Undele Seismice+descrierea si propagarea sunetului+surse sonore

download Undele Seismice+descrierea si propagarea sunetului+surse sonore

of 15

description

Undele Seismice+descrierea si propagarea sunetului+surse sonore

Transcript of Undele Seismice+descrierea si propagarea sunetului+surse sonore

Undele SeismiceUndele seismicesunt unde elastice care pot traversa un mediu fr a se modifica. Impulsul dat la plecare taie particulele elementare prezente n acel mediu care vor mpinge alte particule nainte s-i reia locul, se produce dup o reacie n lan.Vibraiile unuiseismse propag n toate direciile. Se disting dou tipuri de unde, undele de volum care traverseazPmntuli undele de suprafa care se propag la suprafaa Pmntului. Pe nregistrrile seismografelor, ele se succed sau se suprapun. Viteza lor de propagare i amplitudinea lor sunt modificate de ctre structurile geologice pe care ele le traverseaz de aceea, semnalele nregistrate sunt combinaia de efecte legate la surs, la mijloacele traversate i la instrumente de msur.Diferitele tipuri de undeUndele de volumEle se propag n interiorul globului pmntesc. Viteza lor de propagare depinde de materialul pe care acestea l traverseaz, i, de o cauza general, aceasta din urm crete odat cu profunzimea, cci materia traversat devine mai densa.Distingem:Undele Psau undele primare numite i unde de compresie sau unde longitudinale. Deplasarea pmntului care acompaniaz trecerea lor se face prin dilataii i compresii succesive. Ele se deplaseaz paralel cu direcia de propagare a undei. Acestea sunt cele mai rapide (6 km/s aproape de suprafa) i sunt primele nregistrate de seismografe. Ele sunt responsabile de zgomotul pe care l putem auzi la nceputul unui cutremur.Undele Ssau undele secundare numite i undele de tiere sau undele transversale. La trecerea lor, micrile solului se efectueaz perpendicular pe sensul de propagare al undei. Aceste unde nu se propag n medii lichide, ele sunt de obicei oprite de nucleul extern al Pmntului. Viteza lor este de 4,06 km/s. Ele apar al doilea pe seismograf.Diferena de timp dintre venirea undelor P i S e mare, cunoscnd viteza lor se pot da indicaii despre ndeprtarea seismului. Aa putem localiza epicentrul cu ajutorul a trei seismografe.Undele de volum se propag asemntor cu razele de lumin: ele pot fi reflectate sau refractate, adic deviate la fiecare schimbare a mediului. Ele pot urma trasee foarte complexe n interiorul Pmntului. Timpul lor de parcurgere depinde de acest traseu, ele nu ajung toate n acelai timp sau n acelai loc.

Undele de suprafaAcestea sunt undele ghidate de suprafaa pmntului. Efectul lor se poate compara cu ncreiturile la suprafaa unui lac. Ele sunt mai puin rapide ca undele de volum dar amplitudinea lor este de obicei mai mare.Se pot distinge:Unda lui Love: un englez care a descoperit existena ei n 1911. Micarea ei se poate compara cu cea a undelor S fr micarea vertical. Undele lui Love provoac o cltinare orizontal care este cauza numeroaselor pagube ale fundaiei unui edificiu care nu este o construcie paraseismic. Undele lui Love se propag cu viteza de aprox. 4km/s.Unda lui Rayleigh: ea a fost descoperit de John William Strutt Rayleigh n 1885. Micarea ei este complex, asemntoare cu cea a unei pulbere purtat de un val, constituind o micare vertical i una orizontal.

Undeleseismice

Undele seismice sunt unde elastice generate de un impuls de tip seism sau explozie. Atunci cand are loc un seism, el elibereaza energie de deformatie statica si unde seismice radiate din zona sursei seismice in toate directiile. Seismologii estimeaza ca circa 10% din din energia eliberata in timpul unui seism se disipeaza sub forma undelor seismice.Undele seismice se propaga fie in interiorul pamantului (unde seismice de volum) fie de-a lungul sau la suprafata acestuia (unde seismice de suprafata)si au viteze de propagare diferite.

Tipuri de unde seismice(dupaBSSC),Undele de volum se propaga cu viteze mai mari decat undele de suprafata, ele sunt primele vibratii care se resimt intr-un amplasament. Undele de volum au un continut de frecvente mai inalte decat undele de suprafata.Undele de volum P(unde primare sau unde de compresiune) sunt cele mai rapide unde seismice, ele ajung primele (prima vibratie simtita in timpul seismelor). Undele P se pot propaga prin roci si lichide. Ele comprima si intind in mod succes materialul strabatut pe directia lor de propagare (intr-un mod similar celui in care sunetul se propaga prin aer).

Undele de volum S(unde secundare sau de forfecare) sunt mai lente ca undele P si sunt al doilea tip de unda/vibratie resimtita in timpul seismului. Ele vibreaza pamanatul in sus si in jos si in stanga si in dreapta fata de directia de propagare. Undele S se pot propaga doar prin mediu solid (tip roca), nu si prin mediu lichid. Aceasta caracteristica a undelor S i-a condus pe seismologi la concluzia ca in jurul centrului pamantului este un material de tip lichid.Undele de suprafatasunt de doua tipuri:Love si Rayleigh. Ele au un continut de frecvente mai joase decat undele de volum si sunt considerate principalul raspunzator pentru avariile provocate de seisme.Undele Love(denumite astfel dupa matematicianul englezA.E.H. Love,care a creat modelul lor matematic in 1911). Ele sunt cele mai rapide unde de suprafata si mica pamantul stanga-dreapta fata de directia de propagare, producand doar o miscare orizontala.Undele Rayleigh(denumite astfel dupa englezulJohn William Strutt, Lord Rayleigh, care a intuit matematic existenta acetui tip de unde in 1885) sunt unde care misca pamantul si in sus si in jos si inainte si inapoi in sensul de propagare, asemanator miscarii valurilor. Ele sunt resimtite puternic in timpul seismului.Inregistrarea vibratiei terenuluiintr-un amplasament contine toate tipurile de unde seismice.

www.referat.roDespre sunet si propagarea acestuiaSunetele percepute intr-o incapere, indiferent daca este vorba de o aula a unui amfiteatru, o sala de clasa, un birou sau un coridor de spital sunt alcatuite din doua componente:1) sunetul direct - sunetul care se propaga direct spre ureche din punctul de origine;2) sunetul indirect - sunetul care ajunge la ureche dupa ce a fost reflectat o data sau de mai multe ori de suprafetele incaperii sau a fost transmis dintr-o incapere in alta.Atunci cand sunetul se loveste de suprafata unui material oarecare, o parte a energiei sale este absorbita, o parte este transmisa, iar restul este reflectat inapoi in camera. Suprafetele cu finisaje dure obisnuite, cum sunt tencuiala uscata, tencuiala umeda, betonul si sticla absorb foarte putin sunetul. Materialele fonoabsorbante sunt proiectate astfel incat sa absoarba un procent din energia incidenta a sunetului. Prin urmare, functia unui material fonoabsorbant intr-o camera este reducerea sunetul reflectat, iar gradul in care dorim acest lucru depinde, in principal, de destinatia incaperii.Astfel, de exemplu, intr-o sala de clasa trebuie sa se auda clar cursul predat de profesor, sau sa se asculte muzica in conditii acustice bune intr-o sala de concerte. In aceste incaperi, materialele acustice sunt incorporate de la inceput in proiectul camerei. Pe de alta parte, zgomotele dintr-un birou, un restaurant, un coridor de scoala, o sala de bowling sau o hala de fabrica, pot fi excluse aproape in intregime (cu exceptia conversatiei purtate la distanta mica), fiind zgomote indezirabile. Aceste zgomote pot distrage atentia sau pot fi deranjante, avand efecte negative asupra comunicarii, confortului si eficientei muncii. In astfel de incaperi, se folosesc materiale fonoabsorbante pentru a indeparta o cantitate cat se poate de mare de sunet reflectat si pentru a crea totodata un mediu acustic confortabil.Suprafete dure, masive, neporoase, cum sunt cele cu finisaje cu tencuieli uscate, gips-carton, zidarie, sticla, lemn, ciment etc., absorb in general mai putin de 5 procente din energia undelor sonore incidente si reflecta 95 procente sau mai mult. Astfel de materiale, au, asadar, un coeficient de absorbtie sub 0,05. Materialele poroase care permit patrunderea undelor sonore, sau materialele moi, care cedeaza sub presiunea undei incidente, sunt capabile sa absoarba cantitati mult mai mari din energia sunetului si pot avea coeficienti apropiati de 1,00.Materialele fonoizolante cuprind covoare, draperii, scaune tapitate si mobila, imbracamintea auditoriului, precum si produsele acustice, cum sunt plafonul si peretii panotati. Coeficientii de absorbtie ai materialelor variaza in functie de frecventa sunetului incident, acestia fiind mai scazuti pentru frecventele joase, la majoritatea materialelor obisnuite.In cadrul activitatii de proiectare in arhitectura se vor aplica cunostinte despre acustica pentru a identifica atat cantitatea, cat si calitatea sunetului perceptibil.La propagarea sunetului sau zgomotului de la anumite surse spre camerele sau coridoarele alaturate prin pereti, pardoseala si plafoane, apar multe probleme cunoscute deja, care tin de domeniul acusticii camerei. Cea mai uzuala problema o constituie porpagarea excesiva a sunetului care implica lipsa de intimitate in cazul unei discutii sau propagarea unor sunete nedorite.Sunetul se transmite intre camere pe diferite cai, dar cel mai simplu caz intalnit in practica este cel in care singura cale este o compartimentare fara goluri (scurgeri fonice). Transmitatoare fonice obisnuite pot fi peretii, pardoselile sau plafoanele. In plus, golurile efective din interiorul camerei, cum sunt fantele din jurul usilor, gaurile din pereti in jurul tevilor sau instalatiilor, sau o conducta de ventilatie, pot actiona drept cai de propagare a zgomotului.Principalele proprietati ale materialelor pentru plafoanele fonoizolante1. Functia principala a unui plafon fonoizolant este sa absoarba sunetul si sa fie rezistent la propagarea sunetului. Se considera in mod normal ca un material cu un coeficient de absorbtie a sunetului de 0,50 sau mai mare intruneste proprietatile fonoabsorbante corespunzatoare. Gradul in care un material contribuie la izolatia fonica a unei camere depinde intr-o oarecare masura de caracteristicile de absorbtie pe care le avea camera inainte de instalarea acestui material. Instalarea unui sistem de plafon fonoizolant are un efect mai mare intr-o camera ''dura'', decat intr-o camera ''moale''.Pentru determinarea caracteristicilor fonoabsorbante ale unei camere trebuie luate in considerare toate suprafetele si finisajele din camera. Suprafete cufinisaje dure, neporoase, cum sunt cele din tencuieli uscate, carton, zidarie, sticla, lemn sau ciment, nu sunt prea adecvate, eleabsorband mai putin de 20 % din energia undelor sonore incidente. Pe de-alta parte, materialele poroase care permit penetrarea undelor sonore sau materialele care cedeaza sub incidenta presiunii sunetului pot absorbi cantitati mai mari de energie fonica.2. Asigura izolatia fonica intre camere dar si in interiorul unei camere, caracteristica numita de specialisti ''atenuare fonica laterala''.In practica, in constructia plafoanelor suspendate din materiale fonoizolante se lasa un spatiu gol pentru introducerea tevilor, conductelor si instalatiilor. Plafonul fonoizolant pe ambele laturi ale despartiturii, impreuna cu golul comun de aer, constituie inca o cale de propagare a sunetului, paralela cu cea de propagare directa prin compartimentare. Compartimentarile intre spatii sunt efectuate sub suprafata plafonului fonoizolant (plafon continuu), sau acestea se pot extinde chiar deasupra plafonului suspendat, intrerupand panoul plafonului (plafon intrerupt).In cazul in care plafonul fonoizolant este extrem de usor sau poros, sau in cazul in care este suspendat in asa fel, incat sa permita crearea a numeroase cai de scurgere in jurul elementelor plafonului, golul de aer poate avea o importanta mai mare asupra propagarii sunetului intre camere, decat compartimentarea. Rezultatul poate fi o amortizare generala care poate fi mult mai redusa decat se asteapta de la o compartimentare ceea ce ar crea situatii neplacute, adica zgomot prea mare sau lipsa intimitatii.Caracteristicile fonoizolante ale plafoanelor sunt determinate in general de doi factori:a) Intimitatea conversatiei: pentru camere linistite, este nevoie de plafoane si compartimentari cu pierderi mai mari prin transmitere decat la camerele cuniveluri mari ale zgomotului ambiental.b) Necesitatea de a controla nivelul ridicat de zgomot din zonele adiacente. Un sistem de plafon va fi astfel proiectat, incat in combinatie cu alte componente, sa contribuie la reducerea zgomotului din zonele adiacente la niveluri acceptabile in camere.3. Reflecta lumina4. Sunt rezistente la foc:folosirea sistemelor fonoizolante proiectate pentru a rezista unui incendiu timp de mai multe ore, a fost introdusa pe scara larga, deoarece acestesisteme de constructie sunt uscate, rapide, asigura predarea la timp a constructiei si in general au costuri mai scazute decat alte metode. Acestea sunt, de asemenea, accesibile, tratate din punct de vedere al fonoizolatiei si constituie o posibilitate de imbunatatire a aspectului estetic al plafonului.5.Aspectul materialelor fonoizolante: dupa terminarea constructiei, cea mai mare suprafata vizibila pentru ocupantii unei cladiri este plafonul. Din acest motiv, este esential ca plafonul fonoizolat sa se incadreze armonios spatiului, design-ului cladirii si sa corespunda gustului ocupantului.6. Intretinere usoara: in mod normal, panotarile fonoizolante isi vor pastra aspectul si calitatea timp indelungat, fara sa fie necesare lucrari de intretinere. In cazul in care mediul este deosebit de poluat cu praf, sau daca se murdaresc panourile datorita manevrarii neadecvate, se recomanda urmatoarele:- Vopsirea plafonului cu rola sau prin pulverizare. Se va avea grija sa se aleaga o vopsea care sa nu faca punte, astfel incat sa nu fie afectata prea mult eficienta fonoizolatiei. Vopsirea poate avea effect negativ asupra clasificarii cu privire la propagarea flacarii.- Praful poate fi indepartat prin periere cu o perie moale sau prin aspirare cu peria aspiratorului. Petele mici sau darele pot fi adesea indepartate cu o radiera obisnuita. Petele mai mari de murdarie pot fi indepartate prin frecarea cu grija, cu detergent special pentru curatarea tapetului. Pentru spalare se va folosi sapun de fata moale sau solutie din fulgi de sapun. Se pot folosi si anumiti detergenti dar numai dupa incercare prealabila pe un colt de material. Nu se va uda excesiv panoul si nu se va introduce in apa! Daca panoul a fost lipit, nu se va curati si nu se va vopsi in primele 90 de zile. Acesta se considera ca fiind termenul de stabilizare al adezivului.

Aparate de nregistrare a sunetuluiFonoautograful lui Edouard-Leon Scott (1857)

Fonoautograful lui ScottPrimul aparat pentru nregistrare fonografic, numitfonoautograf, aparine francezuluidouard-Lon Scott de Martinville. Invenia sa a fost patentat pe25 martie1857. Prin procedeul su, Scott putea inscipiona vibraiile sonore pe un anume suport, dar nu le putea reda ulterior.Aparatul consta dintr-o plnie care concentra vibraiile sonore ctre o membran care avea ataat un fir din pr de porc. Firul era micat corespunztor vibraiilor, inscripionnd un mediu potrivit. La nceput, nregistrrile se fceau pe sticl negrit cu fum. Versiunile ulterioare ale aparatului au utilizat un cilindru acoperit cu hrtie negrit (ca n fotografia alturat), iar n final au fost inscripionate chiar i role de hrtie.Fonoautograful a fost utilizat pentru studii n domeniul acusticii. Cu ajutorul su se putea determinafrecvenaunei note muzicale i se studia vocea uman. Au fost comercializate puine modele de laborator, contra sumei de 500 de franci. Unul dintre aceste exemplare a fost cumprat de Joseph Henry n 1866 pentru Institutul Smithsonian, unde se afl expus i astzi. Paleofonul lui Charles Cros (1877)

Charles Crosn ziua de30 aprilie1877, inventatorul francezCharles Crosa depus la SecretariatulAcademiei de tiine din Parisun plic sigilat n care se afla descrierea procesului de nregistrare i reproducere a sunetelor audibile. Aceast scrisoare a fost citit abia n sesiunea de deschidere a lucrrilor Academiei, pe data de3 decembrie1877, ns la acea datEdisoni fcuse deja public invenia fonografului.Aparatul descris (paleofonul) semna n construcie i modalitatea nregistrrii cu un fonoautograf Scott: o plnie care capteaz sunetul este acoperit la capt de o membran ce are un ac ataat n mijlocul ei. Vibraiile sunt nregistrare de data aceasta pe un disc plat (nnegrit cu fum) i nu pe un cilindru.Pentru a depi limitrile tehnice ale fonoautografului, Cros propunea ca vibraiile lsate pe disc s fie copiate n relief sauintaglio, prin procedeefotografice, pe un material de dimensiuni similare ns de rezisten sporit la uzur (ca de exempluoelul). Folosind un ac metalic (sau o mic furc n cazul imprimrii n relief) ataat de centrul unei membrane elastice, vibraiile nscrise n discul de material dur sunt transformate din nou n vibraii sonore de aceeai intensitate i durat, cu condiia ca viteza de rotaie la redare s fie aceeai cu cea din timpul nregistrrii. Dei aparatul lui Cros nu a fost niciodat construit, lui i revine meritul de a fi prima persoan care a sugerat o metod realizabil de nregistrare i redare a sunetului.

Fonograful lui Thomas Alva Edison (1877)

Edison alturi de fonograful suThomas Alva Edisona anunat lumii inventareafonografuluipe21 noiembrie1877. Primele sunete nregistrate au fost versurile poeziei Mary had a little lamb, recitate de ctre inventator. Aparatul su coninea aceleai elemente ca cele ale fonoautografului Scott, ns ca mediu de nregistrare folosea un cilindru spiralat acoperit cu o foi decositor(asemntoare foliei dealuminiude mai trziu), imprimat n adncime la viteza de 60 de rotaii pe minut. Dezavantajul acestui mediu de stocare era faptul c dup cteva ascultri, folia de cositor fie se rupea, fie se tocea. Dei ncearc s-i mbunteasc aparatul, Edison prsete cercetrile n1879i se dedic posibilitilor de exploatare alecurentului electric.Pornind de la experimentele lui Edison, n 1878 Frank Lambert ncearc s produc un ceas vorbitor folosind pentru nregistrare un cilindru de plumb. Aparatul su se gsete astzi la Muzeul Naional al Ceasurilor dinColumbia, Pennsylvania, mpreun cu cilindrul de plumb, care este printre cele mai vechi nregistrri pstrate care pot fi ascultate (e precedat doar de nregistrrile pe fonoautograf).Ulterior progreselor lui Tainter i Berliner, Edison a reluat lucrul la fonograful su n perioada anilor 1886 - 1888, obinnd mai multe patente. Noile nregistrri de data aceasta pe cilindri de cear erau mai clare, cu zgomote minime i redare fidel. Urmeaz o perioad de nregistrri experimentale i de orientare ctre producia n mas a cilindrilor coninnd piese muzicale. Din cauza faptului c nu existau nc tehnologii de reproducere a cilindrilor, acetia erau nregistrai individual. Cntreul american de culoareGeorge Washington Johnsonfusese obligat s cnte melodia sa The Laughing Coon de mii de ori (uneori chiar de 50 de ori pe zi) pentru a produce cilindri pentru public.

Grafofonul lui Charles Sumner Tainter (1885)

Grafofon de precizie (1901)Charles Sumner Tainter,Chichester BelliAlexander Graham Bellau nceput s lucreze la mbuntirea fonografului Edison n1881. n faza discuiilor, au ajuns la concluzia c lipsa de viabilitate a acestei invenii rezida tocmai n suportul nregistrrii. Folia de cositor se uza repede, iar dup patru citiri sunetele deveneau neinteligibile. Prima schi a proiectului prevedea ca n locul cilindrului de cositor s se afle un disc de cear, filde, cauciuc, celuloid sau lemn moale aezat vertical. Materialul trebuia deci s fie uor de inscripionat, dar ct mai greu deformabil. n mai i septembrie 1881 au fost construite primele aparate experimentale, cu ajutorul crora Tainter a descoperit faptul c nregistrrile fcute n cear erau de calitate superioar celor n folii de cositor. Din 8 noiembrie ale aceluiai an s-a pstrat un disc de cear placat cu cupru,[13]care conine striaii laterale.Perioada cuprins ntre sfritul lui 1881 i nceputul lui 1882 este bogat n experimente. Tainter ncearc diverse metode de redare a sunetului, precum i diverse compoziii ale suportului pe care se fcea nregistrarea. Dup o scurt vacan, n august 1882 construiete un dispozitiv mecanic care i va permite s obin o vitez constant de rotaie a discului.Pn n 1885 va ncerca diverse metode de nregistrare i reproducere a sunetelor, cutnd n principal s reduc uzura i zgomotele parazite. n primvara lui 1885 Tainter construiete un aparat care nregistreaz sunetul pe fii lungi de hrtie acoperit cu cear. Astfel, constat c trebuie s reduc dimensiunile striaiilor.Pe 14 mai 1885 a fost terminat un aparat care nregistra sunetele pe un cilindru de hrtie acoperit cu cear. Cilindrul avea 22,86cm lungime, 2cm n diametru, iar grosimea stratului de cear era de 0,63cm. Cu o frecven a striaiilor de 47/cm, cilindrul totaliza 10 minute. n iulie 1885 o a doua main nregistra pe un cilindru de 15,24cm lungime i 2,54cm n diametru, la frecvena de 59 striaii/cm. Dup ce i-a mbuntit aparatul (numit de acumgrafofon), n august acelai an a dat comanda pentru construirea a 6 exemplare, terminate abia n decembrie. Unul dintre acestea se mai pstreaz nc laInstitutul Smithsonian. n anii urmtori au fost perfecionate o serie de elemente: cilindrii de hrtie pe care se aplica ceara (1887), mecanismul de rotire constant a cilindrului (1887), compoziia cerii (1887 i 1890), procedeul de turnare i lefuire al cerii, care elimina eventualele bule de aer (1890) etc. ntruct volumul de redare a sunetului era foarte mic, n 1888 Tainter introduce tuburile pentru ascultat. Aparatele sale ncep s fie promovate i vndute cadictafoane.Progresele obinute de Tainter i-au suscitat interesul lui Edison, care a reluat lucrul la fonograf. A nlocuit folia de cositor cu cilindrul de cear. Varianta sa a aparatului s-a dovedit n timp mai bun ca cea a lui Tainter, astfel nct i-a supravieuit acesteia. n 1896, Edison i Easton (deintorul din acel moment al patentei pentru grafofon) au fcut schimb de patente pentru a putea produce ambele modele, iar din 1897 nceteaz a mai fi fabricai cilindrii pentru grafofon.Gramofonul lui Emil Berliner (1887)

Berliner alturi de gramofonul su

His Master's Voice,Sigla companiei Victor Talking Machinen1886,Emil Berlineri ncepe lucrul la aparatul su, denumit mai trziu gramofon. Pe4 mai1887ncearc s obin un brevet de invenie pentru un procedeu prin care vibraiile imprimate orizontal pe un disc nnegrit de fum erau copiate fotografic i gravate ntr-un disc similar, dintr-un material rezistent. Cererea i-a fost respins, pe motiv c metoda sa semna prea mult cu cea a lui Charles Cros.Mai trziu, Berliner obine o patent pentru un alt procedeu de producie al discurilor sonore. De aceast dat, vibraiile erau trasate pe un disc de sticl negrit cu fum, care folosea mai apoi ca matri pentru imprimarea fotografic a unui disc dezincsaucupru. anurile erau obinute mai apoi prin corodare cuacid. Primul su disc de zinc se pstreaz astzi la Institutul Smithsonian i este datat26 iulie1887. n noiembrie acelai an, Berliner i public invenia i prezint un disc de sticl cu durata de cca. 4 minute. Cu toate acestea, nc era imposibil producerea n mas a discurilor de zinc, totul aflndu-se n stadiu experimental.n februarie1888ncearc s nregistreze direct pe discurile de zinc (la 30 de rotaii pe minut), acoperindu-le cu un strat de cear. Aceasta ar fi trebuit s ia locul mtii fotografice n faza de corodare cu acid. Totui, impuritile au generat o serie de probleme. Au urmat discurile deceluloid(nregistrate la 60 de rotaii pe minut), ns materialul era prea moale. n iulie1889Berliner reuete s produc n mas discuri de cauciuc tare, care erau presate dup o matri de zinc.Pentru c n SUA nu a primit brevet de invenie dect n1896, Berliner a nceput s-i vnd produsele n Europa. n 1894 public o list de discuri disponibile pentru vnzare. Acestea aveau un diametru de 17,45cm (dup 1895 de 17.78cm) i erau confecionate din celuloid (dup 1895 din cauciuc tare, iar dup 1897 dinelac).n 1898 Eldridge Johnson cere un brevet de invenie pentru un procedeu personal de producie a discurilor pentru gramofon, dup ce n 1897 perfecionase aparatul cu un motor pe baz de arc. Johnson avea s fie fondatorul companiei Victor Talking Machine Co., cu celebra sa sigl nfindu-l pe celuul Nipper care se uit n plnia gramofonului.Telegrafonul lui Valdemar Poulsen (1898)

Telegrafonul lui Poulsenn anii 1890,danezulValdemar Poulsena ncercat un experiment pentru a putea observa comportamentul unei srme magnetizate proporional cu semnalul unuimicrofon. Astfel, ntre doi perei paraleli a ntins o srm deoel nclinat la un unghi care s permit unui micelectromagnetataat de aceasta s coboare cu o vitez constant. Electromagnetul era alimentat prin dou fire de ctre obateriecare emitea otensiunemodulat dup semnalul unui microfon. La redare, electromagnetul era din nou pus s alunece la vale, ns bateria era scoas din circuit, iar microfonul nlocuit cu o doz de telefon. Rezultatele au fost satisfctoare, astfel c Poulsen s-a gndit s inventeze un aparat care s rspund latelefon.Pe1 decembrie1898, statul danez i-a eliberat un brevet de invenie pentru un aparat specializat n nregistrarea magnetic i redarea sunetului, numittelegrafon. Acesta era compus dintr-un cilindru pe care era nfurat o srm de oel de 0,02cm grosime n jurul creia se rotea un electromagnet influenat de semnalul unui microfon. La redare, electromagnetul era repoziionat i microfonul nlocuit cu o doz telefonic.Reacia publicului a fost favorabil. Erau remarcate naturaleea redrii, precum i lipsa zgomotelor parazite, aa cum aprea n cazul cilindrilor de cear. Durata nregistrrilor putea fi lungit conform nevoilor, iar suportul putea fi reutilizat practic la infinit. Dezavantajele acestui aparat erau volumul redus al redrii, timpul ndelungat de derulare dup nregistrare, precum i faptul c firul subire se rupea frecvent.Poulsen a solicitat i primit patente n toat lumea (1899 - Marea Britanie, 1900 - SUA etc.) i a continuat, alturi de inginerulPeder Olaf Pedersen, s i mbunteasc aparatul. Aa a aprut versiunea urmtoare, ce utiliza dou role pentru derularea firului de oel. Acesta rula cu viteza de 213cm/min n faa unui cap de citire/scriere electromagnetic. O alt variant putea nregistra sunetele pe un disc rotativ de oel cu diametrul de 11.43cm, deasupra cruia se afla un electromagnet ataat de un bra acionat mecanic.Intuiia lui Poulsen n ceea ce privete viitorul nregistrrilor magnetice este evident:n locul unui cilindru cu srm bobinat, ca suport pentru nregistrri ar putea fi utilizat o band de oel, ntrit dac este nevoie cu un material dielectric, i pus sub influena unui electromagnet. Aceast metod are avantajul c poate fi utilizat o band de orice lungime. n locul unui cilindru, poate fi folosit un disc din material magnetizabil, peste care electromagnetul ar parcurge n spiral, ori o bucat sau o fie de material dielectric, precum hrtia, ar putea fi acoperit cu un praf metalic magnetizabil [...] Cu astfel de fii care se pot rula, un mesaj recepionat ntr-un loc poate fi trimis n alt loc i reascultat cu aparatul aflat acolo...Valdemar Poulsen, 1899Surse sonore

Orice corp care vibreaz poate servi ca surs de unde elastice n mediul n care se afl, adic poate fi o sur sonor. Sunetele se produc n corzi vibrante (vioar, corzile vocale umane), coloane de aer vibrante (org, clarinet), plci i membrane vibrante (xilofon, difuzor, tob).1.Tuburile sonoreTuburile constituie o parte principal pentru instrumentele de suflat, avnd rolul rezonatorului. Sursa sonor propriu-zis o constituie ancia prin care se produce oscilaia aerului care formeaz unde staionare n tubul sonor. Modul cum se formeaz componentele sunetului n tuburi deschise sau nchise este redat n figura 1, a i b.

Ventrul se formeaz ntotdeauna la ancie. Componentele sunetului se obin , pentru tubul deschis, din relaia : n = vn/2l, iar pentru tubul nchis din relaia : n = v(2n-1)/4l.ntr-un tub deschis frecvena fundamental corespunde (aproximativ) unui ventru al elongaiilor la fiecare capt i unui nod al elongaiilor n mijlocul tubului , aa cum arat figura 1 - a. Desenele urmtoare din aceeai figur arat 2 tonuri superioare : armonica a doua i armonica a treia. Prin urmare ntr-un tub deschis frecvena fundamental este v/2l i sunt prezente toate armonicile.ntr-un tub nchis, captul nchis este un nod al elongaiilor. Figura 1 - b arat modurile de vibraie ale unui tub nchis. Frecvena fundamental este v/4l ceea ce constituie jumtate din frecvena fundamental a unui tub deschis de aceeai lungime. Singurele tonuri superioare prezente sunt cele care dau un nod al elongaiilor la captul nchis i un ventru la captul deschis. Prin urmare, dup cum se arat n figura 1- b, armonicile a doua, a patra etc. lipsesc. Deci ntr-un tub nchisSunt prezente numai armonicile impare. nlimea sunetelor date de un tub deschis este deci diferit de cea a unui tub nchis.2.Coardele sonore :Se consider o coard de lungime l, fixat la ambele capete. Dac ea este ciupit, se vor propaga vibraii transversale de-a lungul corzii; aceste perturbaii se reflect pe capetele fixe i se formeaz astfel o und staionar. Modurile proprii de vibraie ale corzii sunt astfel excitate i aceste vibraii dau natere unor unde longitudinale n aerul nconjurtor care le transmite pn la urechile noastre ca un sunet muzical. Cnd excitm vibraii n aceast coard n locurile n care este fixat coarda, adic la capetele ei, se formeaz noduri; iar la mijlocul coardei se va forma un ventru (figura 2 a). Acestei vibraii i corespunde o anumit frecven 1.Dar, n afar de aceast und staionar , se poate stabili n coard o und staionar cu trei noduri : dou la capetele coardei i unul la mijloc (figura 2 - b). Acestei vibraii i corespunde frecvena 2, de 2 ori mai mare dect frecvena 1 a primei vibraii. Tot astfel se pot stabili unde staionare cu patru noduri (figura 2 - c) de frecven 3, etc. Aadar aceeai coard poate emite vibraii sonore nu numai cu frecvena fundamental 1, ci i cu aa-anumitele armonice superioare (tonuri superioare) de frecvene k=(k+1)1, unde k este un numr ntreg. Tonurile superioare ale cror frecvene sunt multipli ntregi ai frecvenei fundamentale, formeaz o serie armonic. Fundamentala este prima armonic. Frecvena 21 este primul ton superior sau a doua armonic, frecvena 31 este al doilea ton superior sau a treia armonic .a.m.d.Dac coarda este iniial deformat astfel nct forma sa este aceeai ca a uneia dintre armonicile posibile, ea va vibra cu frecvena acelei armonici particulare, dac este lsat liber.Coarda sonor este sursa sonor pentru toate instrumentele cu corzi. Toate aceste instrumente emit sunete att direct, ct i prin cutia de rezonan care are o importan esenial pentru timbrul sunetului.Intensitatea sunetului emis este determinat de amplitudinea vibraiilor sistemului sonor. Totui, n unele cazuri, sursa de vibraii nu d un sunet intens, chiar n cazul amplitudinilor mari. De exemplu, dac ntindem o coard ntre dou cleme tari i o lovim, vom obine un sunet foarte slab. De asemenea, dac lovim un diapazon i l inem n mn, sunetul aproape c nu se aude. Aceasta se explic prin faptul c, n cazurile menionate coarda vibrant sau piciorul diapazonului provoac doar fluxuri turbionare nchise n aerul din vecintate i nu formeaz comprimri i dilatri ale aerului care duc la apariia unei unde longitudinale sonore. Legtura dintre sistemul care vibreaz i aerul nconjurtor este insuficient i sistemul radiaz slab. Pentru mrirea radiaiei, trebuie s crem condiii n care apariia micrilor turbionare s fie dificil. n legtur cu aceasta, diapazoanele, pentru a li se ntri sunetul, se monteaz pe cutii de lemn, iar la instrumentele muzicale (vioar, violoncel), coardele se fixeaz pe suprafee de lemn numite capace. Vibraiile coardei se transmit suprafeei mari a capacului, n jurul crora fluxurile de aer nchise devin imposibile. n vecintatea capacului se formeaz unde de compresie i dilatare, care dau natere unui sunet intens. Acelai rol l joac i capacul pianului. Intensificarea radiaiei explic i creterea intensitii sunetelor n cazul rezonanei sistemului.