UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAŞI

Ş COALA DOCTORALĂ DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

INTEGRAREA MONETARĂ EUROPEANĂ –

ÎNTRE SPERANŢE ŞI DEZILUZII

CO NDUCĂTO R ŞTIINŢIFIC ,

PRO F. UNIV. DR. IO N IGNAT

DO CTO RAND,

DULGHERIU RALUCA GABRIELA

IAŞI, 2016

2

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” din IAŞI Școala Doctorală de Economie și Administrarea Afacerilor

Doamnei/Domnului__________________________________

Vă facem cunoscut că, pe data de 09.09.2016, ora 11:00, în sala B417, dra. Dulgheriu Raluca Gabriela va susține, în ședință publică, teza de doctorat cu titlul Integrarea monetară europeană – între speranţe şi deziluzii, în vederea obținerii titlului științific de doctor în domeniul

Economie.

Comisia de doctorat are următoarea componență:

Președinte: Prof. univ. dr. Vasile Cocriş , Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

din Iași

Conducător științific: Prof. univ. dr. Ion Ignat, Universitatea „A lexandru Ioan Cuza”din

Iași

Referenți: Prof. univ. dr. Laura -Mariana Cis maș, Universitatea de Vest din

Timișoara

Prof. univ. dr. Elena Nolica Druică, Universitatea din București

Prof. univ. dr. Liv iu-George Maha, Universitatea „A lexandru Ioan

Cuza” din Iași

Vă trans mitem rezumatul și vă invităm să part icipați la

ședința de susținere a tezei. Teza poate fi consultată la Bib lioteca

Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor.

Rector, Secretar serv. Studii Doctorale,

Prof. univ. dr. Tudorel Toader Gabriela Costin

3

CUPRINSUL TEZEI DE DO CTO RAT

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. INTEGRAREA MONETARĂ EUROPEANĂ :

FUNDAMENTE TEORETICE 1.1 Accepţiuni asupra conceptului de integrare monetară 1.2 Teoria zonelor monetare optime – fundament ştiinţif ic

pentru integrarea monetară europeană 1.3 Coordonate retrospective privind unificarea monetară

europeană – de la Memorandumul Marjolin la Tratatul de la

Maastricht

CAPITOLUL II. FUNCŢIONALITATEA ZONEI EURO ÎN CEI 17 ANI DE

EXISTENŢĂ 2.1 Elemente instituţionale, funcţionale şi politice ale Uniunii

Monetare Europene 2.2 Cronologia statelor membre în procesul adoptării monedei

unice europene 2.3 Rezultatele funcţionării zonei euro în perioada 1999-2015

2.3.1 Creşterea economică şi inflaţia 2.3.2 Piaţa muncii şi şomajul 2.3.3 Situaţia finanţelor publice. Cazul Grexit – o abordare

SVAR 2.4 Zona euro – de la idee la realitate: avantaje mai puţin

evidente versus costuri mai vizibile

CAPITOLUL III. CONVERGENŢĂ NOMINALĂ ŞI DIVERGENŢĂ

REALĂ ÎN PROCESUL ADOPTĂRII MONEDEI UNICE EUROPENE DE

CĂTRE ROMÂNIA. O ABORDARE COMPARATIVĂ 3.1 România şi zona euro: linişte aparentă şi neclarităţi în

politici 3.2 Convergenţa nominală în România: evoluţii şi perspective

3.2.1 Stadiul îndeplinir ii criteriilor de la Maastricht de către

România 3.2.2 Analiza comparativă privind impactul criteriilor de

convergenţă nominală asupra convergenţei reale în România,

4

Bulgaria, Croaţia, Polonia, Republica Cehă şi Ungaria. O

abordare VAR – VECM 3.2.3 Perspective privind durabilitatea progreselor pe linia

convergenţei nominale în România 3.3 Convergenţa reală şi analiza procesului de catching-up în

România 3.3.1 Stadiul îndeplinir ii criteriilor de convergenţă reală de

către România 3.3.2 Analiza comparativă privind procesul de catching-up a

convergenţei reale în România, Bulgaria, Croaţia, Polonia,

Republica Cehă şi Ungaria. Convergenţa sigma şi

convergenţa beta

CAPITOLUL IV. PERSPECTIVELE INTEGRĂRII MONETARE

EUROPENE 4.1 Reflecţii privind provocările din spaţiul Uniunii Monetare

Europene 4.2 Perspective privind funcţionarea zonei euro ca zonă

monetară optimă 4.3 Dileme ale procesului de extindere a zonei euro

4.3.1 Marea Britanie și Danemarca – menţinerea poziției opt-

out față de aderarea la zona euro 4.3.2 Suedia în zona euro – o amânare voluntară pe o

perioadă nedeterminată 4.3.3 Noile state membre ale Uniunii Europene – studiu

empiric asupra perioadei de timp necesare pentru realizarea

convergenţei reale cu zona euro 4.4 Problematica sustenabilităţii zonei euro – concluzii

desprinse din recenta criză economico- financiară

CONCLUZII BIBLIOGRAFIE ANEXE

5

INTRODUCERE

Construcţia Uniunii Economice și Monetare a fost

constrânsă, încă de la crearea sa, de eterogenitate și

imperfecțiuni, iar unificarea monetară europeană reprezintă,

de peste şaptesprezece ani, o încercare riscantă de a realiza un

parteneriat între state suverane, diferite din punctul de vedere

al dimensiunii, forței economice, politice și militare.

Problema convergenței economice, a

complementarităţii proceselor de convergență nominală și

reală și a divergențelor apărute în cadrul procesului de

integrare monetară europeană se înscriu în aria preocupărilor

actuale ale specialiștilor din domeniul științelor economice. În

acest sens, în lucrarea Integrarea monetară europeană – între

speranţe şi deziluzii sunt abordate aspecte legate de analiza

convergenței economice atât la nivelul zonei euro, cât şi la

nivelul României, în comparaţie cu celelalte cinci state în curs

de aderare la uniunea monetară: Bulgaria, Croaţia , Polonia,

Republica Cehă şi Ungaria.

Scopul lucrării constă, pe de o parte, în analiza

evoluţiei Uniunii Economice şi Monetare, iar, pe de altă parte,

în evaluarea gradului de convergenţă îndeplinit de România,

conform celor două abordări: nominală și reală, și

identificarea diferențelor de dezvoltare, atât faţă de statele

membre din zona euro, cât şi faţă de cele în curs de aderare la

Uniunea Monetară. Drept urmare, s-a impus formularea

următoarelor obiective derivate de cercetare:

analiza teoriei zonelor monetare optime – element de

referinţă care fundamentează procesul unificării monetare

europene;

6

punctarea coordonatelor retrospective privind integrarea

monetară europeană;

analiza zonei euro prin prisma elementelor instituţionale,

funcţionale şi politice, a cronologiei statelor membre în

procesul adoptării monedei unice europene şi a rezultatelor

funcţionalităţii uniunii monetare în perioada 1999-2015;

analiza convergenţei nominale şi a divergenţei reale în

procesul adoptării monedei unice europene de către

România, Bulgaria, Croaţia, Polonia, Republica Cehă şi

Ungaria;

analiza gradului de îndeplinire a criteriilor de convergență,

precum și a durabilităţii progreselor realizate pe termen

lung;

estimarea, prin intermediul unui model VAR-VECM, a

impactului criteriilor de convergenţă nominală asupra

convergenţei reale, măsurată prin indicatorul cel mai

sintetic - PIB/locuitor;

calcularea unui indice agregat de convergență economică

pentru măsurarea convergenţei reale în România şi în

celelalte 27 de state ale Uniunii Europene;

analiza comparativă a procesului de catching-up a

convergenţei reale prin prisma convergenţei σ şi

convergenţei β;

prezentarea principalelor aspecte privind perspectivele

integrării monetare europene, prin prisma: provocărilor din

spaţiul Uniunii Economice şi Monetare, perspectivelor

funcţionării ca zonă monetară optimă şi dilemelor

procesului de extindere şi problematicii sustenabilităţii

zonei euro.

Cercetarea este structurată în patru părți.

7

Primul capitol, „Integrarea monetară europeană:

fundamente teoretice”, începe cu o delimitare conceptuală a

noţiunii de integrare monetară care, de-a lungul timpului, a

luat forma unor diferite interpretări, caracterizate prin

contraste subtile sau note contradictorii. În continuarea

capitolului, este descris fundamentul ştiinţific al unificării

monetare europene, reprezentat de teoria zonelor monetare

optime. Acest element de bază în procesul unificării monetare

rămâne doar o teorie, cu precădere iluzorie, întrucât nu a putut

oferi, până în prezent, o soluţie eficientă de aplicare în lumea

reală. În fine, ultimul subcapitol al acestei prime părţi se

axează asupra prezentării coordonatelor retrospective privind

unificarea monetară europeană – de la Memorandumul

Marjolin la Tratatul de la Maastricht. Astfel, sunt descrise

succint principalele etape care au marcat istoria integrării

monetare europene.

Capitolul al doilea, „Funcţionalitatea zonei euro în cei

17 ani de existenţă”, descrie, pentru început, principalele

elemente instituţionale, funcţionale şi politice ale Uniunii

Monetare Europene, dintre care amintim: Banca Centrală

Europeană şi strategia de politică monetară a acesteia,

Eurosistemul şi Sistemul European al Băncilor Centrale. În

continuare, este prezentată cronologia statelor membre în

procesul adoptării monedei unice europene. Astfel, având ca

punct de plecare experiențele celor 19 state în drumul spre

Uniunea Economică şi Monetară, este analizată măsura în

care au fost îndeplinite criteriile de convergență. Următorul

subcapitol ilustrează rezultatele funcţionalităţii zonei euro prin

prisma creşterii economice şi a inflaţiei, pieţei muncii şi

şomajului şi, de asemenea, prin prezentarea situaţiei finanţelor

publice. În finalul acestui subcapitol, este realizată o abordare

8

SVAR a cazului Grexit, caz în care adoptarea monedei unice

europene a adus cu sine, de-a lungul timpului, deteriorarea

constantă a situaţiei fiscale şi bugetare a economiei elene.

Capitolul al doilea se încheie cu o prezentare a avantajelor

mai puţin evidente versus costurile mai vizibile ale aderării la

uniunea monetară, în condiţiile în care procesul de adoptare a

monedei unice europene a suferit schimbări majore în ultimii

ani, mai ales sub impactul crizei economice globale.

Capitolul al treilea, „Convergenţă nominală şi

divergenţă reală în procesul adoptării monedei unice de către

România” analizează, pentru început, evoluţia stadiului

îndeplinirii criteriilor de la Maastricht de către România şi

perspectivele privind durabilitatea progreselor înregistrate pe

linia convergenţei nominale. Analiza calitativă din acest

capitol este completată cu un studiu empiric cu privire la

impactul criteriilor de convergenţă nominală asupra

convergenţei reale în România, Bulgaria, Croaţia, Polonia,

Republica Cehă şi Ungaria, în perioada 1999 – 2014. De

asemenea, capitolul descrie convergența reală, esențială în

procesul integrării monetare europene. În analiza convergenţei

reale a economiei româneşti cu cea europeană, am apelat la o

serie de indicatori de evidenţiere a rezultatelor, precum:

bunăstarea economică (măsurând nivelul PIB/locuitor şi rata

medie anuală de creştere a PIB/locuitor), productivitatea

muncii (studiind structura economiei, evoluţia câştigurilor

salariale minime lunare, sarcina fiscală şi evoluţia

productivităţii muncii pe ora lucrată), competitivitatea externă

(analizând gradul de deschidere a economiei, precum și

ponderea comerțului bilateral cu statele membre ale UE în

totalul comerțului exterior) şi cercetarea-dezvoltarea-

inovarea (evaluând scorul global al competitivității

9

economice, intensitatea investiției în cercetare-dezvoltare şi

indicatorul agregat al inovării). Plecând de la analiza

precedentă a convergenţei reale a economiei româneşti cu cea

europeană, am creat un indice agregat de convergență

economică (IACE) pentru statele din Uniunea Europeană. De

asemenea, am completat acest studiu cu o analiză empirică,

prin intermediul căreia convergența reală este cuantificată cu

ajutorul convergenţei σ şi convergenţei β.

Ultimul capitol, „Perspectivele integrării monetare

europene” începe cu o scurtă prezentare a literaturii de

specialitate referitoare la provocările din spaţiul Uniunii

Economice şi Monetare. În ultimul deceniu, euroscepticismul

din literatura de specialitate a luat o vastă amploare, iar criza

recentă a evidenţiat slăbiciunile Uniunii Monetare Europene şi

lipsa acută de sincronizare dintre ţările membre, punând la

îndoială avantajele statelor în curs de aderare la zona euro. În

continuarea acestui ultim capitol, sunt analizate perspectivele

funcţionării zonei euro ca zonă monetară optimă prin prisma

enumerării principalelor critici din literatura de specialitate

care subliniază divergenţa şi incompatibilitatea criteriilor

formulate de-a lungul evoluţiei teoriei ZMO. Este analizată,

de asemenea, experienţa funcţionării unor uniuni monetare în

lume şi raportarea lor la teoria zonelor monetare optime. În

cadrul acestui capitol, sunt prezentate şi dilemele procesului

de extindere a Uniunii Economice şi Monetare. Astfel, sunt

analizate, pe de o parte, poziţiile Marii Britanii şi ale

Danemarcei, state care îşi menţin în continuare clauza de opt-

out faţă de aderarea la zona euro, iar de cealaltă parte, poziţia

Suediei, care continuă să amâne, într-un mod voluntar,

adoptarea monedei unice europene. În cadrul acestui

subcapitol este realizat şi un studiu empiric asupra perioadei

10

de timp necesară statelor central şi est-europene (Bulgaria,

Croaţia, Polonia, Republica Cehă, România şi Ungaria) pentru

realizarea convergenţei reale cu zona euro. În încheierea celui

de-al patrulea capitol, este prezentată problematica

sustenabilităţii zonei euro prin prisma principalelor concluzii

desprinse în urma recentei crize economice.

Lucrarea se încheie cu un set de concluzii menite să

completeze conținutul științific prin evidenţierea principalelor

aspecte surprinse de analiza convergenței în procesul adoptării

monedei unice europene.

Prin natura temei tratate, metodologia de cercetare

este deductivă, analiza calitativă contopindu-se cu cea

cantitativă. Complexitatea subiectului abordat impune

utilizarea mai multor metode de investigare a realităţii şi de

preconizare a tendinţelor de viitor, suportul metodologic fiind

triplu: istoric (util în analiza conjuncturii actuale a integrării

monetare europene); comparativ (necesar pentru evaluarea

gradului de îndeplinire a criteriilor de convergență) și

prospectiv (necesar tendințelor viitoare).

Tehnicile şi metodele utilizate în cercetare corespund

scopului şi obiectivelor stabilite. Astfel, prin intermediul

analizei documentare sunt culese datele referitoare la

procesele şi fenomenele care constituie obiectul cercetării; cu

ajutorul observaţiei ştiinţifice sunt comparate reperele iniţiale

cu evoluţia acestora; prin problematizare, cercetarea privind

procesul integrării monetare europene este sesizată, indusă şi

formulată ştiinţific; prin logică sunt formulate şi folosite

judecăţi, noţiuni şi raţionamente, sunt realizate comparaţii,

sunt identificate elementele de maximă generalitate şi cele de

strictă necesitate; cu ajutorul statisticii sunt colectate

informaţiile şi datele necesare analizei, este creionat trendul

11

indicatorilor de convergență nominală și reală şi sunt

identificate cauzele care au influențat sau pot influența

procesul integrării monetare europene.

Instrumentele utilizate cu precădere în cercetare sunt:

tabelele, graficele, trendurile, indicatorii şi coeficienţii. Toate

contribuie la realizarea obiectivului de cercetare a evoluțiilor

precedente și viitoare atât la nivel particular, pentru România

şi celelalte cinci state în curs de aderare la Uniunea

Economică şi Monetară, cât și comparativ, pe grupe de

dezvoltare economică (zona euro, statele în curs de aderare)

sau analizate împreună (UE-28).

Studiul cuprinde patru cercetări empirice realizate în

cadrul capitolelor II, III şi IV. Primul demers are la bază o

analiză SVAR a crizei din Grecia. În al doilea demers,

pornind de la o abordare VAR a impactului criteriilor de

convergenţă nominală asupra convergenţei reale, dar luând în

considerare şi numărul relaţiilor de cointegrare din model,

este utilizată metodologia vectorului cu autocorecţie – VECM.

Cel de-al treilea demers presupune determinarea convergenţei

reale utilizând parametrii econometrici σ şi β, iar ultima

cercetare empirică are la bază analiza statistică a seriilor de

timp şi porneşte de la un sistem de indici de variaţie cu baza

în lanţ calculaţi pe baza ratelor de creștere a PIB-ul/locuitor,

caracterizând sub raport statistic dezvoltarea procesului de

catching-up în statele incluse în analiză.

Elementele de noutate privind metodologia cercetării,

constau în:

analiza comparativă, prin intermediul metodei VAR-

VECM, a impactului criteriilor de convergenţă nominală

asupra creşterii economice, în statele în curs de aderare la

12

zona euro: Bulgaria, Croaţia, Polonia, Republica Cehă,

România şi Ungaria, în intervalul 1999 – 2014;

aprecierea perioadei de timp necesară pentru realizarea

convergenţei reale pentru toate cele şase state menţionate

anterior;

utilizarea coeficientului de variație, calculat pe baza

amplitudinii intervalului semi-intercuartilic, pentru

măsurarea convergenței σ;

utilizarea amplitudinii intervalului semi-intercuartilic, ca

indicator de măsurare a volatilității PIB/locuitor,

comparativ cu abaterea standard;

analiza a două tipuri de convergenţă σ: convergenţa internă

– calculată în cadrul grupului UE-6 şi convergenţa externă

– care raportează grupul UE-6 la zona euro;

analiza convergenței β reale, prin gruparea țărilor UE-28

pe două grade de intensitate, după nivelul mediu al

PIB/locuitor și după gradul de volatilitate a acestuia;

estimarea convergenţei reale pentru întreaga perioadă

analizată, 1999-2014, față de abordările anterioare care

vizau nivelul PIB/locuitor doar dintr-un singur an de

referință;

analiza convergenței β prin estimarea a patru modele

distincte, cu scopul de a oferi o imagine cât mai completă

și corectă a fenomenului.

Demersul științific are la bază investigațiile și

rezultatele studiilor și cercetărilor atât din literatura de

specialitate naţională, cât și internațională. Astfel, dintre cele

mai reprezentative studii care au abordat procesul integrării

monetare europene, din perspectiva extinderii Uniunii

Economice şi Monetare, a euroizării sau a îndeplinirii de către

13

zona euro a trăsăturilor specifice unei zone monetare optime,

se numără: Mundell (1961), McKinnon (1963), Kenen (1969),

Grubel (1970), Fleming (1971), Giersch (1973), Ingram

(1973), Ishiyama (1975), Robson (1987), De Grauwe (1992),

Krugman (1993), Frankel şi Rose (1997), Hargreaves şi

McDermott (1999), Collington (2002), Buiter (2004), Cerna

(2006), Priewe (2007), Mongelli (2008), O’Rourke şi Taylor

(2013).

În completarea definiţei din Raportul Werner, cele

mai importante contribuţii aduse conceptului de integrare

monetară aparţin următorilor economişti: Corden (1972),

Tavlas (1993), Cobham şi Robson (1994), Giovannini (1995),

Cohen (1998), Pentecost şi Van Poeck (2001), Gandolfo

(2002) şi Meade (2009). Cu privire la delimitarea termenilor

de zonă monetară şi uniune monetară, menţionăm următorii

autori: Robert Mudell (1961), Hargreaves şi McDermott

(1999), Mancera (1991), Masson şi Patillo (2001).

În ceea ce priveşte studierea fenomenului

convergenței, menționăm preocupările de început aparținând

clasicilor Smith, Ricardo şi Malthus în creșterea economică

regională, și contribuțiile fundamentale ale lui Solow și Swan

(1956) în modelarea creșterii exogene și ale lui Barro și Sala-

i-Martin (1996) în modelarea creșterii endogene. De-a lungul

timpului, dezbaterile asupra convergenţei au captat, într-un

mod continuu, atenţia teoreticienilor şi econometricienilor din

domeniul macroeconomiei şi nu numai: Baumol (1986), Islam

(1995), Evans (1997), Greene (2003), Barro şi Sala-i-Martin

(2004), Higgins et. al. (2006), Ingianni şi Zdarek (2007),

Young et. al. (2007), Vojinovic şi Oplotnik (2008).

Sub aspectul gradului de îndeplinire a criteriilor de

convergenţă – nominală și reală – menționăm lucrări ale

14

economiștilor Boyle şi McCarthy (1997), Dalgaard şi Vastrup

(2001), Buiter şi Grafe (2002), Cihák şi Holub (2003), Kenen

şi Meade (2003), Isărescu (2004), Matkowski şi Próchniak

(2004), Zd'arek (2008), Gros şi Mayer (2010),

Georgantopoulos (2011), Hökmark (2012), Bongardt et. al.

(2013), Gabrisch şi Kämpfe (2013), Heise (2013), Karras

(2013), Fichtner et. al. (2014), Guiso et al. (2015). Contribuții

importante în studierea relației dintre cele două procese de

convergență, nominală și reală, sunt aduse prin cercetările

economiștilor Balassa și Samuelson (1964), López-Salido şi

Quirós (2006), Lein-Rupprecht et al. (2007), Bongard et al.

(2013).

De asemenea, cu scopul realizării unei analize

complexe a convergenţei economiei româneşti cu zona euro şi

cu celelalte state în curs de aderare, lucrarea are la bază

numeroase studii care analizează convergenţa reală în ţările

Europei Centrale şi de Est, utilizând conceptele de σ- şi β-

convergenţă. Printre cele mai importante se numără: Wagner

şi Hlouskova (2002), Knitila (2004), Kutan şi Yigit (2005),

Verblane şi Vahter (2005), Vojinovic (2006), Matkowski şi

Prochniak (2007), Iancu (2007), Zaman şi Goschin (2014).

Prin prisma titlului cercetării de faţă „Integrarea

monetară europeană – între speranţe şi deziluzii”, împărţim

principalele lucrări din literatura de specialitate între

eurosceptici şi eurofili. Astfel, cele mai sceptice contribuţii

aparţin lui Kopits (1999), Kenen şi Meade (2003), Buiter

(2004), Wyplosz (2007) şi Sikulova (2007), autori care aduc

critici dure criteriilor de la Maastricht. Bagus (2011) şi Tilford

(2014) analizează blocajul Uniunii Economice şi Monetare şi

divergenţele din ce în ce mai extinse din interiorul acesteia,

iar Guiso, P. Sapienza şi L. Zingales îşi încep cel mai recent

15

articol (intitulat “Monnet’s error?”) afirmând că ţările din

zona euro “par prinse într-o capcană: nu există nici o dorință

de a merge înapoi, nici un interes pentru a merge înainte, şi

este nesustenabil din punct de vedere economic să rămână în

continuare” (2015, p. 1). De asemenea, autori precum Grubel

(1970), Ishiyama (1975), Robson (1987), Emerson et al.

(1990), De Grauwe (1992), Krugman (1993), Tavlas (1994),

Frankel şi Rose (1997), Buiter (2004), De Grauwe (2006),

Priewe (2007) analizează perspectivele iluzorii ale

funcţionării Uniunii Monetare Europene ca zonă monetară

optimă. Alte contribuţii importante în sfera euroscepticilor

aparţin economiştilor Georgantopoulos și Tsamis (2011),

Jovanovic (2012), Lianou (2012), Koutsoukis şi Roukanas

(2014), care critică excesul birocratic, corupţia şi deteriorarea

tacită a situaţiei fiscale din Grecia.

În ceea ce priveşte eurofilii din literatura de

specialitate, ponderea acestora este semnificativ mai mică. De

remarcat este trăsătura comună a lucrărilor eurooptimiste care

constă în apartenenţa lor la una dintre principalele instituţii

europene: Banca Centrală Europeană sau Comisia Europeană.

Pe lângă cele menţionate anterior, cercetarea are la

bază publicațiile şi bazele de date ale Băncii Naționale a

României, Comisiei Naţionale de Prognoză, Consiliului

Economic de la Casa Albă, Deka Bank, Deutsche Bank,

Eurostat, Fondului Monetar Internațional, Guvernului

României, Institutului Internaţional pentru Dezvoltarea

Managementului, Institutului Naţional de Statistică,

UNCTAD şi World Bank.

Asemenea oricărei analize, şi cercetarea de faţă a

întâmpinat o serie de limite inerente, atât teoretice, cât şi

empirice. În privinţa limitelor teoretice, menţionăm sursele

16

documentare incomplete cauzate de costurile mari presupuse

de achiziţionarea unor lucrări ştiinţifice foarte vechi. În ceea

ce priveşte limitele empirice, dificultăţile au constat în lipsa

datelor pentru anumiţi ani în cazul Luxemburgului, Maltei şi

Letoniei. De asemenea, aceste limite sunt completate de

gradul de subiectivism al cercetătorului. Cu toate acestea,

limitele cercetării nu au avut influenţe semnificative asupra

concluziilor lucrării de faţă, rezultatele cercetării contribuind

la perfecționarea metodologiei de analiză a convergenței

economice și extinzând caracterul viziunilor teoretice

existente asupra aspectelor legate de diminuarea decalajelor și

de îmbunătățirea perspectivelor de convergență în contextul

integrării monetare europene.

În continuarea demersului de cercetare ne propunem

să calculăm un indice agregat mai complex al convergenţei

reale, având în vedere lipsa unor criterii clar stipulate în

Tratatul de la Maastricht. Indicele va fi realizat pe baza unui

set extins de indicatori format din: rata de creştere economică,

PIB/locuitor, ponderea exporturilor în PIB, ponderea

agriculturii în PIB, ponderea sectorului privat în PIB,

investiţiile străine directe, evoluţia pieţei de capital, rata

şomajului, productivitatea muncii şi cheltuielile cu cercetarea

şi dezvoltarea. De asemenea, cercetările viitoare vor avea în

vedere validarea, testarea şi adaptarea în timp a indicatorului

construit la schimbările economice.

17

CONCLUZII

Integrarea monetară europeană, recuperarea

rămânerilor în urmă sau înlăturarea decalajelor de dezvoltare

atât în interiorul Uniunii Economice şi Monetare, cât şi către

aceasta, constituie un subiect de mare actualitate şi cu o

semnificație aparte, iar numeroasele studii și cercetări din

domeniu ilustrează atât relevanța temei abordate în cadrul

lucrării de faţă, cât și dificultățile de cercetare a proceselor de

convergență și divergență economică.

Pe parcursul lucrării, cercetarea teoretică este

completată de cercetarea empirică, prin intermediul unor

analize comparative temporale și teritoriale centrate asupra

gradului de îndeplinire a celor două forme ale convergenței

economice – nominală şi reală.

Problematica cercetării conturează un set de concluzii

pertinente care pot fi sintetizate după cum urmează:

1. Impactul recentei crize economice asupra stabilității

monetare europene poate fi cuantificat cu ajutorul

dezechilibrelor majore provocate la nivelul zonei euro.

Declinul ritmului de creștere economică, creșterea ratei

șomajului și a datoriilor publice, unitatea economică

europeană precară, lipsa de coordonare a politicilor

macroeconomice, fragmentarea pieței de capital sau

fragilitatea sistemului monetar au limitat capacitatea de

funcționare eficientă a zonei euro și au pus sub semnul

incertitudinii posibilitatea de extindere a acesteia. Pe fondul

acestor dezechilibre, integrarea economică monetară ar genera,

mai degrabă, mai multe costuri și mai puține beneficii, atât

pentru zona euro, cât și pentru statele în curs de aderare.

18

2. Armonizarea prealabilă a proceselor de convergență

nominală și reală reprezintă condiția sine qua non a aderării

viitoare a unei țări la UEM. În acest fel, sunt prevenite

posibilele derapaje care pot surveni în urma adoptării monedei

euro. Analiza comparativă a celor două tipuri de convergență

a permis formularea ipotezei potrivit căreia procesul de

convergență nominală poate fi considerat privilegiat în

comparaţie cu cel de convergență reală. Acest fapt se

datorează, pe de o parte, interesului acordat în cadrul

Tratatului de la Maastricht criteriilor de convergență nominală

(în defavoarea celor de convergență reală menite să asigure un

grad ridicat de similitudine structurală statelor candidate) şi,

pe de altă parte, dimensiunii temporale necesare realizării

celor două procese (aderarea la zona euro devenind posibilă

doar în condiţiile îndeplinirii criteriilor de convergență

nominală în totalitate, iar orizontul de timp necesar este mult

mai redus în comparaţie cu îndeplinirea convergenței reale).

3. Pe fondul dezechilibrelor macroeconomice recente,

s-au îndreptat către convergența nominală numeroase critici

rezultate în urma incapacităţii criteriilor de la Maastricht de a

reflecta posibilitatea reală a statelor membre de a atinge

nivelul de dezvoltare economică necesar integrării în zona

euro, mulți specialiști apreciindu-le ca fiind neadaptate

condițiilor economice actuale. Mai mult decât atât, pe lângă

divergenţa reală dintre cele nouăsprezece ţări din zona euro,

se manifestă, în prezent, şi o divergenţă nominală prin prisma

gradului precar de îndeplinire a criteriilor de la Maastricht.

4. În prezent, pentru toate cele șase state în curs de

aderare la Uniunea Economică și Monetară (România,

Bulgaria, Croația, Polonia, Republica Cehă și Ungaria),

criteriile de la Maastricht (stabilitatea prețurilor,

19

sustenabilitatea politicii fiscale, stabilitatea cursului de schimb

și convergența pe termen lung a ratelor de schimb) sunt

îndeplinite sau tangibile. Cu toate acestea, autoritățile

monetare naţionale nu îşi propun o intrare rapidă în zona euro,

ci se plasează pe o poziție de așteptare. În ceea ce privește țara

noastră, întrucât obiectivul de intrare în Mecanismul Cursului

de Schimb II la data de 1 ianuarie 2016 nu a putut fi îndeplinit,

anul 2019 nu mai reprezintă o dată-ţintă realizabilă.

5. Estimarea econometrică a impactului criteriilor de

covergenţă nominală asupra creşterii economice în România,

Bulgaria, Croaţia, Polonia, Republica Cehă şi Ungaria, în

perioada 1999-2014, conduce la formularea următoarei

sinteze:

Şocuri asupra creşterii economice, determinate de: Rata

inflaţie i Datoria publică

Deficitul bugetar

Cursul de schimb

Rata dob. pe t. lung

România Efect pozitiv*

Efect negativ

Efect pozitiv**

Efect negativ

Efect negativ

Bulgaria Efect pozitiv*

Efect negativ

Lipsă efect Lipsă efect

Efect pozitiv***

Croaţia Efect

negativ

Lipsă

efect

Lipsă efect Lipsă

efect

Efect negativ

Polonia Efect negativ

Efect negativ

Efect pozitiv**

Efect pozitiv

Efect pozitiv***

Rep. Cehă

Efect negativ

Lipsă efect

Lipsă efect Efect pozitiv

Efect pozitiv***

Ungaria Efect negativ

Efect negativ

Efect negativ

Efect pozitiv

Efect pozitiv***

*creştere economică inflaţionistă

**conform literaturii de specialitate, în ţările emergente, deficitul bugetar

este perceput ca un factor favorabil creşterii economice

*** reacţie atipică din punct de vedere economic, având în vedere faptul că

o creştere a ratei dobânzii pe termen lung temperează avântul creşterii

economice

Procesul de modelare econometrică este dificil de

realizat pentru toate cele șase state în curs de aderare la

Uniunea Economică și Monetară, ca urmare a modificărilor

20

structurale din ultimele decenii. Astfel, este necesar un

interval de timp mai îndelungat până când modelele empirice

vor da rezultate robuste în cazul statelor din Europa Centrală

şi de Est.

6. În adoptarea deciziei de aderare la zona euro trebuie

să se țină cont de doi factori. Primul dintre aceștia se referă la

capacitatea de îndeplinire a tuturor criteriilor de convergență

nominală, iar cel de-al doilea privește progresele obținute în

procesul de convergență economică reală. În cazul în care

unul dintre cei doi factori nu ar fi luat în considerare,

economiile noilor state ar deveni periferice, cu o flexibilitate

scăzută și incapabile să elimine șocurile adverse. În vederea

determinării gradului de manifestare a convergenței reale a

României cu zona euro, s-a realizat o analiză statistică bazată

pe următorii indicatori: bunăstarea economică,

productivitatea muncii, competitivitatea externă şi cercetarea-

dezvoltarea-inovarea. Rezultatele acestei analize pot fi

sintetizate astfel:

în privința bunăstării economice, România se află încă

într-o poziţie de ţară periferică în raport cu statele

europene dezvoltate. Astfel, în ierarhia celor 28 de state

membre, România ocupă locul 27, înainte de Bulgaria;

din punctul de vedere al productivităţii muncii, dacă la

capitolul nivelului minim salarial România ocupă

penultimul loc în ierarhia Uniunii, în ceea ce priveşte

sarcina fiscală, doar şapte ţări ne depăşesc (Belgia,

Ungaria, Germania, Franţa, Austria, Letonia şi Italia),

sarcina fiscală fiind mult mai mare comparativ cu toate

statele europene care pot fi apreciate drept competitoare

directe;

21

în ceea ce priveşte competitivitatea externă, România are

un grad mediu de deschidere a economiei şi un trend al

comerțului exterior cu Uniunea Europeană ascendent, însă

devansarea ponderii exporturilor de către cea a

importurilor poate cauza dezechilibre macroeconomice

mari pe termen mediu și lung;

în privința cercertării-dezvoltării-inovării, în ciuda unor

evoluții pozitive, sistemul CD&I românesc cuprinde în

continuare disfuncționalități structurale, România fiind

plasată pe ultimul loc în Uniune, în categoria inovatorilor

modești, alături de Bulgaria şi Letonia.

7. Analiza empirică a procesului de catching-up a

convergenței reale a evidenţiat următoarele rezultate:

România mai are nevoie de 22 ani pentru a egala nivelul

mediu al PIB/locuitor din zona euro, în condiţiile în care

creșterea economică medie specifică perioadei 1999-2014

se va menţine şi în viitor;

Polonia și Republica Cehă sunt statele care au cea mai

scurtă perioadă de catching-up, de 15, respectiv 16 ani, în

timp ce Croația este țara care necesită cea mai mare

perioadă de timp (62 de ani) pentru prinderea din urmă a

zonei euro;

în ceea ce priveşte convergenţa sigma, rezultatele empirice

ilustrează faptul că există atât o convergență sigma internă

reală la nivelul UE-6, cât şi o convergenţă sigma externă

reală, ceea ce poate constitui totuşi un factor pozitiv în

procesul de aderare la zona euro;

de asemenea, cele 4 modele estimate pentru convergenţa

beta, confirmă o convergenţă mai accentuată pentru

România, Bulgaria, Croaţia, Republica Cehă şi Ungaria, şi

o convergenţă mai scăzută pentru Polonia.

22

8. Deși a devenit preocuparea principală a cercetărilor

aplicative din domeniul integrării economice europene și a

autorităților decizionale implicate în conducerea și

monitorizarea procesului de integrare, problema convergenței

reale rămâne nesoluționată și controversată. Abordarea

procesului de adoptare a monedei unice europene s-a

modificat considerabil în urma evoluţiilor economice din

ultimii ani, schimbări care au determinat scăderea

competitivității, instabilitate financiară și dezechilibre fiscale

și, implicit, imposibilitatea îndeplinirii criteriilor de

convergență nominală într-o manieră sustenabilă. Cu toate că

nivelul de dezvoltare a economiei reale a unei țări nu

reprezintă condiția de bază a negocierilor privind procesul de

aderare la Uniunea Europeană, sustenabilitatea zonei euro și

posibilitatea de extindere a acesteia nu se pot realiza fără

soluționarea problemelor legate de recuperarea rămânerilor în

urmă sau de înlăturarea decalajelor de dezvoltare existente

între statele membre.

9. Având în vedere decalajul mult prea mare existent

între România și statele dezvoltate din zona euro , convergența

reală trebuie să fie tratată prioritar, fără a neglija, însă,

convergența nominală. Așadar, cele două tipuri de

convergență trebuie abordate în mod unitar, sustenabil și în

strânsa lor interdependenţă. Totuşi, ţinând cont de realitățile

economice menționate anterior, considerăm adecvată

reaşezarea ţărilor în zona euro după alte criterii (inclusiv

adăugarea posibilităţii unei intrări în UEM cu ieşire, nu fără

ieşire, precum în prezent) şi revizuirea substanţială a

condiţiilor de adoptare a monedei unice europene.

10. Dezechilibrele UEM au readus în discuţie statutul

monedei unice europene în viitor, iar incertitudinea pe care o

23

traversează încă zona euro transformă moneda unică mai

degrabă într-o posibilă victimă decât într-un instrument de

ajustare. În prezent, moneda euro este sprijinită de două

economii importante – Germania şi Franţa –, însă nu se ştie

cât timp vor mai accepta scurgeri de valoare din economiile

lor către cele periferice. Astfel, este incontestabil faptul că

Uniunea Economică şi Monetară a avut de suferit şi nu poate

fi de durată în acest ritm.

11. Cât priveşte viitorul Uniunii Economice şi Monetare,

luând în calcul evitarea scenariului pesimist al deplasării

integrării monetare europene dinspre speranţele rămase către

deziluzii depline, o soluţie optimă ar constitui-o divizarea

monedei euro în două: euro-nord şi euro-sud. În aceste

condiţii, cea din urmă ar trebui să îşi devalorizeze

semnificativ moneda faţă de cea dintâi, în aşa fel încât statele

din sudul zonei euro să se întărească şi să îşi recapete

competitivitatea. În timp, în cazul în care această soluţie ar da

roade, cele două diviziuni ale monedei euro ar trebui să se

unifice, din nou, într-o singură monedă. De asemenea, o altă

soluţie de mijloc, însă mult mai dificil de aplicat pentru a

ajusta discrepanţele de la nivelul zonei euro, o constituie

desfacerea monedei euro în nouăsprezece fracţiuni (euro-franc

francez, euro-franc belgian, euro-marcă germană, euro-liră

italiană etc.) cu o monedă euro-pivot. Un alt deznodământ al

crizei din zona euro, însă mult prea utopic pentru realităţile

actuale, îl constituie realizarea unei uniuni politici pentru a

salva zona euro. Revenim, astfel, la propunerea lui Winston

Churchill, care s-a numărat printre primii care au pledat în

favoarea integrării politice europene, prin crearea unor State

Unite ale Europei. În fine, în lipsa oricărei alte soluţii, nu mai

rămâne să vorbim decât despre scenariul tragic al desfiinţării

24

Uniunii Economice şi Monetare, însă costurile presupuse ar fi

enorme nu doar pentru statele din interiorul zonei euro, cât şi

pentru întreaga Uniunea Europeană.

25

BIBLIOGRAFIE

CĂRȚI:

1. Arthus, P. (2001) L'Euro et la Banque Centrale Europeene. Un

premier Bilan. Paris, Édition Economica. 2. Bagus, P. (2011) Tragedia monedei euro. Iași, Editura Universității

"Alexandru Ioan Cuza".

3. Baldwin, R., Wyplosz, C. (2006). The Economics of European

Integration. New York, McGraw Hill.

4. Bekerman, G., Saint-Marc, M. (2001) L’euro. Paris, Presses Universitaires de France.

5. Burda, M., Wyplosz, C. (2009) Macroeconomics: A European Text.

New York, Oxford University Press.

6. Cerna, S. (2005) Economie monetară și financiară internațională.

Timișoara, Editura Universității de Vest. 7. Cerna, S. (2006) Teoria zonelor monetare optime. Timișoara, Editura

Universității de Vest.

8. Cerna, S. (2009) Economie monetară. Timișoara, Editura Universității

de Vest.

9. Cohen, B. J. (1998) The Geography of Money. Ithaca: Cornell University Press.

10. Cocriș, V., Sireteanu, E., Andrieș, A. (2013) Activitatea bancară şi

integrarea monetară europeană . Iași, Editura Universității "Alexandru

Ioan Cuza".

11. Cohen, B. (2011) The Future of the Global Currency: the Euro versus the Dollar. New York, Routlege.

12. Collignon, S. (2002) Monetary Stability in Europe. New York,

Routlege.

13. Croitoru, L. (2012) Politica monetară: ipostaze neconvenționale.

București, Editura Curtea Veche. 14. De Grauwe, P. (2010) The Economics of Monetary Union. New York:

Oxford University Press.

15. Dyson, K. (1994) Elusive Union. The Process of Economic and

Monetary Union in Europe. London, Longman Publishing Group.

16. Dyson, K. (2002) EUROPEAN states and the Euro. Oxford, Oxford University Press.

17. Friedman, M. (1953) Essays in Positive Economics. Chicago,

University of Chicago Press.

18. Gandolfo, G. (2002) International Finance and Open-Economy

Macroeconomics. Berlin, Springer Verlag. 19. Giovannini, A. (1995) The Debate on Money in Europe. London,

Massachusetts Institute of Technology Press.

26

20. Henkel, H. O. (2010) Rettet unser Geld. München, Wilhelm Heyne

Verlag.

21. Ignat, I. (2002) Uniunea Europeană. De la Piața Comună la moneda unică. București, Editura Economică.

22. Ignat, I. (2004) Economie Politică. Macroeconomie. Iași, Editura

Universității "Alexandru Ioan Cuza".

23. Ignat, I., Pralea, S. (2013) Economie mondială. Iaşi, Editura Sedcom

Libris. 24. Isărescu, M. (2001) Reflecții economice – Piețe, Bani, Bănci.

Bucureşti, Editura Expert.

25. Isărescu, M. (2009) Contribuţii teoretice şi practice în domeniul

politicilor monetare şi bancare. București, Editura Academia Română.

26. Jaba, E. (2002) Statistica. București, Editura Economică. 27. Jovanovic, M. N. (1997) European economic integration: limits and

prospects. London, Routledge Press.

28. Krugman, P. (1991) Geography and trade. Cambridge, MIT Press.

29. Luţaş, M. (2004) Uniunea Europeană. Mecanismul integrării. Cluj-

Napoca, Editura Dacia. 30. Masson, P., Patillo, C. (2001) Monetary Union in West Africa: Is It

Desirable, How could it Be Achieved? Washington DC, International

Monetary Fund.

31. Marinaș, M. (2008) Convergența structurală a economiei românești.

Analiză comparativă. Bucureşti, Editura Teoretică și Aplicată. 32. McIntosh, C. (2013) Cambridge Advanced Learner's Dictionary.

Cambridge, Cambridge University Press.

33. Mureșan, M., Chirleșan, D. (2009) Convergență reală și convergență

nominală în procesul adoptării monedei unice de către noile țări

membre ale UE. Iași, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza". 34. Păun, C. (2011) Convergenţa nominală şi reală. Bucureşti, Academia

de Studii Economice.

35. Păun, D. (2011) Drumul României către euro. Cluj-Napoca, Editura

Presa Universitară Clujeană.

36. Pecican, E.Ș. (2009) Indicatori privind convergența reală și aplicațiile acestora. Bucureşti, Institutul Național de Cercetări

Economice.

37. Pentecost, E., Van Poeck, A. (2001) European Monetary Integration.

Past, Present and Future. Northampton, Edward Elgar Publishing.

38. Pop, N. (2011) Decizia de politică monetară – între fascinația teoriei și inefabilul intuiției. București, Editura Expert.

39. Robson, R. (1987) The Economics of lnternational lntegration.

London, Allen and Unwin Publishing.

40. Sanchis, M. (2014) The Economics of the Monetary Union and the

Eurozone Crisis. Cham, Springer International Publishing.

27

41. Scheller, H. K. (2006), The European Central Bank. History, Role

and Functions. Frankfurt am Main, European Central Bank.

42. Stiglitz, J. (2004) The process of European integration and the future of Europe. Geneva, United Nations Economic Commission for

Europe.

43. Talani, L. (2009) The Future of the EMU. London, Palgrave

Macmillan.

44. Voinea, G., Roman, A., Chirleșan, D (2010) 10 ani de la lansarea Euro: prefacerile și viitorul monedei în contextual crizei economice

actuale. Iași, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza".

ARTICOLE:

45. Abramovitz, M. (1986) Catching Up, Forging Ahead, and Falling Behind. The American Economic Review, 76 (5), 1072-1085.

46. Arestis, P., Sawyer, M. (2013) Can the eurozone survive and be

prosperous? Intereconomics, 48 (6), 326-327.

47. Balassa, B. (1964) The Purchasing Power Parity Doctrine: A

Reappraisal. Journal of Political Economy, 74, 584-596. 48. Barro, R.J. (1987) Government Spending, Interest Rates, Prices and

Budget Deficits in the United Kingdom. Journal of Monetary

Economics, 20, 221- 234.

49. Barro, R.J., Sala-i-Martin, X. (1991) Convergence across States and

Regions. Brookings Papers on Economic Activity, 22 (1), 107-182. 50. Barro, R.J., Sala-i-Martin, X. (1996) Convergence. Journal of

Political Economy, 100, 223-251.

51. Baumol, W. J. (1986) Productivity Growth, Convergence, and

Welfare: What the Long-Run Data Show. The American Economic

Review, 76 (5), 1072-1085. 52. Bernheim, B.D. (1989) A Neoclassical Perspective on Budget Deficits.

The Journal of Economic Perspectives, 3, 55-72.

53. Bongardt, A., Torres, F., Hefeker, C. (2013) Convergence in the EU.

Intereconomics, 48 (2), 72-92.

54. Bosch, G., Bonhomme, S. (2013) Inequality in Europe: What can be done? What should be done? Intereconomics, 48 (6), 328-356.

55. Boţel, C. (2002) Cauzele inflaţiei în România, iunie 1997 – august

2001. Analiză bazată pe vectorul autoregresiv structural. Caiete de

studii BNR, nr. 11, 7-48.

56. Boyle, G.E., McCarthy, T.G. (1997). A Simple Measure of β-Convergence. Oxford Bulletin of Economics and Statistics, 59 (2),

257-264.

57. Buiter, W., Grafe, C. (2002) Anchor, Float or Abandon Ship:

Exchange Rate Regimes for Accession Countries. European Investment Bank Papers, 7 (2), 51-71.

28

58. Buiter, W. (2004) To purgatory and beyond: When and how should

the ac-cession countries from central and eastern Europe become full

members of EMU? Challenges for Central Banks in an Enlarged EMU, 1-42.

59. Cebula, R., Koch, J. (1989) An Empirical Note on Deficits, Interest

Rates, and International Capital Flows. The Quarterly Review of

Economics and Business, 29, 119-126.

60. Cerna, S. (2010) Criza şi reglementările financiare. OECONOMICA, 1, 77-102.

61. Cihák, M., Holub, T. (2003) Price Convergence to the EU: What Do

the 1999 ICP Data Tell Us? CNB Working Paper, 2, 1-21.

62. Cobham, D., Robson, P. (1994) Monetary Integration in Africa: A

Deliberately European Perspective. Word Development, 22 (3), 285-299.

63. Coman, T. (2007) Integrarea monetară, factor al coeziunii economice

și al solidarității dintre statele membre ale UE. EIRP Proceedings, 2,

542-567.

64. Cocriș, V., Căpraru, B. (2008) The reform of the National Bank of Romania after accession to the EU: challenges and perspectives.

Analele Universității din Oradea - Științe Economice, 3, 713-718.

65. Cocriș, V., Nucu, A. (2013) Canalul ratei dobânzii în România:

evaluarea eficacităţii transmis iei impulsurilor de politică monetară

asupra inflaţiei şi creşterii economice. Economie teoretică şi aplicată, 20 (2), 20-35.

66. Corden, M. (1972) Monetary Integration. Essays in International

Finance, No. 39, 1-45.

67. Dalgaard, K.J., Vastrup, J. (2001) On the measurement of sigma

convergence. Economics Letters, 70, 283-287. 68. De Grauwe, P. (1992) German Monetary Unification. European

Economic Review, 36, 445-453.

69. De Grauwe, P. (2006) Flaws in the Design of the Eurosystem?

International Finance, 9 (1), 137-144.

70. Emerson, M., Gros, D., Pisani-Ferry, J., Reichenbach, H., Italianer, A. (1990) One Market, One Money: An Evaluation of the Potential

Benefits and Costs of Forming an Economic and Monetary Union.

European Economy - Commision of the European Communities, 1-

347.

71. Engel, C., Rogers, J. H. (2004) European Product Market Integration after the Euro. Economic Policy, 19 (39), 347–384.

72. Evans, P. (1985) Do large deficits produce high interest rates?

American Economic Review, 75, 68-87.

29

73. Evans, P. (1987) Do budget deficits raise nominal interest rates?

Evidence from six countries. Journal of Monetary Economics, 20,

281-300. 74. Evans, T. (2011) The crisis in the euro area. International Journal of

Labor Research, 3 (1), 97-113.

75. Farrel, H. (2010) A More Perfect Union. Democracy, 18, 43-55.

76. Ferreira-Lopes, A., Pina, A. (2011) Business Cycles, Core, and

Periphery in Monetary Unions: Comparing Europe and North America. Open Economies Review, 22 (4), 565-592.

77. Fichtner, F., Fratzscher, M., Podstawski, M., Ulbricht, D. (2014)

Making the Euro Area Fit for the Future. Deutsches Institut für

Wirtschaftsforschung Economic Bulletin, 9, 3-15.

78. Fleming, J.M. (1971) On Exchange Rate Unification. The Economic Journal, 81, 467-488.

79. Frankel, J., Rose, A. (1997) Is EMU more justifiable ex post than ex

ante? European Economic Review, 41, 753-760.

80. Gabrisch, H., Kämpfe, M. (2013) The new EU countries and euro

adoption. Intereconomics, 48 (3), 180-186. 81. Georgantopoulos, A., Tsamis, A. (2011) The Macroeconomic Effects

of Budget Deficits in Greece: A VAR-VECM Approach.

International Research Journal of Finance and Economics , 79 (2),

100-112.

82. Gerapetritis, G. (2013) Europe's new deal: a new version of an expiring deal. European Journal of Law and Economics, 24 (3), 52-58.

83. Giersch, H. (1973) On t he des irable degree of flexibility of

exchange rat es . Weltwirtschaftliches, 109 (2), 191-213.

84. Goodhart, C. (1997) Two Concepts of Money and The Future of

Europe, în Blejer, M. (Ed.) Optimum Currency Areas. New Analytical and Policy Developments, IMF, 89-96.

85. Gros, D., Mayer, T. (2010) Challenges Facing European Monetary

Union. Intereconomics, 45 (2), 64-95.

86. Grubel, H. (1970) The Theory of Optimum Currency Areas.

Canadian Journal of Economics, 318-324. 87. Grubel, H. (1994) The Evolution of the Theory of Monetary

Integration. The Economics of Regional Monetary Integration, 1-26.

88. Guiso, L., Sapienza, P., Zingales, L. (2015) Monnet’s error? NBER

WORKING PAPER SERIES, 1-76.

89. Haberler, G. (1970) The International Monetary System: Some recent Developments and Discussions. Approaches to Greater Flexibility in

Exchange Rates, 115-123.

90. Hargreaves, D., McDermott, J. (1999) Issues Relating to Optimal

Currency Areas: Theory and Implications for New Zealand. Reserve

Bank of New Zealand, 62 (3), 16-29.

30

91. Heise, M. (2013) The Path to European Monetary Union. Emerging

from the Euro Debt Crisis, 5-16.

92. Hoelscher, G. (1986) New evidence on deficits and interest rates. Journal of Money, Credit and Banking, 18 (1), 1-17.

93. Hökmark, G. (2012) What does the future of the eurozone look like?

European View, 11 (1), 83-84.

94. Iancu, A. (2007) Economic convergence. Applications. Romanian

Journal of Economic Forecasting, 8 (4), 24 – 48. 95. Ignat, I., Bucur, I. (2012) A national perspective on the economical

and social convergence in the EU-27. The Proceedings of the VI-th

International Conference on Globalization and Higher Education in

Economics and Business Administration, 235-242.

96. Ignat, I., Maha, L. (2010) The Impact of the Economic Crisis on the European Union Economy. Proceedings of the 4th International

Conference on Globalization and Higher Education in Economics and

Business Administration, 41-45.

97. Ingram, J. (1963), The case for European monetary integration. Essays in International Finance, 98, 1-33.

98. Isărescu, M. (2004) România: drumul către euro. Conferinţa

organizată de Colegiul Academic al Universității "Babeș Bolyai", 3-

27.

99. Isărescu, M. (2014) România, adoptarea euro și Uniunea Bancară. Conferința Științifică Anuală ERMAS 2014, 1-18.

100. Isărescu, M. (2015) Convergenţa nominală versus convergenţa reală.

Romania’s path towards euro, 1-31.

101. Ishiyama, Y. (1975) The Theory of Optimum Currency Areas: A

Survey. IMF Staff Papers, 22, 344-383. 102. Jacquet, P. (2014) Reflections on the Euro Crisis. Global Cooperation

Among G20 Countries,. 73-79.

103. Jovanovic, M. N. (2012) Towards the 20th anniversary party of the

Eurozone: will it be somptuous or meagre? în Prausselo F. (ed.) The

Eurozone experience: monetary integration in the absence of a european guvernment, 36-67.

104. Karras, G. (2013) Economic and Monetary Integration in Europe:

Evidence on Fiscal and Current Account Effects. European Socio-

Economic Integration, 28, 27-41.

105. Kenen, P. (1969) The Theory of Optimum Currency Areas: An Eclectic View. în Mundell and Swoboda (ed.) Monetary Problems in

the International Economy, 41-60.

106. Kenen, P., Meade, E. (2003) Eu Accession and the Euro: Close

Together or Far Appart? International Economics Policy Briefs, 1-19.

107. King, R., Plosser, C. (1985) Money, Deficits and Inflation. Carnegie-Rochester Conference Series on Public Policy, 22, 47-96.

31

108. Klaus, R., Servaas, D., Reinhard, F. (2010) The Euro After Its First

Decade: Weathering the Financial Storm and Enlarging the Euro Area.

ADBI Working Paper Series, No. 205, 30-31. 109. Koptis, G. (1999) Implications of EMU for Exchange Rate Policy in

Central and Eastern Europe. IMF Working Paper 99/9, 1-40.

110. Koutsoukis, N. S., Roukanas, S. A. (2014) The GrExit Paradox.

Procedia Economics and Finance, 9, 24-31.

111. Krugman, P. (1993) Lessons of Massachusetts for EMU. în Torres F., Giavazzi F. (eds.), Adjustement and Growth in European Monetary

Union, Cambridge University Press, 241-261.

112. Kunstein, T., Wessels, W. (2012) What we hope, what we fear, what

we expect: possible scenarios for the future of the Eurozone.

European View, 11 (1), 5-14. 113. Lein-Rupprecht, S., León-Ledesma, M., Nerlich, C. (2007) How is

real convergence driving nominal convergence in the new EU

Member States? European Central Bank Working Paper Series No.

827, 5-38.

114. Lianou, M. (2012) Lessons from the Greek Tragedy: Europe Needs Economic Governance. International Advances in Economic Research,

18 (2), 241-242.

115. Lokar, A., Bajzikova , L., Mason, M., Nassivera, F. (2013) The

Recent Cris is Imp act on t he Economies of Some Countries of

Cent ral and East ern Europe. Transition Studies Review, 19 (4), 511-527.

116. López-Salido, J. D., Quirós, G. P. (2006) Comparative Analysis: Real

Convergence, Cyclical Synchrony and Inflation Differentials. The

analysis of the Spanish Economy: Data, Instruments and Procedures ,

Banco de Espaòa, 409–433. 117. Lubor, L., Antonín, R. (2012) Financial Crisis and its Asymmetric

Macroeconomic Impact on Eurozone Member Countries.

International Advances in Economic Research, 18 (1), 63-73.

118. Mancera, M. (1991) Characteristics and Implications of Different

Types of Currency Areas. Federal Reserve Bank of Kansas City, 95-101.

119. Masson, P., Pattillo, C. (2001) Monetary union in West Africa

(ECOWAS): is it desirable and how could it be achieved?, IMF

Occasional Paper 204.

120. Matkowski, Z., Próchniak, M. (2004) Real economic convergence in the EU accession countries. International Journal of Applied

Econometrics and Quantitative Studies, 1 (3), 5-38.

121. McKinnon, R. I. (1963) Optimum Currency Areas. The American

Economic Review, 53 (4), 717-725.

32

122. McKinnon, R. I. (2004) Optimum Currency Areas and Key

Currencies: Mundell I versus Mundell II. Journal of Common Market

Studies, 42 (4), 689–715. 123. McMillin, W. (1986) Federal Deficits and Short-Term Interest Rates.

Journal of Macroeconomics, 8, 403-422.

124. McQueen, J.B. (1967) Some Methods for Classification and Analysis

of Multivariate Observations. Proceedings of 5-th Berkeley

Symposium on Mathematical Statistics and Probability, 281-297. 125. Meade, E. (2009) Monetary Integration. Harvard International

Review, http://hir.harvard.edu/rethinking-financemonetary-

integration/.

126. Mintz, N. N. (1970) Monetary Union and Economic Integration. The

Bulletin of New York University, 717-725. 127. Mongelli, F. P. (2008) European Economic and Monetary Integration

and the Optimum Currency Area Theory. European Economy

Economic Papers, 302, 1-58.

128. Moroianu, N., Moroianu D. (2007) Corelaţiile inflaţiei. Annales

Universitatis Apulensis series Oeconomica, http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820063/19.pdf.

129. Mundell, R. A. (1961) A Theory of Optimum Currency Areas, The

American Economic Review, 51 (4), 657-665.

130. Mundell, R. A. (1973) Uncommon Arguments for Common

Currencies. The Economics of Common Currencies, 114-132. 131. Nestiæ, D. (2005) Price Level Convergence: Croatia, Transition

Countries and the EU. CNB Working Paper No. W-13, 1-38.

132. O’Rourke, K. H., Taylor, A. M. (2013) Cross of Europe. Journal of

Economic Perspectives, 27 (3), 167-192.

133. Popescu, I., Maha, L. G. (2005) Procesul de europenizare, în volumul Modelul european în dezvoltarea României, Centrul de Studii

Europene, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 399-405.

134. Priewe, J. (2007) Reconsidering the theories of optimum currency

area – a critique, în E.Hein, J.Priewe, A.Truger (eds.): European

Integration in Crisis, Marburg/Lahn, Metropolis, 27-52. 135. Quah, D. T. (1996) Twin Peaks: Growth and Convergence in Models

of Distribution Dynamics. The Economic Journal, 106 (437), 1045-

1055.

136. Richter, C. (2009) Monetary Integration in Europe. International

Economics and Economic Policy, 6 (2), 83-84. 137. Sala-i-Martin, X. (1996) Regional Cohesion: Evidence and theories of

regional Growth and convergence. European Economic Review, 40,

1325-1352.

138. Samuelson, P. (1964) Theoretical Notes on Trade Problems. Review

of Economics and Statistics, 46, 145-154.

33

139. Sikulova, I. (2007) Maastricht Inflation Criterion and Price Level

Convergence in the New Member States. Future of the European

Monetary Integration. Proceedings of the 11th International Conference on Finance and Banking, 752-768.

140. Sims, C.A. (1980) Macroeconomics and Reality. Econometrica, 48

(1), 1-48.

141. Solow, R.M. (1956) A Contribution to the Theory of Economic

Growth. The Quaterly Journal of Economics, 70 (1), 65-94. 142. Swan, T.W. (1956) Economic Growth and Capital Accumulation.

Economic Record, 32, 334-361.

143. Tavlas, G. S. (1993) The ‘New’ Theory of Optimum Currency Areas.

The World Economy, 16, 663-685.

144. Tavlas, G.S. (1994) The Theory of Monetary Integration. Open Economies Review, 5 (2), 211-230.

145. Tilford, S. (2014) The eurozone is no place for poor countries. Center

for European Reform, http://www.cer.org.uk/insights/eurozone-no-

place-poor-countries.

146. Triandafil, C. M. (2008) Perspectivă empirică asupra conexiunii dintre deficitul de cont curent şi creşterea economică. Conferinţa “Tineri

economişti” ediţia a VI-a,

http://bnr.ro/files/d/Noutati/Prezentari%20si%20interviuri/CTE20080

915CT.pdf.

147. Van der Velden, A. (2013), Should we view Europe becoming a federation as an ideal towards which we want to grow? National and

regional identities in an age of globalization, Tilburg University, 1-7.

148. Vintrová, R., Žïárek, V. (2007) Nominal Convergence. The

Competitiveness Yearbook – Czech Republic 2006–2007, 29–35.

149. Wyplosz, C. (2002) The Path to the Euro for Enlargement Countries. Briefing Notes to the Committee for Economic Affairs of the European

Parliament, Graduate Institute for International Studies, 1-7.

150. Wyplosz, C. (2007) The Maastricht Criteria. Briefing Notes to the

Committee for Economic and Monetary Affairs of the European

Parliament, Graduate Institute for International Studies, 1-6. 151. Wolszczak-Derlacz, J. (2008) Price Convergence in the EU – an

Aggregate and Disaggregate Approach, International Economics and

Economic Policy, 5, 25–47.

152. Žd'árek, V. (2008) Some Thoughts on Nominal Convergence, its

Drivers and Determinants for the New EU Member States Preparing the Euro Adoption. Prague Economic Papers, 17 (4), 291-318.

PUBLICAȚII ALE BĂNCILOR CENTRALE ȘI ALE ALTOR INSTITUȚII NAŢIONALE

ŞI INTERNAȚIONALE:

153. Banca Centrală Europeană

34

***Annual Report 2014, Frankfurt am Maine

***Convergence Report 1998-2016, Frankfurt am Maine

***Financial Stability Review May 2015, Frankfurt am Maine ***Monthly Bulletin 10th Anniversary of the ECB, 2008, Frankfurt am

Maine

***Price stability: Why is it important for you?, 2009, Frankfurt am

Maine

***Proiecţiile macroeconomice pentru zona euro ale experţilor BCE – septembrie 2015

***The European Central Bank, the Eurosystem, the European

System of Central Banks, 2009

***The Monetary Policy of the ECB, 2004

154. Banca Națională a României *** Raport anual, 1999 – 2014

*** Raport asupra stabilității financiare, 2006 – 2014

*** Raport asupra inflației august 2015

155. Business Europe (2013), European Reform Barometer. No time for

complancency. 156. Comisia Europeană

***The Werner Report 1970, Report to the Council and the

Comission on the realisation by stages of Economic and Monetary

Union in the Community,

http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/publication6142_en.pdf.

*** Convergence Report 2010, European Economy (European

Commission), Special Report nr. 3/2010

***Cross-country study: Economic policy challenges in the Baltics.

Rebalancing in an uncertain environment, Directorate-General for Economic and Financial Affairs, European Economy, Occasional

Papers nr. 58/2010

***Economic Crisis in Europe: Causes, Consequences and Responses,

European Economy, nr. 7/2009

***Flash Eurobarometer Report 2015, INTRODUCTION OF THE EURO IN THE MEMBER STATES THAT HAVE NOT YET

ADOPTED THE COMMON CURRENCY, http://ec.

europa.eu/public_opinion/flash/fl_418_en.pdf

***Innovation Union Scoreboard 2015,

http://ec.europa.eu/growth/industry/innovation /facts-figures/scoreboards/files/ius-2015_en.pdf

***Research and Innovation performance in EU Member States and

Associated countries – 2013, http://ec.europa.eu/research/innovation-

union/pdf/stateoftheunion/2012/innovation _union_progress_at_

country_level_ 2013.pdf

35

157. Consiliul Economic de Casa Albă (2015), Long-term interest rates: a

survey, Washington

D.C.,https://www.whitehouse.gov/sites/default/files/docs/interest_rate_ report_final_v2.pdf

158. Comisia Naţională de Prognoză (2015), Proiecţia principalilor

indicatori macroeconomici 2015-2019,

http://www.cnp.ro/user/repository/prognoza_2015_2019_varianta_pre

liminara_toamna_2015.pdf 159. Deka Bank (2002), Emerging Markets Outlook, ht tps://deka.de/deka-

group/research-1/publications-finder

160. Deutsche Bank Research (2002), EU Enlargement Monitor – Six

months to Copenhagen: convergence process supports road map for

enlargement 161. EEAG European Economic Advisory Group (2004), Report on the

European Economy, Ifo Institute for Economic Research, Munich

162. Fondul Monetar Internaţional (2015), World Economic Outlook

October 2015

163. Group of Applied Economics (GEA) (2007). „Handbook for assessing the regional competitiveness of Romania”, GOF project - Building

Regional Assessment Capacity in Line with the Lisbon Agenda, with

the support of British Embassy in Romania

164. Guvernul României

***Programul de convergenţă 2009-2012 ***Programul de convergenţă 2015 – 2018

165. Foundation for Economic & Industrial Research (2015), The Greek

Economy, IOBE (ΙΔΡΥΜΑ ΟΙΚΟΝΟΜΙΚΩΝ & ΒΙΟΜΗΧΑΝΙΚΩΝ

ΕΡΕΥΝΩΝ) Quarterly Bulletin, vol. 4/14, No. 78

166. International Institute for Management Development (2015), World Competitiveness Yearbook

167. Ministerul Educației Naționale (2013), Politicile guvernamentale de

cercetare, dezvoltare şi inovare în România

168. UNCTAD (2015), Handbook of Statistics

ADRESE WEB:

169. www.bnro.ro

170. www.ecb.eu

171. www.ec.europa.eu

172. www.epp.eurostat.ec.europa.eu 173. www.imf.org

174. www.insse.ro

175. www.statistics.gr

176. www.worldbank.org