CLARE LAVENHAM

Vacan]` \n Creta

ALCRISRomance

Capitolul 1

|n acest \nceput de prim`var` cretan`, soarele deaprilie era deja arz`tor [i pere]ii de piatr` ai palatului \nruin` reflectau violent razele solare. Cople[ite de c`ldur`,Victoria [i Cathy se bucurau c` avuseser` inspira]ia s`-[i iap`l`riile de soare cu boruri largi. F`r` \ndoial`, ar fi f`cutmai bine s`-[i petreac` aceast` ultim` zi de vacan]` peplaj`, dar Victoria \i promisese tat`lui s`u c` va vizitaKnosos.

– Nu e[ti obligat` s` m` \nso]e[ti Cathy, \i spusese eaprietenei sale. Mie \mi f`ce pl`cere s` vii, dar...

– Ba da, ba da, vin cu tine. Am [i eu chef s` merg.Luând aceast` hot`râre, nici una nici cealalt` nu

avusese nici cea mai mic` presim]ire a consecin]elorplimb`rii pentru Victoria.

Vizitarea faimosului palat le \ncânt` pe cele dou`prietene, care profitar` de faptul c` grupul lor se cam

risipise [i se \ntoarser` \n sala tronului. Admirar` din noufrescele murale p`strate intacte \n miraculos, când ofemeie necunoscut` se repezi spre ele.

– Scuza]i-m` dar... am auzit \n autocar venind \ncoacespunându-se c` sunte]i infirmiere. Cuiva i s-a f`cut r`u.A]i putea veni s` ne ajuta]i?

Le ar`t` cu degetul c`tre o doamn` cu p`rul alb caretocmai se a[ezase pe o banc` de piatr`; un b`rbat cupielea ars` de soare era aplecat asupra ei.

– A f`cut probabil o insola]ie, zise Cathy. Fiul ei... \nfine, b`rbatul acela, ar trebui s-o duc` undeva la umbr`.

– Se pare c` nu i-a trecut prin minte. Ar trebui s` v`duce]i s`-i spune]i...

– Nu, merge]i dumneavoastr`. Noi o s` v` a[tept`maici.

Dup` un an de munc` intens`, cele dou` prietene \[imeritaser` vacan]a [i n-aveau nici un chef s` se ocupe atâtde repede de boli [i de bolnavi. Totu[i, la insisten]aacestei femei, Victoria se l`s` convins`.

– Bine, oft` ea. Poate c` bietul b`iat are nevoie de noi.Se apropie cu un aer indiferent, ca [i cum ar fi trecut

pe acolo din \ntâmplare.– Am impresia c`... prietena dumneavoastr` nu se

simte prea bine, \ncepu ea. Vre]i s` v` ajut s-o duce]i laumbr`?

Se \ntrerupse brusc, stânjenit` pu]in de str`lucireaglacial` care trecu prin ochii cenu[ii ai interlocutorului ei.

6 CLARE LAVENHAM

Rupând acest moment de t`cere nepl`cut`, el \i r`spunsela \ntrebare pe un ton \n care se amestecau amabilitateacu ner`bdarea.

– Sunte]i foarte amabil`, dar voi reu[i s` m` descurcsingur.

– F`r` \ndoial`, numai c`... vede]i... \ntâmpl`tor, suntinfirmier`...

– {i crede]i c` m` pute]i ajuta?Un zâmbet ironic \i lumin` fa]a cu tr`s`turi virile, apoi

continu`:– Sunte]i foarte amabil`, dar \nchipui]i-v` c` eu sunt

medic.Victoria ar fi vrut ca \n clipa aceea s` poat` intra \n

p`mânt. Niciodat` nu se mai sim]ise atât de ridicol`.– |mi pare r`u, bâigui ea. Nu aveam de unde s` [tiu.– Nu, \ntr-adev`r.F`r` s` mai fac` vreun efort s`-[i ascund` agasarea,

continu` cu r`ceal`:– Persoana aceasta sufer` de inim` [i are nevoie de

odihn`.– Bine\n]eles. Sper... sper s` v` reveni]i repede,

murmur` ea adresându-i-se b`trânei doamne a c`reibronzare nu reu[ea s`-i ascund` paloarea.

Apoi, \n fo[netul fustei ei lungi albastre, Victoria seduse spre Cathy. F`r` s` arunce m`car o privire c`tresilueta \nalt` care se \ndep`rta \n soare, Michael Anderson\ngenunche lâng` bolnav`.

VACAN}~ |N CRETA 7

– Cum te mai sim]i, Elizabeth?Doamna Jewson d`du \ncet din cap.– Mai bine, articul` ea cu o voce slab`. |mi pare r`u c`

]i-am provocat atâtea nepl`ceri.– Este numai vina mea. N-ar fi trebuit s` accept s`

venim pe o asemenea c`ldur`.– Dar era atât de pl`cut la munte... Nu m-am gândit

nici o clip` c` va fi atât de cald. {i apoi, \mi doream atâtde mult s` vizitez Knosos...

Sprijinit` de bra]ul lui, se ridic` destul de greu.– Cu cine ai vorbit adineauri?– Cu o infirmier` care s-a oferit s` m` ajute. N-am fost

prea amabil cu ea, dar nu voiam s` te deranjeze.Foarte atent, \[i trecu bra]ul pe dup` talia ei apoi \[i

potrivi [i pasul. Elizabet, \nc` destul de sl`bit`, se opreafrecvent [i Michael nu fu lini[tit decât dup` ce trecur` deuria[a poart` ale c`rei coloane purpurii se \n`l]au sprecer.

– Am s` te instalez \n ma[in`. Apoi, m` voi \ntoarces-o aduc pe Zeta.

– Oh! Dumnezeule, aproape c` am uitat c` a fost [i eacu noi. Unde s-a dus?

– Dac` a[ [ti, oft` el.– F`r` \ndoial`, noi nu puteam ]ine pasul cu ea,

coment` cu amabilitate b`trâna doamn` a[ezându-se pebancheta din spate. Oricum, \mbr`cat` cum este \npantalonii aceia roz, o vei g`si foarte repede.

8 CLARE LAVENHAM

Dând din cap cu un aer plictisit, Michael se \ntoarsespre impun`toarea cl`dire a palatului.

|n perioada aceea a anului, turi[tii nu erau preanumero[i [i Cathy \l remarc` imediat.

– Ia prive[te cine vine, doctorul t`u, [i pare teribil degr`bit!

Mirat`, Victoria \l urm`ri cu privirea \n timp ce el\nainta repede, pare-se c`utând pe cineva. Nu le d`duaten]ie celor dou` fete.

– M` \ntreb unde o fi bolnava? murmur` ea. N-ar fitrebuit s-o lase singur`.

– Oh! Cu siguran]` c` n-a l`sat-o nesupravegheat`.– Ai dreptate, doar este doctor.Victoria arunc` o privire fugar` la ceas.– Autocarul pleac` abia peste o or`. Ce-ar fi s` ne mai

plimb`m prin \mprejurimi?Cathy \ncuviin]` [i \n mai pu]in de un minut traversau

deja parcarea, \ndreptându-se spre colinele din\mprejurimi. |n dep`rtare, z`rir` un drumeag care sepierdea \ntr-o planta]ie de m`slini al c`ror frunzi[ verdepal se profila pe cerul albastru.

Bra] la bra], cele dou` prietene se str`duir` s` uite dec`ldura toropitoare [i s` intre cât mai repede \n acelspa]iu de verdea]` cu o umbr` binef`c`toare. Aproape c`ajunseser` când le atrase aten]ia o form` \ntins` pebancheta din spate a unei ma[ini.

VACAN}~ |N CRETA 9

– B`trâna doamn` de adineauri! exclam` Cathy. Teduci s-o \ntrebi cum se simte?

{ov`itoare, Victoria privi \n urma ei.– Dac` m` vede el... Oh! {i, la urma urmei, ce-mi pas`,

decret` ea ridicând din umeri.Se \ndrept` c`tre ma[in` cu un pas hot`rât. B`trâna

doamn` p`ru s` recunoasc` vocea [i r`spunse zâmbetuluiVictoriei.

– V` sim]i]i mai bine?– Durerea a disp`rut, mul]umesc de \ntrebare, [opti

ea. Ai fost atât de dr`gu]` s` vii s` ne oferi ajutoruldumitale. Dac` nu sunte]i prea gr`bite, spune-i [iprietenei dumitale s` vin`, am putea discuta un pic. {i eaeste infirmier`, nu?

Victoria \i explic` doamnei c` amândou` lucraser` \ntr-unspital pân` când ea se hot`râse s` devin` infirmier` privat`.

– Nu ne-am pierdut niciodat` din vedere una pe alta,continu` ea f`cându-i semn lui Cathy s` se apropie. |nfiecare an, f`ceam \mpreun` o c`l`torie [i de mult` vremene-am pus \n minte s` venim \n Creta.

– {i dumneavoastr` sunte]i \n vacan]`? \ntreb` Cathy,aplecându-se la rândul ei spre geamul \ntredeschis.

Pe chipul obosit al b`trânei trecu o umbr`.– La vârsta mea, via]a nu-mi prea permite multe, oft`

ea. Dar din fericie, nu sunt niciodat` singur`. Am \nchiriato vil` \ntr-un minunat s`tuc de munte [i vecinii mei suntadorabili.

10 CLARE LAVENHAM

|[i duse o mân` la piept [i t`cu o clip` ca s`-[i trag`r`suflarea. Victoria se gândi c` poate ar fi bine s-o lase s`se odihneasc`. Dar Elizabeth p`rea chi`r fericit` s`discute cu ele.

– {i Michael are o cas` \n Idras, relu` ea. Are noroculc` poate veni foarte des aici [i pe deasupra vorbe[te [igreaca \n mod curent.

– Este vorba despre... b`rbatul care era cudumneavoastr`? Ne \ntrebam dac` nu cumva v` este fiu.

– Oh! Nu, doar vecin. Se va \ntoarce \n Anglia abia \niulie. Este ginecolog.

– Ah!...|mpins` de curiozitate, Victoria fu cât pe ce s-o \ntrebe

unde se dusese acesta, dar b`trâna doamn` i-o lu`\nainte.

– Cred c` se va \ntoarce dintr-o clip` \n alta. S-a duss`-[i caute fiica.

– Fiica?– Da. De altfel, poate c` a]i [i z`rit-o? Este brunet` [i

poart` un pantalon roz viu.– |ntr-adev`r, zise Cathy. Un tân`r tocmai o fotografia

lâng` amforele acelea pe lâng` care am trecut adineauri.– Sper s` fi fost ea, oft` Elizabeth. Sunt atât de

ner`bd`toare s` m` \ntorc la Idras...Respira]ia \i era u[or gâfâit`. Victoria \i arunc` o privire

\ngrijorat`.

VACAN}~ |N CRETA 11

– Vom sta cu dumneavoastr` pân` când se \ntoarce, \ipromise ea. Dar trebuie s` v` odihni]i.

Abia \[i st`pâni un ]ip`t când se sprijnini de caroseriafierbinte.

A[teptau deja de câteva minute, când \l observar` \nacela[i timp pe necunoscutul care venea din parteacealalt` a parc`rii.

– Cred c` am face mai bine s` v` l`s`m, zise Victoriaaplecându-se spre b`trâna doamn`. Ar putea crede c`v-am obosit.

– Oh! Nu, v` rog, r`mâne]i. Vreau s`-l cunoa[te]i. {iapoi, \i voi spune c` mi-a]i ]inut companie.

Chiar dac` le trecuse prin minte s` plece, nu mai avur`timp, pentru c` Michael Anderson ajunsese deja lâng` ele.

– Unde este Zeta? \ntreb` imediat Elizabeth.– Numai Dumnezeu [tie, bomb`ni el. Te voi duce

acas` [i m` voi \ntoarce mai târziu dup` ea.|n timp ce vorbea, le privise \ncruntat pe cele dou`

fete, astfel \ncât Victoria se gândi c` \nc` nu resim]ise oasemenea aversiune pentru cineva \ntr-un timp atât descurt.

– Eu le-am cerut s` r`mân`, \i explic` Elizabethsurprinzându-i privirea. }i le prezint pe Victoria Medway[i pe prietena ei, Cathy Sinclair.

El d`du vag din cap \nainte s` deschid` portiera [i f`r`\ndoial` s-ar fi strecurat imediat \n ma[in` dac` vorbelelui Cathy nu i-ar fi captat aten]ia.

12 CLARE LAVENHAM

– |i vom spune fiicei dumneavoastr` s` nu fie\ngrijorat`, dac` o vedem.

– Poftim?Cu mâna \n continuare pe mânerul portierei, p`rea

descump`nit [i contrariat.– Doamna Jewson ne-a descris-o [i \mi amintesc c` am

v`zut-o.Foarte repede, Cathy \i relat` scena, dar Michael o

\ntrerupse brusc.– Cum ar`ta tân`rul acela?Fata ridic` din umeri.– Nu mai [tiu...– Cred c` era destul de tân`r, interveni Victoria.

Brunet, foarte brunet. {i cu privirea aceea catifelat` care-icaracterizeaz` pe to]i grecii.

El p`ru s` nu aprecieze aceast` ultim` descriere. Lesalut` vag \nainte de a demara \n tromb` sub privirile loruimite. |n graba lui, nici nu le l`sase timp s`-[i ia r`mas-bun de la b`trâna doamn`.

Timpul trecuse [i ele trebuir` s`-[i scurteze plimbareaprintre m`slini pentru a se gr`bi s` ajung` \n parcare,unde le a[tepta autocarul. Aproape de palat, gr`bir` pasul.

– M` \ntreb dac` [i-o fi g`sit fiica, zise Cathy ]inându-[ip`l`ria cu mâna s` nu i-o ia vântul.

– Crezi c` a avut timp s` se \ntoarc`?– Da, poate, dac` satul nu este prea departe.Victoria f`cu un gest de agasare.

VACAN}~ |N CRETA 13

– Dac` nu te deranjeaz`, a[ prefera s` vorbim desprealtceva. Doctorul acesta are darul s` m` exaspereze.

Amuzat`, Cathy \i arunc` o privire fugar` prietenei salecând o ma[in` neagr` le dep`[i. Nu-i d`dur` nici o aten]iepân` \n momentul când ma[ina se opri la vreo sut` demetri de ele, [i când putur` s` recunoasc` siluetab`rbatului care ie[i din ea.

Când acesta ajunse lâng` ele, Cathy se gr`bi s`-i spun`c` n-o z`riser` pe Zeta.

El o \ntrerupse brusc.– Zeta se va \ntoarce cu taxiul, pe voi v` c`utam!

exclam` Michael Anderson. Doamna Jewson mi-a spus c`una dintre voi este infirmier` privat`. Care dintre voi este?

Victoria \l privi cu un aer glacial.– Eu. De ce?– Vreau s`-]i fac o ofert` de angajare dac`, a[a cum

presupun, e[ti liber` \n acest moment.– Sunt \n vacan]`, replic` ea f`r` s`-[i ascund`

indignarea. Nu se vede?– Ba da, dar cred c` asta n-ar fi o dificultate

insurmontabil`. {i, ca infirmier`, ar trebui s` pui datoria\naintea pl`cerii.

– Bine\n]eles, dar...– Nu-i nevoie s`-mi argumentezi. A[adar, voi continua.

Este nevoie de dumneata la Idras. Doamna Jewon...– Doamna Jewson? Persoana pe care am \ntâlnit-o mai

devreme?

14 CLARE LAVENHAM

– Da. Pe drumul de \ntoarcere, mi-a m`rturisit c`inima ei este mai obosit` decât a[ fi putut s`-mi imaginez.Are nevoie de repaos complet.

|n timp ce vorbea, \[i a]intise ochii de culoare deschis`\n ochii ei.

– Când ar trebui s` pleca]i din Creta?Victoria \[i mu[c` buzele. Dac` afla c` plecarea ei era

prev`zut` pentru mâine, nu-i va accepta nici un motiv cas`-l refuze. {i totu[i, nu dorea s`-i accepte propunerea.Unul din motive, [i nu cel mai pu]in important, era acelac` pur [i simplu nu-i pl`cea de el. Dar sinceritatea ei\nn`scut` o \mpiedic` s`-l mint` [i doctorul Andersonatâta a[tept`.

– Formidabil! Vei pierde a[adar doar câteva ore devacan]`.

Victoria nu era \ns` de aceea[i p`rere.– De ce nu c`uta]i o alt` infirmier`? Trebuie s` existe

[i altele pe aici.– Poate, dar asta ar cere timp s` g`sesc una liber` [i

vorbitoare de limb` englez`. Cu atât mai mult cu câtdoamna Jewson are nevoie de \ngrijiri urgente.

Tonul vocii sale dovedea o ner`bdare \n spatele c`reiaVictoria ghici o rug`minte. Michael Anderson p`rea sincer\ngrijorat.

– Victoria, interveni Cathy. O s` plece autocarul.Cu inima b`tându-i nebune[te, fata respir` adânc. Nu

mai avea timp s`-[i pun` \ntreb`ri.

VACAN}~ |N CRETA 15

– De acord, murmur` ea adresându-i-se lui Michael.Dar cu o singur` condi]ie. S`-mi l`sa]i timp s` merg lahotel s`-mi recuperez lucrurile.

– Imposibil.Vocea lui, foarte calm`, era \ns` ferm` [i nu admitea

replic`.– A trebuit s-o abandonez pe Elizabeth \n mâinile unei

tinere grecoaice care ar fi incapabil` s` ia vreo hot`râredac` ar ap`rea vreo problem`. Trebuie s` ne \ntoarcem laIdras cât mai curând posibil. Este o chestiune de via]` [ide moarte.

– Vre]i s` spune]i c` trebuie s` vin acum... imediat?\ntreb` Victoria, nedumerit`. Dar nu pot...

– Ba da. Ai po[eta la dumneata [i asta-i de-ajuns.Exasperat` de atâta insisten]`, f`cu o ultim` tentativ`

disperat`:– Am de rezolvat o mul]ime de lucruri. Rezervarea

pentru zborul de mâine...– M` voi ocupa eu. Iar cât prive[te valizele...– Pot s` m` ocup eu, zise Cathy.– Perfect! Voi trimite pe cineva s`pt`mâna aceasta s` le ia.– |mi pare sincer r`u, Victoria, relu` prietena ei. Dar

trebuie s` plec. Nu... nu v`d ce a[ mai putea face.Ca s`-[i ascund` stânjeneala, o \mbr`]i[` cu afec]iune.– Noroc... [i pe curând!F`r` s` \n]eleag` ce i se \ntâmpla atât de repede,

Victoria o privi \ndep`rtându-se [i sim]i brusc un teribil

16 CLARE LAVENHAM

sentiment de panic`. |n clipa aceasta, ratase totul, ultimalor sear` la hotel, petrecerea de adio, carnavalul... Totulnumai pentru a-l urma pe un str`in, un necunoscut,\ntr-un sat pierdut \n inima mun]ilor. Ea care nucunoscuse din Creta decât plajele, apele limpezi ale m`rii,petrecerile!

Buim`cit` \nc`, se strecur` pe bancheta din pieleneagr` a ma[inii, \nchizând ochii când auzi vuietulmotorului accelerat la maximum care-i \ndep`rta de acestloc \ntr-un nor de praf.

VACAN}~ |N CRETA 17

Capitolul 2

Foarte repede, p`r`sir` coasta. Planta]iilor de m`slinile urmar` imensele câmpuri cultivate cu lavand` ce secontopeau cu azurul cerului cretan. Drumul \ncepucurând s` urce \n serpentine [i aerul \nmiresmat alcolinelor se r`cori \ncetul cu \ncetul.

F`r` voia ei, Victoria \ncepu s` se relaxeze. P`trundea\ntr-o Cret` necunoscut`, a c`rei frumuse]e s`lbatic` otrezi din toropeal`. |n dep`rtare, mun]ii \nv`lui]i \ntr-olumin` alb`struie mângâiau orizontul, \n timp ce maiaproape de ei se profilau contururile line ale colinelor\nverzite. Tufe de salvie [i de rozmarin m`rgineau drumul\nsorit.

– Iat` adev`rata Cret`, murmur` Michael, a c`rui vocegrav` o f`cu s` tresar`. Vei vedea. |n afar` de televizor [iradio, Idras nu s-a schimbat de decenii.

– |n ciuda prezen]ei str`inilor?– Nu suntem prea numero[i [i vilele noastre se afl` \n

afara satului.Aplecându-se \n fa]`, \i ar`t` cu degetul o pant`

abrupt`, stâncoas`.– Prive[te, ajungem.Victoria \ntinse gâtul [i z`ri un pâlc de case albe ag`]ate

parc` pe marginea unei pr`p`stii.– Este foarte pitoresc, recunoscu ea, sim]indu-se

obligat` s` fac` un comentariu.– Cu condi]ia s` nu fii prea preten]ioas` cu igiena, ar

trebui s`-]i plac`. Dar vreau s` te asigur imediat, vilele auap` curent`.

– Uf!U[urarea ei \l f`cu pe Michael s` zâmbeasc`, un zâmbet

care ar fi cucerit-o pe Victoria dac` antipatia pe care osim]ea fa]` de el n-ar fi fost atât de mare. {uvi]ele luiblonde ciufulite de vânt prindeau lumina aurie aapusului. Ea prefer` s`-[i \ntoarc` privirea.

|[i continuar` drumul \n t`cere, ajungând curând laprimele case ale c`tunului pe treptele c`rora p`reau s`a[tepte de veacuri b`trâni \mbr`ca]i \n negru. Când oluar` pe drumul ce ducea la vile, Victoria r`mase f`r` glas\n fa]a frumuse]ii grandioase a peisajului ce se desf`[urasub ochii lor. Dup` ce trecur` de grilajul unei por]i \nalte,p`trunser` \ntr-un parc cu vegeta]ie luxuriant`.

VACAN}~ |N CRETA 19

– Aici locuie[te doamna Jewson?– Da [i nu.Dup` r`spunsul laconic, el opri motorul \n fa]a

peronului unei case albe cu un etaj, apoi cobor\ dinma[in` f`r` s`-i dea aten]ie Victoriei, care trebui s` segr`beasc` s`-l ajung`.

– Vila Athena este a mea, continu` el. Prefer caElizabeth s` stea aici, ca s` pot s-o supraveghez mai u[or.Ea locuie[te la mai bine de un kilometru [i telefonul nufunc]ioneaz` prea bine \ntotdeauna, pe aici.

Inima Victoriei b`tea s`-i sparg` pieptul. A[adar, vatrebui s` locuiasc` \n casa lui. Bine\n]eles, avea dreptates` doreasc` s`-[i aib` pacienta aproape, dar de aici pân`la a-i suporta prezen]a \n fiecare zi...

Pentru prima oar`, Victoria se \ntreb` cine o fi so]iaacestui b`rbat misterios. Probabil c` nu era aici, altfel n-arfi abandonat-o pe doamna Jewson \n mâinile unei tinereservitoare neexperimentate.

– V` lua]i meseria de medic foarte \n serios, coment`ea zâmbind. Doamna Jewson este...

– O cunosc dintotdeauna. Am mult` afec]iune pentruea [i la sfatul meu a venit la Idras.

|n timp ce vorbeau, ajunseser` la o verand` ai c`reipere]i disp`ruser` pur [i simplu sub cascadele de floriparfumate. Cu piciorul pe ultima treapt`, Victoria se\ntoarse spre Michael care se tr`sese de-o parte ca s-o lases` treac`.

20 CLARE LAVENHAM

– Sper c` nu vor fi probleme.Chiar dac` el se afla pu]in mai jos, privirile le erau la

acela[i nivel.– {tii la fel de bine ca [i mine c` multe lucruri vor

depinde de modul \n care o supraveghezi.– Voi face tot ce-mi st` \n putin]`, dar da]i-mi voie s`

v` spun c` poate ar fi fost mai bine s` fie trimis` la spital.Totu[i, acolo au echipamente pe care nu le avem aici.

Michael scutur` din cap.– Nu cuno[ti spitalele grece[ti. Oricum, cred c` ea ar fi

refuzat s` mearg`.|ntrerupând brusc discu]ia, el o lu` \nainte, intrând

\ntr-o \nc`pere vast` ale c`rei covoare \n culori vii contrastaucu pardoseala din gresie alb` [i neagr`. Mobilat` cusimplitate, degaja o impresie de calm [i r`coare.Dormitoarele se aflau la cap`tul unui culor situat \nstânga salonului [i Victoria r`mase mai \n spate când Michaelb`tu la una din u[ile masive de lemn \nchis la culoare.

Intrar` apoi amândoi \ntr-o camer` ale c`rei obloane\nchise o cufundau \ntr-o semiobscuritate lini[titoare.|mbr`cat` tot cu pantalonii albi [i bluza verde cu carefusese la Knosos, Elizabeth era \ntins` pe un pat cucear[afuri imaculate. Când le auzi pa[ii, deschise ochii.

– Am g`sit-o, murmur` Michael ar`tând-o pe Victoria.Te va ajuta s` te culci [i va avea grij` s` nu mi[ti un deget.

Un zâmbet obosit ap`ru pe buzele cianozate aleb`trânei doamne.

VACAN}~ |N CRETA 21

– N-ai s` te schimbi niciodat`, Michael. Nimeni nu-]ipoate ie[i din cuvânt, nu-i a[a? |]i impui voin]a tuturor [i\n orice situa]ie.

Victoria, care \nc` nu spusese nimic, se apropie larândul ei.

– Sunt sigur` c` v` ve]i sim]i bine aici. M` gr`besc s`m` duc s` v` aduc ni[te lucruri de la vila dumneavoastr`.

– Nu este nevoie, \i t`ie vorba Michael cu un gestagasat. Poate s` fac` asta Katerina.

|n timp ce vorbise, se \ntorsese \ncet [i Victoria fumirat` s`-l aud` adresându-se \n greac` unei fete a c`reisiluet` fragil` ap`ruse ca prin minune dintr-un col]\ntunecos. Cu mâinile \ncruci[ate peste fusta neagr`, ea \lascult` cu aten]ie, dând din cap [i disp`rând apoi peculoar.

– Bine, relu` Michael, acum trebuie s` plec. Trebuietotu[i s` m` \ntorc \n Knosos s-o caut pe Zeta.

Umbra care-i \ntunecase fugar fa]a disp`ru la fel derepede cum ap`ruse.

– Voi profita de ocazie [i m` voi duce s`-]i iau bagajele.Sper ca prietena dumitale s` ]i le fi preg`tit.

– Nu m` \ndoiesc de asta, Cathy este o prieten` minunat`...[i de \ncredere! r`spunse pe un ton sec Victoria, agasat`de aerul de superioritate al interlocutorului ei.

El se \ndrept` spre u[` [i se mai opri o dat` \n prag.– A[ vrea ca Elizabeth s` cineze, ceva u[or, fire[te. Vei

g`si tot ce-]i trebuie \n buc`t`rie.

22 CLARE LAVENHAM

– Bine, domnule doctor.– Domnule doctor! Cât formalism... Vrei ca [i eu s`-]i

spun domni[oar` Medway?Victoria sim]i c` i se \mbujoreaz` obrajii.– Eu m` numesc Michael, de acord?– De acord... Michael.Apoi, el disp`ru cu un zâmbet ironic [i o lic`rire

amuzat` \n adâncul ochilor.Cele dou` femei \ncepuser` s` discute diverse când se

auzi soneria telefonului. Dup` o scurt` ezitare, Victoriaie[i din camera b`trânei doamne [i se duse s` r`spund`.

– Alo?Se a[teptase s` aud` un [ir de cuvinte grece[ti pe care

nu le-ar fi \n]eles, dar cel de la cap`tul cel`lalt al firuluivorbea clar engleze[te.

– Cine e[ti dumneata? \ntreb` o voce agresiv`.– Infirmiera care se ocup` de doamna Jewson. Nu se

simte prea bine [i...– Elizabeth? Dar... era \n plin` form` când am coborât

la Knosos.– Acolo i s-a f`cut r`u.– Oh! nu... este inima, nu-i a[a? Dar acum se simte mai

bine? Vreau s` spun... nu-i nimic grav?|n vocea tinereasc` se ghicea o real` \ngrijorare.– Sper`m.– Presupun c` din cauza asta Mike nu m-a a[teptat, dar

nu-i nimic. Eu... oricum, nu vin acas`, \n fine... nuimediat.

VACAN}~ |N CRETA 23

– Sunte]i cumva fiica lui? Era foarte \ngrijorat... vre]is`-i l`sa]i un mesaj?

– El nu-i acolo? se mir` Zeta. Unde s-a dus?Victoria \ncerc` s`-i explice, dar fata n-o l`s` s`-[i

termine fraza.– Spune-i c` m` duc la un bar \n Heraklion. S` nu m`

a[tepte.Apoi \nchise telefonul. |n timp ce se \ntorcea spre

camera pacientei, Victoria se \ntreba ce vârst` o fi avândZeta. Din amintirile pe care le mai p`stra de la Knosos, segândi c` are vreo cincisprezece ani, ceea ce o o surprinse,pentru c` tat`l ei nu p`rea s` aib` mai mult de treizeci [icinci. Bine\n]eles c` putea s` se fi c`s`torit foarte tân`r,dar de obicei, studen]ii \n medicin` nu-[i \ncurc` via]anici cu o nevast` nici cu un copil.

Pierdut` \n gândurile ei, tres`ri când Katerina ap`ru pecoridor, cu bra]ele \nc`rcate cu lucrurile Elizabethei. |[ireveni repede, le lu` din bra]ele fetei [i intr` \n camer`.

– V` sim]i]i mai bine? \ntreb` ea dup` ce termin` def`cut toaleta doamnei Jewson.

– Da, dar... când m` voi putea ridica? Am oroare s`stau culcat`.

– Când doctorul va fi sigur c` nu mai risca]i nimic.– Este un r`spuns evaziv, tipic lumii medicale, oft`

Elizabeth.Victoria era \ngrijorat`, constatând c` fa]a b`trânei

doamne era \nc` marcat` de suferin]`.

24 CLARE LAVENHAM

– |ncerca]i s` dormi]i pu]in pân` v` preg`tesc cina. {io s` vede]i, totul va fi bine.

Buc`t`ria, spa]ioas` [i \ngrijit`, p`rea s` fie regatulKaterinei care, cu cele câteva cuvinte engleze[ti pe care lecuno[tea, reu[i s-o conving` pe Victoria s` nu nse ating`de nimic. |n mai pu]in de un sfert de or`, puse pe o tav`splendid` de r`chit` \mpletit` un castronel cu salat` dero[ii, un pic de brânz` alb` \ntr-o farfurioar` [i un ciorchinede struguri care p`rea s` fi adunat \n boabe tot soarele.Abia apucase Victoria s`-i duc` pacientei gustarea, c` auzima[ina lui Michael oprind \n fa]a casei.

– }i-am dus bagajele \n camera al`turat`, o anun]` elcâteva minute mai târziu, trecându-[i capul prin u[a\ntredeschis`. Zeta s-a \ntors?

– Nu, dar a telefonat.Victoria o l`s` o clip` pe Elizabeth pentru a se duce pe

coridor s`-i transmit` mesajul de la fiica lui.– Asta-i tot ce ]i-a spus?O lic`rire de uimire fugar` \i travers` privirea.– M-a rugat s`-]i spun c` se va \ntoarce foarte târziu.– Dar cu cine este? se enerv` Michael.– Nu [tiu.– Ai fi putut m`car s-o \ntrebi!– |nchipuie-]i c` n-am avut timp! r`spunse Victoria f`r`

a \ncerca s`-[i ascund` iritarea care o cuprinsese. Mi-a\nchis telefonul \n nas; la urma urmei, n-am de ce s` m`amestec \n rela]iile cu fiica ta!

VACAN}~ |N CRETA 25

De ce p`rea c` vrea cu orice pre] s-o fac`r`spunz`toare de problemele lui?

– |n plus, trebuie s` aib` vreo cincisprezece ani.– {aptesprezece, o corect` el.– |n Anglia, fetele merg la baruri de pe la doisprezece

ani.– Poate, dar Creta n-are nimic de-a face cu Anglia. {i

pân` acum, Zeta a avut o copil`rie foarte protejat`.Pentru prima oar`, furia lui se transform` \n

\ngrijorare.– Nu-mi place deloc [i cel mai r`u este c` nu pot face

nimic.– Da... \n]eleg, murmur` Victoria, brusc derutat` de

blânde]ea vocii lui.– |n fine... a[ face bine s` m` duc s` m` ocup de cin`.– De cin`?– Katerina a plecat, dar nu-]i face griji, sunt un

adev`rat maestru, zise el \nainte s` dispar` \n buc`t`rie.Dup` ce [ov`i o clip` dac` s`-i propun` ajutorul ei,

Victoria hot`r\ s` mearg` s`-[i aranjeze lucrurile [i s` fac`un du[. Trecu mai \ntâi s-o vad` pe doamna Jewson careadormise, cu farfuria aproape neatins` la cap`tul patului.Lu` cu grij` tava, ie[i \ncet din camer`, ca s` n-o trezeasc`,apoi se duse la buc`t`rie. Michael nu era aici. Când trecu\ns` prin salon, z`ri masa a[ezat` pe verand`.

Pe o fa]` de mas` stacojie erau a[ezate cu mult` art`farfurii albe decorate cu frunze de vi]` [i pahare de cristal

26 CLARE LAVENHAM

scânteietoare. |n aerul r`coros plutea parfumulp`trunz`tor al trandafirilor [i iasomiei.

– E[ti \ncânt`toare.Vocea cald` a lui Michael o f`cu s` se \ntoarc`.

|mbr`cat \ntr-o hain` bleumarin [i un pantalon alb care-isublinia silueta atletic`, Michael o privea zâmbind.Tulburat` de acest compliment nea[teptat, Victoria ro[i.

– Este prima oar` când \ngrijesc o pacient` a[a,\mbr`cat` \n rochie de var`, replic` ea un pic camstângaci. |mi pare r`u c` n-am o uniform`.

– Sunt sigur c` nici n-o s` ai nevoie de asta ca s` daidovad` de autoritate.

Ea \l privi cu \ndoial`, dar se ab]inu de la oricecomentariu. |ncepur` s` m`nânce \n lini[te, savurând cuo pl`cere evident` chebapul de miel preg`tit de Michael[i pepenele galben.

– Ascult`, zise el brusc, o ma[in` urc` dealul. Victoria, atent`, privi \n vale, spre locul unde pinii

l`sau s` se vad` o bucat` de drum. Z`ri un fascicolluminos de faruri care dep`[i curând gr`dina vilei.

– Nu vin la noi, zise el \ngândurat.Ea sim]i c` \ngrijorarea care-l tulbura era din ce \n ce

mai mare. O privi pe Victoria, a[ezat` \n fa]a lui, t`cut`.Era foarte frumoas` \n rochia ei de un galben str`lucitor.Fa]a delicat` era bronzat` de soare [i \nv`luit` \ntr-oaureol` de bucle castanii. Nu se putu ab]ine s` nu regreteatitudinea glacial` pe care o avusese când se cunoscuser`

VACAN}~ |N CRETA 27

[i de care ea p`rea s` nu uite. Ochii ei turcoaz \i evitau cugrij` privirea. Se hot`r\ s-o tachineze \n glum`.

– Ce p`cat, murmur` el.– Poftim?– M` refeream la situa]ia \n care ne afl`m. Este greu

s`-]i imaginezi un cadou mai romantic. Prive[te...Cu un gest larg al mâinii, ar`t` orizontul.– Nu este o priveli[te minunat`? Prive[te mun]ii

umbri]i de crepuscul, gr`dina, florile, parfumurile... tu,atât de \ncânt`toare...

– Te rog, las` gluma!|[i \mpinse scaunul [i-l fulger` cu privirea.– Am spus ceva r`u? Te sup`r` faptul c` te g`sesc

\ncânt`toare?– Nu cred c` este momentul pentru o asemenea

discu]ie, replic` ea st`pânindu-[i cu greu b`t`ilenebune[ti ale inimii.

– Ia loc, Victoria... te rog.– Nu, trebuie s` m` duc s` v`d dac` doamna Jewson

doarme.Cu un pas destul de nesigur, intr` \n cas` unde

semi\ntunericul o ascundea de privirea lui Michael, apoise \ndrept` spre camera bolnavei. Adormit` profund,Elizabeth chiar c` nu avea nevoie de nimic [i Victoria,resemnat`, trebui s` se \ntoarc` pe verand`.

Michael nu se clintise. Cu fa]a \ntoars` spre mun]i,dincolo de care str`luceau deja primele stele, p`reacufundat \n gânduri.

28 CLARE LAVENHAM

– Totul e-n regul`?– Da. Doarme.– A[a [i trebuie. Are nevoie de odihn`. Va r`mâne la

pat atât cât este nevoie. Ast`zi s-a cam speriat, [i cred c`de acum \ncolo va fi mai ascult`toare decât de obicei...

Vocea i se alter` u[or când zgomotul unui motor rupsedin nou lini[tea nop]ii, pierzându-se \ns` la fel caprecedentul \nspre sat.

– Zeta a zis c` se va \ntoarce târziu, \i reaminti \ncetVictoria, [i nu-i decât ora zece.

F`r` s`-i r`spund`, Michael \[i puse \ngânduratpaharul pe mas`.

– Este o adev`rat` grecoaic`, murmur` el. Când o veivedea, \]i va fi greu s`-i g`se[ti originile engleze[ti.Seam`n` atât de mult cu mama ei...

R`mase cu privirea pierdut` \n dep`rtare.– Zeta nu este fiica mea natural`, ci fiic` vitreg`, relu`

el cu o voce sc`zut`. Eu o am \n grij`.Surprins` de o dezv`luire la care nu se a[teptase,

Victoria nu-[i ascunse uimirea.– Fiic` vitreg`?– Da, [i din moment ce va trebui s` locuie[ti aici o

vreme, m`car s` fii la curent cu situa]ia. So]ia mea, Sophie,avea deja o fiic` dintr-o c`s`torie anterioar`. Primul ei so]era cel mai bun prieten al meu [i la moartea lui...

Scrut` chipul Victoriei ca pentru a g`si \n el curajul dea continua.

VACAN}~ |N CRETA 29

– La moartea lui, \n mod firesc, am ajutat-o pe Sophie.Era... foarte descump`nit` [i \ncetul cu \ncetul... ne-amsim]it atra[i unul de altul. Pân` la urm`, ne-am c`s`torit.

– Dar... nu \n]eleg. Ai zis adineauri c` o ai \n grij` peZeta. Mama ei...

– Poftim?Michael p`ru c` se treze[te dintr-un vis.– Nu ]i-am spus c` Sophie a murit? Oh, \mi pare r`u,

Victoria, cu asta ar fi trebuit s` \ncep. S-a \ntâmplat...acum patru ani. Zeta nu avea decât treisprezece ani. Eutocmai \mi terminasem studiile când Sophie s-a\mboln`vit de o pneumonie viral`. Nu a avut puterea s`lupte [i... [tiu c` este o prostie, dar nu pot s` nu m` simtr`spunz`tor.

Se ridic` [i-[i \mpinse scaunul. Chipul \i era palid [icrispat.

– |n]elegi acum de ce m` port astfel cu Zeta.– N-ai de ce s` te sim]i r`spunz`tor. Se \ntâmpl` ca

oamenii s` mai moar` [i de pneumonie viral`, \n ciudatuturor tratamentelor moderne. E[ti medic, ar fi trebuit s`[tii asta.

– Bine\n]eles c` [tiu, dar ce conteaz`?Ca pentru a pune cap`t discu]iei, el se sprijini cu

coatele de balustrada verandei [i Victoria \n]elese c` eramomentul ca ea s` se eclipseze. Noaptea inundase valea.Doar câteva lumini mai pâlpâiau ici-colo, [i lini[tea nu eratulburat` decât de zumzetul insectelor. Peste crestele

30 CLARE LAVENHAM

stâncoase se \n`l]` discul argintiu al lunii. Cu ochii\ntredeschi[i, Victoria se l`s` \nv`luit` de miresmeleparfumate ale unei vegeta]ii invizibile [i, pentru primaoar`, se sim]i fericit` c` se afl` la Idras.

– |]i lipsesc luminile ora[ului?Ea se \ntoarse [i-i r`spunse primul lucru care-i trecu

prin minte:– Este normal, nu? Probabil c` prietena mea, Cathy, se

distreaz` bine la hotel ast`-sear`. Evitând cu grij` privirea lui Michael, trecu prin fa]a lui.

Vraja se rupsese [i acum se sim]ea de-a dreptul stupid`dup` acest r`spuns.

– Scuz`-m`, [opti ea \nainte s` dispar` \n cas`.

VACAN}~ |N CRETA 31

Capitolul 3

Din motive profesionale, somnul Victoriei deveniseatât de superficial \ncât nu-i fu deloc greu s` se scoalepeste noapte de mai multe ori ca s-o supravegheze pepacient`. Spre ora trei diminea]a, Elizabeth se plânse c`-ieste sete.

– Dac` ai putea s`-mi aduci un whisky, \i [opti ea cu unzâmbet amuzat.

– |mi pare r`u, dar cred c` un suc de portocale ar fimai potrivit. M` duc s` v` aduc.

Dup` c`ldura de peste zi, noaptea p`rea de-a dreptulglacial` [i Victoria se \nfior` \n capotul ei de catifea.

Tocmai umplea un pahar cu suc când un zgomot of`cu s` tresar`. Michael ap`ru \n prag, \mbr`cat \ntr-ohain` de cas` bleumarin. P`rul \i era ciufulit de parc`tocmai se sculase din pat, dar Victoria avu senza]ia c` serefugiase pe canapeaua din salon.

– Totul e-n regul`? \ntreb` el cu o voce grav`.– Da. Elizabethei i s-a f`cut sete.Pe chipul lui se citea oboseala [i se l`s` s` cad` greoi

pe un scaun.– Zeta nu s-a \ntors \nc`, nu-i a[a?– Nu... Dac` a[ [ti m`car ce i s-o fi \ntâmplat, r`spunse

el cu \ngrijorare.Victoria \i vorbi cu o voce calm` \ncercând astfel s`-l

lini[teasc`.– Cu siguran]`, exist` o explica]ie. Poate o pan` de

ma[in` sau...– Ce ma[in`?Considerând c` este preferabil s` nu ia \n seam`

\ntrebarea, Victoria scutur` din cap.– Nu cred c` va veni acas` \nainte de r`s`ritul soarelui.

A[a c` du-te la culcare.O lic`rire ironic` trecu prin ochii limpezi ai lui

Michael.– Acum faci tu „recomand`ri” \n locul meu?– A fost doar o sugestie, \l corect` ea pe un ton destul

de rece, \n timp ce punea la loc \n frigider sticla cu suc. Osugestie cu care faci ce vrei, doctore Anderson.

{i, cu b`rbia ridicat`, ie[i din buc`t`rie. Dup` ce eadisp`ru, Michael se sim]i prea ab`tut \ncât s` se maipoat` mi[ca [i s` se duc` \n camera lui. |[i puse capul pebra]ul \ndoit [i pân` la urm` adormi, r`pus de lunga luiveghe.

VACAN}~ |N CRETA 33

Primele raze de soare \i mângâiau fa]a când portieraunei ma[ini se \nchise cu zgomot \n fa]a vilei. Era ora[apte.

– Mike... Mike dragule!Vocea cristalin` a Zetei \l trezi din toropeal` [i se

repezi pe verand`. Printre pinii [i chiparo[ii mângâia]i delumina palid` a zorilor, ea alerga spre el pe peluzascânteind de rou`.

Buclele lungi brune care-i \ncadrau fa]a bronzat` \idansau pe umeri. Cu mâinile crispate pe balustradaverandei, Michael remarc` imediat pata de ulei de pepantalonul ei roz.

{tergându-[i cu un gest vioi cele câteva pic`turi desudoare de pe nasul mic [i obraznic, ea vru s` se aruncede gâtul lui, dar el o opri cu o mân` ferm`. Mai reci decâtlama unui cu]it, ochii lui se cufundar` \n imen[ii ei ochinegri care-l priveau \ntreb`tor, f`r` s` \n]eleag`.

– Ce scuz` plauzibil` po]i s`-mi dai? \i arunc` el pe unton sec, \n ciuda u[ur`rii pe care o sim]ea.

– Nu-i vina mea... Am avut o pan`.– El n-a g`sit nimic mai original s` te \nve]e s` spui?Ea se \ncord`, ca un animal s`lbatic.– De unde-l cuno[ti pe Andreas?– Ai fost v`zut` cu el la Knosos [i presupun c` ]i-ai

petrecut noaptea cu nenorocitul `sta de fotograf.– Ai un mod oribil de a prezenta lucrurile.– Poate pentru c` nu exist` alt mod.

34 CLARE LAVENHAM

– Nu ai \ncredere \n mine?|n glasul tineresc al Zetei se ghiceau primele

suspine.– A[ vrea, doar c`...Se mai \mbun` când v`zu lacrimile \nce]o[ând ochii

mari [i negri.– Nu \n]elegi, a[adar, c` am fost \ngrijorat? }i se

\ntâmpl` vreodat` s` te mai gânde[ti [i la al]ii? Ampetrecut o noapte \ngrozitoare, imaginându-mi tot ceputea fi mai r`u!

Mâinile lui lungi cuprinser` umerii fragili ai Zetei.Pândi pe fa]a ei vreun semn de remu[care, dar nu citi peea decât oboseal` [i exasperare.

– }i-am spus c` n-a fost vina mea, gemu ea abiare]inându-[i lacrimile. M-a[ fi \ntors imediat ce am plecatde la bar, dac` ma[ina...

– N-ar fi f`cut pan`, \ncheie el cu r`ceal`. Cecoinciden]` minunat`!

– N-a fost o coinciden]`. Eram la vreo zece kilometride orice localitate [i pot s`-]i spun c` n-a fost nostimdeloc.

Ea \ncepea s`-[i piard` controlul [i s` ]ipe.– N-ai fost singurul care a petrecut o noapte alb`!Protestul ei nu \mblânzi \ns` deloc furia lui Michael.– Cred totu[i c` nu speri s` m` faci s` cred c` a]i

\ncercat doar s` dormi]i?

VACAN}~ |N CRETA 35

– El a vrut s` m` s`rute, dar... Oh! Mike, n-am f`cutnimic r`u, \]i jur. Am refuzat [i... el a \n]eles. Este un tipformidabil! |l iubesc enorm [i...

Apari]ia brusc` a Victoriei o f`cu s` tac` imediat.– Scuza]i-m`, dar n-a]i puea s` v` duce]i s` v` certa]i \n

alt` parte? le zise ea cu voce sc`zut`. O deranja]i peElizabeth. Se aude din camera ei [i se \ntreab` ce se\ntâmpl`.

– Fir-ar s` fie! \njur` Michael printre din]i. Trebuia s`m` gândesc c` Elizabeth este \n apropiere. Ce-a auzit?

– Nimic deosebit, doar ]ipetele voastre. Dar pare s` v`iubeasc` enorm [i sufer` mult când v` aude certându-v`.

– {tie c` Zeta nu s-a \ntors acas` azi-noapte?– Nu.– M` duc la ea s`-i explic ce s-a \ntâmplat.Vru s` se \ndep`rteze, dar Zeta se ag`]` cu disperare

de el.– Nu vreau s` pleci \nainte de a-mi spune c` m` crezi,

\l implor` ea. Tot ce ]i-am spus este adev`rat, \]i jur!Un zâmbet \i ap`ru pe buze [i se aplec` spre fat` s-o

s`rute pe frunte.– De acord, povestea ta este cam neverosimil`, dar o

cred. Acum, calmeaz`-te.Se \ndep`rt` [i Victoria sim]i a]intit` asupra ei privirea

Zetei. Era cu [apte ani mai mare decât ea [i \mbr`cat`astfel cu bluza alb` [i o fust` bleumarin, avu senza]ianepl`cut` c` este dezavantajat`.

36 CLARE LAVENHAM

– Cum se simte?|nrebarea adolescentei o f`cu s` tresar`.– Cine? Doamna Jewson? Ceva mai bine ca ieri, dar

cred c` are nevoie de repaos.– De ce nu s-a dus acas` la ea? Ar fi fost mult mai lini[te

decât aici.– Michael prefer` s-o aib` aproape. {i sper c` [i tu vei

face tot posibilul s` n-o deranjezi.– O s` \ncerc, r`spunse Zeta pe un ton neconving`tor.

Problema este c`... a[ vrea s`-l aduc aici pe Andreas... cas`-l cunoasc` [i Mike. Tare m` tem c` nu se vor \n]elege.

Cu un oftat descurajat, se pr`bu[i pe unul din fotoliilede r`chit` alb` de pe verand`.

– |mi este atât de team`, mai ales pentru c` Mikerefuz` s`-l vad`. Mike este un tip adorabil, dar atât deposesiv. Am impresia c` este gelos pe to]i b`ie]ii pe care-icunosc!

|ngândurat`, Victoria o privi \ntrebându-se dac` acestfapt \i place mai degrab` Zetei care, la cei [aptesprezeceani ai ei [i \n ciuda a ceea ce spunea, trebuie s` fi fostflatat` c` treze[te interesul unui b`rbat mai \n vârst`.

– Andreas este cel care te fotografia la Knosos?– Da, dar... de unde [tii?– Eram acolo.– A[adar, tu i-ai spus c`...Nu avu timp s`-[i termine fraza, pentru c` pa[ii lui

Michael se auzir` \n salon.

VACAN}~ |N CRETA 37

– Am reu[it s-o calmez, zise el venind spre ele. I-amspus c` o certam pe Zeta pentru c` s-a \ntors atât de târziuacas` azi-noapte. |ncearc` s` nu ui]i versiunea aceasta,Victoria.

– Po]i conta pe mine, promise ea.Sim]indu-se stânjenit` \ntre fat` [i t`t`l ei vitreg,

prefer` s` se retrag` [i pretext` c` pacienta ar putea aveanevoie de ea. Abia disp`ru, c` Zeta profit` de situa]ie [iveni s` se cuib`reasc` \n bra]ele lui Mike, cu un aer\mbufnat pe chipul ei copil`resc.

– Este adev`rat c` n-ai \nchis un ochi? Dac` ai [ti câtregret...

|[i strecur` apoi un bra] sub al lui [i-l conduse spretreptele ce coborau \n gr`din`.

– Vino s` ne plimb`m; \n felul acesta, n-o s-o deranj`mpe Elizabeth [i voi putea s`-]i povestesc ce s-a \ntâmplat.

La o sut` de metri mai jos, gr`dina cobora spre valeaunde culturile \n terase scânteiau pline de rou` subprimele raze de soare. La orizont, marea se pierdea \ncea]a care anun]a c`ldura de peste zi.

Dornic` s`-l conving` pe Michael de spusele ei, Zetar`mase absolut insensibil` la spectacolul somptuos carese desf`[ura \n fa]a ochilor ei. Dac` voia s` aib` o [ans` dea-l aduce pe Andreas aici, trebuia cu orice pre] s`-[idovedeasc` nevinov`]ia.

– Am petrecut o sear` minunat`, [tii asta. N-a fost nicio problem`... pân` când motorul a \nceput s` fac` figuri.

38 CLARE LAVENHAM

Andreas a oprit imediat ca s` vad` ce putea face, dar credc` nu este prea talentat \n mecanic`, ad`ug` ea cu un râsnervos.

– Dar este \n orice caz suficient de talentat ca s`provoace o pan`.

– Mike!– Ceea ce vreau s` [tiu este doar atât: de ce nu mi-ai

telefonat s` vin s` te iau?Privindu-i chipul fermec`tor, pistruiat, not` cu p`rere

de r`u grija ei de a-i evita privirea.– Nu era telefon [i... am preferat s` r`mânem acolo

pân` la r`s`ritul soarelui. Nu cred c` ]i-ar fi pl`cut s` m`vezi r`t`cind pe câmp \n plin` noapte, f`r` s` [tiu undem` aflu.

– Nu era totu[i atât de complicat. Te aflai \ntre Idras [iHeraklion. Ceea ce, se poate spune, nu este chiar \nde[ert. A[adar, unde era]i?

Urm` o t`cere lung`, \n cursul c`reia Michael sim]icum \i dispare curajul de a o interoga mai departe. Cumva reu[i oare s-o \n]eleag` pe aceast` adolescent` de[aptesprezece ani, pe cât de fragil` pe atât deimprevizibil`.

– Nu... nu [tiu exact, bâigui Zeta. Noaptea era atât defrumoas`, ne-am plimbat un pic pe câmp, apoi s-a\ntâmplat pana; eram destul de departe de aici... Darm`car e[ti de acord cu faptul c` am f`cut bine s`r`mânem \n ma[in`, nu? Am fi putut s` ne r`t`cim, altfel!

VACAN}~ |N CRETA 39

– Cum a[ putea s`-]i r`spund la asta?– Dar acesta-i adev`rul [i... n-am f`cut nimic r`u.– Din p`cate, nu am decât cuvântul t`u ca dovad`.– Detest faptul c` n-ai \ncredere \n mine [i detest s` fii

furios pe mine!Triste]ea care str`b`tea din vocea Zetei \l f`cu s`

cedeze [i \n ciuda hot`rârilor lui cele mai ferme, \i\ncojur` umerii cu un bra] reconfortant.

– E-n ordine, draga mea, murmur` el. S` uit`m aceast`sear` dar, pentru numele lui Dumnezeu, s` nu mai facia[a ceva!

|ncuviin]ând din cap, ea arunc` o privire fugar` spreMichael care, cu ochii \ndrepta]i spre orizont, nu putu s`remarce lic`rirea calculat` din privirea ei. Hot`rât` s`-ismulg` totu[i aprobarea, intui]ia o \ndemna s`-[i maiamâne cererea.

** *

|n zilele urm`toare, c`ut` zadarnic un momentpotrivit. Michael p`rea preocupat de starea pacientei sale.Ie[irile lui nu treceau mai departe de sat, iar Victoria, \nceea ce o prive[te, nu ie[ea din gr`din`.

|ncetul cu \ncetul, starea s`n`t`]ii Elizabethei p`ru s`se restabileasc`. |ntr-o zi, la cererea lui Michael, Victoriaputu s` plece de la vil`.

40 CLARE LAVENHAM

Se hot`r\ s` mearg` pân`-n sat. Acesta, pe m`sur` ce seapropia, i se p`ru mai mic chiar decât \n amintirile ei. |njurul unei fermec`toare biserici, casele de un alb imaculatm`rgineau str`du]ele parfumate de mireasmamagnoliilor. Florile p`reau s` existe peste tot: ag`]ate destrea[ina acoperi[urilor, la ferestre, \n gr`dini]eminuscule pres`rate printre case.

Bucuroas` c` sc`pase din spa]iul \nchis al vilei, Victoriasavur` lini[tea odihnitoare a satului unde fiecare om\ntâlnit o saluta cu c`ldur`, \n ciuda unei curiozit`]ievidente.

Pe b`ncile din fa]a por]ilor, femei \mbr`cate \n negrutricotau sau coseau, \n vreme ce b`rba]ii discutau fumândsub bolta umbroas` de vi]` a singurei cafenele din sat.

Magazinele, prea pu]in numeroase, erau toate \nchiseal aceast` or` canicular`. Toate \n afar` de unul, a c`reiu[` \ntredeschis` l`sa s` se vad` o \nc`pere goal`. Nici operdea nu era ag`]at` la fereastr` [i rafturile din lemn deculoare deschis` erau goale. Dar Victoria avu sentimentulunei prezen]e \n partea din spate a magazinului.

Brusc, un ]ip`t de groaz` sfâ[ie lini[tea, apoi o feti]`alerg` nebune[te afar` din cas`, se \mpiedic` [i se pr`bu[ila picioarele Victoriei.

– Draga de tine, ce-ai mai c`zut!{tiind c` feti]a n-o \n]elege, \ncerc` s-o reconforteze

doar prin timbrul vocii sale. |ngenunche \n praf [i ocuprinse cu tandre]e \n bra]e.

VACAN}~ |N CRETA 41

– Arat`-mi genunchiul, murmur` ea.Surprins`, copila se calm` [i o l`s` s`-i examineze

genunchiul \nsângerat. Apoi izbucni din nou \n plâns,ascunzându-[i fa]a la pieptul ei.

– Ce tablou fermec`tor, zise o voce grav` deasupracapetelor lor.

Victoria se ridic` imediat. Pe treptele inundate desoare, Michael le privea, cu mâinile \nfundate \nbuzunarele unui halat alb, cu un stetoscop atârnat de gât.Era la fel de impecabil ca [i cum ar fi ie[it din sala unuispital londonez.

– |]i mul]umesc c` ai prins-o pe micu]a mea pacient`.Cu ochii m`ri]i, Victoria se \ntreba dac` auzise bine.– Pacient`...– Nu face mutra asta mirat`. Sunt totu[i medic, dup`

câte [tii.Cu privirea alergând de la unul la altul, feti]a o strânse

pe Victoria din ce \n ce mai tare.– Fii atent`, Nana, \i zise Michael \n grece[te, o s-o

sufoci pe doamna.Apoi, cu un zâmbet, continu` \n englez`.– Ai face mai bine s` vii cu mine s` m` aju]i.Foarte intrigat`, Victoria \l urm` \n \nc`perea din spate

unde r`mase ]intuit` locului de uimire. Dup` mica\nc`pere \ntunecoas` prin care trecuse, acum i se \nf`]i[a\n fa]a ochilor o replic` perfect` a unui cabinet medicalde ]ar`.

42 CLARE LAVENHAM

Exista aici un birou, o canapea de consulta]ie, undulap plin cu medicamente [i instrumente, un fi[ier...Totul str`lucea de cur`]enie.

Nana \i sc`p` din bra]e pentru a alerga c`tre o tân`r`ce p`rea s` fie mama ei [i Victoria nu schi]` nici un gestca s-o re]in`.

– E[ti chiar atât de surprins`?– Nu... nu [tiu ce s` spun.Scutura din cap cu nedumerire.– |nlocuie[ti vreun medic?– Nu. Acest cabinet \mi apar]ine.– Dar... e[ti ginecolog! {i lucrezi la Londra. Cum po]i

s` lucrezi [i la Idras, ca simplu generalist?– |ntr-un mod mai pu]in oficial. Nu este nici o

problem`. Nu vin aici decât din când \n când [i lumea m`cunoa[te. Bine\n]eles c` dac` anun]i autorit`]ile, s-arputea s` am necazuri.

– De ce crezi c` te-a[ denun]a? se indign` earec`p`tându-[i siguran]a de sine. M` \ntreb doar cum dete-ai gândit s` deschizi acest dispensar când vii aici doar\n vacan]`.

– S-a \ntâmplat aproape f`r` voia mea. Oamenii de aici[tiau c` sunt medic [i li se \ntâmpla s` mai apeleze la mine\n caz de urgen]e. Apoi mi-au cerut s` m` deplasez din ce\n ce mai des. Pân` la urm` mi-am zis c` le-ar fi mai binedac` ar avea un dispensar \n sat.

VACAN}~ |N CRETA 43

– Dar este un lucru formidabil!Privirea Victoriei str`lucea de entuziasm.– Ce fac când te \ntorci \n Anglia?– Sunt aici mai frecvent decât \]i \nchipui. Se \ntâmpl`

s` vin [i \n weekend. Iar când nu sunt aici, se duc din noula moa[`, o femeie din sat. Este foarte simplu.

– Trebuie s` fie pasionant!– |ntr-adev`r, recunoscu Michael, a c`rui fa]` cu o

expresie de obicei \nchis` se lumin`. S` zicem mai ales c`este o schimbare fa]` de spitalele britanice.

|[i plimb` privirea prin \nc`pere [i \ntâlni fe]ele\ntreb`toare ale Nanei [i mamei ei.

– Femeia aceasta este una dintre cele mai curajoasedin sat, \i explic` el Victoriei. Este prima care a \ndr`znits` mi-o aduc` pe fiica ei ca s-o vaccinez.

– Ce fel de vaccin?Calm, Michael se \ndrept` spre o chiuvet` ca s` se

spele pe mâini. |ntrebându-se de ce este atât de t`cut,Victoria sim]i un fior rece pe [ira spin`rii când el catadicsi\n sfâr[it s`-i r`spund` la \ntrebare.

– |mpotriva febrei tifoide.

44 CLARE LAVENHAM

Capitolul 4

– Febr` tifoid`?Uluit`, Victoria se apropie.– Ai vreun motiv s` te temi de o epidemie?– |ntr-un loc ca acesta, da. Nu exist` ap` curent`,

Victoria, [i dac` sunt atât de vigilent, este pentru c`bunica Nanei tocmai a murit, probabil din aceast`cauz`.

T`cut`, ea d`du cu gravitate din cap. |n urm` cu doaropt zile, nici m`car nu auzise vorbindu-se de Idras [iast`zi, iat` c` soarta locuitorilor lui i se p`rea maiimportant` ca orice.

Un strig`t de spaim` o trezi din gânduri. Feti]a \ncercadin toate puterile s`-i scape lui Michael, terorizat` deseringa pe care acesta o ]inea \n mân`.

– Cred c` ar trebui s` vii s` m` aju]i, \i zise el zâmbind.Se pare c` micu]a te place mai mult pe tine.

|n ciuda blânde]ii ei, nu reu[i mai mult decâtMichael s` calmeze feti]a [i mama acesteia trebuia s-o ianu f`r` a promite \nainte c` va reveni pentru o nou`tentativ`.

Sup`rat` din cauza acestui e[ec, Victoria strânseinstrumentele [i le puse la locul lor, apoi \l \ntreb` peMichael dac` mai a[tepta [i al]i pacien]i.

El zâmbi ironic.– Crezi c` aici se lucreaz` cu program`ri? Ei vin când

v`d u[a deschis`.P`ru s` ezite o clip`, apoi continu`:– Ast`zi, voi face o excep]ie. Voi \nchide [i te voi \nso]i

s` faci o plimbare prin sat.F`r` s` a[tepte s` afle dac` accept` propunerea lui, \[i

scoase halatul r`mânând \ntr-o c`ma[` verde a c`reiculoare vie \i scotea \n eviden]` fa]a bronzat` [i [uvi]eleblonde.

|n timp ce el \nchidea u[a dispensarului, Victoria se\ntreb` dac` n-ar fi fost preferabil s`-[i continue singur`plimbarea, dar nu avu timp s` afle r`spunsul. Vizitareasatului \ncepuse.

Se \ndreptau spre mica pia]` din centru [i Victoria segândi dintr-o dat` la Cathy care de opt zile se \ntorsese \ncea]a londonez`. Pentru prima or`, o comp`timea [i-[izise c` la urma urmei avea un noroc nemaipomenit s` fie\nc` aici, sub minunatul soare cretan, unde \nc` aveaimpresia c` este \n vacan]`.

46 CLARE LAVENHAM

– Ce-ai zice s` mergem s` vizit`m biserica?Labirintul umbros \n care p`trunseser` se deschise \n

fa]a micu]ei cl`diri. Ridicând capul spre turla rotund`caracteristic` bisericilor ortodoxe [i ale c`rei reflexe auriiscânteiau \n soare, Victoria ridic` din umeri.

– De ce nu?U[a veche din lemn masiv scâr]âi când o deschiser` [i

ea r`mase o clip` \n prag ca s` se adapteze cusemi\ntunericul din`untru. Cu ochii \ngusta]i, p`trunse\n`untru [i v`zu icoanele \n lumina mi[c`toare a unorcandele purpurii. Un miros puternic de t`mâie accentuasenza]ia de mister pe care o degaja mica bisericu]` a c`reibog`]ie ornamental` contrasta cu simplitatea arhitecturiiexterioare.

Pe unul din pere]i, Victoria z`ri o fresc` datândprobabil din secolul XII sau XIV care-i trezi curiozitatea.Vru s` se apropie dar, prea gr`bit`, nu remarc` daladesprins` din pardoseal` [i cu siguran]` ar fi c`zut cât delung` dac` Michael n-ar fi re]inut-o cu o mân` ferm` [i, cuun hohot de râs sonor, o ridic` \n bra]e.

– D`-mi drumul!– E[ti u[oar` ca n fulg!Râsul grav al lui Michael r`sun` \n biserica pustie \n timp

ce \[i a]intise privirea \n ochii ei. Incapabil` s`-[i fereasc`privirea, Victoria sim]i c` puterile o abandoneaz`.C`ldura trupului lui se contopea cu a ei [i dintr-o dat`, numai vru s` scape din bra]ele care o \nl`n]uiau.

VACAN}~ |N CRETA 47

Dar vraja se risipi la fel de repede cum ap`ruse. Cu obrusche]e nea[teaptat`, Michael o puse jos. Ea se repeziafar` din biseric` [i, f`r` o privire pentru cel care otulburase atât câteva secunde mai devreme, ie[i \n stradacople[it` de razele fierbin]i ale soarelui.

** *

Elizabeth, care se odihnea \n lini[tea camerei sale, o\ntâmpin` cu amabilitatea-i obi[nuit`. |n ziua aceea,pentru prima oar`, b`trâna doamn` p`rea s`-[i fi reg`sitprospe]imea tenului.

– Este deja ora ceaiului! se mir` ea. Ast`zi ce amdreptul s` m`nânc?

– Un delicios sandvi[ cu castravete.Elizabeth l`s` s`-i scape un oftat de dezam`gire.– Sunt atât de ner`bd`toare s` pot mâna micile mele

bun`t`]i obi[nuite. Michael m` consider` cam gras`, dardac` nu mai am nici dreptul s` fiu gurmand`, atunci... Lavârsta mea, pl`cerile sunt deja atât de rare!

– Ei, fi]i mai curajoas`! zise Victoria pe un ton pref`cutsever, ajutând-o s` se instaleze pe perne. Fug la buc`t`rie[i vin imediat.

Dup` ce se mai calm`, tocmai termina de preg`tit tavaentru b`trâna doamn` când Zeta \mpinse u[a avândexpresia ei de zile proaste. F`r` un cuvânt, veni s` se

48 CLARE LAVENHAM

a[eze la mas` [i, cu fa]a \n palme, p`rea s` a[teptesemnalul declan[`rii m`rturisirilor ei.

– Ce nu merge, Zeta?Bosumflat`, adolescenta lu` un m`r din care mu[c`

adânc, cu furie.– Nimic nu merge [i dac` vrei s` [tii totul, am chef

s`-l ucid pe Mike.– A refuzat cumva s` te lase s`-l mai vezi pe Andreas?– Mai r`u! Refuz` chiar s` aud` vorbindu-se despre asta.

Se poart` ca un tiran! S` m` ]in` prizonier`, la vârsta mea!Victoria \[i re]inu un zâmbet.– Prizonier`? Eu nu prea am impresia c` te

sechestreaz`.– Ba da! Mike [tie foarte bine c` nu pot p`r`si satul

f`r` el... sau Andreas. N-am ma[in`.– Dar autobuze? Nu exist`?– Glume[ti! M-ar prinde \nainte chiar s` ajung la

Heraklion.– Mi se pare totul foarte complicat.Vru s` se \ndep`rteze, dar Zeta o re]inu.– S-a \ntors o dat` cu tine?– Nu, cred c` este \nc` \n sat.– Atunci, o s`-]i spun ceva. Dar s` [tii, este un secret!

|n lipsa voastr`, a telefonat Andreas. {i-a reparat ma[ina [ivrea s` vin` s` m` vad`. A zis c` va veni chiar dac` Mikenu vrea s`-l vad` aici. Eu i-am spus c` sunt de acord,\ncheie ea cu o lic`rire sfid`toare \n ochi.

VACAN}~ |N CRETA 49

Dac` Elizabeth n-ar fi a[teptat-o, Victoria ar fi r`mas cas-o fac` pe fat` s` fie ra]ional`, pentru c` [tia c` venireainopinat` a lui Andreas ar fi cel mai r`u lucru. Era evidentc` Zeta ar fi trebuit s` \ncerce s`-i smulg` lui Michael oinvita]ie oficial` pentru Andreas. Dar la urma urmei, eanu era aici ca s` le rezolve lor problemele.

– S-ar putea s` gre[e[ti, se mul]umi s` spun` \nchizându[a buc`t`riei.

Soarele \ncepea s` coboare spre apus când se duse \nsalon s` caute c`r]i pentru Elizabeth.

Obi[nuindu-se greu cu lipsa de activitate for]at`,b`trâna doamn` \[i exprimase dorin]a s` re\nceap` s`citeasc`.

|n picioare lâng` una din u[ile de sticl` ce d`deau spreverand`, Victoria alegea un roman când Zeta intr`alergând \n cas`, cât pe ce s-o r`stoarne \n fuga ei. F`r`s`-i lase timp s` reac]ioneze, se ag`]` de Victoria cu ochiiplini de lacrimi.

Aceasta nu se clinti. |n bra]ele ei, adolescenta plângeaacum \n hohote [i, pe deasupra capului ei, Victoria z`risilueta \nalt` a lui Michael, a c`rei umbr` se profila pealbastrul cerului. Se privir` \ndelung.

– Nu este nevoie s` m` prive[ti astfel, zise el.– Nu aveam impresia c` te privesc \ntr-un anumit

fel, dar...Victoria p`rea s` ezite s`-[i continue fraza.

50 CLARE LAVENHAM

– Zeta pare tulburat`.– {i ce te intereseaz`?– Nu m` intereseaz` \n mod deosebit, r`spunse ea

calm.– A[a m` gândeam [i eu.Imperturbabil, el \[i \nfund` mâinile \n buzunare \n

timp ce Zeta continua s` plâng` \n hohote.„Ce tiran!” se gândi Victoria, \ncercând s-o lini[teasc`

pe fat`. A[adar, Michael se \nc`p`]âna s` refuze vizita luiAndreas, ceea ce provocase acest torent de lacrimi careinunda fa]a bietei copile. Când \n sfâr[it aceasta se mailini[ti, Victoria o trimise s`-[i r`coreasc` fa]a, spunându-ic` va putea s` vin` s`-i vorbeasc` oricând, dând astfel de\n]eles c` are sprijinul ei absolut \n fa]a st`pânului casei.|ntre dou` suspine, Zeta \ncuviin]` [i Victoria, indiferent`la prezen]a lui Michael, re\ncepu s` r`sfoiasc` romanul.

Pe un ton aparent indiferent, el o \ntreb`:– Ce faci?– Aleg un roman pentru Elizabeth.– {i ce ai ales?– Un roman poli]ist. Medicul \[i d` acordul?F`r` s` catadicseasc` s` r`spund` ironiei, el d`du din

cap.– Dac` asta n-o enerveaz`, de ce nu? Personal, cred c`

un roman de dragoste ar fi poate mai odihnitor.– Exist` oameni pe care dragostea \i scot din s`rite.Michael o fulger` cu privirea.

VACAN}~ |N CRETA 51

– Dac` te referi la Zeta...– Bine\n]eles c` nu. Nu m` refeream la nimeni.Cu un teanc de c`r]i sub bra], trecu prin fa]a lui cu

capul sus [i-l l`s` singur \n salonul ai c`rui pere]i albi\ncepeau s` par` roz sub razele apusului de soare.

|ntâmpinat` cu bucurie de Elizabeth, Victoria se a[ez`lâng` ea s`-i arate ce alesese pentru ca timpul s`-i treac`mai repede.

– Crezi c` voi avea curând dreptul s` m` ridic din pat?o \ntreb` b`trâna doamn` r`sfoind repede o carte aleas`la \ntâmplare.

– Poate. Sunte]i oricum mult mai bine. Dar de ce nu-l\ntreba]i pe Michael?

– Pentru c` nu-mi r`spunde niciodat` nimic. De cândsunt aici, se poart` cu mine mai mult ca medic decât caprieten. A[ avea de o mie de ori mai multe [anse s` ob]inun r`spuns l`sându-te pe tine s`-l \ntrebi.

– V` promit s` fac tot ce pot.|n aceea[i sear`, se ivi o atfel de ocazie, dar nu [tiu s`

profite. Tocmai terminase de preg`tit cina Elizabetheicând u[a buc`t`riei se deschise violent.

– Mai este ceai?Dup` tonul vocii, \n]elese c` Michael era foarte nervos.– Dac` \]i place infuzie, da, dac` nu, pot s`-]i fac altul.Luând ceainicul, Victoria se \ntoarse cu spatele ca s` se

duc` la chiuvet` s`-l cl`teasc`. Nu-i acord` nici o aten]ie[i nici nu-i vorbi. Michael se a[ezase pe un scuan [i-[i

52 CLARE LAVENHAM

pusese picioarele lungi pe marginea mesei. |ncepu s` selegene cu scaunul care se porni s` scâr]âie cu oregularitate enervant`.

– Presupun c` ai ghicit motivul acestei „suferin]e”\ngrozitoare, bomb`ni el la un moment dat aprinzându-[io ]igar`.

– Mi se pare destul de evident...– Ea vrea s`-l invit aici pe Andreas [i eu am refuzat.

Tipul `sta nu-mi inspir` nici un pic de \ncredere.– Dar nu l-ai \ntâlnit niciodat` ca s` po]i spune asta.– Nici nu-i nevoie. N-o s`-l iert niciodat` c` a r`mas cu

Zeta o noapte \ntreag`. Chiar dac` \ntr-adev`r a avutpan` la ma[in`. Ea mi-a m`rturisit c` au stat mult devorb`...

– De vorb`?Aplecat` spre frigider \n c`utarea unei buc`]i de unt,

Victoria schi]` un zâmbet.– M` gândeam c` te temeai de altceva.– Nu fi stupid`. Vreau s` spun c` Zeta i-a vorbit despre

ea. Despre mama ei, despre averea pe care o va mo[teni\ntr-o zi. Despre tot ce o poate face s` fie foarteseduc`toare \n ochii unui b`iat ca Andreas.

– Poate totu[i ai putea s`-l la[i s` vin` la vil`, risc` ea op`rere.

– Nu!R`spunsul lui, c`zut ca o ghilotin`, n-o descuraj` pe

Victoria.

VACAN}~ |N CRETA 53

– Cum po]i s` [tii dac` ai dreptate \n ceea ce-l prive[tecând refuzi s`-l cuno[ti? Pot s` \n]eleg furia Zetei \n fa]aunei asemenea \nc`p`]ân`ri. |n locul ei, [i eu a[ fireac]ionat la fel.

El ridic` din umeri.– Cu atât mai mult cu cât nu pare s` fi f`cut ceva r`u,

continu` ea.– A[a zice ea.– N-o crezi?– A[ vrea s` pot fi sigur.Dându-[i capul pe spate, el \[i ciufuli [i mai mult cu

mâinile buclele blonde, cu un gest de exasperare.Victoria se hot`r\ atunci s` taie \n carne vie. Dac`

nimeni din casa asta nu putea s`-i demonstreze c`gre[e[te, atunci o va face ea. Cu un pas hot`rât, se duses` \nchid` u[a.

– Nu-]i dai seama ce risc \]i asumi? Atitudinea ta estepoate cel mai bun mijloc de a o \nr`i [i de a o determinas` fac` vreo prostie.

– Ce vrei s` spui?– Interzicându-i s`-l vad` pe Andreas, n-o s` reu[e[ti

altceva decât s-o faci s` se \ndr`gosteasc` [i mai mult deel. {i ast`zi, fetele de [aptesprezece ani nu mai au nevoiede d`dac`, a[a cum era odinioar`!

T`cerea lui Michael o descump`ni. |n timp ce sea[teptase la o reac]ie violent` din partea lui, \l v`zu cuprivirea a]intit` spre un copac aflat dincolo de fereastr`.

54 CLARE LAVENHAM

– S` [tii c` sunt sincer convins` de ceea ce spun, relu`ea cu o voce lini[tit`. A[ fi preferat s` stau departe depovestea asta, dar nu pot. Nu po]i s`-mi mai spui c` num` prive[te.

Cu o expresie impenetrabil`, el se ridic` [i, f`r` uncuvânt, se \ndrept` spre fereastra \ntredeschis`. Maitârziu, la l`sarea serii, florile \[i vor reg`si str`lucirea \nc`atenuat` de ar[i]a soarelui, chiar dac` apusul le \nv`luiadeja \ntr-o lumin` aurie. Pe cerul br`zdat de reflexepurpurii se profilau maiestuos vârfurile negre ale pinilor[i chiparo[ilor.

Incapabil` s`-i mai suporte t`cerea, Victoria porni unnou atac.

– Stâng`cia ta m` uluie[te. Nu ai [i tu surori,nepoate?

|l credea pierdut \n contemplarea gr`dinii, [i când se\ntoarse brusc, ea f`cu un pas \napoi.

– Ba da, am avut o sor`, zise el cu o voce grav` care of`cu s` se \nfioare. Era de vârsta Zetei când am plecat deacas` pentru a-mi face studiile de medicin`.

T`cu brusc [i Victoria se crisp`. |nainte chiar de a auzice urma s`-i spun`, [tia c` nu-i va fi pe plac, \ntr-un fel saualtul.

– |ntr-o zi, mi-a scris.Vorbea acum cu o voce monoton`, f`r` expresivitate.

VACAN}~ |N CRETA 55

– Era gravid` [i nu [tia ce s` fac`. |mi cerea ajutorul.Am sf`tuit-o s` fac` singurele lucruri posibile, s` discutecu p`rin]ii no[tri sau s` se duc` la medicul de familie.

Vocea i se schimb`, gâtuit`.– |n loc de asta, s-a sinucis.|n timp ce Victoria c`uta cu disperare s`-i spun` ceva,

el se \ndep`rt` de fereastr`.– Acum, poate \n]elegi motivele atitudinii mele.– Da... da, fire[te. |mi... \mi pare r`u...– Nu ai de ce. M-ai convins [i-i voi spune Zetei c` poate

s`-l invite pe Andreas aici. Sper doar ca nu cumva s` faccea mai mare gre[eal` din via]a mea.

Cu r`suflarea t`iat`, ea \l privi disp`rând \nobscuritatea culoarului.

56 CLARE LAVENHAM

Capitolul 5

De \ndat` ce afl` vestea, Zeta nu pierdu timpul [i chiara doua zi, seara, Andreas \[i f`cu apari]ia la vil`. Victorianu-[i mai amintea decât vag de tân`rul fotograf dinKnosos, a[a c`-l observ` cu interes \n timpulprezent`rilor. Doar un pic mai scund decât Michael, era\ndesat [i bine cl`dit, folosindu-[i privirea catifelat` cu oart` des`vâr[it`.

Nu i se p`rea c` este mai seduc`tor decât cea mai mareparte a tinerilor greci pe care-i \ntâlnise dar, fire[te, nuaceea[i era [i p`rerea Zetei. Cu un zâmbet fericit pe buze,\l sorbea din priviri [i bucuria ei evident` p`rea chiar s`-lemo]ioneze pe Michael, care-[i petrecuse totu[i toat` ziuaregretând hot`rârea pe care o luase.

– Vei fi dr`gu] cu Andreas, nu-i a[a? \l implorase ea\nainte de sosirea tân`rului.

– Voi face tot ce pot, dar nu te a[tepta la prea mult,s-ar putea s` fii dezam`git`.

|ntr-adev`r, Michael nu fu mai c`lduros decât o cereacea mai elementar` polite]e.

– Sper c` nu te deranjeaz` faptul c` vom vorbi \nenglez`, \i zise el lui Andreas m`surându-l din cap pân`-npicioare, este limba pe care o folosim aici la vil`.

– Cum dori]i dar... eu nu vorbesc prea bine engleza.– Sunt sigur c` po]i face un efort.A[ezat` la masa de pe teras`, Victoria era cuprins` de

sentimente contradictorii. Mai \ntâi, era \ncântat` c`avusese câ[tig de cauz`, iar acum se \ntreba cum vadecurge seara.

Alungându-[i din minte gândurile negre care on`p`diser`, se pierdu \n contemplarea mun]ilor \nspatele c`rora soarele tocmai alunecase. Pe cerul ro[iaticacum pluteau nori ale c`ror culori treceau de la bleu lapurpuriu, \n armonie perfect` cu florile multicolore care\nmiresmau gr`dina.

Din p`cate, atmosfera care domnea \n jurul mesei eradeparte de a fi la fel de calm`. No]iunile de limb` englez`ale lui Andreas se dovedir` mai rudimentare decât l`saseel s` se \n]eleag` [i participarea lui la discu]ie sc`dea cufiecare minut. |n asemenea m`sur` \ncât pân` la urm` numai scoase o vorb`, obligat s` tac`. Zeta \i arunca priviripline de repro[ tat`lui s`u.

58 CLARE LAVENHAM

Stânjeneala cre[tea cu fiecare clip`, astfel c` Victoria sehot`r\ s` pun` cap`t acestei excluderi for]ate dinconversa]ie a tân`rului. Profit` de mutarea Katarinei [i-i[opti lui Michael tot ce avea pe suflet.

– Nu se poate spune c` joci cinstit.El se \ntoarse spre ea, pref`cându-se uimit.– Ce vrei s` spui?– Vezi doar c` el nu vorbe[te engleza, [i-]i face o

pl`cere r`ut`cioas` s` insi[ti. Este totu[i invitatul t`u!– Nu.U[or tulburat` de cele dou` pahare cu vin b`ute,

Victoriei nu-i fu fric` s`-l \nfrunte.– E[ti st`pânul casei [i ai acceptat s` vin` aici. Este deci

invitatul t`u.– Nu te juca astfel cu deduc]iile, te rog.– Crezi c` asta \i face pl`cere Zetei?– Dac` vom vorbi to]i \n grece[te, tu vei fi cea exclus`.– {i ce dac`? N-o s` mor din asta. Te rog...Dup` o clip` de ezitare, Michael d`du din cap cu un

oftat care spunea multe despre reticen]ele sale. Privi \nsfâr[it spre cei doi tineri care, de cealalt` parte a mesei,\ncepeau s` m`nânce \n t`cere din frig`ruile aduse deKatarina, [i li se adres` brusc \n greac`.

Chipul lui Andreas se lumin` instantaneu [iconversa]ia se deschise, spre marea bucurie a Zetei.

Totu[i, efortul lui Michael fu de scurt` durat`. |iarunc` o privire rapid` Victoriei [i ridic`, exasperat, ochiispre cer.

VACAN}~ |N CRETA 59

– Prostiile lor m` plictisesc de moarte. Ce-ar fi s`-mifaci onoarea [i s` discu]i cu mine?

– Ah da? {i despre ce s` vorbim?– Nu [tiu... Despre literatur`, despre teatru, despre

c`l`torii... Tot ce vrei. Chiar [i despre medicin`.De secole, Victoria nu mai citise o carte [i nu mai

v`zuse o pies` de teatru, iar \n materie de c`l`torii, cusiguran]` c` nu se putea compara cu el. Hot`r\ a[adar c`medicina era subiectul cu cel mai mic risc.

– Atunci, vorbe[te-mi despre tine, zise ea cu unzâmbet. Dintotdeauna ai vrut s` fii ginecolog?

– Nu. La \nceput am vrut s` fac medicin` general`...\nclinare pe care nu am renegat-o pe de-a-ntregul dup`cum ai v`zut. Lucrând \ns` cu sir James Brightwell, amprins gustul ginecologiei. Este un om extraordinar [i amvrut s`-i pun \n practic` \ndrum`rile cât mai curând.

– |ntr-adev`r, cred c` am auzit vorbindu-se despre el.– Este foarte cunoscut. La Londra, dar [i \n provincie.Atmosfera din jurul mesei se schimbase substan]ial.

Elibera]i parc` de semnalul dat de Michael, cei doi tineri\ncepuser` s` discute cu \nfl`c`rare iar râsetele lor nu\ntârziar` s` acopere vocile „celor mari”. {i pentru primaoar` de la venirea ei la Idras, Victoria descoperi \ninterlocutorul ei un b`rbat fermec`tor [i amabil.

Când se termin` masa, Katarina le servi cafeaua \nsalon, pentru c` nop]ile de aprilie erau \nc` destul de reci.

Deodat`, pe pietri[ul aleii se auzir` pa[i gr`bi]i.

60 CLARE LAVENHAM

|n lumina slab` de pe verand`, le ap`ru atunci \n fa]`unul dintre reziden]ii englezi din Idras. Abia mair`suflând, omul \[i duse o mân` la piept ca s`-[i calmezerespira]ia.

– So]ia mea... bâigui el. Te rog, Michael, gr`be[te-te!Pierde sânge.

– Lini[te[te-te, Colin, [i spune-mi exact ce s-a\ntâmplat.

– S-a t`iat.– Unde?L`sându-i pe cei doi tineri la mas`, Victoria [i Michael

se ridicar` ca s` se apropie de noul venit.– La palm`... Sângele... nu se opre[te...– |n locul acela, sânger`rile sunt \ntotdeauna

abundente, nu-]i face griji.Se \ntoarse spre Victoria.– Cred c` ai face bine s` vii cu mine... S-ar putea s` am

nevoie de ajutorul t`u.|n timp ce el se \ndep`rt` s`-[i caute trusa, Victoria \l

conduse pe b`rbat spre gr`din`. Nu era cazul s` piard`timpul a[teptându-l pe Michael, cu atât mai mult cu câtColin nu mai avea r`bdare.

– Eu sunt infirmier`, \i zise ea. Va veni [i doctorulAnderson dintr-o clip` \n alta.

Tonul calm al vocii ei \l mai lini[ti pe bietul om, carep`rea s`-[i recapete st`pânirea de sine.

VACAN}~ |N CRETA 61

– Dumneata o \ngrije[ti pe Elizabeth? \ntreb` elmergând \naintea ei pe alee. Eu sunt Colin Blakemore.Am \nchiriat vila de al`turi. Sally, so]ia mea, s-a \ndr`gostitpur [i simplu de Idras. Nu ne ducem prea des la plaj`,prefer`m s` r`mânem la munte unde este mai r`coare.

|n timp ce vorbea, Victoria sim]i o briz` u[oar`\nv`luindu-i aducând cu ea pl`cutul parfum de lavand`,plant` ce cre[tea din bel[ug pe dealurile din jur. Inspir`profund [i \ncuviin]` din cap, zâmbind.

– V` \n]eleg, murmur` ea. Este un loc minunat.– Din p`cate, avem doar câteva zile de vacan]`, relu`

Colin. Sper ca accidentul acesta s` nu strice totul. |n oricecaz, noroc c` mi-am amintit c` Michael este doctor. Altfel,nu [tiu ce am fi f`cut. Cel mai apropiat medic se afl`probabil la Heraklion [i cu siguran]` nu vorbe[te o boab`englez`.

Mergeau destul de repede [i Colin gâfâia deja\ngrijor`tor, dar ea \l l`s` s` vorbeasc`. Sim]ea c` arenevoie s` se exteriorizeze dup` clipele de panic` princare trecuse.

Michael \i ajunse din urm` exact la poarta vilei. Se\ndreptar` spre buc`t`ria luminat` [i o g`sir` pe SallyBlakemore pe jum`tate le[inat`. Era a[ezat` lâng` mas`,cu capul peste bra]ul \ndoit. |n jurul ei era plin de sânge[i Victoria avu brusc tendin]a s` fac` un pas \napoi, ca pevremea de \nceput când lucra la serviciul de urgen]` alspitalului Saint Clement.

Sally \[i s`lt` capul [i zâmbi vag.

62 CLARE LAVENHAM

– Te-ai aranjat bine! exclam` Michael dup` ce-iexamin` mâna. Dar nu-]i face griji, o s` repar`m asta.

Cu un gest scurt, \i f`cu semn Victoriei s`-l urmezepân` la chiuvet`.

– O s` m` co[i? \ntreb` Sally, speriat`.– Ar fi de preferat, mai ales dac` vrei s` nu se vad` prea

tare cicatricea. |]i promit c` n-o s` te doar`.Cu mult` blânde]e, \ncepu s` apropie marginile pl`gii.

Victoria se str`duia s` st`pâneasc` tremuratul bra]ului luiSally [i observa atent` manevra delicat` f`cut` de Michael.Capetele aproape c` li se atingeau. |n mod involuntar, \[iridic` u[or capul, [i-[i d`du brusc seama c` privirea nu-imai era a]intit` asupra pl`gii, ci alunecase spre ceafa luiMichael, spre [uvi]ele lui blonde \n care ar fi dorit s`-[ir`t`ceasc` mâinile...

Ce naiba i se \ntâmpla? Fu agasat` de propria-i neaten]ie.Se str`dui s` se concentreze [i-[i plec` ochii imediat ca s`-lvad` pe Michael f`când ultimul punct de sutur`.

– Ai fost foarte curajoas`, \i zise el lui Sally\ndreptându-[i spatele. Acum, Victoria o s`-]i fac` unpansament [i \]i interzic s` folose[ti aceast` mân` vreocâteva zile, de acord?

Pentru prima oar` de la \nceputul interven]iei, vorbi [iColin.

– O s` am eu grij`, pute]i conta pe mine.– Bine. Pân` atunci, poftim un somnifer care te va

ajuta s` petreci o noapte lini[tit`. Mâine diminea]`, totulva fi \n regul`, \]i promit.

VACAN}~ |N CRETA 63

– Vre]i s` be]i ceva \nainte s` pleca]i?Vizibil u[urat, Colin \i invit` s`-l urmeze \n salon. Ei

\ns` refuzar` [i-[i luar` la revedere, nu \nainte s`-i mailini[teasc` o dat`.

Pornir` al`turi pe drumul spre vil`. Luna sc`lda mun]ii\n reflexe argintii pe care r`s`reau ici-colo casele de unalb imaculat ale satului.

– Am impresia c` ]i-a pl`cut acest interludiuneprev`zut, murmur` Michael rupând t`cerea.

Victoria tres`ri. Gândurile ei erau \n alt` parte.– A[a este, recunoscu ea. S` zicem c` m-a...

stimulat.– Nu re[u[esc totu[i s` \n]eleg de ce ai plecat de la

spital [i acum te ocupi de oameni \n vârst`. Nu prea ]i sepotrive[te.

– Te \n[eli. Oamenii \n vârst` au nevoie de mult`aten]ie [i s` [tii c` te sim]i r`spl`tit când \i vezi mul]umi]i.{i apoi, dac` au posibilitatea s`-[i angajeze o infirmier`personal`, de ce s-ar lipsi?

– |ntr-adev`r, n-ar avea nici un motiv. Dar eu priveamsitua]ia din punctul t`u de vedere, nu al lor.

– Eu sunt foarte fericit` a[a.De ce se amesteca Michael \n via]a ei? Gr`bi pasul ca

pentru a pune cap`t discu]iei [i din nou \ntre ei se l`s`t`cerea. Se p`rea \ns` c` Michael nu era prea stânjenit desitua]ie. Dar ea nu suport`, a[a c` \ntreb` brusc:

64 CLARE LAVENHAM

– Ce crezi despre el?– Vorbe[ti de... Andreas, presupun?Ea \[i d`du seama c` subiectul nu era pe placul lui

Michael.– Cred c` nu se potrive[te deloc cu Zeta. De fapt, [tiam

asta chiar \nainte de a-l cunoa[te. Nu m-am \n[elat.B`iatul `sta nu-i decât un capriciu de moment al Zetei.

Victoria recunoscu tonul caustic care nu-i pl`ceadeloc.

– Nu cumva exagerezi? Cum po]i s`-]i faci o p`reredespre cineva \ntr-un timp atât de scurt? Cu atât mai multcu cât l-ai obligat s` se exprime \ntr-o limb` pe care abiao [tie pu]in.

|ntorcându-se brusc spre ea, o ]intui cu o privire lipsit`de amabilitate.

– }ie ]i-a pl`cut?– Nu, dar nici nu mi-a displ`cut total. |n]eleg perfect

cum a cucerit-o pe Zeta, ad`ug` ea pe un ton provocator.Hot`rât lucru, nu era prea perspicace \n asemenea

rela]ii. La urma urmei, Andreas \i era complet indiferent,nu trebuia s` deschid` aceast` discu]ie. |n felul acesta,s-ar fi putut \ntoarce lini[ti]i la vil`, f`r` s` se certe,profitând de frumuse]ea nop]ii.

Dar era prea târziu pentru asta [i acum era mai bine s`l`mureasc` lucrurile.

– Ai ceva s`-mi spui, nu-i a[a?Con[tient de ezitarea ei, el insist`:

VACAN}~ |N CRETA 65

– D`-i drumul... dac` tot am ajuns aici.– |nc`p`]ânarea ta mi se pare un pic... ridicol`. Chiar

dac` Andreas ar fi fost cel mai fermec`tor b`iat, tot nu]i-ai fi schimbat p`rerea. Pentru simplul motiv c` n-ai chefs-o faci.

– A[adar, asta crezi? C` sunt \nc`p`]ânat [i m`rginit \nconcep]ii!

Rostise aceste cuvinte cu o am`r`ciune [i o r`ceal`nea[teptate. Victoria crezuse c` franche]ea ei \i vadeclan[a furia, [i când colo, p`rea dimpotriv` profundr`nit.

– Nu asta am vrut s` spun! protest` ea. M` refereamdoar la Andreas, nu la atitudinea ta \n general!

Tocmai ajunseser` la poarta vilei. Dup` \ntors`tura pecare o luase discu]ia, Victoria se sim]i u[urat` s` scape deMichael.

Prin ferestrele \ntredeschise ale salonului care nu eraluminat decât de o veioz`, se auzea un vacarm de muzic`rock. A[eza]i al`turi pe canapea, Andreas [i Zeta nici n-ob`gar` \n seam` când trecu prin fa]a lor ca s` se duc` \ncamera Elizabethei.

Se \ntoarse dup` câteva minute [i r`mase pu]in \numbr`, dup` care se duse \n camera ei, mai u[urat`.

|n salonul din care tocmai plecase tân`rul grec, Zeta \ipusese lui Michael \ntrebarea inevitabil` [i, f`r` s` vrea,Victoria auzise r`spunsul.

66 CLARE LAVENHAM

– Ce cred despre el?Dup` o scurt` ezitare, Michael zâmbise.– Este \nc` prea devreme s`-mi fac o p`rere, dar acum

\n]eleg de ce \l placi.– Super! Când va mai putea s` vin`?– O s` vorbim mâine despre asta, draga mea. Acum,

noapte bun`.

** *

A doua zi diminea]`, Zeta ap`ru cu zâmbetul pe buze.|n gr`din`, Michael tocmai cur`]a trandafirii decrengu]ele uscate [i pocnetul foarfecii de gr`din` sem`nacu zgomotul f`cut de o arm` de foc. Momentul nu i sep`ru prea potrivit pentru o nou` cerere, dar acum erasigur` c` va câ[tiga. Victoria era cu ea. |n fa]a coali]iei lor,el n-avea nici o [ans`.

Ne[tiind rolul pe care i-l atribuise adolescenta, Victoriacitea cu interes prima scrisoare primit` de la Cathy:

„Sper c` \]i dai seama ce noroc ai”, \i scria prietena ei.„Londra este sufocat` de un val de c`ldur`, cu multdiferit` de cea pe care am cunoscut-o \n Creta. {tiu c` nuerai prea entuziasmat` \n ziua r`pirii tale, dar \mi dorescdin tot sufletul s`-]i fi schimbat p`rerea. N-am s` mergpân` la a-]i spune c` te invidiez – sunt bucuroas` c` m-am

VACAN}~ |N CRETA 67

\ntors la spital – dar mi se \ntâmpl` s`-mi imaginez cumtr`ie[ti acolo, \n lux [i... lenevie! A[a c` te rog, scrie-mirepede [i poveste[te-mi!”

Scrisoarea lui Cathy mai avea un paragraf mâzg`lit pecealalt` parte a foii. Victoria nu-l v`zu decât când \mp`turiscrisoarea ca s-o pun` la loc \n plic.

„Aproape c` era s` uit s`-]i dau o veste care, poate, teva interesa. Doctorul t`u, Anderson, trebuie s` vin` lunaviitoare la Saint Clement pentru a lua \n primire serviciulde obstetric`. Dac` m` gândesc bine, s-ar putea ca tu s`[tii deja asta. Sper c` \ntre timp a]i devenit buni prieteni...\n ciuda unui \nceput dificil.”

Buni prieteni? Nu erau chiar cuvintele pe care le-ar fifolosit Victoria ca s` caracterizeze rela]ia lor! Sigur,discutau mult, dar nu erau niciodat` de acord. Doar \nprobleme profesionale.

Poate c` atitudinea ei era ridicol`, dar n-avea ce face. {iapoi, n-o s` se lase totu[i intimidat` [i s` aprobe tot cespunea doctorul Michael Anderson.

La acest gând, schi]` un zâmbet. Era mai degrab`amuzant s`-i ]in` piept!

68 CLARE LAVENHAM

Capitolul 6

O umbr` trecu prin fa]a ei [i silueta \nalt` a lui Michaelse profil` pe cer când ridic` ochii. Confruntat` brusc cuobiectul gândurilor sale, fu luat` pe nea[teptate.

– Eu... Cathy mi-a scris c` vei lucra la Saint Clement.Acolo mi-am f`cut studiile.

– Ah da? Atunci, trebuie s` cuno[ti [i serviciul deginecologie.

– Da... am lucrat acolo câteva luni [i trebuie s` spun c`am o amintire frumoas`.

Rec`p`tându-[i calmul, puse \n plic scrisoarea luiCathy.

– La Idras ]i s-a \ntâmplat s` ai cazuri de obstetric`?– Foarte rar, r`spunse Michael schi]ând un zâmbet.

Localnicii cred c` na[terea este un act natural [i recurgdoar la moa[`, doar dac` nu-i vreo problem` grav`. Dareste ciudat c`-mi pui aceast` \ntrebare. O tân`r`

\ns`rcinat` tocmai trebuie s` treac` dup`-amiaz` s-o v`d.A[ vrea s` fii [i tu prezent`, dac` nu te deranjeaz`.

Victoria fu uimit` de grija cu care \[i formulase cererea,[i-l privi cu interes. S-ar fi potrivit mai bine cu felul luiautoritar dac` i-ar fi dat un ordin f`r` apel.

– Este vorba despre sora Katarinei, continu` el f`r` s`par` c` remarc` surprinderea ei, [i d` dovad` de o mare\ndr`zneal` venind la dispensar. Bine\n]eles, mama ei ova \nso]i dar sunt sigur c` aceasta \i dezaprob` totaldecizia. Cred c` dac` ai fi acolo – \n calitate de \nso]itoaresuplimentar`... – lucrurile ar merge mai u[or.

– Cu pl`cere, zise ea zâmbind. Apropo, mi-am amintitc`... doamna Jewson s-ar bucura mult dac` i-ai permite s`fac` vreo câ]iva pa[i. Ce zici?

Michael se \ncrunt`, jucându-se reflex cu foarfeca degr`din` ale c`rei lame pocnir` \ntr-un mod dezagreabil.

– A[ prefera s` mai a[tepte pu]in, dar pe de alt` parte,[tiu c` nu-i prea place s` stea tot timpul \ntins` f`r` s`fac` nimic. Poate c` ai putea \ncepe prin a o a[eza \ntr-unfotoliu. S` \ncerci asta dup` ce ne \ntoarcem, dup` mas`.

O ramur` lung` de iasomie \nc`rcat` de flori dep`[eaacoperi[ul verandei [i Michael o prinse ca s-o taie. Eraoarecum semnalul c` discu]ia se \ncheiase.

Victoria se ridic` [i se gr`bi s`-i duc` Elizabethei vesteacea bun`.

– |n sfâr[it, primii pa[i spre recuperare. Curând, m`voi putea \ntoarce la vila mea.

70 CLARE LAVENHAM

– Pentru cât timp este \nchiriat`?– Pentru \nc` o lun`. Petrec \ntotdeauna dou` luni \n

Creta, \nainte s` vin` c`ldurile mari.– |ntr-adev`r, este foarte pl`cut acum, ave]i noroc.|n vocea Victoriei se sim]ea o nostalgie care nu-i sc`p`

b`trânei doamne.– Nu-]i face griji, n-am de gând s` m` despart de

dumneata. |ntr-un anume fel, \mi place s` fiu r`sf`]at` [iMichael vrea s` r`mâi cu mine pân` când voi fi completrestabilit`... \n fine, cât mai mult cu putin]`.

– Sunt sigur` c` v` ve]i rec`p`ta foarte repede for]eledac` face]i ce vi se spune. Dar Michael... chiar v-a spus c`va trebui s` r`mân pân` ce v` ve]i sim]i bine?

O lic`rire plin` de tandre]e sclipi \n ochii Elizabethei.Luându-i mâna, aceasta \i spuse:

– Da... a fost chiar foarte categoric. Spune c`, dinpunctul lui de vedere, e[ti perfect` [i c` am avut marenoroc s` te \ntâlnesc.

Stânjenit` [i cu obrajii \n fl`c`ri, Victoria \ntoarsecapul. |i venea greu s` [i-l imagineze pe Micahel vorbinddespre ea \n termeni atât de elogio[i... [i nici nu\ndr`znea s` se gândeasc` la pl`cerea pe care ar fi sim]it-odac` aceste complimente i-ar fi fost adresate direct.

|nc` se mai gândea la asta când, dup`-amiaz`, ajunse ladispensar. Vremea era minunat` [i doar câ]iva nori[oriag`]a]i de crestele mun]ilor tulburau albastrul cerului. |ngr`dinile vilelor cochete, trandafirii erau \n plin` \nflorire

VACAN}~ |N CRETA 71

[i plantele ag`]`toare se pr`bu[eau sub bucheteleviolete pe care Victoria le-ar fi putut atinge doar\ntinzând mâna.

Când ajunse \n pia]a satului, oamenii o privir` cuaceea[i curiozitate c`reia ea \i r`spunse cu un zâmbetcald. U[ile casei \n care se afla dispensarul erau deschise[i ea intr` cu sentimentul ciudat c` se afla „acas`”.

– Poate c` nu e[ti con[tient`, \i zise el \ntâmpinând-o,dar vei tr`i un mare eveniment. Pân` acum, nici o femeien-a venit s` m` consulte \naintea na[terii copilului. A[acum ]i-am explicat [i diminea]`, nu fac apel la mine decât\n caz de panic`. Din fericire, asta se \ntâmpl` foarte rar.

– Ei nu [tiu c` e[ti ginecolog?– Nu cred. Pentru ei, nu sunt decât un generalist,

poate mai eficace [i mai tân`r decât cel care venea dinHeraklion, atâta tot.

– El este la curent cu ceea ce faci? \l \ntreb` Victoria, mirat`.– Bine\n]eles. Altfel n-ar fi fost corect din partea mea.

De fapt, este un prieten de-al meu [i mi-a datbinecuvântarea de mult` vreme. |i convine s` nu maitrebuiasc` s` urce aici. {i \n felul acesta, toat` lumea estemul]umit`.

Se auzir` ni[te pa[i intrând. O tân`r`, la fel de brunet`[i de fermec`toare ca [i Katerina, ap`ru \n prag, cumâinile \ncruci[ate peste pântecele impun`tor. |n spate,ap`ru chipul unei femei mai \n vârst`, a c`rei expresieamesteca laolalt` team` [i furie.

72 CLARE LAVENHAM

– Iat-o pe Maria, anun]` Michael cu un zâmbet larg.Este aproape la termen.

Se adres` apoi celor dou` femei \n grec[ete, [i ar`t`spre masa de examinare. Nu exista nici o perdea care s`-ipermit` Mariei s` se izoleze [i Victoria se \ntreba dac`Michael dorea ca tân`ra s` se dezbrace. V`zând-o cum sea[az` cu dificultate pe mas` f`r` s`-[i scoat` vreo hain`,\n]elese c` aceast` eventualitate nici nu-i trecuse prinminte Mariei.

O examinare aprofundat` p`rea c` nici nu se pune \ndiscu]ie chiar dac`, \n acest stadiu al sarcinii, ar fi fostfoarte recomandat`. Dornic` s` fie de ajutor, dar\ngrijorat` la gândul de a nu dep`[i anumite limite,Victoria a[tepta un semn din partea lui Michael. Acesta \[ilu` stetoscopul [i-i zâmbi Mariei.

Nemi[cat` al`turi de fiica sa, femeia n-o pierdea dinochi, cu o expresie oarecum amenin]`toare \n atitudineaei \ncremenit`. Cu vorbe \ncurajatoare, Michael seaplec` s` asculte inima f`tului prin hainele tinereimame.

Când \n sfâr[it se ridic` dup` câteva minute, zâmbetullui mul]umit o lini[ti pe Victori,a care o ajut` pe pacient`s` se a[eze pentru ca el s`-i poat` controla tensiunea.Maria protest` slab, dar Michael nu-i d`du aten]ie. Priviatent manometrul apoi se \ndrept`. Totul era normal.

– Presupun c` nu i-ai cerut s` fac` [i un examen deurin`? \ntreb` Victoria \ncet.

VACAN}~ |N CRETA 73

– Glume[ti! Asta n-ar fi f`cut decât s` distrug` [i brumade \ncredere pe care am câ[tigat-o atât de greu.

Tonul vocii lui o f`cu s` regrete c` pusese aceast`\ntrebare. |[i \ntoarse privirea de la el [i oferi Mariei mânaca s-o ajute s` coboare de pe mas`. Urm` o discu]ie scurt`\n grece[te, dup` care cele dou` femei p`r`sir` cabinetul.

Sprijinit \n coate la fereastra ce d`dea spre curte,Michael p`rea \ngândurat. Cu privirea a]intit` spresperetele de un alb str`lucitor al casei din fa]`, nu p`readispus s`-i dea Victoriei cea mai mic` explica]iesuplimentar`.

Ea a[tept` r`bd`toare apoi, cum t`cerea se prelungea,\ndr`zni:

– Totul e-n regul`?– Ce ai vrea s`-]i r`spund?Cu o r`sucire brusc`, f`când-o pe Victoria s` tresar`, \[i

cufund` privirea \n ochii ei.– {tii la fel de bine ca [i mine c` aceast` examinare a

fost o fars`.– Este totu[i mai mult decâ nimic. M`car i-ai luat

tensiunea.Chipul lui r`mase \ncruntat.– Poate, dar tot nu cunosc pozi]ia f`tului, ceea ce ar

putea s` fie o informa]ie foarte util` având \n vedere taliamic` a mamei.

– Dar adeseori, femeile m`runte nasc foarte u[or... Nuexist` nici un motiv pentru ca Maria s`...

74 CLARE LAVENHAM

– Sper s` fie a[a, zise el cu r`ceal`, sper.Agasat` de indispozi]ia al c`rei motiv putea s`-l

\n]eleag` perfect, Victoria prefer` s` plece [i Michael nuf`cu nici un gest s-o re]in`, mul]umindu-se doar s`-[i ia larevedere cu un semn din cap.

** *

Zece minute mai târziu, pleca [i Michael la rândul luide la dispensar. Când ajunse la vil`, o g`si pe Victoria latelefon. Aceasta \i arunc` o privire peste um`r [i-i f`cusemn s` se apropie.

– R`mâne]i la telefon, vi-l dau imediat, spuse ea cuvocea-i limpede interlocutorului s`u.

– Cine este? \ntreb` Michael.– O oarecare Laura Pemberton. Locuie[te \mpreun` cu

so]ul s`u \n una dintre vile.– Da, vin \n fiecare an, [opti el luând receptorul f`r`

prea mare entuziasm. Laura? Bun` ziua, cu ce te potajuta?

R`spunsul \l f`cu s` se strâmbe. Ascult` totu[ir`bd`tor.

– De acord, vom veni, zise el \n sfâr[it. |]imul]umesc.

|nchise telefonul [i se \ntoarse spre Victoria, cu un aerstânjenit [i plictisit totodat`.

VACAN}~ |N CRETA 75

– Laura Pemberton ne invit` pe to]i la o petrecere.Poimâine.

– Cu siguran]`, nu [i pe mine \n orice caz, se gr`bi eas` protesteze, deoarece perspectiva n-o \ntânta deloc. Eutrebuie s` r`mân aici ca s` am grij` de doamna Jewson.

– Nu fi ridicol` [i nu face pe martira refuzând s` mergila o petrecere care va avea loc la o sut` de metri de aici.Katerina cu siguran]` nu va refuza s` fac` oresuplimentare.

– Nu fac pe martira. Am \ns` oroare de petreceri undenu cunosc pe nimeni.

– Este absurd! Pentru \nceput, m` cuno[ti pe mine [ipe Zeta. De asemenea, pe Colin [i pe Sally Blakemore.Ceilal]i invita]i locuiesc to]i \n vilele din jur [i i-ai \ntâlnitdeja cu siguran]`.

|i arunc` o privire care o f`cu s` ro[easc`. – {i apoi, \n afar` de Zeta, vei fi f`r` \ndoial` cea mai

tân`r` [i to]i b`rba]ii vor roi \n jurul t`u. Pune-]i cea maifrumoas` rochie [i vei vedea c` nu te vei plictisi.

|i \ntoarse apoi spatele [i plec`, nu \nainte de a schi]aun zâmbet ironic.

** *

|n ziua petrecerii, Victoria \[i abandon` pacienta \nmâinile Katerinei imediat dup` cin` [i se duse \n camera

76 CLARE LAVENHAM

ei s` se preg`teasc`. Dup` ce-[i examin` rapid garderoba,se hot`r\ pentru un compleu din m`tase galben`, perfectpentru a-i pune \n valoare tenul bronzat. Corsajuldecoltat l`sa s` i se z`reasc` o p`rticic` din sâni \n timp cefusta ca o corol` de floare \i descoperea picioarele lafiecare pas.

|[i l`s` buclele castanii s` cad` \n cascad` pe umeri [i semachie discret, subliniindu-[i doar conturul ochilor curimel. Alese un colier de argint pentru a-[i completa ]inuta.

Când fu gata, se duse \n camera Zetei. |n fa]a oglinzii,fata \[i piept`na cu grij` [uvi]ele lungi, brunete, [i o\ntâmpin` cu un suspin.

– Uf! Dac` n-am fi obligate s` mergem la afurisita astade petrecere! To]i sunt ni[te bo[orogi! Mi-ar fi f`cutpl`cere s` vin` [i Andreas, dar Mike nici m`car nu m-al`sat s`-i telefonez Laurei ca s-o \ntreb dac` pot s`-l aduc[i pe el.

|n vreme ce Victoria c`uta un r`spuns consolator, Zetase \ntoarse brusc [i fluier` admirativ.

– E[ti superb`! Dar ai grij`, sunt unii care au mâinilemai plimb`re]e.

– |]i mul]umesc pentru sfat.– |i detest pe b`rba]ii \n vârst`, zise Zeta \nainte de a-[i

privi din nou imaginea din oglind`. Nu le trece niciodat`prin minte c` avansurile lor nu sunt binevenite.

Amuzat` de \nfl`c`rarea cu care-i vorbea fata, Victoria\ncepu s` râd`.

VACAN}~ |N CRETA 77

– Ai avut deja astfel de probleme?– De vreo dou` ori.O lic`rire sclipi \n ochii ei negri.– Dar cred c` ast`-sear` n-am de ce s` m` tem de asta.– De ce?Zeta p`ru s` ezite.– Dac` \]i spun un secret, po]i s`-mi promi]i c` nu-l vei

dezv`lui?Curiozitatea Victoriei fu imediat stârnit`, dar sim]i [i o

oarecare \ngrijorare.– Dar dac` voi considera c` nu am dreptul s` p`strez

acest secret dup` ce \l voi afla?– Vei fi totu[i legat` prin promisiunea pe care mi-o

faci, r`spunse Zeta cu o expresie copil`reasc`.– |n cazul acesta, nu promit nimic.– Ei bine, atunci nu vei afla nimic.Apari]ia lui Michael le \ntrerupse discu]ia. V`zându-l

venind \n lumina aurie a amurgului, nu se putu ab]ines`-l admire. Era mai seduc`tor ca niciodat`. Purta unelegant costum gri-deschis [i ultimele raze ale soarelui \iaccentuau blondul [uvi]elor rebele pe care se str`duiseevident s` le disciplineze.

– Ar trebui s`-]i pui `sta pe umeri, zise el ar`tând [alulpe care Victoria \l ]inea \n mân`. S-ar putea ca seara s` fier`coroas`.

F`r` s`-i lase timp s` fac` un gest, prinse e[arfa brodat`pe care ea \ncerca s-o resping`, protestând.

78 CLARE LAVENHAM

– Dar nu-mi este frig!– N-o s` spui acela[i lucru dup` ce vom ie[i din

ad`postul gr`dinii.Pe pielea bronzat` a umerilor, mâinile lui i se p`rur`

reci [i puternice când \i a[ez` [alul [i Victoria abia \[ist`pâni un frison care n-avea nimic de-a face cu aerul receal mun]ilor.

– S` mergem! \i gr`bi Zeta, aruncând o ultim` privire\n oglind` ca s`-[i admire rochia indian`. Este aproapeopt [i jum`tate.

– {i ce dac`! Nimeni nu vine niciodat` la fix \nasemenea situa]ii.

– Mama spunea \ntotdeauna c` punctualitatea estepolite]ea regilor.

Remarcând uimirea din privirea lui Michael, Zeta segr`bi s` adauge:

– Oricum, mie \mi este egal. Pentru cât o s` m` distrez...

** *

Vila familiei Pemberton era puternic luminat`. Princopacii din gr`din` [i pe marginea terasei fuseser`atârnate lampioane [i din fiecare \nc`pere lumina serev`rsa \n valuri.

Primii invita]i sosiser` deja [i discu]iile erau \n toi \njurul somptuosului bufet organizat \n sufrageria ce se

VACAN}~ |N CRETA 79

deschidea spre teras`. La \nceput intimidat`, Victoria sesim]i foarte repede \n largul ei datorit` primiriic`lduroase care i se f`cu.

Pe de alt` parte, Zeta p`rea fericit`. |n ciudaremarcelor pe care le f`cuse \naintea plec`rii lor, acump`rea s` aprecieze compania domnilor care ar fi pututs`-i fie tat` [i râsul ei tineresc r`suna peste h`rm`laiaconversa]iilor.

– Este o [treng`ri]`, [opti o doamn` \n vârst` laurechea Victoriei. Cel mai bun lucru pe care Michael l-arputea face ar fi s` se rec`s`toreasc`, pentru a-i da o mam`.Pentru un b`rbat de vârsta lui, nu-i prea potrivit s`trebuiasc` s` se ocupe de o adolescent`... [i am impresiac` habar n-are cum s` procedeze. Nu crezi?

– Cred c` ia prea \n serios modul de a-i face educa]ie.Zeta spune c` este prea sever, dar \l ador` [i nu-i places`-l nec`jeasc`.

De ce se apucase s` fac` astfel de confiden]e? Oare devin` era uzo care-i dezlegase limba? Se sim]i u[urat` cândgazda le invit` s` pofteasc` la bufet. Intrar` \n vastasufragerie, foarte luxoas` [i r`coroas`.

Luându-[i farfuria plin` cu bun`t`]i, Victoria se retrase\n lini[tea verandei. O obosea tr`nc`neala astane\ntrerupt` cu oameni pe care nu-i cuno[tea.

|n afar` de John Pemberton care veni s`-i aduc` deb`ut, p`rea c` nimeni nu-i observase dispar]ia [i Victoriase bucur`, dorindu-[i chiar ca acest lucru s` dureze pân`

80 CLARE LAVENHAM

la sfâr[itul petrecerii. Se sim]ea bine a[a. |ncetul cu\ncetul, muzica, zgomotul conversa]iilor [i clinchetultacâmurilor se mai estompar`. Pleoapele i se \ngreunar`,apoi se \nchiser` [i fotoliul de r`chit` \n care \[i g`siserefugiul o cuprinse \ntre bra]ele lui de parc` ar fi fostpropriul ei pat.

– Nu-i adev`rat! exclam` brusc o voce care o trezi dintoropeal`. Nu-mi spune c` ai adormit!

Victoria deschise ochii [i se \ndrept`, confuz` [iindignat` \n acela[i timp.

– M` odihneam, atâta tot. Sper c` nimeni nu [i-a\nchipuit c` am adormit.

– Nu, n-a observat nimeni. Eu ]i-am remarcat absen]adoar pentru c` se \ntâmpl` s` m` interesezi, r`spunseMichael a[ezându-se pe marginea balustradei. Sunt atentla tine.

– Te interesez? E[ti atent la mine? De ce?– Din dou` motive. Primul, pentru c` ast`-sear` \mi

place s` te privesc, rochia \]i vine de minune, [i e[ti foartefrumoas`.

– Mul]umesc, [opti Victoria. {i al doilea?– Al doilea, nu este un compliment, iart`-m`. M`

\ntrebam doar dac` [tii cumva unde este Zeta.– Oh!Brusc, Victoria reveni cu picioarele pe p`mânt.– Nu... nu [tiu, bâigui ea. N-am v`zut-o cam de mult,

dinainte de cin`, cred.

VACAN}~ |N CRETA 81

– Da, ultima oar` când am z`rit-o, vorbea cu Colin. Eraexact dup` venirea noastr` aici.

– Poate c` s-a retras pe undeva.– Glume[ti! Zeta n-ar p`r`si scena când este \n

prim-plan!Ea \i ar`t` un scaun.– Uit` de ea câteva clipe, Michael, [i ia loc. Probabil c`

s-o fi plictisit [i a plecat acas`.El nu se clinti. Cu privirea pierdut` \n \ntunericul

gr`dinii, p`rea chiar s` fi uitat de prezen]a ei.– Poate c` se plimb` [i se gânde[te la Andreas?

murmur` el la un moment dat, ca pentru sine. M-a\ntrebat ieri dac` poate s-o roage pe Laura s`-l invite. Iareu bine\n]eles c` i-am r`spuns c` este o idee foarteproast`.

Victoria r`mase t`cut` [i tres`ri când Michael \i lu`mâna.

– Vino, o s` m` aju]i s-o g`sesc.– Nu cred c` este \ntr-adev`r nevoie.– Poate, dar acesta poate fi m`car pretextul s` ne

plimb`m prin aceast` gr`din` minunat`.Pl`cut surprins`, Victoria se ridic` f`r` s` mai spun` un

cuvânt. {i când degetele lungi ale lui Michael \i cuprinser`mâna, nu f`cu nici un gest s` se fereasc`. |n timp cemergeau al`turi pe o potec` \ntortocheat`, rochia i seag`]` u[or de un tufi[ \nflorit care r`spândea \n jur omireasm` \mb`t`toare.

82 CLARE LAVENHAM

– Este un rozmarin, murmur` el. Când simt acestparfum, parc` v`d toat` Creta. Cre[te peste tot pe aici.

– Credeam c` o c`ut`m pe Zeta. Nu m` a[teptam la olec]ie de botanic`.

Vocea \i tremura f`r` voia ei.– M-am s`turat s` vorbesc despre Zeta, zise el.|n ciuda surprinderii, Victoria nu f`cu nici un

comentariu. Continuar` s` mearg` \n lini[te [i pl`cutulsentiment de bine pe care-l resim]ise mai devreme peverand` o cuprinse din nou. Cufundat` \ntr-un vis cuochii deschi[i, privi spre cerul \nstelat [i se \nfior` submângâierea brizei nocturne.

Exact \n clipa aceea mâna lui Michael se strânse pebra]ul ei. O \ntoarse u[or spre el [i-[i cufund` privirea\ntr-a ei. O privea, dornic parc` s` g`seasc` un r`spuns lao \ntrebare pe care doar el o [tia. Victoria nu-[i putust`pâni un tremurat u[or [i avu impresia c` [i el tremura.

Apoi o apropie [i o strânse cu pasiune la piept. |isim]ea inima b`tând la unison cu a lui. Buzele \i atinser`tandru obrazul, apoi gura, s`rutând-o cu \nfl`c`rare.Victoria avu atunci sentimentul c` [i emo]iile lui, la fel caale ei, se n`scuser` \n adâncul sufletului.

VACAN}~ |N CRETA 83

Capitolul 7

Sfâr[itul petrecerii decurse \ntr-un mod ireal.Asemenea unui automat, Victoria se \ntoarse \n mijloculinvita]ilor, amestecându-se \n grupurile vesele, râzând cupoft` la glume [i r`spunzând politicos la fiecare \ntrebare.

Era \ns` aproape absent` [i retr`ia \n fiecare secund`amintirea arz`toare a buzelor lui Michael.

Cu inima strâns`, \l observ` f`r` \ncetare, c`utând cudisperare s`-i ghiceasc` gândurile. El p`rea atât derelaxat, \ncât fu aproape convins` de indiferen]a lui. Nicim`car o dat`, el nu \ncerc` s`-i capteze privirea,ignorând-o cu cea mai perfect` dezinvoltur`. F`r`\ndoial`, interludiul magic din gr`din` nu \nsemna nimicpentru el. F`cea parte probabil din acest gen de petreceri,când te po]i abandona o clip` \n cazul \n care ai b`ut unpic mai mult...

Victoria \n]elese cu adev`rat acest lucru atunci când, oor` mai târziu, Laura Pemberton \l atrase spre locurile derefugiu oferite de bosche]ii \nflori]i [i el se l`s` \n voia ei,zâmbitor [i \ncântat.

Ultima jum`tate de or` fu cea mai grea de suportat [icu o real` u[urare \i v`zu pe primii invita]i luându-[i larevedere de la gazdele lor. Se preg`tea [i ea s` fac` acela[ilucru când auzi \n spate o voce tinereasc`.

– Mul]umesc pentru aceast` petrecere minunat`, auziea. A fost formidabil.

Ca prin farmec, Zeta tocmai ap`ruse.Radia de fericire, ceea ce trezi dintr-o dat` b`nuielile

Victoriei. Dar poate c` totu[i nu min]ea [i apreciase \ntr-adev`r aceste câteva ore... Dar \i trecu prin minte un lucruneb`nuit pân` acum [i care i se p`rea evident: Zeta \[ipetrecuse \n alt` parte timpul. |n compania lui Andreas.

|i reveni \n memorie secretul pe care fata vrusese s`i-l m`rturiseasc` \nainte de plecare.

De \ndat` ce se putu, Victoria o prinse pe Zeta de bra][i o conduse spre gr`din`.

– Au! M` doare! protest` adolescenta.– |mi pare r`u.Cu un zâmbet vag, Victoria \[i sl`bi strânsoarea.– N-aveam chef s` te v`d iar`[i disp`rând. Unde ai fost?– Ce te intereseaz`?– Pe mine nu m` intereseaz`, dar [tiu c` Michael a fost

\ngrijorat.

VACAN}~ |N CRETA 85

– A observat c` am plecat?– Ar trebui s` [tii c` nu uit` niciodat` de tine.

Presupun c` ai fost cu Andreas?– Da. {i toate astea se \ntâmpl` numai din vina lui

Mike! N-are decât s` m` lase s` m` \ntâlnesc liber cu el.|n fond, Victoria era de acord cu ea, dar o anumit`

reticen]` o \mpiedica s` recunoasc`.– Sper, cel pu]in, c` nu l-ai dus la vil`?– Bine\n]eles c` nu, drept cine m` iei? L-am v`zut,

este adev`rat, dar doar \n gr`din`. Apoi m-a luat cuma[ina [i ne-am plimbat. Eram atât de ferici]i c` neputem vedea.

Victoria d`du din cap.– Zeta, sunt sigur` c` \]i vei atinge scopurile. Dar s` nu

faci prostii. Ai câ[tigat deja jum`tate din b`t`liesmulgându-i lui Michael permisiunea s`-l aduci peAndreas la vil` [i...

– Poate c` ai dreptate, dar vreau s` poat` veni f`r`invita]ie. De ce este Mike atât de \nc`p`]ânat?

Amintindu-[i dintr-o dat` de sora lui Michael, Victoriase \ntreb` dac` Zeta \i cuno[tea povestea [i ajunse laconcluzia c` asta n-ar avea de fapt nici o importan]`.

– Oricum...Zgomote de pa[i pe asfaltul aleii o \ntrerupse brusc.

Zeta o lu` la fug` imediat.

86 CLARE LAVENHAM

– Spune-i c` m-am dus la culcare! exclam` ea \naintes` dispar` \n noapte.

Câteva secunde dup` aceea, Michael ap`ru lâng`Victoria care \[i strânse [alul \n jurul umerilor ca pentru ase proteja.

– De ce ai plecat atât de repede? o \ntreb` el.– Voiam s` vorbesc cu Zeta. Cred c` ai v`zut-o [i tu venind.– Ar fi fost greu s` n-o v`d.Continu` apoi pe un ton provocator:– O s`-mi spui probabil c` sunt demodat dac` afirm c`

felul ei de a se purta nu este potrivit...– Nicidecum... {i eu sunt un pic demodat`, dar la

vârsta ei, nu te \mpiedici de principii.Chiar dac` nu-[i lua ochii de la drum, Victoria \i sim]i

privirea a]intit` asupra ei. Curând vocea grav` a luiMichael r`sun` din nou \n noapte:

– |n orice caz, se pare c` [tii mai multe despreadolescen]i decât mine.

– Am [i eu doar dou`zeci [i patru de ani, murmur` earâzând.

U[urat` c` ajunseser` la vil`, urc` prima trepteleperonului când Michael o prinse de mân` cu fermitate.

– Zeta s-a \ntâlnit cu Andreas, nu-i a[a?Con[tient` c` este inutil s` nege, Victoria \ncuviin]`

din cap.

VACAN}~ |N CRETA 87

– Vrei s` [tii p`rerea mea?– Te ascult.– Andreas ar fi trebuit s` vin` la petrecere. Cu

siguran]` c` Laura [i so]ul ei n-ar fi v`zut nici uninconvenient \n asta.

Se \ntoarse spre el s`-i vorbeasc` [i r`maser` câtevaclipe privindu-se fa]`-n fa]`.

– A[adar, te-ai aliat cu Zeta \mpotriva mea?– Dac` o iei a[a...Contrar oric`rei a[tept`ri, el schi]` un zâmbet \nvins.– |n cazul acesta... depun armele. Va afla [i ea asta

când se va trezi. E[ti mul]umit`?– Dat fiind starea ta de spirit... gestul mi se pare mai

degrab` elegant.– Nu-]i cer chiar a[a un compliment, zise el urcând

cele câteva trepte care \i desp`r]eau. A[adar... cred c`merit un mic s`rut \n loc de „noapte bun`”. Un fel derecompens`, dac` vrei...

Foarte sigur pe el, se apropie [i-i atinse u[or buzele.Victoria se feri imediat. F`r` s`-i pese de ce-ar putea el s`cread`, refuza s` cedeze acestei ispite [tiind c` ar regretachiar de a doua zi diminea]`. Avea \nc` \n minte un alts`rut...

Fugi a[adar \ntr-un fo[net delicat al fustei sale dem`tase [i nu se lini[ti decât când intr` \n camera

88 CLARE LAVENHAM

Elizabethei. B`trâna doamn`, proasp`t` [i cu obrajii roz,era a[ezat` pe pat. P`rea perfect treaz` [i ner`bd`toare s`afle pove[ti de la petrecere.

Victoria evit` cu grij` s` intre \n detalii.– A fost minunat [i mâncarea excelent`, zise ea

aranjând cuvertura [i pernele. Acum \ns`, trebuie s` v`culca]i, v` voi povesti totul mâine.

– Familia Pemberton d` \ntotdeauna recep]ii reu[ite,coment` Elizabeth, deloc descurajat` de \ndemnulVictoriei de a se culca. Crezi c` la urm`toarea voi puteaparticipa [i eu?

Victoria izbucni \n râs.– |n orice caz, nu dac` va avea loc \nainte de opt zile.|n`bu[indu-[i un c`scat, b`trâna doamn` se l`s` s`

alunece pe perne.– P`cat, oft` ea. Voi \ncerca totu[i s` adorm. Noapte

bun`, draga mea.Când intr` \n camera ei, Victoria z`ri la orizont primele

lic`riri ale zorilor [i cântecul p`s`rilor izbucni exact cândse culc` \n sfâr[it \n pat.

Dup` aceast` noapte prea scurt`, trezirea fu destul dedificil` [i \ndreptându-se spre buc`t`rie ca s`-ipreg`teasc` Elizabethei micul dejun, nu se putu ab]ine s-oinvidieze pe Zeta, a c`rei camer` era cufundat` \nc` \n\ntuneric. Când v`zu vesela murdar` z`când \n chiuvet`,

VACAN}~ |N CRETA 89

ghici c` Michael trebuie s` se fi sculat. Afar`, soarelestr`lucea cu putere inundând buc`t`ria \n lumin`.

Ap`ru \n sfâr[it [i el, zâmbitor.– Ast`zi o s` fie foarte cald, zise el pe un ton vesel. Ce-ai

zice s` coborâm la mare dup`-amiaz`?Propunerea lui nea[teptat` o l`s` pe Victoria f`r` glas.

Nimic nu i-ar fi f`cut mai mare pl`cere dar cum s` plecede la vil` când trebuia s` aib` grij` de Elizabeth?

– Ai uitat c` nu sunt \n vacan]`?Michael \[i umplu un pahar cu suc de portocale pe

care-l b`u cu sete.– Con[tiin]a ta profesional` este remarcabil`, zise el

punând paharul pe mas`. Dar lucrurile s-au schimbat.Prezen]a ta era vital` când ai sosit aici, e[ti de acord cumine?

– Da...– De mai bine de zece zile, n-ai p`r`sit vila. Apreciez

deci c` ai dreptul la pu]in` relaxare. Cu atât mai mult cucât sunt sigur c` adori s` \no]i.

– Bine\n]eles...– A[adar, nu mai discut`m. Plecarea dup` prânz, ai

\n]eles?– Am \n]eles, dar... cine \i va spune doamnei Jewson?

Tu sau eu?– Eu. De altfel, m` duc chiar acum.Cu mâna pe clan]a u[ii, se mai \ntoarse o dat`.

90 CLARE LAVENHAM

– Bine\n]eles, o lu`m [i pe Zeta cu noi... Presupun c`o s` fac` \n a[a fel \ncât s`-[i dea \ntâlnire cu Andreas.

|ncântat` s` constate c` promisiunea lui din ajun nufusese vorb` goal`, Victoria oft` a u[urare.

– Formidabil! R`mâne doar s` se trezeasc` mai curând,ca s`-i anun]`m vestea cea bun`.

– M` bucur c` e[ti de acord cu mine.|i zâmbi [i disp`ru pe coridor.Se f`cuse ora unsprezece [i Zeta \nc` nu se trezise.

Venind [i ea \n salon, Victoria \i suger` lui Michael s`treac` s-o vad`.

– Vrei s` m` duc eu \n camera ei? \ntreb` ea. Poate c`o doare capul, poate c`...

– U[a este \ncuiat` cu cheia. Tocmai am trecut pe acolo.– M` duc s` arunc o privire pe fereastr`.Soarele era deja sus pe cer [i Victoria clipi des când ie[i

\n lumina din gr`din`. Merse de-a lungul poteciim`rginit` de m`slini care f`cea \nconjurul vilei [i se opri\n dreptul ferestrei larg deschise. Draperiile trase o\mpiedicau s` vad` ce se petrece \n`untru. Strig` o dat`...apoi strig` mai tare. Nici un r`spuns nu tulbur` lini[tea.Doar un vânticel cald mi[ca ramurile pinilor.

{i dintr-o dat`, Victoria se \nfior`, cuprins` de o nelini[tenedefinit`. Incapabil` s` lupte cu panica, f`cu un efort s` seca]`re pe pervazul ferestrei. D`du la o parte draperiile cu omân` tremur`toare [i se l`s` s` alunece \n interior.

VACAN}~ |N CRETA 91

Zeta, perfect nemi[cat`, se odihnea \n pat [i Victoria,\ngrozit`, descoperi pe noptier` un tub de aspirin` pe treisferturi gol. Sim]i un nod \n gât [i se repezi la ea s`-i iapulsul. |nc` mai b`tea, dar foarte slab! Dac` ar putea [tim`car câte pastile \nghi]ise...

Trebuia s`-l anun]e pe Michael! F`r` s` mai piard` nicio secund`, ie[i din camer` ca o nebun` [i-l g`si pe acestape verand`. Auzind zgomotul pa[ilor ei, se \ntoarse.

– Ei? Ce este?Expresia de pe chipul Victoriei \l f`cu s` p`leasc`.– Ce se \ntâmpl`?Ea \i povesti repede ce descoperise [i citi [i \n ochii lui

propria ei spaim`. Livid, trecu pe lâng` ea f`r` s` spun`un cuvânt [i intr` \n cas`. Câteva clipe mai târziu, se aflauamândoi la c`p`tâiul Zetei.

Aruncând o privire spre tubul de pe noptier`, Michaelr`sufl` cât de cât u[urat.

– Slav` Domnului c` \nc` mai sunt multe tablete\n tub.

– Ce-o s` facem? \ntreb` Victoria, \ngrijorat`. Dac` amfi \n Anglia, am duce-o imediat la spital dar...

– }i-am mai spus c` n-am nici o \ncredere \n spitalelede aici, \i t`ie vorba Michael. O s` ne descurc`m singuri.

Aplecat asupra Zetei, \ncepu s-o strige, \ncercând s-oridice mai sus. Apoi \i trase câteva palme, o scutur` cutoat` puterea, ajutat curând [i de Victoria, care \n]elese c`

92 CLARE LAVENHAM

era f`r` \ndoial` singurul mijloc de a o salva. Erau dejaamândoi transpira]i, n-ar fi putut spune cât timp se\nver[unaser` s` lupte pân` s` primeasc` primul semn devia]`.

– |[i revine! strig` el ca o victorie. Victoria, adu repedeni[te cafea, te rog. Cafea neagr`!

Cu pleoapele \ntredeschise, Zeta murmur` cuvinte dene\n]eles. Adunându-[i toate puterile, Michael ridic`trupul inert \n bra]e, plimbând-o \n sus [i-n jos princamer`, vorbindu-i f`r` \ncetare pentru a o \mpiedicas`-[i piard` din nou cuno[tin]a. Dar ceea ce o aduse lavia]`, fur` cuvintele despre Andreas.

– Ce...?O lic`rire trecu prin ochii tulburi ai Zetei.Cu sufletul plin de bucurie, el repet` ceea ce-i spusese.Fiecare parte \[i d`du seama c` b`t`lia era câ[tigat`.

** *

Mai târziu, \n timp ce ea se odihnea \n gr`din` laumbra pinilor, veni [i Michael. R`maser` clipe lungit`cu]i, ochi \n ochi, apoi Michael o \ntreb` de ce f`cuse unasemenea lucru.

– Eram prea trist`, m`rturisi Zeta re]inându-[ilacrimile... M` gândeam \ntr-una la Andreas [i la refuzul

VACAN}~ |N CRETA 93

t`u \nc`p`]ânat de a-l accepta. Nu reu[eam s` m`obi[nuiesc cu ideea de a-l vedea \ntotdeauna pe ascuns.

– Când m` gândesc c` tocmai asear` am luat hot`râreade a ridica aceast` interdic]ie, oft` Michael.

– Problema este c` eu nu [tiam nimic. Mi-am amintitc` aveam un tub de aspirin` \n dul`piorul meu de toalet`.Am \nceput s` iau ca s` m` calmez [i... am continuat.{tiam c` este o nebunie ce fac, dar nu puteam s` m`opresc [i nu-mi mai p`sa dac` m` mai trezeam sau nu.

Cu ochii sc`lda]i \n lacrimi, Michael \ntinse mâna [iprinse degetele fragile ale adolescentei.

– Cred c` \n sfâr[it am \n]eles, [opti el, dar te rog, s`nu mai faci niciodat` a[a ceva. Via]a este prea pre]ioas`.

|nc` foarte palid` \n ciuda bronzului care-i colorapielea, Zeta d`du din cap.

– Nu-]i face griji, am \n]eles [i eu.O flac`r` \i lumin` ochii negri.– {i acum c` accep]i s`-l vezi pe Andreas, nu mai am

nici un motiv.

** *

|n zilele care urmar` acestui teribil incident, tân`rulurc` adeseori la vil` [i via]a \[i relu` cursul, lini[tit [isenin. |ntr-o diminea]`, când Victoria nici nu se mai

94 CLARE LAVENHAM

gândea, Michael \[i repet` propunerea de a merge laplaj`. De data asta, ea accept` f`r` nici o ezitare.

Plecar` de la vil` dup` prânz [i drumul abrupt pe carenu-l urcase decât o dat`, i se p`ru [i mai impresionantacum, la coborârea spre coast`. |ncetul cu \ncetul,peisajul se modific` [i curând p`r`sir` muntele, resim]indimediat c`ldura umed` a câmpiei.

Dup` lini[tea de la Idras, \ntoarcerea la civiliza]ie i ep`ru dificil` [i se bucur` când \l v`zu pe Michael luând-ope un drum ce ducea spre mare. La cap`tul unei potecipr`fuite ars` de soare ap`ru plaja cu nisipul ei fin. Laorizont, marea de culoare turcoaz se contopea cu cerulf`r` nori.

F`r` s` piard` o clip`, Victoria \[i scoase rochia de plaj`[i, fericit` c` \n curând va intra \n ap`, nu remarc` privireaadmirativ` a lui Michael când ]es`tura u[oar` a rochiei \ialunec` la picioare.

Ajungând [i el \n apa \n care ea se repezise ca un copilcu strig`te de bucurie, \i ar`t` un ponton aflat la vreo sut`de metri de mal. Sosit primul, \i \ntinse o mân` ca s-oajute s` ias` din ap` [i Victoria se l`s` \n voia acesteistrânsori ferme.

Apoi, se pr`bu[i pe scândurile umede, sim]indimediat mângâierea soarelui pe pielea ce scânteia subpic`turile de ap`. Cu ochii \nchi[i, savur` ging`[ia

VACAN}~ |N CRETA 95

acestei clipe prea efemere din p`cate, l`sându-secuprins` de emo]ii pe care nu fu \n stare s` le \nfrâneze,\n ciuda eforturilor ei.

Cu câteva seri \n urm`, Michael o ]inuse \n bra]e [iamintirea aceasta nu \ncetase s-o bântuie. Ast`zi, el eraaici, al`turi de ea, mai frumos chiar decât acei efebi alec`ror statui le admirase \n muzeele cretane. Dar dac`trupurile acestora erau din marmur`, cel al lui Michaelera viu, bronzat, vibrând de o c`ldur` interioar` care-ia]â]a dorin]a abia re]inut`.

Cu inima b`tându-i nebune[te, se ridic` brusc,nea[teptat.

– Eu m` \ntorc acas`, zise ea cu o r`suflareprecipitat`.

Dup` ce prima clip` de surprindere trecu, Michael seridic` la rândul lui [i plonj` \n apa c`ldu]` a m`rii.

– Pun pariu c` ajung \naintea ta la mal!Fiind un \not`tor excelent, nu-i fu greu s` câ[tige o

curs` la care ea practic nu participa decât cu gândul.R`maser` apoi ore \ntregi pe aceast` plaj` aproape pustie,jucându-se ca doi copii. Dar oricât de minunat` fu aceast`dup`-amiaz`, nu f`cu decât s` r`scoleasc` \n sufletulVictoriei o tulburare n`scut` f`r` voia ei.

96 CLARE LAVENHAM

Capitolul 8

Ce se \ntâmpl`?Michael deschise ochii [i nu se mi[c`. |n lini[tea nop]ii,

zgomotul neobi[nuit care-l trezise se auzi din nou. Era ob`taie u[oar` \n geamul camerei sale. Aparent, cinevac`uta s`-i atrag` aten]ia f`r` s`-i trezeasc` pe ceilal]ilocatari ai vilei.

D`du cear[afurile la o parte, se duse la fereastr` [itres`ri. |n lumina palid` a lunii ap`ru chipul Katerinei.F`r` \ndoial` alergase, pentru c` r`suflarea \i era\ntret`iat` [i lui Michael \i fu greu s`-i \n]eleag` cuvintele.Presim]i \ns` c` doar o urgen]` o \ndemnase s` vin` \nfug` pân` la vil` \n mijlocul nop]ii.

Când \n sfâr[it \n]elese ce se chinuia s`-i spun`,reac]ion` foarte repede.

– Voi fi acolo \n câteva minute. Pune s` fiarb` cât maimult` ap`, [i gr`be[te-te!

De \ndat` ce femeia plec`, Michael se \ndrept` sprecamera Victoriei, care s`ri din pat când auzi u[adeschizându-se.

– Este o urgen]` \n sat, \i explic` el scurt. Nu trebuies` pierdem nici o secund`. Vreau s` vii cu mine.

– Ce fel de urgen]`?– O na[tere.Era deja \n prag când se \ntoarse [i insist`:– |mbrac`-te cât mai repede!Imediat, Victoria \[i puse blugii [i un tricou, apoi se

gândi la doamna Jewson. Era foarte probabil s` setrezeasc` \ntre timp a[a c` Zeta trebuia s` [tie c` estesingur` cu ea.

Intr` \n camera fetei [i se str`dui s-o trezeasc`. Când \nsfâr[it reu[i, \i spuse \n câteva cuvinte ce-i povestiseMichael.

– Dar dac` Elizabethei i se face r`u, habar n-o s` am ces`-i fac, protest` Zeta trezindu-se acum de-a binelea.

– N-are nici un motiv s` i se fac` r`u. Dar dac` exist`vreo problem`, pastilele ei sunt \n dulapul din baie, ai\n]eles?

– Hmm... cred c` o s`-mi fac o cafea ca s` nu adorm laloc. Sper totu[i c` nu ve]i \ntârzia mult?

– Nu [tiu.Instalat deja la volanul ma[inii, Michael o a[tepta

ner`bd`tor [i deschise portiera de \ndat` ce o v`zuap`rând \n prag.

98 CLARE LAVENHAM

– }i-am luat eu un halat, zise el pornind motorul.– Mul]umesc...Cauciucurile scrâ[nir` pe pietri[ul aleii, apoi ma[ina

]â[ni pe [oseaua pustie la acea or`.– Cum ai aflat de urgen]`? N-am auzit s` sune

telefonul.– Nici n-a sunat. Katerina m-a anun]at. A urcat \n goan`

pân` la vil`...– Oh! Dumnezeule! Este vorba despre sora ei, nu-i a[a?– Da... Se pare c` travaliul a \nceput asear` [i dup` un

timp s-a oprit, n-a mai avut contrac]ii. Sper doar s` m` fichemat la timp...

Vocea i se frânse, l`sând loc unei t`ceri pe cât deap`s`toare pe atât de \ngrijor`toare.

Primele case ale satului se ivir` din \ntunericul nop]ii[i Victoria se \nfior`. Dar nu era timpul s`-[i piard`sângele rece. O fiin]` uman` avea nevoie de ei [i trebuias` fie curajoas`. Meseria ei \i cerea asta.

Cu toate acestea, nu se putu \mpiedica s` se simt`oarecum derutat` de incidentul care avu loc \n pragulmodestei c`su]e albe. Când Michael vru s` deschid` u[a,o b`trân` \mbr`cat` \n negru le bar` calea. De pe buzeleei se rev`rsau valuri de cuvinte ne\n]elese [i Victoria avunepl`cuta senza]ie c` \i erau destinate. |nainte s` se dea lao parte ca s`-i lase s` treac`, o fulger` cu privirea apoidisp`ru trântind u[a cu violen]`.

VACAN}~ |N CRETA 99

– Este furioas` c`-[i pierde salariul, \i explic` Michaelcu voce sc`zut`. Este cunoscut` ca „moa[a comunal`”.

Mica \nc`pere \n care intrar` era plin` de lume [i aerulera irespirabil. Dup` r`coarea de afar`, Victoriei aproapec`-i veni r`u. |n afara socrilor Mariei, a p`rin]ilor ei, maierau de fa]` [i nepo]i [i nepoate. Era chiar [i un bebelu[de vreo [ase luni care scâncea \n bra]ele unei tinerefemei.

Michael \[i croi drum cu un pas hot`rât. Aflat` \nspatele lui, Victoria observ` mai bine camera \n care seaflau [i \n mijlocul c`reia trona un pat imens. |ntre omul]ime de perne, biata Maria abia dac` reu[ea s`r`spund` \ncuraj`rilor so]ului ei, a c`rui fa]` crispat`exprima toat` \ngrijorarea lui.

Dup` ce-l salut`, Michael deschise geanta cu carevenise [i scoase un bec mult mai puternic decât cel celumina \nc`perea.

– Numai de n-ar s`ri siguran]ele, \i zise el Victorieiridicând bra]ele spre tavan ca s`-l \nlocuiasc`.

– Ce ne facem dac` sar?– N-o s` avem decât s` c`ut`m ni[te lumân`ri. N-ar fi

pentru prima oar`.Cu un gest discret, \i f`cu semn Katerinei s` se apropie,

apoi se \ntoarse spre Victoria.– O s`-]i arate unde s` te speli pe mâini.Obi[nuit` cât de cât cu principiile de igien` ale

str`inilor, Katerina f`cuse tot posibilul s` urmeze

100 CLARE LAVENHAM

instruc]iunile lui Michael. Ligheanul pe care Victoria \lg`si \n buc`t`rie era perfect curat, ca [i prosopul pusal`turi.

– Este ap` fiart`, o anun]` cu mândrie fata ar`tându-io oal` mare pus` pe aragaz.

Câteva clipe mai târziu, \mbr`cat` cu un halat preamare pentru ea, cu m`nu[i de cauciuc [i cu masc`,Victoria a[tepta lâng` pat ca Michael s` se \ntoarc` larândul lui de la buc`t`rie. Niciodat` de la sosirea ei \n satnu-[i dorise atât de mult s` fi putut s` vorbeasc` limbagreac`.

So]ul Mariei disp`ru \n camera al`turat`, astfel \ncâtacum se afla singur` cu femeia care se chinuia s` nasc` [iturba de furie c` nu era \n stare s`-i adreseze cuvinte\ncurajatoare.

Dar biata Maria nu remarca nimic din toate astea.|ntins` \n patul ei, cu ochii \nchi[i, p`rea istovit`.

– Totul este gata?Victoria tres`ri. |n spatele ei, Michael tocmai \nchisese

u[a.– Gata? Oh! Scuz`-m`, eu...– N-ai preg`tit instrumentele? Unde \]i este gândul?...– Nic`ieri... Eu... – Credeam c` ai lucrat \n obstetric`. Trebuia doar s`

\ntinzi pânza alb` [i s` a[ezi instrumentele.Cu un ton exasperat, ad`ug`:

VACAN}~ |N CRETA 101

– Nu \n]elegi c` n-avem timp de pierdut?Privirile li se \ntâlnir` pe deasupra m`[tilor

chirurgicale [i Michael \ntoarse capul. Poate c` ea nupracticase acest gen de interven]ii de mai mul]i ani [i ar fitrebuit s`-i explice ce are de f`cut?

– Nu-i nimic, relu` el pe un ton mai blând. Am s` m`ocup eu.

|ncordat la maximum, se \ntreba dac` Victoria \[id`dea seama cât de importante erau orele ce vor urma. |nsat, toat` lumea [tia c` Maria fusese la el la dispensarpentru consulta]ie [i dac` s-ar \ntâmpla o nenorocire s`piard` copilul, vina i se va atribui \n \ntregime.

Respir` adânc, \ncerc` s`-[i goleasc` mintea de altegânduri [i s` se gândeasc` doar la Maria. Primul lucru def`cut era s`-i administreze un anestezic pentru a-i calmadurerile, ceea ce \i va permite mai apoi s` se concentrezeasupra unei na[teri ce se anun]a lent` [i dificil`.

Timpul p`rea s` se fi oprit \n loc [i h`rm`laiadiscu]iilor din \nc`perea al`turat` se calm` ca prinfarmec. Nu mai exista parc` decât c`m`ru]asupra\nc`lzit`, tân`ra mam` epuizat` care \ncerca s`-[iadune ultimele puteri pentru na[terea copilului [i ominunat` complicitate care-i unise brusc pe Victoria [i peMichael.

Incapabil` s`-[i st`pâneasc` emo]iile, Victoria sim]ilacrimile umplându-i ochii când \l v`zu pe Michael

102 CLARE LAVENHAM

apucând bebelu[ul cu mâinile lui mari [i pricepute,dând dovad` de o blânde]e pe care nu i-o ar`tase pân`acum.

B`ie]elul, u[or cianozat, p`rea la fel de sl`bit ca [imama lui. Acum conta fiecare secund`. Dar \n sfâr[it,strig`tul izbucni [i nici unul nici cel`lalt nu \ncerc` s`-[iascund` bucuria.

Un zâmbet radios lumina chipul lui Michael când se\ntoarse spre ea.

– Ai grij` de el pân` m` ocup de mama sa, zise el\ntinzându-i bebelu[ul.

Victoria lu` un scutec, \nveli copilul [i verific` dac`fusese bine legat cordonul ombilical. Scâncetelemicu]ului care se zb`tea \n bra]ele ei \i povoc` un râseliberator. Reu[iser`!

Maria \ncerca deja s` se ridice, dar era \nc` preaobosit`. C`zu din nou pe perne [i-i puse lui Michael o\ntrebare al c`rei r`spuns \i transfigur` chipul emaciat.

– Cred c` este \ncântat` c` are un b`iat, \i [optiMichael. D`-i-l \n bra]e, \l merit`.

|n timp ce Victoria \l punea cu delicate]e \n bra]eletinerei mame, u[a se deschise brusc [i intr` so]ul, a c`ruiner`bdare nu mai putea fi st`pânit`. Chiuind de bucurie,se repezi spre so]ia lui pe care o acoperi cu s`rut`ri\nainte de a se apleca, ne\ncrez`tor [i stângaci, sprecopilul lui.

VACAN}~ |N CRETA 103

|n vreme ce restul familiei se \nghesuia \n pragul u[ii,b`rbatul o \mbr`]i[` pe Victoria cu c`ldur` [i-l strânse peMichael cu putere \n bra]e, mul]umindu-le ne\ncetat, cuo volubilitate nest`pânit`.

|n clipa aceasta magic`, aveau amândoi impresia c` facparte din familie [i Victoria reu[i chiar s` comunice,r`spunzând \n englez` la \ntreb`ri puse \n greac` f`r` s`se gândeasc` nici o clip` c` nimeni n-o \n]elegea.

Dup` ce primele momente de emo]ie trecur`, Michael\i scoase pe to]i din \nc`pere ca s` termine de f`cuttoaleta tinerei l`uze.

– Trebuie s` cur`] copilul? \ntreb` Victoria, când Mariase odihnea deja \n patul curat, schimbat.

– Nu, sarcina aceasta \i revine bunicii. Copilul se simtefoarte bine [i este preferabil s` le respect`m tradi]iile.Este n`scut la Idras [i-[i va petrece probabil o mare partedin via]` aici.

Plin` de entuziasm, Victoria i-ar fi pl`cut s` r`mân` maimult aici, dar nu mai aveau nici un motiv s`-[iprelungeasc` [ederea. Dup` ce-[i adunar` instrumentele,\ntreaga familie \i \nso]i pân` la poart`, luându-[i\ndelung la revedere de la ei.

– Am petrecut cea mai frumoas` noapte din via]a mea,murmur` Victoria urcându-se \n ma[in`.

– Adev`rat?– Da, n-a[ fi vrut s-o pierd pentru nimic \n lume...

Dar... crezi c` Maria [i-a dat seama ce noroc a avut?

104 CLARE LAVENHAM

– Nu cred. Sunt chiar sigur c` toat` lumea ar fipreferat-o pe moa[`.

– B`trâna vr`jitoare pe care am \ntâlnit-o la sosire?La aceast` amintire, Victoria se \nfiro`.– Ce oroare! Pre] de o clip`, m-am \ntrebat dac` nu

cumva m-a blesemat!Michael schi]` un zâmbet amuzat. Primele lic`riri ale

zorilor luminau cerul [i spre surprinderea Victoriei, eltrecu de poarta vilei [i merse pân` la virajul urm`tor caredomina faleza.

– Priveli[tea de la r`s`ritul soarelui este minunat` deaici, zise el oprind motorul.

Deschise portiera, apoi se \ntoarse spre ea.– Nu vii?Victoria [ov`i. Dup` aceast` noapte istovitoare, nu [tia

cum va face fa]` unei emo]ii suplimentare. Pentru c` aprivi r`s`ritul soarelui de la fereastra camerei ei era unlucru, [i a-l admira dintr-un loc de o frumuse]e s`lbatic`,al`turi de un b`rbat a c`rui particularitate era aceea de ao tulbura era altceva.

Totu[i, Victoria nu avu puterea s` refuze [i-l urm` pepoteca abrupt` a falezei. Valea era cufundat` \nc` \n\ntuneric. Victoria era atât de aproape de el \ncât bra]eleli se atingeau. Primele raze de soare str`punser` cerul dinspatele mun]ilor ale c`ror creste se colorar` \n purpuriu,de parc` s-ar fi aprins un rug uria[.

VACAN}~ |N CRETA 105

– Ce minun`]ie!Vocea Victoriei era doar o [oapt`, ca [i cum s-ar fi

temut ca vorbele ei s` nu distrug` m`re]ia spectacolului.Degetele lui Michael le atinser` pe ale ei, apoi mâna lui

cald` i le cuprinser` cu totul. Nelini[tit`, Victoria \[i sim]ipulsul accelerându-se.

– Vii adeseori aici \n zori? bâigui ea.R`spunsul lui Michael veni odat` cu un hohot de râs.– Nu obi[nuiesc s` m` trezesc atât de devreme.Redeveni serios [i continu`:– Dar mi s-a \ntâmplat de vreo dou`-trei ori s` fiu treaz

[i am coborât aici... ca \n noaptea \n care Zeta nu s-a\ntors acas`.

Victoria r`mase t`cut`. I se p`rea c` noaptea aceastaapar]inea unor vremuri \ndep`rtate, când singura eidorin]` era s` plece din Idras pe când ast`zi se \nfioranumai la gândul de a p`r`si ace[ti mun]i. {i totu[i... nuera oare mai \n]elept s` \nceap` s` se gândeasc` laposibilitatea unei plec`ri?

O adiere de aer rece o f`cu s` tremure ceea ce nu sc`p`aten]iei lui Michael.

– Tremuri? murmur` el cuprinzând-o cu bra]ul pedup` umeri.

– |mi este... un pic frig.– Cred c` este timpul s` mergem la culcare.|n timp ce vorbea, o conducea spre ma[in` [i o ]inea

strâns lâng` el, ca pentru a-i transmite c`ldura lui. Victoria

106 CLARE LAVENHAM

era atât de tulburat` \ncât era incapabil` s` reac]ioneze.Când \n sfâr[it ajunser` la vil`, pinii r`sunau de ciripitulp`s`relelor. Doar casa era \nc` adormit` [i calm`.

|n vârful picioarelor, Victoria merse pe culoarul pustiupân` la camera Zetei, unde fata dormea bu[tean. La fel ca[i Elizabeth, pe care evenimentele de peste noaptep`reau s` n-o fi tulburat deloc.

– Totul e-n regul`?Vocea grav` a lui Michael r`sun` \n spatele ei.– Da, slav` Domnului.– Vrei s` bei ceva \nainte s` te duci la culcare?– Nu, nu, nu-mi este sete.Cu palma \n dreptul gurii, \[i \n`bu[i cu greu un

c`scat. |n lumina palid` a zorilor, se privir` cu intensitate[i \ncordarea dintre ei era la fel ca \n gr`dina familieiPemberton, cu câteva nop]i \nainte.

Dar \n diminea[a aceasta, totul era altfel.Miresmele delicate ale nop]ii se risipiser` [i Victoria nu

mai era \mbr`cat` \n cea mai frumoas` rochie de m`tasea ei. |n diminea]a aceasta, era \mbr`cat` \n blugi, ochii \ierau \ncerc`na]i [i p`rul ciufulit. Iar min]ile lor nu maierau \nce]o[ate de aburii alcoolului.

Totu[i, intui]ia \i spunea c` nimic nu se schimbase [i c`singura dorin]` a lui Michael era s-o s`rute.

Când o trase violent spre el, Victoria nu-i opuse nici orezisten]`. |[i abandon` buzele s`rutului lui [i pre] de oclip`, vis` s` se lase condus` \n camera lui.

VACAN}~ |N CRETA 107

Apoi, la fel ca [i \n gr`dina Laurei, totul \ncremeni. El se\ndep`rt` u[or [i-i adres` un zâmbet care o f`cu s` se \nfioare.

– A fost felul meu de a-]i mul]umi, zise el f`r` s`-[idesprind` privirea de a ei. Sper c` ]i-a pl`cut, la fel cummi-a pl`cut [i mie.

Cu inima b`tându-i nebune[te, Victoria abia se ab]inus`-i spun` c` acest s`rut \nsemnase pentru ea mult maimult decât o simpl` mul]umire.

|n ciuda oboselii cumplite pe care o resim]ea, adormidestul de greu [i când \n sfâr[it o cuprinse somnul,hot`rârea ei era luat`. Va pleca din Idras.

** *

Când se trezi, fu fericit` s` constate c` era la fel dehot`rât`. Ar fi fost atât de u[or s` renun]e, s` pretind` c`noaptea trecut` fusese prea epuizat` ca s` gândeasc`limpede.

Dup` ce servi micul dejun [i-i f`cu toaleta Elizabethei,porni \n c`utarea lui Michael pe care-l g`si la buc`t`rie,\ntr-o discu]ie aprins` cu Katerina. Z`rind-o, el \i zâmbi[i-[i abandon` interlocutoarea.

– Voiai s`-mi vorbe[ti?– Da, te rog... Dup` ce termini cu Katerina.– Am terminat. Mi-a spus c` sora ei [i copilul se simt

excelent.

108 CLARE LAVENHAM

– Formidabil!Cu inima strâns`, \l urm` pân` \n salon [i se a[ez` pe

bra]ul unui fotoliu. Acum c` sosise momentul s`-i spun`despre plecarea ei, ap`reau regretele [i trebui s` fac` unefort imens ca s` poat` vorbi.

– Vrei s` pleci? o \ntrerupse el imediat. Dar este o prostie!Elizabeth nu este \nc` ref`cut` [i cea mai mic` gre[eal` i-arputea provoca o rec`dere. Ar trebui totu[i s` [tii asta!

– Are nevoie doar de odihn` [i de medicamente.– Are nevoie de mult mai mult de atât. N-a f`cut \nc`

niciodat` un du[ f`r` ajutor [i...– N-am spus c` voi pleca ast`zi, protest` ea.Michael p`ru s` nici n-o aud`.– |n plus, are nevoie lâng` ea de cineva cu autoritate [i

Katerina nu este cea care s` poat` s`-i reziste. Gânde[te-tenumai cum a reu[it s` m` conving` s-o duc la Knosos...

– Pe vremea aceea, nu [tiai c` este atât de bolnav`.Sunt sigur` c` de acum nu vei mai ceda atât de u[or.

– Dar cum crezi c` voi putea avea grij` de ea, a[a cum ai tu?V`zând-o c` tace, ad`ug` pe un ton victorios:– Vezi! Vreau s` r`mâi pân` când va fi destul de

puternic` \ncât s` se poat` \ntoarce \n Anglia... ceea ce nuva dura prea mult timp... [i atunci, vei putea pleca\mpreun` cu ea. Este ordinul doctorului!

Victoria \l privi [i protestele i se topir` pe buze. |[idorise sincer s` plece, dar „\nfrângerea” ei de acum,departe de a o dezam`gi, \i provoc` o pl`cere pe care[i-o \n`bu[i f`r` s` \ndr`zneasc` s-o analizeze.

VACAN}~ |N CRETA 109

Capitolul 9

Cu ajutorul ei, doamna Jewson \ncepuse s` fac` vreocâ]iva pa[i, \nc` [ov`itor. Tocmai traversase culoarul [i sel`sase s` cad`, obosit`, pe un fotoliu instalat lâng`fereastr`.

– A[az`-te o clip`, \i zise ea Victoriei cu o expresieciudat` \n ochi. Vreau s`-]i vorbesc.

Uimit` de tonul autoritar al b`trânei doamne, se a[ez`pe marginea patului.

– M-am gândit bine, vreau s` plec.– S` pleca]i? Vre]i s` spune]i la vila dumneavoastr`?– Nu. Vreau s` m` \ntorc la Londra, acas`.Pre] de o clip`, Victoria fu prea uluit` ca s` reac]ioneze:– Am crezut c` vre]i s` sta]i pân` la sfâr[itul vacan]ei...– M-am r`zgândit.– Nu sunt sigur` c` Michael va fi de acord dar, oricum,

pute]i s`-l \ntreba]i...

– Sunt mai bolnav` [i mai obosit` dac` stau numai lapat [i nu fac nimic. Asta nu \nseamn` c` nu v` suntrecunosc`toare amândurora, se gr`bi s` adaugeElizabeth. Numai c` am ajuns \n stadiul \n care simt c`trebuie s` plec. |n]elegi ce vreau s` spun?

– Oh!... da, dar...– La Londra, voi putea s`-mi primesc prietenii \n vizit`

[i s` duc o via]` mai distractiv`.|[i d`du capul pe spate [i-[i cufund` privirea \n ochii

limpezi ai Victoriei.– Vre]i... vre]i s`-l \ntreb eu pe Micahel dac` pute]i pleca?– Nu. |l voi anun]a chiar eu, fie c` o s`-i plac` sau nu.Elizabeth se opri s`-[i trag` r`suflarea, apoi spuse

zâmbind:– {tiu c` vei avea grij` de mine \n timpul c`l`toriei.

F`r` tine, n-a[ fi \n stare s` c`l`toresc.Plecându-[i privirea, Victoria \[i ascunse \n spatele

genelor lungi adev`ratele sentimente. Nu mai departedecât ieri dorea s` plece, dar acum, când acest lucrudevenea realitate...

Fu obligat` s` mint`.– Voi fi foarte bucuroas` s` v` \nso]esc, doamn`

Jewson, cu asentimentul lui Michael, fire[te.– {i dac` refuz` s` te lase s` pleci?Con[tient` de \ntors`tura nepl`cut` a unei discu]ii ce-i

sc`pa de sub control, Victoria f`cu un efort s` nu setr`deze.

VACAN}~ |N CRETA 111

– Vom vorbi despre toate astea la timpul potrivit, ziseea pe un ton ferm. Acum, o s` v` ajut s` face]i un du[.

Schi]ând un zâmbet, Elizabeth p`ru s` accepte s`abandoneze subiectul, dar când Michael veni s` le vad`,primele ei cuvinte fur` despre planul pe care [i-l f`cuse.El ascult` r`bd`tor, f`r` s` zic` nimic. Apoi vorbi cât sepoate de calm:

– N-ar trebui s` fii atât de gr`bit`, Elizabeth. De ce nua[tep]i pân` vom pleca [i noi, Zeta [i cu mine? N-o s` maidureze mult.

– Vreau s` m` \ntorc acas`, acum.Michael se a[ez` la rândul lui pe marginea patului [i o

privi pe Elizbeth, ai c`rei obraji erau \nc` foarte palizi.– Ai vorbit despre asta cu Victoria?Ea \ncuviin]`, având grij` s`-i evite privirea.– {i?– N-a fost de acord.– Nu este de mirare.– Dar, Michael, protest` ea, nu a f`cut asta pentru c`

ar crede c` nu sunt \n stare s` c`l`toresc singur`. Cred c`mai degrab` n-are nici un chef s` plece acum din Creta.La urma urmei, acest sejur for]at n-a fost decât oprelungire a vacan]ei ei, deoarece cred c` n-am fost unbolnav prea deranjant. Pân` ast`zi, ad`ug` ea cu unzâmbet complice.

112 CLARE LAVENHAM

Michael se ridic` [i se apropie de fereastra lâng` careera fotoliul Elizabethei. Z`ri pe peluza din gr`din` unaspersor care r`spândea \ntr-un vârtej mii de pic`turiscânteietoare.

– Nu exagera, Elizabeth. Eu n-am impresia c` estefericit` aici.

– Glume[ti, Michael! Dimpotriv`. Este foarte fericit`.Dar nu ne afl`m aici ca s` vorbim despre ea. O s`-mi daisau nu voie s` plec? Toat` vorb`ria asta nu-mi face bine [iapoi, oricum, hot`rârea ta nu m` va face s` m`r`zgândesc.

– M` [antajezi?– Nu. Vreau s` [tii ce gândesc.Brusc, Michael avu sentimentul nepl`cut c` este

\ncol]it. De ce nu-l prevenise Victoria despre gândurilepacientei sale?

– Nu pot s`-]i dau un r`spuns f`r` s` m` gândesc,spuse el \n sfâr[it. {i din moment ce se pare c` hot`râreamea tot nu va schimba nimic, cred c` n-o s` te superi dac`a[tep]i pân` dup`-amiaz`.

Oftatul b`trânei doamne \i d`du impresia c` aceastanu-[i mai dorea s`-l \nfrunte.

– M` tem atât de tare c`, dac` te gânde[ti prea mult,vei refuza s`-mi dai acordul, m`rturisi ea. Din acest motivte-am luat repede. M-ar \ntrista foarte mult dac` ar trebuis` plec f`r` binecuvântarea ta, dar vreau s` m` \ntorcacas`, Michael. Te rog, nu fi ne\nduplecat cu mine!

VACAN}~ |N CRETA 113

– Iar`[i m` [antajezi!Cu un zâmbet cald, puse o mân` pe um`rul

Elizabethei, apoi ie[i din camer` plecând \n c`utareaVictoriei.

Aceasta era \n buc`t`rie, ocupat` cu sp`latul câtorva[ervete [i n`vala lui Michael fu atât de brusc` \ncât tres`ri,storpind pardoseala cu spum`.

– De ce nu mi-ai spus c` vrea s` plece? Nu crezi c` unadin datoriile unei infirmiere este s`-l informeze pe medicdespre dorin]ele pacien]ilor s`i? Dac` a[ fi [tiut, mi-a[ fiputut preg`ti r`spunsul.

Stânjenit`, Victoria sim]i c` ro[e[te. Cu toate acestea,ripost` destul de vehement:

– Dac` vrei s` [tii, mi-a cerut s` nu-]i spun. A zis c`-]ispune personal. P`rea c` nu mai dore[te s` facem planurif`r` [tirea ei.

– Oh! |n]eleg... Sper totu[i c` nu vei refuza s` vorbe[ticu mine. P`rerea ta m` intereseaz`, \nchipuie]i.

De la anun]ul Elizabethei c` vrea s` plece, Victoria nu\ncetase s` se gândeasc` la modul cum s` procedeze, f`r`s` reu[easc` totu[i s` g`seasc` o solu]ie. Lucrul cel mair`u \n toat` aceast` poveste era faptul c`, \n loc s` segândeasc` la s`n`tatea pacientei ei, \[i asculta propriilesentimente. Ceea ce n-o ajuta deloc s` ia o hot`râre.Trebuia oare s` mai r`mân` \nc` dou` s`pt`mâni la vil`...sau s` termine mai repede cu povestea asta?

114 CLARE LAVENHAM

F`r` \ndoial`, a doua solu]ie era cea mai \n]eleapt`, dardorea oare s` fie \n]eleapt`?

– Pentru Dumnezeu, Victoria, ce se \ntâmpl`? Nu s-arputea spune c` \mi e[ti de mare ajutor!

– |mi pare r`u. Nu... nu [tiu ce s`-]i r`spund.– De obicei, ezi]i mai pu]in s`-]i spui p`rerea!Auzindu-i tonul ironic, \[i rec`p`t` siguran]a de sine.– Este pentru prima oar` când \mi ceri p`rerea [i te

miri?|l privea, furioas`.– Cred sincer c` doamna Jewson poate suporta

c`l`toria dac` este supravegheat`. Nu este un drum atâtde lung. Pe de alt` parte \ns`, sunt convins` c` mai mult`odihn` i-ar fi salutar`, \n cazul \n care aceast` inactivitaten-o apas` prea mult.

– Mul]umesc foarte mult! Eu nu m-a[ fi gândit, oironiz` el. Problema este c` ne-am \ntors de unde amplecat. Va trebui s` m` descurc singur.

Oft` prelung [i se \ndep`rt`.– Cobor la dispensar s` v`d dac` este cineva, \i arunc`

el peste um`r. Când m` voi \ntoarce, voi lua o hot`râre.U[a se \nchise \n urma lui [i Victoria, \ngândurat`, se

\ntoarse la treab`. Ce va hot`r\ oare? Dac` va refuza s`-idea \ncuviin]area, doamna Jewson va trece pesteinterdic]ia lui?

VACAN}~ |N CRETA 115

|n timp ce \ntindea [ervetele sp`late \n gr`din`, fuobligat` s` recunoasc` faptul c` a[tepta verdictul cuacea[i ner`bdare ca Elizabeth [i nu-[i ascunsesurprinderea când, mai târziu, afl` c` Zeta nu numai c`era la curent cu planul plec`rii, dar se [i opunea cu\nver[unare.

Putea citi \n ochii adolescentei repro[ul.– O s`-mi lipse[ti, spuse fata.Un fel de re]inere o \mpiedic` s` continue.Victoria not` cu \ngrijorare c` vorbea ca [i cum

hot`rârea era deja luat`.– Credeam c` \n inima ta nu mai este loc pentru

nimeni, \n afar` de Andreas... [i Mike, fire[te.– Ei bine, te \n[eli. O ador pe Elizabeth, dar sincer` s`

fiu nu mai este prea tân`r`. Era atât de minunat s` fii [i tu\n cas`. {i \]i jur c` nu voi uita niciodat` ce ai f`cut pentrumine. F`r` interven]ia ta, Michael n-ar fi cedat.

– Nu uita c` \n curând va trebui s` te \ntorci \n Anglia.Poate c` nu este o idee prea bun` s` te dedici trup [isuflet acestei pove[ti cu Andreas.

Expresia bosumflat` a Zetei \i d`du de \n]eles c` erainutil s` discute acest subiect [i, cu strângere de inim`,pricepu s` nu era treaba ei.

Se \ntoarse \n gr`din` [i adun` [ervetele. Soarele dup`-amiezii era atât de fierbinte \ncât fu bucuroas` s`

116 CLARE LAVENHAM

reg`seasc` r`coarea din cas`. Tocmai intrase \n saloncând pe pietri[ul de pe alee se auzir` pa[i gr`bi]i, urma]ide intrarea gr`bit` a lui Michael.

– E[ti ocupat`?– N... nu. Doamna Jewson \[i face siesta [i m` \ntrebam

dac` trebuie s` \ncep s` fac bagajele.– Nu-i nici o grab`. Am hot`rât s-o las s` plece, dar

peste trei zile.– Oh!Victoria se str`dui s` par` entuziasmat`.– Este o idee foarte bun`...– M` bucur c` e[ti de acord. Dar nu pentru asta am

urcat pân` aici. Vreau s` vii cu mine pân`-n sat.. imediat.|]i aminte[ti de Nana, feti]a pe care am \ncercat s-ovaccinez contra febrei tifoide?

– Bine\n]eles. Este bolnav`?– A[a se pare. Mama ei vrea s-o examinez, dar nu se

simte atât de bine \ncât s` vin` la dispensar [i voi fiobligat s` m` duc acas` la ea. M-am gândit c` ar fi o ideebun` s` vii cu mine. Altfel, feti]ei s-ar putea s`-i fie fric`de mine.

Victoria \ncuviin]` cu un semn din cap.– De acord. S` pun la loc [ervetele astea [i sunt gata.Când se \ntoarse, motorul ma[inii era deja pornit.

Str`b`tur` repede drumul scurt care ducea \n sat, apoi seoprir` pe o alee \ngust` din fa]a bisericii. C`su]ele care \n

VACAN}~ |N CRETA 117

cea mai mare parte fuseser` zugr`vite recent cu var albscânteiau \n soarele dogoritor. F`r` s` spun` un cuvânt,Michael opri \n fa]a uneia dintre ele, protejat` de c`ldur`de umbra unui copac cu flori stacojii.

Poarta se deschise imediat [i tân`ra femeie pe careVictoria o recunoscu, \i \ntâmpin`. |n ciuda palorii ei [i a\ngrijor`rii evidente, le adres` un zâmbet cald, dup`care-l bombard` pe Michael cu o ploaie de cuvinte. Acestao \ntrerupse, \i spuse ceva, dup` care ea r`spunse doar la\ntreb`rile lui. Apoi se \ntoarse spre Victoria [i-i tradusediscu]ia.

– Nu are poft` de mâncare, o doare capul, este apatic`.Tu[e[te, are febr`. Poate s` fie orice. Vino, s` mergem s`vedem.

Dup` ce traversar` sufrageria de o cur`]enieimpecabil`, intrar` \n vârful picioarelor \n camera \n caredomnea o c`ldur` sufocant`. |n semiobscuritate, z`rir`\ntr-un col] patul Nanei. P`rul ei negru era r`spândit pepern` [i p`rea minuscul` \n mijlocul cuverturiimulticolore pe care o pusese mama ei.

Deschise \nceti[or ochii, privindu-i cu o curiozitatecare se transform` curând \n spaim` când \l recunoscu peMichael.

Cu un zâmbet lini[titor, \i [opti câteva cuvinte \ngrece[te, apoi scoase termometrul pe care i-l \ntinseVictoriei.

118 CLARE LAVENHAM

– Te las pe tine.Feti]a nu opuse nici o rezisten]`.– Treizeci [i nou`, zise Victoria.– Hmm!Expresia lui r`mânea absolut impenetrabil`.– Trebuie s-o examinez.Cu gesturi de o mare blânde]e, Victoria desf`cu u[or

c`ma[a de noapte a copilei. Prea bolnav` ca s` maiprotesteze, Nana nu reac]ion`, dar \n privirea ei se puteaciti teama. Michael nici m`car nu trebui s-o ating`.

Pe piept [i pe abdomen se \ntindeau pete ro[iaticesuficient de evidente \ncât s` poat` fi v`zute dintr-oprivire.

– Acoper-o.Mama feti]ei, care \n tot acest timp r`m`sese retras`, le

f`cu semn s-o urmeze \n sufragerie. Cu ochii \n lacrimi,\nchise u[a \n urma ei [i Victoria, cu un gest impulsiv decompasiune, \[i puse mâna pe bra]ul ei.

– Presupun c` te-ai gândit la un diagnostic, murmur`aproape \n [oapt` Michael.

– Este pentru prima oar` când v`d un asemenea caz...Continu` apoi cu voce sc`zut`:– Seam`n` cu febra tifoid`.– M` tem c`, din p`cate, ai dreptate.– Exist` vreo speran]` ca epidemia s` fie oprit`?– Numai prin vaccinare, ceea ce va fi foarte greu.

VACAN}~ |N CRETA 119

Victoria \i arunc` o privire \n]eleg`toare mamei copilei,care-i ascultase cu o expresie \ngrijorat` \n privire. CândMichael \i explic` faptul c` feti]a ei va trebui transportat`la spital, izbucni \n plâns. |[i reg`si \ns` destul de repedecalmul [i astfel putu s`-i dea primele indica]ii \nainte s`ajung` la ma[in`.

– Doctorul din Heraklion va trebui s` se ocupe detransport, \i explic` el Victoriei mergând \naintea ei pealee. Dar cred c` nu se va sup`ra dac` m` voi ocupa devaccinare \n locul lui. |]i dai seama c` va trebui s`vaccin`m tot satul?

– Crezi c` vor refuza?– Nu to]i. Cei mai \n vârst`, cu siguran]`. Cei mai tineri

au fost deja vaccina]i, cum sunt mama Nanei [i Katerinanoastr`.

Când \l asculta vorbind, Victoriei \i venea greu s`cread` \n plecarea ei. Nu-i mai r`m`seser` decât trei zile!Trei zile care vor trece cu viteza fulgerului.

Dar dac` Michael se gândea [i el la aceste ultime zile,o f`cea dintr-un cu totul alt punct de vedere.

– Vreau s` m` aju]i, \i spuse el când intrar` pe aleeaumbroas` a vilei. Nu cred c` vor veni mul]i oameni ladispensar [i f`r` \ndoial` va trebui s` mergem la câmps`-i c`ut`m pe unii. Nu va fi u[or, ]i-am mai spus, va finevoie de mult timp.

120 CLARE LAVENHAM

– Dar doamna Jewson? obiect` Victoria. Am fostangajat` ca s` am grij` de ea! Poate c` n-o s` apreciezefaptul c` va fi l`sat` balt`...

– |i voi spune ce se \ntâmpl`. Sunt sigur c` va \n]elege.Opri motorul [i oft` prelung, a descurajare.– Dac` se simte atât de bine \ncât vrea s` se \ntoarc` \n

Anglia, va putea r`mâne câteva ore pe zi singur`. |n ceeace te prive[te, vreau s` te schimbi [i s` faci un du[. Nutrebuie neglijat` nici o precau]ie.

– Presupun c` Zeta nu risc` nimic?– I-am spus s`-[i fac` rapelul \n urm` cu pu]in timp.

Dar prefer totu[i s` stea departe de sat.– De fapt, nici nu se duce prea des acolo.– Numai atunci când vrea s`-[i cumpere ciocolat`!|[i rec`p`tase zâmbetul. Disp`ru rapid pentru a-i face

o vizit` Elizabethei [i a-i da r`spunsul pe care aceasta \la[tepta \nc` de diminea]`.

– |]i mul]umesc c` ai fost atât de \n]eleg`tor, Michael.Acum, nu-mi mai pas` dac` mai trebuie s` a[tept trei zile.

Bucuroas` de verdict, b`trâna doamn` nu f`cu nici oobiec]ie la cererea lui [i jur` c` va putea s` se descurcesingur` pân` la plecare. Dar Victoria, stânjenit` la gândulc`-[i abandona prea mult timp pacienta, f`cu tot ce-ist`tea \n putere ca s` r`mân` cât mai mult timp la vil`,profitând de aceste clipe pentru a \ncepe s` fac`bagajele.

VACAN}~ |N CRETA 121

Restul timpului [i-l petrecea \n sat [i pe câmpurilecultivate din jur, unde discuta la nesfâr[it cu ]`raniipentru a-i convinge s` se lase vaccina]i. |n acest ritminfernal de munc`, ultima zi sosi foarte repede.

Era \n mijlocul unei p`[uni, cople[it` de ar[i]a soarelui[i cur`]ând bra]ul unui tân`r cioban pentru a-i facevaccinul, când o cuprinse un val de melancolie. Eraultimul act medical pe care-l \ndeplinea \n Creta [i deasemenea, ultima oar` când lucra al`turi de Michael.

– |]i mul]umesc pentru tot, \i zise el \n timp ce se\ntorceau la vil`. Mi-ai fost de un mare ajutor.

– Mi-a f`cut pl`cere.Cu o mân` obosit`, \[i [terse pic`turile de sudoare de

pe frunte.– Du-te [i f` o baie bun`, o sf`tui Michael. {i pune-]i o

rochie frumoas`. Ai s` vezi c` te vei sim]i mai bine.Victoria izbucni \ntr-un râs cristalin. Nici nu \ndr`znea

s`-[i \nchipuie \n ce hal o fi ar`tând.– Sunt de acord s` fac o baie, dar nu v`d nici un motiv

s` m` \mbrac elegant...– Nu? Poate c` am uitat s`-]i spun c` te invit la cin`...

o mas` de adio, \ntr-un fel. Gr`be[te-te, \]i acord o or`.

122 CLARE LAVENHAM

Capitolul 10

Victoria era gata. Arunc` o ultim` privire \n oglind` [ifu cuprins` de \ndoieli c` alese rochia potrivit`. Cum deja\[i aranjase totul \n valize, o luase pe cea care r`m`seseag`]at` \n [ifonier. Era de un bleu pal, cu un decolteuasimetric care-i dezvelea un um`r, ceea ce-i d`dea unfarmec de necontestat.

– Ar`]i perfect, o lini[ti Zeta. Sunt o mul]ime de turi[ti\n Heraklion, [i cu siguran]` Mike te va duce la unrestaurant foarte elegant.

– M` tem c` tu vei fi nevoit` s` stai pân` târziu „degard`”.

– Nici o problem`.Fata zâmbi \ncântat`, un zâmbet care Victoriei nu-i fu

greu s`-l interpreteze.F`r` \ndoial` c` \i va telefona lui Andreas... [i poate

chiar \l va chema la vil`. Dar ast`zi, Victoriei nu-i mai p`sa

de toate astea. Povestea de dragoste a Zetei n-o maiprivea [i \n orice caz nu voia s`-[i strice seara cu discu]iiinutile.

Seara aceasta \i apar]inea [i avea de gând s` savurezefiecare clip`. Michael o invitase doar ca s`-i mul]umeasc`pentru ajutorul acordat, [tia asta, dar nu-i p`sa. |n orelecare vor urma, va fi fericit`. Cu orice pre]!

Michael o a[tepta pe verand`, \ntâmpinând-o cu oprivire mai elocvent` decât toate cuvintele. Cu obrajii \nfl`c`ri, ea \[i feri privirea.

– E[ti... \ncânt`toare.– Mul]umesc.Cu un râs u[or un pic cam for]at, \[i ridic` ochii imen[i

spre el.Michael se d`du la o parte ca s-o lase s` treac` [i s`

coboare treptele peronului. Doar dup` câteva minute,ma[ina intr` sub pinii \nmiresma]i ai aleii. |n timp cemergeau pe [oseaua \ntortocheat`, soarele alunec` \nspatele mun]ilor, \nv`luindu-i \n reflexe purpurii [icufundând câmpia \ntr-o penumbr` misterioas`. |npreajma ogoarelor cultivate, c`ldura dup`-amiezii p`reas` fi \nte]it parfumul intens al lavandei [i rozmarinului.

Dup` ce ie[ir` \ns` dintre dealuri, farmecul se risipi [imiresmele pl`cute l`sar` locul mirosului de benzin`.Circula]ia era atât de aglomerat` \n Heraklion, \ncâtMichael ajunse cu greu \n cartierele ora[ului vechi [i g`siun loc de parcare abia la vreo sut` de metri de restaurant.

124 CLARE LAVENHAM

– Vom cina afar`. Am rezervat o mas` \n gr`din`. Spers`-]i plac`.

Când \i deschise u[a, Victoria r`mase f`r` glas. Dinspatele unor imense u[i de sticl` r`s`rea un decor depoveste. Felinare atârnate de crengile de m`slin\mpr`[tiau peste mesele risipite pe sub copaci o lumin`aurie la fel de romantic` precum lumina lumân`rilor.Ascunse prin boschetele de iasomie, difuzoare invizibiletransmiteau o muzic` discret` de pian.

Un chelner \i conduse la masa lor. Victoria era parc`\ntr-un vis. Deasupra capetelor lor ramurile unei iederec`deau \n cascad`.

Michael \i \ntinse meniul decorat cu gravuri fine.– Ce ai vrea s` m`nânci? |]i recomand o musaca... este

o mâncare tradi]ional` cum n-o s` mai m`nânci \n alt`parte.

– Te las s` alegi, r`spunse vesel` Victoria. Cuno[ti maibine decât mine buc`t`ria greceasc`. {i apoi, de cele maimulte ori nu-mi place s` [tiu ce m`nânc.

Totul i se p`rea minunat [i refuz` s` se gândeasc` laziua de mâine, când va trebui s` p`r`seasc` aceast` insul`fermecat` [i s` se \ntoarc` \n \nce]o[ata Anglie.

Michael fu acela care-i reaminti, la sfâr[itul acestei cinemagice.

– Ce vei face dup` ce te vei \ntoarce? o \ntreb` el cându[ile restaurantului se \nchiser` \n urma lor.

VACAN}~ |N CRETA 125

Mergeau unul lâng` altul, atingându-[i bra]ele dincând \n când [i Victoria trebui s` fac` un efort ca s`-[ipun` ordine \n gânduri.

– Voi locui la p`rin]ii mei câteva zile, pân` voi lualeg`tura cu o agen]ie ca s`-mi g`sesc un nou loc demunc`.

– Presupun c` speri s` g`se[ti unul mai greu, murmur`el f`cându-i ironic cu ochiul.

– Este adev`rat c` mi-ar pl`cea s` fac ceva unde s`-mipot folosi toate cuno[tin]ele.

– Problema este c` nu vei avea probabil prea multe deales.

– Pot oricând s` refuz ce nu-mi place, chiar dac` n-amf`cut asta pân` acum.

– Nu m` mir`, coment` vis`tor Michael. Nu mi te\nchipui spunând nu cuiva. Te-ar \mpiedica fire[tecon[tiin]a profesional`.

– |]i ba]i joc de mine.– |n nici un caz. }i-am admirat mult devotamentul \n

decursul ultimelor s`pt`mâni, chiar dac` adeseori te-amluat cam tare. {i dac` \ntr-o zi vei avea nevoie de referin]e,s` nu ezi]i s` vii s` mi le ceri.

Se \ntrerupse [i \ncepu s` râd`.– Cum naiba am ajuns s` vorbim despre lucruri atât de

serioase?Ea se str`dui s` râd` \mpreun` cu el, dar avea inima

frânt`, \[i d`dea seama c` Michael nu v`zuse niciodat` \n

126 CLARE LAVENHAM

ea altceva decât o infirmier` care are de \ndeplinit osarcin` [i speran]ele ridicole pe care se \nc`p`]ânase s` lenutreasc` se evaporau cu brutalitate. |[i re]inu un oftat [ise strecur` lâng` el \n ma[in`, cu mâinile crispate pepo[et`, ca s` nu se vad` c` tremur`.

– Presupun c` [i tu vei fi fericit s` pleci din Idras cas`-]i \ncepi munca la noul spital, spuse ea ca s` rup`t`cerea stânjenitoare.

– Nici nu [tii cât` dreptate ai. A[ da orice s` pot plecamâine cu voi.

– {i de ce n-o faci? Din cauza Zetei?– Da. Am fost deja destul de dur cu ea [i nu m` pot

hot`r\ s-o despart de Andreas cu dou` s`pt`mâni mai\nainte decât era prev`zut. Ea [tie când trebuie s` plec`m[i nu cred c` m-ar ierta dac` am pleca imediat.

– |n]eleg.Tocmai ie[iser` de pe [oseaua principal` [i se

\ndreptau spre dealuri. Cu privirea a]intit` spre asfaltulluminat de faruri, Michael se \nchise \ntr-o t`cere pe careVictoria nu mai \ncerc` s-o rup` de data asta. Tulburat` deprezen]a lui atât de apropiat`, se str`dui s`-[i \ndrepteaten]ia spre mun]ii pe care-i urca pentru ultima oar`.

Era aproape miezul nop]ii când ajunser` la Idras, dar\n casele din jur erau \nc` multe lumini aprinse [i dinmica \nc`pere a singurei cafenele din sat se auzeau râsete.Era greu s` crezi c` localnicii tr`iau sub amenin]area real`a unei grave epidemii.

VACAN}~ |N CRETA 127

Brusc, Michael \ncetini. De obicei, mergea \ntotdeaunarepede [i Victoria se mir` de pruden]a lui. |n ma[in`,astmosfera devenise dintr-o dat` ap`s`toare [i ea \[i\mpreun` mâinile \n poal`.

|n clipa urm`toare, el opri ma[ina la câ]iva metri deintrarea vilei.

– Victoria... \ncepu el cu o voce r`gu[it`.Cu mâinile crispate pe volan, se \ntoarse spre ea cu o

brusche]e ce o f`cu s` tresar`.– Vreau s` te s`rut \nc` de \nainte de cin`... Erai atât

de frumoas` \n lumina lumân`rilor...Dorin]a lui se potrivea atât de bine cu a ei \ncât nu

putu s`-i reziste. |nchise ochii [i se abandon` cu toat`fiin]a \mbr`]i[`rii bra]elor lui Michael.

– Este sfâr[itul ideal al unei seri delicioase, zise el\ndep`rtându-se \n sfâr[it. Mul]umesc, Victoria,mul]umesc pentru tot.

Ea [tia c` s`rutul lui nu \nsemna nimic \n plus [i refuzas` fie atât de proast` \ncât s`-[i \nchipuie altceva. Dar \nciuda hot`rârilor ei, \[i d`du seama cu groaz` c` era gatas` izbucneasc` \n plâns.

Cu un nod \n gât, \l \mpinse u[or, cu stâng`cie.– Este... este foarte târziu. Ar trebui s` mergem acas`.– Ai dreptate.Cu un gest sec, demar` [i curând cl`direa alb` a vilei

ap`ru \n lumina farurilor. |n fa]a intr`rii era parcat` oma[inu]` galben` devenit` deja familiar` \n ultimele dou`s`pt`mâni.

128 CLARE LAVENHAM

– S-ar zice c` Zeta are un oaspete, bomb`ni Michael cuun aer \ntunecat.

– Ar fi trebuit s` b`nuie[ti c` a[a va fi.– S-ar putea, dar n-am nici un chef s`-l v`d la ora asta!Opri motorul [i ie[i trântind cu putere portiera.

Imediat, Victoria se apropie de el [i-i t`ie calea.– Te rog, Michael, nu te enerva... N-o face chiar \n

ultima mea sear` aici.– O s` fac tot posibilul. Dar dac` a \ndr`znit cumva s`...– Au avut [i alte ocazii.– Poate, dar nu m` intereseaz`. Ea nu trebuia s`-l

cheme f`r` permisiunea mea!Ea ]inu pasul cu el pân` ajunser` la verand`, pe sub u[ile

c`reia se strecura o raz` de lumin`. Apoi intrar` \n salon.Zeta [i Andreas dormeau tandru \nl`n]ui]i pe canapea.

Victoria \l v`zu pe Michael mai \ntâi descump`nit. Apoiinspir` adânc [i se aplec` peste ei ca s`-i trezeasc`.

Prima care deschise ochii fu Zeta, care nu p`ru delocstânjenit` s`-l vad` pe tat`l ei vitreg \n fa]a ei.

– Oh! Voi era]i? A]i petrecut bine?– Da, mul]umesc.Se vedea bine c` Michael nu prea [tia ce atitudine s`

adopte. Zeta se a[ez` [i se \ntinse c`scând.– Nu-mi place s` fiu trezit` a[a, brusc. Victoria, ai vrea

s` ne faci un pic de cafea? I-ar face bine lui Andreas\nainte s` plece.

Tr`s`turile lui Michael se crispar`, dar nu-[i l`s` furias` izbucneasc`.

VACAN}~ |N CRETA 129

– De ce ar trebui ca Victoria s` v` fac` o cafea? Sunte]idestul de mari amândoi ca s` v-o face]i singuri.

Aruncându-i o privire enigmatic` lui Michael, Zeta seridic`, târându-l dup` ea [i pe Andreas, care aveadificult`]i cu trezitul.

– Bun, acum o s` m` culc, sunt obosit`, zise Victoriaf`cându-le semn cu mâna.

Tocmai se \ntinsese \n pat când auzi plecând ma[inalui Andreas. R`mase mult` vreme treaz`, retr`indne\ncetat \n gând evenimentele care marcaser` ultimeles`pt`mâni. Avea inima frânt` la gândul c` pleca din acestsat \n care sosise \ntr-o atât de proast` dispozi]ie. Nu voias` se \ntoarc` \n Anglia, s`-[i reg`seasc` via]a banal` carepân` la urm` o va face s` uite magia ultimelor zile. Dup`cum se va estompa [i amintirea unui b`rbat pe care nu-lva mai revedea niciodat`.

Lacrimile prea mult timp re]inute izbucnir` [i Victoria\[i ascunse fa]a \n pern`. R`mase astfel, \necat` \nsuferin]a ei [i, pân` la urm`, epuizat`, c`zu \ntr-un somnf`r` vise.

A doua zi diminea]` trebui s` se machieze pentru a[terge ravagiile de azi-noapte [i nimeni nu-i remarc` ochii\nro[i]i de plâns.

Doamna Jewson f`cea tot ce-i st`tea \n putere pentru anu ceda enerv`rii care o cuprinsese, \n timp ce Michaelp`rea \nchis \n sine.

Cât o privea pe Zeta, era \ntr-o dispozi]ie ucig`toare decând insistase s` le \nso]easc` la aeroport.

130 CLARE LAVENHAM

– Am oroare de desp`r]iri!– Va fi mult mai u[or acolo decât aici. {i dac` vrei,

dup` aceea vom merge s` facem o baie \n mare.– E[ti dr`gu], dar n-am chef.|ncruntat, el o privi cu oarecare \ngrijorare.– Nu prea \]i st` \n fire s` refuzi o baie. Te sim]i bine?– Oh! Da... foarte bine. Doar c` am chef s` lenevesc

un pic.– Vreau totu[i s` vii cu noi la Heraklion. O s`-mi ]ii

companie la \ntoarcere.Mirat`, Zeta accept` f`r` tragere de inim`. Niciodat`

pân` acum nu-i solicitase prezen]a cu o asemeneainsisten]`.

VACAN}~ |N CRETA 131

Capitolul 11

– S` nu ui]i s`-mi dai adresa ta.Rupând brusc t`cerea ce domnea \n ma[in`, Michael o

trezi din visele ei posomorâte.– Adresa mea? De ce?– Nu vrei s` ]i se trimit` coresponden]a?– Ce coresponden]`? P`rin]ii mei [tiu c` m` \ntorc

ast`zi [i \n afar` de Cathy, nimeni nu [tia c` sunt la Idras.– S-ar putea, dar prefer totu[i s-o am, zise el pe un ton

ferm. Nu se [tie niciodat` ce se poate \ntâmpla.– Dac` ]ii neap`rat...|n ciuda eforturilor de a p`rea deta[at`, Victoria se

sim]ea cuprins` de o triste]e cumplit`. Nimeni \ns` nup`rea s`-i fi observat suferin]a. Absorbit` de propriile-igânduri, Zeta nu deschisese gura de la plecarea lor de lavil`. Cât despre Elizabeth, aceasta era instalat` confortabilpe bancheta din spate, al`turi de ea. P`rea s`-[i menajezeputerile pentru c`l`toria ce va urma.

|n apropiere de Heraklion, circula]ia deveni din ce \nce mai aglomerat` [i când intrar` \n ora[, Victoria sestr`dui s` priveasc` doar [oseaua din fa]a ma[inii. Pentrunimic \n lume nu voia s` revad` str`du]ele ce duceau spreminunata gr`din` \n care fusese cu Michael la cin`,asear`. Toate astea i se p`reau acum atât de \ndep`rtate...

Trebuia s` se concentreze asupra Elizabethei. La urmaurmei, era cel mai bun mijloc de a-[i alunga amintirile. Dealtfel, ajunseser` la aeroport. O ajut` pe b`trâna doamn`s` coboare, apoi mâzg`li \n grab` pe un petic de hârtieadresa ei [i i-o d`du lui Micahel. Pre] de o clip`, mâna eir`mase captiv` \ntr-a lui, dar nici m`car o dat` privirile nuli se \ntâlnir`.

Apoi, totul decurse foarte repede. Dup` ce se termin`\nregistrarea bagajelor, veni [i clipa fatidic` a desp`r]iriicând doar Zeta \[i dezv`lui emo]ia aruncându-se de gâtulei cu toat` \nfl`c`rarea tinere]ii.

– O s`-mi lipse[ti atât de mult!– O s` v` \ntoarce]i [i voi curând. Sper ca, pân` atunci,

lucrurile \ntre voi... s` se rezolve.Zborul spre Londra fu anun]at \nainte ca fata s` aib`

timp s`-i r`spund` [i abia \n acest ultim minut Victoria\ndr`zni s`-[i ridice ochii spre Michael. De \ndat` ce \[icufund` privirea \n ochii lui, toat` mul]imea din jurul lordisp`ru, nu mai auzi nici un zgomot.

Pre] de o clip`, se reg`sir` singuri \n acest spa]iu imenscare nu mai vibra decât prin intensitatea privirilor lor.

VACAN}~ |N CRETA 133

Victoria n-ar fi fost \n stare s`-i interpreteze expresia [inici m`car nu \ncerc`, preocupat` s` memoreze chipulbronzat pe care str`luceau ochii alba[tri cu privirea lor denep`truns.

Vraja fu brusc risipit` de un grup de copii g`l`gio[icare alergau râzând printre ei doi.

Imediat, Victoria redeveni con[tient` de agita]ia dinaeroport [i de prezen]a Elizabethei. Sarcina ei era de a o\nso]i pân` la Londra, unde o a[tepta o alt` via]`. Poate c`\ntr-o zi amintirea acestei vacan]e „prelungite” se va[terge, l`sând-o lini[tit`, dar [tia c` pentru asta va finevoie s` treac` ni[te luni bune.

** *

Coastele insulei disp`rur` foarte repede [i dup` oc`l`torie f`r` probleme, avionul \[i \ncepu coborârea spreaeroportul Heathrow. Cu fruntea lipit` de hublou,Victoria privea c`su]ele minuscule de la periferia Londrei\nconjurate de gr`dini multicolore [i se lupta dinr`sputeri cu durerea care-i sfâ[ia inima. Se \ntorsese \nAnglia, unde nimic nu se schimbase. Nimic, \n afar` de ea,ale c`rei sentimente nu mai aveau nimic de-a face cu aletinerei fete f`r` griji care zburase cu dou` luni \n urm`spre Creta.

134 CLARE LAVENHAM

|ncântat` c` ajunsese \n sfâr[it, Elizabeth vorbinecontenit pe drumul ce ducea \n ora[, se extazia \nfiecare clip` la farmecul Londrei. {i \ntr-adev`r, la acest\nceput de var`, capitala era toat` \nflorit` dar Victoriei ise p`rea totul \ntunecat. |ncepând cu albastrul atât depalid al cerului incomparabil cu azurul cretan. Chiar [iflorile [i frunzele i se p`rur` mai pu]in str`lucitoare.

Totu[i, când intr` \n salonul Elizabethei, ale c`ruiferestre se deschideau spre Hyde Park, nu-[i putu re]ineo exclama]ie admirativ`.

– Ce priveli[te minunat`! Privi]i to]i ace[ti copii care sejoac` pe peluz`. Aici, n-ar trebui s` v` sim]i]i singur`niciodat`!

– Te \n[eli, oft` b`trâna doamn`. Mai ales acum. Os`-mi lipse[ti enorm. {i Michael... Consider c` d` dovad`de mult curaj, vrând s` se ocupe singur de Zeta. De curajdar [i de incon[tien]`. Va trebui s` se rec`s`toreasc`, esteevident c` fata simte nevoia unei prezen]e feminine.

Stânjenit`, Victoria schimb` vorba, pref`cându-se c`nu aude.

– Sunte]i obosit`. Odihni]i-v` pân` când desfacbagajele.

Urma s` petreac` noaptea [i a doua zi diminea]a \ncasa b`trânei doamne, pân` când venea cea care-i vaprelua \ndatoririle.

Se culcar` foarte devreme, dar la fel ca \n ajun, Victorianu-[i g`si somnul. Dup` lini[tea din Idras, Londra i se

VACAN}~ |N CRETA 135

p`rea incredibil de zgomotoas` [i, f`r` s` cread` c` estechiar a[a, puse pe seama traficului necontenit, motivulinsomniei sale.

Desp`r]irea de Elizbeth, care reprezenta ultima eileg`tur` cu Creta fu dureroas`, chiar dac` se sim]ealini[tit` c` o las` pe mâini bune.

Ajunse acas` la ea, unde p`rin]ii o \ntâmpinar` cuc`ldur` [i chiar \n seara aceea, \i telefon` lui Cathy.

– Victoria! exclam` tân`ra auzindu-i vocea. Credeamc` n-am s` te mai rev`d vreodat`!

Ner`bd`toare, \[i d`dur` \ntâlnire pentru a doua zi [iconvenir` s` se \ntâlneasc` la spital, spre sear`, pe la oracinci.

– Cred c` te bucuri s-o revezi, \i spuse mama ei. Aiatâtea s`-i poveste[ti...

Cu un zâmbet for]at \n col]ul gurii, Victoria d`du dincap. De fapt, ce-i va povesti prietenei sale? Din teama dea \nfrunta realitatea, nu se gândise \nc` [i nu [tiar`spunsul nici a doua zi spre sear`, când ajunse la Saint-Clement.

– Ar`]i superb! exclam` Cathy. Ce bronz! Când m`gândesc c` eu deja m-am albit. Dar este normal, dinmoment ce, \n timp ce eu munceam din greu, tu tepr`jeai la soare.

– Exagerezi. Am muncit [i eu, s` [tii.Fata izbucni \n râs.

136 CLARE LAVENHAM

– Dac` spui tu! Oricum, o s`-mi poveste[ti totul lacin`. Am rezervat o mas` la Antoine.

O jum`tate de or` mai târziu, intrau \ntr-o sal` mic` derestaurant cu decor rustic.

– Este nou? Am impresia c` n-am mai fost aici.– Este ultimul local la mod`. Rezervat pentru ocazii

speciale!– Mul]umesc.A[ezate la o mas` dintr-un col] lini[tit, ascuns` dup` o

perdea de plante verzi, examinar` meniul [i Victoria v`zucu u[urare c` nici un fel de mâncare nu-i amintea deultima ei cin` \n Creta. De \ndat` ce f`cur` comanda,\ncepu prima s-o chestioneze pe Cathy, amânând astfelcât se poate povestirea ei.

– |]i las onoarea s` \ncepi tu, frumoaso. Poveste[te-mice ]i s-a mai \ntâmplat de când ne-am desp`r]it.

– Multe lucruri, r`spunse Cathy cu un zâmbetmisterios. |]i aminte[ti de doamna Howson?

– Nu poate fi uitat` atât de u[or.Intrigat`, Victoria remarc` exaltarea ce str`lucea \n

ochii prietenei sale.– Dac` \mi amintesc bine, trebuie s` ias` \n curând la

pensie?– Exact! Pleac` peste trei luni [i ghice[te cine o s-o

\nlocuiasc`? Eu!– Grozav!Ciocnir` un pahar \n cinstea promov`rii lui Cathy,

\nainte s` \nceap` o discu]ie \nsufle]it` despre via]a de la

VACAN}~ |N CRETA 137

spital [i \n cursul discu]iei, Victoria se l`s` cuprins` de unval de nostalgie. Parc` niciodat` spitalul Saint-Clementnu-i lipsise atât.

Având parc` al [aselea sim], Cathy \i ghici repedegândurile.

– De ce nu te \ntorci [i tu la spital? o \ntreb` ea brusc.– S` m` \ntorc? Dar... este imposibil. Am f`cut deja o

alegere, [i...– Ziceam [i eu a[a. |n fond, faci ce vrei.Cathy lu` un meniu [i cu nasul ascuns dup` lista de

deserturi, abord` subiectul de care Victoria se temea atât.– Acum, poveste[te-mi despre sejurul t`u for]at.Cu o privire mali]ioas`, se aplec` [i ad`ug`:– Frumosul t`u doctor, a meritat s`-l cuno[ti?Din fericire, chelnerul alese tocmai acest moment s`

umple paharele [i Victoria beneficie de câteva clipe der`gaz. |nc` nu [tia ce s`-i m`rturiseasc` prietenei saledespre Michael, nici chiar dac` \i va spune c` principalulmotiv al refuzului ei de a se \ntoarce la spital era numirealui \n fruntea serviciului de obstetric`.

– S-a \ntâmplat ceva?Stânjenit`, Victoria se str`dui s` zâmbeasc`.– M` \ntrebam cum s` r`spund la \ntrebarea ta. Cred...

cred c` p`rerea mea despre Michael s-a schimbat \n ziuacând am descoperit c` are un dispensar \n sat. S` [tii c`face o munc` fantastic` acolo.

138 CLARE LAVENHAM

|[i uit` stânjeneala [i se lans` \ntr-o descriere pasionat`a micului cabinet \nfiin]at de Michael.

– N-am s` uit niciodat` noaptea \n care am fostchema]i pentru o na[tere dificil`... A fost o experien]`de-a dreptul extraordinar`.

– B`nuiesc c` a[a a fost. Presupun c` ai lucrat adeseoricu el?

F`r` ca nimic s` prevesteasc` asta, ochii Victoriei seumplur` brusc de lacrimi. Vru s` se st`pâneasc`, dar eraprea târziu, Cathy le v`zuse deja umezindu-i genele.

– Asta era deci, murmur` ea, consternat`. Am sim]it euc` nu mai e[ti aceea[i.

|i mângâie mâna [i [opti:– |l iube[ti, nu-i a[a?Victoria r`mase cu privirea plecat`. R`spunsul era

evident [i cuvintele ar fi fost inutile.– {i el?– Habar n-am.Cu degete nervoase, \ncepu s` se joace cu firimiturile

de pâine de pe fa]a de mas`.– M-a s`rutat de vreo dou`-trei ori... a[a... Cred c`

nu-l intereseaz` decât munca [i fiica lui vitreg`. Face totce poate pentru ea.

– Probabil c` nu-i este u[or, spuse Cathy. Poate c` artrebui s` se rec`s`toareasc`.

Victoria \ntoarse capul f`r` s` comenteze.

VACAN}~ |N CRETA 139

– Cum te-ai \n]eles cu... cum o cheam` pe fat`?– Zeta. Pare s`-i plac` de mine, dar presupun c` numai

pentru c` [i eu am fost dr`gu]` cu ea.Vocea i se frânse [i Cathy o v`zu cu uimire

\mbujorându-se sub bronzul frumos.– Dac`... dac` \]i \nchipui c` o s` m` m`rit cu el numai

pentru c`-[i dore[te o mam` pentru fiica lui, te \n[eli!izbucni ea. Oricum, n-am s`-l mai rev`d niciodat`. Nu maieste cazul s` vorbim despre el.

– Dac` insi[ti...Cu diploma]ie, Cathy schimb` subiectul [i curând

plecar` de la restaurant f`r` s` mai fi pronun]at vreodat`numele lui Michael.

– |]i telefonez eu, promise Victoria dup` ce prietenaei o l`s` acas`. |n principiu, trebuie s` stau la p`rin]iimei vreo s`pt`mân` \nainte s` contactez agen]ia deplasare.

|n cursul nop]ii, vremea se stric` [i Victoria se trezi subun cer cenu[iu [i o ploaie fin` care nu erau lucrul cel maipotrivit pentru a-i ridica moralul. |n speran]a de a o mai\nveseli, mama ei o scoase la cump`r`turi [i chiar dac`Victoria \i aprecie gestul, nu reu[i s`-[i alunge gândurilenegre.

Istovite [i \nc`rcate de pachete, se \ntoarser` acas` pela sfâr[itul dup`-amiezii. Tat`l Victoriei, care tocmaipreg`tea un ceai \n buc`t`rie, \[i \ntâmpin` fiica\mbr`]i[ând-o c`lduros.

140 CLARE LAVENHAM

– Tocmai te-a c`utat cineva la telefon, \i zise el.– Oh nu! S` nu-mi spui c` a fost de la agen]ie?– Nu... Ceva mai grav.O expresie pe care Victoria o cuno[tea bine ap`ru pe

chipul tat`lui s`u. Acestuia \i pl`cuse \ntotdeauna s` laseoamenii \n a[teptare [i nu le anun]a vestea decât cupic`tura, pentru a le a]â]a curiozitatea.

– De altfel, dac` a[ fi \n locul t`u nici nu m-ar interesa.– Tat`! {tiu c` te amuz` s` m` faci curioas`, dar spune-mi

cine a fost.– Dac` vrei tu... A fost un telefon din Creta, draga mea.

Doctorul acela... vrea s` te duci imediat acolo, pentru c`fiica lui este bolnav`. Mi-a spus foarte ferm c` te va a[teptala zborul de la miezul nop]ii la... cum \i zice ora[uluiacela? Ah, da... la Heraklion. Sper c`-i vei r`spunde c` e[ti\n vacan]` [i c` poate g`si pe altcineva.

|ncremenit`, Victoria \[i \ncle[tase degetele pespeteaza unui scaun [i pentru o clip` se temu c` nu-[i vast`pâni emo]ia. Inspir` profund [i \ncerc` s`-[i potoleasc`b`t`ile inimii.

– Nu ]i-a spus ce i s-a \ntâmplat Zetei? \ntreb` ea dintr-or`suflare.

– Nu. Dup` ce mi-a dat „instruc]iunile”, a \nchis.|ncruntat, tat`l s`u o \ntreb` din priviri.– Doar n-o s` te \ntorci acolo?Brusc, apatia pe care i-o provocase [ocul se risipi [i

Victoria reveni la via]`.

VACAN}~ |N CRETA 141

– Bine\n]eles c` m` voi \ntoarce!– Dar abia ]i-ai desf`cut valizele! exclam` mama ei.– {tiu, dar Michael n-ar fi sunat dac` n-ar fi fost vorba

de ceva grav. {i apoi, ]in la fiica lui. Nu pot s-o las dac`este bolnav`.

Indiferent` la protestele p`rin]ilor s`i, Victoria ie[i dinbuc`t`rie [i urc` \n fug` \n camera ei. Nu cumva s`-[i uiteceva. Pa[aportul, cecurile de c`l`torie nefolosite... dar \nrest? Ce-ar mai trebui s` ia cu ea? De data asta, cât var`mâne acolo?

|ntoarcerea aceasta atât de neprev`zut` [i de rapid` of`cea atât de nervoas` \ncât se sim]i realmente u[urat`când plec` \n sfâr[it la aeroport.

O dat` instalat` \n avion, se trezi cuprins` desentimente contradictorii [i n`p`dit` de \ntreb`ri c`roranu era \n stare s` le g`seasc` r`spuns. Era \ntr-o asemeneastare \ncât la sosirea \n Heraklion nu mai era decât opalid` imagine a infirmierei calme [i eficace chemat` \najutor de Michael.

Z`rindu-l \ns` livid [i cu o expresie \ncremenit` prinmul]imea care se gr`bea la ie[ire, \[i rec`p`t` reflexeleprofesionale [i nu se mai gândi decât cum ar putea s`-lajute \n clipa aceasta când avea nevoie de ea.

142 CLARE LAVENHAM

Capitolul 12

– Este formidabil c` ai putut veni.F`r` s` piard` nici o secund`, \i lu` geanta de voiaj

[i-[i croi drum prin mul]ime.– Ce s-a \ntâmplat? \l \ntreb` Victoria, str`duindu-se s`

]in` pasul cu el. Nu i-ai spus nimic tat`lui meu.R`spunsul lui Michael o \nghe]`:– Zeta s-a \mboln`vit de tifoid`. Se pare c` n-a luat \n

seam` când i-am spus s`-[i fac` rapelul [i iat` rezultatul.A[tept` ca Victoria s` termine controlul pa[aportului

ca s` continue.– Nu exist` nici un motiv s` nu scape, dar va avea

mult` nevoie de tine.– {i Andreas?Un zâmbet trist ap`ru pe buzele lui.– Este prea bolnav` ca s` se mai gândeasc` la el. {i ar

fi probabil pentru prima oar` când nu m-ar agasa dac` a[

auzi-o vorbind despre el, oft` Michael. |n fine... Dac` ai [tice u[urat m` simt c` e[ti aici.

Victoria sim]i o strângere de inim`. O va \ngriji pedraga de Zeta [i, \n schimb, el o va pl`ti pentru asta... f`r`ca vreodat` s`-i mai poat` apropia ceva. Pentru a evitaorice dezam`gire, [tia c` va trebui ca de acum s` se aga]ede acest gând.

De \ndat` ce p`r`sir` aeroportul, aerul cald al nop]iicretane o \nv`lui [i prin geamurile \ntredeschise alema[inii p`trunse curând parfumul delicat de lavand` [i derozmarin.

– Este minunat c` m-am \ntors aici, nu se putu eaab]ine s` murmure.

– N-ai plecat de prea mult` vreme.– Poate, dar mie mi s-a p`rut mult.– Este adev`rat, \ncuviin]` Michael cu o voce

\ngândurat` care o surprinse. Cum te-ai desp`r]it deElizabeth?

Profitând cu bucurie de oportunitatea unui subiectneutru, Victoria \i f`cu un raport detaliat al ultimelor orepetrecute cu b`trâna doamn` apoi, \ncheindu-[i relatarea,\l \ntreb` despre vaccin`ri.

– N-am mai f`cut de când ai plecat. Se poate spune c`,amândoi, am fost foarte eficien]i. Printre cei nevaccina]i,sunt mai multe cazuri de tifoid` printre care [i b`canul.{tii bine c` boala este foarte contagioas`.

144 CLARE LAVENHAM

– Crezi c` \n sfâr[it autorit`]ile sanitare vor introduceap` curent`?

– Sper. De aceea, am hot`rât s` m` retrag o vreme.N-a[ vrea ca din cauza mea doctorul din Heraklion s` aib`probleme.

– Dar vei redeschide cabinetul! exclam` ea. Faci otreab` foarte bun` aici.

– Crezi?Victoria t`cu, o t`cere pe care el nu c`ut` s-o \ntrerup`.

|n dep`rtare se z`reau serpentinele stâncoase ce duceauspre Idras, ale c`rui case scânteiau cu albul lor \n luminapalid` a lunii. Nu se z`rea nici o lumin` aprins`, nici chiar\n vilele \nvecinate.

– Cei mai mul]i dintre locatarii vilelor au plecat, \iexplic` Michael.

Victoria \ns` nu-l asculta. Se apropiau de vila lor [iamintirile o n`p`deau. I se \ntâmplaser` atâtea lucruri \ndecursul primului ei sejur aici. Ce-i va aduce acesta?

Cu inima strâns`, \[i \n`bu[i un oftat, pentru c`eviden]a r`spunsului \i s`rea \n ochi. Nu-i va aduce nimicaltceva decât o munc` obositoare la c`p`tâiul uneiadolescente bolnave.

Când intr` \n camera ei, Zeta deschise ochii [i pesteobrajii sl`bi]i de boal` \ncepur` s` se preling` lacrimi.

– Oh! Victoria, articul` ea cu o voce slab`, m` bucuratât de mult s` te rev`d.

VACAN}~ |N CRETA 145

– Totul o s` fie bine de acum, o lini[ti Michael dând lao parte [uvi]ele lungi [i brune care-i \ncadrau fa]a livid`.Acum, Victoria este aici ca s` aib` grij` de tine, s` te facibine.

Strângându-[i pumnii, Victoria se rug` Cerului cavorbele lui s` se adevereasc`. Nu mai fusese niciodat`confruntat` cu o boal` atât de serioas` [i spera camanualele pe care le adusese \n valiz` s-o ajute s`-[i\ndeplineasc` sarcina.

– O s`-]i aranjez patul, murmur` ea aplecându-se spreZeta. Te vei sim]i mai bine dup` aceea.

Era trecut de ora dou` [i jum`tate când \n sfâr[itVictoria se \ntinse \n patul ei [i abia era [apte diminea]acând se trezi pentru a-[i \ncepe ziua de munc`.

|mbr`cat` \n uniforma ei alb`, arunc` o priviresatisf`cut` imaginii pe care i-o reflecta oglinda. Pentruprima oar` dup` multe s`pt`mâni, sem`na \n sfâr[it cu oinfirmier`.

Preg`tit` astfel, ie[i pe culoarul ce ducea la cameraZetei [i aproape imediat se \ntâlni cu Michael, ale c`ruicearc`ne dovedeau c` nu \nchisese ochii. Cu o privirecritic`, o m`sur` din cap pân`-n picioare.

– Chiar te crezi obligat` s` por]i uniforma aceasta? Os` mori de cald \n ea.

– Nu-]i face griji, m` simt mai bine a[a. O s`-mi ridicdoar mânecile.

146 CLARE LAVENHAM

|n zilele urm`toare \ns`, Victoria \n]elese ce vrusese els` spun` [i regret` rochiile u[oare pe care le purtase \ndecursul primului ei sejur aici.

Febra Zetei p`rea s` se transmit` [i corpului ei [iventilatorul care mi[ca aerul nu aducea nici o und` der`coare.

|n spatele jaluzelelor l`sate, lumina l`ptoas` caredomnea \n vil` era aproape ireal` [i amândoi sem`nau cuni[te fantome ce bântuiau \nc`perile pustii.

Nimeni nu venea \n vizit`. Nici chiar Katerina, c`reiaMichael \i ceruse insistent s` r`mân` \n sat. Cât prive[tefrigiderul, era plin cu atâtea provizii \ncât ar fi putut facefa]` [i unui asediu. Cu atât mai mult cu cât nici unul nicicel`lalt nu aveau poft` de mâncare.

– Am impresia c` tr`iesc un vis, zise \ntr-o ziVictoria, ocupat` s` prepare o b`utur` r`coritoarepentru Zeta.

– A[ zice mai degrab`, un co[mar.Cu bra]ele \ncruci[ate, Michael se pr`bu[ise pe un

scaun.– |]i dai sema c` trebuie s` m` \ntorc \n Anglia peste

dou` zile?– Poftim?Victoria fu cât pe ce s` se sufoce.– Dar... exclam` ea, explic`-le ce se \ntâmpl` aici. Cu

siguran]`, \]i vor permite s`-]i amâni \ntoarcerea!

VACAN}~ |N CRETA 147

– Este imposibil.|[i \ntinse picioarele [i o grimas` \i deform` chipul.– Am \ncredere total` \n tine, relu` el masându-[i

mu[chii durero[i de oboseal`. {i Zetei \ncepe s`-i fie maibine. Doar nu ]i-e fric` s` r`mâi singur`?

– N... nu... Dar dac` va trebui s`-]i cer un sfat, eu...– Victoria, nici mie nu-mi place, dar sunt obligat s`

plec. Zeta nu mai este atât de bolnav` \ncât s` justifice\ntârzierea mea la noul loc de munc`. {i \]i promit c` voitelefona \n fiecare sear`.

{tergându-[i cu o mân` pic`turile de sudoare de pefrunte, ea d`du din cap.

– Bine. Te voi ]ine la curent cu tot ce se petrece,promise ea.

|nainte de plecare, Michael \i f`cu o list` lung` cuindica]ii, insistând \n mod deosebit asupra imenseioboseli pe care o va resim]i Zeta dup` ce \i va sc`deatemperatura. Era un lucru normal \n evolu]ia bolii [i nutrebuia s` se \ngrijoreze.

|n ziua plec`rii, când soarele era deja sus pe cer, el \[i\ncuie \n sfâr[it portbagajul ma[inii. Veni apoi spreVictoria [i-i lu` \n palme mâinile fragile.

– Dac` ai vreo problem`, nu ezita s`-mi telefonezi...la orice or`. Dac` n-am s`-]i pot r`spunde chiar \nmomentul acela, te voi suna cât pot de repede,promit.

148 CLARE LAVENHAM

Luptându-se cu un teribil sentiment de singur`tate,ea privi ma[ina \ndep`rtându-se pe sub pini, apoi se\ntoarse la c`p`tâiul pacientei sale.

|n primele zile, Zeta nu p`ru s`-[i dea seama deabsen]a lui Michael dar, pe m`sur` ce starea s`n`t`]ii i seameliora, regreta acest lucru.

– Data viitoare când va telefona, \i zise ea \ntr-o ziVictoriei, \ntreab`-l când are de gând s` se \ntoarc`.

La fel de ner`bd`toare ca tân`ra ei pacient`, \i pusechiar \n seara aceea \ntrebarea lui Michael.

– Dac` a[ putea s`-]i r`spund...Oftatul lui ajunse la ea peste miile de kilometri care-i

desp`r]eau.– Din p`cate, continu` el, unul din chirurgii mei este

bolnav [i \mi este imposibil s` las serviciul \n acestmoment. Sunt sigur c` \n]elegi...

Mai vorbir` câteva clipe, apoi Michael \nchisetelefonul. |ntorcându-se \n camera Zetei, Victoria se\ntreb` cum \i va anun]a vestea cea proast` [i hot`r\ s`joace pe cartea sincerit`]ii.

– M` tem c` nu va veni nici weekendul acestea, zise eaa[ezându-se pe marginea patului.

|i repet` ce-i spusese Michael, dar Zeta nu crezu o iot`din scuzele lui.

– Sunt sigur` c` nu-i nici un chirurg mai bolnav decâte[ti tu.

VACAN}~ |N CRETA 149

Bosumflat`, se \nchise \ntr-o t`cere din care ie[i cu obrusche]e surprinz`toare.

– Când voi putea s`-l v`d pe Andreas?Luat` pe nepreg`tite, Victoria nu g`si nimic de spus

decât adev`rul.– Nu mai e[ti contagioas`, dar nu cred c` este \nc`

momentul s` prime[ti vizite.– Andreas nu este un vizitator ca oricare altul, protest`

Zeta.Victoria o privi, zâmbind. P`rul ei atât de str`lucitor de

obicei \i \ncadra acum fa]a palid` [i sl`bit` cu [uvi]e \ncâlcite[i terne. Cât prive[te ochii de un negru de c`rbune, \[ipierduser` str`lucirea, la fel cum [i trupul s`u tân`r nup`rea s`-[i p`streze liniile armonioase din cauza sl`birii.

Nu era nici o \ndoial` c` Andreas ar fi fost [ocat s-ovad` \n starea asta.

– Dac` \]i dau voie s`-i telefonezi dup` vreo dou`-treizile, \ncepu ea cu pruden]`, [i s`-l chemi aici, \mi promi]ic` o s`-l rogi s` nu stea prea mult?

– De acord, dar promite-mi [i tu c` nu-i vei spune luiMichael. Ar fi \n stare s` refuze.

– N-am s`-i spun nimic dac` nu m` \ntreab` [i cum nutelefoneaz` \n fiecare zi, poate c` ai noroc.

– |]i mul]umesc, murmur` Zeta strângând-o de mân`.Cel pu]in tu, m` \n]elegi. Nu ca el. Am impresia c` m`consider` \nc` un copil.

150 CLARE LAVENHAM

Chiar dac` Victoria \i zâmbi, nu-[i putea \n`bu[iremu[c`rile care deja o cople[eau. |i era ru[ine desl`biciunea ei, dar dac` faptul c` \[i va vedea prietenul vaputea s` amelioreze starea Zetei, Michael nu putea s-oblameze. Oricum, era prea târziu, \i promisese fetei [i nuputea s` revin` asupra deciziei.

** *

|n vinerea urm`toare, o ajut` pe Zeta s` se a[eze \ntr-unfotoliu de lâng` fereastr`. |mbr`cat` \n cel mai frumoscapot al ei [i cu obrajii colora]i discret \n roz, adolescenta\[i rec`p`tase farmecul.

Andreas nu se l`s` a[teptat. Ultimele raze de soare seprelingeau peste mun]i când ma[ina lui ap`ru pe alee.Cauciucurile scrâ[nir` pe pietri[ [i mica ma[in` galben`se opri \n fa]a treptelor verandei.

Victoria \i ie[i \n \ntâmpinare [i fu foarte mirat` s`constate lipsa de entuziasm a lui Andreas când acestacobor\ din ma[in`. |n loc s`-l vad` urcând \n fug` treptele,ner`bd`tor, el r`mase \ncremenit, cu privirea ridicat`spre ea.

– Crede]i c` nu mai exist` nici un risc? \ntreb` el cu ovoce \ncordat`. Nu mai este molipsitoare?

VACAN}~ |N CRETA 151

– Bine\n]eles c` nu, fii f`r` grij`.Cuvintele Victoriei nu p`reau s`-l fi convins.– Prefer totu[i s` r`mân \n gr`din`. Zeta poate s` stea

la fereastr`.Victoria nu \n]elegea. Aplecat` peste balustrada

verandei, \l privea f`r` s`-[i ascund` surprinderea.– Nu este cazul s` fii atât de prudent, ]i-am spus c` nu

mai este contagioas`...– V` rog, \i t`ie vorba Andreas \ntr-o englez`

aproximativ`. Prefer s`... Vre]i s` v` duce]i s`-i spune]i?– Este deja la fereastr`, \i replic` ea cu r`ceal`. A[a c`

du-te [i spune-i singur.|ntâlnirea atât de a[teptat` de Zeta fu scurt`. Dup`

doar un sfert de or`, Andreas se \ntorcea \n fug` [i ma[inalui demar` atât de repede \ncât Victoria abia avu timp s-oz`reasc` printre pini.

|mp`r]it` \ntre curiozitate [i team`, [ov`i o clip`, apoicu un mers hot`rât intr` \n vil` [i se duse la Zeta. Fata eraa[ezat` acolo unde o l`sase, cu capul dat pe spate [i ochii\nchi[i. Auzind pa[i, \i deschise \ncet.

– Sper c` nu e[ti prea obosit`, \ncepu cu blânde]eVictoria.

– Nu mai mult ca de obicei.O schi]` de zâmbet \i lumin` chipul.– A fost nostim, nu-i a[a? Andreas \n gr`din` [i eu aici...

|i era atât de fric` s` se apropie... Când m-am aplecat spreel, s-a tras repede \napoi, gata s` cad` \n tufa de trandafiri.

152 CLARE LAVENHAM

Cu privirea pierdut` peste vârfurile pinilor, mângâiatede razele apusului de soare, scutur` din cap, \ngândurat`.

Dup` o vreme, spuse cu o voce frânt`:– Ciudat, n-am sim]it nimic deosebit v`zându-l.

Credeam c`-l iubesc, [i iat`, n-am sim]it nimic.Inima Victoriei tres`ri. A[adar, riscul pe care [i-l

asumase se solda cu o victorie. Acum, Michael nu avea dece s` se mai supere pe ea când va afla.

– De altfel, cred c` sentimentul este reciproc, ad`ug`Zeta cu un râs amar. Teama de a se \mboln`vi de tifoid`era mai mare decât dorin]a de a m` vedea.

– Dup` tot ce-mi spui, se pare c` nu-i chiar o tragedie,conchise repede Victoria, \ncântat` de finalul acestei idile.M` duc s`-]i aduc ceva de b`ut.

Abia ie[ise din camer` când \i atrase aten]ia zgomotulunui motor. O ma[in` urca dealul. Poate c` se \ndreptaspre o alt` vil`, dar... Victoria \ncremeni, atent` lazgomotul care se apropia \ncetul cu \ncetul. Acum, erasigur`, ma[ina intrase pe alee vilei lor.

Se \ntoarse brusc din drum [i alerg` spre verand`,unde fascicolul luminos al farurilor o orbi. |[i duse omân` la ochi tocmai când acestea se stinser` [i o portier`se \nchise cu zgomot.

Din ma[in` ie[i un b`rbat \mbr`cat \ntr-un costum deculoare \nchis`. }inea \n mân` o geant` de voiaj [i, ofrac]iune de secund`, nu-l recunoscu. Dar când privirile li

VACAN}~ |N CRETA 153

se \ntâlnir` \n semi\ntunericul care se l`sase, Victoria secrisp`, cu inima brusc inundat` de un val de fericire.

– Ce surpriz`, reu[i ea abia s` articuleze. Zeta va fifoarte bucuroas`.

– |mi pare r`u, zise Michael apropiindu-se. N-am avuttimp s` te anun]. Am plecat de la spital direct la aeroport.

– Chirurgul t`u se simte mai bine?– Poftim? Ah... da, mult mai bine.Cu mersul lui vioi, urc` treptele verandei.– Dar aici? Totul e-n regul`?– Lucrurile se rezolv`, \ncetul cu \ncetul.– Hmm... Nu credeam c` starea Zetei \i permite deja s`

primeasc` vizite. Crezi c` a fost prudent s`-l la[i peAndreas s` vin`? I-am v`zut ma[ina când urcam.

O privi cu o expresie de \ndoial`, de parc` s-ar fi temutc` exagerase, c` se amestecase \n ceva ce nu-l privea.V`zându-i expresia derutat`, Victoria izbucni \ntr-un râslimpede ce detension` atmosfera.

– A[teapt` numai s` afli rezultatul \ntâlnirii lor.M`rturisesc c` mi-am asumat un risc dar... du-te [ivorbe[te cu ea.

Aparent prea pu]in convins, disp`ru \n vil` f`r` s`-imai spun` ceva Victoriei, care profit` de r`gaz [i se duses`-i preg`teasc` un suc tinerei sale paciente [i s` arunceo privire prin frigider ca s` poat` stabili un meniupentru cin`.

154 CLARE LAVENHAM

** *

Se a[ezar` la o mas` improvizat` \n camera Zetei, careadormi de \ndat` ce termin` de mâncat. Apoi Michaelplec` s` fac` un du[ [i Victoria r`mase singur`.

Dup` ce f`cu ordine \n buc`t`rie, se \ntreba ce urma s`fac` acum, când el ap`ru \n spatele ei pe treptele verandeiunde Victoria se retr`sese s` se odihneasc`.

– Cred c`-]i datorez scuze, \i zise el strecurându-seal`turi de ea ca s-o ia de mân`. Zeta mi-a povestit\ntâmplarea cu Andreas.

Cu o umilin]` pe care nu i-o cunoscuse niciodat`, elad`ug`:

– Ar fi trebuit s` te ascult de la bun \nceput. Asta ne-arfi scutit de multe necazuri.

O strânse mai cu putere de mân`, apoi o oblig` s` seridice [i pornir` spre gr`din`. Ea \l urma ca osomnambul`.

– Trebuie s` [tii de ce m-am \ntors.Vocea lui i se p`ru nefiresc de grav`.– De când am plecat, n-am \ncetat s` m` gândesc la

tine, relu` el dup` o scurt` pauz`. Am sim]it c` \mi lipse[tienorm [i mi-am dat seama cât de prost am fost când amfost aici.

VACAN}~ |N CRETA 155

– Nu... nu \n]eleg.– Chiar a[a?|n lumina lunii, ea \i z`ri expresia plin` de gravitate a fe]ei.– Singurul lucru care m-a ajutat \n aceste ultime dou`

s`pt`mâni a fost faptul c` te [tiam aici, cu Zeta. {i am\n]eles \n sfâr[it de ce aveam nevoie.

Se \ntrerupse [i când \[i termin` fraza, vocea \itremura.

– Victoria, vrei s` te m`ri]i cu mine?– S`... s` m` m`rit? repet` ea f`când ochii mari.– Ai auzit bine... Nu-mi spune c` este un [oc atât de mare.– Dar... nu mi-am imaginat niciodat`... Vreau s` spun...

Este ultimul lucru la care...|n efortul de a p`rea coerent`, d`du brusc frâu liber

tensiunii care o sufoca.– E[ti sigur c` \]i dai seama ce-mi ceri?– Evident!F`r` \ndoial`, ar fi cuprins-o \n bra]e dac` ea nu s-ar fi

ferit destul de violent.O privi cu \ngrijorare, \ncruntat.– Victoria, te implor, r`spunde-mi.Nemi[cat`, ea inspir` adânc, apoi izbucni \n plâns.– Cum po]i s` crezi c` m-a[ m`rita cu un b`rbat al c`rui

singur scop este de a-[i \ntemeia un c`min pentru fiicalui! explod` ea. Pentru c` asta este, nu-i a[a? }i se paremult mai u[or s` m` ai al`turi ca s` am grij` de ea! |n]elegfoarte bine lucrul acesta! Problema este c` nu te-am auzit

156 CLARE LAVENHAM

nici m`car o dat` spunându-mi c` m` iube[ti. Poate c`sunt mai demodat`, mai romantic`, sau cum vrei s`-i spui,dar ceea ce tocmai mi-am propus nu este altceva decât unaranjament. A[a c` r`spunsul este nu, ai auzit? Nu!

Cu un gest brutal, \[i trase mâna [i fugi spre [oseaua pecare o travers` alergând pentru a ajunge la poteca \ngust`ce ducea spre falez`.

Luna \nv`luia mun]ii \n reflexe argintii [i stelelestr`luceau pe un cer de catifea dar, pentru prima oar`,Victoria nu fu sensibil` la frumuse]ea peisajului.

Cu ochii \n lacrimi, se a[ez` pe o stânc` [i-[i l`s`suferin]a s` izbucneasc`. La fel ca \n ajunul plec`rii \nAnglia, când realitatea unei desp`r]iri definitive deMichael era iminent`.

De ce trebuise s` reapar` \n via]a ei?|[i [tergea lacrimile când un zgomot o f`cu s` ridice

capul. |n lini[tea no]ii, auzi zgomot de pa[i, pa[i ce se\ndreptau spre ea.

Trebuia cu orice pre] s` scape de el [i-[i aminti de oc`rare ce cobora spre culturile \n terase. Se repezi \ntr-acolo exact când auzi vocea lui Michael.

– Aten]ie!Dar era prea târziu! |n graba ei, piciorul \i alunec` pe

marginea falezei [i sim]i cu groaz` cum cade \n gol.– Dumnezeule!Michael alerg` c`tre locul \n care disp`ruse. Dac` nu-i

amortizase nimic c`derea...

VACAN}~ |N CRETA 157

Cu inima b`tându-i nebune[te, se ag`]` de margineastâncoas`, apoi se aplec` spre peretele abrupt, l`sândimediat s`-i scape un oftat de u[urare. Peste frunzi[ul\ntunecat al unei tufe de rozmarin s`lbatic, z`ri pata alb`a rochiei ei. F`r` s` ezite vreo clip`, se l`s` s` alunecespre rambleul aflat la trei-patru metri mai jos.

– Totul este \n regul`?– Da, \n afar` de câteva zgârieturi.Cu ajutorul lui, ea reu[i s` se a[eze.– M-ai speriat \ngrozitor!– Ah da? zise ea pe un ton amar.– Fire[te, Victoria. Doar... te iubesc. Dac` te-a[ fi

pierdut, ar fi fost...– M` iube[ti?– Cum po]i s` te \ndoie[ti de asta?– Dar... de ce nu mi-ai spus mai demult?– Victoria... cum ai putut s` te gânde[ti c` m-a[ fi

c`s`torit cu tine f`r` s` te iubesc? murmur` el tr`gând-ola piept. |n ceea ce prive[te c`s`toria, sunt la fel deromantic ca [i tine...

Auzind ni[te trosnituri sinistre, el o ajut` s` p`r`seasc`repede acest ad`post precar al tufei salvatoare [i, câtevaclipe mai târziu, ea se c`]`r` pe marginea falezei.

Când amândoi fur` \n siguran]`, \ncepur` s` râd` \nhohote.

– Ce loc neobi[nuit pentru a face o cerere \n c`s`torie!Dac` am mai \ncerca o dat`?

158 CLARE LAVENHAM

|nc` nedumerit`, Victoriei \i venea greu s` cread` \naceast` fericire venit` atât de brusc. Doar cu câtevamomente \n urm`, fusese atât de trist` [i acum, era atâtde fericit`.

– Da, Michael, s` mai \ncerc`m o dat`...– Victoria... te iubesc. Cee ce \mi doresc cel mai mult

pe lume este s` m` c`s`toresc cu tine.Vocea lui, cu o not` de infinit` tandre]e, o f`cu s` se

\nfioare. Se strânse lâng` el [i r`spunsul ei se topi \ntr-uns`rut p`tima[.

{i \n noaptea aceea, minunatul spectacol al colinelorfermecate nu se putea compara cu frumuse]eadragostei lor.

Sfâr[it

VACAN}~ |N CRETA 159