Unitatea de învăţare Nr - sjse-ct.spiruharet.ro · Drept civil. Succesiuni 3 partajul” (art....

105
Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii Drept civil. Succesiuni 1 Unitatea de învăţare Nr. 1 Definirea, reglementarea și deschiderea moștenirii Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 Conținutul Unității de învățare: 1.1 Definire, terminologie, reglementare 1.2 Felurile moștenirii 1.3. Deschiderea moștenirii-Data și locul deschiderii moștenirii Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1 Pagina 2 2 4 7 11 12 13

Transcript of Unitatea de învăţare Nr - sjse-ct.spiruharet.ro · Drept civil. Succesiuni 3 partajul” (art....

Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii

Drept civil. Succesiuni 1

Unitatea de învăţare Nr. 1 Definirea, reglementarea și deschiderea moștenirii

Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1

Conținutul Unității de învățare:

1.1 Definire, terminologie, reglementare

1.2 Felurile moștenirii

1.3. Deschiderea moștenirii-Data și locul deschiderii moștenirii

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

Pagina 2

2

4

7

11

12 13

Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii

Drept civil. Succesiuni 2

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 1 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:

Înţelegerea noţiunilor de ”succesiune”, ”succesor” și ”defunct”.

Fixarea noțiunilor de ”moștenire legală”, ”moștenire testamentară” și

”coexistența moștenirii legale cu cea testamentară”.

Înțelegerea mecanismului stabilirii momentului deschiderii moștenirii și

importanța acestuia.

Fixarea noțiunilor de ”loc” al deschiderii succesiunii, ”domiciliu”.

Studiul noțiunilor din această unitate de învățare potrivit

reglementărilor dispuse de noul Cod civil (Legea nr. 287/2009), cât și de

reglementările anterioare.

1.1 Definire, terminologie, reglementare Cuvinte/

expresii cheie

Succesiune, moștenire, ereditate, defunct, autor, de cuius, succesor, moștenitor,

noul Cod civil

În limbajul comun prin succesiune se intelege o insiruire de persoane, fapte

sau fenomene. In sens juridic, succesiunea sau mostenirea, care sunt sinonime, au

un inteles specializat desemnind transmiterea patrimoniului unei persoane fizice

decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta (persoane fizice, persoane

juridice sau statul) .

Notiunii de mostenire sau succesiune i se confera in doctrina si practica

judiciara un inteles larg in sensul ca ea desemneaza orice fel de transmisiune de

drepturi, atit intre vii cit si pentru cauza de moarte si unul restrins in sensul ca ea

desemneaza numai transmisiunea pentru cauza de moarte.

Intr-adevar si prin acte juridice intre vii precum contractul de vanzare, donatia,

cotractul de intretinere etc. se realizeaza o succesiune in privinta titularilor dreptului

de proprietate, dar sensul restrins al notiunii in domeniul pe care-l cercetam vizeaza

numai succesiunea care se realizeaza in aceasta privinta pentru cauza de moarte,

adica de la o persoana fizica decedata catre una sau mai multe persoane in viata.

In sensul restrins, specializat, termenul desemneaza atat transmisiunea

patrimoniului de la persoana decedata catre mostenitorii (succesorii sai) cat si

intinderea sau cuprinsul acestui patrimoniu. Se vorbeste astfel de bunurile cuprinse

in mostenire sau succesiune, de mostenire sau succesiune mobiliara sau imobiliara

sau ca un bun face parte din mostenire sau nu. Cu alte cuvinte prin acest termen se

desemneaza uneori si obiectul transmisiunii succesorale.

Moștenirea este garantată prin dispozițiile art. 46 din Constituția României,

asigurându-se la nivel de principiu ca acest drept poate fi realizat efectiv prin

interventia institutiilor statului. Noul Cod civil cuprinde dispoziții importante în

Cartea a IV-a, intitulată ”Despre moștenire și liberalitați”, Titlul I ”Dispoziții

referitoare la moștenire în general” (art. 953-962); Titlul II ”Moștenirea legală” (art.

963-983) și Titlul III ”Liberalitățile” (art. 984-1099) și Titlul IV ”Transmisiunea și

Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii

Drept civil. Succesiuni 3

partajul” (art. 1100-1163).

Conform art. 91 din Legea nr. 71/2011, moștenirile deschise inainte de intrarea

in vigoare a noului Cod Civil sunt supuse legii in vigoare la data deschiderii

succesiunii, adică Codului civil de la 1864.

În vechea reglementare, Codul civil de la 1846, in Cartea a III - a privind

diferitele moduri de dobindire a proprietatii cuprindea doua titluri dedicate

succesiunilor: Titlul I, ”Despre succesiuni” (art. 650-799) si Titlul II ”Despre

donatiuni intre vii si despre testamente” (art. 800-941). Pe lânga aceste prevederi

legale care constituiau principalul izvor al materiei succesiunilor, Codul civil mai

cuprindea si alte reglementari referitoare la acest domeniu si cu care dispozitiile de

mai sus se intregeau. Dar reglementari legale privitoare la mosteniri se gaseau si in

alte acte normtive ce aveau diferite obiecte de reglementare. Amintim doar cu titlu

de exemplu Legea nr. 18/1991, cu modificarile ulterioare, Legea nr. 112/1995 si

Legea nr. 10/2001.

Conform art. 557 alin.1 din noul Cod civil, ”Dreptul de proprietate se poate

dobândi, în condițiile legii, prin convenție, prin moștenire legală sau testamentară”.

Art. 953 din noul Cod civil, prevede că ”moștenirea este transmiterea patrimoniului

unei persoane fizice decadate către una sau mai multe persoane în ființă”. Noul Cod

civil a adoptat termenul de ”moștenire”, dar nu a renunțat nici la termenul de

”succesiune” (art. 553 alin. 2 C. civ - ”vacanță succesorală”).

În principiu, în materia dreptului de moștenire, noțiunile de ”moștenire” și

”succesiune” sunt sinonime. Uneori doctrina foloseste cu acelasi inteles si notiunea

de ”ereditate”.

Persoanele care interesează dreptul la moștenire sunt: persoana decedată și

persoanele care dobândesc patrimoniul lăsat de defunct.

Defunctul se mai numește și ”autor” dar și de cuius”. Persoanele care dobândesc

patrimoniul defunctului se numesc, în general, moștenitori sau succesori. În cazul

moștenirii testamentare, cel care lasă moștenirea se numește testator, iar

dobânditorul legatar (universal, cu titlu universal sau particular).

Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii

Drept civil. Succesiuni 4

Test de autoevaluare 1.1.

Care este înțelesul noțiunii de ”succesiune”?

Precizați dacă sunt sinonime noțiunile de ”succesiune”, ”moștenire” și ”ereditate”.

Ce prevede art. 953 din noul Cod civil?

1.2 Felurile moștenirii

Cuvinte/expresii

cheie

Moștenire legală; moștenire testamentară; moștenitori cu titlu universali,

universali, cu titlu particular; coexistența moștenirii legale cu cea testamentară

Potrivit art. 955 alin. 1 din noul Cod civil, ”patrimoniul defunctului se transmite

prin moștenire legală, în măsura în care cel care lasă moștenirea nu a dispus altfel

prin testament”. De aici rezultă faptul că, după izvorul vocației suucesorale,

moștenirea este de două feluri: legală și testamentară.

Mostenirea este legala cind ea se transmite in ordinea si cotele determinate prin

lege, persoanelor stabilite ca facind parte din una din clasele de mostenitori stabilite

in Codul civil. Ea se va transmite in temeiul legii numai in masura in care nu exista

testament sau în cazul în care există testament, acesta nu cuprinde întreaga masă

succesorală ori cuprinde alte dispoziții decât cele referitoare la transmiterea

patrimoniului succesoral, de exemplu, înlăturarea de la moștenire a unei rude. În

acesta din urmă situație, dacă cel înlăturat este moștenitor rezervatar, el va culege

totusi o parte din moștenire împotriva voinței testatorului, în calitate de moștenitor

legal rezervatar. Astfel, o parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin

Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii

Drept civil. Succesiuni 5

moștenire testamentară, iar cealaltă prin moștenire legală (art. 955 alin. 2).

Moștenitorii legali pot fi: universali, cu titlu universal, cu titlu particular. În

doctrină moștenirea legală este cunoscută și sub denumirea de moștenire ab intestat

(când defunctul nu a lăsat testament). Codul civil, spre deosebire de dreptul roman

unde succesiunea ab intestat era considerată o excepție, o privește ca pe cea mai

firească modalitate de transmitere a patrimoniului lui decujus către rudele sale.

În cazul mostenirii testamentare, transmisiunea bunurilor defunctului are loc

in baza testamentului. Dispozitiile defunctului cu privire la bunurile sale din

cuprinsul testamentului poarta denumirea de legate, iar beneficiarii acestora de

legatari. Legatarul poate fi universal, adică cu vocație la întregul patrimoniu lăsat de

defunct, cu titlu universal, cu vocație la o fracțiune din masa succesorală, și cu titlu

particular, cu vocație la bunuri singulare, anume determinate.

Coexistența moștenirii legale cu cea testamentară

Cele doua categorii de mosteniri, cea legala si cea testamentara, nu se exclud ci

dimpotriva ele pot coexista (art. 955 alin. 2). In cazul in care exista testament dar si

mostenitori legali rezervatari coexistenta lor se impune chiar, caci prin dispozitiile

din cuprinsul testamentului nu se va putea incalca rezerva mostenitorilor legali

punindu-se problema reductiunii legatelor la limita cotitatii disponibile, asa cum

vom arata in alta parte a acestei lucrari. Sau daca defunctul a facut legate cu titlu

particular patrimoniul va reveni mostenitorilor legali care insa vor fi tinuti sa

execute legatele fata de legatarii cu titlu particular. Daca insa este vorba de un legat

particular, adica avind ca obiect un bun individual determinat, dreptul asupra

acestuia va fi dobindit de catre legatar direct de la defunct, fara sa treaca asupra

mostenitorilor legali .

In ipoteza in care prin legatele instituite de defunct nu se epuizeaza patrimoniul

succesoral devolutiunea succesorala va fi legala pentru rest si testamentara pentru

ceea ce cuprind legatele. Daca insă s-au instituit mai multi legatari universali,

epuizându-se astfel mostenirea și dacă nu există moștenitori rezervatari, moștenirea

testamentară înlătură pe cea legală.

Asadar, atât Codul civil de la 1864, cât și noul Cod civil nu au pastrat principiul

din dreptul roman al incompatibilitatii mostenirii testamentare cu cea legala (nemo

partim testatus partim intestatus decedere potest, adica nimeni nu poate muri in

parte cu testament, in parte fara testament).

Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii

Drept civil. Succesiuni 6

Test de autoevaluare 1.2.

Ce înțelegeți prin moștenirea legală?

Ce înțelegeți prin moștenirea testamentară?

Pot coexista cele două tipuri de moștenire?

În ce situații, moștenirea testamentară înlătură moștenirea legală?

Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii

Drept civil. Succesiuni 7

1.3. Deschiderea moștenirii. Data și locul deschiderii moștenirii

Cuvinte/expresii

cheie

Momentul deschiderii moștenirii, momentul morții, patrimoniu succesoral,

domiciliul defunctului, competență teritorială, capacitate succesorală,

declarare judecătorească a morții

Potrivit art. 954 din noul Cod civil, moștenirea unei persoane se deschide

prin decesul acesteia. Intelegem prin deces, cel fizic constatat sau cel declarat

prin hotărâre judecatorească.

Potrivit reglementării vechi, art. 651 din Codul civil de la 1864 prevedea că

“succesiunile se deschid prin moarte”. Declararea disparitiei unei persoane nu

ducea la deschiderea succesiunii acesteia, căci potrivit art. 19 din Decretul nr.

31/1954, cel disparut era socotit in viata daca nu intervenise o hotarâre

judecatorească de declarare a mortii.

Numai moartea, asadar, declansează transmiterea patrimoniului succesoral

catre mostenitorii acelei persoane. Câtă vreme o persoana este in viată nu poate

fi vorba de mostenirea acesteia (nulla est viventis hereditas). Chiar și cel

dispărul este socotit a fi în viață, dacă nu a intervenit o hotărâre declrativă de

moarte rămasă definitivă (art. 53 din noul Cod civil).

Din perspectiva deschiderii succesiunii au importanta locul si data mortii lui

de cujus.

Locul deschiderii mostenirii

Locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului,

indiferent dacă acesta corespunde sau nu cu locul decesului (art. 954 alin. 2 din

noul Cod civil).

Art. 87 din noul Cod civil prevede că domiciliul persoanei este acolo unde

acesta declară că are locuința principală. Domiciliul nu se confundă cu reședința,

care este locuință secundară. Art. 90 alin. 1 prevede că, atunci când domiciliul

defunctului nu a fost cunoscut, reședința va fi considerată domiciliu.

Potrivit alin. 3 al art. 954, ”dacă ultimul domiciliu al defunctului nu este

cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, moştenirea se deschide la locul

din ţară aflat în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat, cu condiţia ca

în această circumscripţie să existe cel puţin un bun imobil al celui care lasă

moştenirea. În cazul în care în patrimoniul succesoral nu există bunuri imobile,

locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public celui dintâi

sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să se afle bunuri mobile ale celui

ce lasă moştenirea. Atunci când în patrimoniul succesoral nu există bunuri

Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii

Drept civil. Succesiuni 8

situate în România, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului

public celui dintâi sesizat”. Alin. 4 al aceluiași articol prevede că dispoziţiile

alin. 3 se aplică în mod corespunzător atunci când primul organ sesizat în

vederea desfăşurării procedurii succesorale este instanţa judecătorească.

Dovada ultimului domiciliu se face, de regulă, cu mențiunile din cartea de

identitate și certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească

declarativă de moarte rămasă definitivă. În celelalte cazuri, fiind o chestiune de

fapt, ca și data, dovada ultimului domiciliu se poate face, în principiu, prin orice

mijloc de probă.

Vechea reglementare de la 1864 nu preciza care este locul deschiderii

succesiunii, dar el rezulta din prevederile art. 14 C. pr. civ. si cele ale art. 10 lit. a

si b si art .68 alin. 1 si 2 din Legea nr. 36/1995. Prin art. 14 din Codul de

procedura civila se determina competenta instantei celui din urma domiciliu al

defunctului in cazul litigiilor privitoare la mostenire iar cele doua texte din

Legea nr.36/1995 determinau competenta teritoriala a notarilor publici in

domeniul procedurii succesorale notariale, functie de competenta teritoriala a

judecatoriei in care defunctul si-a avut ultimul domiciliu.

Domiciliul ales sau conventional nu are in acest domeniu nicio semnificatie,

fiind instituit in vederea exercitarii drepturilor sau executarii obligatiilor născute

dintr-un act juridic.

Dovada locului ultimului domiciliu se poate face in principiu prin orice

mijloc de proba caci domiciliul este o chestiune de fapt. Practic dovada se face

prin actul de identitate sau certificatul de deces al lui decujus. In cazul minorilor

sub 14 ani dovada se face prin actul de identitate al parintilor sau tutorelui. Se

admite insa ca daca in realitate decujus a avut un alt domiciliu decit cel inscris in

actul de identitate acest lucru sa poata fi dovedit prin orice mijloc de proba.

Intereseaza asadar domiciliul real al defunctului, iar aceasta imprejurare fiind o

chestiune de fapt se admite proba chiar impotriva actului de identitate.

Stabilirea locului deschiderii succesiunii are importanta pentru determinarea

competentei teritoriale a organelor chemate a rezolva atât problemele

necontencioase cât si cele contencioase legate de mostenire:

a) secretarul consiliului local al localității în raza căreia defunctul și-a avut

ultimul domiciliu sau orice altă persoană interesată poate cere deschiderea

procedurii succesorale notariale (art. 69 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici

și a activității notariale);

b) notarul public din biroul situat in circumscripția teritorială a judecătoriei în

care defunctul și-a avut ultimul domiciliu, este competent sa realizeze procedura

succesorala notariala necontencioasa (art.10 lit.a din Legea nr. 36/1995); ca

excepție, în cazul moștenirilor succesive, moștenitorii pot alege competența

oricăruia dintre birourile notariale din circumscripția teritorială a judecătoriei în

Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii

Drept civil. Succesiuni 9

care a avut domiciliu cel din urmă autor (art. 10 lit. b din Legea nr. 36/1995);

c) instanta judecatoreasca competenta teritorial a judeca acțiunile privitoare la

moștenire se determină tot în funcție de locul deschiderii moștenirii, chiar dacă

în masa succesoarlă se găsesc imobile aflate în circumscripția altei instanțe.

Instanța judecătorească de la ultimul domiciliu al defunctului este competentă să

judece:

cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare;

cererile privitoare la moștenire, precum și cele privitoare la pretențiile

reciproce ale moștenitorilor (petiția de ereditate, acțiunea în reducțiune,

acțiunea de partaj succesoral);

cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia

dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar;

cererile privitoare la anularea certificatului de moștenitor eliberat de

notarul public sau de ridicare ori de modificare a măsurilor de conservare

a bunurilor succesorale (art. 85 din Legea nr. 36/1995).

Acțiunile reale imobiliare fără legătură cu problemele succesorale sunt de

competența instanței în circumscripția căreia se află imobilul (art. 13 C. pr. civ.

1865 si art. 117 C.pr.civ. intrat in vigoare in anul 2013). Chiar dacă moștenirea

este imobiliară, in cererile privitoare la mostenire competența aparține instanței

celui din urmă domiciliu al defunctului (art. 14 C. pr. civ. anterior si art. 118

C.pr.civ. in vigoare).

Data deschiderii mostenirii

Potrivit dispozitiilor art. 954 alin. 1 din noul C. civ., momentul deschiderii

moștenirii coincide cu momentul morții persoanei care lasă moștenirea.

Cei care pretind vreun drept cu privire la o mostenire, trebuie sa faca dovada

datei mortii celui pe care vor sa-l mosteneasca. Dovada mortii si a datei acesteia

se face de regulă, prin certificatul de deces eliberat de catre serviciul de stare

civila al localitatii in care s-a produs decesul, sau cu hotarirea judecatoreasca

declarativa de moarte. Dovada contrara cu privire la data mortii se va putea face

in ambele cazuri prin orice mijloc de proba.

În cazul în care decesul nu poate fi constatat în mod direct, prin examinarea

cadavrului uman, certificatul de deces se completează pe baza hotărârii

judecătorești declarative de moarte, rămasă definitivă, care cuprinde și data

stabilită de instanță ca fiind aceea a morții. Potrivit art. 49 din noul Cod civ., în

cazul în care o persoană este dispărută şi există indicii că a încetat din viaţă,

aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei

Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii

Drept civil. Succesiuni 10

persoane interesate, dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data primirii ultimelor

informaţii sau indicii din care rezultă că era în viaţă.

Dacă data primirii ultimelor informaţii sau indicii despre cel dispărut nu se

poate stabili cu exactitate, termenul prevăzut mai sus se socoteşte de la sfârşitul

lunii în care s-au primit ultimele informaţii sau indicii, iar în cazul în care nu se

poate stabili nici luna, de la sfârşitul anului calendaristic.

Art. 50 din noul Cod civ. prevde: ”(1) Cel dispărut în împrejurări deosebite,

cum sunt inundaţiile, cutremurul, catastrofa de cale ferată ori aeriană, naufragiul,

în cursul unor fapte de război sau într-o altă împrejurare asemănătoare, ce

îndreptăţeşte a se presupune decesul, poate fi declarat mort, dacă au trecut cel

puţin 6 luni de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia. 2) Dacă ziua în

care a intervenit împrejurarea când a avut loc dispariţia nu poate fi stabilită, sunt

aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 49 alin. (2). (3) Atunci când

este sigur că decesul s-a produs, deşi cadavrul nu poate fi găsit sau identificat,

moartea poate fi declarată prin hotărâre judecătorească, fără a se aştepta

împlinirea vreunui termen de la dispariţie.

Potrivit art. 52 din noul Cod civ., ”(1) Cel declarat mort este socotit că a

încetat din viaţă la data pe care hotărârea rămasă definitivă a stabilit-o ca fiind

aceea a morţii. Dacă hotărârea nu arată şi ora morţii, se socoteşte că cel declarat

mort a încetat din viaţă în ultima oră a zilei stabilite ca fiind aceea a morţii. (2)

În lipsa unor indicii îndestulătoare, se va stabili că cel declarat mort a încetat din

viaţă în ultima oră a celei din urmă zile a termenului prevăzut de art. 49 sau 50,

după caz. (3) Instanţa judecătorească poate rectifica data morţii stabilită potrivit

dispoziţiilor alin. (1) şi (2), dacă se dovedeşte că nu era posibil ca persoana

declarată moartă să fi decedat la acea dată. În acest caz, data morţii este cea

stabilită prin hotărârea de rectificare”.

Se admite chiar dovada orei si minutului in care a avut loc decesul in ipoteza

in care mai multe persoane, cu vocatie succesorala reciproca, au decedat la

aceeasi data.

Potrivit art. 54 din noul Cod civil, în cazul în care, după declararea

judecătorească a morții, se descoperă certificatul de deces al celui declarat mort,

orice persoană interesată poate cere anularea hotărârii.

Data mortii este importantă din perspectiva problematicii juridice pe care o

presupune orice moștenire întrucât în funcție de aceasta se stabilesc:

a) cercul persoanelor chemate la moștenire, capacitatea lor succesorală și

drepturile ce li se cuvin din acea moștenire;

b) momentul transmiterii moștenirii către succesori, întrucât acceptarea

moștenirii retroactivează până la data deschiderii acesteia. Renunțarea la

moștenire produce efecte tot pâna la această data;

Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii

Drept civil. Succesiuni 11

c) valabilitatea actelor juridice asupra mostenirii, intrucat, în principiu actele cu

privire la o succesiune nedeschisa sunt nule absolut (956 noul C. civ. );

d) compunerea si valoarea masei succesorale;

e) în cazul pluralității de mostenitori, începutul indiviziunii succesorale și data

pâna la care retroactivează efectul declarativ al partajului;

f) legea aplicabila fiecarei mosteniri in cazul survenirii in timp a mai multor legi

succesorale. Legea aplicabila este aceea care a fost in vigoare la data deschiderii

succesiunii indiferent de data la care se deruleaza procedurile succesorale.

Actele care se fac insa ulterior deschiderii succesiunii cum sunt cele de acceptare

sau renuntare la mostenire vor fi supuse legii in vigoare la data cind sunt

savirsite, in baza principiului aplicarii imediate a legii noi. Potrivit art. 91 din

Legea nr. 71/2011, moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a noului

Cod civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii miștenirii.

Test de autoevaluare 1.3.

Precizați care este importanța datei deschiderii moștenirii.

Ce se înțelege prin domiciliul persoanei fizice?

În loc de

rezumat Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această

unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 1.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 1

Ce înțelegeți prin coexistența moștenirii legale cu cea testamentară ?

Ce înțelegeți prin locul deschiderii moștenirii ?

Motivaţi răspunsurile!

Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii

Drept civil. Succesiuni 12

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Răspuns 1.1

1 – În limbajul comun prin succesiune se intelege o insiruire de persoane, fapte sau

fenomene. In sens juridic, succesiunea sau mostenirea, care sunt sinonime, au un

inteles specializat desemnind transmiterea patrimoniului unei persoane fizice

decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta (persoane fizice, persoane

juridice sau statul) . Notiunii de mostenire sau succesiune i se confera in doctrina si

practica judiciara un inteles larg in sensul ca ea desemneaza orice fel de

transmisiune de drepturi, atit intre vii cit si pentru cauza de moarte si unul restrins in

sensul ca ea desemneaza numai transmisiunea pentru cauza de moarte.

2 - Noul Cod civil a adoptat termenul de ”moștenire”, dar nu a renunțat nici la

termenul de ”succesiune” (art. 553 alin. 2 C. civ-”vacanță succesorală”). În

principiu, în materia dreptului de moștenire, noțiunile de ”moștenire” și

”succesiune” sunt sinonime. Mai rar, doctrina foloseste cu acelasi inteles si

notiunea de ”ereditate”.

3 - Art. 953 din noul Cod civil, prevede că ”moștenirea este transmiterea

patrimoniului unei persoane fizice decadate către una sau mai multe persoane în

ființă”.

Răspuns 1.2

1- Mostenirea este legala cind ea se transmite in ordinea si cotele determinate

prin lege, persoanelor stabilite ca facind parte din una din clasele de mostenitori

stabilite in Codul civil. Ea se va transmite in temeiul legii numai in masura in care nu

exista testament sau în cazul în care există testament, acesta nu cuprinde întreaga

masă succesorală ori cuprinde alte dispoziții decât cele referitoare la transmiterea

patrimoniului succesoral, de exemplu, înlăturarea de la moștenire a unei rude. În

acesta din urmă situație, dacă cel înlăturat este moștenitor rezervatar, el va culege

totuți o parte din moștenire împotriva voinței testatorului, în calitate de moștenitor

legal rezervatar. Astfel, o parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin

moștenire testamentară, iar cealaltă prin moștenire legală (art. 955 alin. 2).

2- În cazul mostenirii testamentare, transmisiunea bunurilor defunctului are loc in

baza testamentului. Dispozitiile defunctului cu privire la bunurile sale din cuprinsul

testamentului poarta denumirea de legate, iar beneficiarii acestora de legatari.

Legatarul poate fi universal, adică cu vocație la întregul patrimoniu lăsat de defunct,

cu titlu universal, cu vocație la o fracțiune din masa succesorală, și cu titlu

particular, cu vocație la bunuri singulare, anume determinate.

3 - Cele doua categorii de mosteniri, cea legala si cea testamentara, nu se exclud ci

dimpotriva ele pot coexista (art. 955 alin. 2).

4- Daca însă s-au instituit mai multi legatari universali, epuizându-se astfel

mostenirea și dacă nu există moștenitori rezervatari, moștenirea testamentară

înlătură pe cea legală.

Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii

Drept civil. Succesiuni 13

Răspuns 1.3

1- Data mortii este importantă din perspectiva problematicii juridice pe care o

presupune orice moștenire, întrucât în funcție de aceasta se stabilesc:

a) cercul persoanelor chemate la moștenire, capacitatea lor succesorală și drepturile

ce li se cuvin din acea moștenire;

b) momentul transmiterii moștenirii către succesori, întrucât acceptarea moștenirii

retroactivează până la data deschiderii acesteia. Renunțarea la moștenire produce

efecte tot pâna la această data;

c) valabilitatea actelor juridice asupra mostenirii, căci, în principiu actele cu privire

la o succesiune nedeschisa sunt nule absolut (956 noul C. civ. );

d) compunerea si valoarea masei succesorale;

e) în cazul pluralității de mostenitori, începutul indiviziunii succesorale și data pâna

la care retroactivează efectul declarativ al partajului;

f) legea aplicabila fiecarei mosteniri in cazul survenirii in timp a mai multor legi

succesorale. Legea aplicabila este aceea care a fost in vigoare la data deschiderii

succesiunii indiferent de data la care se deruleaza procedurile succesorale. Actele

care se fac insa ulterior deschiderii succesiunii cum sunt cele de acceptare sau

renuntare la mostenire vor fi supuse legii in vigoare la data cind sunt savirsite, in

baza principiului aplicarii imediate a legii noi. Potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011,

moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil sunt supuse

legii în vigoare la data deschiderii miștenirii.

2 - Art. 87 din noul Cod civil, prevede că domiciliul persoanei este acolo unde

acesta declară că are locuința principală. Domiciliul nu se confundă cu reședința,

care este locuință secundară. Art. 90 alin. 1 prevede că, atunci când domiciliul

defunctului nu a fost cunoscut, reședința va fi considerată domiciliu.

Bibliografie unitate de învăţare nr. 1

1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu, Bucuresti,

2011.

4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului supravietuitor”,

03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-cod-civil-mostenirea-

drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm

5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/

6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/

7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf

8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf

9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile. Editia a II-

a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.

10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura Europolis,

Constanța, 2011;

Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii

Drept civil. Succesiuni 14

11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată și

completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;

12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,

București, 2003;

13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și sarcină”,

Editura Hamangiu, București, 2009;

14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea noului

Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;

15. F. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Editia a III-a, Editura

Universul Juridic, Bucuresti, 2014;

Condițiile generale ale dreptului la moștenire

Drept civil. Succesiuni 15

Unitatea de învăţare Nr. 2

Condițiile generale ale dreptului la moștenire

Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2

Conținutul Unității de învățare nr. 2:

2.1 Capacitatea de a moșteni

2.2 Vocația la moștenire

2.3 Nedemnitatea succesorală

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

Pagina 16

16

16

20

21

26

27 27

Condițiile generale ale dreptului la moștenire

Drept civil. Succesiuni 16

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 2 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:

Înţelegerea noţiunilor de ”capacitate succesorală”, ”vocație

succesorală” , ”nedemnitate succesorală”.

Studiul noțiunilor din această unitate de învățare potrivit

reglementărilor dispuse de noul Cod civil (Legea nr. 287/2009), cât și

de reglementările anterioare.

2.1 Capacitatea de a moșteni

Cuvinte/expresii

cheie

Persoane fizice în viață, persoane concepute, timpul legal al concepțiunii,

persoane dispărute, persoane juridice, predecedați, comorienți, codecedați

Noul Cod civil prevede (art. 957-962) doua conditii pozitive și una negativă,

pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire, și anume:

a) capacitatea succesorala

b) vocatia (chemarea) la mostenire

c) nedemnitatea succesorală.

Capacitatea succesorala

1. Notiunea capacitatii succesorale

Potrivit art. 957 din noul Cod civ., ”o persoană poate a moșteni dacă există la

momentul deschiderii succesiunii”. Asadar, orice persoana care exista in

momentul deschiderii succesiunii are capacitatea succesorală, de a culege

succesiunea.

Asa cum am aratat, in literatura juridică a existat o controversă in privinta

continutului notiunii de capacitate de a mosteni, fiind considerata de unii autori ca

ceva diferit de capacitatea de folosinta si de capacitatea de exercitiu a persoanei.

S-a opinat ca aceasta capacitate se include in cea de folosinta, nefiind altceva

decit o parte a acesteia; astfel, capacitatea de folosinta este aptitudinea generala

de a avea drepturi si obligatii, in timp ce capacitatea succesorala este o aptitudine

de a dobindi drepturi si obligatii specifice, care se refera la o succesiune.

Concluzia este că se impune a nu fi confundată cu capacitatea de folosință și nici

cu cea de exercițiu, capacitatea de a moșteni definindu-se separat.

Existenta persoanei care pretinde un drept la o anume mostenire se raporteaza la

momentul deschiderii succesiunii. Dovada incumba acesteia sau succesorilor sai

in drepturi, in ipoteza in care mostenitorul a fost in viata la momentul mortii lui

Condițiile generale ale dreptului la moștenire

Drept civil. Succesiuni 17

decujus, oricit de scurt ar fi fost acest timp, dar apoi a decedat si cind drepturile

sale asupra mostenirii sunt reclamate de proprii sai succesori.

In cazul mostenirii prin reprezentare, reprezentantul trebuie sa dovedeasca

existenta sa la data deschiderii succesiunii precum si faptul ca cel reprezentat era

decedat in acel moment. Potrivit art. 965 din noul Cod civ., ”prin reprezentare

succesorală, un moştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant,

urcă, în virtutea legii, în drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a

culege partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn

faţă de defunct sau decedat la data deschiderii moştenirii”.

Persoanele care au capacitate succesorala

Urmatoarele categorii de persoane au capacitate succesorala: persoanele fizice in

viata la data deschiderii succesiunii; persoanele fizice disparute; persoanele

concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii si persoanele juridice in

fiinta la data deschiderii succesiunii.

a) Persoanele fizice in viata

Aceasta categorie de persoane au capacitate succesorala asa cum rezulta din

prevederile art. 957 din noul Cod civ. Nu are importnata cit anume a trait o

persoana dupa deschiderea mostenirii. Daca a decedat imediat dupa deschiderea

mostenirii drepturile sale succesorale vor trece la propriii sai succesori ca facind

parte din propriul patrimoniu. In astfel de situatii, nu are importanta ca

mostenitorul care a decedat imediat dupa deschiderea succesiunii nu si-a exercitat

dreptul de optiune succesorala, intrucit acest drept face parte din patrimoniul

retransmis propriilor mostenitori care vor putea sa-l exercite pina la implinirea

termenului de prescriptie prevazut de lege.

Dovada existentei la momentul deschiderii succesiunii se face prin actele de stare

civila sau in cazul mostenitorului care a decedat imediat dupa deschiderea

succesiunii cu certificatul de deces sau hotarirea declarativa de moarte.

Persoanele interesate vor putea dovedi contrariul prin orice mijloc de proba.

b) Persoanele disparute

Potrivit art. 53 din noul Cod civ. “cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a

intervenit o hotarâre declarativă de moarte ramasa definitiva”, ceea ce inseamna

ca persoanele disparute, atit cele declarate disparute prin hotarire judecatoreasca

cit si cele nedeclarate dar considerata de lege ca fiind disparute, au capacitate

succesorala. Capacitatea succesorala a disparutului este insa provizorie. Situatia

se va definitiva fie prin reaparitia lui, fie prin constatarea fizica a mortii,

intervenita dupa deschiderea mostenirii, sau prin declararea judecatoreasca a

mortii prin hotarire definitiva, prin care s-a stabilit o data a mortii ulterioara datei

deschiderii succesiunii. In schimb cel disparut va fi considerat ca nu a avut

capacitate succesorala daca se constata fizic sau prin hotarirea judecatoreasca

declarativa de moarte, ca el a decedat inaintea deschiderii succesiunii la care ar fi

avut dreptul. In astfel de situatii tot ce s-a primit din mostenire in numele

Condițiile generale ale dreptului la moștenire

Drept civil. Succesiuni 18

disparutului va trebui sa se restituie acelor mostenitori care au fost inlaturati de la

succesiune, prin considerarea lui in viata la momentul deschiderii succesiunii,

ceea ce s-a dovedit apoi a fi inexact. Mostenitorii sai insa, care vin la mostenire

prin reprezentarea sa, vor pastra cota lui parte din mostenire, dar nu ca parte a

patrimoniului mostenit de la cel disparut declarat mort, ci in calitate de

mostenitori cu vocatie proprie, care vin la mostenire prin reprezentare.

c) Persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii

Potrivit art. 36 din noul Cod civ., existența persoanei fizice începe în ziua nașterii,

iar copilul conceput se consideră că există, cu singura condiție de a se naște viu

(infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis eius agitur). Inseamna

asadar că, pentru a pretinde un drept la mostenire in numele copilului conceput

dar nenascut la data deschiderii acelei succesiuni, va trebui sa se dovedeasca prin

orice mijloc de proba acest fapt material si anume ca aceel copil era conceput in

acel moment si ca s-a nascut viu (nu este necesar sa fie si viabil).

Intrucit stabilirea cu exactitate a momentului concepției nu este posibilă, art.

412 din noul Cod civil prevede o prezumtie legală cu privire la perioada

conceptiei: ”(1) Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi

dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu

zi. (2) Prin mijloace de probă ştiinţifice se poate face dovada concepţiunii

copilului într-o anumită perioadă din intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau

chiar în afara acestui interval”. Rezultă, că această prezumție are un caracter

relative.

d) Persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii

In principiu persoanele juridice au capacitatea de a dobindi drepturi si obligatii de

la data înregistrării, dacă sunt supuse înregistrării, sau de la data actului de

înființare ori de la data autorizării constituirii lor (art. 205 alin. 1 și 2 din noul C.

civ.).

Potrivit art. 208 din noul C. civ, prin excepţie de la prevederile art. 205 alin. (3)

şi dacă prin lege nu se dispune altfel, orice persoană juridică poate primi

liberalităţi în condiţiile dreptului comun, de la data actului de înfiinţare sau, în

cazul fundaţiilor testamentare, din momentul deschiderii moştenirii testatorului,

chiar şi în cazul în care liberalităţile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică

să ia fiinţă în mod legal.

Persoanele juridice, la fel ca si persoanele fizice, au, potrivit legii capacitate de

folosință anticipată. Art. 205 alin. 3 prevede că persoanele juridice prevăzute la

alin. (1) pot, chiar de la data actului de înfiinţare, să dobândească drepturi şi să îşi

asume obligaţii, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia

fiinţă în mod valabil.

Caracteristic persoanelor juridice este faptul că pot dobândi moștenirea însă

exclusiv prin legat cuprins în testament, deci exclusiv prin moștenire

Condițiile generale ale dreptului la moștenire

Drept civil. Succesiuni 19

testamentară.

Bunurile astfel dobindite prin liberalitati trebuie sa corespundă scopului pentru

care persoanele juridice au fost înfiintate, potrivit principiului capacității de

folosință (art. 206 alin. 1 noul Cod civ.). Legatul care nu corespunde scopului

pentru care persoana juridica a fost infiintata va fi nul sau caduc, in functie de

faptul daca incapacitatea a existat in momentul intocmirii testamentului sau a

survenit ulterior, dar inainte de deschiderea mostenirii .

Daca persoana juridica inceteaza, dar dupa data deschiderii succesiunii, drepturile

succesorale dobindite in virtutea testamentului vor trece asupra persoanelor

juridice ce vor dobindi patrimoniul acesteia, intrând asadar in masa patrimonială

supusa lichidarii, in cazul dizolvarii persoanei juridice.

Persoanele care nu au capacitate succesorala

a) Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba

fiinta

Prin interpretarea per a contrario a prevederilor art. 957 alin. 1 din noul C. civ.,

potrivit carora au capacitate succesorala numai persoanele care exista la

momentul deschiderii succesiunii, ajungem la concluzia ca persoanele fizice

predecedate precum si persoanele juridice care au incetat sa mai fie in fiinta in

acest moment nu au capacitate succesorala.

In cazul mostenirii legale prin reprezentare, partea din mostenire care s-ar fi

cuvenit persoanei fizice predecedate daca ar fi fost in viata la data deschiderii

mostenirii va reveni descendentilor sai. Daca nu sunt insa intrunite conditiile

reprezentarii succesorale, succesorii in drepturi ai persoanei predecedate nu vor

putea mosteni partea care se cuvenea persoanei predecedate, daca ar fost in viata,

caci ea va fi culeasa de mostenitorii in viata ai lui decujus, chiar si de

descendentii celui predecedat, dar in nume propriu si nu prin reprezentare sau

retransmitere.

b) comorientii și codecedații

Potrivit art. 957 alin. 2 din noul C. civ, dacă, în cazul morţii mai multor

persoane, nu se poate stabili că una a supravieţuit alteia, acestea nu au capacitatea

de a se moşteni una pe alta. Aceste persoane poartă numele de comorienți și

codecedați

Comorientii sunt persoanele care au decedat in aceeasi imprejurare, fara a se

putea stabili daca a supravietuit una alteia, astfel ca sunt considerate a fi murit

deodata. Rezulta ca in prezenta unei astfel de imprejurari, acele persoane, cu toate

ca ar fi avut vocatie succesorala una fata de alta, nu se vor mosteni intre ele

intrucit nu a supravietuit niciuna celeilalte, astfel ca in momentul deschiderii

succesiunii niciuna nu poate fi considerata a fi avut capacitate succesorala,

nefiind in viata. Aceasta prezumtie instituita de legiuitorul nostru este considerata

ca fiind cea mai justa, caci prezumtia supravietuirii in functie de virsta si de sex a

Condițiile generale ale dreptului la moștenire

Drept civil. Succesiuni 20

fost considerata arbitrara chiar si in unele legislatii in care ea a fost consacrata asa

cum apare ea si in dreptul roman. Au fost insa si autori care au sustinut ca si

aceasta prezumtie este la fel de arbitrara caci din faptul ca nu se poate stabili cine

a murit mai intai nu ar rezulta ca toti au murit in acelasi timp. Afirmatia este

exacta numai ca nu trebuie sa uitam ca tocmai datorita greutatii sau chiar a

imposibilitatii stabilirii momentului decesului fiecareia dintre acele persoane

legiuitorul a creat o prezumtie legala menita a ușura adoparea solutiilor juridice

ce se impun.

Prezumtia mortii concomintente instituita de art. 957 se aplică, cu consecinta

ei de a lipsi de capacitate succesorala reciproca sau unilaterala si in cazul

persoanelor fizice decedate in acelasi timp, dar care nu sunt comorienti, ci

codecedați, intrucit aceștia din urmă nu au decedat in aceeasi imprejurare, ci in

acelasi timp din cauze diferite fara a se putea stabili cu exactitate ordinea

deceselor.

Deosebirea dintre comorienți și codecedați este dictată de împrejurările

decesului, care pot fi asemănătoare sau diferite.

Test de autoevaluare 2.1.

1. Care sunt prevederile art. 412 din noul Cod civil?

2. Ce înțelegeți prin comorienți?

2.2. Vocația (chemarea) la moștenire

Cuvinte cheie

Vocație succesorală concretă, vocație succesorală generală

Pe lânga conditia capacitatii succesorale, pentru ca o persoana sa poata veni la

mostenire\ se mai cere o a doua conditie pozitiva si anume vocatia succesorala.

In cazul mostenirii legale vocatia la mostenire isi are izvorul in prevederile legale

potrivit carora sunt chemate la mostenire rudele defunctului incadrate in patru

clase de mostenitori, precum si sotul supravietuitor, iar in cazul mostenirii

testamentare, in cuprinsul testamentului lăsat de defunct (art. 962 din noul Cod

civil).

Intr-o prima acceptiune, notiunea de vocatie succesorala are un sens general, care

exprima potentialitatea unor rude din cele determinate ca facand parte din cele

patru clase de mostenitori de a culege mostenirea lui decujus. Dar dintre acestea

Condițiile generale ale dreptului la moștenire

Drept civil. Succesiuni 21

nu toate vor putea culege mostenirea in mod concret ci numai acelea care au

vocatie succesorala concreta, adica in lumina principiilor care guverneaza

devolutiunea succesorala legala vor culege, efectiv, acea mostenire. Intr-adevar, o

persoana poate sa aibă vocatia succesorala generala dar poate fi inlaturata de la

mostenirea respectiva de o ruda in grad mai apropiat a defuctului, ipoteza in care

spunem ca ea nu a avut vocatie succesorala concreta la acea mostenire. S-a spus

ca, pentru ca o persoana sa aibă vocatie succesorala, trebuie sa existe doua

conditii, una pozitiva adica vocatia succesorala generala si una negativa ca acea

persoana sa nu fie inlaturata de la mostenire de o ruda mai apropiata in grad sau

de un legatar.

Vocatia succesorala generala este inoperanta in cazul mostenirii testamentare,

intrucat orice persoana care are capacitate succesorala poate, in principiu, primi

legate cu limitarile aduse de rezerva succesorala, in cazul unei categorii de

mostenitori.

Test de autoevaluare 2.2.

Care sunt condițiile existenței vocației succesorale concrete ?

2.3. Nedemnitatea succesorală

Cuvinte/expresii

cheie Sancțiune civilă, moștenire legală, moștenire testamentară, nedemninate de

drept, nedemnitate judiciară, efecte, retroactiv, terți, descendenți, reprezentare,

invocare

Notiune

Pentru a putea mosteni se cer doua conditii pozitive si anume capacitatea

succesorala si vocatia succesorala, dar se mai cere si o conditie negativa si anume

ca mostenitorul sa nu fie nedemn (art. 958 - 961 din noul C. civ.).

Nedemnitatea (sau nevrednicia) succesorala reprezinta decaderea din dreptul de a

mosteni a acelor succesibili care se fac vinovati de savirsirea unor fapte grave,

strict determinate de legiuitor, impotriva defunctului sau a memoriei acestuia.

Nedemnitatea a fost caracterizata ca fiind o sanctiune civila care se

fundamenteaza pe motive de moralitate publica, neputindu-se admite ca o

persoana vinovata de vreuna din faptele prevazute expres de legiuitor fata de o

alta persoana sa o mosteneasca tocmai pe aceasta.

Din caracterizarea nedemnitatii ca sanctiune sau pedeapsa civila rezulta anumite

Condițiile generale ale dreptului la moștenire

Drept civil. Succesiuni 22

consecinte, si anume:

a) nedemnitatea privește atât moștenirea legală, cât și legatele cu care nedemnul a

fost gratificat;

b) nedemnitatea operează de drept sau poate fi judiciară;

c) efectele nedemnității de drept sau judiciare pot fi înlăturate expres prin

testament sau prin act autentic notarial de către cel care lasă moștenirea;

d) fiind vorba de o sanctiune ea produce efecte numai fata de autorul faptelor, nu

și față de alte persoane chemate la moștenirea defunctului în nume propriu sau

prin reprezentare;

e) sanctiunea intervine numai in cazul in care faptele au fost savirsite fata de cel

despre a carui mostenire este vorba, si nu poate fi extinsa la alte mosteniri ; ea

are, asadar, un caracter relativ, neputind fi extinsa si la alte mosteniri;

f) faptele trebuie sa fie savirsite cu vinovatie, astfel că moștenitorul trebuie să fi

acționat cu discernământ.

Felurile nedemnității succesorale

a) Nedemnitatea de drept

Noul Cod civil prevede in art. 958 alin.1 că este de drept nedemnă de a moșteni:

a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l

ucide pe cel care lasă moştenirea;

b) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea

moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care,

dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi

restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului.

Potrivit aceluiași articol, ”în cazul în care condamnarea pentru faptele

menţionate la alin. (1) este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie

sau prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea operează dacă acele fapte au

fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă” (alin 2).

Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea oricărei

persoane interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată ori de către notarul

public, pe baza hotărârii judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea.

b) Nedemnitatea judiciară

Condițiile generale ale dreptului la moștenire

Drept civil. Succesiuni 23

Conform art. 959 alin. 1, poate fi declarată nedemnă de a moşteni:

a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care

lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a

unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;

b) persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat

testamentul defunctului;

c) persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea

să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.

Sub sancţiunea decăderii, orice succesibil poate cere instanţei judecătoreşti să

declare nedemnitatea în termen de un an de la data deschiderii moştenirii.

Introducerea acţiunii constituie un act de acceptare tacită a moştenirii de către

succesibilul reclamant.

Dacă hotărârea de condamnare pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. a) se

pronunţă ulterior datei deschiderii moştenirii, termenul de un an se calculează de

la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Atunci când condamnarea pentru faptele menţionate la alin. (1) lit. a) este

împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia

răspunderii penale, nedemnitatea se poate declara dacă acele fapte au fost

constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă. În acest caz, termenul

de un an curge de la apariţia cauzei de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a

intervenit după deschiderea moştenirii.

În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), termenul de un an curge de la

data când succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, dacă această dată este

ulterioară deschiderii moştenirii.

Efectele nedemnitatii succesorale

a) Efecte fata de mostenitorul nedemn. Ca urmare a constatarii nedemnitatii

succesorale a unui mostenitor, titlul său de succesor este retroactiv desfiintat, el

devenind astfel, totalmente strain de mostenire. Titlul sau de mostenitor este

desfiintat cu efect retroactiv din momentul deschiderii mostenirii. Partea din

mostenire care i s-ar fi cuvenit nedemnului va reveni comostenitorilor legali

subsecventi, iar in cazul in care nedemnul era mostenitor rezervatar si legatarilor

sau donatarilor ale caror liberalitati ar fi putut fi supuse reductiunii la cererea

acestui mostenitor. Mostenitorul nedemn este inlaturat complet de la mostenirea

celui fata de care a savirsit una din faptele prevazute de lege astfel ca el nu va

putea culege nici rezerva succesorala, in cazul ca ar fi mostenitor rezervatar. Daca

mostenitorul nedemn ar fi fost singurul mostenitor al defunctului, prin inlaturarea

sa de la mostenire mostenirea se cuvine autorității administrativ teritoriale,

Condițiile generale ale dreptului la moștenire

Drept civil. Succesiuni 24

devenind vacanta.

Efectele nedemnitatii sunt relative in sensul ca mostenitorul nedemn este inlaturat

numai de la mostenirea celui fata de care a fost declarat nedemn si nu de la

mostenirea altor persoane. Ca atare, el va putea veni prin reprezentarea tatalui său

predecedat la mostenirea unui asecendent mai indepartat.

In situatia in care nedemnul a intrat in posesia bunurilor din mostenire inainte de

constatarea nedemnitatii succesorale, el va fi obligat sa le restituie celor

indreptatiti. Restituirea bunurilor se face in natura atunci cind este posibil iar daca

bunurile supuse restituirii au pierit sau au fost instrainate sau expropriate pentru

cauza de utilitate publica el va trebui sa plateasca despagubiri, fiind considerat

posesor de rea-credinta si pus de drept in intirziere de la data intrarii sale in

posesia bunurilor din mostenire. Mostenitorul nedemn este obligat sa restituie

toate fructele si veniturile mostenirii de la data deschiderii acesteia. Pentru

sumele incasate de la debitorii lui decujus va fi obligat sa plateasca dobânzi de la

data incasarii. De asemenea toate drepturile si obligatiile fata de nedemn care se

considerasera stinse prin confuziunea celor doua patrimonii sau prin consolidare

revin retroactiv in viata.

Nedemnul are insa dreptul sa pretinde de la ceilalti mostenitori datoriile

mostenirii pe care le-a achitat din bunurile sale, precum este indreptatit si la

intoarcerea cheltuielilor necesare si utile facute cu bunurile din mostenire.

b) Efectele nedemnitatii fata de descendentii nedemnului

Descendenții nedemnului pot veni la moștenire în nume propriu, dar și pentru a

culege partea din moștenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia, prin reprezentare

succesorală.

Spre deosebire de reglementarea de la 1864, potrivit noului Cod civil (art. 967

alin. 1), nedemnul, chiar aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii poate fi

reprezentat.

Asadar copiii nedemnului pot veni la mostenirea defunctului si prin reprezentarea

tatălui lor nedemn, ceea ce insemana ca nedemnitatea nu produce efecte si fata de

ei (nefiind vinovați de fapta părintelui lor).

Pentru a veni prin reprezentare succesorală la moştenirea defunctului,

reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale pentru a-l

moşteni pe acesta (art. 967 alin. 2).

Reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este nedemn faţă de

reprezentat sau a renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit de

el (art. 967 alin.3).

c) Efectele nedemnitatii fata de terti. Intrucit este posibil ca, in perioada de la

deschiderea mostenirii si pina la constatarea nedemnitatii, mostenitorul nedemn

Condițiile generale ale dreptului la moștenire

Drept civil. Succesiuni 25

sa fi incheiat acte juridice cu privire la bunurile succesiunii, se pune problema

soartei acestora.

Cata vreme nedemnitatea are ca efect desfiintarea retroactiva a titlului de

mostenitor, in principiu se poate sustine ca actele juridice incheiate de nedemn cu

tertii vor fi desfiintate si ele cu efect retroactiv potrivit principiului resoluto iure

dantis, resolvitur ius accipientis. Solutiile trebuie totusi nuantate in functie de

natura actului juridic si de buna sau reaua-credinta a tertilor. In principiu,

nedemnitatea produce efecte și față de terți, soluție justificată în cazul terților de

rea-credință, dar nu și în cazul celor de bună-credință

Ca excepție, potrivit art. 960 alin. 3 din noul C. civ, sunt valabile și se mențin

actele de conservare, precum şi actele de administrare, în măsura în care profită

moştenitorilor, încheiate între nedemn şi terţ. De asemenea, se menţin şi actele de

dispoziţie cu titlu oneros încheiate între nedemn şi terţii dobânditori de bună-

credinţă, regulile din materia cărţii funciare fiind însă aplicabile.

În cazul în care actul juridic este menținut, nedemnul va fi obligat să plătească

despăgubiri moștenitorilor adevărați, ca posesor de rea-credinșă, iar dacă actul va

fi desființat cu efect retroactiv, nedemnul va putea fi acționat de către terț pentru

evicțiune (art. 1018, 1748, 1695 și urm. din noul C. civ).

Potrivit art. 961 din noul C. civ., efectele nedemnităţii de drept sau judiciare pot

fi înlăturate expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de către cel

care lasă moştenirea. Fără o declaraţie expresă, nu constituie înlăturare a efectelor

nedemnităţii legatul lăsat nedemnului după săvârşirea faptei care atrage

nedemnitatea. Efectele nedemnităţii nu pot fi înlăturate prin reabilitarea

nedemnului, amnistie intervenită după condamnare, graţiere sau prin prescripţia

executării pedepsei penale.

Invocarea nedemnității succesorale

Nedemnitatea succesorală poate fi invocată de orice persoană interesată, cum

ar fi comostenitorii care au fost inlaturati de la mostenire de catre nedemn,

donatarii sau legatarii. Nedemnitatea poate fi invocată și de creditorii acestor

persoane, pe calea acțiunii oblice, dreptul de a invoca nefiind exclusiv personal.

(art. 1560 din noul C. civ).

Momentul la care nedemnitatea poate fi invocată și constatata nu poate fi decit

dupa deschiderea succesiunii și numai dacă vocația succesorală legală a

nedemnului este concretă. Nedemnitatea este invocata cit timp nedemnul este in

viata, impotriva acestuia si dacă, după deschiderea succesiunii, a intrat în

stăpânirea bunurilor succesiunii și a decedat înainte de constatarea nedemnității,

împotriva moștenitorilor săi legali sau testamentari care stăpânesc aceste bunuri.

Condițiile generale ale dreptului la moștenire

Drept civil. Succesiuni 26

Teste de autoevaluare 2.3

Care sunt persoanele care pot invoca nedemnitatea succesorală?

În loc de

rezumat Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 2.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 2

Precizați care sunt modificările aduse de noul Cod civil în ceea ce privește

nedemnitatea succesorală.

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Condițiile generale ale dreptului la moștenire

Drept civil. Succesiuni 27

Răspuns 2.1 1- art. 412 din noul Cod civil prevede o prezumtie legală cu privire la perioada conceptiei:

”(1) Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii

copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi. (2) Prin mijloace de

probă ştiinţifice se poate face dovada concepţiunii copilului într-o anumită perioadă din

intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau chiar în afara acestui interval” 2- Comorientii sunt persoanele care, au decedat in aceeasi imprejurare, fara a se

putea stabili daca a supravietuit una alteia, astfel ca sunt considerate a fi murit

deodata. Rezulta, asadar, ca in prezenta unei astfel de imprejurari, acele persoane cu

toate ca ar fi avut vocatie succesorala una fata de alta, nu se vor mosteni intre ele

intrucit nu a supravietuit niciuna celeilalte, astfel ca in momentul deschiderii

succesiunii niciuna nu poate fi considerata a fi avut capacitate succesorala, nefiind in

viata.

Răspuns 2.2

Pentru ca o persoana sa aibă vocatie succesorala, trebuie sa existe doua conditii, una

pozitivă, adica vocatia succesorala generala si una negativă, ca acea persoana sa nu

fie inlaturata de la mostenire de o ruda mai apropiata in grad sau de un legatar.

Răspuns 2.3

Nedemnitatea succesorală poate fi invocată de orice persoană interesată, cum ar fi

comostenitorii care au fost inlaturati de la mostenire de catre nedemn, donatarii sau

legatarii, etc.

Bibliografie unitate de învăţare nr. 2

1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu,

Bucuresti, 2011.

4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului supravietuitor”,

03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-cod-civil-mostenirea-

drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm

5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/

6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/

7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf

8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf

9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile. Editia a

II-a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.

10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura Europolis,

Constanța, 2011;

11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată și

completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;

12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,

București, 2003;

13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și sarcină”,

Editura Hamangiu, București, 2009;

14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea noului

Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;

Condițiile generale ale dreptului la moștenire

Drept civil. Succesiuni 28

15. M. D. Bob, I. Chirilă, E. Florian, P. Vasilescu, A. Oprea, I. Bardoczi,

Familie și moștenire în România, Editura Universul Juridic, 2017.

Moștenirea legală. Principiile moștenirii legale. Reprezentarea succesorală

Drept civil. Succesiuni

29

Unitatea de învăţare Nr. 3 Moștenirea legală-Principiile moștenirii legale. Reprezentarea succesorală

Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3

3.1 Principiile moștenirii legale

3.2 Reprezentarea succesorală

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

Pagina 29

29

31

34

34

35

Moștenirea legală. Principiile moștenirii legale. Reprezentarea succesorală

Drept civil. Succesiuni

30

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 3

Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 3 sunt:

Înţelegerea principiilor moștenirii legale.

Fixarea celor patru clase de moștenitori.

Înțelegerea domeniului de aplicare al reprezentării succesorale, a

condițiilor și modului în care operează reprezentarea.

Studiul noțiunilor din această unitate de învățare potrivit

reglementărilor dispuse de noul Cod civil (Legea nr. 287/2009), cât și

de reglementările anterioare.

3.1 Principiile moștenirii legale Cuvinte/ expresii

cheie

Defunct, rude, clase de moștenitori, soț supraviețuitor,

Devolutiunirea legala a mostenirii este reglementata de 3 principii:

1. principul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de

mostenitori legali;

2. principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii

din aceeasi clasa;

3. principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi

grad chemate la mostenire.

1. Acest principiu a fost denumit denumit Principiul prioritatii clasei de

mostenitori.

Clasa mostenitorilor este o categorie de rude care, în mod colectiv, exclude de la

moștenire o altă categorie de rude sau este exclusă de cea din urmă.

Potrivit art. 964 alin. 1 din noul Cod Civil, există 4 clase de mostenitori legali:

- clasa I: a descendentilor in linie directa, compusa din copiii, nepotii,

stranepotii defunctului, fara limita de grad;

- clasa a II-a (mixtă), a ascendentilor privilegiati (parintii defunctului), a

colateralilor privilegiati (fratii si surorile defunctului si descendentii lor

pana la gradul al IV-lea inclusiv);

- clasa a III-a: a ascendentilor ordinari (bunici, străbunici, fara limita de

grad);

- clasa a IV-a: a colateralilor ordinari (unchii si matusile, verii primari si

fratii sau surorile bunicilor defunctului).

Clasele de mostenitori legali sunt chemate sa culeaga mostenirea numai

cate una, in ordinea stabilita de Codul civil. De regulă, o rudă face parte dintr-o

singură clasă de moștenitori. Ca excepție, este posibil cao persoană să facă parte și

din două clase. De exemplu, copilul născut din căsătoria încheiată între nepotul

defunctului și nepotul de frate al defunctului (acesta făcând parte din prima clasă,

ca strănepot al defunctului, dar și din clasa a II-a, în calitate de strănepot de frate),

caz în care moștenitorul poate opta în favoarea uneia dintre cele două calități pe

Moștenirea legală. Principiile moștenirii legale. Reprezentarea succesorală

Drept civil. Succesiuni

31

care le are concomitent.

Potrivit art. 964 alin. 2, dacă în urma dezmoştenirii rudele defunctului din

clasa cea mai apropiată nu pot culege întreaga moştenire, atunci partea rămasă se

atribuie rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condiţiile pentru a moşteni.

Soțul supraviețuitor al defunctului, nefiind rudă cu acesta, nu face parte din

nicio clasă, dar vine în concurs cu oricare dintre acestea chemate la succesiune.

Soțul supraviețuitor nu înlătură nicio clasă de moștenitori, dar nici nu este înlăturat

de la moștenire.

2. Principul proximitatii gradului de rudenie între mostenitorii din aceeasi clasa

In cadrul aceleiasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la

mostenire rudele mai indepartate in grad (proximior excludit remotiorem),

conform art. 964 alin. 3 din noul Cod civil. Astfel, copiii defunctului inlatura de la

mostenire pe nepoti, nepotii pe stranepoti, s.a.m.d.

In clasa a II-a, fratii si surorile defunctului ii inlatura de la mostenire pe

nepotii sau strănepotii de frate.

In clasa a II-a de mostenitori, bunicii defunctului, rude de gradul al II-lea

inlatura pe strabunici (rude de gradul III).

In clasa a IV-a unchii si matusile (rude in linie colaterala de gradul III cu

defunctul) inlatura pe verii primari ai acestuia (rude gradul IV cu cel decedat).

Conform art. 964 alin. 3, înăuntrul fiecărei clase, rudele de gradul cel mai

apropiat cu defunctul înlătură de la moştenire rudele de grad mai îndepărtat, cu

excepţia cazurilor pentru care legea dispune altfel.

De la acest principiu exista 2 exceptii:

a. in cadrul clasei a II-a de mostenitori, parintii defunctului, desi sunt rude de

gradul I, nu inlatura de la mostenire pe fratii si surorile acestuia (rude de

gradul II), ci vin împreună la succesiune;

b. reprezentarea succesorala.

3. Principiul egalității între rudele din aceeași clasă și de același grad chemate

la moștenire

Potrivit art. 964 alin. 4, între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad,

moştenirea se împarte în mod egal, dacă legea nu prevede altfel.

Excepții:

împărțeala moștenirii pe tulpini, în cazul venirii la moștenire prin

Moștenirea legală. Principiile moștenirii legale. Reprezentarea succesorală

Drept civil. Succesiuni

32

reprezentare succesorală;

împărțeala moștenirii pe linii, în cazul în care sunt chemați doi sau mai

mulți colaterali privilegiați: frați ori surori proveniți din părinți diferiți sau

descendenții fraților sau surorilor de categorii diferite.

În raporturile dintre părinți, pe de o parte, și frați si surori sau descendenții lor,

pe de altă parte, nu se aplică principiul egalității, părinții culegând o cotă fixă

indiferent de numărul colateralilor privilegiați cu care vin în concurs.

Test de autoevaluare 3.1.

Care sunt excepțiile de la principiul chemării la moștenire a rudelor în ordinea

claselor de moștenitori?

3.2. Reprezentarea succesorală

Cuvinte/expresii

cheie

Principiul proximității gradului de rudenie, principiul egalității între rudele de

același grad, grad de rudenie, descendent, ascendent, defunct, reprezentant,

reprezentat, efect general, efect particular

Definire, natură juridică, domeniu de aplicare

Potrivit art. 965 C. civ., prin reprezentare succesorală, un moştenitor legal de

un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea legii, în drepturile

ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din moştenire ce i s-ar

fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la data

deschiderii moştenirii.

Ca noutate, noul Cod civil dă posibilitatea reprezentării nu numai

ascendentului decedat, ci și a ascendentului nedemn față de defunct, decedat sau în

viață.

Reprezentarea succesorala reprezinta o inlocuire a unei persoane anterior

decedate si nu o inlocuire a vointei unei persoane in viata.

Nu se confunda cu reprezentarea in actele juridice, in general definita ca fiind

procedeul prin care o persoana numita reprezentant, incheie un act juridic in

numele si pe seama unei alte persoane numite reprezentat.

Reprezentarea succesorala este admisa in privinta descendentilor copiilor

defunctului si a descendentilor din frati sau surori. (art. 966 alin. 1). Deoarece

reprezentarea deroga de la principiile generale ale devolutiunii legale a mostenirii,

dispozitiile ce o prevad sunt de stricta interpretare.

Conditiile reprezentarii succesorale

Moștenirea legală. Principiile moștenirii legale. Reprezentarea succesorală

Drept civil. Succesiuni

33

Pentru a opera reprezentarea se cer intrunite anumite conditii, unele in persoana

reprezentatului, altele in persoana reprezentatului. Descendenții copiilor

defunctului și descendenții din frați și surori pot beneficia de reprezentarea

succesorală numai dacă sunt îndeplinite două condiții:

a. cel reprezentat sa fie nedemn sau decedat la data deschiderii mostenirii;

Potrivit art. 965 Cod Civil, reprezentarea operează în cazul reprezentantului

nedemn față de defunct sau decedat la data deschiderii succesiunii.

Potrivit art. 967 alin. 3, reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este

nedemn faţă de reprezentat sau a renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost

dezmoştenit de el. Alineatul 1 al aceluiași articol, prevede că poate fi reprezentată

persoana lipsită de capacitatea de a moşteni, precum şi nedemnul, chiar aflat în

viaţă la data deschiderii moştenirii.

Condiția este îndeplinită și dacă cel care este reprezentat a decedat în aceeași

împrejurare cu cel care lasă moștenirea, deoarece sunt prezumați că au murit în

același moment (art. 957 alin. 2). Chiar și persoana dispărută poate fi reprezentată,

deoarece până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești declarative de moarte

rămase definitivă este prezumată a fi în viață.

b. Potrivit art. 967 alin. 2, pentru a veni prin reprezentare succesorală la

moştenirea defunctului, reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile

generale pentru a-l moşteni pe acesta, și anume:

- sa aiba capacitate succesoara;

- sa aiba vocatie succesorala generala proprie la mostenirea

defunctului

- să nu fie nedemn față de defunct, să nu fi renunțat la moștenirea

acestuia și să nu fi fost exheredat (în cazul moștenitorilor

rezervatari)

Adoptatul cu efecte depline poate beneficia de reprezentare deoarece

adoptatul si descendentii lui devin rude cu adoptatorul si rudele lui.

Reprezentarea opereaza chiar daca reprezentantul este nedemn de a veni la

mostenirea reprezentatului (nedemnitatea produce efecte relative, numai in raport

cu persoana de fata de care s-a savarsit fapta), daca reprezentantul a renuntat la

mostenirea reprezentatului sau a fost exheredat de acesta .

Modul in care opereaza reprezentarea

1. Reprezentarea opereaza in toate cazurile. Daca reprezentarea nu ar fi

admisa pe o tulpina, vor veni la mostenire nepotii de pe cealalta tulpina,

prin reprezntare excluzand de la mostenire pe copilul nedemnului.

2. Reprezentarea este admisa la infinit in cadrul clasei I de mostenitori in

sensul ca acestia, indiferent de grad pot fi reprezentati (nepoti, stranepoti).

In cazul descendentilor din frati si surori pot beneficia de reprezentare

numai rudele colaterale pana la gradul III inclusiv.

3. Reprezentarea opereaza de drept, in temeiul legii fara a mai fi necesara

Moștenirea legală. Principiile moștenirii legale. Reprezentarea succesorală

Drept civil. Succesiuni

34

indeplinirea altei conditii pe langa cele prezentate. Reprezentarea opereaza

imperativ, caci ea nu poate fi influentata de vointa descendentilor (decat

renuntand la mostenire) sau a defunctului.

Efectele reprezentarii succesorale

Ca efect principal al reprezentării succesorale, descendentul reprezentant

urcă în drepturile ascendentului său reprezentat, pentru a culege partea din

moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau

decedat la data deschiderii moştenirii (art. 965 C. civ).

Potrivit noului Cod civil, reprezentarea succesorală produce efecte generale

și particulare.

1. Efectul general

Potrivit art. 968 alin. 1 C.civ., în cazurile în care operează reprezentarea

succesorală, moştenirea se împarte pe tulpină.

Potrivit art. 968 alin. 2, prin tulpină se înţelege:

- înăuntrul clasei întâi, descendentul de gradul întâi care culege moştenirea sau

este reprezentat la moştenire;

- înăuntrul clasei a doua, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege

moştenirea sau este reprezentat la moştenire.

Dacă aceeaşi tulpină a produs mai multe ramuri, în cadrul fiecărei ramuri

subdivizarea se face tot pe tulpină, partea cuvenită descendenţilor de acelaşi grad

din aceeaşi ramură împărţindu-se între ei în mod egal (art. 968 alin. 3).

Odată cu drepturile pe care le dobândesc prin reprezentare, moștenitorii

răspund și de pasivul succesiunii.

2. Efectul particular

Potrivit dispozitiilor art. 969 alin. 1 C. civ., copiii nedemnului concepuţi înainte de

deschiderea moştenirii de la care nedemnul a fost exclus vor raporta la moştenirea

acestuia din urmă bunurile pe care le-au moştenit prin reprezentarea nedemnului,

dacă vin la moştenirea lui în concurs cu alţi copii ai săi, concepuţi după

deschiderea moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul. Raportul se face numai

în cazul şi în măsura în care valoarea bunurilor primite prin reprezentarea

nedemnului a depăşit valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit

să îl suporte ca urmare a reprezentării.

Raportul se face potrivit dispoziţiilor prevăzute în secţiunea dedicată

”raportului donațiilor”

Moștenirea legală. Principiile moștenirii legale. Reprezentarea succesorală

Drept civil. Succesiuni

35

Test de autoevaluare 3.2.

Enumerați cele două condiții ale reprezentării succesorale.

În loc de rezumat Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 3.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 3.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 3

Prezentați pe scurt noutățile reglementate de noul Cod civil în ceea ce

priveste reprezentarea succesorală.

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Răspuns 3.1

Cele două excepții de la principiul chemării la moștenire a rudelor în ordinea

claselor de moștenitori legali sunt: a) in cadrul clasei a II-a de mostenitori,

parintii defunctului, desi sunt rude de gradul I, nu inlatura de la mostenire pe

fratii si surorile acestuia (rude de gradul II), ci vin împreună la succesiune;

b) reprezentarea succesorala.

Răspuns 3.2.

a) cel reprezentat sa fie nedemn sau decedat la data deschiderii mostenirii;

b) Potrivit art. 967 alin. 2, pentru a veni prin reprezentare succesorală la

moştenirea defunctului, reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile

generale pentru a-l moşteni pe acesta, și anume:

- sa aiba capacitate succesoara;

- sa aiba vocatie succesorala generala proprie la mostenirea

defunctului

- să nu fie nedemn față de defunct, să nu fi renunțat la moștenirea

acestuia și să nu fi fost exheredat (în cazul moștenitorilor rezervatari)

Moștenirea legală. Principiile moștenirii legale. Reprezentarea succesorală

Drept civil. Succesiuni

36

Bibliografie unitate de învăţare nr. 3

1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu, Bucuresti,

2011.

4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului supravietuitor”,

03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-cod-civil-mostenirea-

drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm

5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/

6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/

7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf

8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf

9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile. Editia a II-

a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.

10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura Europolis,

Constanța, 2011;

11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată și

completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;

12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,

București, 2003;

13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și sarcină”,

Editura Hamangiu, București, 2009;

14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea noului

Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;

15. J. Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu, Bucuresti,

2016.

Moștenirea legală-Reguli aplicabile claselor de moștenitori

Drept civil. Succesiuni 37

Unitatea de învăţare Nr. 4

Moștenirea legală-Reguli aplicabile claselor de moștenitori

Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4

4.1 Clasa I de moștenitori legali

4.2 Clasa a II-a de moștenitori legali

4.3 Clasa a III-a de moștenitori legali

4.4 Clasa a IV-a de moștenitori legali

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

Pagina 37

37

38

41

42

42

42

43

Moștenirea legală-Reguli aplicabile claselor de moștenitori

Drept civil. Succesiuni 38

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 4 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 4 sunt:

Înţelegerea mecanismului de formare a claselor de moștenitori.

Fixarea celor patru clase de moștenitori.

Studiul noțiunilor din această unitate de învățare potrivit

reglementărilor dispuse de noul Cod civil (Legea nr. 287/2009),

cât și de reglementările anterioare.

4.1. Clasa I de moștenitori (descendenții defunctului)

Cuvinte cheie

Defunct, urmași, filiație, adopție, căsătorie, tulpini, subtulpini

Potrivit art. 975 alin. 1, prin descendenţi se înțeleg copiii defunctului şi

urmaşii lor în linie dreaptă la nesfârşit, indiferent dacă sunt din aceeași

căsătorie sau din căsătorii diferite

Daca adoptatorul a decedat, adoptatul si descendentii lui il mostenesc.

Daca la mostenire sunt chemati doi sau mai multi descendenti de

gradul I sau de grad subsecvent, fiecaruia ii va reveni aceeasi parte din

mostenire.

Descendenţii defunctului înlătură moştenitorii din celelalte clase şi vin

la moştenire în ordinea proximităţii gradului de rudenie (art. 975 alin. 2).

Daca descendentii de gradul II si urmatoarele vin la mostenire prin

reprezentare, impartirea se face pe tulpini si subtulpini, principul egalitatii

aplicandu-se numai intre ramurile din aceeasi tulpina (art. 975 alin. 4). În

concurs cu soţul supravieţuitor, descendenţii defunctului, indiferent de

numărul lor, culeg împreună trei sferturi din moştenire (art. 975 alin. 5).

În concurs cu soţul supravieţuitor, descendenţii defunctului, indiferent

de numărul lor, culeg împreună trei sferturi din moştenire (art. 975 alin. 3 C.

civ.).

Caractere juridice:

- descendentii pot veni la mostenire in nume propriu sau prin

reprezentare (art. 965 C. civ);

- sunt mostenitori rezervatari;

- sunt mostenitori sezinari; au stăpânirea de fapt asupra

patrimoniului succesoral, chiar înainte de eliberarea certificatului

de moștenitor și fără vreo formalitate; sesina conferă și dreptul de a

administra patrimonial succesoral și de a exercita drepturile și

acțiunile defunctului (art. 1125 - 1126 C. civ.);

- sunt obligati să raporteze donatiile, adică sunt ținuți să readucă la

masa succesorală bunurile pe care le-au primit cu titlu de donație

Moștenirea legală-Reguli aplicabile claselor de moștenitori

Drept civil. Succesiuni 39

de la cel care lasă moștenire.

Test de autoevaluare 4.1.

Cine face parte din clasa I de moștenitori ?

4.2. Clasa a II-a de moștenitori legali (ascendenții privilegiați și colateralii

privilegiați) Cuvinte cheie

Tatăl, mama, căsătorie, frați, surori, descendenți, consangvini, uterini

Daca defunctul nu are descendenti, sau acestia au fost dezmosteniti sau

nu vor sa mosteneasca, vor veni la mostenire rudele ce fac parte din clasa a II-

a de mostenitori. Potrivit art. 976 alin. 1, ascendenţii privilegiaţi sunt tatăl şi

mama defunctului. Alin. 2 al aceluiași articol prevede: ”colateralii privilegiaţi

sunt fraţii şi surorile defunctului, precum şi descendenţii acestora, până la al

patrulea grad inclusiv cu defunctul”.

Clasa a II-a de moștenitori este clasă mixtă, a ascendenților privilegiați și

a colateralilor privilegiați. aceștia înlătură de la moștenire pe ceilalți

ascendenți și colaterali, denumiți ordinari.

Ascendentii privilegiati sunt parintii defunctului:

- din casatorie;

- din afara casatoriei;

- din adoptie.

Daca la mostenire sunt chemati numai ascendentii privilegiati ai

defunctului, mostenirea se va imparti in mod egal intre ei (art. 980 C. civ). In

cazul adoptiei cu efecte restranse, adoptatorul vine la mostenire alaturi de

parintii firesti ai adoptatului.

Conform art. 978 C. civ, moştenirea sau partea din moştenire cuvenită

ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi se împarte între aceştia în

funcţie de numărul ascendenţilor privilegiaţi care vin la moştenire, după cum

urmează:

a) în cazul în care la moştenire vine un singur părinte, acesta va culege un

sfert, iar colateralii privilegiaţi, indiferent de numărul lor, vor culege trei

sferturi;

b) în cazul în care la moştenire vin doi părinţi, aceştia vor culege împreună o

jumătate, iar colateralii privilegiaţi, indiferent de numărul lor, vor culege

Moștenirea legală-Reguli aplicabile claselor de moștenitori

Drept civil. Succesiuni 40

cealaltă jumătate.

Potrivit art. 977 C. civ., dacă soţul supravieţuitor vine la moştenire în

concurs atât cu ascendenţi privilegiaţi, cât şi cu colaterali privilegiaţi ai

defunctului, partea cuvenită clasei a doua este de două treimi din moştenire.

Dacă soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs fie numai cu ascendenţi

privilegiaţi, fie numai cu colaterali privilegiaţi ai defunctului, partea cuvenită

clasei a doua este de o jumătate din moştenire

Caractere juridice:

- pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin

reprezentare;

- sunt mostenitori rezervatari;

- sunt mostenitori sezinari;

Colateralii privilegiati sunt fratii si surorile defunctului si descendentii

acestora până la gradul al IV-lea inclusiv (nepoți și strănepoți de frate/soră).

Fratii si surorile pot fi din aceeasi casatorie, din casatorii diferite, din afara

casatoriei sau din adoptia cu efecte depline.

Împărțeala moștenirii între colateralii privilegiați. În acest caz, situația este

diferită după cum rudele colaterale din clasa a II-a vin la moștenire singure sau

în concurs cu ascendenții privilegiați:

când vin singuri, colateralii privilegiați culeg întreaga moștenire;

dacă vin în concurs cu ascendenții privilegiați, colateralii privilegiați

vor primi ¾ din moștenire în concurs cu un singur părinte sau ½ în

concurs cu doi sau mai mulți părinți ai defunctului;

când la moștenire vine și soțul supraviețuitor al defunctului, cota-parte

cuvenită acestuia va fi defalcată mai întâi.

Potrivit art. 981 alin 1 C. civ., moştenirea sau partea din moştenire

cuvenită colateralilor privilegiaţi se împarte între aceştia în mod egal. În cazul

în care colateralii privilegiaţi vin la moştenire prin reprezentare succesorală,

moştenirea sau partea din moştenire ce li se cuvine se împarte între ei pe

tulpină (art. 981 alin. 2).

Împărțeala pe linii. În cazul în care colateralii privilegiaţi sunt rude cu

defunctul pe linii colaterale diferite, moştenirea sau partea din moştenire ce li

se cuvine se împarte, în mod egal, între linia maternă şi cea paternă (art. 981

alin. 3).

În cazul în care frații și surorile defunctului nu sunt din aceiași părinți,

împărțeala moștenirii se face pe linii, cotele fraților și surorilor fiind diferite.

Împărțeala pe linii constituie o excepție de la principiul potrivit cu care în

Moștenirea legală-Reguli aplicabile claselor de moștenitori

Drept civil. Succesiuni 41

cadrul aceleiași clase, rudele de grad egal moștenesc părți egale.

Atunci când frații și surorile defunctului sunt din părinți diferiți, ei se

împart în trei categorii:

frați buni (primari), adică frați cu defunctul și după tată și după mamă,

indiferent dacă sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei sau din

adopția cu efecte depline făcute de ambii soți;

frați consangvini (consângeni), adică frați cu defunctul numai după

tată;

frați uterini, adică frați cu defunctul numai după mamă.

Ca regulă, atunci când la moștenire vin frați sau surori ce fac parte dintr-o

singură categorie sau din aceeași căsătorie, drepturile lor succesorale vor fi

egale.

Dacă la moștenire vin frați si surori din căsătorii diferite, moștenirea se va

împărți pe linii și drept consecință, frații buni vor lua o parte mai mare decât

frații consangvini sau uterini. Frații buni vin la moștenire în ambele linii, cei

consangvini numai pe linie paternă, iar cei uterini, numai pe linie maternă.

Caractere juridice:

- colateralii privilegiați pot veni la mostenire numai in nume

propriu, în schimb, descendenții lor pot veni si prin

reprezentare;

- colateralii privilegiați nu sunt mostenitori rezervatari;

- colateralii privilegiați nu sunt mostenitori sezinari;

- colateralii privilegiați nu sunt obligati la raportul donatiilor.

Test de autoevaluare 4.2.

Ce reprezintă categoria fraților primari ?

Cum se realizează împărțeala potrivit art. 981 C. civ. ?

Moștenirea legală-Reguli aplicabile claselor de moștenitori

Drept civil. Succesiuni 42

4.3. Clasa a III-a de moștenitori legali (ascendenții ordinari) Cuvinte cheie

Defunct, bunici, străbunici, principiul egalității, soț supraviețuitor

Potrivit art. 982 C. civ, ascendenţii ordinari sunt rudele în linie dreaptă

ascendentă ale defunctului, cu excepţia părinţilor acestuia. Ascendenţii ordinari vin

la moştenire dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi nu

îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşte. Ascendenții ordinari sunt bunicii,

străbunicii, etc, fără limită în grad. Ascendentii ordinari pot fi din casatorie, din

afara casatoriei sau din adoptia cu efecte depline.

Ascendenţii ordinari vin la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu

defunctul. În concurs cu soţul supravieţuitor, ascendenţii ordinari ai defunctului,

indiferent de numărul lor, culeg împreună un sfert din moştenire. Moştenirea sau

partea din moştenire cuvenită ascendenţilor ordinari de acelaşi grad se împarte între

aceştia în mod egal.

Caractere juridice:

pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare;

nu sunt mostenitori rezervatari;

sunt mostenitori sezinari;

Test de autoevaluare 4.3.

Ce principiu se aplică între ascendenții ordinari de grad egal?

4.4. Clasa a IV-a de moștenitori legali (colateralii ordinari) Cuvinte/expresii

cheie

Colateralii ordinari sunt: unchii si matusile, verii primari, fratii si

surorile bunicilor defunctului. Colateralii ordinari sunt rudele colaterale ale

defunctului până la gradul al patrulea inclusiv, cu excepţia colateralilor

privilegiaţi. Colateralii ordinari vin la moştenire dacă descendenţii, ascendenţii

privilegiaţi, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii ordinari nu îndeplinesc

condiţiile necesare pentru a moşteni (art. 983 alin. 1 C. civ).

Colateralii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptia

cu efecte depline.

Colateralii ordinari vin la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu

defunctul (art. 983 alin. 3). În concurs cu soţul supravieţuitor, colateralii

ordinari ai defunctului, indiferent de numărul lor, culeg împreună un sfert din

moştenire. Moştenirea sau partea din moştenire cuvenită colateralilor ordinari

Moștenirea legală-Reguli aplicabile claselor de moștenitori

Drept civil. Succesiuni 43

de acelaşi grad se împarte între aceştia în mod egal.

Caractere juridice:

pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare;

nu sunt mostenitori sezinari;

nu sunt mostenitori rezervatari;

nu datoreaza raportul donatiilor.

În loc de rezumat

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 4.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 4

Cum se împarte moștenirea, dacă sunt chemați numai ascendenți privilegiați ai

defunctului?

Cum se realizează împărțeala moștenirii între colateralii privilegiați?

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Răspuns 4.1

Descendenții defunctului

Răspuns 4.2.

1- frați buni (primari), adică frați cu defunctul și după tată și după mamă, indiferent

dacă sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei sau din adopția cu efecte depline

făcute de ambii soți;

2- Potrivit art. 981 C.civ., împărțeala pe linii se face în felul următor: moștenirea

lăsată de fratele defunct se împarte în două linii, linie paternă și linie maternă. Frații

buni vin la moștenire în ambele linii, cei consangvini numai pe linie paternă, iar cei

uterini, numai pe linie maternă.

Răspuns 4.3.

Principiul egalității

Bibliografie unitate de învăţare nr. 4

Moștenirea legală-Reguli aplicabile claselor de moștenitori

Drept civil. Succesiuni 44

1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu, Bucuresti,

2011.

4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului supravietuitor”,

03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-cod-civil-mostenirea-

drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm

5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/

6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/

7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf

8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf

9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile. Editia a II-

a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.

10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura Europolis,

Constanța, 2011;

11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată și

completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;

12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,

București, 2003;

13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și sarcină”,

Editura Hamangiu, București, 2009;

14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea noului

Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;

15. L. Stanciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni. Editia a 2-a revizuita si

adaugita, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2015.

Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor.

Moștenirea vacantă

Drept civil. Succesiuni 45

Unitatea de învăţare Nr. 5 Moștenirea legală-Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor. Moștenirea

vacantă

Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5

5.1 Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor

5.2 Moștenirea vacantă

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

Pagina 45

45

49 51

51

52

Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor.

Moștenirea vacantă

Drept civil. Succesiuni 46

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 5 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 5 sunt:

Înţelegerea noțiunilor de: ”calitate de soț”, ”comunitate de bunuri”.

Fixarea cu exactitate a cotelor succesorale la care are dreptul soțul

supraviețuitor.

Cunoașterea în detaliu a caracterelor juridice ale dreptului la

moștenire al soțului supraviețuitor.

Capacitatea de a înțelege și explica detaliat dreptul special al soțului

supraviețuitor asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic.

Capacitatea de a înțelege și explica detaliat dreptul de abitație al soțului

supraviețuitor.

Fixarea momentului în care succesiune devine vacantă.

Studiul noțiunilor din această unitate de învățare potrivit

reglementărilor dispuse de noul Cod civil (Legea nr. 287/2009), cât și de

reglementările anterioare.

5.1 Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor Cuvinte cheie

Soț, vocație succesorală, concubinaj, comunitate de bunuri, cotă succesorală,

mobilier, obiecte de uz casnic, drept de abitație.

După adoptarea Codului civil de la 1864, reglementarea drepturilor succesorale

ale soțului supraviețuitor a suferit importante modificări. In concepția Codului civil

de la 1864, soțul supraviețuitor dobândea moștenirea numai după ultimul colateral

de gradul al doisprezecelea. In această situație, soțul supraviețuitor putea culege

averea soțului defunct numai înaintea statului. Prin adoptarea Legii din 28 iunie

1921, soțul supraviețuitor venea la moștenire, după ultima rudă colaterală de gradul

al patrulea. In mod excepțional, văduva săracă avea dreptul la 1/3 din moștenire în

uzufruct, dacă venea în concurs cu un descendent ; la o parte de copil în uzufruct,

dacă venea în concurs cu mai mulți descendenți; la ¼ din moștenire în plină

proprietate, în toate cazurile celelalte. Recunoașterea deplină a drepturilor

succesorale ale soțului supraviețuitor s-a făcut odată cu adoptarea Legii nr.

319/1944, care a abrogat dispozițiile în materie ale Codului civil de la 1864. Pe

fond, art. 970-974 din noul C. civ. Au preluat aproape integral dispozițiile Legii

319/19441.

Noul Cod civil recunoaște soțului supraviețuitor trei categorii de drepturi:

un drept de mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori

legali sau in lipsa rudelor din cele patru clase;

un drept de mostenire special asupra mobilelor si obiectelor de uz casnic;

1 G. Boroi, L. Stănciulescu, ”Instituții de drept civil în reglementarea noului Cod civil”, Editura Hamangiu, București,

2012, p. 550;

Drept civil. Succesiuni 47

un drept temporar de abitatie asupra locuinței.

Pentru a-l putea mosteni pe defunct, sotul supravietuitor trebuie sa

indeplineasca conditiile generale cerute pentru a mosteni si, in plus, sa aiba calitatea

de sot la data deschiderii mostenirii. Nu are importanta cat a durat casatoria sau

daca sotii erau sau nu despartiti in fapt, dacă au avut sau nu copii. Concubinajul nu

conferă vocație succesorală legală concubinului supraviețuitor.

La data decesului, soţul supravietuitor are drept la moştenirea averii lăsate

de defunct, chiar dacă soţii erau în procedură de divorţ, dacă la data decesului încă

nu exista o hotărare de divort definitiva. Potrivit art. 382 alin. 1 C. civ., căsătoria

este desfăcută din ziua când hotărârea judecătorească a rămas definitivă. Conform

art. 970 C. civ, soţul supravieţuitor îl moşteneşte pe soţul decedat dacă, la data

deschiderii moştenirii, nu există o hotărâre de divorţ definitivă.

Drepturile soțului supraviețuitor în concurs cu oricare dintre clasele de

moștenitori legali. Potrivit art. 971 C. civ., soţul supravieţuitor nu face parte din

nicio clasă de moștenitori, dar este chemat la moştenire în concurs cu oricare dintre

clasele de moştenitori legali. În absenţa persoanelor prevăzute anterior sau dacă

niciuna dintre ele nu vrea ori nu poate să vină la moştenire, soţul supravieţuitor

culege întreaga moştenire. Soțul supraviețuitor nu este înlăturat de la moștenire, dar

nici nu înlătură rudele defunctului.

Cota soţului supravieţuitor, potrivit art. 972 alin. 1 C. civ., este de:

a) un sfert din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului;

b) o treime din moştenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenţi privilegiaţi, cât şi

cu colaterali privilegiaţi ai defunctului;

c) o jumătate din moştenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenţi

privilegiaţi, fie numai cu colaterali privilegiaţi ai defunctului;

d) trei sferturi din moştenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenţi ordinari, fie cu

colaterali ordinari ai defunctului.

Alin. 2 al aceluiasi articol prevede: ”Cota soţului supravieţuitor în concurs cu

moştenitori legali aparţinând unor clase diferite se stabileşte ca şi când acesta ar fi

venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele”, iar alin. 3 stipuleaza că,

dacă, în urma căsătoriei putative, două sau mai multe persoane au situaţia unui soţ

supravieţuitor, cota stabilită potrivit alin. (1) şi (2) se împarte în mod egal între

acestea.

Caracterele juridice ale dreptului la moștenire al soțului supraviețuitor rezultă din

dispozițiile Codului civil:

soțul supraviețuitor poate veni la mostenire doar in nume propriu, nu si prin

reprezentare;

soțul supraviețuitor este moștenitor rezervatar;

Drept civil. Succesiuni 48

soțul supraviețuitor, daca vine in concurs cu descendentii defunctului,

datoreaza raportul la masa succesorală a donatiilor primite de la soțul

decedat;

soțul supraviețuitor nu este moștenitor sezinar, deci el va trebui să ceară

punerea în posesie.

Dreptul la mostenire special al sotului supravietuitor asupra mobilierului si

obiectelor de uz casnic

Potrivit art. 974 C. civ., când nu vine în concurs cu descendenţii defunctului,

soţul supravieţuitor moşteneşte, pe lângă cota stabilită potrivit art. 972, mobilierul

şi obiectele de uz casnic care au fost afectate folosinţei comune a soţilor.

Mobilierul și obiectele de uz casnic desemnează bunurile care serveau la

mobilarea locuinței soților și obiectele care, prin natura și afectațiunea lor sunt

destinate să servească în cadrul gospodăriei casnice și sunt folosite în comun,

corespunzător nivelului de trai al soților. Fac parte: mobilierul, televizorul,

obiectele de menaj, aragazul, frigiderul, aspiratorul; pot face parte din această

categorie și bunurile mobile necorporale, de exemplu, creanța în despăgubire pentru

stricăciuni cauzate acestor bunuri2.

Nu intră în această categorie: bunurile care nu sunt folosite în gospodăria

casnică propriu-zisă (autoturismul, pianul, bunurile cu care se exercită profesiunea

unuia dintre soți, etc.); bunurile care, deși potrivit naturii lor ar putea fi folosite în

gospodăria casnică, totuși, nu li s-a dat această afectațiune, fiind procurate în alt

scop (bunuri dobândite cu scopul de a face o investiție); bunuri ce aparțin

gospodăriei țărănesti, cum ar fi, animalele de muncă, unelte, etc.

Noul cod nu mai prevede vreun drept special al soţului supravieţuitor asupra

darurilor de nuntă, aşa cum era în Legea nr. 319/1944.

Pentru a dobandi aceste bunuri, trebuie sa indeplineasca conditii:

1. sotul supravietuitor sa nu vina la mostenire in concurs cu descendentii

defunctului;

2. defunctul sa nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin liberalitati intre

vii sau pentru cauza de moarte;

2.1 in acest caz bunurile se includ in masa succesorala;

2.2 sotul supravietuitor va pierde orice drept supra acestor bunuri, aceste

bunuri incluzandu-se in masa de calcul pentru stabilirea rezervei

succesorale a sotului supravietuitor.

Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor

Noul Cod civil păstrează pentru soţul supravieţuitor dreptul de abitaţie (de a

2 Ibidem, p. 554;

Drept civil. Succesiuni 49

locui) în casa în care a locuit până la data deschiderii moştenirii, dacă nu are un alt

drept real de a folosi o locuinţă corespunzătoare şi dacă respectiva casă face parte

din bunurile moştenirii.

Ca şi în Legea nr. 319/1944, care reglementa drepturile soţului

supravieţuitor în vechea reglementare, şi noul Cod civil prevede că oricare dintre

moştenitori poate cere restrângerea dreptului de abitaţie dacă locuinţa nu este

necesară în întregime soţului supravieţuitor sau îi poate oferi o altă locuinţă

corespunzătoare (spaţiul corespunzător se apreciază conform Legii locuinţei nr.

114/1996).

Potrivit art. 973 din noul C. civ., soţul supravieţuitor care nu este titular al

niciunui drept real de a folosi o altă locuinţă corespunzătoare nevoilor sale

beneficiază de un drept de abitaţie asupra casei în care a locuit până la data

deschiderii moştenirii, dacă această casă face parte din bunurile moştenirii. Dreptul

de abitatie se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii

mostenirii. Acest drept inceteaza, chiar inainte de implinirea termenului de un an, in

caz de recasatorire a sotului supravietuitor. Toate litigiile cu privire la dreptul de

abitatie reglementat prin acest articol se solutioneaza de catre instanta competenta

sa judece partajul mostenirii, care va hotari de urgenta, in camera de consiliu.

Dreptul de abitație este un drept real care are ca obiect o casă de locuit și

care permite titularului său să posede și să folosească locuința respectivă,

proprietatea altei persoane, cu scopul de a locui în aceasta. Dreptul de abitație

operează indiferent de moștenitorii cu care acesta vine în concurs.

Oricare dintre moştenitori poate cere fie restrângerea dreptului de abitaţie,

dacă locuinţa nu este necesară în întregime soţului supravieţuitor, fie schimbarea

obiectului abitaţiei, dacă pune la dispoziţia soţului supravieţuitor o altă locuinţă

corespunzătoare (art. 973 alin. 3 C. civ.).

Soțul supraviețuitor are drept de abitație dacă sunt întrunite cumulativ

următoarele conditii:

la data deschiderii mostenirii, sotul supravietuitor a locuit in casa ce

formeaza obiectul dreptului de abitatie;

nu are locuinta proprie;

casa face parte in tot sau in parte din mostenire;

nu devine prin mostenire proprietarul exclusiv al casei;

defunctul nu a dispus altfel.

Dreptul de abitație al soțului supraviețuitor prezintă următoarele caractere

juridice:

este un drept real, ce are ca obiect o casă de locuit;

este un drept conferit sotului supravietuitor cu titlu gratuit;

este un drept strict personal, inalienabil și insesizabil, neputând fi cedat sau

grevat în favoarea altei persoane (art. 973 C. civ., alin. 4)

Drept civil. Succesiuni 50

Test de autoevaluare 5.1.

Care este întinderea drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor în

concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori ?

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 51.

5.2. Moștenirea vacantă Cuvinte cheie

Teritoriul României, străinătate, statul român, total, parțial, comună, oraș,

municipiu, notar public, opțiune succesorală

Potrivit art. 1135 alin. 1 noul C. civ., dacă nu sunt moştenitori legali sau

testamentari, moştenirea este vacantă.

Elementul de noutate îl constituie faptul că lipsa de moștenitori poate fi nu

numai o lipsă totală, dar și una parțială. Atfel, potrivit alin. 2 al aceluiași articol,

dacă prin legat s-a atribuit numai o parte a moştenirii şi nu există moştenitori legali

ori vocaţia acestora a fost restrânsă ca efect al testamentului lăsat de defunct, partea

din moştenire rămasă neatribuită este vacantă.

Tot element de notate, față de reglementarea anterioară, este și faptul că

moștenirile vacante aflate pe teritoriul României, potrivit art. 1138 C. civ., revin

comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau

bunurile la data deschiderii moştenirii şi intră în domeniul lor privat. Art. 553 alin.

2 și 3 C. civ. prevede că: ”…(2) Moştenirile vacante se constată prin certificat de

vacanţă succesorală şi intră în domeniul privat al comunei, oraşului sau

municipiului, după caz, fără înscriere în cartea funciară….(3) Moştenirile vacante şi

imobilele menţionate la alin. (2), aflate în străinătate, se cuvin statului roman”.

Același lucru îl găsim prevăzut și în art. 2636 intitulat ”Domeniul de aplicare a

legii moştenirii. Succesiunea vacantă”. Alin. 2 al acestui articol prevede că în cazul

în care, conform legii aplicabile moştenirii, succesiunea este vacantă, bunurile

situate sau, după caz, aflate pe teritoriul României sunt preluate de statul român în

temeiul dispoziţiilor legii române privitoare la atribuirea bunurilor unei succesiuni

vacante.

Drept civil. Succesiuni 51

În concluzie, în funcție de data deschiderii, moștenirile vacante deschise anterior

datei de 1 octombrie 2011 se cuvin statului roman, iar cele deschise după intrarea în

vigoare a noului Cod civil vor fi culese de comuna, orașul sau municipiul în a cărei

rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii sau de statul român

dacă se aflau în străinătate.

Conform art. 1136 C. civ., cât timp moştenirea nu a fost acceptată sau dacă

succesibilul nu este cunoscut, notarul public competent poate să numească un

curator special al moştenirii, pentru apărarea drepturilor moştenitorului eventual,

având drepturile şi îndatoririle neceasre pentru administrarea și conservarea

bunurilor.

Dacă există indicii că moştenirea urmează a fi declarată vacantă, notarul public

competent încunoştinţează şi organul care reprezintă comuna, oraşul sau, după caz,

municipiul (alin. 3 al art. 1136 C. civ).

Potrivit art. 1137 alin. 1 C. civ., dacă în termen de un an şi 6 luni de la

deschiderea moştenirii nu s-a înfăţişat niciun succesibil, notarul, la cererea oricărei

persoane interesate, îi va soma pe toţi succesibilii, printr-o publicaţie făcută la locul

deschiderii moştenirii, la locul unde se află imobilele din patrimoniul succesoral,

precum şi într-un ziar de largă circulaţie, pe cheltuiala moştenirii, să se înfăţişeze la

biroul său în termen de cel mult două luni de la publicare. Potrivit alin. 2, dacă

niciun succesibil nu se prezintă în termenul fixat în publicaţie, notarul va constata

că moştenirea este vacantă.

Conform art. 1139 C. civ., comuna, oraşul sau, după caz, municipiul intră în

stăpânirea de fapt a moştenirii de îndată ce toţi succesibilii cunoscuţi au renunţat la

moştenire ori, la împlinirea termenului prevăzut la art. 1137, dacă niciun moştenitor

nu este cunoscut. Moştenirea se dobândeşte retroactiv de la data deschiderii sale. În

concluzie, actul de constatare a vacanței succesorale nu are efect constitutiv, ci

numai declarativ, dobândirea operand retroactiv de la data morții celui care lasă

moștenirea. După eliberarea certificatului de vacanță succesorală, notarul nu mai

poate elibera un alt act sau un certificat de moștenitor.

Art. 1140 C. civ. prevede că dacă, deşi s-a constatat vacanta moştenirii, există

moştenitori, atunci aceştia pot exercita petiţia de ereditate împotriva comunei,

oraşului sau, după caz, municipiului.

Comuna, oraşul sau, după caz, municipiul suportă pasivul moştenirii vacante

numai în limita valorii bunurilor din patrimoniul succesoral (1139 alin. 2).

Statul nu are un drept de opțiune succesorală. Astfel, comuna, orașul sau

municipiul nu ar putea renunța la moștenirea vacantă, întrucât, în baza art. 1138 C.

civ., bunurile succesorale le-ar reveni tot lor.

Drept civil. Succesiuni 52

Test de autoevaluare 5.2.

Cui revine moștenirea vacantă aflată pe teritoriul României?

În loc de

rezumat

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 5.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 5

Ce înțelegeți prin dreptul de abitație al soțului supraviețuitor și cât timp

durează acest drept ?

Ce înțelegeți prin moștenire vacantă și cui îi revine aceasta ?

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Răspuns 5.1

Cota soţului supravieţuitor, potrivit art. 972 alin. 1 C. civ., este de:

a) un sfert din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului;

b) o treime din moştenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenţi privilegiaţi, cât şi

cu colaterali privilegiaţi ai defunctului;

c) o jumătate din moştenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenţi

privilegiaţi, fie numai cu colaterali privilegiaţi ai defunctului;

d) trei sferturi din moştenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenţi ordinari, fie cu

colaterali ordinari ai defunctului.

Răspuns 5.2.

Moștenirile vacante aflate pe teritoriul României, potrivit art. 1138 C. civ., revin

comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau

bunurile la data deschiderii moştenirii şi intră în domeniul lor privat.

Drept civil. Succesiuni 53

Bibliografie unitate de învăţare nr. 5

1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu, Bucuresti,

2011.

4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului supravietuitor”,

03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-cod-civil-mostenirea-

drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm

5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/

6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/

7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf

8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf

9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile. Editia a II-

a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.

10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura Europolis,

Constanța, 2011;

11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată și

completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;

12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,

București, 2003;

13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și sarcină”,

Editura Hamangiu, București, 2009;

14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea noului

Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;

15. J. Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu, Bucuresti,

2016.

Drept civil. Succesiuni 54

Unitatea de învăţare Nr. 6

Moștenirea testamentară. Testamentul

Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 6

6.1 Definire, caractere, cuprins

6.2 .Condițiile de validitate ale testamentului

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6

Pagina 54

54

55

59

59

Drept civil. Succesiuni 55

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 6 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 6 sunt:

Înţelegerea noţiunii de ”testament”.

Explicarea în detaliu a caracterelor juridice ale testamentului.

Dezvoltarea detaliată a cuprinsulu testamentului.

Dezvoltarea în detaliu a condițiilor de validitate a testamentului.

Studiul noțiunilor din această unitate de învățare potrivit

reglementărilor dispuse de noul Cod civil (Legea nr. 287/2009), cât și de

reglementările anterioare.

6.1 Definire, caractere, cuprins Cuvinte cheie

Patrimoniu succesoral, mortis causa, act juridic, unilateral, personal, solemn,

revocabil, cu titlu gratuit

Testamentul este reglementat în Codul civil, Cartea a IV-a ”Despre moștenire și

liberalități”, Titlul III ”Liberalitățile”, Capitolul III ”Testamentul”, art. 1034-1085.

Patrimoniul succesoral se transmite prin moștenire legală, dacă defuncutul nu a

dispus altfel prin testament (art. 955 alin. 1 noul C. civ.). Dreptul persoanelor de a

dispune prin testament nu este nelimitat, legea stabilind anumite limite în care

persoana care lasă un testament poate să dispună de averea sa pentru cauză de

moarte. Potrivit art. 1034 din noul Cod civil, testamentul este actul unilateral,

personal şi revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre

formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viaţă.

Conform art. 6 alin. 3 C. civ., în situația conflictului de legi, precizăm că în

materia validității testamentului este aplicabilă legea în vigoare la momentul

încheierii actului juridic mortis causa, chiar dacă decesul a intervenit după data de 1

octombrie 2011.

Din dispozițiile art. 1034 rezultă următoarele caractere juridice:

este un act juridic, deci trebuie să îndeplinească condițiile de validitate

pentru orice act juridic;

este un act juridic unilateral (manifestare de vointa a testatorului cu intentia

de a produce efecte juridice);

este un act juridic personal (nu poate fi incheiat prin reprezentare – are si

caracter individual);

este un act juridic solemn (sub sanctiunea nulitatii absolute testamentul

trebuie sa fie incheiat intr-una din formele prevazute de lege);

este un caz juridic pentru cauza de moarte (efectele dispozitiilor din

testament produc efecte numai la moartea testatorului);

este un act esentialmente revocabil (poate fi revocat pana in ultima clipa de

viata a testatorului).

Drept civil. Succesiuni 56

Potrivit art. 1035 C. civ., testamentul conţine dispoziţii referitoare la

patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum şi la

desemnarea directă sau indirectă a legatarului. În concluzie, cuprinsul principal al

testamentului il constituie actele de dispoziție cu titlu gratuit pe care testatorul le va

lăsa la moartea sa, adică legatele (dispozitiile referitoare la patrimoniul succesoral.

Alături de aceste dispoziţii sau chiar şi în lipsa unor asemenea dispoziţii,

testamentul poate să conţină dispoziţii referitoare la partaj, revocarea dispoziţiilor

testamentare anterioare, dezmoştenire, numirea de executori testamentari, sarcini

impuse legatarilor sau moştenitorilor legali şi alte dispoziţii care produc efecte după

decesul testatorului (alin. 2 al art. 1035).

Test de autoevaluare 6.1.

Care este cuprinsul testamentului potrivit art. 1035 C. civ?

6.2. Testamentul. Condițiile validității testamentului Cuvinte

cheie

Incapacitate, capacitate, discernământ, sancțiune, nulitate absolută, nulitate

relativă, scris, interpretare, probă

Condiții de fond.

Pentru a fi valabil, testamentul trebuie sa indeplineasca conditiile generale de

fond și de formă cerute de lege (capacitatea de a incheia actul, consimtamantul

valabil, obiect determinat sau determinabil si licit, cauza reala, licita si morala).

Condițiile de fond specifice testamentului sunt: capacitatea de a dispune și primi

prin testament, voința liberă și neviciată a testatorului și cauza valabilă a actului

juridic. Capacitatea de a dispune prin testament și de a primi legate reprezintă

regula, incapacitatea fiind excepția.

Sunt incapabile de a dispune prin testament minorul care nu a implinit varsta de

14 ani și persoana pusa sub interdictie judecatoreasca. Aceste persoane nu pot face

testament, sub nicio formă, nici prin reprezentare, nici cu încuviințarea ocrotitorilor

legali.

Potrivit art. 41 alin. 2 C.civ., actele juridice ale minorului cu capacitate de

exerciţiu restrânsă (14-18 ani) se încheie de către acesta, cu încuviinţarea părinţilor

sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege şi cu autorizarea instanţei

de tutelă. Încuviinţarea sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul

încheierii actului. Art. 146 alin. 3 prevede că minorul nu poate să facă donaţii, altele

decât darurile obişnuite potrivit stării lui materiale, şi nici să garanteze obligaţia

Drept civil. Succesiuni 57

altuia, iar art. 988 alin. 1 C. civ. prevede că cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau

cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate dispune de bunurile sale prin

liberalităţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Sancțiunea nerespectării condiției capacității de a dispune a testatorului este

nulitatea relativă, iar dreptul la acțiune al moștenitorilor este supus termenului

general de prescripție.

Potrivit alin. 2 al art. 988, sub sancţiunea nulităţii relative, nici chiar după

dobândirea capacităţii depline de exerciţiu persoana nu poate dispune prin liberalităţi

în folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al său, înainte

ca acesta să fi primit de la instanţa de tutelă descărcare pentru gestiunea sa. Se

exceptează situaţia în care reprezentantul ori, după caz, ocrotitorul legal este

ascendentul dispunătorului. Potrivit cu art. 40 C. civ., minorul care a împlinit vârsta

de 16 ani, pentru motive temeinice, se poate căsători, dobândind astfel capacitate de

exercițiu deplină. În această situație, minorul va putea dispune prin testament.

Potrivit art. 990 C. civ., sunt anulabile liberalităţile făcute medicilor,

farmaciştilor sau altor persoane, în perioada în care, în mod direct sau indirect, îi

acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boala care este cauză a

decesului. Dispoziţiile sunt aplicabile şi în privinţa preoţilor sau a altor persoane

care acordau asistenţă religioasă în timpul bolii care este cauză a decesului. Sunt

exceptate de la aceste prevederi:

a) liberalităţile făcute soţului, rudelor în linie dreaptă sau colateralilor privilegiaţi;

b) liberalităţile făcute altor rude până la al patrulea grad inclusiv, dacă, la data

liberalităţii, dispunătorul nu are soţ şi nici rude în linie dreaptă sau colaterali

privilegiaţi.

Dacă dispunătorul a decedat din cauza bolii, termenul de prescripţie a dreptului

la acţiunea în anulare curge de la data la care moştenitorii au luat cunoştinţă de

existenţa liberalităţii.

În cazul în care dispunătorul s-a restabilit, legatul devine valabil, iar acţiunea în

anularea donaţiei poate fi introdusă în termen de 3 ani de la data la care dispunătorul

s-a restabilit.

Conform art. 991 C. civ., sunt anulabile legatele în favoarea:

a) notarului public care a autentificat testamentul;

b) interpretului care a participat la procedura de autentificare a testamentului;

c) martorilor, în cazurile prevăzute la art. 1043 alin. (2) şi art. 1047 alin. (3);

d) agenţilor instrumentatori, în cazurile prevăzute la art. 1047;

Drept civil. Succesiuni 58

e) persoanelor care au acordat, în mod legal, asistenţă juridică la redactarea

testamentului.

Voința testatorului, liberă și neviciată. Testamentul, ca act juridic, este valabil

daca testatorul a avut discernamant, iar consimtamantul sau nu a fost viciat. Ca

element de noutate in materia viciilor de consimtamant, noul Cod civil prevede ca

dolul poate atrage anularea testamentului chiar daca manoperele dolosive nu au fost

savarsite de beneficiarul dispozitiilor testamentare si nici nu au fost cunoscute de

acesta (art. 1038 C. civ.).

În material legatelor, dolul se manifestă sub formă de captație sau sugestie, adică

manevre folosite pentru a determina pe dispunător să facă o liberalitate pe care astfel

nu ar face-o și nici nu ar avea motiv să o facă. Sugestia sau captația constituie o

formă a dolului și va produce anularea liberalității numai dacă s-au folosit manevre

viclene sau frauduloase. Acestea ar putea fi: sechestrarea dispunătorului,

interceptarea corespondenței sale, îndepărtarea rudelor și a prietenilor sau insinuarea

unor calomnii la adresa acestora, abuz de influență sau de autoritate.

Cauza valabilă a actului juridic are la bază intenția liberală de a da, fără a

urmări să primească ceva în schimb (animus donandi). Intenția de a gratifica este

cauza abstractă și obiectivă a oricărei obligații cu titlu gratuit, este voința

dispunătorului de a juca rolul testatorului. Cauza trebuie să existe, să fie licită și

morală. Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a testamentului.

Conditii de formă pentru validitatea testamentului

Voința testamentară nu produce efecte decât dacă este îmbrăcată în anumite

forme impuse de lege. Scopul formei imperative este de a asigura atât libera

manifestare a voinței testatorului cât și certitudinea declarației sale de ultimă voință.

Nerespectarea formelor strict prevăzute de lege atrage sancțiunea nulității absolute.

Potrivit art. 1040-1050 C. civ., testatorul poate alege între trei forme de testament

numite forme ordinare, trei testamente autentice simplificate (testamente

privilegiate) și alte două forme simplificate de testamente.

Conditii de formă cerute pentru orice fel de testament sunt: forma scrisă și forma

actului separat (oprirea testamentului reciproc). Această a doua condiție rezultă din

faptul că legea interzice ca două persoane să testeze prin același act una în favoarea

celeilate sau în favoarea unei terțe persoane. Interdicția impusă se justifică prin

preocuparea legiuitorului de a garanta caracterul unilateral și personal al

testamentului, dar mai ales caracterul prin esență revocabil al acestuia.

Nerespectarea condițiilor de formă este sancționată cu nulitatea absolută și va

putea fi invocată de orice persoană interesată (art. 1041 și urm. C. civ.). În situația

conversiunii formei testamentare, un testament nul din cauza unui viciu de formă

produce efecte dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru altă formă

testamentară (art. 1050 C. civ.).

Drept civil. Succesiuni 59

Interpretarea și proba testamentului

Potrivit art. 1039 alin. 1 C. civ., regulile de interpretare a contractelor sunt

aplicabile şi testamentului, în măsura în care sunt compatibile cu caracterele juridice

ale acestuia.

Conform art. 1266 C. civ., contractele se interpretează după voinţa concordantă a

părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor. La stabilirea voinţei concordante se

va ţine seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părţi, de

practicile statornicite între acestea şi de comportamentul lor ulterior încheierii

contractului. În interpretarea sistematică, clauzele se interpretează unele prin altele,

dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului (art. 1267 C. civ.)

Potrivit art. 1039 alin. 2 C. civ., elementele extrinseci înscrisului testamentar pot

fi folosite numai în măsura în care se sprijină pe cele intrinseci. Legatul în favoarea

creditorului nu este prezumat a fi făcut în compensaţia creanţei sale (art. 1039 alin.

3).

Potrivit art. 1037 C. civ., orice persoană care pretinde un drept ce se întemeiază

pe un testament trebuie să dovedească existenţa şi conţinutul lui în una dintre

formele prevăzute de lege. Ca excepție, dacă testamentul a dispărut printr-un caz

fortuit sau de forţă majoră ori prin fapta unui terţ, fie după moartea testatorului, fie

în timpul vieţii sale, însă fără ca acesta să îi fi cunoscut dispariţia, valabilitatea

formei şi cuprinsul testamentului vor putea fi dovedite prin orice mijloc de probă.

Test de autoevaluare 6.2.

Enumerați condițiie de fond specifice testamentului.

În loc de

rezumat Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 6.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această

unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr..

Drept civil. Succesiuni 60

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 6

Ce înțelegeți prin incapacitate de a dispune prin testament a minorilor care nu

au împlinit 14 ani și a persoanelor puse sub interdicție judecătorească ?

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Răspuns 6.1

Potrivit art. 1035 C. civ., testamentul conţine dispoziţii referitoare la patrimoniul

succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum şi la desemnarea directă

sau indirectă a legatarului. Alături de aceste dispoziţii sau chiar şi în lipsa unor

asemenea dispoziţii, testamentul poate să conţină dispoziţii referitoare la partaj,

revocarea dispoziţiilor testamentare anterioare, dezmoştenire, numirea de executori

testamentari, sarcini impuse legatarilor sau moştenitorilor legali şi alte dispoziţii

care produc efecte după decesul testatorului (alin. 2 al art. 1035).

Răspuns 6.2.

Condițiile de fond specifice testamentului sunt: capacitatea de a dispune și primi

prin testament, voința liberă și neviciată a testatorului și cauza valabilă a actului

juridic.

Bibliografie unitate de învăţare nr. 6

1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu, Bucuresti,

2011.

4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului supravietuitor”,

03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-cod-civil-mostenirea-

drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm

5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/

6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/

7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf

8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf

9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile. Editia a II-

a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.

10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura Europolis,

Constanța, 2011;

11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată și

completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;

12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,

București, 2003;

Drept civil. Succesiuni 61

13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și sarcină”,

Editura Hamangiu, București, 2009;

14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea noului

Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;

15. I. Urs, Drept civil. Succesiuni, Editura Universul Juridic, 2017.

Formele testamentului.

Legatul

Drept civil. Succesiuni 62

Unitatea de învăţare Nr. 7

Moștenirea testamentară. Formele testamentului. Legatul

Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 7

7.1 Formele testamentelor

7.2 Legatul

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7

Pagina 62

62

65

73 73

74

Formele testamentului.

Legatul

Drept civil. Succesiuni 63

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 7 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 7 sunt:

Cunoașterea celor trei categorii de testamente.

Însuşirea condițiilor de valabilitate a celor trei categorii de testamente.

Fixarea categoriilor de clasificare a legatelor.

Înțelegerea efectelor legatelor.

Studiul noțiunilor din această unitate de învățare potrivit

reglementărilor dispuse de noul Cod civil (Legea nr. 287/2009), cât și

de reglementările anterioare.

7.1 Definiţia, fundamentul juridic şi clasificarea testamentelor Cuvinte cheie

Ordinare, privilegiate, olograf, autentic, situații speciale,

Conform legii, testamentele se impart in trei categorii: testamentele ordinare,

privilegiate și alte forme testamentare.

Noul Cod civil interzice testamentul reciproc. Testamentul reciproc este

testamentul prin care două sau mai multe persoane dispun, prin acelasi testament,

una in favoarea celeilalte sau in favoarea unui tert. Sancțiunea este nulitatea

absolută.

Testamentul ordinar. Din această categorie fac parte testamentul olograf și

testamentul autentic. Prin noul Cod Civil a fost eliminat testamentul mistic sau

secret.

Testamentul olograf

Potrivit art. 1041 C. civ., sub sancţiunea nulităţii absolute, testamentul

olograf trebuie scris în întregime, datat şi semnat de mâna testatorului. In ceea ce

priveste testamentul olograf, noua reglementare prevede că, inainte de a fi

executat, testamentul olograf se va prezenta unui notar public pentru a fi vizat spre

neschimbare.

Avantajele acestui tip de testament sunt:

este supus formalităților cele mai simple;

poate fi făcut oriunde, oricând și fără ajutorul nimănui;

permite păstrarea secretului asupra dispozițiilor de ultimă voință.

Dezavantajele ar fi următoarele:

voința testatorului poate fi ușor influențată;

poate fi ușor falsificat;

Formele testamentului.

Legatul

Drept civil. Succesiuni 64

întocmirea lui fără asistență juridică poate avea ca efect o redactare

defectuoasă și, ulterior, greutăți de interpretare;

poate fi ușor dosit sau distrus.

Pentru a fi valabil:

scrierea testamentului olograf se face în întregime și în orice limbă știută de

testator;

data testamentului olograf trebuie să fie completă sau, cel puțin, de natură a

se putea identifica momentul încheierii actului; lipsa datei atrage nulitatea

testamentului;

semnătura testatorului finalizează și întărește dispozițiile cuprinse în actul

juridic de ultimă voință și nu trebuie să cuprindă obligatoriu numele din

actul de stare civilă al testatorului, ci poate fi chiar un pseudonim folosit de

obicei; esențial este ca semnătura să permită identificarea testatoruluisă fie

executată de mâna testatorului.

Lipsa scrierii, datei sau a semnăturii atrage nulitatea absolută a testamentului (art.

1041 C. civ.).

Potrivit art. 1042 C. civ., înainte de a fi executat, testamentul olograf se va

prezenta unui notar public pentru a fi vizat spre neschimbare. În cadrul

procedurii succesorale, notarul public procedează, în condiţiile legii

speciale, la deschiderea şi validarea testamentului olograf şi îl depune în

dosarul succesoral. Deschiderea testamentului şi starea în care se găseşte se

constată prin proces-verbal. După finalizarea procedurii succesorale,

originalul testamentului se predă legatarilor, potrivit înţelegerii dintre ei, iar

în lipsa acesteia, persoanei desemnate prin hotărâre judecătorească.

Lipsa formalității de prezentare nu este sancționată, astfel că testamentul

olograf își produce efectele și în cazul în care nu a fost înfățișat notarului.

Testamentul autentic

Conform art. 1043 C. civ., testamentul este autentic dacă a fost autentificat de un

notar public sau de o altă persoană învestită cu autoritate publică de către stat,

potrivit legii. Cu ocazia autentificării, testatorul poate fi asistat de unul sau de 2

martori.

Potrivit art. 1044 C. civ., testatorul îşi dictează dispoziţiile în faţa notarului,

care se îngrijeşte de scrierea actului şi apoi i-l citeşte sau, după caz, i-l dă să îl

citească, menţionându-se expres îndeplinirea acestor formalităţi. Dacă dispunătorul

îşi redactase deja actul de ultimă voinţă, testamentul autentic îi va fi citit de către

notar. După citire, dispunătorul trebuie să declare că actul exprimă ultima sa

voinţă. Testamentul este apoi semnat de către testator, iar încheierea de

Formele testamentului.

Legatul

Drept civil. Succesiuni 65

autentificare de către notar.

În cazul acelora care, din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze, nu

pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va face menţiune despre această

împrejurare în încheierea pe care o întocmeşte, menţiunea astfel făcută ţinând loc

de semnătură. Menţiunea va fi citită testatorului de către notar, în prezenţa a 2

martori, această formalitate suplinind absenţa semnăturii testatorului. Declaraţia de

voinţă a surdului, mutului sau surdomutului, ştiutori de carte, se va da în scris în

faţa notarului public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a menţiunii

consimt la prezentul act, pe care l-am citit. Dacă surdul, mutul sau surdomutul este,

din orice motiv, în imposibilitate de a scrie, declaraţia de voinţă se va lua prin

interpret, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător. Pentru a lua

consimţământul unui nevăzător, notarul public va întreba dacă a auzit bine când i

s-a citit cuprinsul testamentului, consemnând aceasta în încheierea de autentificare

(art. 1045 C. civ.)

Potrivit art. 1046 C. civ., în scop de informare a persoanelor care justifică

existenţa unui interes legitim, notarul care autentifică testamentul are obligaţia să îl

înscrie, de îndată, în Registrul naţional notarial ţinut în format electronic, potrivit

legii. Informaţii cu privire la existenţa unui testament se pot da numai după decesul

testatorului

Potrivit art. 95 din Legea nr. 71/2011, înlăturarea efectelor nedemnității prin

testament autentic sau printr-un act autentic este supusă înscrierii în Registrul

național.

Testamentul privilegiat

Potrivit art. 1047, se poate întocmi în mod valabil un testament în următoarele

situaţii speciale:

a) în faţa unui funcţionar competent al autorităţii civile locale, în caz de epidemii,

catastrofe, războaie sau alte asemenea împrejurări excepţionale;

b) în faţa comandantului vasului sau a celui care îl înlocuieşte, dacă testatorul se

află la bordul unui vas sub pavilionul României, în cursul unei călătorii maritime

sau fluviale; testamentul întocmit la bordul unei aeronave este supus aceloraşi

condiţii;

c) în fata comandantului unităţii militare ori a celui care îl înlocuieşte, dacă

testatorul este militar sau, fără a avea această calitate, este salariat ori prestează

servicii în cadrul forţelor armate ale României şi nu se poate adresa unui notar

public;

d) în faţa directorului, medicului şef al instituţiei sanitare sau a medicului şef al

serviciului ori, în lipsa acestora, în faţa medicului de gardă, cât timp dispunătorul

este internat într-o instituţie sanitară în care notarul public nu are acces.

Formele testamentului.

Legatul

Drept civil. Succesiuni 66

În toate aceste cazuri este obligatoriu ca testamentul să se întocmească în

prezenţa a 2 martori. Testamentul privilegiat se semnează de testator, de agentul

instrumentator şi de cei 2 martori. Dacă testatorul sau unul dintre martori nu poate

semna, se va face menţiune despre cauza care l-a împiedicat să semneze. Dacă

aceste formalități nu sunt îndeplinite, operează sancţiunea nulităţii absolute.

Art. 1048 C. civ. prevede că testamentul privilegiat devine caduc la 15 zile de

la data când dispunătorul ar fi putut să testeze în vreuna dintre formele ordinare.

Termenul se suspendă dacă testatorul a ajuns într-o stare în care nu îi este cu

putinţă să testeze. Aceste prevederile nu se aplică dispoziţiei testamentare prin care

se recunoaşte un copil.

Alte forme testamentare

Testamentul sumelor si valorilor depozitate

Conform art. 1049 C.civ., dispozitiile testamentare privind sumele de bani,

valorile sau titlurile de valoare depuse la institutii specializate sunt valabile cu

respectarea conditiilor de forma prevazute de legile speciale aplicabile acestor

institutii.

Test de autoevaluare 7.1.

Enumerați ce forme de testament fac parte din categoria testamentelor

ordinare.

7.2. Legatul Cuvinte/expresii

cheie

Testament pur și simplu, termen, condiție, sarcină, universal, particular, efecte,

ineficacitate, caducitate, revocare, conjunctiv, acrescământ

Legatul este o dispozitie testamentara prin care testatorul dispune ca una

sau mai multe persoane urmeaza a dobandi cu titlu gratuit, la decesul sau, o parte

sau in tot, patrimoniul sau ori anumite bunuri determinate.

Legatul este o liberalitate pentru cauza de moarte (ca act unilateral de

Formele testamentului.

Legatul

Drept civil. Succesiuni 67

vointa), testatorul urmand sa procure un avantaj patrimonial (drept real sau/si de

creanta) legatarului, fara contraechivalent.

Desemnarea legatarului trebuie facuta prin testamentul incheiat in forme

legale, personal de catre testator, in sensul ca elementele necesare pentru

identificarea legatarului sa se regaseasca in cuprinsul testamentului. Legatarul

trebuie sa fie o persoana determinata sau determinabila in momentul deschiderii

mostenirii; el poate fi insa si o persoana viitoare, cu conditia ca aceasta sa fie

conceputa in momentul deschiderii mostenirii si sa fie determinabila.

Potrivit art. 1054, legatele sunt universale, cu titlu universal sau cu titlu

particular. Legatul poate fi pur şi simplu, cu termen, sub condiţie sau cu sarcină.

Rezultă că acestea sunt împărțite, fie după modalitatea ce afectează voința

testatorului, fie după obiectul lor.

Clasificarea legatelor dupa obiectul lor

Legatul poate avea ca obiect un patrimoniu, o universalitate de bunuri sau

bunuri determinate, privite ut singuli.

Potrivit art. 1055 C. civ., legatul universal este dispoziţia testamentară care

conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie la întreaga moştenire.

Legatul universal se mai poate intalni si sub urmatoarele denumiri:

- legatul nudei proprietati a intregii mosteniri;

- legatul prisosului (ramasitei), adica a ceea ce ramane dupa

executarea legatelor cuprinse in testament;

- legatul tuturor bunurilor mobile si imobile;

- legatul cotitatii disponibile a mostenirii.

Art. 1056 C. civ. prevede că legatul cu titlu universal este dispoziţia

testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie la o fracţie a

moştenirii. Prin fracţie a moştenirii se înţelege:

a) fie proprietatea unei cote-părţi din aceasta;

b) fie un dezmembrământ al proprietăţii asupra totalităţii sau a unei cote-părţi din

moştenire;

c) fie proprietatea sau un dezmembrământ asupra totalităţii ori asupra unei

cotepărţi din universalitatea bunurilor determinate după natura sau provenienţa lor.

Potrivit art. 1057 C. civ., orice legat care nu este universal sau cu titlu

Formele testamentului.

Legatul

Drept civil. Succesiuni 68

universal este un legat cu titlu particular. Formele legatului cu titlu particular sunt:

legatul uzufructuarului, legatul bunului altuia, legatul bunului indiviz

Legatarul cu titlu particular nu are vocatie la universalitatea succesiunii sau la o

fractie din acesta universalitate, ci numai asupra bunurilor determinate

(determinabile), specificate in testament, indiferent de valoarea si numarul acestor

bunuri.

Legatul uzufructului apare atunci cand, prin testament, nuda proprietate

este lasata unei persoane, iar uzufructul altei persoane. Este un legat cu titlu

particular, deoarece are ca obiect un bun (drept) determinat si anume dreptul de

uzufruct.

Legatul altor dezmembraminte ale proprietatii – uzul sau abitatia –

constituie legate cu titlu particular.

Legatul bunului indiviz este un legat cu titlu particular ce are drept obiect

un bun individual determinat care se afla in indiviziune la data deschiderii

mostenirii.

Legatul bunului altuia are în vedere situația când bunul individual

determinat care a făcut obiectul unui legat cu titlu particular aparţine unei alte

persoane decât testatorul şi nu este cuprins în patrimoniul acestuia la data

deschiderii moştenirii. Dacă, la data întocmirii testamentului, testatorul nu a ştiut

că bunul nu este al său, legatul este anulabil. În cazul în care testatorul a ştiut că

bunul nu este al său, cel însărcinat cu executarea legatului este obligat, la alegerea

sa, să dea fie bunul în natură, fie valoarea acestuia de la data deschiderii moştenirii

(art. 1064 C. civ).

Clasificarea legatelor in functie de modalitati

Legatul pur si simplu nu este afectat de nicio modalitate. Drepturile

legatarului, la fel cu ale mostenitorilor legali, se nasc in momentul deschiderii

mostenirii.

Legatul cu termen este egatul supus unui termen de catre testator, efectele

acestuia producandu-se dupa cum termenul este suspensiv sau extinctiv:

- în cazul termenului suspensiv, drepturile legatarului se vor naste

si se vor putea transmite intervivos si mortis causa ca si in cazul

Formele testamentului.

Legatul

Drept civil. Succesiuni 69

legatului pur si simplu;

- în cazul termenului extinctiv, legatul produce efecte de la

deschiderea mostenirii, dar implinirea termenului dreptului legat

se stinge pentru viitor (ex.: dreptul la o renta).

Legatul sub conditie

Conditia care afecteaza existenta (nasterea sau desfiintarea) legatului poate

fi suspensiva sau rezolutorie:

conditia suspensivă suspendă până la îndeplinirea ei nașterea dreptului la

legat; odată îndeplinită însă, dreptul legatarului ia naștere retroactiv de la

data deschiderii succesiunii;

condiția rezolutorie, la împlinirea ei, desființează retroactiv dreptul la legat;

când condiția rezolutorie nu se realizează sau este sigur că nu se va realiza,

legatul devine pur și simplu.

Legatul cu sarcina este cel care prevede o obligatie de a da, a face sau a nu

favce, impusa de testator legatarului. Sarcina poate fi prevăzută în interesul unei

terțe persoane, testatorului ori legatarului.

Efectele legatelor

Legatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat dobândeşte

proprietatea acestuia de la data deschiderii moştenirii. Legatarul cu titlu particular

al unor bunuri de gen este titularul unei creanţe asupra moştenirii. Dacă testatorul

nu a prevăzut altfel, cel însărcinat cu executarea acestui legat este obligat a preda

bunuri de calitate medie (art. 1059 C. civ).

Când obiectul legatului cuprinde o rentă viageră sau o creanţă de întreţinere,

executarea acestuia este datorată din ziua deschiderii moştenirii (art. 1062 C. civ).

Potrivit art. 1058 C. civ., legatarul are dreptul la fructele bunurilor moştenirii

care i se cuvin din ziua deschiderii moştenirii sau din ziua în care legatul produce

efecte în privinţa sa, cu excepţia cazului în care cel care a posedat bunurile ce

constituie obiectul legatului a fost de bună-credinţă.

Dacă legatarul nu poate îndeplini sarcina cu care este grevat legatul său fără a

depăşi valoarea bunurilor primite în temeiul acestuia, se va putea libera predând

beneficiarului sarcinii bunurile ce i-au fost lăsate prin legat sau valoarea lor.

Valoarea bunurilor lăsate prin legat şi a sarcinilor va fi aceea de la data deschiderii

moştenirii (art. 1060 C. civ).

Bunul care constituie obiectul unui legat cu titlu particular se predă cu

Formele testamentului.

Legatul

Drept civil. Succesiuni 70

accesoriile sale, în starea în care se găseşte la data deschiderii moştenirii. Legatul

cuprinde şi dreptul la acţiunea în despăgubire pentru prejudiciul adus bunului de

către un terţ după întocmirea testamentului. Legatul unui bun care, după întocmirea

testamentului, a cunoscut creşteri cantitative, calitative sau valorice prin alipire,

lucrări autonome, lucrări adăugate sau achiziţionarea altor bunuri în cadrul unei

universalităţi se prezumă, până la proba contrară, a viza întreg bunul ori

universalitatea rezultată.

Potrivit art. 1063 C. civ., în cazul în care legatarului cu titlu particular i-a fost

lăsat fie un bun, fie altul, dreptul de alegere revine celui ţinut să execute legatul,

dacă testatorul nu a conferit acest drept legatarului sau unui terţ.

Art. 1066 prevede faptul că, în lipsa unei dispoziţii testamentare sau legale

contrare, cheltuielile predării legatului sunt în sarcina moştenirii, fără ca prin

aceasta să se aducă atingere rezervei succesorale.

Creditorii moştenirii au dreptul să fie plătiţi cu prioritate faţă de legatari. Dacă

legatele cu titlu particular depăşesc activul net al moştenirii, ele vor fi reduse în

măsura depăşirii, la cererea creditorilor moştenirii sau a celui care este obligat să le

execute. În cazul în care, fără a se cunoaşte anumite datorii sau sarcini ale

moştenirii, a fost executat un legat, moştenitorul legal sau testamentar, creditorii

sau orice persoană interesată poate solicita restituirea de la legatarul plătit, în

măsura în care legatul urmează a fi redus (art. 1067 C. civ).

Efectele unor tipuri de legate

1. Legatul rentei viagere sau al unei creante de intretinere – cand obiectul

legatului cuprinde o renta viagera sau o creanta de intretinere, executarea acestuia

este datorata din ziua deschiderii mostenirii.

2. Legatul alternativ – in cazul in care legatarului cu titlu particular i-a fost

lasat fie un bun, fie altul, dreptul de alegere revine celui tinut sa execute legatul,

daca testatorul nu a conferit acest drept legatarului sau unui tert.

3. Legatul bunului altuia – cand bunul individual determinat care a facut

obiectul unui legat cu titlu particular apartine unei alte persoane decat testatorul si

nu este cuprins in patrimoniul acestuia la data deschiderii mostenirii, se produc

urmatoarele efecte:

- daca, la data intocmirii testamentului, testatorul nu a stiut ca bunul nu este al sau,

legatul este anulabil;

- daca testatorul a stiut ca bunul nu este al sau, cel insarcinat cu executarea

legatului este obligat, la alegerea sa, sa dea fie bunul in natura, fie valoarea

acestuia de la data deschiderii mostenirii.

Formele testamentului.

Legatul

Drept civil. Succesiuni 71

4. Legatul conjunctiv – legatul cu titlu particular este prezumat a fi

conjunctiv atunci cand testatorul a lasat, prin acelasi testament, un bun determinat

individual sau generic mai multor legatari cu titlu particular, fara a preciza partea

fiecaruia. Daca unul dintre legatari nu vrea sau nu poate sa primeasca legatul,

partea lui va profita celorlalti legatari, prevederile fiind aplicabile si atunci cand

obiectul legatului conjunctiv il constituie un dezmembramant al dreptului de

proprietate.

Ineficacitatea legatelor

Dispozițiile testamentare făcute cu îndeplinirea condițiilor de validitate produc,

de regulă, efecte juridice. Este posibil însă ca manifestarea de voință a unei

persoane, deși a fost făcută cu respectarea condițiilor de validitate, datorită unor

cauze posterioare, să nu producă totuși efectele juridice scontate, actul devenind

astfel, ineficace. Ineficacitatea presupune două condiții:

existența unui act juridic valabil încheiat;

lipsa efectelor juridice ale acestuia, datorată unor cauze ulterioare

întocmirii actului.

Principalele cauze care împiedică producerea efectelor legatelor sunt: revocarea

și caducitatea dispozițiilor testamentare.

Revocarea legatelor poate fi voluntara și judecatoreasca.

Revocarea voluntara. Până în ultima clipă a vieții, testatorul are dreptul să revină

asupra dispozițiilor testamentare printr-o manifestare de voință ulterioară care să

aibă ca efect revocarea totală sau parțială a dispozițiilor făcute anterior. Potrivit art.

1068 alin. 1 C,civ,, legatele sunt supuse dispoziţiilor privind revocarea voluntară a

testamentului. Rezultă că revocarea voluntară a legatului are loc în aceleași condiții

ca și revocarea voluntară a testamentului.

Revocarea voluntară poate fi expresă sau tacită, în funcție de modul de

manifestare a voinței.

Revocarea voluntara expresa (directa) este revocarea ce rezultă dintr-o declarație a

testatorului cuprinsă într-un înscris întomit in forma autentica sau testamentara,

sub sanctiunea nulitatii absolute.

Potrivit art. 1051 C. civ., un testament nu poate fi revocat expres, în tot sau în

parte, decât printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior.

Testamentul care revocă un testament anterior poate fi întocmit într-o formă

diferită de aceea a testamentului revocat. Revocarea expresă a testamentului făcută

printr-un act autentic notarial sau printr-un testament autentic se va înscrie de

îndată de către notar în registrul naţional notarial.

Revocarea voluntara tacita (indirecta) este manifestarea care, fără să fi fost

expres declarată, rezultă neîndoielnic din anumite acte sau fapte săvârșite ulterior

Formele testamentului.

Legatul

Drept civil. Succesiuni 72

de testator. Potrivit art. 1052 C. civ., testatorul poate revoca testamentul olograf şi

prin distrugerea, ruperea sau ştergerea sa. Ştergerea unei dispoziţii a testamentului

olograf de către testator implică revocarea acelei dispoziţii. Modificările realizate

prin ştergere se semnează de către testator. Distrugerea, ruperea sau ştergerea

testamentului olograf, cunoscută de testator, atrage de asemenea revocarea, cu

condiţia ca acesta să fi fost în măsură să îl refacă. Testamentul ulterior nu îl revocă

pe cel anterior decât în măsura în care conţine dispoziţii contrare sau

incompatibile cu acesta. Efectele revocării nu sunt înlăturate în caz de caducitate

sau revocare a testamentului ulterior.

Revocarea judecatoreasca

Aceasta revocare intervine in cazurile in care legatarul, in mod culpabil,

savarseste o fapta limitativ prevazute de lege drept cauza de revocare

judecatoreasca, inainte sau dupa deschiderea mostenirii.

Potrivit art. 1069 C. civ., revocarea judecătorească a legatului poate fi cerută în

cazul neîndeplinirii, fără justificare, a sarcinii instituite de testator. Neîndeplinirea

fortuită a sarcinii poate atrage revocarea numai dacă, potrivit voinţei testatorului,

eficacitatea legatului este condiţionată de executarea sarcinii. Revocarea

judecătorească a legatului poate fi solicitată şi pentru ingratitudine în următoarele

cazuri:

a) dacă legatarul a atentat la viaţa testatorului, a unei persoane apropiate lui sau,

ştiind că alţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;

b) dacă legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de

testator ori de injurii grave la adresa memoriei testatorului.

Art. 1070 C. civ. prevede că dreptul la acţiunea în revocarea judecătorească a

legatului se prescrie în termen de un an de la data la care moştenitorul a cunoscut

fapta de ingratitudine sau, după caz, de la data la care sarcina trebuia executată.

Caducitatea legatelor

Deoarece între momentul încheierii testamentului și momentul în care urmează

să-și producă efectele se scurge o perioadă de timp, este posibil ca în interiorul

acesteia să intervină anumite împrejurări care să împiedice executarea legatelor.

Dacă împrejurarile care împiedică executarea sunt străine de voința testatorului sau

de vreo culpă a legatarului, legatul devine caduc. Legatul caduc se desființează cu

efect retroactiv.

Potrivit art. 1071 C. civ., orice legat devine caduc atunci când:

a) legatarul nu mai este în viaţă la data deschiderii moştenirii;

Formele testamentului.

Legatul

Drept civil. Succesiuni 73

b) legatarul este incapabil de a primi legatul la data deschiderii moştenirii;

c) legatarul este nedemn;

d) legatarul renunţă la legat;

e) legatarul decedează înaintea împlinirii condiţiei suspensive ce afectează legatul,

dacă aceasta avea un caracter pur personal;

f) bunul ce formează obiectul legatului cu titlu particular a pierit în totalitate din

motive care nu ţin de voinţa testatorului, în timpul vieţii testatorului sau înaintea

împlinirii condiţiei suspensive ce afectează legatul.

Legatul conjunctiv și dreptul de acrescământ

Ineficacitatea legatului din cauza nulităţii, revocării, caducităţii sau desfiinţării

pentru nerealizarea condiţiei suspensive ori pentru îndeplinirea condiţiei rezolutorii

profită moştenitorilor ale căror drepturi succesorale ar fi fost micşorate sau, după

caz, înlăturate prin existenţa legatului sau care aveau obligaţia să execute legatul

(art. 1072 C. civ.).

Ca atare, ineficacitatea legatului profita mostenitorilor in dauna carora legatul

ar fi fost executat.

Ineficacitatea legatului profită altor persoane decât cele expuse mai sus în

cazul:

substituției vulgare, când de ineficacitate profită persoana stabilită de către

testator;

legatului conjunctiv, când operează dreptul de acrescământ în favoarea

colegatarului.

Legatul cu titlu particular este prezumat a fi conjunctiv atunci când testatorul a

lăsat, prin acelaşi testament, un bun determinat individual sau generic mai multor

legatari cu titlu particular, fără a preciza partea fiecăruia. În cazul legatului

conjunctiv, dacă unul dintre legatari nu vrea sau nu poate să primească legatul,

partea lui va profita celorlalţi legatari. Prevederile anterioare se aplică şi atunci

când obiectul legatului conjunctiv îl constituie un dezmembrământ al dreptului de

proprietate (art. 1065 C. civ.)

Formele testamentului.

Legatul

Drept civil. Succesiuni 74

Test de autoevaluare 7.2.

Ce este legatul?

În loc de

rezumat Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 7.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 7.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 7

În ce constă caducitatea legatelor?

Enumerați efectele legatelor!

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Răspuns 7.1

Din această categorie fac parte testamentul olograf și testamentul autentic.

Răspuns 7.2.

Legatul este o dispozitie testamentara prin care testatorul dispune ca una sau mai

multe persoane urmeaza a dobandi cu titlu gratuit, la decesul sau, o parte sau in tot,

patrimoniul sau, ori anumite bunuri determinate. Este o liberalitate pentru cauza de

moarte (ca act unilateral de vointa), testatorul urmand sa procure un avantaj

patrimonial (drept real sau/si de creanta) legatarului, fara contraechivalent.

Bibliografie unitate de învăţare nr. 7

1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu, Bucuresti,

2011.

4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului

supravietuitor”, 03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-cod-civil-

mostenirea-drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm

5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/

6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/

7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf

8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf

9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile. Editia a

II-a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.

10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura Europolis,

Formele testamentului.

Legatul

Drept civil. Succesiuni 75

Constanța, 2011;

11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată și

completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;

12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,

București, 2003;

13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și

sarcină”, Editura Hamangiu, București, 2009;

14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea noului

Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;

15. J. Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu, Bucuresti,

2016.

Exheredarea. Execuția testamentară.

Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii

Drept civil. Succesiuni 76

Unitatea de învăţare Nr. 8

Exheredarea. Execuția testamentară. Limitele de a dispune prin acte

juridice de bunurile succesiunii

Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 8

8.1 Exheredarea

8.2 Execuția testamentară

8.3 Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8

Pagina 76

76

78

80

86

86

87

Exheredarea. Execuția testamentară.

Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii

Drept civil. Succesiuni 77

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 8 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 8 sunt:

Înțelegera și explicarea noțiunii de exheredare.

Explicarea limitelor de a dispune prin acte juridice de bunurile

succesiunii.

Înțelegera noțiunii de execuție testamentară.

8.1 Exheredarea

Cuvinte/expresii

cheie

Dezmoştenire, exheredare, efecte, nulitate

Dezmoştenirea sau exheredarea este dispoziţia testamentară prin care

testatorul îi înlătură de la moştenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulţi

dintre moştenitorii săi legali (art. 1074 alin. 1 C. civ.).

Voința de a dezmoșteni poate fi directă sau indirectă. Dezmoştenirea este

directă atunci când testatorul dispune prin testament înlăturarea de la moştenire a

unuia sau mai multor moştenitori legali şi indirectă atunci când testatorul instituie

unul sau mai mulţi legatari (art. 1074 alin. 2 C. civ.)

Cu privire la dezmostenirea-sanctiune, larg dezbatuta in doctrina si

jurisprudenta de drept succesoral, sunt relevante dispozitiile art. 1009 C. civ.,

potrivit caruia sunt considerate nescrise (inexistente) dispozitiile testamentare

prin care se prevede dezmostenirea ca sanctiune pentru contestarea dispozitiilor

din testament care aduc atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari ori sunt

contrare ordinii publice sau bunelor moravuri.

Efectele exheredării

Ca efect al exheredării, moștenitorul legal nu mai are vocație succesorală.

În cazul dezmoştenirii soţului supravieţuitor, moştenitorii din clasa cu care

acesta vine în concurs culeg partea din moştenire rămasă după atribuirea cotei

cuvenite acestuia ca urmare a dezmoştenirii. Dacă, în urma dezmoştenirii, pe

lângă soţul supravieţuitor, vin la moştenire atât cel dezmoştenit cât şi acela care

beneficiază de dezmoştenire, acesta din urmă culege partea rămasă după

atribuirea cotei soţului supravieţuitor şi a cotei celui dezmoştenit. Atunci când, în

urma dezmoştenirii, un moştenitor primeşte o cotă inferioară cotei sale legale,

moştenitorul cu care vine în concurs culege partea care ar fi revenit celui

dezmoştenit. Dacă, în urma dezmoştenirii, o persoană este înlăturată total de la

moştenire, cota ce i s-ar fi cuvenit se atribuie moştenitorilor cu care ar fi venit în

concurs sau, în lipsa acestora, moştenitorilor subsecvenţi. Dispoziţiile prevăzute

Exheredarea. Execuția testamentară.

Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii

Drept civil. Succesiuni 78

anterior nu pot profita persoanelor incapabile de a primi legate.

Nulitatea exheredării

Potrivit art. 1076 C. civ., dispoziţia testamentară prin care moştenitorii legali

au fost dezmoşteniţi este supusă cauzelor de nulitate, absolută sau relativă,

prevăzute de lege. Termenul de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare curge

de la data la care cei dezmoşteniţi au luat cunoştinţă de dispoziţia testamentară

prin care au fost înlăturaţi de la moştenire, dar nu mai devreme de data

deschiderii moştenirii.

Test de autoevaluare 8.1.

Care este efectul exheredării?

Exheredarea. Execuția testamentară.

Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii

Drept civil. Succesiuni 79

8.2. Execuția testamentară

Cuvinte/

expresii

cheie

Executorul testamentar, drepturi, obligații

Executorul testamentar este desemnat printr-o dispozitie cuprinsa in testament in

care testatorul imputerniceste si desemneaza una sau mai multe persoane pentru a

pune in executare dispozitiile testamentare. Testatorul poate numi una sau mai multe

persoane, conferindu-le împuternicirea necesară executării dispoziţiilor

testamentare. Executorul testamentar poate fi desemnat şi de către un terţ determinat

prin testament (art. 1077 alin. 1 C. civ.). Dacă au fost desemnaţi mai mulţi executori

testamentari, oricare dintre ei poate acţiona fără concursul celorlalţi, cu excepţia

cazului în care testatorul a dispus altfel sau le-a împărţit atribuţiile.

Potrivit art. 97 din Legea nr. 71/2011, execuțiunile testamentare începute

înainte de data intrării în vigoare a noului Cod civil nu pot dura mai mult de 2 ani

calculați de la această dată, cu posibilitatea de prelungire în condițiile dreptului de

administrare (art. 1079 C. civ.).

Delimitarea execuțiunii testamentare

Execuțiunea testamentară se prezintă ca un mandat în care executorul testamentar

este mandatarul, iar testatorul este mandantul. Mandatul este supus unor reguli

speciale în această situație:

puterile executorului testamentar pot fi exercitate de la data acceptării

misiunii prin declaraţie autentică notarială (art. 1077 alin. 3);

execuțiunea testamentară începe să producă efecte de la moartea testatorului

puterile executorului testamentar sunt stabilite de lege;

executorul testamentar, după ce a aceeptat sarcina, nu mai poate, în

principiu, să renunțe la ea;

termenul limită al împuternicirii executorului testamentar cu sezină este

stabilit de lege, executorul testamentar avand dreptul să administreze

patrimoniul succesoral pe o perioadă de cel mult 2 ani de la data deschiderii

moştenirii, chiar dacă testatorul nu i-a conferit în mod expres acest drept (art.

1079 alin. 1 C. civ.); prin testament, dreptul de administrare poate fi restrâns

doar la o parte din patrimoniul succesoral sau la un termen mai scurt;

persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu

restrânsă nu poate fi executor testamentar (art. 1078 C.civ.).

Exheredarea. Execuția testamentară.

Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii

Drept civil. Succesiuni 80

Drepturile și obligațiile executorului testamentar

Potrivit art. 1080 C. civ., executorul testamentar:

a) va cere, în condiţiile legii, punerea sigiliilor, dacă printre moştenitori sunt şi

minori, persoane puse sub interdicţie judecătorească sau dispărute;

b) va stărui a se face inventarul bunurilor moştenirii în prezenţa sau cu citarea

moştenitorilor;

c) va cere instanţei să încuviinţeze vânzarea bunurilor, în lipsă de sume suficiente

pentru executarea legatelor, instanţa putand încuviinţa vânzarea imobilelor

succesorale numai dacă nu există moştenitori rezervatari;

d) va depune diligenţe pentru executarea testamentului iar în caz de contestaţie,

pentru a apăra validitatea sa;

e) va plăti datoriile moştenirii dacă a fost împuternicit în acest sens prin testament.

in lipsa unei asemenea împuterniciri, executorul testamentar va putea achita datoriile

numai cu încuviinţarea instanţei;

f) va încasa creanţele moştenirii.

Testatorul poate dispune ca executorul testamentar să procedeze la partajarea

bunurilor moştenirii. Partajul produce efecte numai dacă proiectul prezentat de către

executor a fost aprobat de toţi moştenitorii.

Dispozițiile art. 1080 C. civ. sunt aplicabile și în cazul moștenirilor care se

deschid după data intrării în vigoare a noului Cod civil, caz în care executorii cu sau

fără sezină instituiți prin testamente anterioare acestei date au atribuții prevăzute de

noua reglementare, cu excepția cazului în care au fost limitate expres de testator (art.

98 din Legea nr. 71/2011).

Potrivit art. 1081 C. civ., puterile executorului testamentar nu pot fi transmise.

Misiunea executorului testamentar numit în considerarea unei funcţii determinate

poate fi continuată de către persoana care preia acea funcţie.

La sfârşitul fiecărui an şi la încetarea misiunii sale, executorul testamentar este

obligat să dea socoteală pentru gestiunea sa, chiar dacă nu există moştenitori

rezervatari. Această obligaţie se transmite moştenitorilor executorului. Executorul

testamentar răspunde ca un mandatar în legătură cu executarea dispoziţiilor

testamentare. Dacă au fost desemnaţi mai mulţi executori testamentari, răspunderea

Exheredarea. Execuția testamentară.

Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii

Drept civil. Succesiuni 81

acestora este solidară, cu excepţia cazului în care testatorul le-a împărţit atribuţiile şi

fiecare dintre ei s-a limitat la misiunea încredinţată (art. 1082 C. civ.).

Potrivit art. 1083 C.civ., misiunea executorului testamentar este gratuită, dacă

testatorul nu a stabilit o remuneraţie în sarcina moştenirii.

Cheltuielile făcute de executorul testamentar în exercitarea puterilor sale sunt în

sarcina moştenirii (art. 1084 C.civ.).

Incetarea executiunii testamentare

Potrivit art. 1085 C. civ., execuţiunea testamentară poate înceta:

a) prin îndeplinirea sau imposibilitatea aducerii la îndeplinire a misiunii primite;

b) prin renunţare în forma unei declaraţii autentice notariale;

c) prin decesul executorului testamentar;

d) prin punerea sub interdicţie judecătorească a executorului testamentar;

e) prin revocarea de către instanţă a executorului testamentar care nu îşi îndeplineşte

misiunea ori o îndeplineşte în mod necorespunzător;

f) prin expirarea termenului în care se exercită dreptul de administrare, afară de

cazul în care instanţa decide prelungirea termenului.

Test de autoevaluare 8.2.

Care sunt drepturile și obligațiile executorului testamentar?

8.3. Limitele dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii Cuvinte/

expresii cheie

Legat, liberalitate, donație, substituție fideicomisară, rezervă succesorală, cotitate

disponibilă

Libertatea de a dispune de patrimoniu pentru cauza de moarte se poate exercita

numai pe calea dispozitiilor (legatelor) testamentare, insă libertatea de a mosteni

trebuie sa fie exercitata in anumite limite stabilite de lege.

Exheredarea. Execuția testamentară.

Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii

Drept civil. Succesiuni 82

Astfel, s-au impus următoarele reguli:

dispoziția mortis causa este un act juridic ce poate îmbrăca numai forma

unor testamente esențialmente revocabile;

sunt interzise actele juridice asupra moștenirilor viitoare, nedeschise (art. 956

C. civ.);

testatorul poate face, în principiu, orice liberalități, cu condiția de a nu

încălca rezerva succesorală (art. 1086 C. civ.)

Rezerva succesorală este partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii

rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului,

manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri. Potrivit art. 1087, sunt moştenitori

rezervatari soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi ai

defunctului. Testatorul, în prezența moștenitorilor rezervatari, nu poate dispune prin

liberalități decât de o parte din moștenire, numită cotitate disponibilă.

Oprirea pactelor asupra unei mosteniri nedeschise, viitoare

Potrivit art. 956 C. civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de

nulitate absolută actele juridice având ca obiect drepturi eventuale asupra unei

moşteniri nedeschise încă, precum actele prin care se acceptă moştenirea sau se

renunţă la aceasta, înainte de deschiderea ei, ori actele prin care se înstrăinează sau

se promite înstrăinarea unor drepturi care s-ar putea dobândi la deschiderea

moştenirii.

Potrivit art. 1228 C. civ., în lipsa unei prevederi legale contrare, contractele pot

purta şi asupra bunurilor viitoare. În categoria bunurilor viitoare nu este cuprinsă și

moștenirea. Astfel, obiectul unui contract nu poate purta asupra bunurile cuprinse

într-o moștenire eventuală.

Oprirea pactelor asupra unei moșteniri nedeschise presupune îndeplinirea

următoarelor condiții:

să existe un act cu privire la o moștenire, inclusiv actele juridice unilaterale

de accepatare sau renunțare asupra unei moșteniri viitoare;

obiectul actului să fie o moștenire nedeschisă;

dreptul ce se dobândește sau la care se renunță trebuie să fie un drept

succesoral eventual, nu un drept actual și nenăscut;

actul juridic să nu facă parte dintre cele permise, în mod excepțional, de lege.

Exheredarea. Execuția testamentară.

Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii

Drept civil. Succesiuni 83

Nulitatea actelor asupra moștenirilor nedeschise

Actele asupra succesiunilor viitoare sunt sancționate cu nulitatea absolută. Sunt

nule absolut:

cesiunea drepturilor succesorale ale unui eventual moștenitor făcută înaintea

morții lui de cuius;

împărțeala între moștenitori a unei succesiuni nedeschise;

actul prin care eventualii moștenitori convin că nu vor aplica testamentul

titularului lor sau că îl vor respecta

Substituția fideicomisară

Potrivit art. 993, dispoziţia prin care o persoană, denumită instituit, este

însărcinată să administreze bunul sau bunurile care constituie obiectul liberalităţii şi

să le transmită unui terţ, denumit substituit, desemnat de dispunător, nu produce

efecte decât în cazul în care este permisă de lege. Ca excepție, substituția

fideicomisară este permisă de lege.

Potrivit art. 994, o liberalitate poate fi grevată de o sarcină care constă în obligaţia

instituitului, donatar sau legatar, de a administra bunurile care constituie obiectul

liberalităţii şi de a le transmite, la decesul său, substituitului desemnat de

dispunător. Instituitului i se aplică în mod corespunzător dispoziţiile din cod

referitoare la fiduciar. Incapacităţile de a dispune se apreciază în raport cu

dispunătorul, iar cele de a primi, în raport cu instituitul şi cu substituitul.

Sarcina prevăzută la art. 994 produce efecte numai cu privire la bunurile care au

constituit obiectul liberalităţii şi care la data decesului instituitului pot fi identificate

şi se află în patrimoniul său. Atunci când liberalitatea are ca obiect valori mobiliare,

sarcina produce efecte şi asupra valorilor mobiliare care le înlocuiesc. Dacă

liberalitatea are ca obiect drepturi supuse formalităţilor de publicitate, sarcina

trebuie să respecte aceleaşi formalităţi. În cazul imobilelor, sarcina este supusă

notării în cartea funciară.

Potrivit art. 996, drepturile substituitului se nasc la moartea instituitului.

Substituitul dobândeşte bunurile care constituie obiectul liberalităţii ca efect al

voinţei dispunătorului. Substituitul nu poate fi, la rândul său, supus obligaţiei de

administrare şi de transmitere a bunurilor.

În vederea executării sarcinii, dispunătorul poate impune instituitului constituirea

de garanţii şi încheierea unor contracte de asigurare.

Potrivit art, 998 C. civ., dacă instituitul este moştenitor rezervatar al

Exheredarea. Execuția testamentară.

Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii

Drept civil. Succesiuni 84

dispunătorului, sarcina nu poate încălca rezerva sa succesorală.

Atunci când substituitul predecedează instituitului sau renunţă la beneficiul

liberalităţii, bunul revine instituitului, cu excepţia cazului în care s-a prevăzut că

bunul va fi cules de moştenitorii substituitului ori a fost desemnat un al doilea

substituit.

Liberalitățile reziduale

Dispunătorul poate stipula ca substituitul să fie gratificat cu ceea ce rămâne, la

data decesului instituitului, din donaţiile sau legatele făcute în favoarea acestuia din

urmă (art. 1001 C. civ.).

Potrivit art. 1002, liberalitatea reziduală nu îl împiedică pe instituit să încheie

acte cu titlu oneros şi nici să reţină bunurile ori sumele obţinute în urma încheierii

acestora.

Instituitul nu poate dispune prin testament de bunurile care au constituit obiectul

unei liberalităţi reziduale. Dispunătorul poate interzice instituitului să dispună de

bunuri prin donaţie. Cu toate acestea, atunci când este moştenitor rezervatar al

dispunătorului, instituitul păstrează posibilitatea de a dispune prin acte între vii sau

pentru cauză de moarte de bunurile care au constituit obiectul donaţiilor imputate

asupra rezervei sale succesorale (1003 C. civ.).

Conform art. 1004 C. civ., instituitul nu este ţinut să dea socoteală dispunătorului

ori moştenitorilor acestuia.

Oprirea liberalităților care încalcă rezerva succesorală

Potrivit art. 1086 C. civ., rezerva succesorală este partea din bunurile moştenirii

la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei

defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri. Rezerva succesorală a

fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absenţa

liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal.

Cotitatea disponibilă este partea din bunurile moştenirii care nu este rezervată prin

lege şi de care defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin liberalităţi.

Rezerva are caracter succesoral, este o parte a mostenirii și este lovită de

indisponibilitate.

Sunt moştenitori rezervatari soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii

privilegiaţi ai defunctului.

Exheredarea. Execuția testamentară.

Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii

Drept civil. Succesiuni 85

Potrivit art. 1088 C. civ., rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar

este de jumătate din cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau

dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal.

Rezerva se va calcula din masa de bunuri pe care defunctul ar fi lăsat-o dacă nu

ar fi făcut donații.

Determinarea masei succesorale

Reprezinta o operațiune premergătoare reducțiunii liberalităților excesive și

partajului succesoral. Masa de calcul se apreciază atât în raport de bunurile existente

în patrimoniul defunctului la data deschiderii moștenirii cât și în funcție de

liberalitățile inter vivos făcute de acesta.

Potrivit art. 1091 C. civ., valoarea masei succesorale în funcţie de care se

determină rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă se stabileşte astfel:

1. determinarea activului brut al moştenirii, prin însumarea valorii bunurilor

existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii;

2. determinarea activului net al moştenirii, prin scăderea pasivului succesoral din

activul brut;

3. reunirea fictivă, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donaţiilor făcute de cel

care lasă moştenirea.

Reducțiunea liberalităților excesive

În situația în care defunctul a dispus prin testament peste limita cotității

disponibile, dreptul moștenitorilor rezervatari este afectat, iar sancțiunea ce se aplică

este reducțiunea.

Potrivit modului de operare prevăzut în art. 1092 C. civ., după deschiderea

moştenirii, liberalităţile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducţiunii, la

cerere.

Moștenitorii rezervatari pot solicita reducerea liberalităților prin acțiunea în

reducțiune. Dreptul de a pretinde reducțiunea ia naștere odată cu rezerva și este un

drept propriu, personal al moștenitorului rezervatar. Liberalitățile consimțite de către

defunct, prin care se încalcă rezerva, nu sunt opozabile, astfel, rezervatarului.

Art. 1093 C. civ. prevede că reducţiunea liberalităţilor excesive poate fi cerută

Exheredarea. Execuția testamentară.

Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii

Drept civil. Succesiuni 86

numai de către moştenitorii rezervatari, de succesorii lor, precum şi de către creditorii

chirografari ai moştenitorilor rezervatari.

Potrivit art. 1094 C. civ., reducţiunea liberalităţilor excesive se poate realiza

prin buna învoială a celor interesaţi. În lipsa unei asemenea învoieli, reducţiunea

poate fi invocată în faţa instanţei de judecată pe cale de excepţie sau pe cale de

acţiune, după caz. În cazul pluralităţii de moştenitori rezervatari, reducţiunea

operează numai în limita cotei de rezervă cuvenite celui care a cerut-o şi profită

numai acestuia.

Donatarii și legatarii defunctului nu pot beneficia de reducțiune.

Efectele reducțiunii

În cazul legatelor, reducțiunea are ca efect ineficacitatea totală sau parțială, după

cum legatul depășește cotitatea disponibilă în întregul său ori numai în parte (art.

1097 alin. 1 C. civ.). Ineficaciatea intervine și în cazul exheredării directe a unui

moștenitor rezervatar.

În cazul donațiilor, reducțiunea are ca efect desființarea lor în măsura necesară

întregirii rezervei. După cum afectează rezerva, desființarea donației poate fi totală

sau parțială și, în consecință, moștenitorul rezervatar devine retroactiv proprietar al

bunului, de la data deschiderii succesiunii.

Test de autoevaluare 8.3.

Cum se stabilește, potrivit art. 1091 C. civ., valoarea masei succesorale, în funcţie de

care se determină rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă?

În loc de

rezumat Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr.8.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această

unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 8.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 8

Exheredarea. Execuția testamentară.

Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii

Drept civil. Succesiuni 87

Precizați care sunt drepturile și obligațiile executorului testamentar.

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Răspuns 8.1.

Ca efect al exheredării, moștenitorul legal nu mai are vocație succesorală.

Răspuns 8.2.

Potrivit art. 1080 C. civ., executorul testamentar: a) va cere, în condiţiile legii,

punerea sigiliilor, dacă printre moştenitori sunt şi minori, persoane puse sub

interdicţie judecătorească sau dispărute; b) va stărui a se face inventarul bunurilor

moştenirii în prezenţa sau cu citarea moştenitorilor; c) va cere instanţei să

încuviinţeze vânzarea bunurilor, în lipsă de sume suficiente pentru executarea

legatelor. Instanţa va putea încuviinţa vânzarea imobilelor succesorale numai dacă

nu există moştenitori rezervatari; d) va depune diligenţe pentru executarea

testamentului, iar în caz de contestaţie, pentru a apăra validitatea sa; e) va plăti

datoriile moştenirii dacă a fost împuternicit în acest sens prin testament. În lipsa unei

asemenea împuterniciri, executorul testamentar va putea achita datoriile numai cu

încuviinţarea instanţei; f) va încasa creanţele moştenirii.

Răspuns 8.3.

Potrivit art. 1091 C. civ., valoarea masei succesorale, în funcţie de care se

determină rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă, se stabileşte astfel: 1.

determinarea activului brut al moştenirii, prin însumarea valorii bunurilor existente

în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii; 2. determinarea activului net

al moştenirii, prin scăderea pasivului succesoral din activul brut; 3. reunirea fictivă,

doar pentru calcul, la activul net, a valorii donaţiilor făcute de cel care lasă

moştenirea.

Bibliografie unitate de învăţare nr. 8

Exheredarea. Execuția testamentară.

Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii

Drept civil. Succesiuni 88

1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu, Bucuresti,

2011.

4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului supravietuitor”,

03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-cod-civil-mostenirea-

drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm

5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/

6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/

7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf

8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf

9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile. Editia a II-

a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.

10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura Europolis,

Constanța, 2011;

11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată și

completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;

12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,

București, 2003;

13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și sarcină”,

Editura Hamangiu, București, 2009;

14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea noului

Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;

15. L. Stanciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni. Editia a 2-a revizuita si

adaugita, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2015.

Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.

Transmisiunea patrimoniului succesoral.

Drept civi. Succesiuni 89

Unitatea de învăţare Nr. 9

Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală. Transmisiunea

patrimoniului succesoral.

Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 9

9.1 Dreptul de opțiune succesorală

9.2 Transmisiunea patrimoniului succesoral

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9

Pagina 89

89

94

95

95

96

Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.

Transmisiunea patrimoniului succesoral.

Drept civi. Succesiuni 90

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 9 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 9 sunt:

Fixarea subiectelor dreptului de opțiune succesorală.

Însuşirea noțiunilor referitoare la actul juridic de opțiune

succesorală, prescripția dreptului de opțiune succesorală, acceptarea

moștenirii, renunțarea la moștenire.

Înțelegerea mecanismului de formare a transmisiunii patrimoniului

succesoral.

1.1 Dreptul de opțiune succesorală

Cuvinte/expresii

cheie

Vocație generală, creditori, act juridic, prescripție, acceptare voluntară,

acceptare forțată, acceptare expresă, acceptare tacită, renunțare, revocare

Persoana care îndeplineste condițiile pentru a putea mosteni are dreptul de a

alege (numit drept de optiune succesorala) intre consolidarea titlului de

moștenitor, prin acceptarea mostenirii si desfiintarea acelui titlu prin renunțarea la

moștenire, devenind persoana straina de mostenire.

Potrivit art. 1100 alin. 1 C. civ., cel chemat la moştenire în temeiul legii sau al

voinţei defunctului poate accepta moştenirea sau poate renunţa la ea.

Prin succesibil, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, se înţelege persoana care

îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a putea moşteni, dar care nu şi-a

exercitat încă dreptul de opţiune succesorală.

Art. 1101 C. civ. prevede că, sub sancţiunea nulităţii absolute, opţiunea

succesorală este indivizibilă şi nu poate fi afectată de nicio modalitate.

Dreptul de opțiune succesorală este un drept subiectiv al moștenitorilor cu

vocație succesorală. Potrivit art. 1106 C. civ., nimeni nu poate fi obligat să

accepte o moştenire ce i se cuvine.

Subiectele dreptului de optiune succesorală. Dreptul de opțiune succesorală

aparține tuturor moștenitorilor cu vocație generală la moștenire, indiferent dacă

persoana are sau nu vocație.

Succesibilii legali și testamentari. Patrimoniul succesoral se transmite

moștenitorilor defunctului. Dreptul de opțiune succesorală poate fi exercitat, în

termenul de prescripție prevăzut de lege, pentru toți succesibilii.

Creditorii personali ai succesibilului. Conform art. 1107 C. civ., creditorii

succesibilului pot accepta moştenirea, pe cale oblică, în limita îndestulării

creanţei lor.

Actul juridic de opțiune succesorală

Dreptul de opțiune succesorală se exercită prin intermediul actului juridic de

Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.

Transmisiunea patrimoniului succesoral.

Drept civi. Succesiuni 91

opțiune succesoarală. Acest act reprezintă manifestarea de voință prin care

titularul dreptului subiectiv de opțiune succesorală are posibilitatea de alegere

între a accepta sau a renunța la moștenire.

Caracterele juridice ale actului de opțiune succesorală:

este un act juridic unilateral;

este un act juridic indivizibil;

este un act juridic pur si simplu;

este în principiu irevocabil în sensul că odată ce s-a exercitat dreptul de

opțiune succesorală, nu se mai poate reveni asupra opțiunii făcute; ca

excepție, în cazul renunțării la moștenire, se poate reveni asupra acesteia;

este un act juridic declarativ, efectele opțiunii operând retroactiv, de la

data deschiderii succesiunii.

Termenul de opțiune succesorală

Potrivit art. 1103 alin. 1 C. civ., dreptul de opţiune succesorală se exercită în

termen de 1 an de la data deschiderii moştenirii.

În ceea ce privește domeniul de aplicare a termenului de opțiune, sub

imperiul noii reglementări s-a opinat că termenul de un an vizează numai

transmisiunile succesorale universale sau cu titlu universal, astfel încât legatarilor

cu titlu particular, potrivit art. 2517 C. civ., le sunt aplicabile dispozițiile dreptului

comun în materie, astfel că dreptul de opțiune succesorală cu privire la aceste

legate se exercită în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani (G. Boroi,

L. Stănciulescu, Instituții de drept civil în reglementarea noului Cod civil, Editura

Hamangiu, București, 2012, p. 628).

Într-o altă opinie se consideră că termenul de 1 an se aplică tuturor

moștenitorilor, atât celor legali cât și celor testamentari, fie că este vorba de

legatari universali, cu titlu universal sau cu titlu particular, întrucât toate aceste

categorii se bucură de dreptul de opțiune succesorală (Fr. Deak, R. Popescu,

Tratat de drept succesoral. Ediția a III-a actualizată și completată, Vol. III.

Transmisiunea și partajul moștenirii, Editura Universul Juridic, București, 2014,

p. 48; D.C. Florescu, Dreptul succesoral în noul Cod civil. Ediția a III-a revăzută

și adăugita, Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 185).

Cu privire la natura juridică a termenului de opțiune, din nou au fost

exprimate două puncte de vedere în doctrină. Conform unuia dintre ele, acest

termen este unul de prescripție (G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituții de drept civil

în reglementarea noului Cod civil, Editura Hamangiu, București, 2012, p. 628;

D.C. Florescu, Dreptul succesoral în noul Cod civil. Ediția a III-a revăzută și

adăugita, Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 185) iar conform celuilalt

este unul de decădere (Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Ediția a

III-a actualizată și completată, Vol. III. Transmisiunea și partajul moștenirii,

Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.

Transmisiunea patrimoniului succesoral.

Drept civi. Succesiuni 92

Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 46; O. Ungureanu, C. Munteanu,

Drept civil. Partea generală în reglementarea noului Cod civil, Editura Universul

juridic, București, 2013, p. 354).

Data de la care curge termenul de opțiune succesorală. Ca regulă, așa cum am

putut observa în alin. 1 al art. 1103 C. civ, termenul de opțiune succesorală începe

să curgă de la data deschiderii moștenirii. Nu are relevanță, în acest sens, dacă

moștenitorul a cunoscut sau nu despre moartea celui care lasă moștenirea.

Excepțiile de la această regulă le găsim reglementate în art. 1103 alin. 2 C. civ.,

care prevede că termenul de opţiune curge:

a) de la data naşterii celui chemat la moştenire, dacă naşterea s-a produs după

deschiderea moştenirii;

b) de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se

face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de declarare a morţii celui care lasă

moştenirea, afară numai dacă succesibilul a cunoscut faptul morţii sau hotărârea

de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această

din urmă dată;

c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă

testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moştenirii;

d) de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de

rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa la moştenire, dacă această dată este

ulterioară deschiderii moştenirii.

Acceptarea moștenirii

Acceptarea moștenirii este un act unilateral de voință prin care succesibilul își

însușește calitatea de moștenitor al defunctului.

Potrivit art. 1107 C. civ., creditorii succesibilului pot accepta moştenirea, pe cale

oblică, în limita îndestulării creanţei lor.

Acceptarea voluntară și forțată

După raportul în care se află voința subiectului și dispozițiile legale în materie,

acceptarea poate fi volunară și forțată.

Acceptarea voluntară constă în actul sau faptul unilateral și necondiționatal

succesibilului de a păstra moștenirea.

Acceptarea forțată este impusă de lege, în anumite cazuri. Astfel, potrivit art.

1119 alin. 1 C. civ., succesibilul care, cu rea-credinţă, a sustras ori a ascuns

bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donaţie supusă raportului ori

reducţiunii este considerat că a acceptat moştenirea, chiar dacă anterior renunţase

la ea. El nu va avea însă niciun drept cu privire la bunurile sustrase sau ascunse

Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.

Transmisiunea patrimoniului succesoral.

Drept civi. Succesiuni 93

şi, după caz, va fi obligat să raporteze ori să reducă donaţia ascunsă fără a

participa la distribuirea bunului donat.

După forma de exteriorizare, acceptarea poate fi expresă și tacită.

Potrivit art. 1108 alin. 2 și 3, acceptarea este expresă când succesibilul îşi

însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau

sub semnătură privată. Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau

fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor.

Actele juridice cu valoare de acceptare tacită. Potrivit art. 1110 alin. 1 C. civ.,

actele de dispoziţie juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra

moştenirii atrag acceptarea tacită a acesteia. Sunt astfel de acte:

a) înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra

moştenirii;

b) renunţarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moştenitori

determinaţi;

c) renunţarea la moştenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor

comostenitorilor sau moştenitorilor subsecvenţi.

Potrivit art. 1111 C. civ., succesibilul care intenţionează să îndeplinească un act

ce poate avea semnificaţia acceptării moştenirii, dar care doreşte ca prin aceasta

să nu fie considerat acceptant, trebuie să dea în acest sens, anterior îndeplinirii

actului, o declaraţie autentică notarială.

Actele juridice care nu valorează acceptare. Actele de conservare, de

supraveghere şi de administrare provizorie nu valorează acceptare, dacă din

împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit

prin ele calitatea de moştenitor. Constituie acte de conservare: întreruperea

prescripției, cheltuielile de înmormântare.

Sunt considerate a fi de administrare provizorie actele de natură urgentă a

căror îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen scurt,

a bunurilor moştenirii (art. 1110 alin. 4 C. civ.).

Determinarea acceptării tacite a moștenirii presupune o examinare atentă a

actelor săvârșite de succesibil, în vederea stabilirii intenției sale reale de a păstra

sau nu calitatea de moștenitor.

Efectele acceptării moștenirii

Efectele acceptării moștenirii sunt generale (comune) - se produc indiferent dacă

acceptarea s-a făcut voluntar sau forțat și speciale- se produc numai în cazul

Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.

Transmisiunea patrimoniului succesoral.

Drept civi. Succesiuni 94

acceptării forțate.

Efectele generale decurg și din analiza art. 1114 C. civ., care prevede

următoarele: ”(1)Acceptarea consolidează transmisiunea moştenirii realizată de

plin drept la data decesului. (2) Moştenitorii legali şi legatarii universali sau cu

titlu universal răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile

din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia. (3) Legatarul cu titlu

particular nu este obligat să suporte datoriile şi sarcinile moştenirii. Prin excepţie,

el răspunde pentru pasivul moştenirii, însă numai cu bunul sau bunurile ce

formează obiectul legatului, dacă: a) testatorul a dispus în mod expres în acest

sens; b) dreptul lăsat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o

moştenire culeasă de către testator şi nelichidată încă; în acest caz, legatarul

răspunde pentru pasivul acelei universalităţi; c) celelalte bunuri ale moştenirii

sunt insuficiente pentru plata datoriilor şi sarcinilor moştenirii. (4) În cazul

înstrăinării bunurilor moştenirii după deschiderea acesteia, bunurile intrate în

patrimoniul succesoral prin efectul subrogaţiei pot fi afectate stingerii datoriilor şi

sarcinilor moştenirii”.

Rezultă că aceste efecte sunt:

succesibilul acceptant își consolidează titlul de moștenitor;

bunurile ce au aparținut defunctului intră în patrimoniul moștenitorilor;

moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal răspund

pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul

succesoral, proporțional cu cota fiecăruia;

de regulă, legatarul cu titlu particular nu este obligat să suporte datoriile și

sarcinile moștenirii.

Efectele speciale ale acceptării forțate decurg din art. 1119 C. civ., care

prevede următoarele: ”(1) Succesibilul care, cu rea-credinţă, a sustras ori a ascuns

bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donaţie supusă raportului ori

reducţiunii este considerat că a acceptat moştenirea, chiar dacă anterior renunţase

la ea. El nu va avea însă niciun drept cu privire la bunurile sustrase sau ascunse

şi, după caz, va fi obligat să raporteze ori să reducă donaţia ascunsă fără a

participa la distribuirea bunului donat. (2) Moştenitorul aflat în situaţia prevăzută

la alin. (1) este ţinut să plătească datoriile şi sarcinile moştenirii proporţional cu

cota sa din moştenire, inclusiv cu propriile sale bunuri”.

Renunțarea la moștenire

Prin actul renunțării la moștenire, succesibilul declară că nu dorește calitatea

de moștenitor. Renunțarea la moștenire este un act unilateral, expres și solemn.

Vocația succesorală a moștenitorului renunțător este desființată retroactiv,

acesta devenind străin de moștenire.

Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.

Transmisiunea patrimoniului succesoral.

Drept civi. Succesiuni 95

Acest drept de renunțare la moștenire îl au toți moștenitorii, indiferent dacă

sunt legali sau testamentari, rezervatari ori nerezervatari, universali, cu titlu

universal sau cu titlu particular.

Potrivit art, 1120 alin. 2 și 3, declaraţia de renunţare se face în formă autentică

la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare

ale României, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege. Pentru informarea

terţilor, declaraţia de renunţare se va înscrie, pe cheltuiala renunţătorului, în

registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii.

Nerespectarea formei solemne prevăzute de lege în articolul mai sus

menționat, atrage nulitatea absolută a actului de renunțare, ceea ce determină, în

cadrul termenului de un an, posibilitatea acceptării succesiunii de către

succesibilul în cauză, alături de alți moștenitori.

Potrivit art. 1121 C. civ., succesibilul care renunţă este considerat că nu a fost

niciodată moştenitor. Partea renunţătorului profită moştenitorilor pe care i-ar fi

înlăturat de la moştenire sau celor a căror parte ar fi diminuat-o dacă ar fi acceptat

moştenirea.

Renunțarea la moștenire este valabilă numai dacă, anterior, succesibilul nu și-a

exercitat dreptul său de opțiune succesorală prin acceptare. Cel care a acceptat nu

mai poate reveni asupra opțiunii sale, acceptarea fiind irevocabilă.

Renunțarea la moștenire, la fel ca și acceptarea, este un act juridic indivizibil,

în sensul că succesibilul nu poate accepta o parte a moștenirii și renunța la restul.

Revocarea (retractarea) renunțării de către succesibili

Art. 1123 C. civ. prevede faptul că, în tot cursul termenului de opţiune,

renunţătorul poate revoca renunţarea, dacă moştenirea nu a fost deja acceptată

de alţi succesibili care au vocaţie la partea care i-ar reveni. Revocarea renunţării

valorează acceptare, bunurile moştenirii fiind preluate în starea în care se găsesc

şi sub rezerva drepturilor dobândite de terţi asupra acelor bunuri.

Revocarea renunțării la moștenire este supusă acelorași formalități ca și

renunțarea la moștenire.

Revocarea renunțării de către creditorii succesibililor

Conform art. 1122 alin. 1 C. civ., creditorii succesibilului care a renunţat la

moştenire în frauda lor pot cere instanţei revocarea renunţării în ceea ce îi

priveşte, însă numai în termen de 3 luni de la data la care au cunoscut renunţarea.

Alin. 2 al aceluiași articol prevede că admiterea acţiunii în revocare produce

efectele acceptării moştenirii de către succesibilul debitor numai în privinţa

Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.

Transmisiunea patrimoniului succesoral.

Drept civi. Succesiuni 96

creditorului reclamant şi în limita creanţei acestuia.

Test de autoevaluare 9.1.

Precizați care sunt efectele generale ale acceptării moștenirii!

9.2. Transmisiunea patrimoniului succesoral Cuvinte/expresii

cheie

Patrimoniu, defunct, drepturi, obligații, patrimonial, nepatrimonial, activ,

pasiv

Patrimoniul persoanei fizice decedate se transmite succesorilor ei, în puterea legii

sau testamentului, la data încetării din viață.

Obiectul transmisiunii

Transmisiunea succesorală are ca obiect patrimoniul defunctului, alcătuit din

totalitatea drepturilor și obligațiilor patrimoniale care au aparținut acestuia.

Obiectul transmisiunii îl formează numai drepturile și obligațiile patrimoniale ale

defunctului, nu și drepturile personale nepatrimoniale, care sunt strâns legate de

persoană și care încetează în momentul morții celui care lasă moștenirea.

Activul moștenirii este format din drepturile ce alcătuiesc patrimoniul

succesoral, în principiu, numai drepturile patrimoniale existente la data

deschiderii moștenirii.

Pasivul este format numai din obligațiile pe care le avea cel care lasă

moștenirea.

Potrivit art. 1115 alin. 1 C. civ., succesibilii, creditorii moştenirii şi orice

persoană interesată pot cere notarului competent să dispună efectuarea unui

inventar al bunurilor din patrimoniul succesoral, toate cheltuielile care se vor face

în acest scop fiind în sarcina moştenirii.

Test de autoevaluare 9.2.

Precizați care esre obiectul transmisiunii patrimoniului succesoral.

În loc de

rezumat Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 9.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.

Transmisiunea patrimoniului succesoral.

Drept civi. Succesiuni 97

această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 9.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 9

Explicați pe scurt în ce constă renunțarea la moștenire.

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Răspuns 9.1

Efecte generale ale acceptării moștenirii sunt: succesibilul acceptant își

consolidează titlul de moștenitor; bunurile ce au aparținut defunctului intră în

patrimoniul moștenitorilor; moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu

universal răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din

patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia; de regulă, legatarul cu titlu

particular nu este obligat să suporte datoriile și sarcinile moștenirii.

Răspuns 9.2.

Transmisiunea succesorală are ca obiect patrimoniul defunctului, alcătuit din

totalitatea drepturilor și obligațiilor patrimoniale care au aparținut acestuia.

Obiectul transmisiunii îl formează numai drepturile și obligațiile patrimoniale ale

defunctului, nu și drepturile personale nepatrimoniale, care sunt strâns legate de

persoană și care încetează în momentul morții celui care lasă moștenirea.

Bibliografie unitate de învăţare nr. 9

1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu,

Bucuresti, 2011.

4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului

supravietuitor”, 03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-cod-

civil-mostenirea-drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm

5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/

6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/

7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf

8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf

9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile. Editia a

II-a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.

10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura Europolis,

Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.

Transmisiunea patrimoniului succesoral.

Drept civi. Succesiuni 98

Constanța, 2011;

11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată și

completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;

12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,

București, 2003;

13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și

sarcină”, Editura Hamangiu, București, 2009;

14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea noului

Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;

15. F. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Editia a III-a, Editura

Universul Juridic, Bucuresti, 2014.

Dobândirea posesiunii moștenirii

Drept civi. Succesiuni 99

Unitatea de învăţare Nr. 10

Transmisiunea mostenirii. Dobândirea posesiunii moștenirii

Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10

9.1 Dobândirea posesiunii moștenirii

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10

Pagina 98

98

102

102

103

Dobândirea posesiunii moștenirii

Drept civi. Succesiuni 100

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 10

Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 10 sunt:

Însuşirea noțiunilor referitoare la sezină, moștenitori sezinari,

efectele sezinei, predarea legatelor.

Înțelegerea mecanismului procedurii succesorale notariale.

10.1 Dobândirea posesiunii moștenirii Cuvinte/expresii

cheie

Sezină, moștenitori sezinari, moștenitori nesezinari, legate, procedură

succesorală notarială, certificate de moștenitor, petiție de ereditate

Drepturile succesorale cuvenite moștenitorilor se transmit din

momentul deschiderii moștenirii.

Dobândirea posesiunii moștenirii reprezintă chiar dobândirea

exercițiului acestor drepturi.

Art. 1126 C. civ. prevede că sunt moştenitori sezinari soţul

supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi.

Codul civil distinge trei categorii de moștenitori:

moștenitori sezinari;

moștenitori nesezinari, care trebuie să ceară trimiterea în posesie;

legatarii, care trebuie să ceară predarea legatelor.

Dobândirea de drept a posesiei moștenitorii (sezina)

Potrivit art. 1125 C. civ., pe lângă stăpânirea de fapt exercitată asupra

patrimoniului succesoral, sezina le conferă moştenitorilor sezinari şi

dreptul de a administra acest patrimoniu şi de a exercita drepturile şi

acţiunile defunctului.

Posesia bunurilor succesorale trece de la defunct la moștenitorii cu

sezină, de la data deschiderii succesiunii, fără nicio manifestare de voință

din partea lor.

Efectul principal al sezinei îl constituie faptul că moștenitorii sezinari au

dreptul de a administra patrimonial succesoral și de a exercita toate

acțiunile patrimoniale ale defunctului, fără a fi nevoie de îndeplinirea

vreunei formalități.

Dobândirea posesiunii moștenirii

Drept civi. Succesiuni 101

Trimiterea în posesie a moștenitorilor legali nesezinari

Moștenitorii nesezinari sunt toți ceilalți moștenitori legali cu vocație

succesorală, ce nu sunt sezinari, adică ascendenții ordinari și colateralii.

Potrivit art. 1127 C. civ., moştenitorii legali nesezinari dobândesc sezina

numai prin eliberarea certificatului de moştenitor, dar cu efect retroactiv

din ziua deschiderii moştenirii.

Până la intrarea în stăpânirea de fapt a moştenirii, moştenitorul legal

nesezinar nu poate fi urmărit în calitate de moştenitor.

Predarea legatelor

Legatarii nu sunt moștenitori sezinari iar pentru obținerea posesiunii

bunurilor ce formează obiectul legatului cu care au fost gratificați trebuie

să ceară predarea legatului.

În acest sens, art. 1128 alin. 1 C. civ. prevede că legatarul universal

poate cere intrarea în stăpânirea de fapt a moştenirii de la moştenitorii

rezervatari. Dacă asemenea moştenitori nu există sau refuză, legatarul

universal intră în stăpânirea moştenirii prin eliberarea certificatului de

moştenitor.

Legatarul cu titlu universal poate cere intrarea în stăpânirea de fapt a

moştenirii de la moştenitorii rezervatari sau, după caz, de la legatarul

universal intrat în stăpânirea moştenirii ori de la moştenitorii legali

nerezervatari care au intrat în stăpânirea moştenirii, fie de drept, fie prin

eliberarea certificatului de moştenitor. Dacă asemenea moştenitori nu

există sau refuză, legatarul cu titlu universal intră în stăpânirea moştenirii

prin eliberarea certificatului de moştenitor (art. 1128 alin. 2 C. civ.)

Predarea legatului constă fie în transmiterea materială a posesiunii

bunurilor care formează obiectul legatului fie în învoirea la luarea lor în

stăpânire.

Procedura succesorală notarială

Procedura succesorală notarială este reglementată de dispozițiile Legii nr.

36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, precum și de

Regulamentul de punere în aplicare a legii, adoptat prin Ordinul nr.

710/C/1995 al ministrului justiției. În completarea reglementărilor speciale,

sunt aplicabile dispozițiile Codului civil.

Procedura succesorală notarială este o procedură necontencioasă,

activitatea notarială întemeindu-se pe acordul moștenitorilor asupra

aspectelor stabilite de notarul public. Procedura succesorală notarială nu

Dobândirea posesiunii moștenirii

Drept civi. Succesiuni 102

este obligatorie pentru moștenitori, ea având caracter facultativ.

Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane

interesate și a secretarului consiliului local al localității în raza căreia se

aflau bunurile defunctului la data deschiderii moștenirii (art. 101 alin. 1 din

Legea nr. 36/1995 Republicata, publicată în Monitorul oficial nr. 444 din

18 iunie 2014).

Potrivit art. 107 din Legea nr. 36/1995, procedura succesorală se poate

suspenda în următoarele cazuri:

a) a trecut un an de la deschiderea moştenirii şi deşi au fost legal citaţi,

succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără

a cere eliberarea certificatului de moştenitor, existand dovada că cel puţin

unul dintre ei a acceptat moştenirea;

b) succesibilii îşi contestă unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la

compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin;

c) moştenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat

instanţei de judecată pentru stabilirea drepturilor lor;

d) în orice alte cazuri prevăzute în Codul de procedură civilă, republicat, cu

modificările şi completările ulterioare.

În încheierea de suspendare se consemnează elementele care au rezultat din

dezbateri, până la momentul suspendării, cu privire la identitatea celor

prezenţi, opţiunea succesorală a acestora şi compunerea masei succesorale.

În cazurile prevăzute la alin. 1 lit. b), notarul public stabileşte prin

încheiere masa succesorală, cu precizarea bunurilor sau a drepturilor care

se contestă, întinderea drepturilor moştenitorilor şi motivele neînţelegerii,

îndrumând părţile să soluţioneze neînţelegerile dintre ele pe cale

judecătorească.

În cazurile de suspendare a procedurii succesorale prevăzute la alin. 1 lit. a)

şi b), dacă nu s-a făcut dovada că cei în cauză s-au adresat instanţei sau cei

interesaţi n-au cerut repunerea pe rol a cauzei, notarul public va stabili

taxele succesorale provizorii şi onorariile şi le va comunica organelor

financiare.

La cererea părţilor, notarul public va putea repune pe rol dosarul succesoral

oricând, dacă se constată încetarea cauzelor care au determinat suspendarea

lui.

Dobândirea posesiunii moștenirii

Drept civi. Succesiuni 103

Certificatul de moștenitor

Conform art. 1132 C. civ., certificatul de moştenitor se eliberează de

către notarul public şi cuprinde constatări referitoare la patrimoniul

succesoral, numărul şi calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din acest

patrimoniu, precum şi alte menţiuni prevăzute de lege.

Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau

testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor

acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine

fiecăruia. În vederea stabilirii componenţei patrimoniului succesoral,

notarul public procedează, mai întâi, la lichidarea regimului matrimonial.

In schimb, certificatul de moștenitor nu face dovada dreptului de

proprietate, ci numai calitatea moștenitorilor de a intra în posesia bunurilor

care au aparținut defunctului, făcând parte din masa succesorală.

Procedura de eliberare a certificatului de moștenitor se face de notarul

public de la locul deschiderii succesiunii, la cererea oricărui moștenitor

legal sau testamentar. Notarul public competent eliberează certificat de

moștenitor după trecerea termenului de opțiune succesorală de un an de la

data deschiderii succesiunii.

Dovada calității de moștenitor, în situația în care nu s-a eliberat un

certificat de moștenitor, poate fi făcută și prin alte mijloace de probă

admise de lege, cum ar fi actele de stare civilă, proba cu martori,

recunoașterea pârâților chemați la interogatoriu.

Potrivit art. 1134 C. civ., cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor

prin eliberarea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti

constatarea sau, după caz, declararea nulităţii acestuia şi stabilirea

drepturilor lor, conform legii.

Petiția de ereditate

În principiu, patrimoniul succesoral se transmite succesorilor de drept ai

defunctului, odată cu deschiderea moștenirii, insă există situații când

bunurile moștenirii sunt stăpânite în fapt de alte persoane decât cele cărora

le reveneau de drept. În acest caz, persoanele care pretind că sunt adevărații

moștenitori au la îndemână o acțiune, petiția de ereditate, pentru a intra în

posesia moștenirii.

Prin petiția de ereditate, reclamantul solicită instanței recunoașterea

calității sale de moștenitor sau legatar, precum și obligarea celui în posesia

căruia se află bunurile succesorale la restituirea lor.

Potrivit art. 1130 C. civ., moştenitorul cu vocaţie universală sau cu titlu

universal poate obţine oricând recunoaşterea calităţii sale de moştenitor

Dobândirea posesiunii moștenirii

Drept civi. Succesiuni 104

contra oricărei persoane care, pretinzând că se întemeiază pe titlul de

moştenitor, posedă toate sau o parte din bunurile din patrimoniul

succesoral.

Petiția de ereditate nu este supusă prescripției extinctive.

Petiția de ereditate are următoarele caractere juridice:

este o acțiune reală;

este o acțiune divizibilă între moștenitorii reclamanți, care au

dreptul să introducă fiecare proporțional cu partea sa succesorală, și

între moștenitorii pârâți, fiind pornită împotriva fiecăruia;

este o acțiune imprescriptibilă extinctiv, ca acțiune prin care se

solicită constatarea calității de moștenitor.

Dacă petiția de ereditate este admisă de către instanța de judecată

competentă, recunoașterea titlului de moștenitor al reclamantului se

produce retroactiv, din momentul deschiderii succesiunii, indiferent de

momentul introducerii acțiunii sau al pronunțării hotărârii.

Test de autoevaluare 10.1.

Ce este petiția de ereditate?

În loc de

rezumat Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 10.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 9.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 10

Enumerați situațiile în care procedura succesorală se poate

suspenda.

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Dobândirea posesiunii moștenirii

Drept civi. Succesiuni 105

Răspuns 10.1

Persoanele care pretind că sunt adevărații moștenitori au la îndemână o

acțiune, petiția de ereditate, pentru a intra în posesia moștenirii. Prin petiția

de ereditate, reclamantul solicită instanței recunoașterea calității sale de

moștenitor sau legatar, precum și obligarea celui în posesia căruia se află

bunurile succesorale la restituirea lor.

Bibliografie unitate de învăţare nr. 10

1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu,

Bucuresti, 2011.

4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului

supravietuitor”, 03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-

cod-civil-mostenirea-drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm

5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/

6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/

7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf

8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf

9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile.

Editia a II-a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.

10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura

Europolis, Constanța, 2011;

11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată

și completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;

12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,

București, 2003;

13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și

sarcină”, Editura Hamangiu, București, 2009;

14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea

noului Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;

15. J. Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu,

Bucuresti, 2016.