32.1. Prezentarea proiectului.............................................................................................32.2. Amplasamentul şi situaţia juridică a terenului...................................................32.2.1. Amplasamentul........................................................................................................32.2.2. Situaţia juridică a terenului...................................................................................42.3. Obiectivele de protejat..............................................................................................42.4. Elemente privind cadrul natural.............................................................................42.4.1. Elemente de geologie şi geomorfologie...........................................................52.4.2. Condiţii pedologice.................................................................................................52.4.3. Hidrologie..................................................................................................................82.4.4. Condiţii climatice.....................................................................................................92.4.5. Vegetaţia şi fauna din zonă................................................................................132.4.6. Descrierea staţiunilor identificate şi alegerea compoziţiilor de

împădurire.............................................................................................................................142.4.7. Descrierea terenului.............................................................................................182.5. Organizarea de şantier............................................................................................192.6. Căile de acces............................................................................................................192.7. Sursele de apă, energie electrică, gaze, telefon, etc. pentru organizarea

de şantier şi definitive........................................................................................................192.8. Programul de execuţie a lucrărilor......................................................................202.9. Trasarea lucrărilor....................................................................................................202.10. Protejarea lucrărilor executate şi a materialelor din şantier......................202.11. Măsurarea lucrărilor..............................................................................................202.12. Curăţenia în şantier................................................................................................212.13. Serviciile sanitare...................................................................................................212.14. Relaţiile dintre contractant, consultant şi persoana juridică achizitoare

(investitor).............................................................................................................................213. SOLUŢII TEHNICE.............................................................................................213.1. Descrierea tipului de culturi forestiere propuse..............................................213.2. Numerotarea unităţilor de cultură forestieră şi amplasarea bornelor........273.3. Tehnologii propuse..................................................................................................293.4. Efecte preconizate....................................................................................................304. NECESARUL DE PUIEŢI ŞI DE UTILITĂŢI.......................................................325. MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII....................................................................336. EŞALONAREA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR.....................................................347. BIBLIOGRAFIE...................................................................................................35

Page 2: Valea Iasului PT_I

CAPITOLUL B - ANEXE.........................................................................................361- Plan de incadrare in zonă2- Plan de amplasament si delimitare3- Plansa cu vederea de ansamblu a perimetrului4- Graficul de execuţie al lucrărilor5- Planşa formulelor de impădurire6- Planşa tipurilor de staţiuni

1

Page 3: Valea Iasului PT_I

CAPITOLUL A – MEMORIU TEHNIC

1. DATE GENERALE

1.1. Denumirea investiţiei

Împădurirea terenurilor agricole degradate din perimetrul Valea Iaşului, comuna

Valea Iaşului, judeţul Argeş.

1.2. Proiectant

S.C. TOPO MONTANA II S.R.L cu sediul în Curtea de Argeş, str. Banu Mărăcine,

bl. E12, sc. A, ap. 10, jud. Argeş, Nr. de înregistrare la Registrul Comerţului

J03/256/16.02.2006, Cod unic de înregistrare RO118389661, Certificat de atestare

nr. 1821/18.02.2011 emis de Ministerul Mediului şi Pădurilor, conform O.M.

88/2006.

1.3. Faza de proiectare

Proiect tehnic.

1.4. Ordonatorul principal de credite

Administraţia Fondului pentru Mediu.

1.5. Autoritatea contractantă

Comuna Valea Iaşului.

1.6. Organizatorul licitaţiei

Comuna Valea Iaşului.

1.7. Beneficiar

Comuna Valea Iaşului.

1.8. Perioada de execuţie a lucrărilor

5 ani.

2

Page 4: Valea Iasului PT_I

1.9. Necesitatea şi oportunitatea investiţiei

Necesitatea şi oportunitatea investiţiei derivă, în principal, din necesitatea

îmbunătăţirii calităţii mediului în condiţiile în care o bună parte din activităţile umane

au produs şi produc în continuare multiple efecte negative asupra mediului

înconjurător. Investiţii de acest gen pot să compenseze, într-o anumită măsură,

impactul negativ al omului asupra naturii prin:

a) îmbunătăţirea calităţii aerului;

b) refacerea şi îmbunătăţirea calităţii solului;

c) refacerea echilibrului hidrologic;

d) asigurarea permanenţei şi stabilităii biodiversităţii;

e) combaterea schimbărilor climatice prin diminuarea efectelor secetei şi limitarea

deşertificării;

f) protecţia solului, diminuarea intensităţii proceselor de degradare a terenurilor şi

ameliorarea progresivă a capacităţii de producţie a acestora sub efectul direct al

culturilor forestiere;

g) asigurarea standardelor de sănătate a populaţiei şi protecţia colectivităţilor

umane împotriva factorilor dăunători, naturali şi antropici;

h) îmbunătăţirea aspectului peisagistic.

1.10. Finanţarea investiţiei

Investiţia este finanţată, în proporţie de 100% din “Fondul pentru mediu”, gestionat

de Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM).

1.11. Fundamentarea tehnico-economică a investiţiei

Pentru stabilirea suprafeţei terenurilor care alcătuiesc perimetrul de ameliorare

Valea Iaşului, acestea s-au măsurat folosindu-se tehnologie G.P.S. – măsurătorile

de teren au fost realizate, prin parcurgerea limitelor care urmau să fie ridicate (limite

de parcelă sau de unitate staţională) cu aparatul G.P.S., acesta fiind reglat să

înregistreze permanent. Datele au fost ulterior transferate şi prelucrate digital.

Încadrarea terenurilor în grupe, respectiv tipuri de staţiuni degradate precum şi

stabilirea lucrărilor de efectuat pentru a atinge scopul investiţiei (compoziţii,

scheme de plantare, tehnici de împădurire) s-a realizat având la bază “Normele

tehnice privind compoziţii, scheme şi tehnologii de regenerare a pădurilor şi de

3

Page 5: Valea Iasului PT_I

împădurire a terenurilor degradate – M.A.P.P.M., 2000” şi “Îndrumări tehnice pentru

cartarea şi împădurirea terenurilor degradate – .M.A.P.P.M., 1995”.

Fundamentarea economică (stabilirea devizelor) s-a realizat cu ajutorul “Normelor

de timp şi producţie unificate pentru lucrări din silvicultură – M.A.P.P.M, 1997” şi a

grilei de salarizare folosite de Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA, 2011.

Preţul de achiziţie al diferitelor materiale (puieţi, substanţe chimice pentru

tratamente fitosanitare, panouri publicitare, etc.) s-a stabilit ca medie a mai multor

oferte existente pe piaţă la data întocmirii studiului.

2. DATE TEHNICE ALE STUDIULUI

2.1. Prezentarea proiectului

Proiectul se referă la împădurirea terenurilor agricole degradate din cadrul

perimetrului Valea Iaşului, inclusiv întreţinerea plantaţiilor respective până la atingerea

stării de masiv.

2.2. Amplasamentul şi situaţia juridică a terenului

2.2.1. Amplasamentul

Terenurile degradate cuprinse în acest proiect sunt situate în extravilanul comunei

Valea Iaşului, judeţul Argeş. Ele au fost constituite în perimetrul de ameliorare Valea

Iaşului conform art. 82-88 din Legea fondului funciar nr. 18/1991-republicată. Accesul la

perimetru se realizează prin intermediul drumului naţional DN73C (Curtea de Argeş-

Câmpulung), din care se intră , spre E, pe un drum local in lungime de cca. 1,3 km.

Din punct de vedere al administraţiei silvice, terenurile degradate constituite în

perimetrul de ameliorare Valea Iaşului se află în raza O.S. Curtea de Argeş, D.S. Piteşti.

Amplasamentul perimetrului Tabel nr. 2.2.1.

Trupuri

Categoria de folosinţă

(din evidenţa fondului funciar)

Suprafaţa

(ha)

Observaţii

Tarla ParcelăDenumire

trup

I PĂŞUNE 22,82 13/14/16 1/1/12, 13, 52 Nuculeţ

II PĂŞUNE 7,94 12 17 Peste Deal

III PĂŞUNE 4,24 20 20 Buturi

TOTAL PERIMETRU 35,0 - - -

4

Page 6: Valea Iasului PT_I

2.2.2. Situaţia juridică a terenului

Terenul care face obiectul acestui proiect este proprietate privată a comunei Valea

Iaşului, actul care atestă proprietatea fiind Hotărârea Consiliului Local Valea Iaşului nr. 10

din 17.03.2006, prin care respectivele terenuri trec din proprietatea publică a comunei in

proprietatea privată. O copie a acestei hotărâri este anexată la finele studiului.

2.3. Obiectivele de protejat

Obiectivul general al proiectului este: “îmbunătăţirea calităţii mediului prin

extinderea suprafeţei împădurite la nivel naţional, ameliorarea progresivă a capacităţii de

producţie a terenurilor agricole degradate, menţinerea biodiversităţii şi dezvoltarea

continuă a funcţiilor ecologice şi sociale ale pădurilor prin finanţarea din Fondul pentru

mediu” – conform Programului de îmbunătăţire a calităţii mediului prin împădurirea

terenurilor agricole degradate.

În particular obiectivul proiectului îl constituie valorificarea cu ajutorul vegetaţiei

forestiere a unor terenuri agricole (păşuni degradate) din comuna Valea Iaşului, afectate

de fenomene de degradare în diferite stadii, care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea

de producţie pentru folosinţe agricole. Deci, terenurile respective sunt obiectivele a căror

protejare se urmăreşte prin acest proiect.

2.4. Elemente privind cadrul natural

2.4.1.Geologia si Geomorfologia

Raionarea geomorfologică a ţării încadrează teritoriul ce include Perimetrul de Ameliorare Valea Iaşului în provincia “Central – europeană”, subprovincia Subcarpatică (E), districtul Subcarpaţilor Argeşului (E30).

Relieful complex din această zonă, prezintă particularităţi care implică măsuri de gospodărire specifice. În această zonă cad precipitaţii în cantităţi moderate.

Având în vedere importanţa hidroenergetică a râului Argeş precum şi a factorilor climatici, rezultă că măsurile silvotehnice trebuie să fie adaptate condiţiilor social-economice şi climatice, starea de împădurire permanentă fiind absolut necesară pentru îndeplinirea funcţiilor ce le-au fost atribuite arboretelor.

Perimetrul de Ameliorare Valea Iaşului fiind situată în zona de dealuri şi coline, cu relief puternic fragmentat, format pe depozite miocene friabile cu procese de eroziune şi alunecări frecvente sunt necesare de asemenea măsuri de gospodărire speciale, care să

5

Page 7: Valea Iasului PT_I

împiedice aceste procese şi care să preîntâmpine colmatarea acumulărilor hidrotehnice din aval.

Unitatea geomorfologică predominantă este aşadar versantul ondulat, cu altitudinea minimă de 420 m şi maximă 780 m, altitudinea medie fiind de 500 m.

Substratul litologic al acestui teritoriu este alcatuit din roci sedimentare în proporţie de 80% şi roci cristaline 20%.

Rocile cristaline apar în partea de nord a unităţii de producţie (partea mai înaltă) şi sunt puternic metamorfozate.

Dintre acestea cele mai întâlnite sunt paragnaise şi micaşisturi cu grafit care dau naştere la soluri profunde, dar sărace (brune luvice).

Formaţiile sedimentare sunt caracteristice zonei mai joase a U.P. şi sunt reprezentate prin: - depozite paleogene, alcătuite din trei orizonturi (marne, gresii gipsifere, marne negricioase şi gresii);

- depozite daciene, cele mai răspândite fiind reprezentate prin nisipuri, marne şi argile.Toate aceste formaţii geologice menţionate mai sus sunt acoperite în cea mai mare

parte cu “depozite de cuvertură”, care prezintă o deosebită importanţă pedogenetică. Acestea sunt în general neconsolidate şi sunt constituite din luturi argiloase, argile, marne şi nisipuri, pe care se formează de regulă soluri profunde de brune argiloiluviale, brune luvice şi eumezobazice, soluri accesibile sistemului radicelar al arborilor.

Substratul litologic sub influienţa factorilor climatici (în special al precipitaţiilor) poate da naştere unor procese de degradare a ecosistemelor forestiere, mai ales atunci când intervenţiile omului sunt necorespunzătoare.

2.4.2. Condiţii pedologice

Odată cu parcurgerea terenului, s-a deschis primul profil de sol, care s-a descris

morfologic (profunzime, volum edafic util, textură, structură, umiditate momentană) şi

chimic (pH, efervescenţă – pentru determinarea prezenţei/absenţei carbonaţilor). Pentru

stabilirea limitelor unităţilor staţionale s-au efectuat sondaje, iar acolo unde s-a constat

schimbarea factorilor de solificare (material parental, formă de relief, vegetaţie – pătură

erbacee) şi modificări sub raportul însuşirilor fizico – mecanice şi chimice ale solului,

sondajele s-au adâncit până la dimensiunea unui profil principal, făcându-se o descriere în

detaliu şi recoltându-se probe pentru analize de laborator.

Clasificarea solurilor s-a făcut conform ”Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor”

editat în 2003, făcându-se corespondenţa cu “Sistemului Român de Clasificare a Solurilor”

editat în anul 1980 de Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie Bucureşti şi

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.

Solurile care s-au format în zona perimetrului analizat sunt faeziomuri stagnice (foto

1, 2 – se observă aspectul marmorat datorat stagnării apei pe profil) sau tipice (foto 3).

6

Page 8: Valea Iasului PT_I

Foto 1 – Faeziom stagnic în u.s. 1E

Foto 2 – Aspect marmorat datorită stagnării apei pe profil

7

Page 9: Valea Iasului PT_I

Foto 3 – Faeziom tipic în u.s. 1B

Datorită eroziunii în suprafaţă orizontul de acumulare nu mai este prezent sau este

foarte puţin reprezentat. În plus, păşunatul îndelungat şi conţinutul ridicat de argilă face ca

aceste soluri să fie foarte compacte.

Principalele proprietăţi fizice şi chimice ale solurilor Tabelul 2.3.6.10.1.

Nr.

crt.

Tip

de

sol

Orizont Nivel

(cm)

Umiditate

%

pH Humus

%

Carbonaţi

%

1Faeziom stagnic(Pseudorendzină pseudogleizată)

Cpr 0-20 21,58 8,0 1,32 16,4

Cprw 21-90 20,26 8,2 - 15,0

2Faeziom tipic

(Pseudorendzină tipică)

A/C 0-40 56,93 7,9 3,63 6,2

Cpr 41-100 25,88 8,1 - 16,2

Faeziom tipic (pseudorendzină tipică): – cu o succesiune a orizonturilor A/C-Cpr.

S-au format pe marne argiloase sau argile marnoase (bogate în argilă şi carbonaţi), în

condiţiile unui relief de podiş. În mod normal bioacumularea şi humificarea sunt slab acide

formându-se humus de tip mull-calcic pe mare grosime a profilului. Debazificarea şi 8

Page 10: Valea Iasului PT_I

acidifierea sunt şi ele slabe sau inexistente, de asemenea slabe sunt alterarea şi

levigarea.

Orizontul Am ar fi trebuit să fie gros de 20-30 cm, dar datorită eroziunii orizontul de la

suprafaţa solului este mai degrabă A/Cpr de cel mult 10-15 cm. Conţinutul de humus al

faeziomului analizat este slab la cel mult moderat iar structura este prismatică.

Reacţia solului este slab alcalină (pH= 8,0 – 8,2). Aceste soluri sunt bine

aprovizionate cu substanţe nutritive şi au o activitate microbiologică relativ bună – în cazul

de faţă datorită păşunatului intensiv solurile sunt foarte compacte iar activitatea

microbiologică este mai redusă. Aceste soluri asigură în general o bună aprovizionare cu

apă a vegetaţiei şi au troficitate mijlocie spre superioară. Sunt soluri de fertilitate mijlocie

pentru gorun şi pini.

Faeziom stagnic (pseudorendzină pseudogleizată): – cu o succesiune a

orizonturilor A/C-Cprw. Spre deosebire de subtipul tipic apare orizontul w grefat pe Cpr în

primii 100 cm – de altfel este foarte vizibil aspectul marmorat al profilului datorită stagnării

apei pe profil (foto 1). Umiditatea solului este mai mare decât la subtipul tipic dar creşte şi

gradul de compactare al solului şi scade conţinutul de humus până la nivelul foarte slab.

Rămâne totuşi un sol pe care gorunul poate realiza productivităţi mijlocii.

2.4.3. Hidrologia

Reţeaua hidrografică este bine reprezentată în zonă prin pâraie ca: Valea Muşii; Valea lui Mic, Valea Doamnei, Valea Sasului, Valea Zigoneni, care se varsă în râul Argeş.

Regimul hidrografic se caracterizează prin ape mari primăvara şi la începutul verii (în perioadele de topire maximă a zăpezilor) şi prin ape mici în perioada de toamnă-iarnă. Influienţa reţelei hidrografice asupra vegetaţiei forestieră este destul de mică.

2.4.4. Conditii climatice

Datele pentru caracterizarea climatică a teritoriului aflat in studiu au fost luate din înregistrările făcute la staţia meteorologică Curtea de Argeş. Climatul reprezintă rezultanta interacţiunii complexe dintre radiaţia solară, particularităţile reliefului şi circulaţia atmosferică specifică acestei zone. Relieful acţionează asupra elementelor meteorologice prin dezvoltarea sa altitudinală, prin orientarea şi înclinarea versanţilor, ca şi prin configuraţia principalelor sale forme, determinând etajarea climatică a teritoriului şi o serie de topoclimate.

9

Page 11: Valea Iasului PT_I

Regimul termic se caracterizează printr-o amplitudine destul de mare (22,6C). Temperatura minimă este de –2,9C şi se înregistrează în luna ianuarie, iar temperatura maximă este de 19,7C, înregistrându-se în luna iulie. Temperatura medie anuală este de 9C.

Temperatura medie în perioada de vegetaţie este de 15,9C.În general, temperaturile scăzute nu afectează vegetaţia forestieră datorită faptului

că ele se înregistrează în perioada repaosului vegetativ. Îngheţurile timpurii se înregistrează de obicei în 20-24 octombrie, iar îngheţurile târzii la începutul lunii aprilie (3-4 aprilie).

Temperaturile ridicate pot produce uneori pagube mai ales în plantaţiile tinere, în perioada iulie-august, când datorită arşiţei se pot produce vătămări ale scoarţei puieţilor, ori uscarea lor, datorită uscării solului, mai ales pe expoziţii sudice.

Durata de timp cu temperaturi peste 10C este de 186 zile.În general, regimul termic este favorabil dezvoltării speciilor forestiere de bază din

unitatea de producţie.

Precipitaţiile medii anuale sunt în jur de 728 mm şi repartizate în tot timpul anului, mai abundente primăvara (193 mm) şi vara (240 mm) şi mai scăzute iarna (138 mm) şi toamna (147 mm). Cantitatea de precipitaţii medie înregistrată în perioada de vegetaţie este de 442 mm. În perioada noiembrie-aprilie cantitatea de precipitaţii este superioară evapotranspiraţiei potenţiale, realizându-se astfel un excendent de apă, ce se acumulează în sol care reuşeşte în general să suplinească deficitul de apă realizat în perioada iulie-septembrie, când evapotranspiraţia este superioară cantităţii de precipitaţii căzute. Precipitaţiile sub formă de zăpadă, pe lângă aportul lor la realizarea bilanţului hidric au şi rol termoizolator al solului şi culturilor tinere. Primul strat de zăpadă apare în luna noiembrie şi devine persistent abia în a doua jumătate a lunii decembrie sau chiar la începutul lunii ianuarie. Dispariţia stratului de zăpadă are loc la sfârşitul lunii februarie.

Vânturile predominante sunt cele nordice şi estice, fiind mai frecvente iarna şi vara.

Intensitatea cea mai mare a vânturilor se realizează iarna. Perioada medie cu intensitate

mare a vânturilor este de 16 zile anual.

Intensitatea vânturilor nu a constituit până în prezent un element meteorologic care

să producă vătămări arboretelor, rupturile sau dezrădăcinările fiind cu totul izolate.

Pentru caracterizarea generală a climatului din această zonă s-au calculat următorii indici

ai datelor climatice:

- indici de umiditate (R=P/T):

- anual 80,9;

- primăvara 21,6;

- vara 13,3;

- toamna 15,1;

10

Page 12: Valea Iasului PT_I

- pe sezon de vegetaţie 15,1 ha;

- indici de ariditate de Martonne (Ia=P/T+10):

- anual 38,3;

- primăvara 40,8;

- vara 34,7;

- toamna 29,7;

- pe sezon de vegetaţie 33,8 ha;

- indicii de compensare hidrică (ICH= +/-) :

- ICH = 1,63.

Condiţiile climatice din cadrul Perimetrului de Ameliorare Valea Iaşului sunt cele

caracteristice climatului de tip Df.b.x.(după Köppen), specific topoclimatului de dealuri.

După noua zonare climatică, perimetrele studiate se încadrează în zona climatică II.B.p.6

(climat continental de dealuri, districtul de pădure, subdistrictul 6).

Teritoriul studiat se caracterizează printr-un climat continental cu amplitudini termice

mari, consecinţă a invaziilor aerului artic în timpul iernii şi al aerului tropical în timpul verii.

Cantităţiile anuale de precipitaţii, variază între 500 şi 800 mm. Vara precipitaţiile cad

în cantităţi foarte variabile, la intervale mari şi au un caracter de aversă.

Seceta şi viscolele sunt fenomene destul de frecvente.

Climatul este în general favorabil dezvoltării vegetaţiei forestiere şi creează condiţii

optime de vegetaţie pentru speciile de bază: fagul şi gorunul.

2.4.5. Vegetaţia şi fauna din zonă

Terenurile care alcătuiesc perimetrul analizat au fost folosite o perioadă îndelungată

ca păşune comunală. Nu s-au găsit date care să ateste că pe parcursul acestui interval de

timp s-ar fi efectuat lucrări de întreţinere sau de ameliorare a acestei păşuni. În acest

context - păşunat intensiv pe o perioadă mare de timp – au apărut şi s-au dezvoltat

fenomene de degradare precum eroziunea în suprafaţă, alunecările de teren şi mai puţin

cea în adâncime (ravene).

Sub aspectul vegetaţiei, întreaga suprafaţă este reprezentată de păşuni, care sunt

însă de slabă calitate specia predominantă fiind ţepoşica (Nardus stricta) şi Deschampsia

caespitosa. În cuprinsul parcelei 1A s-au identificat pâlcuri de vegetaţie arbustivă

(porumbar, păducel, măceş, sânger etc.) dar care nu pot fi folosite la crearea noilor

arborete întrucât sunt puternic afectate de păşunat. În consecinţă, ele vor trebui extrase.

Din punct de vedere al faunei, datorită fenomenelor de degradare a terenului şi

solului dar şi a vegetaţiei, nu putem spune că terenurile analizate constituie habitatul

preferat al vreunei specii anume. Dimpotrivă, sărăcia surselor de hrană şi lipsa

adăposturilor sunt elemente care limitează uneori foarte puternic prezenţa faunei. Din

11

Page 13: Valea Iasului PT_I

această cauză, speciile de animale şi păsări întâlnite pe aceste terenuri sunt doar “în

trecere” către alte zone mai favorabile traiului lor.

2.4.6. Descrierea staţiunilor identificate şi alegerea compoziţiilor de

împădurire

Conform “Îndrumărilor tehnice pentru cartarea şi împădurirea terenurilor degradate”

principalii factori pentru caracterizarea şi clasificarea staţiunilor de terenuri erodate de apă

sunt:

- relieful (descris la subcapitolul 2.4.) şi etajul de vegetaţie (în cazul de faţă ne

aflăm la limita dintre etajul fitoclimatic deluros de gorunete, făgete şi goruneto -

făgete – FD3 şi cel deluros de cvercete – FD2);

- intensitatea de manifestare a proceselor de eroziune de suprafaţă (după

sistemul român de clasificare – determinat conform procedurii din îndrumările

tehnice mai sus menţionate;

- substratul litologic (descris la subcapitolul 2.4.1.);

- solul (descris la subcapitolul 2.4.2.)

S-au identificat trei grupe de tipuri de staţiuni degradate după cum terenul prezenta

fenomene de alunecare, de eroziune în suprafaţă puternică sau foarte puternică, iar în

cadrul acestor grupe de staţiuni au fost separate mai multe tipuri de staţiuni degradate,

prezentate sintetic în tabelul 2.3.6.1. Toate tipurile de staţiune fac parte din seria staţiunilor

din subzona cvercetelor. La stabilirea tipurilor staţionale s-a ţinut seama şi de expoziţia

terenului, aceasta fiind determinantă la instalarea gorunului.

Cel mai important aspect de semnalat aici este faptul că peste fenomenele de

degradare prin eroziune de suprafaţă s-au suprapus şi fenomene de alunecare, (u.s. 1B).

Acest fapt este încă o dovadă a pericolului reprezentat de alunecări şi eroziune în zona

analizată chiar şi în condiţiile unui teren cu pantă relativ redusă.

12

Page 14: Valea Iasului PT_I

Foto 4 – Eroziune în suprafaţă şi mici alunecări în u.s. 1D

Foto 5 – Eroziune în suprafaţă în u.s. 1D

13

Page 15: Valea Iasului PT_I

Foto 6 –Eroziune în suprafaţă şi alunecare în u.s. 1A

Staţiuni de terenuri degradate

Tabel nr. 2.4.6.1.Nr.crt.

Grupastaţională (GS)

Tipul de staţiune (TS) U.s.Suprafaţ

a ha

1

GS 9 - versanţi mijlocii cu înclinare moderată la repede, expoziţii diverse, cu eroziune puternică în suprafaţă.

TS 1 (EGo6) – Terenuri puternic erodate (e2) situate pe versanţi însoriţi cu panta 6-15g, pe substrat litologic format din marne şi nisipuri, cu faeziom tipic, puternic erodat cu grosimea de 90-120 cm, slab scheletic, mezotrofic.

1E 4,24

1C 2,90

Total TS 1 - 7,14

TS 2 (EGo6) – Terenuri puternic erodate (e2) situate pe versanţi însoriţi cu panta 15-25g, pe substrat litologic format din marne, luturi şi argile, cu faeziom stagnic, puternic erodat cu grosimea de 70-100 cm, slab scheletic, mezotrofic.

1A 7,94

Total TS 2 - 7,94Total GS 9 - 15,08

2

GS 10 - versant superior cu înclinare repede, expoziţie însorită, cu eroziune foarte puternică în suprafaţă

TS 3 (EGo9) – Teren foarte puternic erodat (e3) situat pe un versant însorit cu panta 15-30g, pe substrat litologic format din marne, luturi şi argile, cu faeziom stagnic, puternic erodat cu grosimea de 70-100 cm, slab scheletic, mezotrofic.

1B 2,48

Total TS 3 - 2,48Total GS 10 - 2,48

3

GS 54 - versant mijlociu cu înclinare moderată, expoziţie însorită cu fenomene de alunecare

TS 4 (AlGo4) – Terenuri alunecătoare cu masa alunecată moderat fragmentată situate pe versanţi cu panta 10-23g, pe substrat litologic format din luturi şi argile, cu faeziom stagnic, cu grosimea de peste 75 cm, fără exces prelungit de apă.

1D 17,44

Total TS 4 - 17,44Total GS 54 - 17,44

TOTAL PERIMETRU - 35,00

14

Page 16: Valea Iasului PT_I

Pentru împădurirea terenurilor degradate din cadrul perimetrului Valea Iaşului,

conform îndrumărilor tehnice privind împădurirea terenurilor degradate, pentru unităţile

încadrate în grupa staţională GS 9 (terenuri moderat la puternic erodate) se pot folosi trei

compoziţii de împădurire:

a) 75Sc 12,5Fr (Ci, Ml, Mj) 12,5Lc (So, Sa, Co);

b) 25St (Go, Str) 50Fr (Ci, Pam) 25Lc (So, Sa, Pa);

c) 50Pin (Pi) 25Ci (M.a, Vi.t, Fr) 25Lc (So, Sî, Co).

Pentru unitatea încadrată în GS 10 (terenuri foarte puternic erodate), normele prevăd

următoarele formule de împădurire:

a) 75Sc 12,5Mj (Ci, Cn, Ml) 12,5Lc (Co, Sa);

b) 50Pi (Pin) 25Ci (Ju, Fr) 25Ct (Pd, Lc, Co).

În sfârşit, pentru unitatea staţională încadrată în GS 54 terenuri alunecătoare cu

masa alunecată slab la moderat fragmentată), normele recomandă folosirea următoarelor

compoziţii de împădurire:

a) 75Sc 25Fr (Ci, Dd, Vi.t, Ml);

b) 25St (Go, Str) 50Fr (Ci, Pam, Te.a, Vi.t) 25Sa (Co, Lc).

La analizarea variantelor de compoziţii de împădurire ce pot fi folosite, trebuie

subliniat de la bun început că toate studiile şi cercetările efectuate de silvicultori de-a

lungul timpului, precum şi experienţa practică a acestora, atestă superioritatea pădurii

naturale în îndeplinirea funcţiilor de producţie şi protecţie atribuite, comparativ cu oricare

alt tip de fitocenoză cunoscut. De aceea, la realizarea oricărei lucrări de împădurire, se

urmăreşte crearea unor arborete cu compoziţii cât mai apropiate de cele ale tipurilor

natural fundamentale de pădure.

Se observă în compoziţiile de împădurire prezentate mai sus că speciile ajutătoare şi

cele de arbuşti sunt cam aceleaşi pentru toate variantele. În concluzie, determinantă

pentru alegerea compoziţiei de împădurire va fi analiza avantajelor-dezavantajelor folosirii

uneia sau alteia din speciile principale.

În varianta folosirii compoziţiei de împădurire a) (în toate grupele staţionale), specia

majoritară ar fi salcâmul, specie care are avantajul de a putea fi instalată relativ uşor chiar

şi pe terenuri cu grade de degradare mult mai avansate decât cel în cauză. Totuşi,

salcâmul preferă solurile afânate, profunde, iar în cazul de faţă solul este foarte compact

datorită păşunatului neraţional – consecinţa acestui fapt ar fi încetinirea semnificativă a

dezvoltării acestuia. Mai mult, analizele pedologice anexate studiului au evidenţiat

prezenţa carbonaţilor în sol iar salcâmul este o specie care evită în general astfel de

soluri. În consecinţă, arboretele rezultate nu vor putea realiza decât productivităţi inferioare

(clasa a V-a, cel mult a IV-a de producţie), iar pe măsură ce vor înainta în vârstă creşte

15

Page 17: Valea Iasului PT_I

riscul apariţiei unor fenomene de uscare. De asemenea, gradul de acoperire a solului este

mai mic la un arboret de salcâm comparativ cu cel al unui arboret de cvercinee sau cu un

pinet, ceea ce înseamnă că şi protecţia pe care o oferă acesta solului şi terenului după

instalare este inferioară celei oferite de gorunete sau pinete. Un alt aspect de subliniat aici

ţine de faptul ca salcâmul este cunoscut ca o specie invadantă, astfel încât păşunile

limitrofe plantaţiilor nou create vor avea nevoie de lucrări de întreţinere mult mai susţinute

decât în cazul altui tip de arboret.

Analizând compoziţia arboretelor din fondul forestier limitrof perimetrului analizat,

observăm că acestea sunt cvercete (mai mult sau mai puţin afectate de intervenţia omului)

şi pinete. Deci, în cazul GS 54, formula de împădurire b) este cea mai apropiată de

compoziţia naturală a arboretelor din această zonă, cu toate avantajele care decurg din

acest fapt: arboretele rezultate vor fi mai stabile, mai rezistente la acţiunea factorilor biotici

şi abiotici destabilizatori; oferă maximum de eficienţă din punct de vedere al capacităţii de

protecţie a terenurilor şi solurilor dar şi din punct de vedere al productivităţii pădurii.

Stejarul şi gorunul fiind speciile cele mai bine adaptate condiţiilor ecologice din zonă,

înfiinţarea plantaţiilor bazate pe aceste specii implică şi cele mai reduse riscuri din punct

de vedere al reuşitei culturilor.

În sfârşit, constatăm că varianta de compoziţie de împădurire având la bază pinii, a

fost folosită anterior în zona limitrofă a perimetrului de ameliorare. În condiţiile unor soluri

scheletice şi pe terenuri cu pantă mai accentuată, pinii au fost soluţia cea mai potrivită. De

aceea, cel puţin pentru cazul unităţilor staţionale cu asemenea caracteristici (u.s. 1A si 1B)

s-a optat pentru folosirea pinilor, în timp ce, în cazul u.s. 1C, 1D si 1E optăm pentru

folosirea gorunului în compoziţie.

În concluzie varianta cea mai potrivită pentru condiţiile din cadrul perimetrului

analizat este folosirea unei compoziţii de împădurire cât mai apropiată de compoziţia

arboretelor naturale din această zonă, soluţie care ar minimiza riscurile ce însoţesc

crearea oricărei culturi forestiere artificiale şi ar maximiza beneficiile sub raport productiv

şi protectiv al arboretelor nou create.

2.4.7. Descrierea terenului

Aşa cum s-a arătat perimetrul de ameliorare Valea Iaşului este alcătuit dintr-un teren

degradat, teren ce va deveni, după finalizarea lucrărilor de împădurire, fond forestier ( trei

parcele silvice). În cadrul acestui teren au fost identificate cele trei grupe staţionale

descrise la subcapitolul anterior. Aceste grupe staţionale au fost împărţite la rândul lor în

patru tipuri staţionale a căror descriere şi localizare este prezentată în tabelul 2.4.6.1.

16

Page 18: Valea Iasului PT_I

2.5. Organizarea de şantier

În cazul lucrărilor de împădurire şi întreţinere a plantaţiilor organizarea de şantier

este mult simplificată comparativ cu lucrările obişnuite de construcţii.

Trebuie totuşi avute în vedere:

Sursa de apă (cisternă apă) + furtun cu care sa poţi ajunge până la construcţie

(magazie);

WC

Magazia de scule şi materiale (cu sistem de închidere);

Gard;

Dotarea pentru măncat (aragaz+butelie+veselă)

Necesarul pentru dormit (dacă nu se foloseşte forţă de muncă din zonă): paturi,

lenjerie, etc); spălat (bazin apă, lighean, găleţi, etc.)

2.6. Căile de acces

Aşa cum s-a mai arătat, accesul la perimetru se realizează prin intermediul drumului

naţional DN73C (Curtea de Argeş-Câmpulung), din care se intră , spre E, pe un drum local

in lungime de cca. 1,3 km. Accesul efectiv la terenul care alcătuieşte perimetrul se face pe

un drum pământ (pietruit) ce leagă drumul public mai sus menţionat de terenul respectiv.

2.7. Sursele de apă, energie electrică, gaze, telefon, etc. pentru organizarea de

şantier şi definitive

La acest gen de investiţie nu se pune problema asigurării utilităţilor obişnuite: apă,

canalizare, energie electrică, energie termică, gaze naturale, etc., mai ales că perimetrul

este situat in imediata apropiere a localităţii Valea Iaşului.

Primăria va asigura necesarul de apă din resursele proprii. Materialele care trebuie

aduse în zona perimetrului pot fi transportate cu tractoarele şi remorcile primăriei – de

exemplu soluţia cu care vor fi trataţi puieţii contra făinării, poate fi preparată în sat şi apoi

transportată cu remorcile primăriei până la perimetru.

17

Page 19: Valea Iasului PT_I

2.8. Programul de execuţie a lucrărilor

Programul de execuţie a lucrărilor Tabelul nr. 2.8.1.Nr.crt.

Categoria de lucraredin care în anul:

- I II III IV V1. Proiectare X2. Organizare de şantier X X X X X3. Diverse şi neprevăzute X X X X X4. Lucrări de bază:

4.1 Împăduriri şi întreţineri X X X X X4.2 Amenajarea teritoriului şi pază X X X X X

2.9. Trasarea lucrărilor

Trasarea lucrărilor presupune identificarea exactă a limitelor terenurilor ce alcătuiesc

perimetrul de ameliorare, amplasarea bornelor şi a gardului de protecţie. Pentru această

operaţie se vor folosi hărţile anexate proiectului, precum şi măsurătorile topografice

efectuate în scopul determinării suprafeţei exacte a perimetrului, puse la dispoziţia

executantului de către proiectant.

2.10. Protejarea lucrărilor executate şi a materialelor din şantier

Pentru protejarea plantaţiilor împotriva păşunatului, s-a prevăzut împrejmuirea

terenurilor care alcătuiesc perimetrul cu un gard de sârmă ghimpată, pe o lungime totală

de 5490,00 m.

Protecţia plantaţiilor împotriva dăunătorilor se va face cu ajutorul unui şanţ de minim

sanitar tot în lungime de 4974 m, dar s-au prevăzut şi măsuri diferenţiate în raport cu

specia (speciile) principale folosite la plantaţii. În cazul plantaţiilor bazate pe gorun, pe

lângă tratarea gropilor de plantare cu substanţe pentru combaterea larvelor de scarabeide

(cărăbuşi), s-au propus tratamente cu fungicide pentru combaterea făinării. În cazul

plantaţiilor bazate pe pini s-au propus tratamente de prevenire-combatere a infestării cu

Hylobius.

De asemenea, un alt mod de protejare a lucrărilor dar şi a materialelor din şantier

este prin asigurarea pazei perimetrului pe toată durata executării lucrărilor de împădurire şi

întreţinere.

18

Page 20: Valea Iasului PT_I

2.11. Măsurarea lucrărilor

Această operaţie presupune determinarea stadiului în care se află lucrările la un

moment dat, pentru a putea stabili în ce măsură se respectă graficul de execuţie a

lucrărilor.

2.12. Curăţenia în şantier

Se poate asigura prin amenajarea unor locuri (dotate corespunzător), pentru

depozitarea deşeurilor ce vor rezulta în urma activităţii pe şantier, deşeuri care vor fi

ulterior ridicate şi duse la groapa de gunoi.

2.13. Serviciile sanitare

În condiţiile respectării normelor de protecţie a muncii, riscul producerii unor

accidente este foarte redus. Oricum, pe şantier vor trebui să existe în mod obligatoriu

truse sanitare dotate corespunzător. În eventualitatea producerii unui accident, pe şantier

trebuie să existe un mijloc de transport auto care să asigure deplasarea accidentatului

până la dispensarul din comună.

2.14. Relaţiile dintre contractant, consultant şi persoana juridică achizitoare

(investitor)

Acest gen de relaţii au la bază un acord (contract), cu respectarea legislaţiei în

vigoare.

3. SOLUŢII TEHNICE

3.1. Descrierea tipului de culturi forestiere propuse

Problemele create de eroziune în cadrul acestui perimetru pot fi rezolvate doar prin

împăduriri, adică prin refacerea ecosistemului forestier care, fără îndoială, a existat aici

înainte de intervenţia omului. Acest ecosistem este singurul capabil nu numai să asigure

protecţia solurilor şi terenurilor dar şi să determine, în timp, o ameliorare a stării lor. În

consecinţă s-a propus împădurirea integrală a unităţilor staţionale identificate în perimetru.

Soluţiile tehnice propuse în vederea valorificării cu ajutorul speciilor forestiere a

terenurilor degradate, au la bază exigenţele ecologice ale speciilor propuse în raport cu

condiţiile staţionale, precum şi capacitatea ameliorativă, protectoare şi productivă a

arboretelor ce vor rezulta.

19

Page 21: Valea Iasului PT_I

Factorii care determină, în general, asortimentul de specii sunt: conţinutul de humus

al solului, cantitatea de substanţe nutritive, nivelul de umiditate al solului în sezonul estival,

perioadele lungi cu temperaturi caniculare.

La alegerea speciilor de împădurit, s-a ţinut cont, de asemenea, de precizările din

îndrumarul menţionat la subcapitolul anterior dar şi de asortimentul de specii din unităţile

amenajistice vecine perimetrului, din cadrul O.S. Curtea de Argeş. În cadrul acestor u.a. –

uri, speciile întâlnite sunt gorunul, fagul, frasinul, carpenul, jugastrul şi pinul silvestru.

Astfel, ţinând cont de condiţiile ecologice existente, de valoarea ecoprotectivă şi

ecoproductivă, se impune folosirea ca specii de bază a gorunului şi pinului silvestru.

Gorunul (quercus petraea) alături de stejar este o specie de bază în compoziţia

majorităţii arboretelor naturale din jurul perimetrului şi este indicat pentru condiţiile

ecologice din această zonă (exces de căldură şi umiditate, regim hidric alternant).

Perimetrul analizat se află poziţionat în interiorul arealului gorunului în ţara noastră, dar

către limita lui superioară – apare doar excepţional şi insular la câmpie, preferând regiunile

de dealuri dar fiind capabil să urce până în părţile inferioare ale munţilor. Este o specie

indigenă de talie mare cu înrădăcinare pivotantă, capabilă să penetreze orizontul greu al

solului şi cu o coroană mai strânsă şi mai regulată decât la stejar, cu ramurile îndreptate în

sus, astfel că protejează mai bine solul. Creşterea este destul de înceată la început, în

primul an părţile aeriene ale plantulei cresc doar 15-20 cm, în schimb rădăcina ajunge la

40-50 cm, caracteristică foarte importantă pentru cazul de faţă pentru că în acest fel

culturile vor putea asigura o fixare corespunzătoare a solului încă din primii ani. Deşi este

o specie caracteristică regiunilor de dealuri, se arată iubitoare faţă de căldură şi destul de

rezistentă la secetă, vegetând foarte bine pe coastele şi podişurile bătute de soare. Este

mai puţin pretenţios faţă de sol decât stejarul, comparativ cu acesta vegetând chiar şi pe

soluri cu un grad mai redus de umiditate, mai sărace şi mai superficiale. Cu toate că

preferă solurile afânate şi permeabile, poate să se menţină şi pe soluri grele argiloase mai

ales dacă nu sunt expuse unei uscăciuni excesive în timpul verii (cum este şi cazul de

faţă), unde versanţii au expoziţii parţial însorite. Apare rar pe aluviunile râurilor, întrucât nu

poate suporta o umiditate prea mare, acesta este şi motivul pentru care s-a decis folosirea

frasinului ca specie însoţitoare a gorunului. Temperamentul este de lumină, dar nu atât de

pronunţat ca la stejar, acoperind mai bine solul decât acesta. Arboretele tinere sunt destul

de bine închise, abia după faza de păriş încep să se lumineze iar solul se usucă şi se

înierbează – din acest motiv este necesară menţinerea subarboretului apărut în mod

natural, sau introducerea lui pe cale artificială atunci când lipseşte. Q. petraea este

gorunul cel mai răspândit la noi şi cu lemnul cu cele mai bune însuşiri tehnologice, astfel

că reprezintă una din speciile cele mai valoroase ce interesează cultura forestieră din ţara

20

Page 22: Valea Iasului PT_I

noastră – chiar dacă, în cazul de faţă, producţia de masă lemnoasă nu reprezintă un scop

de primă importanţă, nu putem să nu remarcăm şi această „consecinţă” a realizării acestei

culturi.

Pinul silvestru (pinus sylvestris) este, alături de pinul negru, o alternativă la gorun

atunci când este vorba de împădurirea unor terenuri degradate. Aceasta deoarece este

una din speciile cu cea mai mare amplitudine ecologică, putând vegeta în staţiuni extrem

de variate. Este nepretenţios faţă de sol, se comportă bine pe solurile scheletice dar şi pe

cele cu exces de apă. De asemenea, rezistă bine la secetă dar şi la ger. Este însă o

specie cu temperament pronunţat de lumină, nu suportă nici o umbrire.

Este un arbore de mărimea I, cu înrădăcinare pivotantă dar şi cu puternice ramificaţii

laterale – caracteristici extrem de utile în cazul în care este folosit la împădurirea

terenurilor degradate. Tulpina este destul de dreaptă şi de bine elagată în masiv, în

condiţii normale – totuşi atunci când vegetează în condiţii mai dificile tuplina este de regulă

rău conformată.

Pinul silvestru este o specie de primă importanţă în ameliorarea terenurilor

degradate, în fixarea nisipurilor, a stâncăriilor etc., dă producţii mari de răşină, lemnul este

de calitate, cu folosinţe diverse în industria mobilei, în construcţii, în mine etc.

21

Page 23: Valea Iasului PT_I

Pinul negru (pinus nigra), după cum se observă şi din imaginile de mai sus,

comparativ cu pinul silvestru, pinul negru are un areal mult mai restrâns – are o răspândire

net mediteraneeană. Deşi este o specie indigenă, în plantaţiile de la noi este mai răspâdită

varietatea austriaca, mai ales pe terenurile degradate cu substrat calcaros. Cu toate

acesta s-a dovedit că vegetează destul de bine şi pe soluri mai puţin calcaroase, sărace,

uscate, calde. Deşi meridional, el s-a dovedit a fi destul de rezistent şi la geruri.

Temperamentul este tot de lumină, dar mai puţin decât al pinului silvestru, ceea ce îl face

să constituie arborete mai închise şi să suporte umbrirea mai mult decât pinul silvestru. Şi

el este tot un arbore de talie mare, iar tulpina este mai dreapta cu verticile mai regulate

decât la pinul silvestru. Toate caracteristicile amintite mai sus, fac din această specie un

excelent însoţitor pentru pinul silvestru în culturile destinate refacerii terenurilor degradate.

22

Page 24: Valea Iasului PT_I

Frasinul (fraxinus excelsior) a fost ales să însoţească gorunul pentru că în cadrul

perimetrului au fost identificate şi zone mai umede chiar cu exces de umiditate, zone care

sunt mult mai bine valorificate de frasin decât de gorun. Este tot o specie indigenă, de

mărimea I, cu înrădăcinare puternică bine ramificată şi profundă. Creşte la noi în ţară ca

specie de amestec din zona de câmpie şi până în regiunea montană, din acest punt de

vedere depăşind gorunul. Deşi este considerat o specie pretenţioasă faţă de condiţiile

staţionale, frasinul are în acelaşi timp o largă amplitudine ecologică. Cere un climat mai

călduros, nu suportă gerul, preferând staţiuni cu umiditate atmosferică ridicată. Se

dezvoltă cel mai bine în lunci pe soluri fertile, profunde, afânate şi reavăn-umede. La fel ca

la gorun creşterea este înceată la început, în primii doi ai abia 20 cm, devenind apoi tot

mai activă până spre 30-40 ani când realizează maximul. În condiţii normale, depăşeşte în

înălţime gorunul până spre 60-70 de ani dar, în cazul de faţă este puţin probabil să se

întâmple aşa. Temperamentul este de lumină – chiar dacă în tinereţe suportă foarte bine

umbrirea, la maturitate devine foarte exigent faţă de lumină aşa că arboretul se răreşte şi

se luminează puternic. Cu toate că protejează slab solul rămâne o specie preţioasă de

amestec.

23

Page 25: Valea Iasului PT_I

Teiul pucios (tilia cordata), va însoţi gorunul în zonele cu teren mai frământat. Este

o specie indigenă de mărimea II, are înrădăcinare pivotant-trasantă bine dezvoltată,

lăstăreşte şi drajonează viguros, aproape de tulpină.

Tilia cordata este cel mai răspândit reprezentant al genului în ţara noastră. Rezistent

la geruri, suportă mai greu seceta, crescând bine unde media precipitaţiilor este de 600 -

700 mm; relativ pretenţios faţă de sol, fiind un indicator al fertilităţii acestora, întâlnindu-se

pe cele brune sau brun-roşcate de pădure, cu textură nisipo-lutoasă până la lutoasă; este

specie de semiumbră. Stimulează creşterea stejarilor, elagajul acestora şi ameliorează

solul prin litiera sa abundentă, uşor alterabilă, bogată în substanţe minerale

Altitudinal se întâlneşte în zona de deal la 500-600 m de preferinţă fie în amestecuri,

fie în arborete pure („teişuri"), mai rar în păduri din câmpie sau montane.

A fost preferat celorlaltor specii ale genului pe care le mai întâlnim la noi în ţară

datorită aptitudinilor ecologice superioare, deşi este mai mic decât celelalte specii, cu

creştere mai înceată şi cu flori mai mici şi mai puţin mirositoare, are o rezistenţă

superioară acestora, ceea ce îi va permite să se adapteze mai uşor la condiţiile din cadrul

perimetrului.

24

Page 26: Valea Iasului PT_I

Pe lângă speciile principale mai sus enumerate se va mai introduce păducelul care

va constitui etajul arbustiv în cadrul noilor arborete.

Păducelul (crataegus monogyna) este un arbust indigen deosebit de frecvent în

păduri din zona de silvostepă până în cea de dealuri. Trunchiul este scurt şi strâmb ar

lujerii sunt brun-roşcaţi spinoşi. Este o specie foarte apreciată în pădurile de câmpie şi de

deal pentru calităţile sale amelioratoare de sol. A fost preferat altor specii arbustive

datorită faptului că este deja prezent în perimetru, în unele zone formând chiar pâlcuri

compacte.

Întrucât puieţii vor avea oricum de înfruntat condiţii mai dificile de sol s-a prevăzut, cu

caracter preventiv, tratarea gropilor de plantat împotriva scarabeidaelor şi apoi a puieţilor

împotriva făinării.

De asemenea, conform îndrumărilor tehnice, s-au prevăzut lucrări de întreţinere a

acestor plantaţii (revizuiri şi mobilizări de sol).

3.2. Numerotarea unităţilor de cultură forestieră şi amplasarea bornelor

Terenul (trupul de păşune degradată) ce alcătuieşte perimetrului de ameliorare Valea

Iaşului, au fost numerotate cu 1, similar unei parcele silvice şi au fost marcate în punctele

caracteristice cu un număr de 12 borne – pentru informaţii privind amplasarea lor se pot

consulta hărţile anexate. În cadrul acestor parcele s-au identificat un număr de 5 unităţi

25

Page 27: Valea Iasului PT_I

staţionale (indicativele lor fiind redate prin majuscule – A, B, C, etc. alături de nr. parcelei),

criteriul de delimitarea a acestora fiind apartenenţa la un tip de staţiune de teren degradat.

26

Page 28: Valea Iasului PT_I

3.3. Tehnologii propuse

Nr.crt.

Compoziţia de împădurire

AmplasamentTehnica deîmpădurire

Desimea culturilor

Lucrări deîngrijire a

plantaţiilor

Anulrealizăriistării demasiv

u.s.*Suprafaţa

ha

Suprafaţaefectivă de

împădurit ha

1. 50Fr 35Go 15Pd (Lc) 1C 2,90 2,90

tăierea manuală a arbuştilor (2,65 ha)

+ Gr. v 5000 puieţi/haSchema de

plantare: 2x1 m

Completări: -30%(Anul II-20%, anul III-10%)

Lucrări de îngrijire a culturilor:revizuiri + mobilizăriAnul I – 0 + 2* (3**)Anul II – 1 + 2 (2)Anul III – 1 + 1 (2)Anul IV – 0 + 1 (1)Anul V – 0 + 1 (1)* - pentru GS9 şi GS10;** - pentru GS54.

Combaterea dăunătorilor:Hylobius – 1/an în anii I-IV;Scarabeidae – 1/an în anul I;Făinare - 1/an în anii II-V

VI

2. 50Fr 35Go 15Pd (Lc) 1E 4,24 4,24

3. 50Pi 35Fr 15Pd (Lc) 1A 7,94 7,94

4. 50Pi 25Pin 25Pd (Lc) 1B 2,48 2,48

5. 50Te p. 35Go 15Pd (Lc) 1D 17,44 17,44

- - Total 35,00 35,00 -

27

Page 29: Valea Iasului PT_I

3.4. Efecte preconizate

Efectul social imediat al acestui proiect este crearea unor locuri de muncă pe

perioada derulării acestuia, într-o zonă în care ponderea populaţiei fără ocupaţie este in

crestere. Mult mai importante sunt efectele pe termen lung ale proiectului pentru că, odată

instalate, culturile forestiere vor îndeplini şi funcţii de protecţie a aşezărilor omeneşti şi a

culturilor agricole din imediata apropiere. La acestea se adaugă conservarea şi

ameliorarea surselor de apă din imediata vecinătate a perimetrului dar şi efectele

peisagistice.

Efectele economice pot fi calculate pe de o parte având în vedere veniturile realizate

din producţia de masă lemnoasă (Pl), iar pe de altă parte valoarea stocării carbonului

(CO2) pe piaţa internaţională. Evaluarea efectelor economice se face pe o perioadă de

120 de ani de la plantare, corespunzătoare ciclului de producţie pentru cvercinee, în

regiunea de deal. S-a luat ca bază de evaluare ciclul de la cvercinee şi nu cel al pinetelor

(70 de ani) deoarece gorunul este specia principală de bază în această zonă şi nu pinul,

iar scopul pe termen lung este să revenim la tipurile naturale de pădure din zonă.

A. Venituri realizate din valorificarea masei lemnoase

Volumul de masă lemnoasă ce se va putea recolta s-a stabilit pe baza tabelelor de

producţie, pentru specia majoritară, iar preţul de valorificare este cel obţinut de Regia

Naţională a Pădurilor prin licitaţiile desfăşurate la direcţiile silvice din zonă, preţ preluat de

pe pagina de internet www.rosilva.ro.

Venituri realizate din valorificarea masei lemnoase – Pl = 1674,25 mii lei(arborete de clasa a III-a de producţie, consistenţă 0,8, ciclul de producţie de 120 ani)

Tabel nr. 3.4.1.

Nr.crt

SpecificăriSuprafaţa

ha

Volumul de extras/ha

mc

V. totalMc

Preţ/mclei

Plmii lei

I. GorunI.1 Produse principale 8,60 362 3113 150 466,95I.2 Produse secundare 8,60 220 1892 70 132,44

TOTAL I - - 5005 - 599,39II. Pini

II.1 Produse principale 5,83 372 2169 140 303,66II.2 Produse secundare 5,83 248 1449 80 231,59

TOTAL II - - 3618 - 535,25III. Diverse tari (Frasin)

III.1 Produse principale 6,35 267 1695 120 203,40III.2 Produse secundare 6,35 272 1727 50 86,350

TOTAL III - - 3422 - 289,75IV. Diverse moi (Tei)

IV.1 Produse principale 8,72 256 2232 70 156,24IV.2 Produse secundare 8,72 268 2337 40 93,48

TOTAL IV - - 4569 - 249,72TOTAL I+II+III+IV 29,50 - 16614 - 1674,25

B. Venituri din stocarea de carbon28

Page 30: Valea Iasului PT_I

Conform Protocolului de la Kyoto, se impune marilor poluatori industriali o limită a

volumului de emisii de dioxid de carbon, în caz contrar aceştia fiind nevoiţi să suporte

penalităţi. Plecând de la aceste premize, începând cu 1 ianuarie 2005, în UE s-a lansat

prima piaţă de comercializare a cotelor de emisie a gazelor cu efect de seră.

Conform cercetărilor efectuate de institutele de specialitate din ţară şi din străinătate

pentru acumularea unui metru cub de masă lemnoasă se consumă 0,4 tone de CO2.

Astfel, rezultă că veniturile posibil a fi realizate, pe o perioadă de 120 de ani, sunt de

144,45 mii lei. (16614 mc×0,4 t/mc×50%CO2×10 euro/t CO2×4,3473 lei/euro= 501309,62

lei)

TOTAL VENITURI P = A + B = 1674,25 + 144,45 = 1818,70 mii lei

C. Efectele sociale ale proiectului

Prin aplicarea proiectului se creează locuri de muncă sezoniere pe o perioada de 2-

3 luni într-un an, pe durata de realizare a proiectului timp de 5 ani, într-o zonă în care

activitatea de bază este cea din agricultură.

D. Efectele ecologice necuantificabile ale proiectului

Principalele efecte ecologice ale proiectului sunt:

ameliorarea condiţiilor pedoclimatice şi sanitare;

refacerea echilibrului ecologic în zonă prin refacerea biodiversităţii şi crearea

unui habitat propice pentru speciile de vânat;

reţinerea prafului din atmosferă, un hectar de pădure reţine 30 – 35 t/an/ha de

praf;

reducerea vitezei vântului; în pădure viteza vântului se reduce la circa 60%,

comparativ cu terenul descoperit, ceea ce determină scăderea intensităţii

evaporării apei din sol, însemnând sporuri de producţie agricolă şi reducerea

cheltuielilor de irigarea culturilor;

pădurea are capacitatea de a reţinere a apei în sol, circa 10000 mc/an/ha, din

care consumă 3000-4000 mc, iar restul se înmagazinează în sol, alimentând

stratul freatic, realizându-se şi filtrarea acestuia prin reducerea

oligoelementelor în profunzimea solului, la adâncimea de 15 cm acestea scad

la 1%, faţă de cantitatea de la suprafaţa solului;

29

Page 31: Valea Iasului PT_I

repartizarea uniformă a stratului de zăpadă, ceea ce duce la o mai bună

aprovizionare cu apă a solului;

împrospătarea aerului prin consumul de dioxid de carbon şi eliminarea de

oxigen în procesul de fotosinteză, circa 10 to/an/ha;

pădurea produce uleiuri volatile şi fitoncide, 5 – 30 kg/an/ha , substanţe cu

caracter bacteriostatic, importante pentru purificarea aerului;

ecranarea acustică: perdelele forestiere şi alte asociaţii forestiere reduc nivelul

de zgomot cu până la 50%.

protejarea solului prin reducerea scurgerilor de suprafaţă, astfel, transportul de

aluviuni se reduce la 0,1-0,5 mc/an/ha sub pădure, faţă de 5-10 mc/an/ha pe

păşuni degradate şi 10-15 mc/an/ha pe terenurile arabile în pantă.

4. NECESARUL DE PUIEŢI ŞI DE UTILITĂŢI

Necesarul de puieţi

Ceea ce trebuie menţionat la acest subcapitol, este obligativitatea procurării puieţilor

din surse autorizate pentru producerea de material forestier de reproducere.

Necesarul de puieţi Tabelul nr. 4.1.

TS SPECIA

Su

pra

faţa

U.s.

Nec

esar

de

pu

ieţi

mii

bu

c./h

a

Ani

I II III

To

tal

Pla

nta

re

Co

mp

letă

riI (

20%

)

Co

mp

letă

riII

(10%

)

ha mii buc. mii buc. mii buc. mii buc.

1

FR 3,57

1C, 1E

5,0 17,85 3,57 1,785 23,205

GO 2,50 5,0 12,50 2,50 1,25 16,250

Pd (Lc) 1,07 5,0 5,35 1,07 0,535 6,955

Total TS1 7,14 - - 35,700 7,140 3,570 46,410

2

PI 3,971A

5,0 19,85 3,97 1,985 25.805FR 2,78 5,0 13,90 2,78 1,39 18,070Pd (Lc) 1,19 5,0 5,95 1,19 0,595 7,735Total TS2 7,94 - - 39,700 7,940 3,970 51,610

3

PI 1,241B

5,0 6,20 1,24 0,62 8,060PIN 0,62 5,0 3,10 0,62 0,31 4,030Pd (Lc) 0,62 5,0 3,10 0,62 0,31 4,030Total TS3 2,48 - - 12,400 2,480 1,240 16,120

4

TEP 8,721D

5,0 43,60 8,72 4,36 56,680GO 6,10 5,0 30,50 6,10 3,05 39,650Pd (Lc) 2,62 5,0 13,10 2,62 1,31 17,030Total TS4 17,44 - - 87,200 17,44 8,72 113,360

TOTAL

PI 5,21

-

5,0 26,050 5,210 2,605 33,8650FR 6,35 5,0 31,750 6,350 3,175 41,275GO 8,60 5,0 43,000 8,600 4,300 55,900TEP 8,72 5,0 43,600 8,720 4,360 56,680

PIN 0,62 5,0 3,10 0,620 0,31 4,030Pd (Lc) 5,50 5,0 27,50 5,500 2,75 35,750

TOTAL GENERAL 35,00 - - 175,000 35,000 17,500 227,500

30

Page 32: Valea Iasului PT_I

Necesarul de utilităţi pentru varianta propusă

Aşa cum s-a arătat mai sus, ar intra în această categorie doar necesarul de apă

pentru prepararea soluţiei de tratare a puieţilor contra făinării, 300 l/ha deci cam 10500 l

de apă pentru un tratament (o dată pe an).

5. MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII

Pe parcursul aplicării prevederilor prezentei documentaţii se va ţine seama de

prevederile Legii nr. 90/1996 cu privire la protecţia muncii, precum şi de normele de

protecţia muncii pentru silvicultură şi economia vânatului aprobate prin ordinul nr.

727/02.12.1999

Câteva din prevederile acestei legi sunt redate mai jos:

orice lucrător, indiferent de vârstă şi sex, va fi supus unui examen medical cu

caracter preventiv la angajare şi periodic, în funcţie de specificul activităţii şi a

condiţiilor în care se execută acestea, cu ocazia modificării condiţiilor de

solicitare;

toţi lucrătorii vor fi instruiţi pentru cunoaşterea normelor de protecţie a muncii

referitoare la activitatea pe care urmează să o desfăşoare. Instructajul va fi

efectuat de personal calificat, care poartă răspunderea pentru instruirea

muncitorilor, realizarea măsurilor de protecţie a muncii şi folosire eficientă a

echipamentului şi a materialelor de avertizare. După efectuarea instructajului şi

testarea personalului se completează fişa de instructaj de către cel care a

efectuat instructajul;

fişele de instructaj vor fi semnate de cel care a fost instruit şi vor fi confirmate de

şeful de şantier;

şantierul de lucru va fi dotat cu truse sanitare şi medicamente strict necesare;

nu pot fi admişi la lucru muncitori cu afecţiuni cardiace sau respiratorii;

se interzice depanarea, curăţirea sau ungerea agregatelor în mişcare; se interzice

alimentarea cu carburanţi în timpul funcţionării motorului;

utilajele vor fi încredinţate numai persoanelor cu pregătire corespunzătoare;

se vor respecta normele de exploatare a utilajelor;

uneltele de lucru vor fi folosite numai dacă sunt bine ascuţite, cu cozi netede şi

bine fixate;

lungimea uneltelor trebuie să fie potrivită cu talia muncitorului;

31

Page 33: Valea Iasului PT_I

în timpul lucrului se va păstra o distanţă de minimum 2 m între lucrători, pentru

prevenirea accidentelor;

la transportul puieţilor, materialelor şi al muncitorilor se vor aplica norme de

protecţie a muncii elaborate de unităţile de profil;

se interzice transportul muncitorilor peste materialele din camion, basculantă,

remorcă de tractor sau în cabină;

transportul muncitorilor se va face organizat, colectiv, cu vehicule special

amenajate şi pe drumuri care prezintă deplină siguranţă;

pentru plantare muncitorii vor fi dotaţi cu genunchere;

deplasarea muncitorilor în cuprinsul şantierului de lucru se va face numai pe

potecile stabilite în prealabil;

manipularea puieţilor cu ghimpi se va face cu mănuşi;

insectofungicidele şi alte substanţe toxice se vor depozita în încăperi asigurate cu

încuietori, care vor avea fixate la locuri vizibile tăbliţe de avertizare “DEPOZIT DE

SUBSTANŢE TOXICE”. Cei care lucrează cu substanţe toxice nu se vor

introduce în lucru decât după ce şi-au însuşit modul de manipulare şi folosire a

acestora şi doar sub conducerea şi îndrumarea unui organ tehnic de specialitate.

Şefii de echipe, personalul tehnic de supraveghere vor lua toate măsurile ce se

impun astfel încât să nu se producă accidente de muncă.

Conducătorii locurilor de muncă sunt obligaţi să anunţe imediat orice accident de

muncă, să ia imediat măsurile de prim ajutor şi să păstreze intacte condiţiile în care s-a

produs accidentul.

Recomandările de mai sus sunt minimale. Ele vor fi completate şi cu alte prevederi

ale actelor normative în vigoare.

6. EŞALONAREA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR

Eşalonarea executării lucrărilor Tabelul nr. 6.1.Nr.crt.

Denumirea categoriei de lucrăridin care în anul:

- I II III IV V1. Proiectare X2. Organizare de şantier X X X X X3. Diverse şi neprevăzute X X X X X4. Lucrări de bază:

4.1 Împăduriri şi întreţineri X X X X X4.2 Amenajarea teritoriului şi pază X X X X X

32

Page 34: Valea Iasului PT_I

7. BIBLIOGRAFIE

1. Beldie, Al. – Flora României – Determinator ilustrat al plantelor vasculare I şi II. Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1977.

2. Beldie, Al., Chiriţă, C. – Flora indicatoare din pădurile noastre. Editura Agro-silvică Bucureşti.

3. Chiriţă, C., Vlad, I., Păunescu, C., Pătrăşcoiu, N., Roşu, C., Iancu, I.,: Staţiuni forestiere. Editura Academiei R.S.R. , Bucureşti, 1977

4. Ciortuz, I: - „Amelioraţii silvice”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti – 19815. Ciortuz, I.: - „Îndrumar de aplicaţii practice la Amelioraţii silvice”, Reprografia

Universităţii Transilvania Braşov – 19916. Clinciu I., - Corectarea torenţilor. Ediţia a II-a, revizuită şi adăugită. Universitatea

Transilvania Braşov, 20017. Florescu, Gh. - Împăduriri, Universitatea Transilvania Braşov, 19948. Florescu, Ghe. Abrudan, I. - Împăduriri: Principii şi soluţii de proiectare

Universitatea Transilvania Braşov, 19989. Giurgiu, V., Decei, I., Armăşescu, S., - Biometria arborilor şi arboretelor din

România. Editura Ceres, Bucureşti, 1972.10.Giurgiu, V. – Conservarea pădurilor, Ed. Ceres, Bucureşti, 1978.11.Giurgiu, V. – Amenajarea pădurilor cu funcţii multiple, Ed. Ceres, Bucureşti, 1988.12.Haralamb, At.: Cultura speciilor forestiere. Ed. Agro-silvică de stat, Bucureşti, 1956.13. ICPDC: Indicatori de norme de devize pentru lucrări de terasamente, Bucuresti.14.Marcu, M.,: Meteorologie şi climatologie forestieră. Editura Ceres, Bucureşti, 1983.15.Negulescu E., Săvulescu Al. – Dendrologie, Ed. Agro-silvică de stat, Bucureşti 195716.Paşcovschi, S., Leandru, V. – Tipuri de pădure din Republica Populară Română,

Ed. Agro-Silvică, Bucureşti, 1958.17.Şofletea, N., Curtu, L. – Dendrologie – Determinarea şi descrierea speciilor. Editura

„Pentru Viaţă”, Braşov, 2000.18.Şofletea, N., Curtu, L. – Dendrologie – Corologia, ecologia şi însuşirile biologice ale

speciilor. Editura „Pentru Viaţă”, Braşov, 2001.19.Târziu, D: „Pedologie şi Staţiuni forestiere”, Ed. Ceres, Bucureşti – 199720.Târziu, D: „Pedologie şi Staţiuni forestiere”, Ed. Ceres, Bucureşti – 200621. ICAS – Metode şi tehnologii de instalare a vegetaţiei forestiere pe terenuri

degradate cu condiţii staţionale extreme22.M.A.P.P.M. – Îndrumări tehnice pentru cartarea şi împădurirea terenurilor

degradate, Bucureşti, 199523.M.A.P.P.M - : Norme de timp şi producţie unificate pentru lucrări din silvicultură,

Bucureşti, 1997.24.M.A.P.P.M – Norme tehnice privind compoziţii, scheme şi tehnologii de regenerare

a pădurilor şi de împădurire a terenurilor degradate, Ed. Inter Print S.R.L., Bacău, 2000.

25.M.A.P.P.M – Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor, Ed. Inter Print S.R.L., Bacău, 2000.

26.M.A.P.P.M – Norme tehnice privind efectuarea controlul anual al regenerărilor, Ed. Inter Print S.R.L., Bacău, 2000.

27.M.A.P.P.M – Pepiniere – Metode şi procedee pentru cultura în pepiniera a principalelor specii forestiere şi ornamentale, recomandări tehnice, Bucureşti, 1994.

28.xxx: Atlas climatologic al R.S.R., Institutul Meteorologic, Bucureşti, 196629.xxx: Clima României, vol II Date climatologice, Institutul Meteorologic, Bucureşti,

1961. 30.xxx: Geografia României, vol I Geografia fizică. Editura Academiei R.S.R.,

Bucureşti, 1983.

33

Page 35: Valea Iasului PT_I

CAPITOLUL B - ANEXE

34