V ASE ANTICE DIN MUZEULUI OLTENIEI- REST A URARE … fileV ASE ANTICE GRECE^TI DIN COLECbIA MUZEULUI...

V ASE ANTICE GRECEŞTI DIN COLECŢIA MUZEULUI OLTENIEI-REST A URARE-CONSERV ARE

SIMONA VIOLETA GHEORGHE

Pentru Dacia vecinătatea cu lumea greco-romană şi influenţele exercitate de aceasta din urmă sunt dintre cele mai importante. Schimbul de valori materiale şi spirituale între civilizaţia daco-getă, pe de o parte şi civilizaţia

greco-romană, pe de altă parte, profitabil în mai mare măsură pentru cea dintâi şi concretizat în numeroase împrumuturi de ordin tehnic şi cultural, a contribuit în ultimă instanţă, la accelerarea ritmului dezvoltării economico-sociale şi,

implicit, politice a populaţiei din Carpaţi şi de la Dunărea de Jos. Studiul ceramicii de import are implicaţii deosebite în stabilirea

cronologiei diferitelor aşezări şi necropole daco-gete, a influenţelor exercitate de ea asupra olăriei autohtone, precum şi a legăturilor comerciale ale Daciei.

În aşezările daco-gete din sec. II î.e.n. - I e.n. au apărut tot mai frecvent materiale ceramice de import. Ele constau din vase de diferite forme şi

dimensiuni, cu sau fără ornamente, dar totdeauna de tehnică superioară celei autohtone.

Imitaţiile de produse indigene după formele ceramice greceşti sunt mai numeroase şi mai variate decât originalele de import, ceea ce înseamnă că varietatea formelor de import a fost mai mare decât cea pe care o cunoaştem noi astăzi. Posibilitatea de a prelua forme şi tehnici pretenţioase în producţia de ceramică dovedeşte, pe de o parte, stadiul înaintat de dezvoltare al societăţii

daco-gete, existenţa condiţiilor materiale indispensabile unor asemenea împrumuturi în domeniul culturii materiale şi, pe de altă parte, faptul că aceeaşi societate daco-getă nu s-a arătat a fi refractară, ci, din contră, larg deschisă spre preluarea influenţelor civilizaţiei superioare, a lumii greco-romane, şi tot mai capabilă de a le asimila.

Obiectul acestei lucrări îl constituie prezentarea restaurării unor piese din colecţia de vase greceşti şi imitaţii de vase greceşti a Muzeului Olteniei, colecţie ce a fost restaurată în totalitate - 20 piese.

Piesele prezentate în continuare sunt cinci văscioare greceşti - aryballos corintic, bolsal attic, lekythos aribalic, lagynos şi un lagynos corintic - şi două imitaţii - guttus geto-dacic şi imitaţie după kantharos-, reprezentative pentru

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

464 SIMONA VIOLET A GHEORGHE

întreaga colecţie, atât în ceea ce priveşte tipologia cât şi problemele de restaurare de rezolvat.

Aryballosul corintic (sec. VI a. Chr.) este executat la roată din pastă fină, galbuie, bine arsă şi prezintă următoarele dimensiuni: H = 6,6 cm; H toartă = 2 cm; Dmax = 7 cm; Dbază = 4,5 cm. Corpul piesei este de formă globulară, cu gât scurt şi gură îngustă cu buza lăţită orizontal. Principalul decor al piesei îl constituie cercurile concentrice de culoare neagră pe fond bej. În jurul gâtului prezintă un şirag de motive vegetale, iar la jumătatea corpului globular, un registru decorativ cu motive lanceolate.

Bolsalul attic (sec. IV a.Chr.) este executat la roată din pastă fină

cărămizie, bine arsă. Dimensiuni: H = 4,2 cm; D bază= 6,3 cm; D gură= 9,3 cm. Este de formă emisferică, cu buza dreaptă şi piciorul scund, inelar. Torţile sunt arcuite trapezoidal. A fost glazurat pe întreaga suprafaţă cu firnis negru, cu excepţia exteriorului bazei care a fost decorată în roşu, cu patru cercuri concentrice negre. În interior, la baza vasului a fost imprimat un decor constituit din patru palmete dispuse în cruce în jurul unui cerc central.

Lekythosul aribalic (2/2 sec. IV a. Chr.) este executat la roată din pastă fină de culoare roz-cărămizie. Dimensiuni: H = 6,9 cm; H toartă = 2 cm; D gură = 2, 7 cm; D bază = 3 cm. Piesa prezintă o gură tronconică, cu gâtul subţire şi lung, toartă mică şi arcuită, corp bombat şi baza inelară. A fost decorat cu firnis brun. Pe corp, în partea opusă torţii, într-un spaţiu semi-elipsoidal a fost pictată o palmetă cu un punct central.

Lagynosul (sec. IV -III a. Chr.) realizat la roată din pastă fină, de culoare gălbuie are următoarele dimensiuni: H = 15,5cm; H toartă= 7 cm; D gură= 5,9 cm; D bază= 7 cm.Vasul are baza plată, corp sferoidal, gât scurt, buza profilată şi toarta supraânălţată. Decorul este pe fond negru, pe alocuri fiind trasate benzi roşii. În partea opusă torţii umărul vasului prezintă un motiv vegetal.

Lagynosul corintic este lucrat la roată din pastă fină de culoare alb-gălbuie. Dimensiuni: H = 12,5 cm; H toartă= 3,5 cm; D gură= 4,9 cm; d bază = 6,8 cm. Baza vasului este plată, corpul bombat şi canelat vertical, gâtul scurt, iar gura tronconică. Cu excepţia părţii inferioare vasul a fost decorat brun.

Văscioarele greceşti enumerate mai sus, ca de altfel şi celelalte din colecţie, prezentau porţiuni lipsă, iar pe suprafaţa lor existau în diverse zone (toartă, gât, pântece, etc.) un strat aderent de praf şi murdărie, precum şi

depuneri de carbonaţi ce au determinat deteriorarea parţială a decorului. Principalele probleme de rezolvat în restaurarea majorităţii văscioarelor

l-au constituit operaţiile de curăţire chimică pentru îndepărtarea stratului de carbonaţi, completarea părţilor lipsă şi refacerea registrului decorativ.

În tratamentul de curăţire chimică s-a folosit Complexonul (37,2g EDTA-Na2 I I apă distilată); alegerea acestuia fiind determinată de existenţa decorului pieselor, de necesitatea ca acesta să nu fie afectat în nici un fel, dar şi


Vase antice greceşti din colecţia Muzeului Olteniei - restaurare-conservare 465

de faptul că decorul nu a avut la bază componente metalice (divalente). Chiar şi în aceste condiţii curăţirea chimică s-a făcut cu mare atenţie. Astfel, la obiectele acoperite în întregime cu carbonaţi, acestea au fost imersate în băi succesive şi menţinute în soluţie un timp relativ scurt (aproximativ 10 min). Zonele în care carbonaţii nu au fost îndepărtaţi au fost apoi supuse aceluiaşi tratament, folosind însă comprese până la îndepărtarea completă a depunerilor.

La obiectele la care carbonaţii acopereau doar anumite zone s-au folosit doar compresele cu Complexon, evitând astfel expunerea întregii suprafeţe a vaselor. Fiecare etapă a tratamentului chimic a fost urmată de curăţire

mecanică, mai ales în zonele puternic acoperite. Completarea părţilor lipsă cu gips dentar, spre deosebire de cazul

ceramicii arheologice obişnuite, nu a avut probleme deosebite decât prin faptul că se realiza la piese de dimensiuni relativ mici, cu forme deosebite, foarte precise şi pe suprafeţe diverse.

Pentru a nu fi nevoie, după completare, de finisare cu materiale abrazive ce ar fi putut afecta suprafeţele învecinate, am ales metoda turnării gipsului pe amprentă de ceară dentară; astfel intervenţiile după turnare au fost minime şi au asigurat consistenţa şi forma ideală a completărilor.

Refacerea registrului decorativ a creat şi el probleme deosebite legate de forma acestuia, de nuanţele culorilor şi de faptul că zonele de colorat erau diferite ca suport (pastă originală sau gips). Pentru aceasta s-au folosit culori pentru ceramică Maimeri, ce au fost combinate pentru a se ajunge la nuanţele originale. Tenta de lucios sau mat a culorilor a fost dată de folosirea finală a unui strat de verni Maimeri.

Aproape toate exemplarele de imitaţii de vase greceşti, indiferent de forma lor, sunt lucrate la roată, de obicei din pastă fină, bine arsă; produsele lucrate cu mâna, cu totul incidentale, redau, în general, forme rare.

Guttusul geto-dacic (sec.I a. Chr.) este executat la roată, din pastă fină de culoare cenuşie. Dimensiuni: Dbază = 3,5 cm; Dmax = 5,5 cm; H păstrată= 6,5 cm. Corpul este bitronconic, având baza inelară. Toarta prezintă o şănţuire longitudinală, iar pe corp a fost ataşat un mamelon lateral folosit ca biberon.

Imitaţia getică după un kantharos (sec. I a. Chr.) este lucrată la roată din pastă fină de culoare cenuşie. Dimensiuni: H = 7,6 cm;D gură= 8 cm; D bază= 4,3 cm. Vasul are buza dreaptă, corpul cilindric şi baza inelară. Torţile au fost executate în bandă, iar sub buză sunt incizate trei caneluri orizontale.

Cele două imitaţii suferiseră intervenţii neavenite. Asamblarea s-a realizat incorect, folosindu-se ca adeziv pelicula de film care a depăşit cu mult zona de îmbinare. Plombele de gips, grosier realizate, prezentau devieri, fisuri şi străpungeri. Reîntregirea formei pieselor nu fusese precedată de curăţirea fragmentelor ceramice, acestea prezentând depuneri de carbonaţi, praf şi

murdărie.



Imitaţiile getice au impus rezolvarea unor probleme de restaurare diferite faţă de cele prezentate anterior. Starea lor fragmentară şi intervenţiile anterioare au determinat desfacerea acestora şi reconstituirea formei.

S-a procedat la îndepărtarea (folosindu-se ca solvent acetona) cu atenţie a stratului de film folosit ca adeziv, pentru a nu rupe din marginile de lipire şi s-a reconstituit forma printr-o asamblare atentă (adezivul folosit fiind aracetul fără plastifiant).

Curăţirea chimică a carbonaţilor s-a făcut cu soluţie de Complexon, înainte de refacerea formei, prin imersie în cazul fragmentelor acoperite în întregime şi prin comprese la celelalte.

Completarea părţilor lipsă s-a făcut, ca şi în cazul primei categorii prezentate, cu gips dentar turnat în mulaj de ceară dentară.

A vând în vedere că acest grup de piese este mai puţin preţios din punct de vedere al realizării (pastă, formă, fără registru decorativ) nu s-a considerat obligatorie integrarea cromatică finală.

Toate celelalte operaţii specifice procesului tehnologic de restaurare (neutralizare, uscare) au fost efectuate la ambele grupuri de piese, dar nu au fost amintite deoarece nu constituiau particularităţi.

Calitatea indiscutabilă a produselor de factură grecească, aspectul lor deosebit, precum şi raritatea acestor piese pe teritoriul Olteniei, sunt doar câteva din motivele ce au determinat acest demers.

BIBLIOGRAFIE

1. Ioan Glodariu - Relaţiile comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi

romană, Editura Dacia, Cluj, 1974. 2. Dorei Bondoc - Vase antice greceşti - Muzeul Olteniei, Editura „M.

Duţescu", Craiova, 2004.

GREEK ANCIENT BOWLS IN THE COLLECTIONS OF THE HISTORY MUSEUM OF OLTENIA -RESTAURA TION-CONSERV ATION (Summary)

The topic of this paper is represented by the process of restoration-conservation of a collection of Greek and imitation pots from the Oltenia Museum Craiova.

There are presented four Greek pots and two imitations.



More difficult were - in the case of Greek pots - the operation of chemical cleaning and those of chromatic reintegration (it was used colors IdeaMaimeri).

The imitations of Greek pots had suffered an inadequate treatment. That' s why the next operations presented a higher degree of difficulty: • the process ofbreaking off into pieces • the operation of cleaning (it was used EDTA Na2) • reintegration of original shape • sticking of fragments with glue • completion of missing parts with dental gyps

ARYBALLOS CORINTIC

Inainte de restaurare

In timpul restaurării



După restaurare

BOLSAL ATTIC



,{'·.·, „

În timpul restaurării

După r.estaurare

GUTTUS GETO-DACIC



470 SIMONA VIOLETA GHEORGHE


După restaurare

IMITATIE KHANTHAROS



Vase antice greceşti din colecţia Muzeului Olteniei- restaurare-conservare 471


După restaurare



LAGYNOS CORINTIC



După restaurare


Vase antice greceşti dill colecţia Muzeului Olteniei - restaurare-conservare 4 7 3

LAGYNOS


După restaurare



LEKYTHOS ARIBALIC


În timpul restaurării

După restaurare


V ASE ANTICE DIN MUZEULUI OLTENIEI- REST A URARE … fileV ASE ANTICE GRECE^TI DIN COLECbIA MUZEULUI...

Documents

Transcript of V ASE ANTICE DIN MUZEULUI OLTENIEI- REST A URARE … fileV ASE ANTICE GRECE^TI DIN COLECbIA MUZEULUI...