Utilizarea alcanilor

of 29 /29
1 | Page

Embed Size (px)

Transcript of Utilizarea alcanilor

  • 1 | P a g e

  • 2 | P a g e

    Hidrocarburile saturate se impart in functie de

    natura catenei in hidrocarburi saturate aciclice, liniare

    sau ramificate (cu formula generala CnH2n+2) si

    hidrocarburi saturate ciclice (cu formula generala

    CnH2n).

    Alcanii (cunoscui i sub denumirea

    de parafine) sunt hidrocarburi saturate aciclice cu

    caten liniar i cu formula general CnH2n+2.

    FORMULA GENERALA

    Intr-o molecula de alcan la n atomi de carbon

    se gasesc 2n+2 atomi de hidrogen. Prin urmare, formula generala a alcanilor este CnH2n+2. Pe

    baza formulei generale se poate stabili formula moleculara a oricarui alcan daca i se cunoaste

    numarul atomilor de carbon. De exemplu, pentru o molecula care contine doi atomi de carbon

    (n=2), numarul atomilor de hidrogen este 2*2+2=6; formula hidrocarburii respective este deci

    C2H6 (etan).

    Alcanii conin atomi de carbon n starea de

    hibridizare sp3. Primul reprezentat al seriei omoloage,

    care este i cel mai simplu compus organic, este

    alcanul cu un sigur atom de carbon, la care se leag

    patru atomi de hidrogen: metanul cu formula CH4.

  • 3 | P a g e

    Alcanii sunt compusi organici nepolari si sunt practic insolubili in apa, dar sunt buni

    solventi pentru alte substante organice cu molecule nepolare. Cunoasterea acestor proprietati face

    posibila, atat utilizarea alcanilor ca materii prime sau auxiliare in fabricarea unor produse utile,

    cat si evaluarea si reducerea riscurilor in cazul dezastrelor ecologice.

    Unii alcani se formeaza prin descompunerea lenta, in absenta aerului, a materiilor

    organice, mai ales din lemn, turba, lignit, huila. De aceea, ei se gasesc in gudroanele de distilare

    ale acestor substante. Cantitati mari de alcani se

    gasesc in petrol si gaze naturale. Astfel,

    parafina din petrol este un amestec de alcani

    superiori.

    Alcani cu numar de atomi de carbon se

    gasesc in unele plante. Extragerea alcanilor in

    stare pura din produsele naturale este

    anevoioasa, proprietatilor lor fiind foarte

    asemanatoare si punctele de fierbere foarte

    apropiate.

  • 4 | P a g e

    Alcanii superiori in stare solida, vaselina sau parafina, care au un grad mare de puritate,

    se folosesc ca substante auxiliare la fabricarea unor produse farmaceutice sau cosmetice

    comercializate sub forma de crema. Vaselina are efect emolient si ajuta la mentinerea umiditatii

    pielii.

    Benzina este un bun solvent pentru grasimi. In contact direct cu pielea sau prin inhalarea

    vaporilor, benzina dizolva grasimile de la nivelul membranelor celulelor determinand efecte

    fiziologice grave: iritatii, inflamatii sau chiar arsuri chimice. Din acest motiv se recomanda

    folosirea manusilor de cauciuc chiar si in cazul alimentarii autovehiculelor cu benzina.

    Nomenclatura

    Nomenclatura alcanilor, ca si a altor compusi organici trebuie sa permita fie denumirea

    lor daca se cunoaste formula de structura sau scrierea formulei de structura daca se cunoaste

    denumirea. Cea mai simpla hidrocarbura aciclica, saturata este metanul, CH4. Celelalte

    hidrocarburi din aceasta clasa pot si considerate formal ca derivati ai metanului rezultati prin

    substituirea unuia sau mai multor atomi de hidrogen cu radicali de hidrocarburi.

  • 5 | P a g e

    Astfel, daca in locul unui atom de hidrogen din metan se gaseste un radical metil, -CH3,

    hidrocarbura (imediat superioara metanului) are compozitia C2H6 si este etanul. Etanul poate fi

    considerat ca rezultat prin unirea a doi radicali -CH3.

    Daca in molecula etanului unui din atomii de hidrogen este inlocuit formal cu un radical

    metil, -CH3 hidrocarbura saturata respectiva C3H8, este propanul: CH3-CH2-CH3. Propanul

    mai poate fi considerat format ca derivand din metan prin inlocuirea a doi atomi de hidrogen cu

    doi radicali metil, -CH3 (sau prin inlocuirea unui atom de hidrogen cu un radical etil, -C2H5).

    Daca se continuia inlocuirea in mod succesiv a cate unui atom de hidrogen din

    hidrocarburi cu cate un radical -CH3 rezulta o serie de hidrocarburi fiecare deosebindu-se de cea

    precedenta printr-o gurpa CH2:

    Primii patru alcani cu catena neramificata se numesc metan, etan, propan, butan.

  • 6 | P a g e

    Numele alcanilor superiori ai seriei omoloage cu catene liniare se formeaza printr-un

    prefix numeric (ce indica in limba greaca numarul atomilor de carbon din molecula), urmat de

    terminatia -an. De exemplu: pentan, hexan, heptan etc. Pentru hidrocarburile cu doua grupe

    metil, -CH3, la sfarsitul unei catene liniare, se foloseste prefixul izo- la numele hidrocarburii, iar

    pentru acelea care contin trei grupe -CH3 la sfarsitul catenei se foloseste prefixuo neo- la numele

    hidrocarburii.

    O serie de substante in care fiecare termen al seriei se deosebeste de cel precedent si de

    cel urmator printr-o grupare CH2 se numeste serie omoloaga.Fiecare termen al acestei serii este

    omologul superior al celui precedent.

    Structura chimica a catenei termenilor seriei omoloage, adica a omologilor este identica.

    Ca urmare, si proprietatile chimicie ale omologilor sunt foarte asemanatoare.

  • 7 | P a g e

    Atomii de carbon ai alcanilor sunt hibridizai sp3, ceea ce determin un unghi dintre

    covalene de 109,5 grade i o lungime a legturilor C-C de 1,54 A.

    Alcanii pot fi: cu catena continua, daca toti atomii de carbon sunt legati de cel multi alti

    doi atomi de carbon si cu catena ramificata daca unul sau mai multi atomi de carbon din

    molecula sunt legati de mai mult decat doi alti atomi de carbon.

    O asemenea izomerie de catena este posibila incepand cu butanul. Numarul izomerilor

    hidrocarburilor saturate aciclice este foarte mare; el creste cu numarul atomilor de carbon din

    molecula. De exemplu carbura C10H22 are 75 de izomeri, hidrocarbura C20H42 (eicosan) poate

    avea 366.319 izomeri. In realitate insa nu s-au izolat toti izomerii posibili.

    Alcanii cu catene ramificate se numesc izoalcani.

    Alcanii cu catena ramificata au numele format din numele catenei laterale notat ca prefix

    la numele mai cele mai lungi catene prezente in formula. Pozitia catenei laterale se indica printr-

    un numar.

  • 8 | P a g e

    Pentru aceasta, catena cea mai lunga se numeroteaza de la un capat la altul, cu numere

    arable, in acea directie in care catena laterala sa ocupe pozitia cu numarul cel mai mic. Prezenta

    ma multor catene laterale identice se indica prin prefixele di-, tri-, tetra-, penta-, hexa-, hepta-,

    octa-, nona-, deca- .etc la numele radicalului.

    Inlaturind imaginar de la fiecare hidrocarbura cite un atom de hidrogen, vom obtine grupe

    de atomi numite radicali.

    Denumirea radicalilor se formeaza de la numele alcanului respectiv, prin inlocuirea

    terminatiei -an cu terminatia -il. Pentru alcanii cu mai mult de 2 atomide carbon hidrogenul poate

    fi indepartat de la atomii de carbon primari, secundari sau tertiari. Deci, se pot obtine mai multe

    grupe alchil.

    Radicalii bivalenti si trivalenti derivati din alchili, prin indepartarea unui sau a doi atomi

    de hidrogen de la atomul de carbon care are valenta libera, au numele format prin adaugarea

    terminatiei -iden respectiv -idin la numele radicalului monovalent corespunzator.

  • 9 | P a g e

    De exemplu CH3-CH= se numeste etiliden.

    Radicalul CH2= se numeste metilen, CH se numeste

    metilidin iar CH3-C se numeste etilidin.

    Izomeria de catena - Compusii care au aceeasi compozitie dar structura diferita se

    numesc izomeri. Atomii din catenele de metan, etan,

    propan, nu se pot aranja dect n cte un singur mod.

    Acetia sunt izomeri de caten.

  • 10 | P a g e

    Numrul de izomeri de caten crete odat cu numrul atomilor de carbon din molecul.

    Este foarte important de reinut c toi izomerii unei substane au aceeai formul molecular dar

    sunt substane chimice diferite.

    Izomerii de caten ai alcanilor se denumesc dup urmtoarea regul:

    se stabilete cea mai lung caten liniar;

    se numeroteaz de la un capt atomii de C astfel nct catena lateral s ocupe

    poziia cu numrul cel mai mic;

    se denumesc radicalii catenelor laterale i se indic poziia lor prin cifre;

    citirea radicalilor se face n ordine alfabetic (etilul naintea metilului);

    dac sunt mai muli radicali identici se folosesc prefixe: di-, tri-, etc;

    Principalele surse de alcani sunt gazele naturale i petrolul. Gazele naturale pot fi formate

    din metan (zcminte de gaz metan) sau gaze de sond (gaze de petrol) care conin alcani de la

    C1 la C5.

    Proprietati fizice

    n functie de masa lor molara, alcanii sunt gazosi,

    lichizi sau solizi. Datorita diferentei mici de

    electronegativitate dintre atomii de carbon si hidrogen,

    alcanii contin numai legaturi covalente nepolare.

  • 11 | P a g e

    De aceea ntre moleculele alcanilor se exercita forte de atractie van der Waals. Cu ct

    molecula este mai mare cu att energia necesara pentru ruperea fortelor intermoleculare trebuie

    sa fie mai mare, iar punctele de fierbere corespunzatoare vor creste.

    Punctul de topire (albastru) si de fierbere (roz) la primii 14 alcani in grade Celsius

    Punctele de topire i fierbere ale alcanilor cresc odat cu creterea numrului de atomi de

    carbon. Ramificarea determin micorarea punctului de fierbere.

    Dintre izomerii de catena ai unui alcan, cel cu catena normala are punctul de fierbere

    cel mai ridicat, iar izoalcanul cel mai ramificat are punctul de fierbere cel mai scazut.

    Pn la 4 atomi de C, starea de agregare este gazoas. De la 4 pn la 15 atomi de C,

    starea de agregare este lichid. De la 15 atomi de C in sus, starea de agregare este solid.

  • 12 | P a g e

    Deoarece alcanii gazoi nu au miros, pentru

    depistarea scprilor de gaze din conducte i de la aragaz

    se folosesc compui cu miros respingtor, de avertizare,

    numii mercaptani.

    Proprieti chimice

    Denumirea de parafine provine de la parum affinis- afinitate (chimic) mic, adic au

    reactivitate chimic sczut. Reaciile chimice la care particip alcanii se grupeaz dup natura

    legturilor covalente care se desfac(legturile CH se desfac la substituie, dehidrogenare,

    oxidare; legturile CC se desfac la descompunere termic, izomerizare, ardere).

    1. Reaciile de substituie - const n

    nlocuirea unuia sau mai multor atomi

    de hidrogen cu ali atomi sau grupe de

    atomi.

    Halogenarea: derivai halogenai

    RH + X2 RX + HX

    2. Reaciile de izomerizare au loc la

    temperatura de 50 100C sub aciunea

    unor catalizatori ca bromura sau clorura de aluminiu anhidr. Aceast reacie a fost

    descoperit de chimistul romn C.D. Neniescu.

    3. Reaciile de oxidare sunt reaciile care au loc n prezena oxigenului. Acestea pot fi:

    oxidri incomplete i oxidri totale (arderi).

    Toi alcanii reacioneaz cu aerul sau oxigenul.n urma acestor reacii rezultnd produi

    cu diferite trepte de oxidare.Aceast reacie se mai numeste i reacia de ardere a alcanilor.

    Oxidri incomplete ale metanului

    CH4 + 1/2O2 CH3OH (metanol) la 60 atm i 400C;

    CH4 + O2 CH2O (aldehida formica) + H2O catalizatori oxizi de azot, 400-600C;

    2CH4 + O2 2CO + 4H2 (gaz de sintez).

    http://www.scientia.ro/biografii/111-biografii-chimie/1419-marele-chimist-costin-nenitescu-1902-1970.html

  • 13 | P a g e

    Arderi: Oxidarea totala a alcanilor conduce la formarea dioxidului de carbon i a apei, cu

    degajare de cldur. Aceasta explic folosirea unor alcani ca i combustibili.

    CH4 + 2O2 CO2 + 2H2O + Q (cldur).

    4. Descompunerea termic a alcanilor

    Alcanii prezint stabilitate termic ridicat (la temperaturi mai mici are loc cracarea acestora,

    iar la temperaturi mai mari de de 650C are loc dehidrogenarea).

    Cracare

    CH3CH2CH2CH3 CH4 (metan) + CH2CHCH3

    (propena)

    CH3CH3 (etan) + CH2CH2 (etena)

    Dehidrogenare

    CH3CH2CH2CH3 CH2CHCH2CH3 (1-buten) + H2

    CH3CHCHCH3 (2-buten) + H2

    Principalele surse de alcani sunt gazele naturale i petrolul.

    Gazele naturale pot fi formate din metan (gazul metan) ct i din gaze de

    sond sau gaze de petrol. Petrolul este un amestec de hidrocarburi.

    O surs natural pentru

    obinerea hidrocarburilor este

    crbunele i oxidul de carbon

    obinut din acesta.

  • 14 | P a g e

    Principala metoda de obtinere a alcanilor este

    distilarea fractionara a petrolului in urma careia se obtin gaze

    (butan, propan), lichide (benzina, motorina, pacura) si

    reziduri solide (bitum).

    Alcanii au multiple utilizari si astfel petrolul si gazele

    naturale sunt materii prime valoroase in industria chimica.

    Metanul a fost descoperit de A.Volts in 1778

    in malul baltilor si a fost numit prima oara gaz de balta. Metanul este cel mai simplu alcan, o

    hidrocarbura saturata aciclica, primul termen al seriei de hidrocarburi parafinice. Se gaseste sub

    forma de zacaminte naturale in stare destul de pura. Tara

    noastra poseda zacaminte de metan cu puritate ridicata

    (98%-99%), cele mai importante fiind cele de la Sarmasel,

    Copsa Mica, Bazna, Nades, Sincai, Deleni etc..

    Cantitati apreciabile de gaz metan se gasesc si in

    minele de carbuni. Metanul se produce si acolo unde a avut

    loc o fermentare a celulozei in absenta aerului, sub influenta unor bacterii anaerobe; de aceea,

    din fundul baltilor, unde continuu plutesc plante, se degaja uneori metan.

    Este un component in proportie de 20-30% din gazul de iluminat rezultat prin distilarea

    uscata a huilei. Separarea metanului din gazul de iluminat constituie un izvor pentru obtinerea lui

    in tarile bogate in zacaminte de carbuni.

    Ca si petrolul, gazul metan se extrage din zacaminte prin sonde. De la locul de extractie,

    el este trimis prin conducte pana la centrele de consum.

    In laborator metanul se poate prepara prin reactia dintre apa

    si carbura de aluminiu intr-un dispozitiv de preparat gaze la cald

    (metoda Moissan):

    Al4C3 + 12H2O = 3CH5 + 4Al(OH)2

    Carbura de beriliu formeaza cu apa, in mod preponderent, metan.

  • 15 | P a g e

    O alta metoda de laborator este descompunerea

    acetatului de sodiu (sau de potasiu) prin incalzire (metoda

    Dumas):

    CH3-COONa + NaOH = CH4 + NaCO3

    Proprietati fizice

    Metanul este un gaz incolor, mai usor decat aerul, insolubil in apa, solubil in alcool, eter,

    benzen. Mirosul gazului metan din conductele industriale si casnice este dat de substantele

    continand sulf (mercaptani) care sunt adaugate special pentru a face gazul usor de recunoscut

    prin miros; eventualele scapari de gaze pot fi astfel descoperite la timp. El poate fi prins sub apa

    fara pierderi insemnate.

    Legaturile C-H din molecula metanului nu sunt polare; in schimb apa este dupa cum am

    vazut un compus polar. Lipsind atractiile electrostatice,

    moleculele de metan nu vor fi inconjurate de un roi de

    molecule de apa (asa cum se intampla cu alte molecule

    sau ioni, fenomen numit salvatare), iar fara aceasta nu

    are loc dizolvarea.

    Petrolul (titeiul), este un lichid vascos, de culoare bruna, neagra sau verde masliniu,

    inflamabil, cu miros caracteristic, insolubil in apa, cu densitatea mai mica decat a apei. Nu are

    temperatura de fierbere fixa fiind un amestec complex de hidrocarburi. Contine in cantitati mici

    si substante anorganice ca sulf, oxigen si azot.

    Petrolul contine hidrocarburi a caror masa moleculara

    variaza de la 16 (metan) pana la circa 1800. Compozitia

    petrolului difera de la un zacamant la altul, dar contine

    amestecuri din trei clase de hidrocarburi: alcani, cicloalcani si

    arene. In petrol nu se gasesc hidrocarburi nesaturate.

  • 16 | P a g e

    Titeiul sau petrolul brut constituie una dintre

    principalele bogatii naturale ale tarii noastre.

    Zacaminte de titei se gasesc in judetele: Bacau,

    Arges, Prahova si Gorj.

    Compozitie

    Din punct de vedere al compozitie chimice,

    titeiul este un amestec complex de hidrocarburi

    gazoase sau solide dizolvate in hidrocarburi lichide;

    de aceea se prezinta in natura in stare lichida. Titeiul mai contine compusi organici cu oxigen

    (fenoli, acizi naftenici), cu sulf (tiofen, mercaptani), cu azot (chinolina) etc. In hidrocarburi se

    gasesc hidrocarburi aciclice saturate (alcani sau parafine), hidrocarburi ciclice saturate

    (cicloparafine sau naftene) si hidrocarburi aromatice. Aceste trei clase de hidrocarburi in

    proportii diferite se gasesc in toate tipurile de titei.

    Originea titeiului

    Asupra modului de formare a titeiului in scoarta pamantului s-au emis mai multe teorii.

    Unele din acestea considera titeiul ca fiind de origine anorganica, altele ii atribuie origine

    organica.

    Teoria anorganica asupra originei titeiului a fost formulata de M. Berthelot si a fost

    completata si sustinuta de D. I. Mendeleer. Acesta teorie afirma ca titeiul s-a format in straturi

    adanci ale scoartei prin actiunea apei asupra carburilor metalice: CaCl2, Al4C3 etc. care in

    contact cu apa se descompun rezultand acetilena, metan si alte hidrocarburi; sub actiunea

    temperaturii si presiunii inalte din interiorul pamantului si in prezenta catalizatorilor naturali,

    hidrocarburile nesaturate sau polimerizat formand titeiul de astazi.

    Teoria organica se fundamenteaza pe mai mute

    ipostaze, si anume:

    titeiul este de origune vegetala (Figuier),

    formandu-se din plante, prin putrezirea acestora si

    transformarea lor in metan, bioxid de carbon si

    acizi grasi etc.;

  • 17 | P a g e

    titeiul este de origine animala (Engler), rezultand din

    transformarea grasimilor animalelor marine, in special a

    pestilor, la temperaturi si presiuni mari in scoarta

    pamantului;

    titeiul este de origine mixta, vegetala-animala (Potoni):

    prin transformarea unor plante si animale marine microscopice, acoperite de namol, si

    sub actiunea unor bacterii anaerobe a rezultat o materie organica, numita sapropel, care

    a imbibat namolul. Sub influenta temperaturii si a presiunii inalte, saprolpelul din

    namol a suferit transformari chimice, rezultand titeiul.

    Principalele derivate ale titeiului sunt cele date in scheme urmatoare:

    - Benzina usoara;

    - Benzina grea;

    - Gaze de cracare;

    - Petrol lampant Benzine;

    - Motorina - Uleiuri

    - Pacura prin cracare Bitum;

    - Parafina;

    - Cocs de petrol;

    - Pacura de cracare.

    Inainte de a fi supus operatiei de distilare

    fractionata, titeiul este supus unui proces preliminar, pentru indepartarea gazelor de sonda care

    insotesc totdeauna titeiul. In urma acestui tratament se obtin: gaze sarace, alcatuite din

    hidricarburi saturate gazoase cu 1-4 atomi de carboni, gazolina, o fractiune lichida foarte volatila,

    care contine in special alcani cu 5 atomi de carbon (pentan+izopentan) si titeiul dezbenzinat.

    Din gazele sarace se separa butanul si propanul care, comprimate in buteli sunt utilizate

    in gospodarie sub numele de aragaz. Instalatiile speciale folosite pentru separarea titeiului in

    fractiuni, prin distilare, sunt alcatiute din coloane de distilare prevazute cu talere si cu clopote.

  • 18 | P a g e

    Fractiuni de titei care se obtin sunt urmatoarele:

    benzinele (fractiuni lichide, contin hidrocarburi cu 5-10

    atomi C), petrolul lampant (fractiune lichida, contine

    hidrocarburi cu 10-15 atomi C), motorina (lichid galben-

    brun, contine hidrocarburi cu 12-20 atomi de C), pacura

    (rezid obtinut dupa separarea din titei), parafina (masa

    alba, semiopaca, contine hidrocarburi cu mai mult de 20

    atomi de C), uleiurile de uns (fractiuni lichde-vascoase, contin hidrocarburi cu 20-50 atomi de

    C), asfalt (bitum, smoala de petrol, substanta lichda-vascaosa, contine hidrocarburi grele, mai

    ales aromatice).

    Benzina, fractiunea cea mai volatila, contine hidrocarburile cu punct de fierbere intre

    aproximativ 25 si 200. Hidrocarburile din benzina contin intre 5 si 10 atomi de carbon in

    molecula.

    Benzina este utilizata drept combustibil in

    motoarele cu explozie ale automobilelor si avioanelor. In

    cilindrii acestor motoare un amestec de vapori de benzina si

    aer este aprins de o scanteie electrica. Benzina obtinuta prin

    distilarea directa a titeiului, asa cum s-a aratat mai sus, nu

    satisface toate cerintele motoarelor moderne. De aceea se

    foloseste mult si benzina de cracare.

    Petrolul lampant fierbe intre limitele 170C si 270C si contine hidrocarburile cu

    aproximativ 10 pana la 15 atomi de carbon.

    Motorina fierbe intre 220C si 360C si cuprinde hidrocarburil de la 12 la 20 de atomi de

    carbon.

    Motorina este un comustibil folosit in motoarele Diesel. In aceste motoare combustibilul

    pompat in cilindru simultan cu aer se aprinde prin

    caldura produsa de compresia gazelor.mult utilizat

    inainte in lampile cu petrol, serveste in prezent anumite

    tipuri de motoare cu explozie (tractoare), dar mai ales in

    motoarele cu reactie ale avioanelor moderne.

  • 19 | P a g e

    Pacura este reziduul, de culoare neagra, ce se aduna la

    fundul coloanei dupa distilarea fractiunii aratate mai sus.

    Pacura se arde, in cea mai mare parte, pentru

    producerea aburului, in locomotive, vapoare, dar si in instalatii

    fixe (in aceestea din urma, combustibilul cel mai indicat este

    insa metanul, mai ieftin si mai usor de transportat, prin

    conducte). Pacura serveste insa si pentru obtinerea a doua

    produse importante: uleiurile de uns si asfaltul.

    Uleiurile de uns obisnuite (pentru masini cu turatie mica) se fabrica din pacura obtinuta

    din titeiurile neparafinoase sau asfaltoase, prin distilare sub presiune redudusa. Uleiurile de

    calitate superioara pentru motoarele cu turatie mare ale automobilelor si avioanelor, se fabrica

    din pacurile titeiurilor parafinoase care intai se parafineaza, iar apoi sunt supuse unei rafinari cu

    un solvent selectiv.

    Gazul natural este un amestec de gaze,

    care poate fi foarte diferit dup aezarea zcmntului. Cea mai mare parte este constituit din

    metan, la care se adaug uneori cantiti apreciabile de hidrocarburi saturate

    (alcani), metan (CH4), etan (C2H6), propan (C3H8), hidrocarburi nesaturate, alchene sau olefine,

    i hidrocarburi aromatice sau arene.

    Gazele naturale mai conin: vapori de gaze condensate din care cauz mai sunt numite

    gaze umede, hidrogen sulfurat (H2S), care necesit ndeprtarea sulfului, i pn la 9% dioxid de

    carbon (CO2) care diminueaz calitatea gazului.

    n general, gazul natural are n compoziie

    85% metan, 4% ali alcani (etan, propan, butan, pentan) i

    11% gaze inerte (care nu ard). Deosebit de valoroase sunt

    gazele naturale care conin heliu, aceste gaze fiind sursa

    principal de obinere a heliului.

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Metanhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Etanhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Propanhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Dioxid_de_carbonhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Dioxid_de_carbonhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Metanhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Heliu

  • 20 | P a g e

    Proprieti

    Gazul natural este un amestec puternic

    inflamabil, de regul insipid i inodor (din care cauz

    pentru odorizare se adaug gazului mercaptan cu

    scopul de a uura detecta scurgerile) cu o temperatur

    de aprindere de circa 600 C.

    Este un gaz mai uor ca aerul; pentru arderea 1

    mN de gaz sunt necesari circa 10 mN de aer. Gazul este clasificat dup compoziie n diferite

    categorii, gaz srac i gaz bogat. Gazul srac are un procent mai ridicat de metan (8799%

    volumic), pe cnd n gazul bogat coninutul n metan oscileaz ntre 80 i 87% volumic, avnd n

    compoziie cantiti mai mari de dioxid de carbon i azot. Densitatea este ntre 0,7000,840

    kg/m.

    Dup compoziie (gaz srac sau gaz bogat), cldura degajat prin ardere (puterea

    calorific) este: 8,2 11,1 kWh/mN = 3040 MJ/mN, iar temperatura de fierbere este de -161.

    Producia mondial de gaz

    15 state exploateaz 84% din producia

    mondial de gaz.

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Gazhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Azot

  • 21 | P a g e

    Cantitatea net de gaz exploatat n anul 2004 a fost de 2.689 miliarde m, din care 22%

    revine Rusiei, 20% Statelor Unite ale Americii, 6,8% Canadei, 3,6% Regatului Unit,

    3% Algeriei i17,2% Indoneziei, Olandei,Uzbekistanului, Iranului, Argentinei, Mexicului, Arabi

    ei Saudite, Malaysiei i Germaniei, iar 0,6% Austriei.

    Gazul natural acoper 24% din necesarul de energie al lumii. Pentru prima oar

    n 1844 s-a gsit n Europa gaz natural n zona grii de est din Viena, urmate de noi descoperiri

    n 1892 prin forajele din regiunea Wels, Austria. Zcminte mari de gaz se gsesc n North Field

    (peste 900 TCF sau 25 miliarde (10) m3) n Qatar (peninsula Arabiei) i Urengoi (peste 300

    TCF sau 8 milarde (10) m3) din Siberia, Rusia. De asemenea se presupune existena unor

    zcminte de gaz i mai mari n Iran.

    Zcmintele de gaz, de regul, sunt sub presiune, fapt ce uureaz exploatarea lui.

    Rezervele globale de gaz estimate n anul 2004 sunt de 170.942 miliarde m, respectiv 185

    miliarde tone (SKE) care ar acoperi necesarul pe o perioad de 67 de ani. Din aceast cantitate de

    gaz, 2.830 miliarde m aparin Orientului Apropiat (Peninsula Arab, o parte din Nordul Africii),

    64.020 miliarde m Europei i Statelor GUS (Uniunii Sovietice), 14.210 miliarde m Asiei i

    Australiei, 14.060 miliarde m Africii, 7.320 miliarde m Americii de Nord i 7.100 miliarde m

    Americii de Sud.

    http://ro.wikipedia.org/wiki/SUAhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Canadahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Unithttp://ro.wikipedia.org/wiki/Algeriahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Indoneziahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Olandahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Uzbekistanhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Iranhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Argentinahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Mexichttp://ro.wikipedia.org/wiki/Arabia_Saudit%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Arabia_Saudit%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Malaysiahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Germaniahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Austriahttp://ro.wikipedia.org/wiki/1844http://ro.wikipedia.org/wiki/Europahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Vienahttp://ro.wikipedia.org/wiki/1892http://ro.wikipedia.org/wiki/Welshttp://ro.wikipedia.org/wiki/Austriahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Qatarhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Siberiahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Rusiahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Iran

  • 22 | P a g e

    Cererea global este ateptat s sar de 5,1 trilioane de metri cubi (tmc) pn n 2035, cu

    1,8 tmc mai mult dect n 2011.

    Transport i depozitare

    Poate fi transportat prin conducte sau cu alte mijloace de transport n stare comprimat

    sau n stare lichid, actualmente fiind folosit pe scar tot mai larg ca nlocuitor al benzinei.

    Uscarea gazului reprezint procesul de nlturare a vaporilor de ap, care face parte din

    metodele de pregtire a gazului nainte de utilizare. ndeprtarea apei din gaz este important,

    deoarece prin uscarea gazului se nltur posibilitatea formrii cristalohidrailor. Acetia sunt

    impuriti solide care blocheaz conductele i duneaz armturilor. Gradul de uscare al gazului

    se stabilete astfel nct cristalohidraii s se formeze doar sub -8 C.

    Pentru a tri pe pmnt, omul are nevoie de existenta stabil, continu, a unui mediu

    favorabil de via, capabil s-i asigure existena fizic i s-i ofere posibilitatea dezvoltrii sale

    intelectuale, morale, sociale i spirituale.

    Mult vreme omul a presupus c aerul, solul, apa,

    pot prelua, absorbi i recicla produsele reziduale ale

    activitii sale, atmosfera, oceanul i chiar pmntul, fiind

    considerate astfel un fel de receptoare cu capacitate

    nelimitat.

  • 23 | P a g e

    Tratnd natura neglijent i considerndu-se n afara ei,

    omul a reuit s-i provoace att lui nsui, ct i Pmntului

    pagube imense. Poluarea mediului ambiant este una dintre

    problemele cele mai actuale i cele mai importante ale omenirii.

    Aceast problem a fost tratat cu ngduin pn acum

    15-20 de ani, dar in condiiile dezvoltrii tehnico-tiinifice, pe de o parte, i a tendinei obinerii

    unei rate ct mai mari a profitului, pe de alt parte, problema protejrii naturii adevenit o

    preocupare major att pentru oamenii de tiin din diverse domenii, ct i pentru oamenii

    politici.

    Termenul de poluare a aerului presupune un anumit tip de form atmosferic, de la care

    poate fi observat o variaie. Astfel, adugarea unor compui chimici la compoziia obinuit a

    aerului i care determin modificri preponderente ale proprietilor fizice i chimice ale

    acestora, se numete poluarea aerului.

    Alcanii, substante utilizate in variate domenii, sunt

    un factor economic important al societatii in care traim,

    insa acestia au si efecte nocive asupra mediului.

    Metanul

    Emisiile de CH4 contribuie cu aproape 15% la

    creterea potenialului efectului de ser. Metanul este principalul componenet al gazului

    natural ars de ctre utilajele de nclzit. El provine de la descompunerea vegetal (arderile

    anaerobe - descompunerea vegetaiei in lipsa de O2) dar provine n egal msur si de la

    scurgerile conductelor de gaze, de la centrele de tratament, de la instalaiile de foraj i de la

    minele de crbune, de la materialeorganice in descompunere (cum ar fi produsele alimentare

    aflate n depozite). Cercettorii sunt alarmai, ca o nou nclzire a climei va antrena eliberarea

    unei pri de CH4 natural acumulat n cantiti mari sub gheari i n calotele polare, provocnd

    astfel efectul de retroaciune. Altfel spus, renclzirea climei va avea un efect de cretere.

  • 24 | P a g e

    Negrul de fum

    Este o sursa majora de poluare, acesta se gaseste

    sub forma de pulberi in suspensie in aer, fiind produs de

    motoare diesel cu evacuare, fie de arderea biomasei, dar

    si atunci cand gatim cu combustibili solizi.

    Acesta are un efect de nclzire a atmosferei de

    trei-patru ori mai mare decat estimarile actuale, potrivit oamenilor de stiintaintr-un articol

    din revista "Nature Geoscience. "Omul de stiinta atmosferica V. Ramanathan de la Institutul de

    Oceanografie Scripps de la Universitatea din California, inginerul chimist Greg Carmichael de la

    Universitatea din Iowa, San Diego, au declarat c funinginile i alte forme de negru de fum ar

    putea avea cam 60 la suta din efectul nclzirii globale cauzat de dioxidul de carbon, maimult

    dect cel al oricrui gaz cu efect de ser (n afar de dioxid de carbon).

    Utilizarea petrolului provoaca poluari masive ale aerului in multe orase. Gazele de

    esapament evacuate de autoturisme si de alte masini cu combustie interna contin gaze otravitoare

    cum ar fi monoxidul de carbon, hidrocarburi nearse, oxizi de azot si plumb. Unii dintre acesti

    agenti de poluare reactioneaza cu lumina soarelui producand acel smog neplacut, fotochimic,

    care pluteste deasupra multor oras, cum ar fi Los Angeles sau Mexico City.

  • 25 | P a g e

    Atunci cand acizii de azot se combina cu

    picaturile de apa din nori, ia nastere ploaia acida care

    polueaza lacurile si raurile, distrugand si padurile. S-au

    facut pasi importanti pentru a micsora efectul gazelor de

    esapament. Se produce benzina fara plumb, iar unele

    masini sunt dotate cu filtre catalitice care transforma

    gazele nocive in gaze inofensive. Insa eficienta acestor imbunatatiri este diminuate de cresterea

    consumului de petrol.

    Poluarea apei cu reziduuri petroliere reprezinta o problema deosebit de importanta si

    greu de prevenit si remediat. Afecteaza atat apele de suprafata, cat si pe cele subterane. In

    prezent, acest gen de poluare a devenit ubicvitar, iar consecintele ei asupra proprietatilor

    organoleptice ale apei, faunei si florei acvatice sunt deosebit de nocive si durabile.

    Reziduurile de petrol ajung in bazinele naturale de apa prin deversarea de ape reziduale

    rezultate de la rafinarii, uzini de cracare si alte instalatii de prelucrare a titeilui. Aceste reziduuri

    conduc la cresterea temperaturii si turbiditatii, la formarea unei pelicule de petrol la suprafata

    apei sau a unor emulsii (apa- petrol sau petrol-apa) si la schimbarea compozitiei apei, prin

    dizolvarea in aceasta a substantelor petroliere solubile, toxice in anumite concentratii, pentru

    organismele acvatice, om si animale.

  • 26 | P a g e

    Indicatorii de poluare cu reziduuri petroliere sunt

    substantele extractibile, ca indicatori chimic global, ce evidentiaza

    totalitatea reziduurilor si germenii petrol oxidanti, ca indicator

    bacteriologic care, folosind pentru dezvoltarea lor substantele

    petroliere, se inmultesc cu atat mai puternic, cu cat acest substrat

    este in cantitate mai mare. Germenii petrol-oxidanti sunt in acelasi

    timp si indicatori de autopurificare de reziduuri petroliere.

    Alcanii sunt folositi pe larg in viata cotidiana.

    Alcanii pot fi folositi drept combustibili.

    Alcanii sunt folositi pentru obtinerea de compusi chimici cu diferite

    utilizari. Clorura de metil este un agent frigorific. Acidul cianhidric

    folosit la obtinerea fibrelor sintetice. Clorura de metilen (CH2Cl2) i

    tetraclorura de carbon (CCl4) se ntrebuineaz ca solvent. Tetraclorura de

    carbon se ntrebuineaz i la stingerea incendiilor.

  • 27 | P a g e

    Metanul, componentul principal al gazului metan, se foloseste drept combustibil casnic

    (aragaz) sau in industrie la obtinerea unor compusi cu imoprtanta practica deosebita.

    Solventii hidrocarbonati sunt folositi la diluarea sau indepartarea vopselelor.

    Alcanii au aplicatii in medicina sau in farmacie la obtinerea unor preparate pentru

    protejarea pielii.

    Parafina solida si vaselina, constituite majoritar din alcani solizi, sunt utilizate la

    obtinerea cremelor.

    Alcanii sunt substante nepolare, deci insolubile in apa, dar care dizolva alte substante

    organice nepolare, cum sunt grasimile solide sau lichide. De aceea inhalarea vaporilor de

    benzina afecteaza plamanii, ca urmare a dizolvarii grasimilor din membranele celulare.

    Contactul prelungit dintre alcanii lichizi si piele are ca efect dizolvarea grasimilor,

    producand inflamari sau chiar arsuri grave.

  • 28 | P a g e

    Prin oxidarea metanului cu vapori de ap se obine gaz de sintez folosit la scar

    industrial n diverse sinteze de alcooli, aldehide etc.

    Alcani au o solubilitate sczut n ap, astfel nct coninutul n oceane este neglijabil; cu

    toate acestea, la presiuni ridicate si temperaturi scazute (cum ar fi la partea de jos a

    oceanelor), metanul poate co-cristaliza cu ap pentru a forma un hidrat de metan solid.

    Dei acest lucru nu poate fi exploatat comercial la momentul actual, cantitatea de energie

    combustibila din domeniile cunoscute de hidrat de metan depete coninutul energetic al

    tuturor gazelor naturale i a depozitelor de petrol puse mpreun.

    Metanul extras din hidratul de metan este considerat un candidat pentru

    combustibilii viitor.

  • 29 | P a g e