UNITATI OROGENE

of 104

  • date post

    09-Jul-2015
  • Category

    Documents

  • view

    2.901
  • download

    0

Embed Size (px)

Transcript of UNITATI OROGENE

UNITATI OROGENEDin totalul suprafetei teritoriului Romaniei, cca. 67% este ocupat de doua unitati orogene alpine: Orogenul carpatic, care se diferentiaza net prin altitudine, intindere si pozitie, constituind o adevarata coloana vertebrala a tarii; Orogenul Nord Dobrogean, cu o pozitie laterala si insulara, de mica altitudine si restrans ca suprafata. Daca pentru lantul carpatic era usor de intuit ca el se incadreaza catenei alpine ce porneste din vestul Europei pana in sud-estul Asiei, pentru Orogenul Nord Dobrogean ideile privind varsta acestuia au evoluat mult mai complicat. Si asta, pentru ca structura profunda este mascata de o patura groasa de depozite cuaternare, in majoritate de tip leossoid. Insa, diferentierea lor este data de modul cum au evoluat in conjuctura geotectonica a Europei. Inca de la inceput trebuie remarcat ca lantul carpatic a evoluat pana in Neogen, iar unele portiuni chiar pana in Pleistocenul inferior, in timp ce Orogenul Nord Dobrogean si-a incheiat evolutia geotectonica mult mai devreme, si anume in Cretacicul inferior, cand se rigidizeaza si se alatura spatiului cratonizat din fata Carpatilor. 2.1.OROGENUL NORD DOBROGEAN Ocupa treimea nordica a Dobrogei, fiind limitat la S de falia Peceneaga Camena, la N se intinde pana la marginea sudica a Deltei Dunarii, in lungul faliei Sfantu Gheorghe, la E coboara sub sedimentele mai noi ale Marii Negre, iar la V continua dincolo de Dunare, sub cuvertura mai recenta a unui teritoriu cunoscut sub denumirea de Promontoriu Dobrogean. In decursul anilor a fost considerata o catena muntoasa, cu caracter special, fiind incadrata: ? Crimeea; la catena chimerica, dupa Seuss (1902), impreuna cu Insula Serpilor si

? o catena care se prelungeste pana sub curbura carpatica, iar la E pana in Crimeea si Caucaz (Murgoci,1911); ? catena sarmatica, dupa Stille (1953) care s-ar dezvolta pe aliniamentul Polonia-Dobrogea - Crimeea - Caucaz provenita dintr-un geosinclinal ce isi incepe inchiderea in hercinic in extremitatea vestica, prin Dobrogea de Nord, unde este chimerica si continua in Crimea si Caucazul estic, unde este alpina; ? Moesice. ? bulgarul Boncev o considera o catena hercinic si o ingloba Platformei rusul Muratov, o includea Platformei Scitice;

? dupa I. Dumitrescu, este considerata o catena hercinica, ce a fost afectata si de miscarile chimerice vechi. ? catena alpina situata in flancul nordic al geosinclinalul alpin, care isi incheie evolutia orogenica mai devreme (M.Sandiulescu,1984).

Morfologic, are aspect de peneplena cu element caracteristic, Muntii Macinului, foarte erodati, fiind o ramasita a sistemului cutat hercinic. Structurarea Dobrogei de Nord s-a derulat in mai multe cicluri orogenice a caror evolutie trebuie legata de fragmentarea succesiva a Platformei Est Europene, si anume: svcofeno carelian, cadomian, caledonian, hercinic si alpin. Partea cutata a Dobrogei de Nord este compusa din trei unitati geostructurale, sub forma panzelor de sariaj: Panza de Macin, Panza de Niculitel si Panza de Tulcea. O a patra unitate structurala are caracter posttectonic, respectiv Bazinul Babadagului. Unitatea Muntilor Macin s-a structurat in Paleozoic si ocupa partea vestica, unitatea din Colinele Niculetelului este pozitionata in partea centrala, iar Unitatea de Tulcea este situata in partea nord - estica. Bazinul Babadagului are regim posttectonic si este umplut cu depozitele Jurasice, Cretacicului mediu si superior. Panza de Macin este situata in partea de NV a Orogenului Nord - Dobrogean, reprezinta unitatea geotectonica cea mai interna, prezentandu-se sub forma unei benzi continui cu latimea de cca. 15 km., cuprinsa intre Dunare si dislocatia tectonica Luncavita Consul, situata imediat la E de valea Taitei. In determinarea structurii Panzei de Macin s-au intampinat numeroase dificultati date, pe de o parte, de gradul mare de acoperire cu depozite leossoide cuaternare, iar pe de alta, de structura tectonica complicata. In esenta, aceasta unitate structurala consta in incalecarea formatiunilor antepaleozoice si paleozoice din Muntii Macinului peste depozitele Triasicului de la E, in lungul contactului tectonic Luncavita Consul. Structura generala a orogenului este constituita din fundamentul cristalin structurat in orogeneze antehercinice si cuvertura sedimentara cutata. Fundamentul cristalin. In cadrul sau au fost delimitati mai multi solzi a caror parte frontala este marcata de incalecarea formatiunilor metamorfice si magmatice peste formatiunea de Carapelit carbonifera sau peste formatiunile mezozoice. Sisturi cristaline apar in lungul unor aliniamente orientate NV SE. unde formatiunile mezometamorfice sunt in alternanta cu cele epimetamorfice. Sisturi mezometamorfice constituie seria de Orliga din promontoriul cu acelasi nume si seria de Megina, ce se extinde spre SE. Seria de Orliga, reprezinta o formatiune care initial era de natura terigena si care a fost metamorfozata in faciesul amfibolic cu almandin, la partea inferioara, iar la partea superioara contine o stiva de roci carbonatice. Aceleiasi serii sunt atribuite rocile metabazice, ce pot fi legate de un magmatism initialitic de deschidere a unui geosinclinal (probabil rocile cele mai vechi) si gnaisele, gnaisele granitice din culmea Megina. Corpurile granitice ce strapung sisturile mezometamorfice si, uneori, pe cele epimetamorfice sunt rezultatul unui magmatism sinorogenic. Unele caractere de retromorfism (roci cu grad inalt de metamorfism aduse in conditii de metamorfism de grad redus) si varsta absoluta determinata pe granite de numai 508 mil. ani arata ca seria mezometzamorfica si rocile magmatice acide au fost antrenate cel putin in orogeneza cadomiana. Prin urmare, serie de Orliga este anterioara acesteia si probabil

s-a format intr-o orogeneza anterioara, care nu poate fi decat svecofeno-careliana. Seria de Orliga se poate corela cu sisturile mezometamorfice careliene din anticlinalul Ceamurlia-Baspunar (seria de Altan Tepe), care, de asemenea, au fost retrometamorfozate in orogenezele ulterioare. Seria de Megina, din culmea cu aceeasi denumire, cuprinde roci metamagmatice de tipul metadioritelor, metagabbrourilor, metabazaltelor si metatufuri bazice. Aceste formatiuni au fost metamorfozate in orogeneza cadomiana in conditiile mezozonei, avand in vederea raporturile cu sisturile epimetamorfice, care le acopera discordant. Seria de Megina succede gnaiselor granitice si granitelor din culmea cu acelasi nume, fiind acoperita la randul ei discordant de cuartitele de Priopcea. Structural are forma unui solz din corpul panzei de Macin. Aceeasi serie apare si in solzul Balabancea Buceag, unde este acoperita de cuartitele de Boclugea si cele de Priopcea. Metamorfimul seriei de Megina se inscrie ciclului orogenic cadomian, fiind de varsta Proterozoic superior Cambrian inferior, avand in vedere raporturile de discordanta cu formatiunile din baza si din acoperis. Formatiunile epimetamorfice sunt constituite din seria de Boclugea, Coslugea si Priopcea, constituind culmile cu acelasi nume. Acestea provin din epimetamorfismul unei serii terigene si vulcano- sedimentare, rezultand predominant roci cuartitice. Succesiunea generala a seriei epimetamorfic consta, in baza, dintr-un complex vulcano-sedimentar, suita filito-cuartitica, si subordonat sisturi tufogene. Cuartitele de Boclugea au fost metamorfozate probabil mai devreme decat cuartitele de Priopcea, pentru care s-a determinat o varsta absoluta de 417-445 mil.ani, ceea ce indica o faza mai tarzie a ciclului caledonic, probabil cea taconica. Structurile mezometamorfice au in general orientari NV-SE, iar formatiunile caledonice E-V. Prezenta intruziunile granitoide reflecta existenta unui magmatism sinorogenic, cum sunt: granitele gnaisice si metabazitele magmatice din seria de Megina, ce apartin orogenezei cadomiene; granitul de la Hamcearca sau cel de Piatra Mare strabat si dau fenomene de contact numai cu sisturile epimetamorfice, fiind rezultatul, orogenezei caledoniene. Cuvertura sedimentara. In Paleozoic, Dobrogea de Nord a functionat ca arie geosinclinala de tip intracratonic, prin fragmentarea partii sudice a Platformei Est Europene. In paleozoicul inferior zona Macin a fost afectata de miscarile precursoare ale orogenezei hercinice, care au imprimat depozitelor sedimentare un caracter de flis in intervalul Silurian - Carboniferul inferior. Dupa faza de exondare din Carbonifer superior Triasic inferior aria de sedimentare migreaza spre E si S, unde se depun formatiunile Triasicului mediu Jurasicului, de asemenea cu caracter de flis. Succesiunea cuverturii sedimentare consta in trei cicluri: Silurian Devonian; Carbonifer inferior si Triasic mediu - Jurasic. Ciclul I de sedimentare cuprinde depozitele Silurian Devonianului, care sunt cunoscute, mai ales, in solzul Megina.

Silurian reprezinta o succesiune asternuta discordant peste sisturile cristaline epimetamorfice, care debuteaza cu sisturi grafitoase si sisturi argiloase filitoase cu intercalatii de calcare si cuartite ce insumeaza 600 700 m grosime. In continuare a fost depusa o stiva groasa de cateva sute de metri de calcare dolomitice stratificate. Devonianul urmeaza in continuitate de sedimentare prin sisturi calcaroase, calcare, dolomite, cuartite, sisturi ardeziene si calcare grezoase cu stratificatie gradata si hieroglife pe talpa stratului, care le imprima caracterul de flis. Secventa se incheie cu un nivel silicolitic. Ciclul II de sedimentare cuprinde un litofacies caracteristic miscarilor sinorogenice, care se dispun transgresiv si discordant pe paleorelieful regiunii. Grosimea acestor depozite este impresionanta de 1500 2000 m, ce debuteaza prin conglomerate cu intercalati de gresii, cu elemente remaniate din rocile granitice, si se incheie cu o alternanta de gresii, grauwacke si sisturi argiloase de culoare visinie sau slab verzuie violacee. Intre conglomerate si secventa superioara sunt intercalate tufuri rioliti