P

ubli

caţi

a Tem

atică Nr. 24, AN II

UNITATE ȘI DIVERSITATE ÎN SATUL ROMÂNESC

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale

ABREVIERI.................................................................................................................................................................2

PREZENTARE............................................................................................................................................................3

INTRODUCERE.........................................................................................................................................................5

DIVERSITATE RURALĂ PRIN PNDR 2014-2020.....................................................................................................6

DE VORBĂ CU SPECIALIȘTII................................................................................................................................9

WILLY SCHUSTER, AGRICULTOR BIO: RECUNOAȘTEREA MULTIFUNCȚIONALITĂȚII GOSPODĂRIEI ȚĂRĂNEȘTI, CALEA PENTRU ASIGURAREA DIVERSITĂȚII ȘI BOGĂȚIEI SATULUI ROMÂNESC...................10AUREL BADIU, SECRETAR ȘTIINȚIFIC ASAS: UNITATE ȘI DIVERSITATE ÎN SATUL ROMÂNESC...................12

DIVERSITATE RURALĂ ÎN SATUL ROMÂNESC..............................................................................................13

SPAȚIUL RURAL ROMÂNESC....................................................................................................................................14POLITICI ACTUALE PRIVIND MEDIUL RURAL DIN ROMÂNIA............................................................................16VIABILITATEA COMUNITĂȚILOR RURALE.............................................................................................................18AGRICULTURA, TRADIȚIE SAU SURSĂ DE VENIT?..............................................................................................19ACTIVITĂȚI NON-AGRICOLE ÎN SATUL ROMÂNESC...........................................................................................21

ABORDĂRI PENTRU VIITOR...............................................................................................................................23

PERSPECTIVELE DEZVOLTĂRII RURALE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ..............................................................24CERCETARE-DEZVOLTARE ȘI INOVARE PRIN PNDR, O ALTĂ ABORDARE A DIVERSITĂȚII.........................25DEZVOLTAREA SECTORULUI DE SERVICII ÎN MEDIUL RURAL PRIN PNDR.....................................................26BRAND-UL LOCAL. MARKETING „LA ȚARĂ”........................................................................................................29STIMULAREA ANTREPRENORIATULUI ÎN SATUL ROMÂNESC...........................................................................31GAL, VARIETATE ȘI PROSPERITATE.........................................................................................................................33

REZULTATE DE SUCCES. VALORIFICAREA DIVERSITĂȚII RURALE......................................................35

ROBOTIZARE ÎN DOMENIUL PRODUCERII DE MOBILIER DIN LEMN SCULPTAT..............................................36GESTIONAREA FERMEI ÎN TEMEIUL ANGAJAMENTELOR DE AGRO-MEDIU.............................................37OBSERVATOR MOBIL PENTRU PĂSĂRI, UN PROIECT INOVATOR ÎN ATRAGEREA TURIȘTILOR................38

GLOSAR....................................................................................................................................................................39

BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................................................40

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro; www.rndr.ro

USR: Departamentul Publicaţii, 2015

Copyright fotografii: © shutterstock.com

Fotografie copertă: © shutterstock.com

© RNDR, 2015

Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

CUPRINS

2 3

ABREVIERI

ANCS

ASAS

CDI

FEADR

GAL

IMM

LEADER

MADR

PAC

PNDR

SDL

SIRUTA

UE

WCED

Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică

Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”

Cercetare-Dezvoltare-Inovare

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală

Grup de Acțiune Locală

Întreprinderi mici și mijlocii

Liaison Entre Actions de Développement de l’Économie Rurale (legături între

acțiuni de dezvoltare economică rurală)

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Politica Agricolă Comună

Programul Național de Dezvoltare Rurală

Strategie de Dezvoltare Locală

Sistemul Informatic al Registrului Unităților Teritorial-Administrative

Uniunea Europeană

Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (World Commission on Environment

and Development)

PREZENTARE

4 5

INTRODUCERE

Opiniile referitoare la spațiul rural sunt diferite de la o țară la alta și de la un autor la altul. În funcție de condițiile fiecărei țări, acesta a fost definit, delimitat și caracterizat sub diverse forme. Cu toate acestea, sunt câteva elemente care se regăsesc în majoritatea abordărilor asupra acestui concept, privind așezările mici și mijlocii din afara zonelor urbane, densitatea redusă a populației, preponderența activităților agricole și nivelul de trai scăzut.

Una dintre cele mai cunoscute prezentări ale conceptului de spațiu rural este aceea din Agenda de la Lisabona, din anul 1998. În cadrul acesteia, spațiul rural a fost definit ca „una dintre valorile fundamentale și definitorii pentru Europa, care trebuie prezervată, îngrijită și promovată”.

De-a lungul timpului, spațiul rural a început să se diversifice și funcțional, în sensul că, pe lângă agricultură, s-au dezvoltat și diferite alte tipuri de activități menite să aducă un echilibru și să

contribuie la diminuarea sărăciei și la creșterea confortului social.

Dezvoltarea spațiului rural se bazează pe conceptul dezvoltării durabile, pe extinderea și diversificarea economiei din aceste zone și presupune îmbinarea armonioasă între componenta agricolă (inclusiv forestieră) și componenta economică rurală agroalimentară și non-agricolă.

În cadrul publicației, sunt tratate mai multe subiecte din domeniu, cu scopul de defini spațiul rural, caracteristicile, funcțiile și elementele lui de unicitate și diversitate, necesitatea complementării și diversificării economiei din satul românesc, activitățile specifice și ce se poate face în continuare pentru durabilitatea acestuia. Totodată, sunt prezentate exemple de proiecte din spațiul european și din România, care au contribuit la diversificarea rurală a zonelor în care au fost implementate.

6 7

Diversitate rurală prin PNDR 2014-2020

Prin ansamblul activității locuitorilor, al bunurilor culturale și naturale, prin superlativul estetic al peisajului și prin expresiile cultural-artistice, tradiții, ritualuri și meșteșuguri moștenite din străbuni, satul românesc este parte a patrimoniului național.

Pentru dezvoltarea durabilă a mediului rural, la nivel european și național au fost elaborate strategii, politici și programe care au în vedere crearea unor condiții moderne de trai și păstrarea diversității satelor ca patrimoniu socio-cultural integrat.

Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020 este astfel structurat încât să corespundă nevoilor actuale ale locuitorilor din mediul rural, pentru ca aceștia să își mențină activitățile agricole și non-agricole tradiționale în concordanță cu situația climatică, geografică și economică. Programul este adaptat atât nevoilor în schimbare ale societății, cât și evoluției vieții rurale, astfel încât toate tipurile de activități (agricole și non-agricole) să prospere și să conducă la dezvoltarea comunităților rurale.

PNDR 2014-2020 susține dezvoltarea spațiului rural prin abordarea strategică a următoarelor obiective:• OS1 Restructurarea și creșterea viabilității

exploatațiilor agricole (P2+P3);• OS2 Gestionarea durabilă a resurselor

naturale și combaterea schimbărilor climatice

(P4 +P5);• OS3 Diversificarea activităților economice,

crearea de locuri de muncă, îmbunătățirea infrastructurii și serviciilor, pentru îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale (P6).

De asemenea, PNDR 2014-2020 este în acord și se înscrie în contextul de reformă și dezvoltare pe care Uniunea Europeană (UE) l-a propus prin Strategia Europa 2020 și Politica Agricolă Comună (PAC) 2014-2020.

Europa 2020 reprezintă strategia de creștere a UE pentru perioada 2010-2020. Urmărind obiectivele Strategiei Europa 2020 pentru o economie inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, sunt stabilite ținte ambițioase pentru statele membre, în domeniile educație, inovare, energie/mediu, ocuparea forței de muncă, incluziune socială și îmbunătățirea competitivității, în general.

PNDR 2014-2020 are în vedere realizarea unei creșteri inteligente, prin sprijinirea formelor de cooperare între instituțiile de cercetare, fermieri și alți „actori” ai economiei rurale și prin susținerea componentei de formare profesională, dobândire de competențe și diseminare a informației. De asemenea, vizează creșterea durabilă care pune accent pe scăderea emisiilor de carbon și sprijinirea practicilor agricole prietenoase cu mediul. Nu în ultimul rând, sprijinul acordat

8 9

DE VORBĂ CU SPECIALIŞTII

investițiilor în infrastructura și economia rurală duce la reducerea sărăciei și crearea de locuri de muncă în zonele rurale, contribuind astfel la o creștere favorabilă incluziunii.

În acest context, pentru implementarea politicii de dezvoltare rurală prin PNDR 2014-2020, obiectivele sunt detaliate în șase priorități:• încurajarea transferului de cunoștințe și a

inovării în agricultură, în silvicultură și în zonele rurale (P1);

• creșterea viabilității exploatațiilor și a competitivității tuturor tipurilor de agricultură în toate regiunile și promovarea tehnologiilor agricole inovatoare și a gestionării durabile a pădurilor (P2);

• promovarea organizării lanțului alimentar, inclusiv în procesarea și comercializarea produselor agricole, a bunăstării animalelor și a gestionării riscurilor în agricultură (P3);

• refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor care sunt legate de agricultură și silvicultură (P4);

• promovarea utilizării eficiente a resurselor și sprijinirea tranziției către o economie cu emisii reduse de carbon și reziliență la schimbările climatice în sectoarele agricol, alimentar și silvic (P5);

• promovarea incluziunii sociale, reducerea sărăciei și dezvoltarea economică în zonele rurale (P6).

Cele șase axe prioritare de dezvoltare rurală înglobează 18 domenii de acțiune. În baza analizei nevoilor specifice, în cadrul PNDR 2014-2020 sunt stabilite obiective cantitative pentru fiecare domeniu de acțiune, măsurile propuse pentru a atinge aceste obiective și fondurile alocate pentru fiecare măsură.

În concluzie, PNDR 2014-2020 este instrumentul prin care se acordă fonduri europene nerambursabile pentru investițiile private și publice care vor asigura dezvoltarea și păstrarea identității satelor din România.

10 11

Willy Schuster, agricultor bio: Recunoașterea multifuncționalității gospodăriei țărănești, calea pentru asigurarea diversității și bogăției satului românesc

În urmă cu 17 ani, când ne-am repatriat din Germania și ne-am hotărât să ne mutăm la țară, împreună cu cei trei copii pe care îi aveam (acum avem cinci copii), eu și soția mea, Lavinia, ne doream o gospodărie agricolă ecologică, formată din câteva văcuțe și câteva hectare de pământ, ca să putem trăi frumos și fericiți, în general din autoaprovizionare. Îl aveam ca mentor principal pe ecologistul englez John Seymour, cu scrierea sa, „Cartea completă a auto-suficienței”, însă, dacă tot renunțam la confortul vieții din Germania, rugăciunea noastră către Dumnezeu a fost să ne facă o încurajare, să ne dea un exemplu de urmat, un model pentru cât mai multe familii de la țară din România.

Satul care ne-a primit se cheamă Moșna (județul Sibiu) și avea pe atunci în ciurda locală peste 400 de vaci. Aproape fiecare casă era o gospodărie țărănească, avea vreo două văcuțe, și oamenii lucrau pământul. După un an sau doi, euforia de a lucra bucuros pământul (cele două-trei hectare) cu calul sau cu tractorul, manual sau cu unelte vechi, descoperite după 1989 pe sub fânul de prin șuri, mi-a fost perturbată de „vești proaste pentru agricultori, vești proaste pentru oieri, vești proaste pentru micile gospodării neperformante”, venite dinspre mass-media, administrație, politicieni etc. Se apropia aderarea la Uniunea Europeană (UE). Dar „Europa vrea tocmai unitate în diversitate”, aflasem eu, acolo unde locuisem sau pe unde învățasem agricultură ecologică și „Vestul se bucură de biodiversitatea,

îndeletnicirile și practicile sustenabile uitate la ei, dar la noi încă vii”. Prejudecățile și clișeele au fost însă mai zgomotoase decât un downshifter (din termenul downshifting, care reprezintă modalităţile prin care un individ alege să îşi simplifice viaţa; schimbarea sistemului de valori ale unei persoane) cu bio-gospodăria lui, și UE a sosit nu doar cu zeci de supermarketuri în orașe, ci și cu marii latifundiari, acaparatori de terenuri agricole.

În 2007, participând la un eveniment pe străzile din Bruxelles, împreună cu mii de țărani din toată Europa, pentru o Politică Agricolă Comună în favoarea agriculturii tradiționale, s-a nimerit ca eu să transmit următorul mesaj, în limbile engleză și franceză: „PREFER SĂ AM VECINI DECÂT MAI MULTE HECTARE”. Am spus: „Da! Dumnezeu ne-a creat ființe sociale și suntem chemați să trăim în comunități prolifice, funcționale și economic viabile!”. Am simțit chemarea de a lupta pentru drepturile gospodăriilor țărănești de a livra societății hrană și un peisaj cultural pitoresc și bogat, specific fiecărei regiuni, și pentru suveranitate alimentară.

Anul acesta, ciurda satului nostru va număra iarăși – sper – peste o sută de vaci, după ce, în urmă cu vreo trei ani, erau doar 40 și aproape că s-a privatizat și islazul comunal, pășunea satului. Apa izvoarelor de pe hotarele satului este bună de băut, rece ca gheața, răcoritoare și în arșița verii.

Încă mai prășim porumbul cu calul, în mai și în iunie. Știm să cosim iarba cu coasa pe dealuri, unde nu urcă tractorul. Laptele muls manual ne îmbie cu gustul amintirilor de vis, inconfundabil când este băut crud. Eu obișnuiesc să le spun turiștilor care ne vizitează: „Vacile mele mănâncă 70% plante medicinale pe pășune, vă dați seama ce valoare are acest lapte?”.

Mozaicul parcelelor, urzit maiestuos între răzoare și pâraie, cu diversitatea semănăturilor din primăvară până în toamnă, încântă ochii orășenilor și ai turiștilor. Solul mișună de vietăți: râme, gâze, microorganisme, tot felul de animale. În câmpii, zăvoaie, bălți, crânguri,

râuri și păduri își au habitatul tot felul de păsări, animale sălbatice, pești și târâtoare. În multe zone ale țării, drumețul se poate întâlni cu ursul, lupul, bursucul, vulpea, cerbul, râsul sau castorul. Tot din primăvară până în toamnă cântă și cucul, pentru mine fiind întotdeauna un motiv de mulțumire, pentru efectul lui antistres. De altfel, tot anul, în jurul nostru sunt păsări care ne încântă și întrețin echilibre ecologice.

Pentru virtutea de a contribui activ la menținerea și creșterea diversității în mediul rural, gospodăria țărănească trebuie recunoscută ca fiind multifuncțională trans-sectorial, pentru că: • asigură recreere și sănătate prin peisaj și apă,

aer curat și hrană sănătoasă; • oferă, din punct de vedere social, ocuparea

masivă de forță de muncă și asigură locuință;• este principalul potențial național pentru

dezvoltarea turismului;• poate preveni și contracara multe efecte

negative ale agriculturii industriale, puternic chimizată, asupra mediului;

• oferă suveranitate alimentară, prin diversitate de rase și soiuri, semințe, populații locale și regionale;

• contribuie substanțial la perpetuarea diversității valorilor culturale ale poporului nostru;

• contribuie la activități de reinserție educațională, socială și profesională.

Vă chem pe toți, dragi cititori ai acestei publicații, să încurajăm și să susținem cu toate forțele gospodăriile țărănești, pentru ca ele să dăinuie și să unească multe familii fericite în satele noastre!

12 13

Aurel Badiu, secretar științific ASAS: Unitate și diversitate în satul românesc

Conceptual, Uniunea Europeană vrea materializarea în plan politico-social a principiului de unitate în diversitate. Istoricește vorbind, apariția și evoluția comunităților, indiferent de tipul lor (rurale, urbane), se bazează pe principiul solidarității membrilor în raport cu răspunsul la provocările habitatului natural și social. Unitatea a transformat familia (diversitatea) în gintă, trib, populație. Din perspectivă biologică, diversitatea membrilor unei comunități este o mulțime de „numere mari”, cu atât mai mari cu cât accesul la resurse este mai facil. Or, accesul la resurse este cu atât mai facil cu cât se face prin agregarea abilităților individuale. Practic, o comunitate nu poate exista decât cu condiția unității diversităților care o compun. Singurul element diferențiator dintre comunități este gradul de agregare, care generează o anumită specificitate evolutivă sinergică, mobilizată de capacitatea sincretică individuală.

Spațiul rural românesc nu face excepție. O caracteristică s-ar putea determina pornind de la datele evoluției istorice și socio-culturale, însă aceasta nu poate fi reținută ca trăsătură unică, fie și datorită faptului că toate comunitățile rurale, de oriunde din lume, au o evidentă dimensiune a unicității. Doar orașele seamănă între ele. Bucureștiul o fi Micul Paris, dar Cuca Măcăii este unică!

Dimensiunile de unitate ale satului românesc? În plan spiritual, dimensiunea creștin-ortodoxă. Pe plan cultural, evoluția convergentă a reperelor culturale majore. Pe palier economic, persistența

unei economii de tip familial, preponderent de subzistență, cu accente de semi-subzistență în asigurarea nevoilor de bunuri industriale. În plan social, dorința explicită și exprimată de emancipare a tinerei generații. Și, în contra-balans, un conservatorism agregat, ca derivat al economiei de subzistență.

Dimensiunile diversității? Diversitatea exogenă, și anume cea de habitat și biologică, datorate particularităților de amplasament morfo-geologic și geo-climatic, care generează, fiecare în parte și în asociere, reacții de răspuns diverse. Una și aceeași nevoie spirituală, culturală, economică sau socială poate cunoaște infinite modalități de rezolvare. Astfel, în plan spiritual, toleranța, ca nevoie de liniște socială, îmbracă diferite grade de acceptabilitate. În plan cultural, acumulările cognitive ale artistului popular pun amprenta diversității pe modalitățile de exprimare. În plan economic, nevoia de eficiență/competitivitate este dinamitată de dezvoltarea istorică de tip autarhic (specifică subzistenței), care întârzie agregarea entităților familiale în structuri asociative (eficiente, dar uniformizante!). Din punct de vedere social, nevoia de echitate (atenție, nu egalitate!) ca țintă strategică este dinamitată de diversitatea modalităților de rezolvare și de percepție a rezolvării.

Concluzie: În spațiul rural românesc (unitatea), diversitatea este expresia concretă a paradigmei „Câte bordeie, atâtea obiceie”. Oare este bine să schimbăm paradigma? Nu ar fi mai bine să o valorificăm?

DIVERSITATE RURALĂ ÎN SATUL ROMÂNESC

14 15

Spațiul rural românesc

„La nivel european, spațiul rural ocupă 85% din teritoriu, cu decalaj pronunțat față de cel urban în asigurarea calității vieții. În viziunea europeană, satul are trei funcții principale: funcția economică (agricultură, silvicultură, industrie forestieră, artizanat etc.), funcția ecologică (orientată spre conservarea resurselor naturale, a spațiilor verzi, a mediului, peisajelor și biodiversității) și funcția socio-culturală, menită să asigure și să lărgească viața asociativă locală.”*

Etimologic, cuvântul rural provine din latinescul rurs, ruris și se referă la cultură, câmpuri, teritoriu ocupat, locuit, amenajat și muncit de om. Imprecizia terminologică cel mai des întâlnită se referă la spațiu rural și spațiu agrar, activitate rurală și activitate agrară sau, mai simplu, rural-agrar. În acest sens, este necesar de precizat faptul că cele două noțiuni, deși relativ apropiate, nu pot fi confundate sau considerate sinonime. Sfera noțiunii de spațiu rural, activitate rurală, de rural, în general, este mai largă, mai extinsă, cuprinzând în interiorul ei și noțiunile de spațiu agrar sau activitate agrară sau, mai simplu, agrar.

Spațiul rural este un concept deosebit de complex, fapt care a generat o mare diversitate de păreri privind definirea, sfera de cuprindere și componentele lui.** Ruralul cuprinde toate activitățile care se desfășoară în afara urbanului și

are trei părți esențiale: comunitățile administrative constituite din membri relativ puțin numeroși și care au relații mutuale, dispersarea pronunțată a populației și a serviciilor colective și rolul economic deosebit al agriculturii și silviculturii. Ruralul reprezintă, de asemenea, spațiul terestru unde predomină pădurile, culturile și zonele verzi și care se bazează pe o societate predominant agricolă.

În aserțiunea unor autori, se consideră că spațiul rural poate fi definit în funcție de noțiunile care îl caracterizează, el cuprinzând tot ceea ce nu este urban. Spațiul rural are capacitatea de a conserva și reconstrui cadrul natural, ca urmare a unei presiuni antropice mai reduse, asociată cu tipul exploatării economice și nivelul general de dezvoltare a forțelor de producție. Câmpurile extinse de culturi, absența căilor principale de comunicație și prezența insulară a cadrului construit de dimensiuni mai mici și a turmelor de animale trădează prezența ruralului.

Spațiul rural nu este unul concret și eterogen. Eterogenitatea poate fi privită sub două aspecte: primul se referă la teren (topografie, subsol, sol și microclimate), iar al doilea se referă la demografie (densitate, polarizare de mici așezăminte la mari aglomerări urbane). Pentru o definire completă a spațiului rural trebuie luate în considerare următoarele criterii de ordin morfologic: număr

* Otiman, P.I., Restaurarea agriculturii și dezvoltarea rurală a României în vederea aderării la Uniunea Europeană. Editura Agroprint, Timișoara, 2000, pag. 275** Bold, I., Buciuman, E., Drăghici, N., Spațiul rural – definire, organizare, dezvoltare. Editura Mirton, Timișoara, 2003, pag. 15-21

de locuitori, densitate, tip de mediu, structural și funcțional, împreună cu tipul de activități și de relații. Prin intermediul acestei definiții sunt evidențiate următoarele elemente cu privire la spațiul rural:• se caracterizează printr-o slabă densitate a

populației;• formele de așezări umane sunt satele

și comunele, caracterizându-se prin individualitatea și discontinuitatea spațiului construit;

• activitatea productivă este predominant agricolă și silvică, dar nu exclude industria de procesare și comerțul rural;

• relațiile dintre oameni se bazează îndeosebi pe cunoașterea reciprocă din toate punctele de vedere;

• mediul înconjurător este mai puțin populat decât mediul urban.

Recomandarea nr. 1296/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la Carta europeană a spațiului rural oferă forma concretă a definiției acestuia: „Spațiul rural cuprinde o zonă interioară sau de coastă care conține satele și orașele mici, în care majoritatea părții terenului este utilizată pentru agricultură, silvicultură, acvacultură și pescuit, activitățile economice și culturale ale locuitorilor, amenajările de zone neurbane pentru timpul liber, distracții și alte folosințe (cu excepția celor de locuit)”.

În ceea ce privește spațiul rural românesc, în contextul schimbărilor sociale înregistrate în societate în ultimele două decenii, acesta parcurge o etapă sinuoasă de redefinire, determinată de o serie de procese socio-economice majore, cum ar fi cele de reîmproprietărire, restructurarea

economiei, micșorarea migrației urban-rural, migrația externă, dezvoltarea intensă a localităților situate în apropierea marilor orașe sau depopularea localităților izolate. Dezvoltarea inegală a spațiului rural constituie o realitate socială puternică în societatea românească actuală. În timp ce multe dintre localitățile rurale aflate în apropierea marilor orașe s-au dezvoltat într-un ritm accelerat, devenind zone industriale, localitățile rurale situate la mare distanță de centrele urbane (izolate geografic) par a fi uitate de istorie.

După 1989, spațiul rural românesc a intrat într-o nouă etapă de evoluție, care s-a caracterizat prin dificultăți economice și prin creșterea eterogenității rurale. Transformările economice din perioada de tranziție au determinat, cel puțin pentru primul deceniu de după 1989, un proces de re-ruralizare a țării, în sensul că mediul rural și agricultura au jucat rolul de plasă de siguranță pentru segmentele din populație afectate de restructurarea economiei.

Referitor la nivelul ocupării populației rurale, aici predomină încă ocuparea forței de muncă în agricultură. Doar 40% din totalul populației ocupate din mediul rural își desfășoară activitatea în afara sectorului agricol, respectiv în construcții și servicii, ceea ce a dus la o ușoară îmbunătățire a profilului ocupațional în rândul populației. Cu toate acestea, profilul critic al ocupării în spațiul rural românesc este dat de preponderența agriculturii de subzistență.

De-a lungul timpului, satul românesc a suferit numeroase transformări, încercându-se ca dintr-o localitate preponderent agricolă, de importanță locală, să devină o așezare cu caracter multifuncțional, integrată în teritoriu.

16 17

Politici actuale privind mediul rural din România

Peste jumătate din populația Uniunii Europene (UE) locuiește în afara orașelor, iar zonele rurale reprezintă circa 90% din teritoriul celor 27 de state membre. Astfel, dezvoltarea rurală este un domeniu politic de importanță vitală. Dintre sectoarele de activitate specifice acestor zone, agricultura și silvicultura sunt cel mai des întâlnite, buna lor desfășurare și un management riguros al resurselor naturale fiind esențiale pentru dezvoltarea economică a mediului rural.

În prezent, agricultura UE se confruntă cu o piață internațională mult mai competitivă, pe măsură ce economia mondială devine tot mai integrată, iar sistemul de schimburi comerciale se liberalizează tot mai mult. Potrivit prognozelor experților comunitari, această tendință va continua și în anii următori. Acest fapt reprezintă o provocare pentru agricultorii din UE, dar și o oportunitate pentru exportatorii de produse agroalimentare. Prin urmare, este importantă creșterea competitivității și a productivității sectorului agricol al UE.

Politica de dezvoltare rurală a UE a evoluat continuu, pentru a răspunde noilor provocări legate de zonele rurale. Cea mai recentă reformă, care însoțește procesul mai amplu de revizuire a Politicii Agricole Comune (PAC), s-a finalizat în esență în decembrie 2013, odată cu aprobarea actelor legislative de bază pentru perioada 2014-2020. PAC 2014-2020 este un

răspuns competent și ferm la multitudinea de provocări la care agricultura și spațiul rural trebuie să facă față. Asemenea provocări vizează îndeosebi securitatea alimentară, furnizarea de alimente superioare calitativ, protejarea mediului, diversitatea spațiului rural (prin dezvoltarea activităților non-agricole) și menținerea echilibrului teritorial (prin ameliorarea condițiilor de trai din spațiul rural).

Prin noua PAC s-a avut în vedere restructurarea Pilonilor I și II și realizarea unei complementarități mai mari între măsurile prevăzute de aceștia.

Pilonul I acoperă plățile compensatorii pentru zonele defavorizate agricol și plățile de agromediu, contribuind astfel la prevenirea abandonării terenurilor agricole și la recompensarea avantajelor aduse mediului înconjurător prin practicile agricole extensive.

Pilonul II are în vedere dezvoltarea rurală, iar politica privind dezvoltarea rurală este consolidată și confirmată în acest pilon al PAC. Reforma acestui pilon a vizat ameliorarea competitivității agro-silviculturii, consolidarea legăturilor dintre activitatea primară și mediul înconjurător, ameliorarea calității vieții în zonele rurale, încurajarea cooperării și inovării și promovarea diversificării economiei comunităților rurale.

Pentru a asigura dezvoltarea durabilă a zonelor rurale, al doilea pilon al PAC se axează pe șase priorități: transferul de cunoștințe și inovarea în agricultură, silvicultură și zonele rurale, viabilitatea fermelor, competitivitatea tuturor tipurilor de agricultură în toate regiunile și promovarea tehnologiilor agricole inovatoare și a gestionării durabile a pădurilor, organizarea lanțului alimentar (inclusiv procesarea și comercializarea produselor agricole), a bunăstării animalelor și a gestionării riscurilor în agricultură, refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor legate de agricultură și silvicultură, promovarea eficienței resurselor și trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în sectorul agricol, alimentar și forestier și promovarea incluziunii sociale, a reducerii sărăciei și a dezvoltării economice în

zonele rurale. Aceste priorități sunt incluse în noul PNDR și sunt îndeplinite prin măsuri de finanțare specifice.

PNDR 2014-2020 oferă o oportunitate reală pentru valorificarea potențialului economic, cultural și social al mediului rural.

În ceea ce privește sectorul agroalimentar, pe baza consolidării avantajelor specifice acestuia și a progresului realizat prin PNDR 2007-2013 se are în vedere sprijinirea modernizării exploatațiilor agricole, o mai bună integrare a producătorilor și procesatorilor în lanțul agroalimentar, reînnoirea generațiilor de fermieri, aplicarea de practici care să nu compromită mediul, realizarea de investiții ecologice, diversificarea activităților economice și dezvoltarea infrastructurii locale.

18 19

Viabilitatea comunităților rurale

Ruralitatea definește un mediu teritorial specific, având caracteristici fizice, sociale și economice distincte. Poziționarea resurselor naturale, a peisajului și a capitalului social, guvernarea din mediul rural, afacerile și rețelele sociale, precum și tehnologiile de informare și comunicare existente exercită influențe dinamice și complexe asupra dezvoltării comunităților.

Zonele rurale diferă în mai multe privințe: densitatea populației, apropierea sau depărtarea de centrele urbane, procentul de forță de muncă în industriile tradiționale și nivelurile de cooperare dintre diverșii „actori” și organizațiile locale. Toate acestea au o contribuție importantă la economia națională și mențin viabilitatea economică și sănătatea mediului înconjurător, fiind componente indispensabile ale balanței dezvoltării zonelor rurale.

Pentru a asigura vitalitatea și viabilitatea comunităților rurale, acestea trebuie să devină mai atractive pentru investitori și locuitori. Este necesar ca toate măsurile luate în această direcție să fie realizate într-o manieră durabilă pentru generațiile viitoare, respectând caracterul unic al mediului rural. Esențială pentru un mediu activ este o dezvoltare amplă a economiei rurale și a comunităților. Acestea sunt elemente fundamentale pentru a spori atractivitatea față de zonele rurale, pentru a promova creșterea durabilă și a genera noi oportunități de angajare a forței de muncă.

Noțiunile privind dezvoltarea și continuitatea mediului rural cuprind toate acțiunile orientate spre îmbunătățirea vieții populației și păstrarea peisajului natural și cultural, asigurându-i viabilitatea conform condițiilor specifice fiecărei regiuni.

În funcție de condiții și necesități, dezvoltarea rurală presupune investiții în infrastructură, agricultură, turism, întreprinderi mici și mijlocii, crearea de locuri de muncă, dar și programe privind protecția mediului și învățământul, cu efecte benefice în dezvoltarea societății.

În acest sens, rolul primordial revine comunităților locale, participanților activi la viața economică și socială. Scopul final al păstrării viabilității este ca spațiul rural să fie mereu apt să îndeplinească funcțiile care îi revin în societate.

Creșterea competitivității și a viabilității activităților din zonelor rurale poate fi susținută prin dezvoltarea unei baze de cunoștințe coroborată cu o cercetare științifică adaptată acestor cerințe, prin promovarea inovării și cooperării între toți „actorii” participanți. Sunt necesare cunoștințe legate de modernizarea fermei și viabilitatea afacerilor agricole, managementul pădurilor și adaptarea la schimbările climatice, inclusiv adaptarea tehnologiei inovatoare din rețelele europene și internaționale la realitățile din România.

Agricultura, tradiție sau sursă de venit?

În ultimele decenii, lumea satului românesc s-a aflat într-un continuu proces de transformare, care a dus la modificarea specificului localităților rurale și a coordonatelor demografice, ocupaționale și valorice ale populației.

Procesele de colectivizare, urbanizare și industrializare masivă din anii 1950-1970 au transformat radical activitatea economică, stilurile de viață și obiceiurile din satele României, ceea ce a pus într-un con de umbră forma tradițională de organizare a vieții sociale.

Istoricul progresului în dezvoltarea agriculturii poate fi împărțit în patru mari perioade, de la etapa când a fost practicată pentru prima dată, până la agricultura industrială, mecanizată.

O combinație de schimbări climatice și vânătoarea excesivă au determinat sfârșitul ultimei Ere Glaciare, creând condiții pentru dezvoltarea unei agriculturi stabile. Descoperirea faptului că hrana poate fi obținută nu doar prin strângerea plantelor sălbatice și vânarea animalelor, ci și prin cultivarea plantelor din semințe și prin creșterea în captivitate a anumitor animale constituie prima etapă în dezvoltarea agriculturii.

A doua perioadă începe cu dezvoltarea agriculturii stabile prin întemeierea și evoluția mijloacelor tradiționale de recoltare și creștere

a animalelor, multe dintre ele folosite și astăzi. Varietatea sistemelor agricole existente de-a lungul dezvoltării lumii reprezintă o mărturie a ingeniozității cu care fermierii tradiționali se adaptează greutăților pe care le au de înfruntat.

A treia perioadă a dezvoltării agriculturii, stimulată de cunoștințele științifice și evoluția industrială, a început la mijlocul secolului al XIX-lea. Ea a fost marcată de mecanizarea agriculturii și dezvoltarea unor rase de animale și varietăți eficiente de plante, prin aplicarea de metode științifice în fertilizarea chimică și controlul dăunătorilor și prin crearea industriei specifice (cu infrastructura aferentă) pentru integrarea agriculturii în economia modernă. Expansiunea producției agricole s-a datorat în mare măsură creșterii productivității pe terenurile existente, respectiv agriculturii intensive.

Maturizarea instituțiilor, politicile guvernamentale, structurile legale, cele de piață și, cel mai important, fondurile europene definesc cea de-a patra perioadă în dezvoltarea agriculturii.

Datorită resurselor naturale, culturale, istorice și altor factori specifici, metodele uzuale tradiționale diferă adesea destul de mult de la un loc la altul. De aceea, niciun tip de sistem de agricultură și nicio metodă, oricât de tradițională, nu sunt complet stabile. Cu toate

20 21

acestea, sistemele agriculturii tradiționale au unele caracteristici comune.

Agricultura tradițională este caracterizată, în general, prin mici ferme țărănești, în care deciziile familiei reprezintă pilonul dezvoltării. Familiile de fermieri consumă sau vând majoritatea produselor pe plan local. Importantă într-o astfel de fermă este creșterea animalelor, datorită funcțiilor îndeplinite, privind extinderea rezervei de hrană, îmbunătățirea calității regimului nutrițional (generând îngrășământ, combustibil, piei și blănuri) și existența mijloacelor de transport, toate satisfăcând nevoile sociale și reprezentând tradiția din agricultură.

La ora actuală, există programe care îi educă și îi ajută pe fermieri să-și dezvolte afacerile, pentru crearea unei economii locale competitive, durabile și în acord cu tradițiile locale, care să ducă la îmbunătățirea condițiilor de trai pentru ei și pentru familiile lor.

Astăzi, agricultura se bazează pe o serie de tehnologii de ultimă generație (pentru mecanizarea proceselor de producție, chimizare, electrificare, introducerea de noi soiuri și hibrizi de plante, rase de animale mai productive și de calitate superioară etc.) și are ca obiectiv fundamental perfecționarea continuă a activității proprii, fiind privită ca principala sursă de venit a lumii rurale.

Activități non-agricole în satul românesc

Chiar dacă agricultura este activitatea de bază a spațiului rural românesc, fie că ne referim la tradiția milenară a acestui sector, fie la componenta economică și la faptul că reprezintă principala sursă de venit a oamenilor care locuiesc „la sat”, nu trebuie omis faptul că activitățile non-agricole constituie o soluție de creștere a veniturilor și a confortului social pentru aceștia.

Din suprafața totală a țării, aproximativ 87,1% reprezintă spațiul rural, alcătuit din comune, ca unități administrativ-teritoriale, și satele componente, pe această suprafață locuind aproape jumătate din populația României. În mediul rural, agricultura domină net ca activitate economică, ocupând circa 70% din forța de muncă, în timp ce sectorul non-agricol se reduce în special la mici unități comerciale sau de producție și la activitățile autorităților locale și ale instituțiilor aflate în subordinea lor.

Activitatea economică non-agricolă cel mai des întâlnită este reprezentată de micile magazine sătești, care aprovizionează populația cu produse de folosință curentă, doar în cazul localităților rurale mai importante, care au prezentat interes de investiții, putându-se vorbi despre activități economice intense. Aceste cazuri sunt însă relativ izolate, iar localitățile respective sunt adesea conectate economic și social cu orașul în jurul căruia gravitează.

La nivel național, dintre întreprinderile mici și mijlocii cu profil non-agricol, mai puțin de 20% figurau în mediul rural (o pondere extrem de redusă), cele mai multe dintre ele fiind active în domeniile industrie, servicii și turism.

Activitățile non-agricole pot contribui la diminuarea sărăciei în mediul rural. Având în vedere că agricultura este dependentă de factorii naturali, o soluție pentru durabilitatea satului românesc o reprezintă activitățile alternative care oferă venituri sigure și pot garanta sustenabilitatea acestuia.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că „... dezvoltarea spațiului rural înseamnă mai mult decât sprijinirea sectorului agricol, importante fiind, deopotrivă, investițiile în activități non-agricole, reînnoirea generațiilor la sate, accesul populației la serviciile de bază, toate acestea în strânsă legătură cu protecția și conservarea mediului”, după cum aprecia Daniel Constantin, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în cadrul Zilei Media PNDR 2014-2020, organizată în 12 decembrie 2013.

PNDR 2007-2013 a avut în vedere dezvoltarea activităților non-agricole prin intermediul Axei 3 - „Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale” și al celor trei măsuri din cadrul ei: Măsura 312 - „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi”, Măsura 313 - „Încurajarea activităților turistice” și Măsura 322

22 23

- „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale”, cu sub-măsurile aferente.

Rezultatele favorabile ale perioadei de programare 2007-2013 pot fi continuate prin noul PNDR, care acordă o importanță deosebită dezvoltării activităților non-agricole prin Sub-măsurile 6.2 - „Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone rurale” și 6.4 - „Sprijin pentru investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole”.

Domeniile de diversificare acoperite în cadrul celor două sub-măsuri sunt:• activități productive (de exemplu, fabricarea

de produse textile, îmbrăcăminte, articole de marochinărie, articole de hârtie și carton, fabricarea produselor chimice și farmaceutice, activități de prelucrare a produselor lemnoase, industrie metalurgică, fabricarea de construcții metalice, mașini, utilaje și echipamente, produse electrice, electronice etc.);

• activități meșteșugărești (de exemplu,

activități de artizanat și alte ocupații tradiționale non-agricole: olărit, brodat, prelucrarea manuală a fierului, lânii, lemnului, pielii etc.);

• activități turistice (de exemplu, servicii agroturistice de cazare, servicii turistice de agrement și alimentație publică);

• servicii (de exemplu, servicii medicale, sociale, sanitar-veterinare, de reparații mașini, unelte și obiecte casnice, consultanță, contabilitate, servicii juridice, audit, servicii în tehnologia informației și informatice, servicii tehnice, administrative etc.).

Prin încurajarea diversificării activității rurale, respectiv a exploatării potențialului acesteia, se promovează dezvoltarea durabilă a satului românesc. În prezent, dezvoltarea mediului de afaceri în spațiul rural este în creștere, motiv pentru care este necesar un sprijin comunitar și național susținut pentru dezvoltarea activităților non-agricole care să conducă la crearea de locuri de muncă, la creșterea veniturilor populației rurale și la diminuarea disparităților existente între mediul rural și cel urban.

ABORDĂRI PENTRU VIITOR

24 25

Perspectivele dezvoltării rurale în Uniunea Europeană

La nivel european, dezvoltarea rurală a fost abordată, zeci de ani, doar din perspectiva politicilor agrare. Spațiul rural a fost conturat de politici care aveau ca scop asigurarea securității alimentare sau promovarea Uniunii Europene (UE) ca putere exportatoare de produse agricole în lume, nepunându-se accent pe dezvoltarea în sine.

Noua politică a UE pune un accent deosebit pe dezvoltarea rurală. Sectorul agricol și rural românesc continuă să aibă un potențial de creștere substanțial, încă insuficient exploatat, restructurarea agriculturii și revitalizarea economiei rurale reprezentând pârghii importante în dezvoltarea economică a României.

Politica dezvoltării rurale pentru perioada 2014-2020 se axează pe trei obiective strategice

pe termen lung, care se aliniază Strategiei Europa 2020 și obiectivelor Politicii Agricole Comune. Astfel, aceasta își propune stimularea competitivității agriculturii, garantarea gestionării durabile a resurselor naturale și combaterea schimbărilor climatice, precum și favorizarea dezvoltării teritoriale echilibrate a economiilor și comunităților rurale, inclusiv prin crearea și menținerea de locuri de muncă.

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) contribuie la Strategia Europa 2020 prin promovarea dezvoltării rurale durabile în toate țările UE, completând astfel celelalte instrumente ale politicii agricole comune, ale politicii de coeziune și ale politicii comune în domeniul pescuitului. Astfel, FEADR înlesnește realizarea unui sector agricol mai echilibrat din punct de vedere teritorial și ecologic la nivelul UE. Având în vedere faptul că o măsură contribuie în general la atingerea mai multor obiective, noua politică privind dezvoltarea rurală a restrâns numărul măsurilor de finanțare.

Noile domenii de intervenție ale PNDR pun accent pe dezvoltarea rurală, se așteaptă să fie reduse decalajele legate de gradul de sărăcie, riscul de excluziune socială, locurile de muncă, infrastructura de bază, servicii și infrastructura de învățământ agricol. Totodată, prin conservarea patrimoniului și dezvoltarea locală, se așteaptă să crească nivelul calitativ al vieții în mediul rural.

Cercetare-dezvoltare și inovare prin PNDR, o altă abordare a diversității

Pentru respectarea Strategiei Europa 2020, în special în ceea ce privește utilizarea eficientă a resurselor, țara noastră trebuie să trateze cu deosebită importanță creșterea productivității agricole prin cercetare și inovare, transfer de cunoștințe și promovarea cooperării.

România trebuie să investească în inovare, întrucât aceasta îi aduce rezultate durabile și cu o valoare adăugată mare, precum și o sporire a competitivității economice în agricultură, silvicultură și în spațiul rural, în general, pe termen mediu și lung. Conceptul de inovare este un proces de creativitate și consiliere economică în scopul detectării de idei și proiecte care să conducă la crearea de locuri de muncă, sprijinirea microîntreprinderilor, valorificarea resurselor ca elemente de impulsionare a dezvoltării, o mai bună adaptare a serviciilor, noi forme de organizare colectivă, o nouă abordare a resurselor din teritoriu, reconstituirea unei identități teritoriale și instaurarea unor noi forme de organizare financiară și de gestionare a politicilor publice.

Pe de altă parte, un rol important în inovare îl are cercetarea. Aceasta poate fi soluția pentru rezolvarea unor probleme majore cu care se confruntă România în sectorul agricol, privind efectele schimbărilor climatice, adaptarea soiurilor, conservarea și ameliorarea caracteristicilor solului, riscul erozional și rezerva de apă din sol. Cercetarea propriu-zisă este asociată dezvoltării

și activității de inovare, precum și unei activități comerciale în domeniul pieței semințelor, materialului săditor pomicol, viticol, forestier și al materialului genetic, zootehnic și piscicol.

În cadrul PNDR 2014-2020, proiectele de cercetare-dezvoltare şi inovare vor fi finanţate prin:• Măsura 1 – „Transfer de cunoştinte şi acţiuni

de informare”. Aceasta va ajuta la transferul de cunoştinţe, promovarea cooperării și aplicarea unor tehnici inovative în cadrul lanțurilor alimentare, inclusiv diseminarea rezultatelor obținute în urma activităților depuse în grupurile operaționale;

• Măsura 16 - „Cooperarea”. Sprijinul acordat prin sub-măsurile aferente va contribui la promovarea inovării și cooperării în sectoarele agroalimentar și forestier, inclusiv în sectorul pomicol, prin dezvoltarea de proiecte-pilot și de noi produse, practici și tehnologii. De asemenea, se are în vedere suportul acordat acțiunilor pentru cooperarea dintre actori în sectoarele prezentate mai sus, cu scopul de a comercializa produsele din lanțurile scurte de aprovizionare şi de a facilita utilizarea metodelor inovatoare de vânzare a produselor şi atragerea unor categorii noi de consumatori.

Aceste măsuri contribuie la îndeplinirea Domeniului de Interventie 1A PNDR - „Încurajarea inovării, a cooperării și a creării unei baze de cunoștințe în zonele rurale”.

26 27

Dezvoltarea sectorului de servicii în mediul rural prin PNDR

Prin specificul ei, industria rurală cuprinde unități mici și mijlocii care se află într-un proces amplu de dezvoltare, orientare spre noi oportunități și diversificarea producției potrivit cerințelor pieței. Alături de agricultură, procesarea produselor, exploatarea pădurilor, industria lemnului, industria casnică și producția artizanală vin să completeze economia spațiului rural. Serviciile productive legate de activitatea agricolă și silvică încep să prindă contur și să-și aducă un aport în acest domeniu, la care se adaugă dezvoltarea industriilor conexe agriculturii.

Mai mult decât în oricare alt mediu social, traiul în spațiul rural este așezat pe o serie de norme emanate din experiența de viață, din tradițiile, obiceiurile și cultura locală. Viața socială și culturală specifică mediului rural reprezintă un patrimoniu de neegalat al umanității, un element care, alături de economie și ecologie, dă adevărata dimensiune a spațiului rural. Activitățile non-agricole, în special cele industriale și de servicii, se bazează pe complementaritate față de agricultură și nu exclud posibilitatea înființării întreprinderilor mici și mijlocii din alte domenii.

Dezvoltarea de necontestat a serviciilor rurale se caracterizează, între altele, printr-o creștere și diversificare permanentă a ofertei, în concordanță cu evoluția nevoilor specifice spațiului rural. Ea rezultă din extensia proceselor de producție agricolă și din amplificarea activităților în fermele private, prin crearea unui nou mod de gestionare

a resurselor, prin intermediul căruia pot apărea și se pot dezvolta la nivel local profesii libere.

Pe lângă asigurarea creșterii valorii adăugate brute prin procesarea materiilor prime agricole și non-agricole din resurse locale, investițiile în economia rurală și prestarea de servicii în spațiul rural mai au un mare avantaj, constând în crearea de locuri de muncă, prin revitalizarea localităților rurale, în mod deosebit a celor din zonele defavorizate și periferice.

În plus față de funcția economică, dezvoltarea unei rețele viabile de întreprinderi mici și mijlocii de prestări de servicii în mediul rural are și o componentă socială marcantă, în sensul stabilizării populației rurale (în primul rând a celei tinere), al eliminării navetismului și al utilizării optime a forței de muncă sătești. În același timp, aceste întreprinderi au și rolul de a potența economia rurală, contribuind, prin impozitele plătite la bugetul local, la dezvoltarea economică, culturală și socială a localităților rurale respective.

Având în vedere situația actuală a mediului de afaceri din spațiul rural românesc, PNDR 2014-2020 susține dezvoltarea activităților non-agricole (implicit prestarea de servicii) prin intermediul Măsurii 6 - „Dezvoltarea exploatațiilor și întreprinderilor”, Sub-măsura 6.2. - „Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone rurale” și Sub-măsura 6.4. -

„Sprijin pentru investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole”.

Sprijinul acordat prin Sub-măsura 6.2 va contribui la promovarea diversificării activităților către noi activități non-agricole în cadrul gospodăriilor agricole, a microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și implicit, prin crearea de locuri de muncă, obținerea de venituri alternative pentru populația din mediul rural și reducerea gradului de dependență faţă de sectorul agricol.

Sprijinul acordat prin Sub-măsura 6.4 vizează fermele existente, microîntreprinderile

și întreprinderile mici existente care dezvoltă activități non-agricole productive, precum și diverse servicii ce vor contribui la diversificarea activităților în mediul rural și la crearea de locuri de muncă. De asemenea, sprijinul acordat vizează și investiții în producţia de biocombustibil (peleți) din biomasă, încurajându-se, în acest fel, utilizarea surselor regenerabile de energie.

În tabelul de la pagina 28 sunt prezentate tipurile de beneficiari, condiţiile de eligibilitate, precum şi sumele şi ratele de sprijin aferente sub-măsurilor 6.2 şi 6.4 din PNDR 2014-2020.

28 29

Sub-măsuri/descrieri

Sub-măsura 6.2 - „Sprijin pentru înfiinţarea de activităţi neagricole în zonele rurale”

Sub-măsura 6.4 – „Sprijin pentru investiţii în crearea şi dezvoltarea de activităţi neagricole”

Beneficiari

- fermieri sau membrii unei gospodării agricole din spațiul rural care își diversifică activitatea prin înființarea unei activități non-agricole pentru prima dată;- microîntreprinderi și întreprinderi mici existente din spațiul rural care își propun activități non-agricole, pe care nu le-au mai efectuat până la data aplicării pentru sprijin;- microîntreprinderi și întreprinderi mici noi, înființate în anul depunerii aplicației de finanțare sau cu o vechime de maxim trei ani fiscali, care nu au desfășurat activități până în momentul depunerii acesteia (start-ups).

- microîntreprinderi și întreprinderi non-agricole mici existente și nou înființate din spațiul rural;- fermieri sau membrii unor gospodării agricole care își diversifică activitatea de bază agricolă prin dezvoltarea unei activități non-agricole în cadrul întreprinderii deja existente încadrabile în microîntreprinderi și întreprinderi mici.

Condiţii de eligibilitate

- solicitantul trebuie să se încadreze în categoria beneficiarilor eligibili;- solicitantul trebuie să prezinte un plan de afaceri;- obiectivul trebuie să se încadreze în cel puțin unul dintre tipurile de activități sprijinite prin sub-măsură;- sediul social și punctul/punctele de lucru trebuie să fie situate în spațiul rural, iar activitatea va fi desfășurată în spațiul rural;- înaintea solicitării celei de-a doua tranșe de plată, solicitantul face dovada desfășurării activităților comerciale prin producția comercializată sau prin activitățile prestate, în procent de minimum 30% din valoarea primei tranșe de plată (cerința va fi verificată în momentul finalizării implementării planului de afaceri);- implementarea planului de afaceri trebuie să înceapă în cel mult nouă luni de la data notificării de primire a sprijinului.

- solicitantul trebuie să se încadreze în categoria beneficiarilor eligibili;- investiția trebuie să se încadreze în cel puțin unul dintre tipurile de sprijin prevăzute prin sub-măsură;- solicitantul trebuie să își desfășoare activitatea aferentă investiției finanțate în spațiul rural;- solicitantul trebuie să demonstreze capacitatea de a asigura cofinanțarea investiției;- viabilitatea economică a investiției trebuie să fie demonstrată pe baza prezentării unei documentații tehnico-economice;- întreprinderea nu trebuie să fie în dificultate, în conformitate cu liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor în dificultate.

Sume (aplicabile) şi rata sprijinului

Sprijinul public nerambursabil va respecta prevederile Regulamentului (CE) nr. 1407/2013 cu privire la sprijinul de minimis și nu va depăși 200 000 de euro/beneficiar pe trei ani fiscali. Cuantumul sprijinului este de 50 000 de euro/proiect, cu posibilitatea majorării sprijinului până la valoarea de 70 000 de euro/proiect în cazul activităților de producție, servicii medicale, sanitar-veterinare și de agroturism.Sprijinul pentru înființarea de activități non-agricole în zone rurale se va acorda sub formă de primă, în două tranşe, astfel: - 70% din cuantumul sprijinului la încheierea deciziei de finanțare; - 30% în cuantumul sprijinului se va acorda cu condiția implementării corecte* a planului de afaceri, fără a depăși cinci ani de la încheierea deciziei de finanțare.

*În cazul neimplementării corecte a planului de afaceri, sumele plătite vor fi recuperate proporțional cu obiectivele nerealizate.

Sprijinul public nerambursabil va respecta prevederile Regulamentului (CE) nr. 1407/2013 cu privire la sprijinul de minimis și nu va depăși 200 000 de euro/beneficiar pe trei ani fiscali.Intensitatea sprijinului public nerambursabil este de minimum 70%.Intensitatea sprijinului public nerambursabil se poate majora până la 90%, în următoarele cazuri: - pentru solicitanții care desfășoară activități de producție, servicii medicale, sanitar-veterinare și agroturism; - pentru fermierii care își diversifică activitatea de bază agricolă prin dezvoltarea unor activități non-agricole. Proiectele selectate care primesc intensitatea sprijinului nerambursabil de 70% vor reprezenta cea mai mare pondere a proiectelor. Autoritatea de Management va monitoriza respectarea acestui principiu dupa încheierea fiecărei secțiuni anuale de contractare. În cazul în care după doi ani acest principiu nu este respectat, lista activităților sau intensitatea sprijinului vor fi reanalizate.

Sursa: Fișa Măsurii 6 - „Dezvoltarea exploatațiilor și întreprinderilor” din PNDR 2014-2020, versiunea draft, martie 2015

Brand-ul local. Marketing „la țară”

Între marketingul serviciilor rurale şi cel al produselor realizate „la ţară” există mici diferențe care pot fi reliefate prin intermediul însuşirilor de ansamblu ale spaţiului rural. Marketingul de produs este mai dezvoltat, gradul diferit de maturizare şi autonomie fiind cel care face diferenţa.

În prezent, în România sunt aproximativ 160 de produse alimentare tradiționale, mărci

înregistrate care nu vor mai putea fi fabricate și comercializate sub aceeași denumire în niciun alt stat membru al Uniunii Europene.

Pe lângă produsele bine cunoscute, cum ar fi cârnații de Pleșcoi, plăcintele dobrogene, salamul de Sibiu sau horinca de Maramureș, pe listă se află unele alimente mai puțin cunoscute chiar și de români. Între ele regăsim cașcavalul de Bobâlna, magiunul de prune de Râureni, brânza de Mănăștur, horinca de Camarzana, vinarsul de Segarcea. Toate aceste produse au asociate nume de localități, iar toate localitățile care dețin astfel de produse pot considera că au o bază de plecare pentru promovarea identității proprii și pentru dezvoltare. Pe lângă aspectul pur comercial de mai mică sau mai mare amploare, produsele tradiționale pot relansa turismul.

În România, fiecare aşezare rurală poate oferi cel puţin un produs tradiţional ce poate deveni brand şi poate determina interesul turiştilor, iar pentru ca un produs să devină marcă, necesită autenticitate şi promovare prin strategii de marketing bine definite.

Ospitalitatea localnicilor, obiectele de artizanat, tehnică populară, îndeletnicirile tradiționale, portul popular, obiceiurile, gastronomia și resursele locului fac parte din imensa diversitate a satului românesc, care poate fi valorificată atât la nivel naţional, cât şi internaţional.

30 31

Toate aceste elemente, evidenţiate de studiile de brand şi marketing, definesc în mod special turismul rural românesc.

Pentru a reuși să îndeplinească cerințele mereu schimbătoare ale pieței, produsului turistic rural îi este necesară dezvoltarea continuă. Acest fapt se datorează celor care vor turism rural, dar cu dotări urbane, un paradox care funcționează de mult timp în România. Trebuie recunoscut însă faptul că marile sărbători religioase, Crăciunul și Paștele, nu au același impact și nici aceeași conotație în mediul urban. Pensiunile rurale sunt cele care redau farmecul ancestral al acestor sărbători, reînviind tradiția de a le trăi „din plin”.

Promovarea produselor tradiționale românești poate aduce beneficii considerabile economiei rurale, indiferent dacă vorbim despre alimente sau artă rurală, în special în zonele mai puțin

favorizate sau în cele îndepărtate, prin sporirea veniturilor producătorilor agricoli și reținerea populației rurale la fața locului. Din păcate, lipsa unei strategii locale în promovarea produselor tradiționale este o stare de fapt generalizată. Poate se va argumenta că oamenii locului, țăranii, nu pot înțelege conceptul de brand și beneficiile lui, dar afirmația nu se susține. Orice s-ar spune, există în multe sate și comune din România o puternică mândrie și conștiință locală. Aceasta este o temelie solidă, pe care se pot dezvolta produsele generate de comunitate, iar aici trebuie să intervină mai puternic administrația, pentru a-i mobiliza și conștientiza pe oameni că mândria locală poate genera prosperitate.

Un brand românesc face înconjurul lumii. Într-un reportaj realizat de revista National Geographic, mămăliga a fost ridicată la rang de marcă națională. Astfel, o lume întreagă va afla ce deliciu se ascunde într-un ceaun. În era globalizării și a fast-food-ului, mămăliga continuă să adune oamenii în jurul ei.

Stimularea antreprenoriatului în satul românesc

România a fost și este o țară cu o populație predominant rurală. Într-adevăr, în ultimii ani, lumea satului românesc s-a aflat într-un proces continuu de transformare, care a dus la modificarea coordonatelor demografice, ocupaționale și valorice ale populației (ca urmare a migrării acesteia), dar și a specificului localităților rurale.

În cele mai multe dintre localități, activitatea economică este axată în jurul practicilor agricole, chiar dacă pot fi identificate și activități economice non-agricole sistematice în cazul localităților dezvoltate, aflate în apropierea orașelor.

În lipsa unor activități antreprenoriale viabile, care pot mobiliza comunitatea și pot oferi oportunități productive pentru locuitori, cele mai multe dintre localitățile rurale nu reușesc să depășească stadiul de subdezvoltare în care se află.

Încurajarea dezvoltării antreprenoriatului în mediul rural poate contribui la eficientizarea productivității în această zonă și, pe această bază, la creșterea standardului de viață al locuitorilor. Astfel, o valorificare mai bună a oportunităților existente în ariile rurale poate mări ratele profiturilor pentru activitățile economice de aici.

Programele guvernamentale care vizează dezvoltarea zonelor rurale pot sprijini și promova activitățile de antreprenoriat. Pe de o parte, pot susține și accelera creșterea sectorului privat prin atragerea lui în dezvoltarea infrastructurii din

zonele rurale, accentuarea creșterii capitalului uman și mărirea productivității în agricultură și în industriile bazate pe aceasta. Pe de altă parte, abordările care urmăresc dezvoltarea rurală nu pot ignora antreprenoriatul, iar programele din acest domeniu își măresc șansele de succes dacă se concentrează pe eliminarea piedicilor din calea sectorului privat sau pe crearea infrastructurii critice pentru dezvoltarea inițiativei private. Primele semne de succes ale oricărui program de dezvoltare rurală sunt reflectate în majorarea numărului de locuri de muncă, altele decât cele din activitățile strict agricole.

Conform studiilor în domeniu, există patru coordonate pentru a defini succesul antreprenoriatului rural și care pot fi considerate obiective ale oricărui program de sprijinire a acestei activități:1. mărirea numărului micilor întreprinderi sau

afaceri;2. ocuparea forței de muncă la nivel local;3. consolidarea și extinderea afacerilor deja

existente;4. atragerea de investiții-indicatori care susțin

creșterea standardului de viață al populației.

Dincolo de efectele direct cuantificabile, succesul antreprenoriatului rural generează avantaje indirecte, cum sunt identificarea unor practici de succes ca exemple pentru comunitatea de afaceri locală, răspândirea bunelor practici și a valorilor antreprenoriale, îmbunătățirea activității

32 33

economice a comunităților sau crearea unei baze pentru creșteri și dezvoltări ulterioare.

Privit din perspectiva a ceea ce autoritățile centrale și locale ar putea face pentru încurajarea antreprenoriatului rural, continuarea reformelor în agricultură și dezvoltare rurală este o premisă semnificativă pentru ca acesta să capete o dimensiune mai clară.

Unul dintre exemplele de succes ale antreprenoriatului rural este reprezentat de diversificarea utilizării neagricole a resurselor disponibile prin combinații antreprenoriale care pot lua diferite forme, de la turism (oferirea de

condiții pentru sport, recreere sau training) până la activități de mic comerț, aplicații industriale (ceramică etc.), servicii de consultanță sau crearea de valoare adăugată (produse din carne, lapte, lemn). Abordările recente se concentrează pe noi utilizări ale pământului, care permit reducerea intensității producției agricole, așa cum sunt producțiile organice.

Utilizarea strategiilor complexe care au ca scop și alte obiective în afara celui de a reduce riscul încurajează concret antreprenoriatul rural. Acesta reprezintă o componentă importantă a ceea ce înseamnă astăzi o perspectivă largă a dezvoltării rurale.

GAL, varietate și prosperitate

LEADER (Liaison entre actions de développement rural – legături între acțiuni de dezvoltare rurală) a fost lansat în 1991, cu scopul de a ameliora potențialul de dezvoltare a zonelor rurale prin exploatarea inițiativelor și competențelor locale, promovarea dobândirii de cunoștințe privind dezvoltarea locală integrată și răspândirea acestora în alte zone rurale.

După cum sugerează și numele, este o metodă de mobilizare și promovare a dezvoltării în comunitățile rurale locale, și nu un set fix de măsuri care trebuie implementate.

Conceptul fundamental din spatele abordării LEADER este că, dată fiind varietatea zonelor rurale europene, strategiile de dezvoltare sunt mai prospere și mai eficiente dacă sunt decise și implementate la nivel local, de „actorii” locali, care utilizează proceduri clare și transparente și beneficiază de susținerea administrațiilor publice corespunzătoare și de asistența tehnică necesară transmiterii bunelor practici.

Diferența dintre LEADER și alte măsuri tradiționale de politică rurală constă în faptul că acesta arată „cum” trebuie procedat, nu „ce” trebuie făcut. Abordarea LEADER poate fi rezumată în șapte trăsături esențiale, date de: Strategii de Dezvoltare Locală (SDL), parteneriate public-private, Grupuri de Acțiune Locală (GAL), facilitarea inovației, acțiuni integrate și multisectoriale, stabilirea de contacte în rețea și

cooperare. Fiecare trăsătură le completează pe celelalte și interacționează cu ele în mod pozitiv, având efecte durabile asupra dinamicii zonelor rurale și a capacității lor de a-și rezolva propriile probleme.

Abordarea „de jos în sus”, axată pe zonă, antrenând în activitate comunitățile locale și sporind valoarea resurselor locale, ajunge, treptat, să fie considerată o modalitate nouă de a crea locuri de muncă și societăți economice în zonele rurale. LEADER a început ca un mod experimental de a reuni, la nivel local, diferite proiecte și idei, factori interesați și resurse. În timp, s-a dovedit un instrument ideal pentru testarea modului de extindere a oportunităților pentru zonele rurale. Porțiunea teritoriului Uniunii Europene (UE) în care se aplică abordarea LEADER, numărul grupurilor LEADER și nivelul finanțării alocate acestor abordări au crescut considerabil de la lansarea acestui program.

Începând din 2007, LEADER a fost inclus în programele naționale și regionale de dezvoltare rurală sprijinite de UE, alături de alte axe de dezvoltare rurală. Implementarea abordării și, implicit, a GAL a început în țara noastră prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013.

Motorul de funcționare al Axei LEADER, respectiv beneficiarul acestuia, este GAL, care reprezintă parteneriate constituite între diverși

34 35

reprezentanți ai sectorului socio-economic din teritoriu și care determină direcția de dezvoltare a regiunii. În ceea ce privește forma de constituire a acestora, în România, GAL au diferite structuri legale: asociații non-profit, asociații/fundații, autorități locale sau regionale, societăți comerciale sau cooperative, persoane fizice autorizate etc.

Până în prezent, Axa LEADER a reprezentat pentru țara noastră un instrument important în sporirea dezvoltării economice și sociale a zonelor rurale, reducerea disparităților dintre urban-rural și promovarea incluziunii sociale. Experiența actuală reflectă o capacitate de dezvoltare la nivel local care nu răspunde în totalitate nevoilor, în special în ceea ce privește colaborarea între partenerii publici și privați, iar abordarea strategică trebuie încurajată și dezvoltată prin plasarea acesteia sub responsabilitatea comunității.

Pentru a evidenția varietatea și prosperitatea conferite spațiului rural de grupurile locale, este de precizat faptul că, în perioada 2011-2012, în România au fost selectate 163 de GAL, care acoperă circa 142 000 km², suprafață reprezentând cam 63% din teritoriul eligibil și cuprinzând circa 58% din populația eligibilă LEADER. Totodată, fiecare GAL elaborează o strategie de dezvoltare rurală locală integrată și este responsabil de implementarea ei. Această strategie trebuie să facă obiectul unui consens larg la nivelul tuturor „actorilor” participanți. Ea are la bază o analiză-diagnostic a teritoriului, având ca obiectiv prezentarea unei situații complete a acestuia și reperarea tuturor punctelor forte și slabe, pentru a putea fi identificate prioritățile de dezvoltare. Aceasta se realizează în parteneriat cu totalitatea „actorilor” potențiali din teritoriu, care trebuie asociați din stadiul cel mai incipient cu putință în demersul privind dezvoltarea.

REZULTATE DE SUCCES. VALORIFICAREA DIVERSITĂȚII RURALE

Măsura

Proiecte depuse Proiecte selectate Contracte/decizii de finanţare încheiate

Plăţi efectuate(euro)

Nr. Valoare publică (euro)

Nr. Valoare publică (euro)

Nr. Valoare publică (euro)

Valoare publică (euro)

4.1 - „Implementarea strategiilor de dezvoltare

locală”

9 028 468 361 131,43 6 500 343 963 974,61 6 467 335 432 859,26 101 843 948,00

421 - „Implementarea proiectelor de cooperare”

207 6 126 433,15 65 1 686 524,73 36 735 134,24 8 839,88

431.1 - „Constructie parteneriate public-private”,

faza 3

112 4 920 162,00 111 4 827 533,49 98 4 097 402,66 3 205 794,62

431.1 - „Construcție parteneriate public-private”,

fazele 1+2

8 1 704 000,00 1 657 316,90

431.2 - „Funcţionarea GAL, dobândirea de competenţe şi

animarea teritoriului”

163 66 907 378,35 35 976 804,44

TOTAL 9 347 479 407 726,58 6 676 350 478 032,83 6 772 408 876 774,51 142 692 703,84

Sursa: Situația pe sesiuni a proiectelor depuse în cadrul GAL la 5 martie 2015, disponibilă la: www.madr.ro

36 37

Robotizare în domeniul producerii de mobilier din lemn sculptatTitlul proiectului: Inovare rurală: creșterea valorii produselor din lemn în BulgariaProiect finanțat prin Axa 3, Măsura 312 - „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea afacerilor”Beneficiar: Vlashev-Darvorezba LtdLocalizare: municipalitatea Kuklen, BulgariaRegiunea de dezvoltare: PlovdivPerioada de implementare: 3 martie 2009 – 31 octombrie 2009Buget total: 35 811 euroFinanțare nerambursabilă: 25 068 euroCofinanțare (contribuția beneficiarului): 10 743 euroTeme abordate: industria mobilei, tehnologia informației, restructurarea și dezvoltarea potențialului fizic și promovarea inovării

Vlashev-Darvorezba Ltd, o companie producătoare de mobilier sculptat din lemn, a apelat la finanțare FEADR în vederea dobândirii unui sistem de control robotic pentru imitarea produselor realizate manual care să o facă mai competitivă pe piață.

Din 2006, compania bulgară proiectează și dezvoltă toate tipurile de mobilier cu lemn-sculptură, realizează iconostase și desfășoară activități de restaurare. Exportul în statele din Uniunea Europeană este principala sursă de câștig a companiei. Competiția locală în acest sector industrial este destul de redusă, fiind formată din studiouri și ateliere de lucru cu un singur asociat, principalii concurenți ai Vlashev-Darvorezba Ltd

fiind companii similare din afara Bulgariei. Înainte de a implementa proiectul, compania beneficiară folosea un router tridimensional manual de lemn-sculptură-pantograf, cu o productivitate destul de scăzută.

Obiectivul proiectului a fost reprezentat de mărirea competitivității pe piață prin folosirea unui sistem de control robotic tridimensional în procesul de fabricație.

Achiziționarea acestuia a fost principala activitate efectuată în implementarea proiectului. Robotul pantograf supune ornamentele unei pre-procesări, oferindu-le uniformitate la o viteză de producție sporită, prin intermediul profilului tridimensional. Acesta îi dă sculptorului posibilitatea să realizeze fidel replica unui obiect din lemn.

Realizând că prețul investiției inițiale era prea mare, reprezentanții Vlashev-Darvorezba Ltd au luat decizia de a găsi o companie din țara lor care să poată face partea robotică a mașinii la un preț competitiv și până la urmă au identificat-o. În acest fel, de rezultatele proiectului au beneficiat ambele companii.

Noua tehnologie a ajutat compania bulgară să păstreze numărul de locuri de muncă existente și să creeze altele, să crească cifra de afaceri, să devină un partener preferat de alte companii europene și să introducă o producție de înaltă tehnologie în industria mobilei, unică în Bulgaria și în Balcani.

Gestionarea fermei în temeiul angajamentelor de agro-mediuTitlul proiectului: Conservarea pajiștilor de înaltă valoare naturală în Sudul TransilvanieiProiect finanțat prin Axa 2, Măsura 214 - „Plăți de agro-mediu”Beneficiar: Daniela Bangala Localizare: comuna Fundata, județul BrașovRegiunea de dezvoltare: Centru Perioada de implementare: 12 ianuarie 2010 – 5 iulie 2013Buget total: 3 380 euro/anFinanțare nerambursabilă: 3 380 euro/anCofinanțare (contribuția beneficiarului): -Teme abordate: conservarea naturii, mediu și gestionarea durabilă a resurselor, utilizarea durabilă a terenurilor agricole

Daniela Bangala, soțul ei și cei doi copii ai lor

îngrijesc o fermă de 300 de oi, 40 de vaci cu lapte, 80 de hectare de pășune și 20 de hectare de fâneață, în comuna brașoveană Fundata. Pajiștile agricole și pășunile din județul Brașov, ca și cele deținute de familia Bangala, sunt considerate unele dintre cele mai bogate în biodiversitate din Europa. Ele sunt eligibile pentru schema de agro-mediu a PNDR care are ca scop menținerea și îmbunătățirea caracteristicilor pajiștilor de înaltă valoare naturală. Pentru terenul înscris la această măsură, familia primește 3 380 euro/an. La această sumă se adaugă subvențiile pentru animale și pentru restul pășunilor aflate în folosință. Beneficiarii acestui proiect s-au angajat să respecte un plan de management de mediu pe cinci ani, evitând folosirea îngrășămintelor

chimice pe pajiști. Aratul și reînsămânțarea pășunilor nu sunt posibile în temeiul contractului de agro-mediu. Numai îngrășământul organic natural este folosit, și niciodată într-o cantitate mai mare de 30 de kilograme azot/hectar. Agricultura tradițională practicată la nivelul pajiștilor de mare valoare naturală include metode manuale și non-invazive de cultivare, tăiere și stocare a fânului. Flora și fauna prosperă în astfel de condiții, nemaifiind amenințate de utilaje grele, utilizarea pesticidelor sau de practici care conduc la pierderea sau afectarea habitatului animalelor care trăiesc aici.

Plățile de agro-mediu le oferă beneficiarilor posibilitatea dezvoltării rurale durabile. Mii de administratori de terenuri din Europa combină angajamente de agro-mediu cu întreprinderile din mediul rural active în turism, cum ar fi cele axate pe obținerea de produse locale.

Menținerea practicilor agricole tradiționale i-a adus plusvaloare fermei brașovene. Acestea stau la baza diversificării turismului rural și a producției de carne și produse lactate tradiționale. Astfel, de-a lungul timpului, familia Bangala s-a orientat și spre piața produselor tradiționale, având în prezent 20 de produse atestate ca tradiționale (pastramă de oaie, cârnați afumați, brânză cu busuioc, ardei, chimen, boia, urdă cu mărar, pătrunjel, mentă, brânză de burduf în coajă de brad etc.). Acestea sunt comercializate în special în cadrul târgurilor și expozițiilor cu profil agricol sau în piețele special amenajate pentru vânzarea produselor tradiționale.

38 39

Observator mobil pentru păsări, un proiect inovator în atragerea turiștilor

Titlul proiectului: Abordare inovatoare pentru promovarea turistică a resurselor naturale din Spania: Crearea unui observator mobil pentru păsăriProiect finanțat prin Axa 3, Măsura 313 - „Încurajarea activităților turistice”Beneficiar: Naturaleza del Sur (Almudena García Álvarez)Localizare: Zafra, provincia BadajozRegiunea de dezvoltare: ExtremaduraPerioada de implementare: 1 noiembrie 2010 – 31 august 2011Buget total: 65 943,78 euroFinanțare nerambursabilă: 30 960,60 euroCofinanțare (contribuția beneficiarului): 34 983,18 euroTeme abordate: creșterea calității vieții în mediul rural, diversificare economică, biodiversitate, inovație, ecoturism și protecția mediului

Patrimoniul natural oferă oportunități importante pentru diversificarea activităților non-agricole din mediul rural, în special pentru dezvoltarea turismului și a activităților conexe acestuia. Din dorința de a valorifica biodiversitatea zonelor rurale din regiunea spaniolă Extremadura, Almudena García Álvarez și-a propus să implementeze o idee inovatoare: crearea unui observator mobil pentru păsări.

Obiectivele proiectului au constat în dezvoltarea ofertei turistice din zonă prin promovarea biodiversității și exploatarea durabilă a potențialului acesteia, dezvoltarea unei afaceri non-agricole în mediul rural și promovarea zonei la nivel național. Pe

de altă parte, prin proiectul implementat s-a avut în vedere și demonstrarea faptului că biodiversitatea și resursele naturale ale unei zone contribuie la crearea unor forme alternative de venit pentru locuitorii din mediul rural. Pentru îndeplinirea acestor obiective, s-a avut în vedere achiziționarea unei rulote, echiparea acesteia cu tehnologie de ultimă oră și conversia ei într-un observator mobil pentru păsări, utilizat în activitățile de turism ornitologic. Pentru a le asigura turiștilor spațiul necesar și pentru a le crea un mediu confortabil pentru observarea păsărilor, beneficiara a adaptat rulota, scoțându-i mobilierul interior, transformându-i plafonul într-o „terasă de observație”, construindu-i o scară interioară de acces pe terasă și instalându-i camere video de observație și un sistem de monitorizare. În final, a vopsit-o în culori de camuflaj.

Finanțarea nerambursabilă obținută prin FEADR i-a permis companiei beneficiare să creeze, complementar activităților turistice tradiționale, un serviciu unic față de cele oferite de competitorii din regiune.

Implementarea proiectului a asigurat diversificarea activității companiei și creșterea veniturilor ei și a contribuit la dezvoltarea de noi produse turistice care au făcut zona mai atractivă pentru vizitatori. În plus, acest proiect oferă o alternativă la activitățile agricole din zonă și asigură noi locuri de muncă (șapte persoane și-au găsit astfel de lucru), contribuind la reducerea tendinței de depopulare a zonelor rurale.

GLOSAR

Dezvoltare durabilă, conform Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare, în raportul „Viitorul nostru comun”, cunoscut și sub numele de „Raportul Brundtland” – dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.

Marketing, conform definiției date de Philip Kotler, „părintele marketingului” – proces social și managerial prin care indivizii sau grupurile de indivizi obțin ceea ce le este necesar și doresc, prin crearea, oferirea și schimbul de produse și servicii având o anumită valoare.

Spațiu rural, conform Recomandării 1296/1996 a Adunării Parlamentare a Uniunii Europene – o zonă interioară, inclusiv satele și micile orașe, în care marea parte a terenurilor este utilizată pentru:

a) agricultură, silvicultură, acvacultură și pescuit;

b) activitățile economice și culturale ale locuitorilor (artizanat, industrie, servicii etc.);

c) amenajările de zone neurbane pentru timpul liber și distracții (sau de rezervații naturale);

d) alte folosințe (cu excepția celor de locuit).

Spațiu rural, conform Ordinului nr. 143/2005 privind definirea și caracterizarea spațiului rural, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Ministerul Administrației și Internelor, în acord cu prevederile Reglementării Consiliului Europei nr. 1296/1996 privind Carta Europeană a Spațiului Rural – acele zone aparținând comunelor, precum și zonele periurbane ale orașelor sau municipiilor în care se desfășoară, cu respectarea prevederilor legislației în vigoare, activități încadrate în următoarele domenii economice:

a) producție agricolă vegetală și/sau zootehnică, silvică, de pescuit și acvacultură;

b) procesarea industrială a produselor agricole, silvice, piscicole și de acvacultură, precum și activități meșteșugărești, artizanale și de mică industrie;

c) servicii de turism și de agrement rural.

40

Bădescu, I., Cucu-Oancea, O., Șișeștean, G., 2009. Tratat de sociologie rurală. Institutul de Sociologie al Academiei Române, Editura Mica Valahie, București.Bold, I., Buciuman, E., Drăghici N., 2003. Spațiul rural – definire, organizare, dezvoltare. Editura Mirton, Timișoara.Brînzan, O., 2007. Dezvoltare rurală. Editura Universității Aurel Vlaicu, Arad.Doltu, C., 2011. Mediul rural între supraviețuire și oportunități de afaceri. Editura Expert, București.Dona, I., Dobre, C., Gergely, S., 2005. Dezvoltare rurală. Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală, București.Kotler, P., 2008. Principiile marketingului. Editura Teora, București.Mateoc-Sîrb, N., Raicov, M., Mănescu, C., Mateoc, T. Perspective privind Politica de Dezvoltare Rurală a Uniunii Europene în perioada 2014-2020. Buletinul AGIR nr. 3/2012, iulie-septembrie, pag. 55-58.Mazilu, M., 2014. Multiculturalitatea și afirmarea identității turistice în spațiul rural turistic românesc. Universitatea din Craiova, Geografia Turismului, Conferința Internațională „Turism Responsabil și Dezvoltare Rurală”, Târgu Jiu, 4-6 aprilie.Mihalache, F., 2013. Activitatea economică în mediul rural și coordonatele ocupării populației. Revista Transilvană de Științe Administrative, București, pag. 67-82.Mihalache, F., Croitoru, A., 2011. Mediul rural românesc: evoluții și involuții. Schimbare socială și antreprenoriat. Editura Expert, București.Otiman, P.I., 2000. Restaurarea agriculturii și dezvoltarea rurală a României în vederea aderării la Uniunea Europeană. Editura Agroprint, Timișoara.*** Analiza socio-economică a spațiului rural românesc, disponibilă la: http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/Descrierea_generala_a_situatiei_economice_actuale_4_11_2013.pdf*** Analiza socio-economică în perspectiva dezvoltării rurale 2014-2020, draft III, iulie 2013, disponibilă la: http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/analiza-dezvoltarii-rurale-agricultura-iulie-2013.pdf*** Cadrul național strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar și a spațiului rural în perioada 2014-2020-2030, Comisia Prezidențială pentru Politici Publice de Dezvoltare a Agriculturii, disponibil la: http://www.presidency.ro/static/Cadrul%20National%20Strategic%20Rural.pdf*** Dezvoltarea rurală în Uniunea Europeană (Ana Bleahu), disponibilă la: http://www.revistacalitateavietii.ro/2005/CV-3-4-05/6.pdf*** Diagnoza antreprenoriatului rural, studiu disponibil la: www.federatia-agrostar.ro*** Marketingul turismului rural, disponibil la: http://www.euranek.com/alter-agro/pdf/unit11_ro.pdf*** Ordinul nr. 143/2005 privind definirea și caracterizarea spațiului rural, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Ministerul Administrației și Internelor.*** Perspectivele pieței muncii din România în contextul Strategiei Europa 2020, studiu disponibil la: http://www.cnp.ro/inovatie/docs/seminar-studii-25-06-2012/Rezumat%20studiu%20Piata%20muncii.pdf*** Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, versiunea consolidată noiembrie 2013, disponibil la: http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/PNDR_2007-2013_versiunea-consolidata-nov2013.pdf*** Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, versiunea draft, martie 2015, disponibil la: http://www.madr.ro/programare-2014-2020-pndr/fisele-masurilor-pndr-2014-2020.html*** Rezultatele analizei documentare - Sectorul agricultură și dezvoltare rurală, mai 2013, studiu disponibil la: http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/2014-2020/Dezbateri%20parteneriale/Rezultatele%20analizei%20documentare/03.06.2013/12.Agriculture%20and%20rural%20development_22%20mai.pdf*** Strategia de cercetare-dezvoltare și de inovare în agricultură și dezvoltarea rurală pentru perioada 2014-2020, disponibilă la: http://www.asas.ro/wcmqs/asset/2dcfbc0b-6411-484c-82cd-dc54686d3d47/Strategia+de+cercetare+ASAS+2014-2020.pdf*** Strategia de dezvoltare rurală a României 2014-2020, versiunea I, noiembrie 2013, disponibilă la: http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/Strategia-de-dezvoltare-rurala-2014-2020-versiunea-I-22-nov-2013.pdf*** http://www.agroinfo.ro*** http://www.capexhibition.eu*** http://www.catalactica.org.ro*** http://www.cogitus.ro/administratie/spatiul-rural-romanesc-intre-dezvoltarea-proiectata-de-sus-in-jos-si-implicarea-comunitatilor*** http://enrd.ec.europa.eu*** http://www.gazetadeagricultura.info/fonduri-europene/15332-ziua-media-pndr-2014-2020.html*** http://www.history-cluj.ro/SU/cercet/Salanki/SpatiuRural.htm*** http://www.insse.ro*** http://www.madr.ro*** http://www.pndr.ro*** http://www.rural-forma.ro

BIBLIOGRAFIE

Contact:

Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961

Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: info@rndr.ro

Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea

Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanţat prin FEADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR 2007 - 2013.

2015

Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

Se distribuie gratuit.

Departamentul Publicaţii USR

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale