Twilight Rasarit de Soare

5/11/2018 Twilight Rasarit de Soare - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/twilight-rasarit-de-soare 1/242

F a n

F i

c

2

0 1 0

Twilight–R

asar it

des

oare

Renesmee Carlie Cullen este acum o tanara femeie ce se confrunta cu

noi probleme specifice varstei, precum si cu vechi dusmani.



Prefata

Au trecut sapte ani de la inspaimantatoarea mea intalnire cu Aro, Marcus si Caius. Sapte ani de cand ei au

venit in Forks cu intentia de a distruge al doilea clan ca numar de membri dupa cel al Volturilor si de a ma

ucide pe mine din simplul motiv ca eram o fiinta necunoscuta.

Au trecut sapte ani de fericire pentru familia mea de cand Huilen si nepotul sau Nahuel i-au linistit cu privire

la ritmul meu alert de crestere si i-au asigurat ca dupa sapte ani de viata voi ajunge la maturitate moment in

care dezvoltarea mea va inceta. Sapte ani de cand am langa mine cel mai bun prieten de joaca, apoi cel mai

bun frate mai mare, iar acum cel mai minunat iubit, pe Jacob.

Au trecut sapte ani de cand tratatul dintre vampiri si lupi, mai exact dintre familia mea, familia Cullen si

tribul Quileute s-a renegociat sub forma unui tratat de nonviolenta. Sapte ani de cand lupii nu au mai putut

ataca vampirii din clanul Cullen datorita legaturii exceptionale dintre Jacob si mine, sufletul lui pereche pe

care nici un al lup nu l-ar putea ranii sub nici o forma.

Au trecut sapte ani de cand bunicii mei umani au intrat in viata mea, unii pentru o perioada mai lunga iar altii

pentru una mai scurta.

Renee a venit sa ma vada la o luna dupa plecarea Volturilor si cum mama se astepta deja, tenacitatea ei o

facura inca din primele clipe alaturi de mine sa se indoiasca de povestea pe care tata o inventase cum ca eu

eram fiica fratelui sau si singura supravetuitoare a familiei acestuia. Totusi Renee nu a vrut sa stie nimic

despre noi, i-a asigurat pe parintii nostrii ca ii iubeste foarte mult si i-a felicitat pentru nasterea mea, dar nu a

vrut sa stie adevarul. Dupa 1 saptamana de stat impreuna cu noi la casa Cullen a plecat promitand sa revina

ori de cate ori se va putea; dar nu a mai revenit, cu toate ca mama si uneori eu, vorbim cu ea de 1-2 ori pe

saptamana la telefon si ne trimitem mereu e-mailuri.

Charlie m-am cunoscut la putin timp dupa nasterea mea si cu toate ca a specificat ca nu vrea sa fie implicat

in supranatural si ca vrea sa stie numai ceea ce trebuie, a ajuns dupa mai putin de un an sa ne cunoasca

atat noua cat si lupilor toate secretele. S-a mutat in rezervatie cu Sue si s-au casatorit cand eu aveam 2 ani.

Fiind in casa cu Leah si Seth a fost imposibil sa nu afle toate dedesupturile lumii in care traia fara sa stie. Pe

Charlie il vedeam uneori si de cateva ori pe zi. Eram mereu fie noi in rezervatie fie el la noi acasa.

Au trecut sapte ani de cand m-am nascut, iar acum sunt din toate punctele de vedere la maturitate. Iar asta

inseamna ca in curand va trebui sa parasim orasul meu natal, sa parasim Forks-ul si rezervatia si pe toti cei

dragi noua.

Page | 2



Capitolul 1 – Intoarcerea

Un cer de un albastru infinit se indindea desupra capului meu. Cativa nori albi isi faceau loc pe panza

albastra; iar soarele completa perfect acest tablou al unui pictor renascentist. Era o zi minunata de vara,

ca acelea cand totul pare mult prea minunat si cand ploaia, vantul si ninsoarea nu par sa fie decat niste

amintiri indepartate dintr-o viata anterioara, o viata ce nu parea sa fi fost vreodata a mea. Tot ce auzeam

erau valurile care se spargeau in apropiere de stancile impozante, si nisipul framantand fin sub talpile

mele, in rest liniste.

Ma plimbam pe malul oceanului si ma bucuram de toate frumusetile care ma inconjurau, si care imi

faceau sufletul sa tresara. Era prima oara cand vedeam minunatiile pe care sud-estul Americii mi le

putea oferii, prima oara cand ma bucuram de briza care imi racorea pielea incinsa de soare, prima oara

cand ma aflam pe o plaja insorita si atat de departe de norii constanti ce imi erau atat de familiari si atat

de necesari.

“Nessie! Nessie!” rasuna in linistea diminetii o voce grava ce era pe cat de familiara pe atat de draga

sufletului meu. Era Jacob, nimeni altul decat Jacob al meu, sufletul meu pereche, dragostea mea, cel pe

care il iubeam atat de mult. Cel alaturi de care imi petrecusem toata viata, si alaturi de care urma sa fiu

pentru restul vietii mele. Jacob era fratele meu, prietenul meu, iubitul meu si mai mult decat atat era

destinul meu.

“Nessie, de ce m-ai lasat sa dorm atat de mult? Sau mai bine zis: cat am dormit?” vocea lui ragusita

estompa lejer valurile ce se izbeau cu forta de stanci. Vocea lui in general acopera orice alt zgomot. Avea

un glas puternic ca al unui bariton, putin ragusit, dar foarte melodios.

“Aveai nevoie de un somn bun. Dupa toate cluburile prin care m-ai plimbat in ultimile nopti.” Jacob nu

imi putea refuza nici o placere, era una dintre chestiile ciudate specifice sufletelor pereche, iar dorintele

mele erau mereu lege pentru el. Si de cate ori dorintele mele nu au fost copilaresti si nebunesti, dar Jacob

nu m-a dezamagit niciodata.

Recent avusesem o predispozitie pentru clubbing si nu am intarziat sa imi exprim dorinta de a petrece cat

mai mult timp dansand, iar iubitul meu Jacob nu a stat deloc pe ganduri. Am ajuns sa petrecem ultimile

trei nopti din club in club. Saracul Jacob, niciodata nu a fost un dansator bun, dar s-a chinuit asa cum a

stiut el mai bine sa danseze. Eram fericita cand facea astfel de gesturi. Imi demonstra cat ma iubea. Au

fost trei nopti in care am epuizat aproape toate cluburile din Miami, dar cu siguranta toate cluburile din

zona Oleta River State Park, acolo unde stateam.

“Oricum nu ai dormit chiar atat de mult. Este abia 11:00 AM. Puteai sa mai dormi sau macar sa mai

lenevesti in pat.” Avea nevoie de o pauza, asa ca de ce sa nu profite. Vacanta ne era destinata

amandurora, amandoi trebuia sa ne relaxam, iar el ajunsese sa alerge cat e ziua de lunga din loc in loc,

Page | 3



numai pentru a-mi face mie toate poftele. Vai cat de rasfatata sunt! Probabil ca pentru oricine altcineva as fi

nesuferita, dar Jacob ma iubeste prea mult sa observe toanele mele!

“Si sa te las singura? Sau vrei sa scapi de mine pentru cateva ore? Deja te-ai plictisit de a sta numai cu

mine 24 din 24?” Fata i se lumina intr-un zambet strengar, zambetul pe care ii iubeam. Cat de mult

semana cu tata cand zambea astfel, trebuia sa imi imaginez ca dupa sapte ani de prietenie urmau sa

inceapa sa semene, iar cum tata nu era genul care sa se schimbe, Jacob avea sa imprumute diverse

aspecte din comportamentul sau actiunile tatei. Uneori aveam impresia ca si gandeau la fel, mai ales

cand era vorba de siguranta mea. Acum, totusi, vocea lui nu era la fel de vesela cum ii era chipul, iar

vocea nu mintea. Chiar si o gluma pe seama unei despartiri, il chinuia, numai ideea de a nu fii impreuna

il omora, ne omora.

“Vrei sa nu te mai comporti ca un copil rasfatat!” Am scos limba si m-am strambat ca un copil ce inca

eram, o adolescenta ce a atins adolescenta mult prea devreme si care acum cauta sa fie iar copil. “Nimeni

nu vrea sa scape de tine! Nu m-am plictisit de tine, si nu m-as plictisi nici daca ziua ar avea durata unei

eternitati” Ce ironie, pentru parintii mei ziua chiar are durata unei eternitati. Parintii mei erau diferiti de

ceilalti parinti, iar eu diferita de ceilalti adolescenti asemeni intregii mele familii.

Noi suntem vampiri, sau mai exact familia mea este una de vampiri, eu fiind semivampir; jumatate om –

jumatate vampir. Una dintre trasaturile caracteristice vampirilor era faptul ca nu aveau nevoie de somn.

Nici un membru al familiei mele nu dormea, iar eu eram exceptia.

“Si niciodata, dar niciodata sa nu gandesti macar ca vreau sa fiu singura!!!” Am incercat sa imi fac

discursul sa para unul lejer, poate chiar usor amuzat, dar nu am reusit. Vocea mea avea o gravitate si o

raceala pe care abia dupa ce mi-am auzit cuvintele rostite le-am inteles: ma simteam singura, si madurea singuratatea.

Inca din clipa in care m-am nascut am fost inconjurata de fiinte dragi mie, care mi-au fost alaturi in

fiecare secunda a vietii sub forma celor trei familii extinse pe care le am. Familii ce sunt pe atat de diferite

pe cat sunt de unite. Prima ar fi familia Cullen, familia carora le port numele, familia mea de vampiri,

Carlise si Esme – parintii tatalui meu, Alice, Emmett, Jasper si Rosalie – unchii si matusile mele, Bella si

Edward – parintii mei. A doua ar fi familia mea umana Renee si Charlie – parintii mamei mele, impreuna

cu sufletele lor pereche Phil – sotul lui Renee si Sue – sotia lui Charlie. Iar a treia este familia in care

urma sa intru prin viitoarea mea casatorie cu Jacob, acum ea fiind familia prietenilor mei, familia lupilor:

Jacob, Sam si Emily, Seth si Leah, Embry si Quil si toti ceilalti lupi ce fac parte fie din haita lui Jacob fie

din haita lui Sam, precum si rudele lor.

Familiile mele m-au protejat si m-au iubit mereu, poate mai mult decat as fi meritat, iar singuratatea nu

a fost niciodata parte din mine. Mereu am fost inconjurata de cei pe care ii iubeam si de dragostea lor.

Asa ca era nu era normal sa cunosc acest sentiment, iar in acest moment chiar il simteam. Acum, ma

simteam singura, si imi era frica de singuratatea care ma inconjura. De ce ma simt oare asa?

Page | 4



“Nessie imi pare rau, nu am vrut sa te supar! Imi pare atat de rau!” Vocea lui Jacob era sfarsita. Ochii

mei spuneau mereu mult prea multe si acum eram sigura ca toate sentimentele care ma inundau isi

facusera simtita prezenta, prin durerea cu care ochii ma tradau. Jacob nu putea suporta sa ma stie

trista, iar privirea mea de acum, era mult mai dureroasa decat tristetea.

Am vazut cum si fata lui se transfigura de durere. Credea ca el m-a ranit cumva, fara sa stie cum, sau cu

ce. Probabil cauta acum in sine raspunsul, si negasindu-l suferea mai mult. Nu il puteam lasa sa sufere

alaturi de mine, cand nici macar eu nu aveam de ce sa sufar. Trebuia sa fiu fericita si implinita, si totusi

eu ma simteam golita de tot ceeea ce tinea de mine. Era ca si cum dintr-odata toata fericirea imi fugise

din suflet, iar acum oricat m-as lupta nu o puteam recupera. Iar odata cu fericirea mea, si a lui Jacob

disparu, lasand loc durerii de a ma vedea ranita si de a nu stii ce s-a intamplat.

De ce a trebuit sa fiu jumatate umana? De ce a trebuit sa fiu o carte atat de usor citibila? De ce a trebuit sa

am ochii atat de expresivi? Acum din cauza asta, din cauza mea, Jacob sufera! De ce sa sufere el, cand nici

eu nu stiu de ce sufar? Cand nici eu nu stiu de ce ma simt asa cum ma simt? De ce, de ce trebuie ca durerea

mea sa il cuprinda si pe Jacob? Eu nu ar trebui sa sufar, nu am nici un motiv sa ma simt singura, pentru ca

nu sunt deloc singura. Totul in jurul meu este si a fost mereu minunat! De ce ma simt asa?

“De ce ma simt asa? Nu am de ce!” M-am trezit gandind cu glas ceea ce trebuia sa fie doar o framantare

personala, si atunci am simtit cum fericirea imi revenea in trup. Ca si cum o umbra vesela sa asternu pe

mine, si imi readuse starea dinainte. Ma simteam minunat, iar chipul si ochii mei o exprimau.

“Nessie, ma sperii! Cum anume te simti? Ce se intampla cu tine?” Privirea lui Jacob imi sageta chipul

incercand probabil sa inteleaga cum in cateva secunde am trecut de la extaz la agonie si apoi iar la extaz.

“Ma gandeam la familia noastra, la prietenii nostrii si atunci dintr-o data, m-am simtit ciudat.”

“Ciudat cum? Nessie!” Dar ochii lui imi explicau mult prea bine frustrarea pe care incerca fara succes sa

o exprime in cuvinte.

“Jake, nici eu nu inteleg! Eram bine, apoi m-am simtit ca si cum dintr-o data as fi fost singura fiinta din

lume, eram pustiita, singura, infricosata, ca apoi sa imi treaca, asa dintr-odata” Ce bine ca nu era tata

prin preajma sa imi citeasca si de data asta gandurile, probabil ca ar fi fost mult mai panicat decat este

Jacob, si numai de panica tatei nu aveam acum nevoie. Niciodata nu realizasem cat de eliberatoare este o

perioada departe de simtul special al talentatului meu tata.

Stiam ca singura metoda de a-l linisti pe Jake era sa ii “spun” in felul meu unic ceea ce simtisem. M-am

apropiat de el prinvindu-i ochii in permanenta, am ridicat mana dreapta si am pus palma pe obrazul lui.

I-am aratat sentimentele si starile conflictuale de mai devreme. A tresarit si ochii ii era din nou indurerati.

Nu vroiam sa mai fie asa, vroiam sa fie exact cum era inainte ca starea mea sa se schimbe, asa ca m-am

gandit si i-am aratat cat de fericita am fost sa fiu langa el din prima clipa in care l-am vazut la numai

Page | 5



cateva minute dupa nasterea mea, i-am aratat dragostea de care eram constient inconjurata din partea

celor dragi si cat de fericita ma face fiecare clipa in care sunt cu el, fiecare imbratisare a lui, fiecare sarut,

fiecare…

“Of… Nessie!” Nu am putut sa ii mai arat nimic, mintea mea fiind mult prea ocupata de creerea de noi

amintiri, iar inimia mea de noi sentimente; ne sarutam. Buzele noastre se imbinau perfect ca si cum ar fi

fost special slefuite unele pentru altele, corpul lui se modela dupa conturul meu de granit, mainile

noastre impreunate pareau una. Eram facuti unul pentru celalalt iar sarutruile noastre ne aminteau

mereu ca suntem jumatatile aceluiasi intreg. El reprezenta partea moale, maleabila a intregului, iar eu pe

cea dura, de neclintit. Eram atat de diferiti si totusi ne completam perfect.

***

Camera de hotel parea mult prea mare acum ca toate bagajele erau stranse si nici o haina nu era ratacita

prin vre-un colt, asa cum fusese in urma cu cateva minute. Nici eu si nici Jacob nu am fost vreodata

ordonati, cu toate ca pentru nici unul dintre noi curatenia nu dura decat cateva clipe. Patul de mahon, cu

asternuturi albe era in perfecta ordine iar langa el pe noptiera un ceas digital clipea informand pe oricine

era interesat ca este ora 2:00 PM. Vacanta aceasta o primisem cadou de la Carlise si Esme cand Jacob a

mentionat ca norii permanenti de casa ma deprimau teribil dupa ultima vizita in Amazon.

“Jake, ar trebui sa te grabesti!” Jacob intarzia mereu cand trebuia sa plecam. La venire am fost la un pas

de a pierde avionul. Tata a trebuit sa conduca ca un nebun pana la aeroport, dar asta nu l-a deranjat

deloc, macar asa sa isi testeze caii putere ai masinii. “In cateva minute trebuie sa plecam daca vrem sa

ajungem la timp la aeroport.”

“Da, da… cinci minute!”

“Din partea mea putem sa mai stam o zi… ca doar e gatul tau in joc si nu al meu!” Cat de tare ma

amuzam sa il sicanez pe tema asta. Stia foarte bine cat de obsedati erau cei din familia mea de

punctualitate. “Dar banuiesc ca esti constient ca in secunda imediat urmatoare celei in care trebuia sa

coboram din avion tata va fi deja aici la usa. Si sincer nu stiu cum o sa scapi din asta!”

“Da, parca il si aud” Jake iesise din baie si ridica bagajele noastre unul cat unul de pe jos. “Caine!!! Nu ai

zis ora 7:00 PM, unde e fata mea! Ha, ha, ha… Oricum cred ca daca as face una ca asta ar trebui sa imi

pazesc gatul nu de un singur vampir ranit in orgoliul sau de tata ci de tot clanul Cullen, iar din asta nu

cred ca as scapa cu blana intacta.”

“Ha, ha… Da asa e… iar mie imi cam place blana ta” Zambeam cu subinteles, caci stiam ca nici unul

dintre vampirii mei iubiti, nu i-ar putea face niciodata ceva lui Jacob. Asta m-ar rani pe mine, si nu ar fi

suportat gandul. Iar in afara de asta, in ultimii ani se atasasera toti de Jacob, si el de ei. Eram toti o

familie mare si fericita. “Hai sa plecam mai repede ca altfel…” Nu am apucat sa-mi termin ideea ca m-am

Page | 6



trezit luata pe sus si in secunda urmatoare eram asezata cu grija pe locul din dreapta al Spiderului (Alfa

Romeo Spider) inchiriat, in timp ce Jake aseza bagajele in porbagaj.

***

“Renesmee, Renesmee!” Am auzit vocea mamei, inainte de a pune piciorul pe solul aeroportului

Nightmute, chiar daca era la o distanta considerabila iar tonalitatea folosita fusese una deloc ridicata,

avantajul de a fi jumatate om-jumatate vampir. Vampirii aveau auzul incredibil de dezvoltat. Puteam auzi

o soapta din afara casei, chiar daca usile si ferestrele erau perfect inchise, si chiar puteam auzi un animal

ce adapa la cativa kilometrii departare.

“Renesmee, bine ai venit!” Tata avea cel mai melodios glas care mi-a fost dat sa aud vreodata si

transpunea in cuvintele tocmai rostite atat de multa dragoste. “Bine ai venit, caine! Ha, ha… Glumesc!

Ma bucur ca v-ati intors!”

Jake ajunse inaintea mea la familia noastra care ne astepta cu bratele intinse si cu fetele exprimand o

fericire sincera. Tata l-a imbratisat stangaci pe Jake si apoi i-a dat usor un cot in stomac. Mama l-a

sarutat usor pe obraz si i-a transmis “Multumesc”, iar apoi ceilalti l-au luat la intrebari. Jacob si parintii

mei se cunosteau de ani de zile. Dinainte sa ma nasc eu, iar prietenia lor era cu siguranta una dintre cele

mai puternice pe care am vazut-o. Probabil ca toate incercarile la care au fost supusi i-a transformat intr-

o familie de sine statatoare. Se iubeau foarte mult si asta era evident pentru oricine.

M-am apropiat de mama si de tata care ma priveau cu ochii lor calzi ca de caramel. Culoarea aceasta a

ochilor era prezenta la toti menbrii familiei mele si se datora dietei lor. Totusi ochii nu erau mereu aceasta

culoare. In perioadele in care erau insetati ochii le deveneau negrii. Eu eram si aici o exceptie. Aveam

ochii umani ai mamei mele, un ciocolatiu cald si lumnios.

Mama era imbracata intr-o rochie extraordinar de eleganta din satin visiniu completata de o pereche de

pantofi asortati, sigur aici isi bagase coada Alice. Nu purta niciodata bijuteri sau machiaj dar era mereu

cea mai frumoasa faptura dintre toate pe care le vazusem. Frumusetea era caracteristica vampirilor, dar

eu si tata consideram ca frumusetea mamei depasea cu mult standardul de frumusete al vampirilor.

Tata, era la fel de frumos ca si mama, era greu sa iti iei ochii de pe chipul lui minunat. Tata era un

Adonis in carne si oase. Acum era imbract cu o camasa alba de casmir si pantaloni negrii de stofa.

Amandoi erau dureros de frumosi, doi zei veniti din Olimp printre muritori, doi ingeri cazuti pe pamant.

Mama m-a imbratisat prima. Impratisarile ei erau mereu reci dar pline de afectiune. Mama era cea mai

buna prietena a mea, ii puteam vorbi despre orice, si niciodata nu ma critica sau certa. Asta era treaba

tatei. Mama ma asculta si imi dadea sfaturile cele mai practice. Era probabil vampirul cu cel mai

accentuat simt practic.

“Bine ai venit, scumpa mea! Ne-a fost asa dor de tine! Abia astept sa ne povestesti cum v-ati distrat!”.

Page | 7



Tata s-a multumit cu un sarut pe obraz si cu o tornada de amintiri pe care le vedea la fel de clar cum le

vedeam si eu direct din mintea mea. Mama zambea la fiecare noua amintire pe care i-o aratam. Jake ne

privea cu atentie, parca asteptand o amintire care sa nu fie pe placul tatalui sau mamei mele. Astepta sa

ii auda maraind nemultumiti sau mai rau. Norocul lui… toate amintirile mele erau exact asa cum

trebuiau. Pentru ca toata vacanta fusese asa cum trebuia.

Ne-am alaturat celorlalti tocmai cand paraseau incinta aeroportului si ne-am indreptat spre casa. Cerul

era exact asa cum mi-l aminteam: mohorat, pregatit oricand de ploaie si furtuna, iar soarele nici gand sa-

si faca simtita prezenta. Aerul era rece si umed. Vacanta fusese minunata si calda, dar numai Nightmute

imi oferea acum siguranta si fericirea pe care mi-o doream. Si trebuia sa recunosc, ca preferam racoarea

de acasa.

Page | 8



Capitolul 2 – Vreau acasa!

Vacanta se sfarsise atat de repede precum incepuse. O saptamana de Jacob, soare si briza, iar apoi totul

reveni la normal: nori, ploaie si iar nori si ploaie. Nightmute semana cu Forks din multe privinte: un

numar foarte mic de locuitori, numai 208 fara sa adaug familia mea numeroasa, o medie anuala foarte

ridicata a precipitatiilor, foarte putine zile insorite; locul ideal pentru o familie de vampiri. Totusi imi

lipseau padurile ce inconjurau orasul Forks. Duceam lipsa de oxigen proaspat produs prin fotosinteza

verdelui ce imi inconjura casa veche. Iar intreaga mea familie ducea lipsa de hrana in apropiere.

Ne-am mutat din Forks in urma cu numai sase luni, la scurt timp dupa ce am implinit sapte ani. Era

momentul in care am ajuns la maturitate, momentul in care parintii meu au decis ca meditatiile pe care

le primeam acasa nu mai puteau tine locul unor ‘experiente de viata umane’ asa cum tata se exprimase

atunci cand tema inscrierii mele la liceu a fost adusa in discutie. Nightmute a fost alegerea perfecta din

mai multe motive. In primul rand pentru ca era un oras in care zilele insorite erau putine, iar noua asta

ne convenea de minune. In al doilea rand orasul micut avea tot ce ne trebuia: un spital in care sa lucreze

Carlise, un liceu pe care sa-l urmam si hrana. Iar in al treilea rand eram foarte aproape de clanul Denali,

care erau familia noastra extinsa.

Carlise si-a gasit cu usurinta un loc de cinste in elita spitalului Yukon Kuskokwim Delta Reg , iar Esme a

deschis o mica afacere de reconditionari si amenanjari interioare; noi toti ceilalti incepand scoala. Rosalie,

Emmett si Jasper s-au inscris la Universitatea din Anchorage ce e la numai 304 km distanta de casa, iar

mama, tata, Alice, Jacob impreuna cu mine ne-am inscris la Scoala Nightmute, unde am ridicat numarul

“impresionant” de elevi de la 85 la 90.

Scoala incepuse foarte bine. Eu si Jacob aveam majoritatea cursurilor impreuna, exceptand orele de

Educatie Fizica pe care le aveam impreuna cu mama si Alice. Primele zile au fost deosebit de dificile si nu

odata am fost pe punctul de a ma da de gol fie in legatura cu abilitatea mea speciala de a “arata”

oamenilor ceea ce gandesc, fie in legatura cu relatia de rudenie dintre parintii mei si mine. Nu odata m-

am trezit la un pas de a raspunde unei intrebari a unui coleg, folosind abilitatea mea, sau de a avea

impulsul de a-i numi pe parintii mei, mama si tata in loc de Bella si Edward asa cum trebuia.

Povestea pe care toti cei din Nightmute o stiau era simpla: mama, tata si cu mine eram frati – asemanarile

dintre noi erau mult prea evidente pentru a fi trecute cu vederea; aveam parul tatalui meu si fizionomia

mamei mele. Eram orfani, iar Carlise si Esme ne-au adoptat pe toti pentru ca au considerat ca nu era

corect sa ne desparta. Alice era verisoara noastra, pe care Carlise a adoptat-o deasemenea iar Jacob era

prietenul meu. Fratii nostrii mai mari, care deasemenea erau adoptati de Carlise si Esme, plecasera la

colegiu, dar reveneau acasa ori de care ori puteau.

***

Page | 9



“Ne povestesti si noua, celor care nu pot sa-ti citeasca gandurile de la distanta, ce este atat de amuzant?”

Alice observa un zambet larg pe chipul tatalui meu ce se oglindea si pe al meu. Conversatiile noastre

private ii enervau mereu pe cei din jur.

“Nimic interesant Alice, o discutie clasica intre tata si fiica!” Spuse tata atat de repede si de incet ca pot sa

jur ca nimeni nu a observat ca cineva de la masa noastra vorbea macar. Discutiile mele cu tata aveau loc

de obicei in cea mai deplina liniste, mai ales in ceea ce ma privea. Era suficient sa gandesc ceea ce in

disctutie cu oricine altcineva as fi spus cu voce tare, iar tata imi citea gandurile. Raspunsurile lui veneau

fie sub forma miscarii ochilor in diferite directii, fie normal, ca in oricare alt dialog, dandu-le glas.

Oamenii nu realizau niciodata ca purtam o discutie, iar uneori chiar si vampirii aveau dificultati in a

observa. Devenisem incredibil de buni la dialogurile nerostite si neobservate.

Vampirii puteau auzi si cele mai usoare soapte ceea ce ne ajutau sa nu fim auziti de ceilalti sau puteau

vorbi cu o rapiditate inumana, iar in acest caz cuvintele rostite nu erau percepute de urechea umana

decat ca un usor suierat. Jacob era singurul non vampir care ne intelegea perfect si care ne auzea mereu;

in sapte ani de stat alaturi de noi ajunsese sa se obisnuiasca atat de mult cu obiceiurile noastre

vampirice de i se pareau mai normale decat cele umane sau cele de lup.

Jake era un lup, sau mai exact putea lua forma de lup. El era ceea ce se numeste cel ce isi schimba

forma (shape shifter), iar forma de lup era cea pe care cu multe generatii in urma capetenia tribului a

ales-o pentru a isi apara tribul. Gena de shape shifter mergea din generatie in generatie din tata in fiu.

Jacob era jumatate om-jumatate lup, asa cum eu eram jumatate om-jumatate vampir. Paream deci

predestinati unul altuia. Totusi soarta a fost foarte ironica cu noi, caci shape shifterii aveau un singur

inamic natural: vampirul.

“Hai Nessie spune-mi si mie!” Asa cum Jacob nu putea sa nu imi indeplineasca nici macar o dorinta, nici

eu nu puteam sa nu raspund rugamintilor sale.

“Of… bine dar nu e mare lucru. Ii povesteam lui Edward” – vocea lui Jacob era singura care se auzise din

afara grupului nostru si era normal sa ii raspund si eu in asa fel incat sa fiu auzita “despre profesorul de

Stiinte si despre cerintele ciudate pe care le are tema noastra.” Ora de Stiinte era una din multele ore pe

care le aveam impreuna cu Jacob, dar el parea total dezorientat. Nu intelegea la ce tema ma refer, sau

poate nici nu stia ca avem o tema. “Ma refer la insectarul pe care trebuie sa il aducem peste 2 saptamani.

Jake ma intreb, oare tu esti vreodata atent la ceea ce ne predau profesorii?” Imi exprimasem cu diverse

ocazii iritarea fata de totalul dezinteres pe care il manifesta Jake fata de scoala si fata de temele pe care le

primeam zilnic.

” Scumpo, dar esti tu mereu atat de atenta, ca eu nu simt nevoia sa mai fiu.” Afisase un zambet ce ma

facu pe loc sa uit tema discutiei, apoi adauga in soapta. “Si pe deasupra tot ce ni se preda aici e exact

ceea ce am facut cu Ed si Bell!” In ultimii ani, mama insistase sa participe si Jacob la meditatiile pe care

mi le ofereau parintii mei. Fusese incantat la inceput de idea de a petrece si mai mult timp alaturi de

Page | 10



mine, dar dupa un timp, nu foarte lung, intervenii plictiseala. Mie nu mi se parea deloc plictisitor, ci din

contra, orele de meditatii erau unele dintre momentele pe care le asteptam cu nerabdare de la o zi la

alta. Imi va fi dor de ele!

Mama si tata rasera usor de replica lui. Mereu se amuzau de lipsa de entuziasm fatisa a lui Jacob.Din

cand in cand mama ii amintea ca nu avea de gand sa isi lase fiica sa se casatoreasca cu un pui de lup

rasfatat care nu are de gand sa invete. Asta il facea pe Jacob sa isi redobandeasca atentia si interesul

pentru scoala, dar nu dura mult pana lucrurile reveneau la normal.

Am observat cat de intens se priveau parintii mei. Ei erau impreuna de aproximativ 10 ani si se iubeau

cum nu cred ca s-au mai iubit doi oameni vreodata. Romanele de dragoste de renume mondial, nu

reuseau sa prezinte decat o dragoste banala in comparatie cu cea pe care eu o observam in fiecare zi.

Deseori credeam ca singurul lucru care ar putea sa dureze mai mult ca viata noastra, a nemuritorilor,

este dragostea pe care mama si tata o simteau unul pentru altul.

Asa cum toti erau gelosi pe discutiile mele cu tata, eu eram geloasa pe discutiile nevorbite dintre parintii

mei. Discutiile lor semanau cu cele pe care le aveam eu cu tata, dar totusi niciodata nu am putut sa

patrund in ele. Stiam ca fiecare miscare a ochilor insemna o intrebare sau un raspuns, dar nu si

semnficatia din spatele acestora. Nimeni nu ii intelegea si totusi ei sa intelegeau atat de bine fara cuvinte,

si mai ales si fara abilitati speciale, pentru ca mama era singura persoana caruia tata nu ii putea citi

gandurile. Mama era ceea ce se numeste un scut, mintea ei este “privata” si nimeni nu poate sa o

acceseze, cu exceptia mea. Iar in timpul discutiilor pe care le aveau scutul era mereu la locul sau.

“Hadeti ca deja suntem in intarziere!” Alice ma scoase din starea de visare in care eram. Dupa cu au

reactionat mama si tata nici ei nu erau prea atenti la ceea ce se petrecea in jurul lor, erau in lumea lor, inlocul lor fericit, cand se priveau timpul inceta sa mai existe.

“Iubito, ai grija de tine si de fiica noastra!” Sopti tata mamei inainte de a o saruta, pana si saruturile lor

erau speciale, ca dintr-o alta lume. O fi din cauza ca buzele lor erau doua pietre care se sarutau in loc de

piatra si carne asa cum era in cazul saruturilor mele cu Jacob. Dar chiar atunci am simtit buzele fierbinti

si moi ale lui Jake lipite de ale mele calde si tari ca piatra. Buzele mele isi gasisera perechea si pareau sa

nu-si mai doreasca sa se desparta vreodata.

***

“Bella!” I-am spus numele mamei mele cand profesorul de sport m-a delegat pe mine si pe inca o colega

Kate, sa facem echipele de volei. “Alice!” am ales-o repede si pe matusa mea zglobie in echipa. Ne era mult

mai usor cand ne puteam tempera una pe alta. Clar nici una dintre noi nu isi dadea vre-un pic silinta la

ora de sport, ba din contra ne straduiam cat puteam de mult sa facem totul mult mai incet, mult mai

prost, mult mai lipsit de coordonare. Era frustrant sa iti infranezi toate impulsurile pe care le aveai, dar

Page | 11



presupun ca si mai frustrant ar fi fost sa fim nevoiti sa ne mutam pentru ca din greseala am fi indoit bara

portii de fotball, doar atingand-o.

Pentru mine era cel mai frustrant. In Forks statusem ascunsa de ochii lumii, nu mergeam decat pe

teritoriul tribului Quileute, unde aproape toata lumea ne cunostea secretul. Acolo il vedeam si pe Charlie

si tot acolo imi vedeam si putinii prieteni umani: Sue, Billy, Emily, Kim si Claire. Iar oriunde eram

puteam sa ma comport normal, fara sa imi fie frica de reactiile celor din jur. Puteam sa vanez, puteam sa

sfaram un bolovan intre degete, puteam sa alerg, sa sar, sa fac tot felul de lucrui normale pentru un

vampir, dar total anormale si inspaimantatoare pentru un om. Imi e dor de orasul Forks; imi e dor de Billy

si Charlie, de Renee si de Phil pe care nu i-am vazut decat odata; imi e dor de padurea in care ma

ascundeam mereu si in care alergam libera alaturi de lupul Jacob. Imi era dor, dar parca nu era un dor

normal. Era ceva ciudat la sentimentul asta. Nu-l intelegeam pe deplin. Era ca si cum aveam nevoie de

Forks.

“Vreau acasa!” nu am realizat ca am spus ultimile cuvinte cu voce tare pana nu am observat fata

inspaimantata a mamei si mirarea din ochii colegelor mele. Alice era deja langa mine, ma tinea de mana

si ea la fel de speriata de reactia mea. Oare ce m-a apucat? Atunci am simtit parfumul tatalul meu ce

venea de dincolo de usa intredeschisa a salii de sport, era si Jacob cu el. Probabil ma auzisera tipand si

au fugit de la orele lor pentru a vedea ce se intampla cu mine.

“Doamna Granger, sora mea, cred ca nu se simte prea bine! Probabil toata nebunia din ultimile luni cu

mutatul a obosit-o peste masura. Va deranjeaza daca eu si Alice o vom duce acasa?” mama era foarte

calma cand situatia o cerea. Era una din calitatile pe care le dobandise odata cu noua ei viata, odata cu

transformarea in vampir.

“Sigur domnisoara Cullen. Poate ar fi bine sa il anuntati si pe doctorul Cullen. Oboseala poate fi cronica

si periculoasa pentru organism. D-voastra si surorile d-voastra sunteti scutite de ora de astazi. Multa

sanatate!” D-na Granger era cea mai impresionabila dintre profesori, daca cineva vroia sa chiuleasca

trebuia doar sa o caute pe d-na Granger sa se prefaca ca ii era rau si avea toata ziua libera, fara alte

intrebari.

Am iesit imediat din sala de sport si am mers spre vestiar. Tata si Jake erau langa usa vestiarului. Tata

cauta in viziunile lui Alice ceva legat la tipatul meu de mai devreme, iar Jacob il privea cu atentie sporita.

Amandoi erau speriati, toti erau speriati, chiar si eu eram speriata pentru ca nu stiam ce se intampla cu

mine.

“Nessie, ce a fost asta?” Cata spaima se putea citi pe chipul mamei. Imi parea atat de rau ca i-am speriat.

“Nu stiu! Imi e dor, ba nu am nevoie de cei din Forks!”

Page | 12



“Cum adica ai nevoie?” Tata parea intrigat de felul cum ma exprimasem, si dupa chipurile celor din jur pe

toti ii deranjase folositea cuvantului nevoie.

“Nu stiu sa explic! E ciudat. Ma simt ciudat.”

“Stai linistita, scumpo! O rezolvam acasa. Sa mergem!”

Tata si Jake au plecat sa aduca masina in fata salii de sport iar noi am fost schimbate in doar cateva

secunde.

Jake statea in dreapta soferului, cand era cu tata in masina niciodata nu comenta cum ca ar vrea sa

conduca, cu toate ca toti stiam ca nimic nu ii placea mai mult decat sa fie la volan, si sa simta adrenalina

condusului cu mult peste limitele legale. Astazi totusi parea sa aprecieze lipsa de responsabilitate caci tot

drumul a stat intors catre mine, cu o fata inspaimantatoare. Alice a cautat tot drumul viziuni viitoare

legate de familia noastra, ar fi cautat mai usor viziuni legate de mine, dar pe mine nu ma putea vedea, la

fel ca si pe Jake. Ea spunea ca asta se intampla pentru ca trebuia sa fi fost ceea ce suntem noi pentru a

ne vedea, asa cum vedea oamenii pentru ca fusese om si vampirii pentru ca este vampir. Nimeni nu a

spus nimic tot drumul.

Odata ajunsi acasa am observat ca toate masinile erau in garaj, inclusiv cele care nu aveau de ce sa fie

astazi la ora asta aici. S-au intors cu totii! Masina lui Carlise era, ceea ce era ciudat avand in vedere ca era

in tura la spital, masina lui Esme era, cu toate ca stiam sigur ca era plecata din oras la o restaurare, era

chiar si masina lui Emmett. Normal, tata sigur ii sunase in clipa in care ma auzise tipand si au lasat

balta orice faceau, au condus ignorand orice limita de viteza si au venit sa vada ce se intampla cu mine.

Page | 13



Capitolul 3 – Umanitate

Cand am coborat din masina am putut mirosii fara nici o problema aromele florale ce veneau dinspre

casa, mirosurile specifice vampirilor mei dragi, familiei mele. Rosalie, Emmett, Jasper, Charlise si Esme.

Erau toti in casa, venisera pentru mine, caci alta explicatia rationala nu ar exista pentru care toti ar avea

un comportament atat de iresponsabil fata de munca si scoala, si mai ales toti in acelasi timp, si la numai

cateva minute dupa iesirea mea. Probabil ca telefonul tatalui meu i-a speriat.

“Au venit toti?” Am spus in cea mai plansa voce pe care o puteam avea.

“Sunt ingrijorati, scumpo, asa cum suntem cu totii! Doar stii cat de mult te iubeste fiecare vampir din

acea camera, nici unul nu ar putea sa stea departe stiind ca tu nu esti bine.” Tata avea dreptate, cred ca

si eu as reactiona la fel daca as fi in locul lor, daca ei ar fi cei care ar avea probleme. Cred ca as sarii si in

foc pentru ei daca de asta e nevoie sa-i stiu in siguranta!

“Nu ai face-o! Nici sa nu ma gandesti asa ceva, Renesmee!” Tata a raspuns gandurilor mele, cat de usor

fusese totul cat am fost in vacanta, cand gandurile mele fusesera numai ale mele. Incepuse sa-mi

lipseasca intimitatea.

“Dar tata, as face-o daca situatia ar cere-o.”

“Ce situatie? Ce sa faci?” Chipul mamei era inspaimantat. Stia cat de mult ii semanam.

“Fetita noastra gandeste exact cum gandeai tu cand erai inca om. Stii tu… A treia sotie…”

Nu am crezut niciodata ca mama si Jacob se pot coordona atat de bine si totusi in clipa in care tata a

mentionat cuvantul sotie fetele lor s-au transformat instantaneu: Jake era negru de furie, iar mama

parca mai palida ca niciodata; iar ochii lor erau ingroziti. Ii speriasem.

“NU!!!” Au strigat amandoi odata si atat fata cat si vocea le trada spaima.

Eram total confuza cu privire la ceea ce tocmai se intamplase. Stiam de povestea celei de-a treia sotie. Era

una dintre povestile tribului Quileute pe care le-am auzit cu anii in urma cand am patricipat cu Jacob la

un Consiliu al Tribului. Dar nu intelegeam ce legatura avea mitologia tribului cu ceea ce gandeam eu.

“Sa-ti fie foarte clar Nessie” Jake avea vocea mult mai grava ca de obicei “tu nu ai nevoie sa faci nimic

pentru a ne apara pe noi, noi suntem aici pentru a te apara pe tine. Tu esti pentru noi cea mai

importanta si am face orice pentru tine si pentru a te stii fericita, deci sa nu te mai gandesti la astfel de

absurditati”.

Page | 14



Am vrut sa ii raspund dar nu am apucat pentru ca deja se intorsese cu spatele la mine si pornise spre

casa, la fel au facut si Alice si parintii mei. Atunci am realizat ca gandurile mele ii deranjasera. Oare de

ce? Asta trebuia sa o las pentru mai tarziu, pentru ca deja ii auzeam pe cei din casa agitandu-se.

***

Am intrat in living si am fost uimita sa vad fiecare scaun al mesei de sticla, ce trona in mijlocul camerei,

ocupat de vampirii mei iubiti si de Jacob. Singurul scaun liber era cel dintre scaunul mamei si scaunul

lui Jake, scaunul care fusese al meu din clipa in care am inceput sa merg. M-am apropiat si am simtit

cum toate cele noua perechi de ochi imi urmareau fiecare miscare, cum toate cele noua perechi de urechi

imi ascultau fiecare bataie a inimii si cum noua perechi de ochi exprimau aceeasi intrebare nerostita “Ce

s-a intamplat?”.

M-am asezat pe scaunul si am asteptat un pic pentru ca disperarea din ochii lor sa dispara. Dupa cateva

secunde am realizat ca nu aveau cum sa se linsiteasca atat timp cat eu nu le raspundeam intrebarilor ce

ii nelinisteau. Linistea mea nu facea decat sa amplifice spaima.

“Stiu ca vreti sa stiti ce s-a intamplat! Si eu as vrea sa stiu! Dintr-o data m-am trezit cuprinsa de un

sentiment ciudat, necesitatea de a fii in Forks”

“Necesitate?”

“Nu stiu nici eu cum sa explic, Carlise. Simteam ca trebuie sa fiu in Forks, ca am absoluta nevoie sa fiu

acolo.”

“Si acum? Simti la fel?”

“Nu, sentimentul a disparut imediat ce atentia mi-a fost distrasa de auzul propiilor cuvinte. Eram

convinsa ca doar le gandeam. Nici o secunda nu mi-a trecut prin cap sa le strig! Chiar m-am speriat cand

mi-am auzit vocea.”

“Pur si simplu a disparut?”

“Da! Exact cum a aparut a si disparut!”

“Dar ce anume a dus la sentimentele astea?” Carlise il intreba acum pe tata.

“Nimic ce mi-ar fi putut da de banuit. Se gandea initial la cat de frustrant este ca nu se poate comporta in

totalitate ca un vampir, apoi la cei din Forks, iar pana sa realizez ca se intampla ceva deja tipa ca vrea

acasa.” Era usor de observat ca tata se considera partial vinovat pentru izbugnirea mea.

Page | 15



“Ascultati-ma cu totii, nu este vina nimanui!” l-am privit direct in ochi pe tata in timp ce ii spuneam. “in

nici un caz nu este vina ta tata” Apoi intorcandu-ma spre Jake, care il privea cu deosebit interes pe

Carlise, parca asteptand de la el o rezolvare a problemei, am continuat. “si nici a ta Jacob! Mi s-a facut

dintr-odata foarte dor de Forks, si de posibilitatile pe care orasul ni-le oferea, mi le oferea. Asta e tot! Nu e

ceva ce ati fi putut sa controlati. Era un sentiment, si atat timp cat nici unul dintre voi nu are abilitatile

lui Jasper, nu aveati cum sa ma ajutati.”

“Poate ca nu a fost cea mai buna idee sa plecam de aici!” Jasper se simtea acum vinovat. Felicitari Nessie

stii cum sa ii faci pe cei din jurul tau sa se simta prost!

“Nu, Jazz, nu asta am vrut sa spun! Of… chiar nu intelegeti ca nu este vina nimanui?”

“Renesmee, scumpo! Vrem sa ne asiguram ca tu esti bine in fiecare secunda. Intelegi asta, nu?” Am

incuvintat din cap ”Ti s-a mai intamplat sa te simti asa?” Imediat ce Carlise isi termina intrebarea, toate

privirile s-au indreptat catre mine.

“Da, nu este prima oara!” Am recunoscut cu oarecare jena. Nu imi placea sa admit o vulnerabilitate. “Iti

amintesti Jake in vacanta cand… ” Jacob incuvinta din cap. “M-am trezit pur si simplu gandindu-ma la

diverse lucruri, iar apoi dintr-o data am trait un sentiment care nu isi avea sens! Prima oara a fost

singuratate, o singuratate dureroasa, acum necesitate. E deranjant!”

“Ciudat!” Rosalie isi exprima ingrijorarea, privindu-l pe Carlise pentru o salvare.

“Seamana foarte mult cu ...” spuse Alice.

“Nu are cum sa fie asta, Alice!”

“Nu ai de unde sa stii, Edward, poate fi ceva similar daca nu acelasi lucru!”

“Despre ce tot vorbiti voi acolo?”

“Scumpo, Alice crede ca sentimentele astea ale tale seamana cu unul din modurile in care percepe ea

viziunile despre viitor.” spuse tata “Nu stiu despre ce e vorba cu schimbarile astea de sentimente si

comportamentale atat de bruste, dar nu cred ca e vorba de viziuni despre viitor.”

“Ha, ha… ” Dintr-o data un ras cristalin ma deconcentra. Era mama. Da chiar radea! Radea oare de mine,

de reactia mea sau de reactia lor? Ce se intampla aici?

“Iubito… ” Tata incepuse sa vorbeasca cand Jacob a inceput sa rada alaturi de mama.

Jake si mama erau foarte apropiati si nu odata am observat cat de similar gandeau sau actionau. Ei

fusesera indragostiti unul de altu inainte sa ma nasc eu. Mama il iubea atunci atat pe tata care era

Page | 16



motivul ei de a trai, era jumatatea ei, cat si de Jacob care o iubise din prima clipa in care o vazuse. Apoi

m-am nascut eu, iar mama a devenit vampir si sentimentele lor s-au schimbat. Jacob si-a descoperit in

mine sufletul pereche, iar mama a realizat ca nu il mai iubeste asa cum o facea. Dragostea ei deveni o

dragoste materna, mai mult decat orice. Vocea mamei ma aduse din reveria mea.

“Fiica noastra, a avut pana acum numai comportamentul unui vampir, iar acum incepe sa se comporte

ca o adolescenta umana. Ceea ce simte ea, schimbarile astea bruste de sentimente si de gandire,

izbugnirile sunt toate caracteristice perioadei adolescentei umane.”

Bine bine si de ce radeau, doar stiam ca sunt adolescenta, si de ce ceilalti s-au speriat? Nu mai inteleg nimic!

Mama si Jacob inca radeau, si parea ca si tata ii acompania. Ceilalti erau la fel de uimiti ca si mine.

“Of … sunteti atat de inumani, atat de vampiri! Sunt genul de sentimente pe care voi nu le-ati mai simtit

de atat de multi ani, si pe care odata cu transformarea le-ati pierdut.”

“Eu inca le mai simt! Iar Bella le-a simtit pana acum cativa ani deci sunt inca proaspete in memoria ei.”

Jacob era ceea ce tata numea un vesnic adolescent.

“Pe cand in cazul nostru sunt total necunoscute! Ca si cum nu le-am fi avut niciodata, pentru ca toate

sau mare parte din amintirile noastre umane s-au pierdut.” Jasper ii continua ideea lui Jacob apoi rase si

el alaturi de mama, tata si Jacob, iar pentru prima oara de cand am intrat in casa am simtit un

sentiment de usurare care nu era al meu. Trecuse ceva timp de cand Jasper nu-si mai exersase talentul

de a controla sentimentele celor din jur pe mine. Imi lipsise in ultima vreme.

“Si pentru asta am ratat eu meciul?” Emmett o intreba pe Rosalie evident amuzat de situatie si totusi

iritat de pierderea suferita.

“Se pare ca trebuie sa invatam din nou sa fim umani, de dragul lui Renesmee!” era prima oara cand se

auzi vocea lui Esme

‘Eh… atunci daca am rezolvat problema, haideti toti la o vanatoare si la o partida de baseball.” Emmett

spuse ridicandu-se si miscandu-se gratios cu viteza specifica vampirilor pana langa scaunul tatei.

“Oricum mi-ai promis ca ma lasi sa-mi iau revansa weekendul viitor, dar daca tot am ajuns mai

devreme.”

M-am ridicat usor de pe scaun si ma indreptam spre camera mea, Alice pleca spre bucatarie impreuna cu

Rosalie si Esme, mama se ridica si ea de pe scaun sa ma urmeze, probabil se pregatea pentru o discutie

mama-fiica despre adolescenta sau umanitate. Astfel de discutii aveau loc aproape zilnic intre mine si

mama, si erau o incantare de ascultat. Mama imi povestea mereu despre viata ei umana, si chiar daca

Page | 17



amintirile erau incetosate pentru mine nu existau amintiri mai frumoase. Em si Jazz pornira spre usa de

la intrare cand toti am fost opriti de vocea tatalui meu.

“Se pare ca catelusul nostru are idei interesante uneori!” Se uita la Jacob si ii zambi.

“Ha,ha,ha … Da strigoiule, uneori mai si gandesc!”

“Hei, voi doi, terminati imediat cu sicanele, si lamuriti-ne si pe noi.” striga mama la ei.

“Mergem in Forks! Yupy.” Alice se intorsese din bucatarie si era acum langa Jazz. “Mergem la Charlie! Vai

ce bine!” Toti am privit-o uimiti, toti in afara de Jacob si de tata.

Despre ce tot vorbea Alice? Nu putea sa fie decat una din viziunile ei. Probabil ca Jacob se gandise ca daca

eu simt nevoia sa merg in Forks, el trebuie sa ma duca acolo cat mai curand; doar eram sufletul lui

pereche si imi indeplinea orice dorinta. Iar cum s-a gandit la asta tata l-a si auzit si atunci a hotarat sa

mergem cu totii in Forks, iar odata ce hotararea a fost luata Alice e putut sa ne vada inapoi acasa!

“Jacob s-a gandit, ca de obicei sa ii dea lui Nessie tot ce doreste, sa o duca in Forks si cred ca am putea

sa mergem toti acolo pentru o perioada scurta, sa-i zicem o vacanta. Deasemenea poate acolo ii va fi mai

usor sa ne explice de ce are nevoie de Forks!”

“Atunci ce mai asteptam? Chiar imi e dor de padurile din Forks! Si de catelusii pe care i-am lasat singurei

in padure!” Em probabil se gandea ca va avea pe cine sa provoace la o lupta corp la corp, avand in vedere

ca Paul si Embry nu refuzau niciodata o ocazie de a se lupta cu un vampir.

“Edward, ocupa-te tu de tot pentru plecarea de aici. Eu o sa ma ocup sa aranjez vizita noastra.” se oferi

Carlise.

Tata pleca imediat cu mama sa aranjeze situatia la scoala, iar Em si Rose plecara la Universitatea

Anchorage sa isi aranjeze lipsa pentru o perioada. Nu ar fi fost o problema daca am fi plecat direct, totusi

cei din oras erau destul de circumspecti in ceea ce ne privea si era mai bine sa nu atragem atentia mai

mult decat era nevoie. Esme, Alice si Jazz au plecat sa vaneze iar Jacob s-a oferit sa mearga cu ei. Jacob

nu mai vanase dinainte de vacanta noastra, si chiar daca putea manca orice isi dorea, avea o predilectie

spre vanat.

Am ramas singura cu Carlise care, imediat ce toti au plecat, a inceput sa dea telefoane peste telefoane.

Am urcat in camera mea, m-am asezat pe pat si am scos din buzunat telefonul mobil. Am gasit in agenda

numarul cautat apoi am apelat.

“Alo da! Serif Swan!”

“Buna Charlie! Renesme sunt!”

Page | 18



“Oh… Nessie!” Se auzea clar emotia in vocea lui. “Ce faci? Ce fac toti? Edward, Bella, Carlise?”

“Stai linistit, Charlie!” Charlie imi interzise sa-i zic bunicule de cand observase ca nici lui Carlise nu ii

spuneam asa. “Toti suntem bine! Am o veste!”

“Spune!” Emotie, nerabdare, fericire, neliniste vai cate sentimente a putut Charlie sa exprime cu un

singur cuvant.

“O sa venim in vizita!” Entuziasmul din glasul meu era evident. Eram fericita, ma intorceam chiar si

pentru o scurta perioada acasa. Nightmute era un oras frumos, si ne oferea tot ce ne puteam dori. Dar

pentru mine nu era acasa.

“In vizita… wow… nu ma asteptam la asta… Mai ales ca Bella si Edward m-au avertizat ca este foarte

greu pentru voi sa veniti la noi. S-a intamplat ceva? Cine vine?” de data asta Charlie era panicat. Of… nu

trebuia sa-l sun eu… Poate era mai bine sa o las pe mama sau pe tata!

“Stai linistit! Nu s-a intamplat absolut nimic!” In acea clipa usa camerei mele s-a deschis si Carlise a

intrat intinzand mana dupa telefon. Ce usurare!!!

“Charlie, aici Carlise! Lasa-ma pe mine sa-ti explic si apoi poti sa pui toate intrebarile pe care le ai. Nu s-a

intamplat nimic grav, numai ca ne-a fost adus la cunostinta ca lui Renesmee ii este foarte dor de voi toti

si de Forks. Jacob s-a gandit sa o aduca macar pentru cateva zile sa va vada, iar Edward a propus sa ne

luam cu totii o vacanta de cateva saptamani pe care sa o petrecem in Forks.”

“Ah… Si veniti toti?” vocea lui Charlie era inca tensionata.

“Da! Edward si Bella aranjeaza acum lucrurile ca absenta noastra sa nu para ciudata!” il puteam auzi pe

Charlie respirand usurat. “Dar inainte de a ne intoarce am vrea sa stim cum sunt lucrurile pe acolo.

Intelegi tu!”

“Da inteleg. Cred ca cel mai bine te sun eu in 15 minute. Momentan sunt putin ocupat!” Din vocea lui

Charlie se intelegea foarte clar ca nu putea sa vorbeasca fara sa fie auzit.

“Inteleg. Sigur! Astept telefonul tau! Ne auzim in 15 minute.” Charlie a inchis telefonul.

Carlise era poate cel mai uman dintre vampirii mei dragi, dar asta insemna ca era si cel mai usor de citit,

iar pe fata lui acum se putea citi ingrijorare.

“Ce s-a intamplat?” am vrut sa stiu.

Page | 19



“Nu am nici cea mai mica idee. Dar sunt la fel de curios ca si tine. Charlie este in general atat de atent cu

ceea ce spune numai cand intradevar este ceva important. Deci nu cred ca e vorba de o cearta intre

varcolacii adolescenti din La Push.”

Sigur nu era vorba de asta. Si totusi cum de nu stie Jake nimic. Nu suntem suficient de departe pentru a nu-

si auzi “fratii” si nu cred ca daca stia ceva ar fi fost atat de calm, el nu este deloc genul. Si nici nu mi-ar

ascunde asa ceva. Dar stai… Jake nu s-a mai transformat dinainte de calatoria in Miami. Deci in perioada de

atunci pana acum s-a intamplat ceva in Forks. Daca s-a intamplat ceva cu Billy, sau cu haitele? Daca s-a

intamplat ceva cu Charlie? Nu, Charlie mi-ar fi spus daca era asa!

Gandurile mele au fost intrerupte de trei lucruri ce au avut loc concomitent: telefonul lui Carlise a sunat,

telefonul meu a vibrat, iar undeva in apropierea casei s-a auzit un urlet sfasaietor. Carlise a raspuns si in

aceeasi clipa a iesit din camera, era Charlie, tata ma suna pe mine, iar urletul era al lui Jacob.

Page | 20



Capitolul 4 – Pericol

Toti eram adunati in acelasi living unde statusem doar cu o ora mai devreme, planificandu-ne vacanta.

Acum eram ingroziti. Nimeni nu apucase sa rezolve nimic din ceea ce isi propusesera pentru ca odata ce

tata mi-a citit gandurile si apoi le-a citit pe ale lui Jacob i-a sunat pe toti sa se intoarca. De data aceasta

nimeni nu statea pe scaunele din jurul mesei, nimeni nu incerca sa para uman. Toti erau niste pietre, toti

cu exceptia lui Jacob care era sfasiat de vestile primite din haita. Cum se poate oare ca dupa cateva clipe

de fericire maxima sa fim atat de distrusi? Oare chiar nu merita familia Cullen nici o secunda de liniste?

Gandurile noastre se indreptau toate catre vechea noastra casa, catre Forks.

“Deci cum avem de gand sa rezolvam asta?” Emmett a fost cel care a intrerupt sirul gandurilor mele. “Cei

de acolo au nevoie de ajutorul nostru si ar fi indicat sa avem deja un plan cand ajungem acolo!”

“Ai dreptate Em! Totusi inca nu stim cu ce o sa ne confruntam. Iar Alice…”

“Da Edward, Alice este total inutila in situatia de fata! De cand am plecat din Forks intreg orasul si

imrejurimile sunt controlate de lupi, iar eu nu pot sa vad nimic de ei. Of domane!!! Ma doare atat de tare

capul de cate ori incerc sa vad ceva! Singura solutie pentru a putea vedea ceva este sa fiu in Forks, sa fiu

aproape de locul unde totul s-a intamplat, iar lupii sa stea iar in banca lor in La Push.”

“Si totusi sa ne intoarcem fara nici o idee despre ceea ce ne asteapta este destul de periculos, mai ales

pentru Renesmee!” Carlise a spus exact ce gandeau toti, dar nu m-am putut abtine sa nu scot limba la el.

Dezvoltasem un adevarat tic cu scosul limbii. Ce copil sunt uneori!

“ Tocmai de asta Nessie! Esti inca un copil care nu stie nimic despre lupta, un copil despre care sincer nici

noi stim mare lucru. Nimeni nu a avut vreodata curajul sa-ti testeze limitele asa ca nu stim exact cat de

umana esti si cat de predomninata este latura de vampir. Nu putem sa te lasam sa te arunci in lupta fara

sa stim exact ce se poate intampla. Iar atat timp cat toate lucrurile indica spre faptul ca Forks s-a

transformat de la plecarea noastra intr-un camp de lupta ne este frica pentru tine.”

“Pai atunci haideti sa aflam care imi sunt limitarile! Stim ca pielea mea este la fel de dura ca si a voastra,

si ca nu poate fi nici macar zgariata decat de dintii unui alt vampir sau ai mei. Stim ca rapiditatea mea

este una medie pentru un vampir, la fel ca si agilitatea. Stim ca simturile mele nu sunt atat de

pronuntate ca ale unui vampir dar sunt totusi mult peste un om. Stim ca…”

” Nessie! Nu de omameni ne este noua frica! Oamenii nu te pot rani, asta este cat se poate de clar, dar un

vampir si mai ales unu cu experienta ar putea avea o sansa.”

“Jacob are dreptate! Nu putem risca atat timp cat nu stim cu ce ne confruntam si cat nu stim daca tu

poti sa fii in siguranta.”

Page | 21



“Si totusi, oare ce o fi cu vampirii aceia? Ce au cautat acolo?” intreba Esme “Mirosul nostru ar fi trebuit

sa fie nedetectabil din afara orasului pana acum, au trecut aproape 7 luni de cand am parasit orasul si

ploile si ninsorile ar fi trebuit de mult sa spele mare parte din urmele noastre. Asta daca nu au fost

intrigati de mirosul lupilor, cu toate ca mirosul lor nu este deloc unul placut pentru vampiri, iar corpul

nostru este proiectat sa se teama instinctiv de acel miros.”

“Nu e posibil sa fi fost doar in zona la vanatoare?”

“Nu cred Nessie! Vezi tu, in afara de noi si de Volturi, vampirii in general nu stau impreuna in grupuri

atat de mari. Iar din ceea ce am vazut mintea haitei prin Jake aici este vorba cu siguranta de un grup

mare, probabil chiar de un clan. Cand este vorba de doi sau trei vampiri atunci poate fi un grup, chiar si

in cazul vampirilor clasici, dar in mintea lui Jake am vazut cel putin cinci vampiri.”

“Charlie crede ca sunt mai multi!” spuse Carlise pe un ton care nu imi placu deloc, necunoasterea exacta

a situatiei il inspaimanta. “Politia a primit numeroase rapoarte si numeroase descrieri, din ce a reusit el

sa puna cap la cap ar fi cel putin opt vampiri, dar nu poate fi sigur.”

“Trebuie sa mergem!” Era primul lucru pe care l-a spus mama de cand s-a intors. Pana acum ochii i-au

fost uscati si reci. Isi plangea mortii in tacere. “Tata, Sue si ceilalti au nevoie de ajutorul nostru, iar Sam

are nevoie de ajutorul lui Jacob.” Era mai mult decat evident ca pe Jacob toata discutia asta il durea mai

mult decat lasa sa se inteleaga, prietenii lui, familia lui fusese prinsa la mijloc, iar el era aici, departe de

ei, neputand sa faca nimic pentru ei. “Nu putem sta cu mainile in san in timp ce o gloata de vampiri iesiti

din minti ne terorizeaza familia si prietenii. Tuturor ne este frica pentru siguranta lui Renesmee, asa cum

in urma cu sapte ani, voi toti v-ati temut pentru siguranta mea pentru ca eram un vampir tanar si fara

experienta, si cum inainte de asta cand inca eram om v-ati temut ca umanitatea mea ma va ucide.Suntem opt vampiri maturi capabili sa o aparam pe Renesmee cu pretul vietii noastre, iar in Forks avem

o multime de prieteni care ar face exact la fel.”

“Da lupii ar murii inainte sa i se intample ceva!” rasuna vocea Alfa a lui Jacob.

“Dar iubito, Jake, nu putem stii ce ne astepata acolo!” Chipul tatalui meu era plin de durere, probabil isi

amintise toate momentele in care fusese la un pas de a o pierde pe mama si chiar momentele in care

credeau ca vor fi cu totii distrusi de Volturi.

“Nu Edward, nici un dar… fara cei din haita noi acum nu am fi aici. Volturii ar fi terminat cu noi din clipa

in care au ajuns in poiana, dar totusi frica de necunoscut, precum si curiozitatea lui Aro ne-au acordat

cateva momente in plus, timp suficient sa ne spunem povestea. Fara ei Renesmee nu ar mai fi acum aici,

iar in momentele astea au nevoie de ajutorul nostru. Cati din haita trebuie sa mai moara inainte ca noi sa

intervenim? Chiar este nevoie de un macel? Eu nu pot sa stau cu bratele incrucisate si sa asist la asa

ceva! E vorba de tata si de toti prietenii mei, prietenii nostrii!”

Page | 22



“Plecam maine dimineata!” vocea lui Alice intrerupse discursul mamei, care daca ar fi fost inca om ar fi

fost tremurat si plans. Ochii ei erau uscati dar privirea mamei mele imi spunea ca sufletul ei plange. Si

cum sa nu planga, si al meu plangea, si la fel fiecare suflet din incapare. “Edward nu mai cauta sa iti

schimbi hotararea, am vazut deja ce ai decis. Stiu ca te doare sa iti supui din nou familia unui pericol,

dar deja ai luat o hotarare!”

Chipul tatalui meu era sfarsit, as fi vrut sa merg langa el si sa-i spun ca nu are de ce sa fie infricosat, dar

stiam ca o astfel de declaratie a curajului meu nu va face decat sa inrautateasca lucrurile. Am incercat sa

ma gandesc la orice altceva numai sa nu il fac sa sufere si mai rau. Din pacate tot ce puteam vedea cu

ochii mintii erau chipurile prietenilor mei, prieteni pe care nu aveam sa-i mai vad niciodata pentru ca nu

mai erau printre noi: Jared si Collin, precum si chipul lui Leah, Seth si Sam care erau raniti grav. Mereu

mi-am inchpuit lupii ca fiind indistructibili, poate pentru ca orice posibilitate ca Jacob sa fie ranit ma

ranea si pe mine, si pentru ca nu puteam sa concep ca el ar putea sa moara.

In acea seara am mers toti la vanatoare. Aveam nevoie de forta pentru zilele care urmau si de putere de

concentrare, nu era in avantajul nostru ca setea sa se faca simtita. Pentru mine setea si foamea erau

interschimbabile, setea putea fi potolita prin mancarea umana, la fel cum foamea putea fi potolita prin

sange. Totusi mancarea umana nu facea altceva decat sa ma sature, forta nu puteam sa mi-o iau decat

din sange, iar acum cand eram cea mai firava din clanul nostru forta era vitata si urma sa faca diferenta

dintre viata si moarte.

De obicei cand plecam toti la vanatoare vanam pe perechi: mama cu tata, Carlise cu Esme, Alice cu

Jasper, Emmet cu Rosalie si eu cu Jacob, totusi in seara aceasta in aer era o tensiune ciudata care ne-a

facut sa stam impreuna. Ne era frica sa ne despartim; necunoscutul ne facea sa ne dorim sa stam cat mai

mult unul cu altul, sa fim cat mai apropiati, ca si cum ar fi fost ultimele noastre clipe petrecuteimpreuna.

***

Dimineata ne-a gasit pe toti in living. Toate bagajele erau pregatite, toate lucrurile aranjate prin casa,

totul era la locul potrivit, iar camera era minunata dar pentru mine nu a parut niciodata mai trista.

Mama si tata stateau pe canapeaua de langa fereastra imbratisati cu mainile impreunate, pareau sa aibe

o conversatie nereostita dar ochii le erau tristi si imi imaginam ca isi spuneau cum nu pot traii unul fara

celalat. Emmett si Rose erau pe canapeaua din fata LCD-ului, pentru un om ar fi parut ca se uita la

televizor, dar si un om ar observa ca ochii le erau prea fixi pentru asta. Carlise si Esme stateau la masa

din centrul camerei, aplecati deasupra unor hartii despre care am presupus ca sunt actele de calatorie.

Jasper statea pe cea de-a treia treapta a scarii interioare urmarind cu atentie fiecare miscare pe care o

facea Alice iar in acelasi timp controland sentimentele tuturor din camera. Alice se plimba ca o furtuna

prin camera vorbind la telefon, certandu-se cu echipa de mutare care intarziase jumatate de ora.

Page | 23



“Vor ajunge in 10-15 minute.” spuse Alice in clipa in care trantii clapeta telefonului ei micut. “Nu cunosc

zona si au facut stanga in loc sa faca dreapta. Of doamne, numai idioti!”

“Stai linistita Alice, vor ajunge imediat si oricum noi nu suntem inca in intarziere.” apoi uitandu-se la

Jake tata spuse “Jake tu si Nessie mergeti cu Jazz, Rose si Em. Luati Q7-le. Prinde! ” si arunca catre

Jake cheile de la Audi Q7. “Carlise, Esme si Alice merg cu noi in Aston.”

Pana in acel moment Jacob statuse in picioare langa mine si ma tinuse in brate. Cum prinsese cheile ma

saruta in fuga si pleca spre garaj sa scoata masina.

“Ajung in 2 minute!” ne anunta Alice. “Em, Jazz hai sa sa va jucati rolul si duce-ti bagajele la usa. Bella,

Renesmee veniti cu mine va rog! Baietii nostri au grija de tot acum, iar noi nu trebuie sa avem grija decat

de noi!”

Page | 24



Capitolul 5 – Acasa

Zborul spre Seattle nu a fost suficient de lung pentru toate gandurile care ma framantau. Iar faptul ca

trebuia sa ma port cat mai uman posibil nu ma ajuta deloc. Jacob dormea langa mine dar imi dadeam

seama ca somnul lui nu era deloc unul linistit, grijile pentru familia sa, pentru prietenii sai cat si pentru

mine si familia mea nu ii dadeau deloc pace. Cred ca avea si cosmaruri. As fi vrut sa pot sa intru in visul

lui sa i-l fac mai frumos, mai linistit.

Tata a auzit gandurile mele si a spotit “Ai tu grija de catelus, Jaz! Si de Nessie daca se poate, e mult prea

agitata.” Dar nici valurile de liniste nu reuseau sa ma calmeze de tot asa ca am incercat sa urmez

exemplul lui Jake si sa adorm, numai ca atunci cand am inchis ochii mi-am vazut toti prieteni din Forks,

iar asta nu facea decat sa inrautateasca lucrurile.

Am renuntat la ideea de somn si am incercat sa ma concentrez pe vacanta petrecuta cu Jake. Am trecut

in revista fiecare secunda a timpului petrecut in Miami, pana am ajuns la momementul groaznic cand am

simtit pentru prima oara sentimentele de adolescenta umana.

“Si sa te las singura? Sau vrei sa scapi de mine pentru cateva ore? Deja te-ai plictisit de a sta numai cu mine

24 din 24?” fata I se lumina intr-un zambet strengar, ce mult semana cu tata cand facea asta, dar vocea lui

nu mintea, numai si gandul la o astfel de gluma il durea, asa cum si pe mine ma durea.

“Vrei sa nu te mai comporti ca un copil rasfatat!” am spus scotand limba la el ca un copil ce inca eram.

“Nimeni nu vrea sa scape de tine! Nu m-am plictisit de tine, si nu m-as plictisi nici daca ziua ar avea durata

unei eternitati” ce ironie, pentru parintii mei ziua chiar are durata unei eternitati. “Si niciodata, dar niciodata

sa nu gandesti macar ca vreau sa fiu singura!!!” am vrut sa fac discursul sa para unul lejer si amuzant, si

totusi nu a sunat deloc asa, am simtit in voceam mea o gravitate si o durere pe care abia dupa ce mi-am auzit

cuvintele rostite am inteles-o: nu puteam sa imi imaginez cum ar fi sa f iu singura. Inca din clipa in care m-am

nascut am fost mereu inconjurata de f iinte dragi mie, care mi-au fost alaturi in fiecare secunda a vietii sub

forma celor trei familii extinse pe care le am. Famili ce sunt pe atat de diferite pe cat sunt de unite. Prima ar fi

familia Cullen, familia carora le port numele, familia mea de vampiri, Carlise si Esme – parintii tatalui meu,

Alice, Emmett, Jasper si Rosalie – unchii si matusile mele, Bella si Edward – parintii mei. A doua ar fi familia

mea umana Renee si Charlie – parintii mamei mele, impreuna cu sufletele lor pereche Phil – sotul lui Renee si

Sue – sotia lui Charlie. Iar a treia este familia in care am intrat datorita lui Jacob, familia lupilor:Jacob, Sam si

Emily, Seth si Leah, Embry si Quil si toti ceilalti lupi ce fac parte fie din haita lui Jacob fie din haita lui Sam.

“Nessie imi pare rau, nu am vrut sa te supar! Imi pare atat de rau!” Iar vocea lui era sfarsita. Ura sa ma

raneasca si fara sa vrea o facuse.

De ce a trebuit sa spun toate alea? Acum si Jacob sufera! De ce, de ce trebuie sa sufere Jacob? Eu nu sufar,

nu ma simt deloc ranita pentru ca nu am de ce. Totul in jurul meu este minunat! De ce sunt atat de proasta si

ii ranesc pe cei din jurul meu? Ma urasc uneori! - ce bine ca nu era tata prin preajma sa imi citeasca si

Page | 25



gandurile astea, nici nu realizasem cat de eliberatoare este o perioada departe de simtul special al

talentatului meu tata.

Oare asta a fost tot, o traire umana? Nu pare a fii doar atat. Mi-am amintit atunci sentimentul pe care l-

am avut in urma cu o zi in sala de sport. Si acolo am reactionat irational.

Pentru mine era cel mai frustrant. In Forks statusem ascunsa de ochii lumii, nu mergeam decat pe teritoriul

tribului Quileute, unde aproape toata lumea ne cunostea secretul. Acolo il vedeam si pe Charlie si tot acolo

imi vedeam si putinii prieteni umani: Sue, Billy, Emily, Kim si Claire. Iar oriunde eram puteam sa ma comport

normal, fara sa imi fie frica de reactiile celor din jur. Puteam sa vanez , puteam sa sfaram un bolovan intre

degete, puteam sa alerg, sa sar, sa fac tot felul de lucrrui normale pentru un vampir, dar total anormale si

inspaimantatoare pentru un om. Imi e dor de orasul Forks; imi e dor de Billy si Charlie, de Renee si de Phil

pe care nu i-am vazut decat odata; imi e dor de padurea in care ma ascundeam mereu si in care alergam

libera alaturi de lupul Jacob.

“Vreau acasa!” nu am realizat ca am spus ultimile cuvinte cu voce tare pana nu am observat fata

inspaimantata a mamei si mirarea din ochii colegelor mele. Alice era exact langa mine si ma tinea de mana si

ea la fel de speriata de reactia mea. Oare ce m-a apucat?

Si am continuat sa-mi amintesc iar si iar ambele evenimente si sa caut elemente comune, dar nu pareau

sa existe. Dar daca cumva… Asta trebuie sa fie; primul sentiment a fost cel de singuratate, o singuratate

groaznica pe care nu am simtit-o niciodata pentru ca nu am fost niciodata singura, si totusi sentimentul

era atat de clar, de real. Al doilea sentiment era mai mult o necesitate, necesitatea de a fi in Forks, de a fii

langa prietenii mei, de a-i apara pentru ca imi doream sa pot sa imi folosesc toate abilitatile mele de

vampir. Oare am presimtit ceea ce se intampla in Forks? Oare ceea ce am simti prima oara e viitorul? Oare in

Forks imi voi pierde toti prietenii si intreaga familie? Oare am facut ceva marca Alice? Am avut o viziune a

viitorului? Oare…

“Renesmee!” tata se ridicase de langa mama si era acum pe culoarul dintre scaune in dreptul scaunelor

pe care stateam eu si Jake, fata ii era impietrita nu puteam deslusi nici una dintre emotiile pe care le

simtea. “Nu te mai gandi la asta, nu ajuta pe nimeni!”

“Ba da, ma ajuta pe mine sa inteleg! Am dreptate, nu-i asa?” In acea clipa s-a trezit si Jake si se uita un

pic speriat la tata.

“Ce-i Ed am ajuns deja? Trebuie sa coboram?” dar vazand-i fata intelese ca nu era vorba de asta. “Ce s-a

intamplat? Nessie?”

“Nessie e bine!”

” Da Jake sunt bine, si sunt chiar aici langa tine.”

Page | 26



“Atunci ce e? Spune-mi strigoiule! Ce s-a intamplat!”

Tata a scos un marait usor care probabil nu a fost auzit de nimeni in afara de cei noua vampiri din avion

precum si de Jake.

“Nessie a avut un gand inspaimantator. Cred ca ii este mai usor ei sa-ti spuna decat sa iti povestesc eu

totul.” Am inteles atunci ce trebuie sa fac si am atins fata lui Jake. Cand am terminat sa-i arat s-a

cutremurat. Fata lui semana foarte mult cu cea cu care tata venise langa mine, era speriat, gandurile

mele ii speriasera.

***

Ne-am urcat in masinile pe care Carlise le inchiriase pentru noi si am plecat spre Forks. Aveam cam o ora

de mers, dar la cum conduceau tata si Jake sigur urma sa ajungem mult mai repede. Toti fusesera adusi

la zi cu noutatile, gandurile mele. Oare avusem dreptate si de asta s-au speriat asa de tare tata si Jake?

Totul parea logic, dar in clipele astea oare gandesc chiar asa de logic?

“Renesmee!” interveni in gandurile mele Carlise “Teoria ta este una foarte interesanta, cu o singura

mentiune. Vampirii nu au decat o abilitate speciala. Iar tu esti deja extraordinar de talentata, si oricum

cred ca daca ar fi fost sa existe inca un talent acesta ar fi fost prezent ca si celalalt inca de la nastere.”

“Carlise si teoria ta are un mic defect.” Rose il atentiona “Nessie nu este un vampir la fel ca toti ceilalti,

nimeni nu poate spune daca tiparele clasice ale vampirilor sunt valabile si pentru ea. Ar fi interesant sa

avem o discutie mai detaliata cu Nahuel si Huilen avand in vedere ca daca cineva poate sa ne spuna mai

multe despre cum este Nessie atunci cu siguranta ei sunt aceia.”

‘Ai dreptate Rose. Cum ajungem in Forks o sa iau legatura cu Amazoanele, numai Zafrina ne poate ajuta

in aceasta privinta. Dar pana atunci va trebui sa mergem dupa canoanele clasice ale vampirilor, caci

altceva nu stim.” Carlisle parea cu adevarat frustrat de toate cele discutate.

Dupa numai 40 de minute intrasem deja in Forks. Tata a sugerat sa mergem direct la vechea noastra

casa in timp ce Jacob sa se duca in La Push pentru mai multe informatii si pentru a ii anunta ca am

revenit.

Am trecut in viteza prin Forks, iar cand am vazut casa mamei, fosta casa a lui Charlie o furie neasteptatam-am cuprins. Simteam ca daca vroiam as putea sfarama intreaga masina in mici bucatele, din care

unele la fel de mici ca firmiturile de paine. Simteam ca trebuie sa intru in casa mamei, era ca si cum

acolo era ceva ce eu trebuia neaparat sa vad.

“Opreste!” am strigat si toate lumea a inlemnit. Probabil tata era prea ocupat cu gandurile lui Jake care

de acum era deja in forma de lup pentru a auzi ce gandeam eu, dar acum sigur era atent. Asa ca am

Page | 27



renuntat sa vorbesc si doar am gandit “Tata opreste acum! Trebuie sa intru in casa, nu pune intrebari. Vino

cu mine daca vrei! Veniti toti, numai lasa-ma sa intru! ”

“Mergem cu totii!” a strigat tata intorcand cu viteza masina si indreptandu-se spre casa lui Charlie.

Casa arata exact asa cum mi-o aminteam numai ca era nelocuita de cand Charlie se casatorise cu Sue si

se mutase in rezervatie pentru a fi mai aproape de Billy si de haita. Mereu spunea ca o sa o vanda dar

cred ca toate amintirile pe care le avea cu casa, amintiri legate de Renee si de mama nu il lasau sa o faca.

Cand am deschis portiera mirosul de vampir ne-a izbit pe toti. Tata a scos un marait puternic iar mama a

fost intr-o secunda langa mine, Rose si Carlise isi luasera deja pozitia de atac. Undeva in departare am

mai auzit un marait puternic pe care l-am recunoscut ca fiind al lui Emmett, fie reactiona la sunetele

scoase de noi fie aveau probleme. Oare ce s-a intamplat aici?

“Nu sunt aici, dar au fost!” spuse mai mult ca un marait Carlise “E si miros de sange, sange uman, dar e

stricat deja.”

“Sunt prea multe mirosuri sa deslusesc ceva clar. Dar nici unul dintre ele nu imi este catusi de putin

cunoscut. Bella, Rose stati langa Renesmess si sa nu o scapati nici o secunda din ochi.” Le ordona tata si

intra in casa impreuna cu Carlise.

Imediat dupa ei am intrat si noi. Dintr-o data am fost izbita de un miros groaznic sarat, stricat care venea

de la o pata imensa de sange din mijlocul sufrageriei. Dupa cum arata locul cineva se hranise acolo, dar

totusi era foarte mult sange insirat pe podea, nu prea parea sa stea in firea unui vampir sa risipeasca atat

sange. M-am indreptat spre scara ce dadea la etaj in timp ce Rose se duse spre bucatarie de unde parea

sa vina acelasi miros groaznic. Am urcat la etaj in camera lui Charlie mirosul de vampir era parca

impregnat in fiecare obiect de mobila, camera arata bine dar parea folosita. M-am dus apoi in camera

mamei unde tata si mama erau deja. Camera era exact asa cum o stiam, patul mamei, balansoarul din

coltul camerei, biroul si calculatorul ei invechit, perdelele din dantela ingalbenite de trecerea timpului,

puteam sa jur ca nici un fir de praf nu fusese miscat de la locul lui. Mirosul de vampir era insa atat de

puternic incat pentru o clipa mi-am amintit de ziua aceea de acum sapte ani cand fuseseram inconjurati

de zeci de vampiri, aici au intrat foarte multi vampiri, nu imi dadeam seama cati dar clar mai multi de opt

cati presupunea Charlie ca erau implicati in toate treaba asta.

Carlise si Rose au urcat dupa noi sa vada ce gasisem, nu gasisem nimic, ce bine ar fi fost sa gasim ceva,

macar am fi avut un indiciu, asa nu avem nimic decat multe noi intrebari. Ce au cautat atati vampiri in

casa mamei? Cati vampiri au fost mai exact? De ce au lasat cele doua balti de sange din sufragerie si

bucatarie? Ce se intamplase aici? De ce camera mamei nu a fost atinsa si totusi de ce atat de multi vampiri

intrasera in ea?

“Haideti acasa, Emmett s-a speriat auzindu-ne dar Alice i-a spus ca suntem ok si ca nu trebuie sa vina

dupa noi. Ne asteapta!” imi intrerupse tata sirul de intrebari.

Page | 28



***

Casa Cullen arata exact la fel cum o lasasem si nici un miros nou, se pare ca chiar si fara vampiri in oras

locul asta inca le dadea de fiori oamenilor. Casa era vopsita intr-un alb delicat, ingalbenit, avea doua

etaje si era foarte bine proportionata. Ferestrele si usile pareau sa faca parte din structura originala dar

erau defapt restaurate la perfectie de Esme. Interiorul deasemenea neschimbat era la fel de luminos,

deschis si incapator, peretele sudic, care dadea in spatele casei, fusese inlocuit cu ani in urma in

intregime cu sticla, iar prin el se vedea peluza care acum era acoperita de ferigi, scara masiva domina

partea vestica a casei. Totul era exact la fel, dar in fiecare camera mobila era acoperita cu cearceafuri care

fusesera albe dar acum erau gri din cauza prafului iar covoarele erau stranse si puse in saci de plastic

dand astfel camerelor un aer sinistru.

Se parea ca nici vampirii nu trecusera pe aici, ceea ce era ciudat avand in vedere ce vazusem la mama

acasa. Alice si Jasper fusesera sa inspecteze imprejurimile si tocmai se intorceau, deja ii puteam auzi

cand:

“Interesant! Alice are ceva sa ne povesteasca.” spuse tata.

Chiar atunci Alice intra pe usa impreuna cu Jasper si toti ne stransesem in marea sala pe platforma pe

care in urma cu cateva luni era asezat pianul tatei.

“Nimeni nu a mai intrat in casa de cand am plecat. Mirosul lupilor este peste tot in jur, ceea ce inseamna

ca au patrulat prin zona frecvent. Am fost si la casa voastra Bella si toate sunt exact asa cum le-am lasat,

dar si acolo se simte mirosul lupilor. Totusi cam la 150 km de aici am prins un miros de vampir, mai

exact mai multi vampiri, care se pare ca au dat raita pe acolo si avand in vedere cat de pregnant este

mirosul mai mult ca sigur nu au fost doar odata pe acolo.” Alice paru sa ia o pauza pentru a-si trage

sufletul, lucru foarte ciudat avand in vedere ca vampirii nu oboseau si nu aveau nevoie da respire.

“150 km in ce directie?” vru Carlise sa stie.

“Asta e partea interesanta!” raspunse tata in locul lui Alice “150 km in toate directile. Se pare ca se invart

in jurul casei la 150 km si nu numai odata au facut asta. E ca si cum si ei patruleaza. Dar oare ce

asteapta? Pe noi?”

“Nu avem de unde sa stim! Esme va trebui sa aranjam casa pentru ca se pare ca va trebui sa stam operioada aici pentru a lamurii situatia asta care pare sa se complice de la o secunda la alta.”

Page | 29



Capitolul 6 – Despartire

Era deja amurg cand Jacob s-a intors din La Push, unde statuse toata ziua sa-si planga mortii si sa-i

imabarbateze pe membrii familiilor acestora. Vroia deasemenea sa afle tot ce s-a intamplat in Forks inultimile sapte luni, si mai ales ce se intamplase in ultima luna. Haita precum si cei din trib stiau ce se

intamplase si ne puteau ajuta sa intelegem mai bine toate lucrurile care se petrecusera si ne puteau da

un indiciu cu privire la ceea ce ar putea urma.

“Nessie!” eram afara pe scara cand Jake veni “Ce s-a intamplat? Ai o fata!!!”

“Multe Jake, vino, imi e mult mai usor sa iti arat!”

Jacob se aseza pe aceeasi treapta si isi puse capul pe genunchii mei. I-am atins fruntea cu palma si i-am

aratat tot ce vazusem si auzisem in ultimile ore: sangele din casa lui Charlie, mirosurile de vampiri,camera lui Charlie, camera mamei – a tresarit la vederea camerei fetei de care la un momentdat fusese

indragostit – am continuat cu casa Cullen, cu ceea ce ne povestise Alice si tata si cu planul lui Carlise de

a ramane pe o perioada nedeterminata aici pana cand totul se va rezolva.

“Da ai dreptate, multe! Of… Nessie, mi-ai lipsit in ultimile ore.”

Eu si Jacob nu am mai fost despartiti de ani de zile mai mult de 1-2 ore, iar acum am petrecut aproape

toata ziua separat. Daca as fi avut timp sa procesez lipsa lui probabil ca as fi suferit enorm in cursul

acestei zile, dar toate evenimentele m-au dat peste cap din toate punctele de vedere. M-am aplecat peste

el si l-am sarutat usor pe buze; avea buzele atat de calde, atat de moi si parfumate, pentru cateva

secunde am uitat complet de vampiri, de lupi, de sange, de pericol, de tot ce ma inspaimanta si mi-am

amintit fiecare sarut, fiecare atingere dintre mine si Jake, si am avut grija ca si el sa vada tot ce vad eu. I-

am luat obrajii in maini.

“Si mie mi-a fost dor de tine! Te iubesc!”

Page | 30



‘Si eu te iubesc scumpo!” A oftat.

“Ce e in La Push? Ce ai aflat? Ce fac toti cei de acolo? Jacob nu m-am gandit!” se uita la mine mirat, nu

intelegea ce vroiam sa spun “Condoleante, Jared si Collin erau prietenii tai si erau in haita ta, nu? Cum

se simt Seth, Leah si Sam? Emily! Saraca Emily!”

“Usor Nessie, respira! Hai sa intram pentru ca trebuie sa vorbesc cu Edward si Carlise.”

Ne-am ridicat in acelasi timp si am intrat in casa unde toti ne asteptau. Fetele lor erau indurerate,

auzisera discutia noastra si probabil si-au amintit si ei de lupii care nu mai erau. Mama si tata stateau ca

de obicei unul langa altul iar tata avea o mana in jurul taliei mamei, Alice si Jasper stateau pe una din

trepete scarii interioare, in timp ce Carlise, Esme, Emmett si Rosalie stateau in jurul mesei, pregatindu-se

parca sa se aseze.

“Spune odata, potaie!| Rose stiga la Jake “Ce s-a intamplat? Ce stii?”

Am marait usor spre ea cand am auzit cuvantul “potaie” pentru ca de data asta nu o spusese in gluma,

dar nici cu rautate, era prea tensionata, toti erau.

“De cand am plecat de aici, haitele au patrulat prin fiecare zona din Forks. Nici urma de vampiri, doar

mirosul vostru care era prezent prin foarte multe locuri din oras, din padure si din rezervatie. Unii dintre

lupi au incetat sa se mai trasforme si au inceput procesul de maturizare. Unul dintre cei care a renuntat

a fost Sam. Stiti cu totii povestea referitoare la rana lui Emily asa ca a decis ca amandoi sunt mai in

siguranta daca el renunta sa se mai transforme. Acum doua luni mai erau doar trei lupi care inca se mai

trasformau Leah, Seth si Paul.”

“Si ce legatura are asta cu restul?” il repezi Rose.

“Taci si aculta, stigoiule!” Jacob folosi vocea Alfa care era intradevar intimidanta “Paul a preluat

conducerea haitei si au rarit patrulele prin oras concentrandu-se pe rezervatie. Acum trei saptamani Sam

a venit in oras cu treaba si trecand pe langa casa lui Charlie a simtit miros de vampir. S-a intors imediat

in La Push si a anuntat haita, dar cand lupii au ajuns la casa nici urma de vampir. Totusi au intensificat

paza prin zona si dupa numai cateva zile Seth a fost atacat de un grup de vampiri. Erau trei sau patru si

norocul lui a fost ca Leah era transformata si a venit imediat sa-l ajute. Totusi amandoi au fost grav raniti

iar pana a ajuns si Paul strigoii deja fugisera.”

“Seth si Leah cum sunt?” vru Carlise sa stie

“Sunt un pic mai bine acum dar au fost batuti bine. O sa avem nevoie de tine doctore. Au foarte multe

oase rupte care inca nu s-au vindecat, mai ales ca a doua zi alti bautori de sange l-au prins pe Paul, iar

Leah si Seth s-au vazut obligati sa se transforme din nou pentru a-l scapa pe Paul. Lupta a fost si mai

Page | 31



crancena, iar in timpul asta Collin, Jared si Sam s-au transformat din nou sa-si ajute fratii. Au ajuns

tocmai la timp sa-i scape pe Seth si pe Leah din dintii strigoilor, dar toti au fost raniti. Collin si Jared au

fost muscati!”

Cata durere se putea citi in ochii lui si cat autocontrol. Se vedea ca se lupta cu lacrimile si cu furia care il

cuprindea, probabil ca si Jasper ii dadea o mana de ajutor. Daca s-ar fi transformat acum am fi distrus

peretele de sticla iar pe mine probabil m-ar fi aruncat la cative metri de locul in care eram.

“Sam si Paul au fost raniti, iar Seth si Leah au fost adusi aproape morti acasa. Au avut un mare noroc ca

nu au fost muscati, avand in vedere ca in ultimile clipe ale luptei au fost inconstienti. Bautorii de sange

au reusit sa fuga si de data asta. De atunci toti ceilalti au reluat transformarea, si inca cativa copii noi s-

au transformat in lupi asa ca suntem zece lupi in prezent cu tot cu Leah si Seth pe care inca nu putem sa

contam. De la ultima lupta nu au mai reusit sa ii prinda deloc pe strigoi, au invatat zonele noastre de

patrulare si se pare ca ne evita cat pot de mult, dar mirosul lor se simte prin zona deci de plecat nu au

plecat si inca nu au renuntat la planul lor, oricare ar fii acela.”

Ochii tuturor vampirilor erau uscati si reci, daca ar fi fost umani in aceste clipe probabil ar fi plans. Eu

pot sa plang dar nu am mai facut-o de ani de zile, pentru ca este una dintre acele caracteristici umane pe

care o pot controla, iar faptul ca totul a fost minunat in viata mea atat timp, m-a ajutat enorm. Toti il

priveau pe Jacob cu mila dar in acelasi timp cu respect. Tata a fost primul care a vorbit.

“Acum ca stim ce s-a intamplat, trebuie sa vedem care sunt urmatorii nostrii pasi. Carlise ar trebui sa

mergi cu Esme in La Push si sa ii ajuti cum poti pe cei raniti. Alice crezi ca poti sa vezi viitorul nostru

daca Renesmee si Jacob nu sunt in zona?”

“Da fara ei pot sa vad destul de bine. Chiar mai devreme cand erau afara am putut sa vad reactia noastra

de acum, fetele intristate, tot ce tine de noi vad destul de bine; problema sunt ei. Pentru ca nu pot sa stiu

nimic din ceea ce urmeaza sa li se intample lor.”

“Da stiu!” resemnarea din vocea tatei era atat de evidenta “Atunci cred ca ar fi foarte bine daca l-ai lua pe

Jazz cu tine si ati incerca sa mergeti undeva unde poti sa vezi cat mai bine. Scuze ca va trimit de aici,

dar…”

“Stiu Edward, nu o poti scapa pe Nessie din ochi! Stai linistit! Inteleg foarte bine!”

“Iar ma tratati ca pe un bibelou de portelan? Chiar sunt atat de fragila?”

“Nessie!” spuse Jake cu autoritate in voce in timp ce imi stranse mana cu putere “Acum ar fi bine sa taci

si sa-l asculti pe Edward!”

Page | 32



“Sa tac?” aproape am urlat “Deci chiar sunt un bibelou, caci bibelourile nu vorbesc, stau acolo unde le

pui si se sparg la primul soc. E bine de stiu!”

Eram prea nervoasa sa mai pot lua parte la discutia dintre ei. Eram atat de suparata pe toti dar cel mai

suparata eram pe Jake. Ma tradase! El mereu fusese de partea mea iar dintr-o data tipa la mine, si se

comporta exact ca tata. Perfect chiar aveam nevoie de doi Edward Cullen care sa imi spuna ce sa fac si

care sa imi controleze viata pana la ultima suflare.

“Stiti ceva!” am marait catre Jacob in timp ce vorbeam “M-am saturat sa mi se spuna ce sa fac! Mai bine

ramaneam in Nightmute, la viata mea normala. Nu mai vreau sa va aud pe nici unul dintre voi asa ca ma

duc la culcare” Jacob se intinse sa ma prinda iar de mana cand am urlat “Iar tu potaie, sa nu te mai

prind in preajma mea! Am un tata care imi spune mereu ce sa fac, nu am nevoie ca iubitul meu sa fie

nimic altceva decat o versiune stearsa a acestuia.” si am fugit spre scari.

“Rensemee!” mama era socata de iesirea mea asa cum toti erau “De unde vin toate astea?”

M-am intros sa o privesc pe mama dar am facut greseala sa ma uit cu coada ochiului la Jacob. Nu mi-a

venit sa cred cata furie, frustrare, durere, si nu stiu cate alte sentimente se citeau pe chipul lui. Ochii ii

erau plini de lacrimi iar mana ii era inca suspendata in aer de parca incerca sa prinda ceva, o mand

invizibila sau mana celei care tocmai il distruse. In aceea clipa am simtit din nou sentimentul pe care l-

am avut in Miami, singuratatea. Oare asta prevestise sentimentul atunci, despartirea mea de Jacob,

resentimente din partea familiei mele? Ce am facut?

Stiam ca nu puteam sa il privesc in continuare asa ca m-am intros si am luat-o la fuga pe scari pana la

etajul al doilea unde era fosta camera a tatalui meu. In mijlocul camerei trona un pat urias, pe care tata il

cumparase special pentru mama, cand aceasta om fiind a fost nevoita sa petreaca cateva nopti in aceasta

camera, ‘sechestrata’, asa cum spusese ea, de Alice. M-am aruncat in pat si pentru prima oara in aproape

sapte ani am lasat lacrimile sa isi faca aparitia. Eram suparata pe mine, suparata pe tata, dar nu mai

gaseam nicaieri supararea pe care cu cateva clipe inainte o simtisem fata de Jacob.

“Ce i-am facut? Cum am putut? De ce?” am strigat cat am putut de tare, stiind ca Jacob nu ma mai poate

auzi. Imediat dupa ce am fugit din camera de zi, Jacob a plecat iar in secunda in care a iesit pe usa s-a si

transformat. Acum era deja la km distanta. “De ce am facut una ca asta?”

In seara aceea am plans pana cand ochii nu au mai avut lacrimi, iar atunci am continuat sa plang asacum plang vampirii avand ochii uscati si reci. Dupa cateva ore de plans am adormit. Chiar inainte ca

somnul sa ma cuprinda am simtit cum cineva s-a asezat pe pat langa mine, dar somnul m-a cuprins

inainte de a reusi sa deslusesc cine era. Am avut un somn foarte agitat si cosmaruri peste cosmaruri.

Page | 33



Capitolul 7 – Senzatii

Eram in padure si totul imi parea cunoscut! Bineinteles ca imi era cunoscut era padurea din Forks,

padure pe care am strabatut-o ani de zile in lung si in lat. Eram exact langa un lumnis, sau cel putin asa

mi se parea. Nu era un lumnis, eram la iesirea din padure langa Liceul Forks. Puteam vedea cladirea

liceului si o multime de copii care se grabeau la ore. Am auzit soneria care anunta ca ora a inceput.

Simteam nevoia sa ma duc si eu spre cladire, ca si cum as fi intarziat la ore. Ciudat, eu nu am fost

niciodata la liceul din Forks, numai la cel din Nightmute, si totusi simteam ca apartineam acelui loc si ca

il cunosteam atat de bine.

Deodata imaginea s-a schimbat. Eram tot in padure dar la intrarea in poiana, poiana parintilor mei,

poiana unde in urma cu sapte ani ne-am astepta cu totii sfarsitul la mana Volturilor. Cineva era in

poiana. Era tata. Statea pur si simplu ca o stana de piatra in mijlocul poienii. Din partea opusa un lup

mare rosiatic venea spre el, era Jacob. Il cunosteam atat de bine. Cat de frumos este. Tata nu i-a dat nici

o atentie, parea sa nu-l observe. Cand mi-am intros privirea care lupul Jacob am observat ca in locul lui

era Jacob al meu.

Tata si Jacob au inceput sa se certe. Vedeam cearta doar pe fetele lor pentru ca nu auzeam nici un

cuvant. Ciudat, eu un vampir sa nu pot auzi o cearta la numai cateva pasi de mine. Ce se intampla? Tata

s-a ghemuit in pozitia de atac. Ce face il ataca pe Jacob? Cum poate sa faca una ca asta? De ce imi face

una ca asta? A sarit spre Jacob. Nu!!!!!!

Nu mai eram in poiana. Eram in casa, in casa Cullen. Erau toti in jurul meu, chiar si Jacob. Se pare ca

nu il ranise tata. Ce bine! Stateau asa de aproape unul de altu si mama era exact intre ei. Totusi fata lor

nu mai exprima prietenia care pana de curand era atat de evidenta. Ce s-a schimbat? Si atunci am

realizat! Nu s-a schimbat nimic. Au revenit la relatia dinainte de a ma naste eu, se lupta iar pentru inima

mamei. Asta am facut eu? L-am facut pe Jacob sa isi aminteasca de toate sentimentele pe care le avuse in

trecut pentru mama, l-am facut sa o iubeasca din nou ca pe o femeie si nu ca pe o sora? L-am facut oare sa

nu ma mai iubeasca? Nici eu nu m-as mai iubi dupa ceea ce i-am spus.

Imaginea s-a schimbat din nou. Priveam de undeva din departare familia mea de vampiri. Erau iar sapte.

Mama nu mai era cu ei. Ce s-a intamplat? Mama e mereu langa tata, dar acum nu e. Oare unde e mama?

O noua schimbare de imagine. Padurea ma inconjura iar din toate partile zeci de perechi de ochii rosii se

indreptau amenintator spre mine. Imi era frica! Nu aveam unde sa fug, eram inconjurata. Dintr-odata nu

mi-a mai fost frica. Ochii continuau sa vina spre mine, totul era exact la fel, eu singura inconjurata de

Page | 34



vampiri carora nu le vedeam decat ochii si despre care stiam ca vor sa ma omoare dar nu imi era deloc

frica. Ma simteam incredibil de linistita, de senina si atunci m-am trezit.

Eram exact acolo unde stiam ca trebuia sa fiu, in fosta camera a tatalui meu, in pat. Langa mine pe

marginea patului statea Alice care ma privea cu interes, iar la capul patului in picioare era Jasper.

“Deci tu ai fost!” am zambit catre Jasper.

“Aveai un cosmar si m-am gandit ca te va ajuta sa te linistesti! Am reusit?”

“Ce bine ar fi fost daca ai putea manipula si visele. Cosmarul era acolo numai ca nu il mai percepeam ca

pe un cosmar.”

“Si asta nu e bine? Nu am mai visat de secole deci nu stiu cum merg lucrurile astea.”

“E bine! Multumesc Jazz! M-a ajutat enorm!” de ce sa-i spun adevarul, ca linistea nu facea decat sa

accentueze frica. ”Unde sunt ceilalti?”

“Edward, Bella, Carlise si Esme sunt in La Push. Parintii tai sa-l viziteze pe Charlie, iar Carlise si Esme s-

au dus sa vada ce pot face sa-i ajute pe Seth, Leah si Sam. Rose si Em sunt la vanatoare, stii cat de

incantat este Em de prezenta ursilor grizzly in zona.”

“Jake?” am soptit.

“Imi pare rau Nessie, dar nu stim nimic de Jake de aseara. E in forma de lup dar nu se gandeste decat la

ceea ce s-a petrecut aseara iar si iar, si nu-i lasa pe ceilalti sa vada nici un indiciu legat de unde e.”

Alice era sincera, chiar ii parea rau. Doamne ce am facut? Eu si iesirile mele!

“Jazz, te superi daca ma lasi un pic singura cu Alice, trebuie sa ma aranjez un pic inainte de a iesi de aici

si ea ma poate ajuta.”

“Sigur, nici o problema. Ma gasiti jos.”

Alice se ridica si merse sa-l sarute apoi se aseza din nou pe pat langa mine in timp ce Jasper cobora deja

scarile.

“Ce vrei sa stii?”

Bineinteles ca Alice stia ca vroiam sa o intreb ceva, doar vedea viitorul.

“Alice, cum sunt viziunile astea ale tale?”

Page | 35



“Nesigure in primul rand. Se pot modifica in orice moment.”

“Da stiu, nu la asta ma refeream. Vroiam sa stiu cum le vezi tu. Adica vezi o imagine a ceea ce urmeaza

sa se intample?”

“In majoritatea cazurilor sunt statice, ca niste poze. Alte ori sunt dinamice, e ca si cum m-as uita la un

film. Se mai intampla si sa fie ca si cum ai auzi niste cuvinte pe care nimeni nu le-a spus, probabil cam

cum aude Edward gandurile tuturor. Iar uneori sunt mai mult senzatii. Senzatiile apar in general in

legatura cu evenimente ce au loc in viitorul apropiat, cateva minute dinstanta de viziune, atunci cand

cineva isi schimba hotararea pe ultima suta de metrii. Senzatiile sunt cele mai greu de interpretat.”

“Si cum le interpretezi?”

“Pentru asta, in general ma folosesc de un viitor putin mai indepartat decat cel in care urmeaza sa se

intample ceea ce mi-a prezis senzatia, asta inseamna sa caut ceva ce urmeaza sa se intample in

urmatoarele ore. Vezi tu, orice actiune are o reactie in viitor, si nici o actiune nu este prestabilita. Deci

orice facem schimba mai mult sau mai putin viitorul. Asa ca pentru a interpreta o senzatie caut sa vad ce

anume se schimba in urma evenimentului pe care incerc sa-l interpretez.”

“Aha. Alice, tu crezi ca senzatiile mele inseamna ceva?”

“Da!”

“Ce?”

“Inca nu imi dau seama. Odata cu senzatiile tale prea multe lucruri s-au schimbat in viitor. Ceea ce cred

eu este ca senzatiile nu iti apartin. Cred ca tu cumva ai receptionat sentimentele pe care cineva le avea in

clipa in care tu le-ai simtit. Cred asta si pentru ca prima ta senzatie corespunde cu atacul vampirilor

asupra haitei.”

“Da? La asta nu m-am gandit. Adica m-am gandit la toate evenimentele dar nu am facut legatura intre

ele.”

‘Nessie nu pot sa fiu sigura ca au legatura. Este doar o presupunere. Poate ca este doar o coincidenta si

nimic altceva.”

“Alice, tu nu crezi in coincidente!” Alice mi-a zambit.

“Cat de bine ma cunosti! Asa e, la cate am vazut eu pana acum coincidentele nu exista. Dar sunt dispusa

sa accept dovedirea contrariului. Am vorbit destul iar in cateva minute parintii tai se vor intoarce, si nu

cred ca vrei sa te vada asa. Fugi la dus si apoi aranjeaza-te!”

Page | 36



‘Multumesc matusa!” s-a strambat, scotand limba la mine “Bine, bine, doar Alice!”

Alice s-a ridicat usor de pe pat iar eu am urmat-o catre camera ei. Baia ei era cea mai mare si cea mai

utilata din toata casa. Am intrat in baie, mi-am privit parul ravasit in oglinda, apoi m-am dezbracat si am

intrat sub dus, in speranta ca apa fierbinte ma va relaxa. Nu a reusit. Dusul a parut mult prea scurt cu

toate ca am stat minute bune sunt jetul de apa fierbinte. M-am schimbat si in cateva minute am coborat

in camera de zi.

Mama si tata erau pe canapea, stateau imbratisati si se priveau exact asa cum o faceau mereu. Ma

simteam prost sa le deranjez momentul de intimitate, dar m-au simtit inainte sa ma pot intoarce sa urc

iar in camera.

“Neata Renesmee!” ma saluta tata zambind “Cum ai dormit?”

“Nu exceptional! Am avut un somn agitat. Ce face Charlie?”

“Tata e bine, o sa treaca peste doua ore pe aici. A zis sa-ti dea sansa sa te trezesti.”

“Ma bucur! Si Seth, Leah si Sam?”

“Carlise este inca cu ei, ii ingrijeste.” tata parea plin de speranta “Sunt mai bine, si cel mai probabil in

maxim o saptamana o sa fie complet refacuti. Sam ar putea fi vindecat chiar mai repede. El a avut cele

mai putine oase rupte.”

“Si restu’?”

“Scumpo, nu stim nimic nou despre Jacob, decat ceea ce probabil ti-au spus deja Alice si Jasper. De cand

a plecat de aici nu s-a mai trasformat in om. Embry ne-a povestit ca nu se simte foarte bine, si ca face tot

posibilul sa-i blocheze pe toti din mintea lui, iar cand nu poate le arata numai ce vrea el, niciodata nu se

gandeste la locul unde este. Dar se va intoarce, scumpo! Te iubeste prea mult! Stii asta, nu?”

“Stiu mama! Dar l-am ranit atat de rau. Si pe tine te-am ranit, tata!”

“Din pricina mea sa nu-ti faci griji. Sunt cat se poate de bine, si asta pentru ca te iubesc prea mult ca sa

las o iesire ca cea de aseara sa ma deranjeze. Stiu ca si tu ma iubesti, si stiu ca uneori nervii te pot face

sa spui lucruri pe care nu le crezi cu adevarat.”

M-am aruncat in genunchi la picioarele canapelei si am pus capul pe genunchii mamei.

“Iertati-ma amandoi! Nu sunt decat o adolescenta razgaiata, un copil care se vrea adult mult prea

devreme. Iertati-ma va rog!”

Page | 37



“Renesmee, eu nu am ce sa-ti iert, scumpo, si nici tatal tau. Dar daca te ajuta sa te simti mai bine,

atunci: te iert!”

“Te iertam!” spuse tata.

“Va iubesc atat de mult! Si pe Jake il iubesc! Si totusi v-am ranit pe toti.”

“Sunt sigura ca Jake va intelege. Este un om bun, si are poate cel mai frumos suflet pe care l-am vazut la

un om. Te va ierta, cu siguranta te va ierta!”

M-am ridicat de langa ei si m-am indreptat spre fereastra. Am amutit cand in fata mea, pe peluza casei a

aparut un lup mare, rosu. Jake se intorsese, venise inapoi la mine. Ma iubea, exact asa cum il iubeam si

eu si nu ma parasise. Totul revenise la normal. Probabil ca a avut nevoie de ceva timp departe de mine,

departe de tot sa se gandeasca la tot ce se intamplase, iar acum ca s-a gandit, s-a intors. Lupul a fugit

imediat inapoi in padure si eu am asteptat sa se intoarca in forma de om.

O mana rece de piatra se aseza pe umarul meu. Si atunci am inteles ca totul se terminase, pentru

totdeauna.

“Renesmee!” vocea tatalui meu era sfasiata “Imi pare rau, scumpo! Vroia sa vorbeasca cu mine. Sa ma

anunte ca in seara asta este un Consiliu al tribului la care ar trebui si noi sa venim. A venit in calitate de

Alfa si descendent al lui Ephraim Black pentru ca invitatia sa fie una oficiala, altfel nu am avea voie sa

participam la aceasta adunare. Imi pare rau!”

Nu avea de ce sa-i para lui rau. Mi-o facusem cu mana mea. Eu am fost cea care l-am indepartat, iar

acum trebuie sa suport consecintele.

Page | 38



Capitolul 8 – Amenintarea

Eram in camera tatalui meu, asteptam. In ultima ora lacrimile imi udasera din nou fata de granit, dar de

data asta nu au mai asteptat permisiunea mea pentru a iesi. Am plans in ultimile ore cat nu am plans o

viata intreaga. Si cum sa nu plang cand viata mea a fugit aseara in padure sub forma de lup si nu se va

mai intoarce niciodata la mine. Oare asa s-a simtit mama cu ani in urma cand tata a plecat pentru a o

proteja? Nu cred ca e la fel, pentru ca atunci nu mama fusese cea care il ranise pe tata. Sau poate asa s-a

simtit cand…

“Renesmee! Pot sa intru?”

‘Sigur mama, intra!” Oricum nu mai am lacrimi asa ca macar nu o sa ma vezi plangand.

“Cum te simti scumpo? Si nu imi spune ca bine pentru ca te-am auzit plangand!”

Trebuia sa ma gandesc ca intr-o casa cu vampiri nu exista nici un secret!

“Nu ma simt deloc bine! Ma simt ca si cum viata mea s-a incheiat aseara, odata cu plecarea lui Jake. Ma

simt ca si cum o parte din mine a plecat, ca si cum insasi sufletul meu a plecat. Sunt goala, complet

goala pe dinauntru!”

M-am inselat in privinta lacrimilor, pentru ca odata ce am inceput sa vorbesc, zeci de lacrimi au inceput

sa curga udandu-mi camasa, udand perna, iar apoi cand mama m-a imbratisat udand tricoul ei.

“Of… ce nu as fi dat ca tu sa nu simti niciodata durerea aceasta! Credeam ca eu am simtit destul in

timpul vietii umane cat pentru intreaga familie Cullen, si pentru cativa ani chiar parea asa.”

“Mama, o sa inceteze sa mai doara? Ma doare prea tare, vreau sa nu mai doara, vreau sa inceteze, vreau

sa se termine! E ca si cum cineva m-a muscat si mi-a smuls tot pieptul.”

“As vrea sa-ti pot spune ca totul va fi perfect in cateva zile, cateva luni, dar va fi doar mai bine! Durerea

nu dispare atat timp cat fiinta ta nu este completa, nu se diminueaza, dar tu o sa devii mai puternica si o

sa stii cum sa o controlezi, cum sa iti continui viata in jurul ei. Cu timpul nu va mai durea mereu, dar va

durea; iar gaura din piept nu va mai fi atat de mare dar va fii. Imi pare rau, iubito!”

“Mama tu ai ranit vreodata pe cineva? Nu, tu nu ai putea niciodata sa ranesti pe nimeni! Ce prostii

vorbesc!”

Page | 39



“Nu sunt prostii, scumpo! Am ranit si nu odata, si nu o singura persoana. Inainte ca tu sa vii pe lume, si

chiar inainte ca eu si tatal tau sa ne casatorim, i-am ranit iar si iar si iar pe Jacob si pe Edward. Era ca si

cum orice actiune a mea ii ranea din nou si din nou si din nou. Era ingrozitor de greu pentru ca vroiam

sa-i fac pe amandoi fericiti, si totusi stiam ca ceea ce il facea pe unul dintre ei fericit, il facea cumplit de

nefericit pe celalat. Lucrurile au mers in ritmul asta pana la nasterea ta, cand Jake si-a gasit sufletul

pereche.”

“Dar daca s-a inselat! Daca nu sunt sufletul lui pereche! Poate inca te mai iubeste! Poate…”

“Renesmee!” striga mama, vizibil iritata “Doar nu esti geloasa pe mine? Jacob nu ma iubeste in felul ala,

tu esti cea pe care o iubeste. Vrei sa-ti pun ce teorie are tatal tau, teorie pe care o consider mai mult decat

posibila?”

“Sigur, sigur! Mama, imi pare rau!”

“Ssst! Nu-i nimic! Edward a studiat o perioada relatia dintre tine si Jake cand tu erai inca mica. I se

parea cel putin suspect faptul ca dintr-o data dragostea lui pentru mine disparuse si tu devenisei centrul

universului sau. Deasemenea a studiat relatia dintre Sam si Leah si apoi Sam si Emily. Si apare un

element comun in cele patru povesti care pe noi ne-au dus cu gandul la o legatura. Sam a fost indragostit

de Leah exact asa cum Jacob a fost indragostit de mine, apoi Sam a gasit-o pe Emily prin Leah iar Jacob

te-a gasit pe tine prin mine. Edward crede ca abilitatile lor de lupi, mai ales cele legate de sufletul

pereche, le-a aratat pe cine sa protejeje, pentru a-si proteja sufletul pereche si pentru a pregati intalnirea

cu acesta. Daca eu si Jake nu am fi avut povestea noastra cel mai probabil tu te-ai fi nascut undeva

departe de Jake si nu v-ati fi cunoscut niciodata. La fel de probabil daca Sam nu ar fi avut relatia cu Leah

nu ar fi avut niciodata sansa de a o cunoaste pe Emily.”

“Wow…”

Pentru prima oara in ultimile ore zambeam, si zambetul nu-mi era deloc fortat. Teoria parea mai mult

decat posibila, parea a fi incontestabila.

“Scumpo, trebuie sa tii minte ca este numai o teorie. Numai Jake si Sam au fost indragostiti inainte de a-

si intalni sufletul pereche si cu numai doua exemple nu ne putem forma o parere clara.”

“Dar este cea mai buna explicatie pe care am gasit-o!” tata era in dreptul usii “L-am auzit pe Charlie, seapropie de intrarea pe aleea noastra! Renesmee, sper ca nu ai de gand sa apari plansa toata in fata

bunicului tau!”

Am sarutat-o pe mama pe frunte si am fugit repede catre baia lui Alice, trecand pe langa tata m-am oprit

si l-am sarutat pe obraz. Aveam nevoie urgenta de asta, tot machiajul meu se intinsese pe fata, iar ochii

imi erau atat de umflati. Apa rece, un nou machiaj si sper sa fiu ca noua.

Page | 40



***

Charlie era neschimbat: acelasi par negru, pe alocuri carunt, aceleasi bucle ca si ale mele, aceeasi privire

blanda, acelasi om minunat. Probabil din cauza trasformarilor pe care le-am suferit eu timp de sapte ani,

credeam ca toti oamenii trebuie sa se schimbe la fel de repede, motiv pentru care imaginea lui Charlie de

acum, identica cu Charlie pe care l-am lasat in Forks in urma cu sapte luni m-a socat.

“Hey, Nessie!” m-a imbratisat cu putere “Mi-a fost dor de tine! Cum e la scoala?”

“Buna Charlie! Si mie mi-a fost dor de tine si de Forks. Scoala e scoala… stii tu, destul de bine, repet tot

ce am facut cu mama si cu tata anii trecuti. E putin plictisitor din cauza asta!”

“Vai cat de mult semeni cu Bella!”

Rase cu pofta impreuna cu mama. Banuiesc ca era o gluma de-a lor interna pentru ca nici eu si nici tata

nu am simtit nevoia sa radem.

“Charlie, aseara nu am apucat sa vorbim asa cum ne-am dorit. Crezi ca ne poti pune acum la curent pe

larg cu ceea ce stii?”

“Sigur, Edward! Nessie nu ar trebui sa…”

Dar tata il intrerupse cu un marait.

“Renesmee este matura si face parte din familia asta. Tot ce stim noi, stie si ea, si vice-versa! Daca va fi

nevoie si va vrea, va lupta alturi de noi. Dar pana atunci trebuie sa stim cu totii ce se intampla pe aici!”

Scurtul discurs al tatei ma intrista si mai mult, pentru ca stiam ca schimbarea lui brusca de atitudine se

datora iesirii mele de aseara si durerii pe care o citea in sufletul meu, dar in acelasi timp ma bucuram ca

el ma considera pregatita pentru ceea ce urma.

“Cum zici tu, Edward!”

Charlie trase aer adanc in piept si se aseza pe canapea. Ochii lui exprimau durere si teama. Oare ce se

mai intamplase?

“Acum aproape o luna am primit un fax de la politia din Port Angeles prin care ne anuntau ca niste

lucruri ciudate au avut loc acolo si ca toate pistele pe care le aveau duceau catre Forks. Ne solicitau

ajutorul pentru a reusi sa puna punct situatiei care terorizase orasul. La doua zile dupa, am primit tot

prin fax toate informatiile pe care le aveau ei. Totul incepuse cu aproximativ trei saptamani inainte sa ne

anunte pe noi, cu disparitia a unui grup de turisti din LA. Mai bine spus evaporarea unui grup de turisti

impreuna cu autobuzul cu care venisera, cu soferul si ghidul.”

Page | 41



Trase si nou aer in piept si continua.

“Politia din Port Angeles i-a cautat timp de o saptamana prin tot statul Washington dar fara nici un

succes. Tocmai se pregateau sa inceapa investigatiile si in afara statului, cand familiile celor disparuti au

inceput sa anunte ca si-au vazut rudele pe care le credeau rapite sau ucise. Rapoartele sunau toate cam

la fel: ca fusesera vazuti pentru o perioada scurta de timp, cateva secunde pana la cateva minute, ca ii

vazusera seara si ca atunci cand incercau sa se duca spre ei acestia fugeau. Grupul care disparuse era

format din opt persoane, la care se adauga soferul si ghidul, dar numai rudele a patru dintre ei au

raportat ca i-au vazut.”

“Vampiri nou nascuti, din nou? Dar nu inteleg: cum de nu si-au atacat rudele?” intrerupse tata sirul

povestirii lui Charlie

“Nu stiu, fiule!” Charlie era cu adevarat frustrat ca nu ii putea da un raspuns mai clar “Dar asta nu e tot!

Exact cu o saptamana inainte sa ia legatura cu noi, au disparul doua famili de turisti, familii cu parinti,

copii si bunici. Politia a inceput iar cautarile si la fel ca si prima oara nu au gasit nimic. Pana cand cu o zi

inainte de a lua legatura cu noi, un turist a anuntat la politie ca exact la intrarea in Forks a vazut oprit

pe marginea drumului un autobuz cu numar de LA, si ca in autobuz erau niste copii care pe el l-au

inspaimantat. Copii erau de toate varstele de la cativa anisori, 2-3 ani pana la 14-15 ani.”

“Si a-ti gasit autobuzul?” povestea ma speriase atat de tare ca nu am putut ca imi fac vocea sa nu-mi fie

tremurata.

“Din pacate nu Nessie! Dar am gasit cateva urme se sange si o gamada de cenusa, ca si cum ar fi facut

focul exact acolo pe marginea drumului.”

“Charlie tu stii ce inseamna toate astea?” a intrebat mama inspaimantata.

“Da, Bells, stiu! Inseamna probleme mari. Nou nascuti de astia stiu, stiu ca se omoara intre ei, si

banuiesc ca de acolo era cenusa. Sangele era probabil al victimelor, si cel mai probabil al rudelor

impreuna cu care disparusera in cazul familiilor, sau a turistilor din autobuz care au fost ucisi si nu

transformati. Dar copii?” vru Charlie sa stie.

“Copii nemuritori.” vocea tatei era sfasiata.

Ideea copiilor nemuritori inspaimanta orice vampir, dar mai ales pe cei din familia Cullen care s-au luptat

atat de mult sa demonstreze in fata Volturilor ca eu nu sunt un astfel de copil.

“Copii nemuritori sunt cei mai periculosi vampiri. Nu pot fi invatati, nu pot fi controlati, si ucid tot ce le

iese in cale. Turistul acela cum am descris copii ca fiind, ma refer la cei mici?”

Page | 42



“Adorabili!” spuse Charlie si falca ii cazu “Sa inteleg ca sunt asa de frumosi incat nu poti sa-i omori, nu te

lasa sufletul.”

“Aveau nevoie de un mecanism de aparare, atat timp cat nu se pot lupta, iar frumusetea este arma lor

defensiva.”

Camera paru dintr-odata prea mica, simteam ca oricat de mult aer trageam in piept, intra prea putin, imi

era frica, imi imaginam ochii rosii ai copiilor nemuritori apropiinduse de mine. Si atunci am realizat ca

asta visasem eu, visasem copii nemuritori si nou nascuti, de asta ochii lor erau de un rosu stralucitor.

Avusesem o viziune. Doar oare ma vor prinde pe mine singura in mijlocul padurii? Ce sa caut singura in

padure?

“Bella!” tata imi intrerupse gandurile “Incepand de acum, nici unu dintre noi va iesi din casa neinsotit, si

nici macar in grupuri de cate doi. Preferabil sa fim cel putin cate 3-4. La vanatoare o sa mergem toti.” se

intoarse catre Charlie “Cat din ceea ce ne-ai povestit stiu cei din La Push?”

“Tot, numai ca nu toate semnalele le-au fost atat de clare cum v-au fost voua.”

“Diseara o sa mergem cu totii la Consiliul tribului si acolo o sa luam impreuna o hotarare. Noi o sa le

comunicam tot ce stim, si sa speram ca nu e pe atat de grav pe cat pare.”

“Volturi?” chipul mamei era inspaimantat cand rosti numele celor care au incercat sa ne omoare.

“Da, iubito! Probabil pana acum au aflat de copii nemuritori, iar noi suntem un clan foarte mare, mai ales

ca Marcus a vazut si legaturile cu lupii, iar acum Volturii considera clanul nostru ca fiind format din

noua vampiri si cel putin o duzina de lupi. Ceea ce inseamna ca suntem o amenintare mult mai mare

decat eram acum sapte ani.”

“Or sa vina dupa noi, iar? Tata, mama!”

Lacrimile imi curgeau pe obraji, si udau camasa tatei care ma tinea strans in bratele sale de granit, unde

pana acum cateva minute m-as fi simtit in siguranta, dar acum, acum imi era atat de frica, ma simteam

sfarsita, incapabila sa fac ceva. Acum eram sigura ca totul s-a sfarsit. Era imposibil ca Volturi sa ne crute

pentru a doua oara. Probabil ca acum aveau sa vina fara matrori, sa ne extermine fara nici un cuvant in

plus. Si nimeni din lumea noastra sau din lumea umana nu ar stii niciodata ce s-a intamplat cu clanulCullen. Pentru ei nu era deloc greu sa omoare opt vampiri, un semivampir si o duzina de lupi, mai ales

cand nu trebuiau sa pastreze aparentele ca daca trecuta.

Page | 43



Capitolul 9 – Consiliul

Intoarcerea acasa fusese poate cel mai dureros lucru pe care a trebui sa-l fac. Ma durea ca trebuia sa plec

din La Push, de langa Jake. Dar Consiliul tribului se terminase, iar tata hotarase ca nu avem de ce sa

pierdem timpul prin La Push. Consiliul a fost interesanta, inspaimantatoare dar sper eu constructiva.

***

Am ajuns in La Push in amurg si inca de la intrarea in rezervatie am fost intampinati de Embry si Quil,

care fusesera insarcinati de Jacob sa se ocupe de noi pana cand Consiliul avea sa inceapa. Tata a propusca pana cand vom fi chemati sa participam la Consiliu sa stam la Charlie care a fost nespus de bucuros,

la fel ca si Sue.

“Vai Bella, Edward, Renesmee ce dor ne-a fost de voi! De toti membrii familiei Cullen! Abia cand

incepusem si noi sa ne obisnuim cu vampirii, ati plecat!”

“Trebuia sa plecam! Era imposibil sa o mai tinem pe Renesmee inchisa in casa, si total egoist din partea

noastra sa o privam de toate experientele umane pe care noi le-am avut, fie cand eram umani ca Bella fie

vampiri in cazul tuturor celorlati. Si pe deasupra si pentru noi devenise ingrozitor de plictisitor sa nu

putem iesi din casa prea des, avand in vedere ca noi nu imbatranim.” ii raspunse tata lui Sue.

“Asa e… oricum, eu ma bucur ca v-ati intros. Seth si Leah sunt si ei tare fericiti ca ati revenit.”

“Am vorbit aseara cu ei, par sa se recupereze foarte frumos.” spuse mama in timp ce se uita pe fereastra.

Privirea ei insitenta mi-a atras atentia asa ca m-am uitat in directia in care privea ea. Se uita la Jacob,

care statea ascuns in intunecimea padurii, si ne privea. Oare ma privea pe mine? Sau pur si simplu privea

spre gloata de vampiri care ii imputea rezervatia?

“Dute si afla!” spuse tata, dar nu eram sigura ca raspunde la gandurile mele.

Singura? Parca nu aveam voie sa iesim din casa fara aparare?

“Aici esti cat se poate de aparata, esti inconjurtata de lupii si vampirii care te iubesc nespus. Nu o sa

patesti nimic. Am incredere in tine si in Jacob!”

Page | 44



Eram sigura ca Sue si Charlie nu auzisera nimic, si ca din afara nu se vedea ca am avea o discutie. Totusi

fiecare vampir din camera a auzit raspunsurile tatalui meu. Mama mi-a zambit discret, iar Rosalie m-a

impins usor catre usa. M-am scuzat fata de Charlie si Sue in graba in timp ce ieseam din casuta lor mica,

modesta dar plina de dragoste. Cine ar fi crezut ca Charlie urma sa-si gaseasca dragostea in La Push, si

ca ar fi ajuns sa ne cunoasca toate secretele. Cred ca asta ii ajutase foarte mult relatia cu Billy care

mereu s-a simtit prost ca trebuia sa-si minta cel mai bun prieten. Inainte de a-mi termina gandurile eram

deja langa padure la mai putin de un metru de Jacob al meu. Parca niciodata nu paruse atat de inalt,

atat de impozant, atat de atragator. Tot ce puteam sa imi doresc in clipa aceasta era sa ma stranga in

bratele lui mari si puternice si sa ma sarute, cum numai el stia sa o faca.

“Renesmee, nu ar trebui sa umblii de una singura, nu poti sa stii ce ti se poate intampla!”

Renesmee, Renesmee… nu imi spusese niciodata Renesmee, niciodata, chiar si la scoala in Nightmute imi

spunea tot Nessie, sau Ness, dar niciodata Renesmee. Chair nu ma mai iubea!

“Sunt in perfecta siguranta! Sunt o gramada de lupi si vampiri care m-ar ajuta in caz de nevoie, nu?”

“Da! Nimeni nu ar lasa sa ti se intample ceva.” lasa capul in jos si privi in pamant “Ce vrei?”

“Ce vrei?” cat de reci si de dure erau cuvintele lui, si cat ma raneau. Dar meritam! Eu il ranisem prima si

meritam tot ce primeam de la el.

“Vroiam…” incercam sa-mi gasesc cuvintele dar nu reuseam “Vroiam, da vroiam sa-mi cer scuze

pentru…”

“Nu ai pentru ce sa-ti ceri scuze!”

M-a iertat, da m-a iertat, altfel nu avea de ce sa-mi zica ca nu am de ce sa ma scuz. Sigur m-a iertat!

“Nu ai gresit cu nimic. Pur si simplu ai spus ceea ce gandeai, si niciodata nu este o greseala sa spui ceea

ce gandesti. Am fost totusi socat sa vad ca nu stiam deloc ce gandesti, chiar daca credeam ca stiu.”

“Nu e deloca asa, eu nu asta gandeam…” Mi-a pus degetul pe buze.

“Renesmee, te inteleg. Eu am gresit. Din clipa in care te-ai nascut am fost mereu langa tine si am crezut

ca dragostea mea este suficienta pentru amandoi. Dar tu nu ai avut niciodata posibilitatea de a te

razgandii, destinul tau fusese scris din clipa in care te-am vazut pentru prima oara. Iar acum vreau sa-ti

dau sansa sa iti schimbi destinul!”

“Dar nu vreau sa…”

Page | 45



“Renesmee, e destul de clar ca nu stii mereu ceea ce vrei. Nimeni nu stie mereu. Dar eu stiu acum ce

vreau sa fac, si din nou o sa decid eu pentru amandoi, dar crede-ma, este mai bine asa.”

Se opri pentru o clipa dar numai pentru a-si ridica privirea din pamant si a cauta ochii mei.

“Tu o sa fi mereu sufletul meu pereche, dar asta nu inseamna ca ne si iubim asa cum trebuie, iar tu nu

trebuie sa suferi langa mine, Renesmee.”

“Dar…” plangeam si lacrimile pentru prima oara erau mult mai fierbinti ca pielea mea.

“E clar ca nu ma iubesti asa cum te iubesc eu.”

Genunchii mi-au cedat si am cazut. M-a ridicat usor, cu atentie parca sa nu se apropie prea mult de

mine.

“Jake tu nu crezi toate astea! Sunt sigura ca nu crezi! Esti ranit! Te inteleg, in secunda asta mai mult

decat intelegeam acum cateva minute, pentru ca tocmai m-ai ranit si tu pe mine. Nu cred ca nu ma

iubesti, nu cred ca fiecare sarut, fiecare atingere au fost minciuni. Nu cred nimic din toate astea. Si nci tu

nu crezi Jake! Incerci sa nu mai fii ranit! Nu o sa reusesti si stii asta foarte bine, avand in vedere cat ai

suferit cand inca o iubeai pe mama.”

Iar il raneam, asta insemna durerea din ochii lui? Da sigur asta faceam! Il raneam iar!

“Jake imi pare rau, dar de data asta ma asculti tu pe mine. Aseara eram iritata de grija exagerata a tatei,

si tocmai atunci tu i-ai tinut partea, iar asta m-a durut atat de rau. Noi am fost mereu unu alaturi de

altu, iar aseara am simtit cum te aliai cu ei importiva mea. Gandeam gresit si prosteste, stiu asta dar nu

m-a putut abtine si am spus cuvintele acelea. In clipa in care ai plecat am realizat ca nu eram deloc

suparata pe tine, ca te iubeam si ca nu aveam cum sa fiu suparata pe tine. Dar tu plecasei deja de langa

mine, si am simtit cum totul in jurul meu se naruia, pentru ca tu nu mai erai acolo, pentru ca numai cu

tine alaturi viata mea are sens.”

“Nessie!” ochii ii erau plini de lacrimi.

‘Jake, eu te iubesc. Tu esti motivul pentru care eu inca mai traiesc, pentru ca fara tine nu as putea sa

exist. Asa cum mama si tata sunt dependenti unul de altu, sunt jumatatile aceluiasi intreg, asa suntem si

noi. Si sa nu-mi spui ca nu este asa, pentru ca stiu ca si tu simti toate astea! Am vazut zi de zi timp de

sapte ani dragostea din ochii tai, si tu ai putut sa o vezi pe cea din ochii mei. Te iubesc, te iubesc, te

iubesc…”

Ultimele cuvinte erau strigate. Nu ma mai intresa cine ma aude, ce zice, putea sa ma auda chiar si

Volturii, in clipa aceea nimic nu ma speria, nimic nu mi se parea imposibil. Jacob ma privea cu ochii

Page | 46



plansi, cu chipul sfasiat, intinse mainile si ma trase spre el. Impratisarea asta unui om i-ar fi rupt toate

coastele, eu o simteam, nu ma durea si imi placea, apoi ma saruta, iar sarutul fu atat de diferit de tot

ceea ce simtisem pana atunci. Buzele noastre se miscau intr-un ritm frenetic, iar mainile mele erau

incolacite in parul lui negru si lung, in timp ce ale lui imi mangaiau spatele, parul, soldurile. Nu vroiam

ca acest sarut sa se mai termine vreodata. Inima mea batea de zeci de ori mai repede ca de obicei, iar a

lui Jacob se auzea atat de tare, atat de aproape, parca vroia sa-i iasa din piept. Dupa cateva zeci de

secunde ne-am oprit si ne-am indepartat usor unul de altu, amandoi respiram greu, ceea ce pentru mine

era ciudat, neavand nevoie de aer si neobosind din cauza activitatilor fizice vreodata.

Eram inca imbratisati cand din spatele nostru am auzi un marait puternic. In aceeasi clipa langa noi erau

deja mama si tata.

“Nu gandi atat de departe, javra, inca este fetita mea!”

“Scuze, Ed, stii si tu cum e, uneori nu iti poti controla mintea.” spuse Jacob vizibil amuzat si ii facu cu

ochiul tatei.

“Eu ma controlam mult mai bine ca tine!” fu raspunsul taios al tatalui meu “Acum sa mergem, Consiliul

tribului e pe cale sa inceapa!”

***

Prima Plaja era schimbata fata de ultima oara cand o vazusem. Aproape de ochiurile de apa, erau acum

zeci de bolovani asezati in cerc, iar in mjocul lor un foc. Toti lupii erau adunati in jurul focului si langa ei

erau cei din familia mea: Carlise, Esme, Alice, Jasper, Rosalie si Emmett. In fata lor stateau batranii

tribului: Billy Black, descendentul lui Ephraim Black, in partea lui drepta statea Quil Ateara al-IV-lea,

iar in partea stanga Sue Swan (Clearwater). Billy si Quil faceau parte din grupul batranilor de ani de zile,

pe cand Sue luase locul fostului ei sot Harry Clearwater care murise in urma cu multi ani. In jurul focului

am putut sa-i recunosc si pe Charlie care facea acum parte din trib prin casatoria cu Sue, pe Emily care

era sotia lui Sam, unul dintre cei doi conducatori de haita, pe Kim care intrase in trib prin casatoria cu

Jared, si pe Claire care era acum o domnisorica in toata regula.

Ne-am asezat in jurul focului cand Billy si-a dres vocea cu putere pentru a anunta inceperea adunarii,

spunand:

“Frati Quileute, astazi printre noi s-au intors cei pe care ii numim prieteni si care ne-au aratat ca

dusmania dintre vamipri si lupi nu este definitorie nici pentru neamul nostru si nici pentru al lor. Familia

Cullen s-a intors in Forks, pentru a ne ajuta asa cum au facut-o si inainte in numeroase situatii, si asa

cum sper ca o vor face si de acum inainte ori de cate ori va fi nevoie. Asa cum si noi i-am ajutat, ii ajutam

si ii vom ajuta.”

Page | 47



Isi drese din nou vocea si continua.

“Unii dintre voi inca ii privesc cu retinere pe cei din familia Cullen, chiar daca nu au de ce. Ei ne-au

demonstrat de fiecare data ca ne sunt prieteni si aliati. Va rog, fratilor, sa fiti mai receptivi si sa ii

acceptati, asa cum si ei ne-au acceptat pe noi. Doctorul Cullen ne-a vindecat in diferite ocazii bolnavii,

mai ales atunci cand spitalele nu intrau in discutie, fiind vorba de protectorii nostrii, lupii. Alice si

Edward Cullen cu ablitatile lor exceptionale ne-au ajutat sa ne aparam de dusmanii care ne voiau raul.

Bella Cullen a protejat haita atunci cand amenintarea era exterminarea noastra ca specie. Iar ceilalti ne-

au oferit sprijinul lor ori de cate ori am avut nevoie. Iar Renesmee Cullen, este cea care a creat aceasta

legatura indistructibila intre lupi si vampiri, prin legatura pe viata ce o are cu fiu meu Jacob Black,

descendent al lui Ephraim Black.”

Jacob mi-a luat mana si mi-a sarutat-o apoi m-a strans mai tare in brate. Carlise se ridica pentru a vorbi.

“Prieteni dragi, ne bucuram sa ne aflam iar printre voi, dar suntem intristati de situatia care a dus la

aceasta reuniune. Noi suntem si vom fi mereu aliatii vostrii, iar tratatul in vigoare va dainui peste secole,

atat timp cat familia mea va exista. Suntem mandri sa va consideram aliatii nostri, dar mai ales prietenii

nostrii.”

Facu o pauza pentru a asculta o soapta ce venea dinspre zona lupilor apoi continua.

“Prieteni, din pacate suntem cu totii din nou in pericol. Iar amenintarea de acum, depaseste cu mult in

gravitate toate amenintarie pe care le-am depasit impreuna in trecut. Principalul motiv pentru care

suntem atat de ingrijorati este necunoscutul. Pana in prezent ascultand cu atentie tot ce ne-a fost spus

legat de evenimentele ce au avut loc aici, am reusit sa tragem cateva concluzii.”

In zona lupilor si cea a oamenilor au fost pentru cateva clipe foarte galagioase. Toti erau uimiti, revoltati,

insapimantati. Carlise astepta ca linistea sa se astearna inainte de a continua.

“Stim sigur ca este vorba de o armata de vampiri, pobabil cea mai mare armata cu care ne-am confruntat

vreodata, o armata care o va face pe cea a nou nascutilor sa para o joaca de copii.”

Atat vampirii cat si lupii maraira la auzul acestor cuvinte.

“Stim sigur ca armata este una mixta. Cuprinde nou nascuti, care nu au mai mult de doua luni de candau fost creati, poate chiar mai putin.”

Alte maraituri il intrerupsera, printre care acum puteam sa disting perfect maraiturile celor de langa

mine, tata, si Jacob.

Page | 48



“Cuprinde vampiri cu experienta, mai exact cei care i-au creat pe nou nascuti. Acestia se pare ca si-au

antrenat nou nascutii caci au stiut cum sa va evite, si cum sa se lupte cu voi.”

Seth si Leah au scos niste sunete indescifrabile, ce sunau ca maraiturile clasice ale lupilor dar erau pline

de durere. Ceilalti lupi au tacut de data aceasta dar ii priveau cu mila pe cei doi. Chipul lui Sue era

transfigurat de durere. Si dintr-odata o liniste interioara m-a cuprins, si am presupus ca ne-a cuprins pe

toti, caci Jasper zambea.

“Si mai cuprinde copii nemuritori.”

Acum singurii care au protestat prin marait au fost vampirii, incusive Carlise care isi pierduse

autocontrolul, dar si Jake. Am auzit foarte aproape un marait necunoscut, si atunci am observat privirea

mamei. Eu maraisem de data aceasta, iar sunetul fusese inspaimantator. Bratele lui Jacob m-am strans

mai tare, si si-a apropiat buzele de urechea mea soptind: “Calmeaza-te!”

“Pentru cei care nu stiu ce sunt copii nemuritori, iar pe chipurile voastre se citeste foarte clar ca multi nu

stiti o sa va explicam. Jasper!” spuse Carlise in timp ce se indrepta spre piatra goala de langa Esme.

Jasper se ridica de langa Alice, o saruta pe frunte si se apropie de focul din centrul adunarii noastre. Lui

Jasper nu ii placea sa fie in centrul atentie, sau sa vorbeasca in fata unui public, si cu atat mai putin nu-

i placea sa vorbeasca in fata unui public atat de diversificat: oameni, lupi si vampiri.

‘Legendele copiilor nemuritori sunt poate la fel de vechi ca si legendele noastre sau ale voastre. Ele au

aparut imediat dupa ce am aparut si noi, cand unii vampiri au transformat copii de numai cativa ani in

vampiri.”

Fetele tuturor erau impietrite, infricosate si infuriate in acelasi timp.

“Copiii nemuritori sunt vampiri ca si noi, bautori de sange ca si noi, dar spre deosebire de noi nu au

discentamant, rationament, gandire. Ei raman blocati la nivelul intelectual pe care il aveau in clipa

transformarii, si dupa cum stiti de la nou nascuti sunt mereu insetati. Un copil nemuritor are o forta

extraordinara, poate chiar mai mare ca a nou nascutilor si o sete pe masura. Pot macelarii sate sau orase

intregi in decursul a cateva ore.”

Aceleasi maraituri de mai devreme se contopira cu urletele lupilor.

“Copii nemuritori ataca si ucid orice fiinta pe care o intalnesc. Pentru ei sangele este sange, nu conteaza

ca este vorba de sange uman sau animal, ca este vorba de sangele unui copil sau unui batran. Totusi la

fel ca mare parte dintre cei ca noi, prefera sangele uman. Acesti copiii sunt deosebit de frumosi. Sunt cei

mai frumosi copiii pe care i-ati vazut vreodata; aceasta frumusete le este utila pentru a-si atrage prada

dar si pentru a se apara. Odata ce un astfel de copil ti-a zambit iti va fi aproape imposibil sa il omori. Vei

Page | 49



face tot posibilul sa-l aperi. In istoria noastra nu putine au fost clanurile care s-a distrus intre ele din

cauza acestor copii, si nu putini sunt vampirii care s-au aruncat in moarte sigura pentru acesti copii.”

Se opri pentru a ma privi o secunda apoi continua.

“In urma cu sapte ani, familia noastra a fost acuzata de creerea unui astfel de copil. Unul de-al nostru a

vazut-o pe Renesmee in primele ei zile de viata, de la o distanta considerabila, si cunoscand poveste

copiilor nemuritori a presupus ca si ea este unul dintre ei. Noi vampirii avem foarte putine legi, si o

singura autoritate care le institiue, Volturii. Printe aceste legi exista si cea care ne interzice creerea de

copii nemuritori. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care Volturii au venit acum sapte ani, pentru a

ne pedepsi ca am creat un copil nemuritor, pentru ca am incalcat legea.”

“Si pentru a va extermina ca erati prea multi!” sari Jacob de langa mine adresandu-se lui Jasper “Jazz

continui eu de aici!”

Jasper ii zambi si se grabi sa se aseze langa Alice. Jacob se indrepta spre focul din mijlocul nostru si

spuse:

“Autoritatea asta a lor isi incalca propiile legi! Au venit aici sa ii distruga pe cei din familia Cullen pentru

ca numarul lor era foarte mare. Erau a doua adunare de vampiri adulti dupa Volturii. Nessie era pentru

ei doar o scuze, iar odata ce s-a stabilit ca nu era un copil nemuritor au continuat sa caute motive sa o

omoare, atat pe ea cat si intreaga ei familie. Liderul lor visa deja la noi ca la niste caini de paza. Norocul

nostru al tuturor au fost Alice si Jasper care au reusit sa aduca dovada clara ca Nessie nu este un pericol

pentru lumea lor si cea a oamenilor. Nahuel, care ca si Nessie este semivampir, le-a explicat atunci cum a

decurs viata lui si astfel fortati de inprejurari si de prea multi martori incomozi au plecat cu coada intre

picioare inapoi in Italia.”

Jacob le arunca un zambet lui Alice si lui Jasper, apoi ma privi pe mine si continua.

“De data asta ne confruntam cu nou nascuti, copii nemuritori, si mai mult ca sigur si Volturii vor veni in

curand. Iar clanul Cullen este mai mare decat a fost vreodata. Noi suntem considerati de catre Volturii ca

facand parte din familia Cullen si toti absolut toti suntem o amenintare pentru ei. Carlise, strigoii, pardon

vampirii care ne-au ajutat data trecuta ne vor putea ajuta si acum?”

Carlise se ridica si se apropie de Jacob punand o mana pe umarul lui.

“Data trecuta, toti am fost la un pas de moarte. Acum cand amenitarea este si mai evidenta, si cand

pericolul este eminent nu ii pot condamna pe toti la moarte. Totusi nu suntem singuri.”

Ce? Ce vrea sa zica Carlise?

Page | 50



“Rabdare, Nessie, rabdare”! imi sopti tata, raspunzand gandrilor mele.

“In incercarea mea de a afla mai multe despre limitarile lui Renesmee, am luat din legatura cu

Amazoanele. Iar Zafrina m-a asigurat ca in cateva zile va veni in Forks impreuna cu Nahuel si Huilen. M-

am vazut nevoit sa le explic situatia si mi-a promis ajutorul sau si al surorilor sale Kachiri si Senna.

Desemenea familia noastra extinsa din Alaska, clanul Denali, este la curent cu ceea ce se intampla aici si

vor veni chiar maine sa ne ajute. Tanya, Kate, Carmen, Eleazar si Garrett vor fi aici imediat dupa rasarit.

Nu stiu daca Nahuel sau Huilen ne vor ajuta, dar si fara ei avem inca opt vampiri cu experienta in lupta

si nu numai pe care putem conta.”

“Tot e ceva!” zise Jake si apoi se adresa tatalui sau “Haita mea este gata de lupta si pregatita pentru orice

ne asteapta!”

“Si a mea!” se auzi deodata vocea lui Sam, dublata de vocea Alfa.

“In acest caz trebuie sa concepem un plan. Macar daca am stii cat timp avem.” spuse Billy cu evidenta

dezamagire

“Putin peste doua luni!” vocea cristalina a lui Alice anunta “Nu-mi vine sa cred ca am putut vedea ceva la

cati lupi sunt aici dar totusi am vazut! Nou nascutii sunt aproximativ zece, copii nemuritori sunt cam

cinsprezece. Volturii vor veni cand totul se va termina. Spera sa scape de noi in felul acesta, spera sa nu

iesim victoriosi din lupta. Vin doar sa adune laudele ca au distrus o amenintare atat de mare, incat au

distrus cel mai mare clan dupa ei!”

“Renesmee!” era prima oara cand tata vorbea “Nahuel va ajunge aici in doua zile, moment in care vor

incepe antrenamentele tale! Jasper lupii tineri nu au apucat sa te vada in actiune asa ca tu si Emmett va

trebui sa le aratati ce stiti!” Jazz si Em au incuvintat din cap “Alice tu vei sta la panda de viziuni, as

prefera ca nou nascutii aia sa nu miste un deget fara ca noi sa stim! Jacob, imi pare rau ca iti cer asta

acum cand abia v-ati impacat, dar as avea nevoie de cativa ochi prin inprejurimi. Sam nu este refacut

total asa ca sper ca nu il deranjeaza sa stea cateva zile, pana la vindecarea completa, cu noi la casa,

pentru a pastra legatura cu voi.”

“Nu-i nici o problema Edward! Imi trimit si eu haita cu Jacob.” spuse Sam in timp ce se ridica si merse

catre foc.

“Nici din partea mea Ed! Nessie nu pleca nicaieri pana ma intorc eu. Primul grup de patrulare il conduc

eu. Ne intoarcem in doua zile. Apoi daca Sam nu este complet vindecat cu cel de-al doilea va pleca Paul.

Mergem in grupe de cate patru asa vom avea timp de refacere la intoarcere.” apoi isi indrepta ochii care

Billy si spuse “Tata, tu ai grija de rezervatie, stiu ca iti cer prea mult dar …”

Page | 51



“Nu imi ceri prea mult fiule. Mereu mi-am dorit sa pot sa va ajut, sa pot sa fiu si eu in mijlocul actiunii,

dar cum? Gena pe mine m-a sarit!”

“Gena nu sare!” spusera Sue si batranul Quil intr-un glas. “Doar ca nu a fost pana acum nevoie sa te

transformi, odata ce vei gasi puterea o vei face. Iar eu te voi ajuta prietene drag!” continuase Quil.

***

Discutiile au continuat pentru cateva minute apoi fiecare a plecat la casa sa. Eu si Jake am plecat sa ne

plimbam un pic pe Prima Plaja tinandu-ne de mana, si privind stetele. Era o seara atat de frumoasa, dar

eu eram prea trista pentru a o aprecia asa cum merita. Fusesem deja despartita de Jake o zi intreaga, iar

acum urmau alte doua zile de singuratate. Ne-am sarutat cu pasiune de cateva ori, apoi:

“Nessie!” se auzi vocea mamei “Urmatorul e de ramas bun! Trebuie sa mergem. Pa Jake, ne vedem in

doua zile.”

“Pa Bells, ai grija de inima mea, o las in paza voastra.”

Apoi s-a intros catre mine si m-a sarutat.

Page | 52



Capitolul 10 – Propunerea

Eram in poiana parintilor mei. Eram toti acolo: familia mea, clanul Amazoanelor, clanul Denali, Nahuel si

Huilen, haita lui Jacob si haita lui Sam. Eram asezati intr-un semicerc, asteptand in tacere, privind spre

padurea din fata noastra. Nu intelegeam ce sau pe cine asteptam. Chipurile vampirilor erau inexpresive,

iar lupii pareau sa-si fereasca privirea de mine.

Un urlet asurzitor a spart linistea, dar nu intelegeam de unde vine. Nici unu din lupii ce ma inconjuraunu fusesera provenienta urletului. Deodata, din padure tasni un lup necunoscut. Era mult mai mare

decat toti lupii din La Push, mai mare chiar si decat Sam si Jacob sau cel putin asa mi se parea. S-a

apropiat de grupul nostru si acolo in mijlocul poienii am putut sa-I vad mai clar. Lupul era poate de doua

ori mai mare decat lupii din haita si cu un cap mai inalt decat Jacob, despre care stiam ca ar fi cel mai

mare lup dintre toti. Ochii negrii si stralucitori erau in perfect contrast cu blana de un alb imaculat.

Ceva se intampla totusi iar eu nu intelegeam ce. Lupul Jacob s-a apropiat de lupul necunoscut si pareau

sa aibe asa cum aveau si parintii mei un dialog nerostit. Ochii lui Jacob erau plin de emotii pe care nu le

puteam intelege pe deplin. Deodata doua lucruri s-au intamplat: frumosul si impozantul lup alb s-a

prabusit la pamant, iar Jacob a scos un urlet asurzitor. Am inchis ochii…

Se auzeau soapte in jurul meu si am deschis putin tematoare ochii, asteptandu-ma sa vad cei doi lupi in

fata mea, dar eram in camera tatalui meu din casa Cullen, si nici vorba de poiana sau de lupi. Visasem

din nou, iar in ultima vreme visele mele sunt foarte animate. Pana nu de mult visam numai lucruri lipsite

de sens, o culoare, o fiinta draga, in special visam chipurile parintilor mei si pe al lui Jake.

Page | 53



In jurul meu nu era nimeni asa ca sigur soaptele veneau de la parter. In ultimile doua zile casa devenise

neincapatoare. Clanurile Denali si Amazoanelor au venit asa cum au promis sa ne ajute, iar de doua zile

de cand cei din Denali au venit, toti vorbesc numai despre tactici de lupta sau despre putinele posibilitati

de a ucide un copil nemuritor. Aseara au ajuns si Amazoanele impreuna cu vampirul femela Huilen si

nepotul ei, Nahuel. Iar Carlise si tata nu i-au slabit din sirul intrebarilor nici o secunda, pana cand le-am

amintit ca, asemeni mie, Nahuel trebuie sa doarma noaptea. Saracu, parea extenuat cand am urcat spre

camera lui Alice, camera in care avea sa doarma. Pe scari, intr-o engleza perfecta imi multumi pentru

ajutor.

M-am hotarat sa imi termin cat mai repede toaleta de dimineata si apoi sa cobor in mijlocul discutiilor.

Nu imi placea sa raman pe dinafara, dar noaptea, cand dormeam, pierdeam o gramada de informatii, de

idei, de tactici.

***

“Asta ti-au spus cainii, Carlise? Sunt de incredere?” Zafrina paru cu adevarat surpinsa de ceea ce aflase.

“Bineinteles, sunt aliatii nostrii! Exact asa cum au fost si acum sapte ani!” incerca sa o linisteasca Carlise

“Dar in sapte ani, se pot intampla multe, iar o alianta poate fi rupta, sau pur si simplu trecuta cu

vederea, mai ales ca voi ati plecat pentru o perioada de aici!” Zafrina continua “Poate cainii pur si simplu

s-au razgandit. Si v-au tradat!”

“Lupii nu ar face niciodata asa ceva!”

Se auzi vocea Alfa, dar nu cea pe care o asteptam. Nu era vocea lui Sam care in ultimile zile statuse cu

noi pentru a putea pastra legatura cu cei din haita care erau in patrulare. Nu era vocea care in ultimile

doua zile imi transmitea dimineata si seara ca Jacob ma iubeste si ca ii e dor de mine. Era chiar vocea lui

Jake. Am renuntat sa mai cobor scarile normal sau chiar sa alerg, si am sarit toate treptele dintr-un

singur salt.

Jacob era acolo, in mijlocul camerei, incadrat de tata si de Sam. Parea manios, comentariul Zafrinei il

rani. Cat de mult mi-a lipsit! Cat de mult am astptat sa il vad, sa il sarut, sa ii ating chipul, sa … Dar un

maraitul puternic care se auzii ma scoase din starea de visare.

Tata imi asculta iar gandurile, iar acestea se duceau spre subiectul tabu al ultimelor luni, tabu pentru

tata, dar nu si pentru mama. Discutasem cu mama in diferite momente ale vietii mele despre dragoste si

despre a face dragoste, iar ea paruse destul de receptiva la idee, cu mentiunea ca ma facuse sa promit ca

lucrurile vor avea un curs normal, ceea ce presupunea o casatorie inainte de toate. Fata de tata am

incercat mereu sa imi ascund gandurile cat se putea de mult, dar uneori din neatentia mea, mai prindea

cate o frantura din imaginile pe care mintea mea le concepuse ca raspuns la acest subiect.

Page | 54



“Renesmee!” tuna vocea tatalui meu “inceteaza in secunda asta!”

“Si tu inceteaza sa stai in capul meu! Dupa cum vezi nu e tot timpul cel mai placut loc.” privindu-l pe

Jake “Bine ai venit! Mi-ai lipsit!”

“Da, da si tu lui!” spuse tata inainte ca Jake sa apuce sa deschis gura “Renesmee, chiar nu am acum

timp de astefel de discutii cu tine, asa ca te rog!”

“Hey sa stii ca puteam si chiar vroiam sa o salut eu!” Jake era mereu iritat cand tata vorbea in locul lui.

“Haideti sa incetam cu totii, bine?” se auzi vocea mamei de la etaj “Avem lucruri foarte importante de

discutat acum, iar orice altceva poate sa fie discutat mai tarziu ”

Mama schimba mereu subiectul ori de cate ori tata incepea vre-o discutie pe tema asta. Dar niciodata nu

a avut mai multa dreptate ca acum sa ne intoarca conversatia in fagasul ei normal. Viata mea sexuala,

sau mai exact lipsa ei, putea sa astepte pana dupa ce scapam de probleme. Dar daca nu scapam? Dar

daca destinul nostru era sa murim peste doua luni? Atunci …

“Lupii nu tradeaza!” vocea lui Jacob si un marait usor ma adusera cu picioarele pe pamant “Noi nu

suntem conceputi sa tradam. Odata ce am format o alianta o respectam pana ce cealalta parte o incalca!

Iar in cazul familiei Cullen, lucrurile sunt mult mai sudate decat in cazul oricarei alte aliante!”

In timp ce Jacob vorbea am observat cu coada ochiului ca cineva imi urmarea fiecare miscare, fiecare

bataie a inimii, fiecare clipire. Era Nahuel cel care ma privea cu atat de multa atentie. In clipa in care am

intors capul spre el, mi-a zambit vizibil rusinat, probabil nu se astepta sa-l observ. Stiam ca Nahuel nu se

simtea in largul sau aici intre atat de multi vampiri si lupi. Toata viata si-a petrecut-o cu Huilen iar

ultimii sapte ani alaturi de surorile lui, care asemeni lui si mie, erau semivampiri. Probabil, execeptand-o

pe Huilen, se temea de toti cei prezenti in camera, dar nu si de mine, pentru ca eram la fel.

Niciodata nu am avut ocazia sa vorbesc cu Nahuel dar mereu mi-am dorit asta. Avea cu 150 de ani mai

multa experienta ca mine si eram convinsa ca imi putea spune foarte multe despre ceea ce suntem. Asa

ca m-am apropiat de el, salutandu-l.

“Nahuel, buna!” ma privea uimit, probabil pentru ca i-am vorbit in portugheza “Cum ai dormit? Stiu ca

nicaieri nu-i mai bine ca acasa dar sper ca totusi ai avut un somn odihnitor!” am afisat cel mai placutzambet pe care il aveam.

“Dormit…” raspunse la zambet “Am dormit foarte bine! Aveti o casa frumoasa si confortabila! Multumesc!”

Facu o pauza scurta dupa care continua.

Page | 55



“Banuiesc ca acum nimeni nu te mai considera un copil nemuritor, nu? Ai ajuns la maturitate, esti un

vampir matur.”

Trase aer in piept si vru sa continuie cand maraitul tatalui meu il amutii. Jacob il privea atent pe tata, si

paru sa inteleaga rostul maraitului pentru ca imediat era langa mine.

“Ce ti-a spus tata?” l-am intrebat

“Hai sa ne plimbam putin!” Zise in timp ce ma imbratisa.

Cand am iesit din casa am observat privirea dezorientata a lui Nahuel. Ne privea cu atentie si parea ca nu

intelege ce s-a intamplat.

“Vorbim mai incolo!” i-am transmis, vorbind tot in Portugheza.

Ziua de azi era una deosebit de frumoasa, iar langa Jacob putea sa apreciez fiecare raza de soare asa cum

merita sa fie apreciata. Soarele stralucea asa cum nu o mai facuse de ani de zile, iar cerul era unul total

atipic pentru Forks. Jacob m-a tinut de mana pana ce am ajuns aproape de casa parintilor mei. Acolo,

cuibarita intr-o mica poiana din padure, era o casuta din piatra. Parea ca a crescut dintre stanci ca o

formatiune naturala. Florile-de-miere erau urcate pe unul din pereti ca o panza, facandu-si loc in sus

spre grinzile de lemn masiv. Trandafirii rosii tarzii erau infloriti si formau o gradina sub geamurile mari si

negre. Era si o carare mica de pietre care duceau spre o usa de lemn cu arcada.

Odata ajunsi aici s-a oprit si s-a asezat pe iarba ce forma peluza. M-am asezat langa el si nu am putut sa

nu-i privesc pentru cateva zeci de secunde chipul fara sa fiu in stare sa articulez vre-un cuvant. El a

vorbit primul.

“Esti atat de frumoasa, mai ales aici, acum in lumina soarelui. Niciodata nu am fost un mare fan al

stralucirii vampirilor, dar stralucirea ta este …”

“Aproape inexistenta!” l-am intrerupt.

“Este delicata, subtila, minunata! La fel cum esti si tu, minunata!”

“Jake daca incerci sa ma faci sa rosesc, deja ai reusit! Dar de ce m-ai adus tocmai aici?”

“Vroiam sa putem vorbi, numai noi doi, fara vampiri si lupi cu auzul dezvoltat, si mai ales fara un tata ce

poate citi gandurile.”

“Daca se concentreaza, ne poate auzi pana aici Jake. Iar vocile gandurilor noastre ii sunt familiare. Nu

cred ca scapam asa de usor de el.”

Page | 56



Readea, probabil ca gasea amuzanta incapatanarea mea de a vorbi depre tata. Ma saruta pe frunte.

“L-am rugat sa nu ne asculte. Mi-a promis!”

“Deci suntem singuri! Dar tu nu ar trebui sa dormi? De doua zile esti in patrulare, si cel mai probabil in

astea doua zile nu ai inchis un ochi.”

“De asta am si venit aici. Edward mi-a zis ca pot sa dorm aici. Dar inainte de asta vroiam sa vorbesc cu

tine.”

Privind spre casa s-a ridicat, iar odata cu el si eu.

‘Nessie, vreau sa-ti propun ca dupa ce se termina toata nebunia asta sa ramai aici cu mine. In rezervatie

toata lumea stie despre vampiri si varcolaci si am putea traii linistiti. Turisti sunt intradevar o problema

anuala, sezoniera, dar sunt convins ca putem gasi impreuna o solutie. Dupa toate astea, nu sunt convins

ca mai am puterea sa-mi parasesc fratii si mai ales nu cred ca as avea puterea sa-l las singur din nou pe

Billy.”

Facu o pauza, trase aer in piept, apoi continua.

“Putem merge amandoi la liceul din rezervatie, si apoi la o Universitate. Dar mai tarziu, cand lucrurile se

vor mai linisti. Ce zici?”

“Nu prea stiu ce sa zic! Nu ma asteptam sa vrei sa ramanem aici. Credeam ca eu sunt singura care vrea

asta.”

“Of… Nessie! Uneori vezi atat de multe, iar alte ori nu reusesti sa vezi nici ceea ce e exact in fata ta. Toti

vor sa ramana aici, dar e greu pentru ca oameni ar observa ca nu imbatranesc niciodata. Totusi daca ne-

am muta cu totii in rezervatie, acolo lucrurile ar decurge altfel.”

“Dar Carlise si ceilalti? Carlise are nevoie de munca de la spital. E singura care il face cu adevarat fericit.”

“M-am gandit si la asta Nessie, si cred ca in La Push se cam simte nevoia unui spital. Sunt sigur ca

Carlise ar stii ce si cum trebuie procedat pentru a putea deschide macar o clinica daca nu un spital.”

“Chiar vor si ceilalti?”

“Eh… nu i-am intrebat direct! Asta as vrea sa o facem impreuna dupa ce se linistesc apele. Cu toate ca

sunt sigura ca Ed a vazut deja ce vroiam sa vorbesc cu tine.”

‘Si de asta a marait? Nu vrea sa ramanem aici?”

Page | 57



Imi adusesem aminte de maraitul care l-a facut pe Nahuel sa isi uite gandurile.

“Nu de asta Nessie! Nu gandurile mele il deranjau, sau mai exact ne deranjau. Ai un admirator!” marai el.

Un admirator? Ce idee nebuneasca, Jacob sigur glumeste. Dar totusi pare intradevar deranjat.

“Da?” am intrebat zambind, simteam nevoia sa-l tachinez “Ce admirator?

“Vorbeai cu el cand te-am luat la plimbare! Maraitul lui Ed era raspunsul la unul dintre gandurile lui.”

“Nahuel?”

Nu imi venea sa cred ca Nahuel m-ar putea placea. Eu il vedeam ca pe un unchi, un unchi indepartat.

Dar daca ma gandeam , Nahuel nu arata deloc rau. Pielea lui era de un maro foarte inchis, mult mai

inchisa ca pielea lui Jake. Ochii lui grijulii aveau culoarea maro-auriu. Parul lui era negru si il purta intr-

o coada impletita. Era foarte frumos intradevar dar asa erau toti vampirii pe care ii cunosteam, si sunt

convinsa ca nici eu nu eram speciala pentru el avand in vedere ca toate femelele vampir sunt deasemenea

deosebit de frumoase.

“Sigur v-ati inselat amandoi! Probabil tata a auzit doar partial gandurile lui, iar tu ai interpretat asa cum

ai crezut de cuvinta. Nahuel nu ar avea de ce sa fie interesat de mine.”

‘Nu cred ca ne-am inselat! L-am vazut cum te privea!”

“Bine, bine, si tu de ce nu ai sarit la gatul lui? Cum ai facut cu toti baietii din Nightmute care au

indraznit sa ma salute.”

“O sa sar cu prima ocazie. Pentru moment am preferat sa te iau de langa el!”

Glozia lui ma incanta, ma facea sa ma simt iubita, chiar daca eram sigura ca nu avea de ce sa fie gelos.

Am sarit spre el, moment in care bratele lui m-am prins din zbor si m-au strans la pieptul sau. Am cazut

amandoi pe iarba deasa din fata casutei din poveste, ne-am privit cateva secunde apoi mi-am apropiat

buzele de ale lui, in incercarea de a-l tachina. Numai ca odata ce buzele noastre au fost suficient de

aproape o atractie aproape identica cu cea a doi magneti ne-a facut sa ne sarutam.

Page | 58



Capitolul 11 – Nahuel

In ultimile ore Jacob a fost cufundat intr-un somn profund iar eu am profitat de liniste pentru a citi. Am

gasit in biblioteca una dintre putinele carti pe care mama le-a lasat in urma, “Ocolul pamantului in 80 de

zile” de Jules Verne. Actiunea cartii mi-a captat repede intreaga atentie si am fost atat de absorbita de ea,

incat nu l-am auzit pe Jacob trezindu-se.

“Ce citesti?”

Vocea lui Jacob venea din spatele scaunul meu, sperindu-ma.

“Au… Jake m-ai speriat!”

“Ha, ha, ha… Nu stiam ca pot speria un vampir. Deci ce citesti?”

Tocmai ma pregateam sa-i raspund cand un urlet inspaimantator m-a intrerupt. Sunetul parea sa vina

dinspre casa, ceea ce insemna ca Sam a fost cel care a urlat.

“Nessie! Haide!”

M-a luat de mana si am iesit din casa. In clipa in care am ajuns in padure s-a intors catre mine si mi-a

zis:

Page | 59



“Fugi in continuare dupa mine, si nu te oprii pana nu ajungem acasa.”

Cand a terminat de vorbit era deja in forma de lup. Am alergat cu toata viteze spre casa, iar lupul Jacob

alerga in dreapta mea. Nu am incetinit pana nu ne-am apropiat de casa suficient sa-i vad pe tata si pe

Carlise in fata casei asteptandu-ne. Fetele le erau impietrite.

“Ce s-a intamplat?”

“A avut loc un nou atac. Voi sunteti bine?”

“Da tata suntem bine!”

Cand am terminat de vorbit am observat ca Jacob nu mai era langa mine. Cand a plecat? Unde s-a dus?

“Acum ca tu esti in siguranta, s-a dus sa aibe grija de ai lui. Embry si ceilalti au intampinat ceva

probleme. Mai bine am intra!”

“Da !”

Aproba Carlise si toti trei ne-am indreptat spre camera de zi unde toti vampirii ne asteptau cu sufletul la

gura. M-am asezat pe canapea langa mama, care m-a luat in brate, asteptand ca tata sa ne explice se s-a

intamplat.

“Lupii ce patrulau astazi au fost atacati de doi nou nascuti si un copil nemuritor. Copilul a fost distrus

imediat, dar cei doi nou nascuti au scapat. Lupii nu au avut probleme in lupta de astazi, se pare ca

antrenamentele i-au ajutat.” il privi pe Jasper cand spuse asta “Totusi locul atacului a fost unul

surprinzator. La doar 100 km de aici.”

“Asta inseamna ca au inceput sa se apropie de noi!” spusera Emmett si Rosalie intr-un glas.

“Da… si deasemenea inseamna ca trebuie sa fim pregatiti. Renesmee, trebuie sa incepi chiar astazi

antrenamentele cu Jazz si Emmett. Nahuel, te mai intreb odata, esti sigur ca limitarile ei sunt doar viteza

si aglitatea, si ca din restul punctelor de vedere este exact ca noi?”

“Sunt sigur Edward! Nu suntem la fel de rapizi ca voi sau la fel de agili, dar suntem la fel de puternici, si

de indestructibili. Iar in lupta ne descurcam foarte bine. Daca vreti pot si eu sa va ajut sa o antrenati pe

Renesmee!”

Poate ca tata si Jacob au avut dreptate, Nahuel parea incantat de ideea de a ma ajuta sa ma

antrenez. Oare chiar simtea ceva pt mine?

Page | 60



“Da!” spuse tata scurt raspunzand gandului meu, apoi continua “Jazz, luati-l si pe Nahuel cu voi, si stati

aproape de casa sa va pot auzi fara prea multa concentrare.”

“Sigur, Edward! Renesmee, Nahuel haideti!”

Emmett deja iesise din casa iar imediat l-am urmat si noi. Jasper si Emmett alergau inaintea noastra, iar

viteza cu care o faceau dadea impresia ca pluteau. Probabil ochii unui om nici nu i-ar fi observat trecand

pe langa el. Nahuel si cu mine eram numai putin mai inceti decat ei. Dar se simtea diferenta. Iar in cazul

in care situatia ne cerea, stiam ca Jasper si Emmett pot alerga mult mai repede de atat, dar eu sigur nu

as fi putut si nu puteam decat sa presupun ca nici Nahuel nu ar fi putut.

Am ajuns imediat intr-un luminis ce se afla in apropierea casei.

“Nahuel!” spse Jasper “Ma bucur ca ai venit cu noi, astfel putem sa vedem in actiune exact care sunt

diferentele dintre noi. Vrei sa ma ataci?”

Nahuel incuvinta din cap, apoi se ghemui in pozitia de atac. Fara sa stea pe ganduri a sarit spre Jasper,

care il ultima secunda a facut numai un pas innapoi, facandu-l pe Nahuel sa aterizeze in fata lui. Jasper

s-a indreptat spre gatul acestuia dar in aceeasi secunda Nahuel sarii ca o sageata si era acum la doi sau

trei pasi distanta de el.

“Foarte interesant!”

Jasper parea cu adevarat incantat de descoperirea pe care o facuse. Eu nu intelesesem nimic, si totusi

fata lui Emmett era la fel de incantata.

“Alergatul este mai incet, la fel si sariturile lungi. Dar…”

“Sariturile scurte sunt poate chiar mai rapide ca ale voastre.” spuse Nahuel cu evidenta ingamfare “La fel

si alergatul, sprintul ca sa ii zic asa… este deosebit de rapid. Asa sunt si surorile mele si banuiesc ca si

Renesmee a observat asta la ea.”

“Eu, nu am observat nimic. Nu am incercat niciodata nimic. Numai cu Jacob ma intreceam, iar el in

general ma lasa sa castig.”

Privirea lui Nahuel, ma sageta in clipa in care am mentionat numele lui Jacob, m-am simtit prost, asa ca

am lasat privirea in pamant. Nahuel isi continua ideea pe care eu aparent am intrerupt-o.

“In ultimi sapte ani, de cand am stat cu surorile mele am ajuns la concluzia ca forta noastra, viteza

noastra, si oricare alta abilitatea pe care o avem, este identica cu a voastra, numai ca partea umana, ne

face sa nu le putem folosi la adevaratul lor potential prea mult timp, pentru ca obosim. De aceea

Page | 61



sariturile scurte sunt foarte rapide, pe cand cele lungi sunt incete. Noi suntem formati din doua entitati

care se completeaza una pe alta, dar uneori se si incurca una pe alta.”

Facu o pauza, pentru a-mi cauta privirea iar apoi vorbi.

“Una dintre surorile mele, face aproximativ acelasi lucru ca si Edward, citeste gandurile, iar aceasta este

abilitatea sa zicem vampirica, dar in acelasi timp are si abilitatea de a a presimtii cand ceva urmeaza sa

se intample, iar aceasta este abilitatea umana.”

Ochii mi s-au marit, inima a inceput sa-mi bata mult mai tare, iar respiratul, care era inutil, dintr-odata

a parut necesar. Deci un semivampir poate avea doua abilitati. Rose si Alice au avut dreptate. Numai ca

ori de cate ori am incercat sa ma concentrez sa simt ceva, niciodata nu am reusit. Alice mi-a explicat ca

este dificil, dar nu imposbili, si ca numai prin antrenament puteam sa imi pot controla senzatiile.

“Probelema celor doua abilitati este ca una este controlabila, cea a cititului de minti, iar cealalta

incontrolabila. Presimtirile ei apar din cand in cand, niciodata urmand un model si nu pot fi chemate, asa

cum face sotia ta.” supse adresandu-se lui Jasper ”Nu tot timpul cand urmeaza sa se intample ceva rau

are o presimtire, dar ori de cate ori are o presimtire ceva rau sigur se va intampla.”

“Si nu a reusit deloc sa se concentreze suficient cat sa o controleze?”

“Nu! Si crede-ma, Renesmee, ca incearca de aproape 100 de ani. Pot trece luni, poate chiar ani fara nici o

presimtire, si apoi in aceeasi zi poate avea chiar si doua, cum a avut in ziua in care au venit Volturii dupa

tatal meu.”

“Senzatiile tale?” vru Jasper sa stie.

“Da. Alice si Rose, credeau ca e nevoie de concentrare, multa concentrare. Dar se pare ca nu sunt decat

niste senzatii aleatorii si nimic mai mult. Pot sa am incredere in ele, dar nu pot sa contez pe ele.”

Nahuel ma privi din nou cu atentie apoi intreba.

“Si tu ai doua abilitati? Senzatii si mai ce?”

“Da se pare ca am. Prima abilitate o am de la nastere. Nu am nevoie se vorbesc pentru a spune ce

gandesc, pot sa o fac atingand o persoana si punandu-i gandurile mele direct in mintea sa. Senzatiile inca

nu le-am explicat exact.”

“Pot sa vad si eu!” si curiozitatea i se citi pe chip “Sunt tare curios. Te rog!”

M-am apropiat de el plictisita si i-am atins obrazul cu palma. Am inceput sa-i arat padurea din Forks,

casa din Forks, apoi am trecut la casa din Nightmute, scoala, colegii. M-am oprit fara sa vreau la

Page | 62



imaginea lui Jacob si el a tresarit. M-am indepartat de el inspaimantata de reactiile pe care le avea ori de

cate ori Jacob aparea in discutie.

“Multumesc! Foarte interesant! Jasper, probabil ca Renesmee ar vrea sa incerce in practica tot ce am

discutat pana acum in teorie.”

Jasper si cu mine am aprobat si am inceput antrenamentele.

***

Antrenamentele au fost lungi dar interesante. Am descoperit ca atat lui Jasper cat si lui Emmett le era

destul de greu sa tina pasul cu mine, atunci cand tot ceea ce faceam era sa alerg cativa pasi, sau sa sar

in apropiere. Jasper era incantat cat de repede mi-am insusit defensiva si spera ca maine sa reusim sa

practicam cateva miscari de ofensiva. Cel mai greu imi era sa ma lupt cu Nahuel. Imi anticipa mereu

fiecare miscare si nu odata m-a pus la pamant fara am timp sa ma apar. Era la fel de rapid ca si mine,

dar anii de experienta isi spuneau cuvantul. Si el era incantat de evolutia mea si nu inceta sa ma felicite

pentru eschiva din fata atacurilor.

Ne-am intors acasa in amurg cand am observat in fata casei un alt lup decat cel cu care eram obisnuita.

Pe acesta nu il cunosteam, si mi-am inchipuit ca trebuia sa fie unul dintre lupii cei noi. Cand ne-am

apropiat de el ne-a salutat din cap si a privit imediat spre padure, apoi spre casa, mai exact spre fereastra

prin care tata ne privea.

Carlise a deschis usa inainte ca noi sa ajungem la ea, salutandu-ne.

“Eh… cum a fost prima zi de antrenamente?”

Jasper se indrepta catre Alice, si Emmett catre Rosalie, total fascinati de sotiile lor asa ca Nahuel a fost

cel care a raspuns.

“Productiva. Jasper si Emmett au aflat ca si noi avem armele noastre caracteristici, iar Renesmee a

invatat sa le foloseasca cel putin in defensiva. E o adevarata leoaica in lupta, invata foarte repede, si cel

mai important stie sa asculte, sa interpreteze si sa urmeze comenzi. In lupta va fi o priveliste de admirat.”

Laudele lui nu au facut decat sa ma simt rusinata, iar obrazii mi s-au imbujorat instantaneu. Tata isi

puse bratul in jurul taliei mele si ma privi cu admiratie. Era mandru de fiica sa! Nahuel a continuat.

“Maine incepem sa lucram la atacuri si la tot ce tine de ofensiva.” apoi privindu-ma spuse “Voi aveti mici

trucuri care sa subtituiasca lipsa veninului. Sper ca surorile mele m-au invatat suficient de bine, sa te

pot ajuta.”

Page | 63



Usa se deschise si langa mine si tata era deja Jacob. Ii saluta pe toti cei din camera si apoi ma saruta pe

mine pe frunte. In acea clipa un marait puternic se auzii venind dinspre Nahuel. Jacob se incorda, ii

simteam mana devenind rigida pe umarul meu, si inima batandu-i mult prea repede. S-a intors catre

Nahuel si scoase un marait sfasietor, apoi ma trase din bratele tatei, si se puse in fata mea, ca si cum ar

fi vrut sa ma protejeze.

“Jacob, termina, nu ai de ce sa te porti asa cu musafirul nostru!”

I-am strigat pe un ton cat am putut de ferm, totusi nu puteam nega ca eram intrigata de maraitul lui

Nahuel , iar reactia lui Jacob nu mi se mai parea deloc gelozia amuzanta de azi dimineata.

Mama s-a apropiat de Jacob si doar cu privirea, l-a facut sa se relaxeze. Relatia lor era inca una foarte

puternica, iar influenta lor reciproca era si mai puternica. Jacob nu putea sa-i refuze nimic mamei, mai

ales cand aceasta era furioasa. Iar acum privirea mamei era mai mult decat furioasa.

“Nahuel, Huilen ne cerem scuze pentru reactia prietenului nostru. Nu se va repeta! Speram ca nu v-a

jignit.”

Mama era clar furioasa, era furioasa pe Jacob. Nahuel si Huilen ne asigurasera ca vor lupta alaturi de

noi, iar acum o criza de gelozie putea sa ne stirbeasca sansele de a castiga lupta ce ne astepta.

Bineinteles ca Jacob nu se gandise la asta, ci numai la mine, dar asta nu il scuza.

“Bella, Edward, prieteni, nu este nici o problema. Tanarul Jacob isi apara teritoriul ca orice lup, sau mai

bine zis ca orice barbat. Iar nepotul meu este deseori la fel de tanar in gandire ca si el. Jignirea noi v-am

adus-o si am adus-o mai ales fata de Renesmee, care sper sa poata gasi puterea de a ne ierta.”

“Nu am ce sa iert! Nu s-a intamplat nimic!” apoi l-am privit pe Jacob “Te rog controleaza-te!”

In tot timpul asta tata zambise. Nu am inteles imediat de ce zambea, doar eram pe punctul de a ne pierde

doi intre aliati. Apoi am realizat ca el deja stia ceea ce gandisera Huilen si nepotul ei, si ca toata agitatia

nu a facut decat sa-l amuze. Va trebui sa am o discutie cu el cat de curand.

“Cand vrei tu, scumpo!” imi raspuse in soapta tata.

Restul serii a decurs fara evenimente, totusi Jacob nu s-a despartit nici o secunda de langa mine, in timp

ce Nahuel nu a incetat nici o secunda sa ne priveasca. Privirea lui ma intriga mai ales pentru ca nu

reuseam sa-i citesc expresiile.

***

Dupa miezul noptii Jacob a trebui sa se intoarca in La Push iar eu am profitat de singuratate pentru a

vorbi cu tata.

Page | 64



“Acum e bine?”

Tata paru surprins de intrebarea mea, totusi se lamuri repede si zise:

“Sigur, scumpo! Putem sa vorbim in liniste in biroul lui Carlise.”

Am urcat scarile amandoi in pasi umani, si am pastrat acelasi ritm pana am intrat in camera cu tavan

inalt si cu ferestre mari,indreptate spre vest, unde peretii erau acoperiti aproape in intregime cu siruri de

rafturi care gazduiau mai multe carti ca o biblioteca.

“Te ascult scumpo! Cu ce te pot ajuta?”

“Vreau sa stiu de ce te amuza atat de mult toata situatia de mai devreme. Daca nu trebuia sa pastrezi

aparentele probabil ca ai fi ras in hohote.”

“Asa e! Dar crede-ma ca si tu daca ai fi auzit ce gandeau ai fi fost la fel de amuzata ca si mine.”

“Explica!”

“In primul rand era Nahuel care, chiar daca tu nu crezi, este indragostit de tine. Nahuel tocmai se gandea

cat esti de frumoasa, si de speciala, in clipa in care Jacob te-a sarutat, si bineinteles ca a intervenit

gelozia. Jacob deja era pus in garda de reactia mea de azi dimineata, iar cand Nahuel a marait, si-a simtit

teritoriul atacat. Initial am crezut ca o sa il atace pe bietul Nahuel, pentru ca la asta se gandea, dar s-a

calmat destul de repede. Iar pe langa asta erau toti ceilalti care erau impartiti in doua tabere, cei care

erau suparati pe Jacob si cei care se amuzau de situatie. Cred ca ai realizat si tu lidera carei tabere era

mama ta. Crede-ma a fost extrem de amuzat de urmarit!”

“Da imi imaginez!” m-am strambat si am scos limba “Dar saracul Jacob ce ar fi crezut daca ar fi vazut

reactia ta?”

“Scumpo, contam pe Jacob sa imi observe reactia, dar era prea concentrat pe a nu se transforma si pe a

te stii in siguranta.”

“Acum m-ai pierdut de tot. Tu si Jake sunteti prieteni. De ce ai vrea sa-l ranesti?”

“Jake trebuie sa-si aminteasca ca uneori mai exista si concurenta. Am impresia ca a uitat de perioada in

care el era concurenta mea si eu a lui pentru mama ta. Atunci lupta mai mult si era mai puternic. Acum

e un pic delasator atat in ceea ce va priveste pe voi, cat si in ceea ce ii priveste haita. Ma asteptam ca

pana acum sa imi spuna despre ideea de a ramane in La Push, dar nu a facut-o.”

“Mi-a spus mie!”

Page | 65



“Stiu, pentru ca asa am aflat si eu de ea. L-am auzit si pe el gandindu-se la asta dar nu avea un tablou

complet. Astazi inainte de a pleca la antrenamente am auzit gandurile tale si pareau minunate. Jake are

dreptate, este o posibilitate pe care am putea sa o luam in calcul odata ce o sa fim in siguranta.”

“Avea de gand sa va zica cand totul se linistea.”

“Atunci o sa parem surprinsi! Dar acum revenind la Nahuel. Si tie iti place baiatul asta.”

“Ce…. nu….”

Of nu… a inerpretat gresit.

“Eu nu cred ca am gresit atat de mult. Cred ca iti place, dar ca nu se compara cu ceea ce reprezinta

Jacob pentru tine. Asa ca nu am de ce sa imi fac griji. E normal sa observi ca mai exista si alti barbati in

afara de Jake.”

“Dar nu exista! Jake e unic. Te asigur.”

“Cum spui tu, scumpo! Te iubesc! Noapte buna!”

Tata ma saruta pe funte apoi iesi din birou. Am iesit si eu imediat dupa el si m-am indreptat spre camera

mea, pentru ca era ciudat sa o mai numesc camera tatalul meu atat timp cat in ea erau doar lucrurile

mele, iar tata oricum nu o mai folosea. Dupa un dus fierbinte, m-am intins pe pat si am observat ca

evenimentele de peste zi m-au obosit peste masura. Am inchis ochii si am adormit.

Page | 66



Capitoul 12 – Intrusul

Dimineata a venit mult prea greu, iar somnul mi-a fost agitat. In nenumarate randuri m-am trezit din

agitatia visurilor, dar ma chinuiam sa adorm la loc. Pana la urma a rasarit soarele, si atunci m-am ridicat

din pat. In ultimile zile nu simtisem nici foame si nici sete, vanatoarea dinainte de intoarcerea in Forks

imi fusese suficienta. Totusi acum imi era sete, iar gatul imi ardea, cu fiecare gura de aer pe care o

inspiram.

Atunci am realizat ca arsura aparuse dintr-o data si ca odata cu ea si mirosul se schimbase. Am ascultat

cu atentie sunetele care veneau de la parter. Cateva din vocile familiare: Rosalie, Jasper, Carlise, Esme,

Alice, Clanul Denali si inca o voce ce imi era total necunoscuta. Am respirat si-n aer erau parfumurile

care deja imi erau atat de familiare, dar nu toate, totusi un miros nou imi atrase atentia. In clipa in care

am distins clar mirosul acesta nou din amalgamul de mirosuri ce veneau de jos gatu a inceput sa arda ca

si cum tocmai as fi inghitit jar. Jos era un om!

Am coborat cu grija, fara sa respir. Eram insetata, iar prezenta unui om in casa nu facea decat sa

ingreuneze lucrurile. Probabil de aceea nu sesizasem mirosurile Amazoanelor si nici al lui Nahuel sau al

lui Huilen, iar Emmett si parintii mei trebuiau sa fie plecati cu ei, pentru a se asigura ca nu se vor

Page | 67



intoarce dupa miros. In camera de zi, toti pareau sa vorbeasca in acelasi timp, iar glasurile cristaline ale

vampirilor pareau a fii imbinate intr-o simfonie, in comparatie cu glasul ragusit al intrusului.

M-am apropiat de Alice care statea pe scari si din spatele ei am putut sa observ, musafirul care imi facea

gatul sa arda. Era un barbat cam la 25 de ani, cu parul scurt si negru, iar tenul ii era aproape la fel de

palid ca al nostru, era destul de inalt, si bine facut. Imbracamintea sa nu imi dadea nici un indiciu cu

privire la provenienta lui, iar sa o intreb pe Alice ar fi fost cea mai mare greseala, caci ar fi presupus sa

respir.

“Banuiesc ca va intrebati cine sunt si ce caut aici. Este normal, si eu as fi la fel de curios, cand un strain

ar intra intr-o casa plina de vampiri, fara sa para deloc inspaimantat.”

Socul care era pe fetele noastre nu poate fi descris. Toti aproape in aceeasi clipa ne-am asezat in pozitie

de atac. Musafirul nostru nu paru deloc infricosat, poate doar amuzat.

“Permiteti-mi sa ma prezint. Numele meu este Geronimo Ciro. Si chiar daca pentru voi nu sunt decat un

strain, unii dintre voi nu imi sunt deloc straini ma refer la clanul Cullen si clanul Denali, in timp ce cu

altii nu sunt deloc familiarizat.”

In timp ce vorbea se apropie de Garrett si ii intinse mana. Garrett ii stranse mana si ii raspunse.

“Garrett, vampir nomad, dar in ultimii ani am facut parte din clanul Denali. Am fi mult mai linistiti daca

ne-ati explica de unde stiti ce si cine suntem,domnule!”

“Sigur, aveti dreptate. Imi cer scuze. Eu nu va cunosc personal pe nici unii dintre d-voastra dar stiu tot ce

este de stiut despre vampiri si despre clanurile din care faceti parte. Acesta este si motivul pentru care nu

simtiti acum frica mea. Stiu ca nu va hraniti cu sange de om, ci numai cu cel al animalelor. Dar am

devagat de la subiect. Dupa cum ati putut observa din accentul si numele meu, sunt Italian, mai exact

din orasul Volterra.”

Garrett a facut un pas innapoi, iar Carlise a marait catre Geronimo.

“Stiu ca numele orasului meu natal nu este cel mai iubit printre vampiri, si va inteleg adversitatea fata de

angajatorii mei.”

“Angajatorii mei”? Omul asta lucra pentru Volturi? De ce?

“Sa inteleg ca faci parte din garda umana a Volturilor?”

“Da, Carlise! Sunt unul dintre angajatii Volturilor, si ca sa va raspund la intrebarile pe care le ganditi,

este o mare mandrie pentru mine sa ii pot sluji. Familia mea a lucrat pentru ei inca de la 1700, iar nimic

nu este mai important pentru fiecare fiu al familiei Ciro decat sa ajunga in slujba Volturilor.”

Page | 68



“Acum ca am determinat care este telul in viata al familiei tale, putem trece la ceea ce ne intereseaza? Ce

doresti?”

Tanya era mai mult decat enervata de devotamentul pe care acest biet om il arata Volturilor.

“Bineinteles, preafrumoasa Tanya! Nu am nici o intentie sa intretin suspansu.”

Facu o pauza pentru a respira adanc. Moment in care inima ii batu pentru o secunda mai repede. Pentru

o clipa mi-am pierdut concentrarea si atunci am respirat. Gatul m-a ars asa cum nu m-a ars niciodata,

fara sa gandesc am luat pozitia de atac si am sarit peste Alice care ma privea infiorata direct spre

Geronimo. Jasper si Carlise au sarit spre mine, si m-au prins cand inca eram in aer. Gatul ma ardea, ma

durea iar ei nu ma lasau sa-mi vindec durerea, sa-mi sting focul care ma mistuia pe dinauntru. Mi-am

intins gatul cautand sa-l musc pe Jasper in incercarea de a scapa si de a ma intoarce la vanatoarea mea,

dar acesta se feri la timp, iar stransoarea sa nu slabi deloc.

“Luati-o de aici!”

Am auzit-o pe Alice strigand, iar Jasper si Carlise strangadu-mi mainile cu forta m-au scos afara din

casa.

“Parca toti va hraneati cu sange de animale. Ce s-a intamplat aici?”

Geronimi era cu adevarat speriat.

“Nepoata noastra nu a mai vanat de ceva timp.”

Vocea lui Esme fu ultimul lucru pe care l-am auzit inainte sa ajung in mijlocul padurii, atat de departe de

casa ca nu mai puteam simti nici un miros, nu mai puteam auzi nici o voce.

“A trecut?”

Chipul lui Carlise era inspaimantat.

“Daca iti dam drumul, te vei intoarce sau vei merge cu noi la vanatoare?”

“Mergem la vanatoare!”

Abia reusisem sa-mi gasesc cuvintele si sa le fac sa treaca prin arsura care imi cuprinsese intregul gat

precum si plamanii.

***

Page | 69



Jasper si Carlise m-au insotit la vanatoare. Dupa cateva secunde am simtit mirosul unei pume, si mi-am

lasat simturile sa ma controleze in totalitate. Am pornit in goana spre locul de unde venea mirosul si deja

ii puteam auzii inima batand, si sangele pulsand. Am sarit spre un copac din apropiere, si de acolo de pe

creanga copacului puteam sa observ cu atentie puma, care parea a se relaxa dupa o masa copioasa.

Fluxul de sange pe care il auzeam ma innebunea, asa ca m-am arunca de pe creanga mea direct asupra

fiarei. Puma a incercat sa se apere, dar nu avea nici o sansa. Pradatorul, isi gasise un propiu pradator,

unul mult mai puternic. Instinctiv am gasit vena care ma interesa si mi-am infipt dintii. Sangele care

acum curgea in valuri imi racorea gatul, incalzindu-ma in timp ce trecea prin fiecare celula a corpului

meu. Cand am terminat am simtit cum fiecare particica a mea este in alerta, si cum fiecare muschi imi

era incordat. Gatul inceta sa ma arda imediat ce am aruncat corpul pumei de langa mine.

Jasper a vanat si el tot o puma, iar Carlise s-a multumit cu doi elani. Odata ce am terminat cu totii, m-

am intros care Carlise.

“Ne putem intoarce acum, sunt satula!”

“Oricum cred ca posibila ta prima victima umana a plecat deja.” rase Jasper

“Nessie, ne-ai speriat. Niciodata nu ai reactionat asa. Si toata viata ta ai fost pe langa oameni.” Carlise era

ingrijorat

“Dar niciodata nu m-am simtit atat de insetata ca acum. Am incercat sa nu respir, dar cand inima i-a

luat-o la goana nu am mai putut rezista si am inspirat aerul care era imbibat de mirosul lui. Nu am

gandit, pur si simplu am reactionat. Imi pare rau!”

“Nu-i nimic Nessie, se intampla si celor mai buni dintre noi!”

Jasper imi zambi si apoi ma imbratisa.

***

Cand ne-am apropiat de casa suficient cat sa se simta mirosul, Carlise mi-a facut semn ca pot respira.

Imi tinusem tot drumul respiratia pentru orice eventualitate. Nu vroiam sa am iar o reactie ca cea de mai

devreme. I-am zambit lui Carlise si apoi mi-am permis sa respir pentru prima oara. Am simtit parfumurile

care ma faceau sa ma simt atat de conformtabil: mama, tata si Jacob.

Am intrat in casa in fuga si fara sa stau deloc pe ganduri m-am aruncat in bratele lui Jacob, ale carui

brate ma asteptau. Mi-am ascuns fata in pieptu lui si am lasat lacrimile sa curga in voie. Jacob imi

mangaia parul cand a simtit lacrimile pe piept.

‘Nessie, ce faci? De ce plangi?”

Page | 70



“Nu stii ce eram sa fac?”

L-am intrebat printre lacrimi si sughituri.

“Nessie, nu ai facut nimic, si asta e ceea ce conteaza. Toti avem momente in care gresim.”

“Dar am fost la un pas sa omor un om. Sapte ani de vegetarism si sapte ani de viata printre oameni si

acum am fost atat de aproape sa-l omor!”

Cuvintele imi ieseau mult prea tipate dar in acelasi timp tremurate. Nu reuseam sa ma opresc din plans.

“Renesmee! Nu ai gresit cu nimic. Nimeni nu te invinovateste. Linisteste-te!”

“Dar tata!”

“Scumpo, nu ai facut nimic, si asta este ceea ce conteaza.”

Tata veni spre mine si ma lua din bratele lui Jacob pentru a ma strange in bratele sale. Nu am observat

ca si mama era langa noi si acum ne imbratisa pe amandoua.

“Fetele mele! Va iubesc atat de mult!”

Ne saruta pe amandoua, apoi ne mai stranse odata in brate si se indrepta spre Carlise soptind catre

mine:

“Nu te mai gandi acum!”

‘Geronimo Ciro, de ce a venit aici?”

Carlise vru sa stie.

“Pe scurt! Volturi l-au trimis sa vada care este situatia cu nou nascutii si copii nemuritori, si sa vada ce

facem noi. De data asta vor sa fie pregatiti.”

Ne lamuri Alice. Si apoi continua.

“Totusi Ciro ne-a dat o speranta.”

“Adica?” intreba Jasper

“Volturi vor veni numai daca noi nu rezolvam problema.”

Page | 71



Tata a fost cel care i-a raspuns lui Jasper.

“Asta inseamna ca daca reusim sa invingem, exista posibilitatea sa nu ne confruntam si cu Volturi.

Totusi eu nu m-as baza pe asta. Noi inca suntem incomod de multi pentru ei si nu putem fi siguri ca nu

vor veni sa ne distruga.”

Discutiile au continuat iar eu nu am mai putut fi atenta la ele. Am observat cum Nahuel imi urmarea din

nou fiecare miscare. Si Jacob a observat pentru ca a venit langa mine si m-a luat in brate soptindu-mi:

‘Hai sa ne plimbam!”

***

Eram departe de casa cand in sfarsit a vorbit.

“Prietenul vostru ma scoate din sarite! Si nu pot sa fac absolut nimic!”

“Jacob, gandeste-te ca sunt aici ca sa ne ajute! Avem nevoie de ei!”

“Iar dupa seara trecuta Bella mi-ar smulge capul daca as incerca ceva.”

“Mama vrea sa fie sigura ca profitam de toate sansele pe care le avem. Se teme pentru noi si tu nu faci

decat sa pui paie pe foc.”

“Da stiu!” isi lasa ochii in pamant “Dar tot ma enerveaza! L-as rupe in bucati si i-as da foc ori de cate ori

te priveste!”

“Jacob!”

“Nessie, cunosc privirea aia. Asa se uita la tine orice barbat! Numai ca el pare dispus sa actioneze.”

“Nu cred ca Nahuel ar actiona. Cred ca l-ai inspaimantat destul aseara.”

“Inspaimantat, Nessie, glumesti? Tipul ala a acceptat provocarea aseara.”

“Provocare?”

Nu avea de gand, dar am tipat ultimul cuvant. Atitudinea lui Jacob ma enerva.

“Jake nu are ce provocare sa accepte. Noi suntem impreuna si nimic si nimeni nu ne va desparti.”

Page | 72



Capitolul 13 – Jocul

Ajunsesem acasa cand am observat ca tata era afara, parea sa ne astepte. Fata lui era tensionata si

intregul lui corp era incordat. Abia cand ne-am apropiat suficient de mult am observat ca si Sam era

acolo. Amandoi ne asteptau si pareau destul de agitati. Am alergat ca sa scurtam timpul cat mai mult.

“Ed, Sam, ce s-a intamplat?”

“Tatal tau are nevoie de tine!”

“S-a intamplat ceva cu tata? Sam, spune-mi ce e cu tata?”

“Jake linisteste-te! Tatal tau e bine. Numai ca e pe punctul se a se transforma, si ne-a rugat sa te

anuntam. Stii si tu cat de dezorientanta este prima transformare si are nevoie de sprijin.”

“Of… m-ati speriat! Ed, e totul ok aici? Crezi ca putem sa mergem amandoi? Ne va fi mai usor sa-l

controlam pe batran in primele sale minunte de eliberare din corpul uman!”

“Sigur, aici totul e bine! Nu are ce sa se intample. Iar Nessie, oricum trebuie sa mearga la antrenament.”

Page | 73



Uitasem total de antrenament, tot ce se intamplase astazi ma marcase puternic si nu era in cea mai buna

forma. Jacob ma saruta in fuga si apoi si el si Sam alergara spre padure. Tata se indrepta spre garaj si

imi facu semn sa-l urmez. Garajul trebuia sa fie gol, avand in vedere ca toate masinile noastre erau inca

in Alaska, si totusi cand am intrat am vazut ca era plin. Toate masinile erau acolo; Aston-ul tatei, Ferrari-

ul mamei, Mercedes-ul lui Carlise, Porsche-ul lui Alice, Wrangler-ul lui Emmett, BMW-ul lui Rosalie si

Q7-le lui Jacob.

“Wow, cand le-ati adus?”

“Au venit aseara! Odata ce ne vom muta in La Push o sa avem nevoie de ele, nu?”

“O sa ne mutam in La Push?”

“Daca totul decurge asa cum trebuie, da!”

Tata vroia sa ramanem aici, si sigur asta era si dorinta mamei. Urma sa fim fericiti pentru totdeauna aici,

langa cei pe care ii iubeam. Nici un sentiment pe care l-am trait pana acum nu se putea compara cu

fericirea care ma coplesea in acest moment. Toate pareau sa se aseze in fagasul normal. Mai aveam

numai un hop, iar acela parea in acest moment nesemnificativ.

“Jazz si Em au plecat deja in poiana. Nahuel te-a asteptat sa mergeti impreuna!”

Eram prea fericita sa ma gandesc ca urma sa fiu singura cu Nahuel in urmatoarele minute, nu ma

interesa nimic decat ca eu si Jacob vom fi mereu impreuna aici in Forks.

“Renesmee, esti gata?” vocea lui Nahuel ma aduse la realitate.

“Da sigur hai sa mergem!”

Am inceput amandoi sa alergam prin padure. Deodata Nahuel s-a oprit. M-am uitat in jurul meu si nu

eram nici macar in apropierea poienitei unde Jasper si Emmett ne asteptau. Eram cel mai probabil la

jumatatea drumului dintre casa si poiana. M-am oprit si eu si l-am privit cum se aseaza pe trunchiul

cazut al unui copac si cum bate cu palma locul de langa el.

“Jazz si Em…”

“Nu stam mult! Vreau doar sa vorbesc 2 minute cu tine, Renesmee. Nu vrei sa stai langa mine?”

“Ah… ba da!”

M-am asezat si eu pe acelasi trunchi dar am lasat intre noi loc de inca o persoana. Ma simteam ciudat sa

fiu aici singura cu el si sa stau si atat de aproape de el ar fi fost deja prea ciudat.

Page | 74



“Cainele te pazeste bine!”

“Hey!”

“Scuza-ma! Jacob! Si el si Edward. Cand nu e unu langa tine e celalalt. Sunt surprins ca am reusit sa

gasesc un moment in care sa iti vorbesc.”

Din prima clipa in care il cunoscusem pe Nahuel imi paruse foarte timid. Se pare ca prima impresie nu

corespunde deloc cu realitatea. Vampirul de langa mine nu era deloc timid.

“Probabil ca ai observat ca te gasesc foarte interesanta!”

Oh, nu! Nu de asta am nevoie acum! Tu pe mine nu ma interesezi deloc!

“A da, nu am observat!”

“Nu? Si catelusul tau de ce a fost la un pas de a ma ataca aseara?”

Pentru ca e gelos, si pentru eram convinsa ca nu are de ce sa fie. Dar are! Nu nu nu!

“Probabil pentru ca tu ai marait la el! Tu ai inceput!”

“Da eu am inceput! Dar nu am facut-o de dragul de a-l provoca!”

“Atunci?”

“L-am vazut sarutandu-te si nu am suportat! As fi vrut sa-l atac!”

“Este iubitul meu, deci e cat se poate de normal sa ma sarute!”

“Stiu dar tot ma deranja!”

Si ce ma intereseaza pe mine? Eu il iubesc pe Jake!

“Tu nu ma gasesti pe mine deloc interesant? Nu te atrag deloc?”

Oh… Doamne, de ce ma intrebi asta? Jake, Jake, Jake…

“Ba da esti interesant.”

Ce fac? Am innebunit?

Page | 75



“Dar atragator?”

Se ridicase si acum statea in picioare in fata mea.

“Si atragator!”

E clar am innebunit! Nu pot sa fac asta! De ce o fac? Eu il iubesc pe Jake!

“Si eu te gasesc pe tine deosebit de frumoasa si atragatoare!”

Mi-a luat mainile in mana lui stanga si m-a ridicat de pe trunchiul cazut, rotindu-ma si impindandu-ma

spre un copac din apropiere. Cand m-am lovit de copac mi-a ridicat mainile deasupra capului. Am

incercat sa mi se eliberez dar forta lui era mai mare ca a mea. Cu mana dreapta imi mangaia fata din

dreptul ochilor pana in dreptul maxilarului, pe unde treceau degetele lui pielea mi se inrosea, ca si cum

tot sangele din corp se ducea catre locul unde el ma atingea. M-a privit fix in ochi, apoi si-a apropiat fata

de a mea, si m-a sarutat.

Buzele lui erau tari, exact ca ale mele, erau firbinti exact ca ale mele, si atingerea lor era electrizanta. Ma

saruta cu putere, iar intregul lui corp era lipit de al meu. Ii simteam fiecare muschi incordat si deodata

am observat ca si eu eram la fel de incordata. Mi-a eliberat mainile si in loc sa il indepartez m-am trezit ca

il trageam mai aproape, si tot mi se parea ca nu eram destul de aproape. Fara sa-mi dau seama trecusem

de la sarutul lui, la sarutul nostru.

Cand ne-am oprit a facut un pas inapoi si m-a privit. Parea incantat de ceea ce vedea. Eu inca eram lipita

de copac si nu reuseam sa-mi fac corpul sa se miste. Continua sa ma priveasca, apoi se apropie de mine,

ma saruta usor pe buze, apoi pe obraz, apoi imi saruta parul si sopti:

“Acum sa vad ce mutare mai face potaia!”

Am inlemnit! Nu ma asteptam la asta. O furie de neinteles m-a cuprins si m-am trezit cu mainile in parul

lui tragandu-i capul mai aproape de fata mea. Dar nu ii cautam buzele asa cum el credea ci gatul. Nahuel

nu a inteles intentia mea, pana nu mi-a simtit dintii infigandu-se in gatul sau. S-a smucit cu putere, si

pana sa imi dau seama ce face era deja la cativa pasi distanta de mine, cu ochii furiosi. Abia cand am

observat ca isi tinea mana la gat am constientizat ca il muscasem.

“Nessie!” se auzi vocea lui Jasper.

“Aici!” si intr-o fractiune de secunda era langa mine.

“Ce s-a intamplat? Ati fost atacati? Nahuel esti ranit?”

“Eu l-am atacat!”

Page | 76



Jasper si-a marit ochii si ma privea cu neincredere. Nu intelegea ce se intampla cu mine.

“Nessie, doi in aceeasi zi!”

“M-a sarutat!”

Furia nu se potolise si se auzea foarte clar in vocea mea. Jasper a marait catre Nahuel, apoi s-a intors la

mine.

“Pentru asta s-au inventat palmele, nu dintii.”

“Palma nu l-ar fi durut atat de tare.”

Nahuel nu se mai tinea de gat, semn ca rana se vindecase deja, iar cum eu nu sunt veninoasa nu o sa

aiba nici macar un semn. Acum ma privea, razand.

“Tu de ce razi? Mai vrei odata?”

Am tipat maraind. Continua sa rada dupa care spuse:

“Sincer da, dar preferabil fara muscat.”

De data aceasta si eu si Jasper am marait.

“Nahuel! Stii foarte bine ca Nessie este cu Jacob. Inteleg ca ai anumite sentimente fata de ea, dar poate

nu asta era cel mai bun mod de a le exprima.”

“Eh, probabil ca am exagerat, dar nu regret. Iar potaia, ar fi bine sa afle ca jocul a inceput.”

Furia care pentru un moment se atenua, revenii in valuri din ce in ce mai mari si mai puternice.

“Jocul? Asta sunt eu, o jucarie? Idiotule!”

“Nessie, tu nu esti o jucarie!”

“Sa nu indraznesti sa-mi mai spui vreodata Nessie, numele meu este Renesmee, si numai prietenii au voie

sa-mi spuna Nessie, iar tu nu esti unul dintre ei. Ar trebui sa te alung de aici, ca pe un caine ce esti!”

“Nessie!” tresari Jasper la auzul cuvintelor mele.

‘Ness… scuze Renesmee, sa nu uitam cine este cainele!”

Page | 77



Nahuel radea, radea cu asa multa pofta, de se cutremura. Daca Jasper nu m-ar fi tinut probabil m-as fi

repezit din nou la gatul lui. Merita sa-l musc, merita sa fi fost veninoasa, merita sa-l rup in bucati. Il

uram!

***

Jasper a hotarat sa amanam antrenamentul pe a doua zi, si ne intoarcem acasa. Nahuel a plecat primul

spre casa, iar dupa cateva minute, si dupa ce am rupt un copac incercand sa-mi canalizez furia, ne-am

intors si noi. Cand am ajuns aproape de casa, tata si mama ne asteptau. Am inteles din privirea lor ca

stiau ce se intamplase. Probabil ca tata ii citise gandurile lui Nahuel, sau poate si-a urlat reusita in gura

mare cand a intrat pe usa, oricum nu conta. Stiau. Jasper a luat-o inainte, iar ei au venit spre mine.

Mama m-a imbratisat si sarutat, iar tata s-a multumit cu o mangaiere, inainte de a ne intoarce spre

padure. Vroiau sa vorbeasca cu mine fara martori. Odata ce am ajuns la o distanta considerabila de casa

tata deschise conversatia.

“Si macar l-ai muscat bine?”

Ok. La asta nu ma asteptam.

“Cat am putut. Pacat ca nu sunt veninoasa, macar sa-i ramana urma muscaturii. Asa s-a vindecat

inainte ca eu sa ma calmez vre-un pic.”

“Scompo, dar gandeste-te ca asa e mai bine. Nu are de ce sa afle si Jacob, iar daca Nahuel ar fi aparut cu

o muscatura…” spuse mama.

“Nu e nevoie de muscatura. Nahuel ii va spune. Pentru el totul este un joc. Iar Jacob deja a acceptat sa

joace.”

“Un joc? Nu inteleg! Edward ce joc?” vru mama sa stie.

“Acum se lupta pentru Renesmee. Jacob pentru a o pastra iar Nahuel pentru a o face sa se

indragosteasca de el.”

“Ce cunoscut imi pare!”

Mama radea? Radea de mine sau de situatie?

“De situatie, scumpo!” imi raspunse tata “Bella a avut parte de o lupta similara in urma cu ceva ani.

Avantaj Jacob!”

“Cum adica avantaj Jacob?”

Page | 78



“Jacob stie cum se joaca jocul, scumpo. L-a mai jucat odata dar l-a pierdut. Acum stie ce trebuie sa faca

pentru a a castiga. Si oricum este pe pozitia castigatorului pentru ca voi sunteti indragostiti. Exact cu

eram eu si Bellla. Stii cum e … dragostea invinge!”

“Tata, fara clisee din astea invechite, te rog. Totusi nu inteleg de ce trebuie sa fiu jucaria lor!”

“Scumpo, tu nu esti jocul sau jucaria. Tu esti trofeul! Ei nu se joaca cu tine ci pentru tine.” – imi explica

mama.

“Si ce se presupune ca ar trebui sa fac eu?”

“Nu sunt multe lucruri pe care le poti face. Nu poti sa opresti jocul, dar poti sa incerci sa nu-l lasi pe

Nahuel sa mai castige si ale runde. Ar fi fost mai bine daca astazi nu l-ai fi sarutat si tu pe el.”

Oh, nu! Bineinteles ca Nahuel numai la asta avea sa se gandeasca, si ca exact asta ii va spune lui Jake.

“Asta reprezinta dovada ca runda a fost castigata. Si, da, numai la asta se gandea. Treaba cu muscatul

am vazut-o in gandurile lui Jasper.”

Chiar in acea clipa s-a auzit dinspre casa un urlet infiorator, sfasietor, cutremurator. Era Jacob. Stia. Am

alergat spre casa cat am putut de repede, dar in mod ciudat mirosul lui Jacob devenea din ce in ce mai

puternic. M-am oprit si am privit printre copacii. Lupul Jacob alerga spre mine, iar cand m-a vazut s-a

oprit. M-am intors privirea catre mama si tata, care ma priveau zambind. Deodata o mana calda se aseza

pe talia mea, iar o alta la fel de calda imi mangaia obrazul. Jacob venise la mine, si chiar daca il durea

ceea ce aflase, nu parea suparat pe mine.

“Nu ma urasti?” l-am intrebat tematoare.

“De ce sa te urasc? Nu ma mai iubesti?”

“Ba da Jake, te iubesc, esti sufletul meu.” lacrimile imi curgeau pe obraji

“Atunci si eu te iubesc! Nessie tu esti cea mai importanta persoana din viata mea. Cat esti langa mine

respir, cand nu esti ma sufoc. Nu pot sa stau prea mult fara tine, as muri.”

Imi saruta parul, apoi fruntea, apoi fiecare ochi, apoi obrajii si se opri cand ajunse la buze. Le mangaie cu

unul dintre degete sale, apoi ma saruta. Sarutul era minunat, exact asa cum trebuia sa fie un sarut, totul

era minunat, buzele noastre erau unite intr-o miscare frenetica, pe care fiecare particica din corpul meu o

aprecia asa cum trebuia apreciata.

Si atunci, de ce ma gandeam la sarutul lui Nahuel?

Page | 79



Capitolul 14 – Motive

Era o zi minunata asa cum foarte putine zile erau in Forks, soarele stralucea, norii pareau doar bucatele

de vata aruncate pe cerul albastru. Zilele insorite din Forks nu se comparau cu cele din Miami dar aveau

un farmec ce nu putea fi explicat. Eu eram in fata casei, era ciudat totusi pentru ca eram singura. Oare

cum de m-au lasat sa ies singura din casa, acum cand amenintarea era mai aproape ca niciodata?

Deodata am simtit ca este cineva in spatele meu. Pentru o secunda am fost convinsa ca este Jacob, asa

ca m-am intors fericita spre el, gata sa-l imbratisez. Socul a fost pe masura, Nahuel era cel care venise

langa mine si nu Jacob. Chipul lui era vesel si luminos. Parea sa se bucure de baia de soare la fel ca si

mine. Noi eram norocosi, puteam sa stam in soare chiar si inconjurati de oameni, pentru ca stalucirea

noastra era discreta.

Nahuel isi intinse bratele catre mine, si ma asteptam sa il resping, dar in loc sa fac asta m-am aruncat in

bratele lui, si mi-am ascuns capul in pieptul lui. Mi-a sarutat parul apoi mi-a ridicat capul si si-a

apropiat fata de a mea. Frumusetea fetei sale mi-a facut inima sa o ia la trap apoi m-a sarutat. Am inchis

ochii.

Page | 80



Cand am deschis ochii eram in pat in camera mea, dar inima inca imi batea ca o nebuna, iar valuri de

fierbinteala imi strabateau tot corpul. Eram furioasa pe mine, pentru ca mi-am permis sa am un

asemenea vis, pentru ca mi-am permis sa ma gandesc la Nahuel. Nu era normal ceea ce faceam. Stiam ca

il iubesc pe Jacob, toate fiinta mea il iubea si totusi…

M-am ridicat in viteza si am fugit in baie, unde inca imbracata am intrat sub dus. Aveam nevoie de un

dus, sa spal fierbinteala si tradarea mea. Simteam ca firbinteala avea sa imi arada tot corpul si ca numai

apa rece avea sa ma salveze. Si asa a si facut.

Cand am terminat dusul, m-am intors in camera. Cineva, probabil Alice, intrase si imi aranjase patul, si

imi lasase pe el haine de schimb. Era o camasa albastra de matase si o fusta de jeans, iar langa pat am

observat o pereche de cizme foarte cochete si cu un toc ce parea deosebit de rezistent. M-am imbacat cu

ele, si am iesit din camera pregatita sa cobor, dar inainte sa apuc sa ajung la scari, Alice aparu de nicaieri

langa mine.

“Da! Eram sigura ca vei arata minunat in ele.”

“Sa inteleg ca cizmele au fost ideea mamei?”

“De unde stii?”

“Alice, tu esti obsedata de pantofii eleganti cu tocuri cui, mama de cei practici cu tocurile solide. Ati facut

un compromis si ati cumparat cizme cu tocul rezistent dar foarte elegante si chic. Multumesc!”

“La multi ani ! Nessie.”

La multi ani? E deja 10 septembrie? Cand a trecut timpul?

“Mama…”

In trei zile urma sa fie ziua de nastere a mamei mele, iar eu nu am apucat sa-i cumpar nimic.

“Nici o grija Nessie, maine o sa mergem amandoua in Seattle sa ii cumparam ceva.”

“Multumesc Alice!”

Am imbratisat-o inainte sa imi continui drumul pe scari spre camera de zi. Toti vampirii ma asteptau si

pareau cu adevarat incantati de ceea ce avea sa urmeze. Alice avea sa-mi organizeze o petrecere la care

sigur aveau sa participe tot prietenii mei, si sigur aveam sa primesc tone de cadouri.

Tata s-a apropiat de mine si m-a sarutat pe frunte.

Page | 81



“La multi ani! Ai mai crescut inca un an, scumpo.”

“La multi ani!” imi spuse mama in timp ce ma imbratisa.

Toti ceilalti si-au asteptat cu rabdare randul pentru a ma felicita si imbratisa. Si toti au facut-o cu

adevarata placere si entuziasm. Nahuel nu era in camera ceea ce m-a facut sa ma simt mult mai

increzatoare si extraordinar de fericita. Visul oricum ma daduse peste cap suficient. Nu aveam nevoie ca

si realitatea sa o faca.

“Esti pregatita sa-ti vezi cadoul?” intreba tata.

“E din partea intregii familii!” spuse mama.

“Sigur!”

Eram entuziasmata, ceea ce nu imi era caracteristic. Mostenisem de la mama teroarea de cadouri. Totusi

in aceasta perioada aveam nevoie de o distractie de la gandurile mele, iar un cadou sigur m-ar fi distras,

macar un timp. Tata m-a luat in brate, in timp ce mama mi-a acoperit ochii. Nu am putut sa imi dau

seama pe unde am luat-o sau unde ne-am dus, doar ca totul a durat mai putin de o secunda, ceea ce m-a

facut sa cred ca eram inca in preajma casei. Am respirat incercand sa disting toate mirosurile care ma

incorjurau. Am simtit mirosul pamantului umed, mirosul ferigilor, mirosu betonului, mirosul

benzinei. Eram in garaj!

“Ce cautam in garaj?” am intrebat avand inca mainile mamei la ochi.

“Cautam cadoul tau!”

Dupa ce imi raspunse tata m-a lasat jos, iar mama si-a luat mainile din fata ochilor mei. In fata mea, la

mai putin de un metru se afla cea mai stralucitoare si incantatoare masina pe care am vazut-o vreodata.

“Ce e?”

Masinile nu erau tocmai punctul meu forte.

“Of, Nessie… e un Bugatti Veyron. Cat de mult semeni cu Bella! Bine ca macar Jacob o apreciaza!”

Atunci am observat ca Jacob era la intrarea in garaj si se uita inspre masina. Parea cu adevarat incantat

de ceea ce vedea.

“Te inseli, Ed! Nu la masina ma gandeam!” afisa zambetul pe care il iubeam atat de mult.

“Hey!” tata marai usor spre el

Page | 82



“Pai caroseria face totul.”

Jacob radea acum in hohote, iar tata se uita la el incercand sa para suparat, dar parea mult prea

amuzat. Cand se opri din ras se apropie de mine, ma saruta pe frunte si imi sopti:

“La multi ani, iubito! Te iubesc!” apoi uitandu-se la masina “Ed, da’ nu ai gusturi proaste deloc!”

“Nici un vampir nu are gusturi proaste, caine!”

Se auzi din casa vocea ca de clopotel a lui Alice, a carei replica ne-a amuzat copios pe toti. Am mai stat in

garaj pentru cateva minute, cat tata, Jacob si Rosalie au discutat despre echiparile standard ale masinii,

si despre timpul in care prinde suta. Eu si mama stateam retrase intr-un colt al garajului si ii priveam

uimite si neintelegand nimic din ceea ce vorbeau.

“Cred ca Jacob s-ar fi integrat mult mai bine in familie. O pereche mult mai potrivita pentru Edward si

Rosalie.”

Imi sopti mama, asteptand reactiile lor. Dar erau mult prea absorbiti. Carlise veni in garaj sa vada ce

dureaza atat de mult. Se pare ca mai aveau si alte cadouri pe care trebuia sa le deschid. Am intrat in

casa, dupa ce am reusit sa-i smulgem pe Jacob si pe tata de langa noua achizitie, si ne-am alaturat

grupului de vampiri, care ma asteptau sa-mi deschid cadourile. Am deschis cateva cadouri inainte ca

bratele lui Jacob sa ma straga din ce in ce mai tare, apoi intregul lui corp sa inceapa sa tremure. Am

incercat sa ii desfac bratele din jurul meu fara succes stiind ca urma sa se transforme.

“Jacob! Da-mi drumul!”

“Jacob! Da-i drumul acum. O sa te transformi cu ea in brate!” striga tata la el printre maraituri.

Imi dadu drumu, se uita la mine, apoi fugi transformandu-se in clipa in care iesi pe usa. Nu intelegeam

ce se intamplase. Nu am auzit nimic, si nu am vazut nimic care sa il faca sa se comporte asa.

“S-a intamplat ceva in La Push!”

“Ma bine mergem si noi. Carlise, Jazz, Em plecam imediat.” spuse in timp ce o saruta pe mama. “Restul,

ramaneti aici si bucurati-va de petrecerea lui Renesmee!”

“Nici o petrecere, vin cu voi!”

“Nu fii incapatanata! Nu ai cu ce sa ne ajuti daca vii.”

“Nici aici nu am cu ce sa ajut!”

Page | 83



“Am spus: NU!”

Au fost ultimile cuvinte pe care tata le-a rostit inainte ca intreaga camera sa fie cuprinsa de o liniste

ingrozitoare. Furia din ochii si din cuvintele lui i-au inspaimantat pe toti ce prezenti. Apoi cei patru au

plecat. Toti cei din camera au incercat sa se concentreze pe cadorile pe care le primisem. Dar dupa numai

cateva minute discutia devagase spre teoriile fiecaruia privitoare la ce s-a intamplat in La Push.

Garrett a fost primul care si-a exprimat teoria.

“Poate, cu toate ca nu mi se pare posibil, nou nascutii au trecut de lupi neobservati si au atacat in La

Push.”

Tanya il contrazise.

“Eu cred ca au dat drumu unui copil nemuritor in rezervatie.”

“Sau poate pur si simplu s-au omorat intre ei!”

Nahuel a fost cel care a vorbit iar vocea ii era amuzata. Il incanta ideea. Nahuel plecase la vanatoare in

urma cu doua zile, si de atunci nu se intorsese. Tata ii urmarea gandurile din cand in cand si stia ca este

in siguranta, dar ca se simtea prea rusinat dupa sarut, ca sa mai stea in preajma noastra. Eu eram

convinsa ca tupeul si nesimtirea de care daduse dovada in padure nu ii permiteau sa fie rusinat, asa ca

am presupus ca autoizolarea nu era decat o alta tactica de joc.

“Nahuel, nu e deloc amuzant! Ceva s-a intamplat in rezervatie cu prietenii nostrii.”

Mama considera orice remarca referitoare la lupi o jignire personala.

“Eh… o sa aflam ce s-a intamplat in clipa in care se vor intoarce! A da! La multi ani!”

Nahuel parea cu adevarat rusinat, cel putin fara de mine. Imi evita privirea cand imi ura “La multi ani!” si

se grabi spre Huilen, privindu-ma din cand in cand pe sub gene. Oare chiar l-am inteles gresit? Parea cu

adevarat afectat! Gandurile mi-au fost intrerupte de pasii care se auzeau in padure, fasaitul crengilor si al

ferigilor imi spuneau ca cineva alerga prin padure, iar viteza era cel mai sigur a unui vampir. Intr-o

fractiune de secunda tata era langa mama.

“Edward, ce s-a intamplat?” il intreba mama.

“Un atac in La Push. Lupii erau in patrulare, iar Billy adormise in forma umana. Cinci nou nascuti au

intrat in rezervatie. Au rapit trei copii, trei bebelusi. Jasper si Carlise au ramas sa ajute. Din fericire

nimeni nu a fost ranit.”

Page | 84



“Oh, nu!” se auzi din toate colturile camerei.

“Nu, copii erau ai unor turisti!” raspunse tata gandurilor cuiva din camera

O senzatie de usurare imi strabatu tot corpul. Era suficient ca stiam ca urma sa omoram copii, sa ii si

cunoastem ar fi fost mult mai rau. Totusi, oricine isi pusese in minte sa ne omoare, isi intarea armata, si-

o marea.

Oare cine poate avea atata stapanire sa transforme atat de multi vampiri? Oare cine incerca sa ne distruga

cu orice pret familia si prietenii? Iar Volturii cum puteau sa stea cu mainile in san, fara sa faca nimic, fara sa

actioneze? Oare scopul existentei Volturilor nu mai conta? Cu atati copii nemuritori si nou nascuti, secretul

existentei vampirilor era in pericol! Volturii au de gand sa vina dupa ce vom fi ucisi doar pentru a culege

laudele!

Gandurile mi-au fost intrerupte de privirea tatei, care ma deconcentra.

“Renesmee! S-ar putea sa ai dreptate!”

“Sa am dreptate? In legatura cu ce?”

Incercam sa imi amintesc lucrurile pe care tocmai le gandisem. Ma gandisem la vampirul care isi creea

armata, la Volturi care dintr-odata nu mai pareau interesati de pastrarea secretului, la distrugerea

noastra, la laudele pe care Volturii vroiau sa le culeaga. Ma gandeam la… Atunci am realizat.

“Volturii! Ei sunt!”

“Cred ca da!” raspunse tata.

“Ce e cu Volturii?” intreba mama inspaimantata de auzul numelui clanului pe care il dispretuia.

“Nessie se gandea la motivele pentru care Volturii nu vor sa se implice, pentru care risca secretul nostru,

pentru care o armata de nou nascuti si copii nemuritori a fost creata si de stapanirea de sine de care

trebuie sa dea dovada vampirul care ii creeaza.”

“Si credeti ca Volturii i-au creat!”

Garrett nu a intrebat ci a afirmat. Era deacord cu posibilitatea asta. Eleazar vorbi pentru prima oara in

seara aceata.

“Nu ar fi prima oara! Volturii au creat armate si in trecut. Nu pentru a ataca ci pentru a se apara.

Armatele sunt temporare si au un singur scop. In cazurile pe care le-am intalnit eu, scopul era defensiva,

Page | 85



dar acum pare sa fie ofensiva. Volturiilor trebuie sa le fie intradevar frica de voi, daca apeleaza la astfel de

solutii disperate, pentru a va distruge.”

Carmen se apropi de Eleazar, il imbratisa si ii continua ideea.

“Am impresia ca data trecuta, Volturii au realizat ca puterea voastra o depaseste cu mult pe a lor.

Legaturile lor sunt artificiale, create de Chelsea, pe cand cele dintre noi sunt reale, sunt legaturi de

dragoste, prietenie sau sange, in cazul lui Renesmee. Legaturile lui Chelsea se pot rupe la fel de repede

cum au fost create, pe cand ale noastre sunt indistructibile. Marcus cu siguranta a vazut intensitatea

relatiilor dintre noi, iar Chelsea a incercat cu siguranta sa le rupa, fara succes. Deasemenea legaturile cu

lupii sunt speciale si total necunoscute vamiprilor. Haitele sunt legate de Renesmee prin ceva ce

depaseste dragostea, devotamentul, chiar si sangele. Se poate spune ca ceea ce ii leaga de ea este insusi

destinul.”

Carmen se opri pentru o clipa, incercand sa isi adune gandurile apoi continua.

“Volturii au incercat sa distruga aceasta legatura a destinului, omorand haita. Nu au reusit decat sa

ucida doi lupi, iar fiecare incercare ulterioara a fost contracarata de acestia. Singura arma pe care o pot

folosii este forta bruta a nou nascutilor si a copiilor nemuritori, stiind ca scutul Bellei nu poate fi penetrat

sub nici o forma.”

“Ceea ce inseamna ca am ajuns la ultimul capitol, fie al nostru, fie al Volturilor.” spuse Rosalie.

“Ultimul capitol va fi…”

Vocea lui Alice era pierduta, iar ochii goi. Toti s-au apropiat de ea, asteptand continuarea, numai eu m-

am departat cat mi-a permis camera. Stiam ca Alice putea vedea mai bine cand eu eram departe. As fi

plecat in padure, dar curiozitatea nu ma lasa.

” … scris dupa doua posibile scenarii. Primul scenariu se termina cu armata si noi, iar apoi totul cade in

inturneric.”

“Adica ne ucid!’ spuse Zafrina

“Da!” aproba Alice, apoi cu ochii inca goi si reci, continua “Al doilea scenariu incepe cu armata si noi, apoi

o parte din armata este distrusa, si noi avem pierderi dar nu multe. Lupta se termina si noi vampiri ni se

alatura!”

“Nou nascutii?” vru Kate sa stie.

‘Da! Unii dintre ei ni se vor alatura pentru a doua lupta. Nu stiu inca unde se va da a doua lupta. Lipsese

o hotarare ce trebuie luata.”

Page | 86



“Cu cine va fi a doua lupta?” intreba mama.

“Cu Volturii!” raspunse tata in locul lui Alice “Volturii vor cadea, sau noi vom cadea. Dar sigur dupa a

doua lupta o noua era va incepe in lumea vampirilor!”

Nimeni nu a mai rostit nici un cuvant in aceea seara, fiecare s-a retras pe canapea, sau pe vre-un scaun.

Vampirii mei dragi erau sfarsiti si lipsiti de orice urma de speranta, isi asteptau finalul. Lacrimile mele

era singurele care puteau curge, dar ochii tuturor pareau ca plang.

Capitolul 15 – Oglinda

Jacob s-a intors dupa cateva ore. Nu l-am vazut niciodata atat de obosit, atat de sfarsit. Parea a fi pe

punctul de a se prabusi cand tata i se adresa:

“Jake, ar trebui sa te odihnesti! Arati ca naiba!”

“Perfect, pentru ca asa ma si simt! Am reusit sa linistim cat de cat spiritele in La Push, dar lumea e

ingrozita. Acum colac peste pupaza avem si politia pe cap. Noroc cu Charlie!”

“Si care e povestea oficiala?” Emmett era curios de povestea care va ascunde adevarul din spatele rapirii

copiilor.

“Ca de obicei, un animal salbatic, mai multi in cazul de fata. Copii erau singuri in camera, dormeau, iar

paturile erau aproape de geam. Povestea se leaga, iar Charlie o va sustine pana in panzele albe!”

“Charlie cum e?” Ma inspaimanta ideea ca vampiri insetati fusesera atat de aproape de Charlie si Sue.

Page | 87



“Charlie e bine, Nessie! E speriat, dar asta e normal. E mult mai puternic decat lasa sa se vada. Nu-l

doboara o situatie ca asta, atat de usor. Tata, totusi, e cam daramat!”

“Billy, ce a patit Billy?”

“Linisteste-te Bells, nu a patit nimic, dar e suparat pe sine ca a adormit. I-am explicat ca nu avea ce sa

faca dar nu intelege. Insista ca mai bine rapeau doar un copil pana dadea el alerta, si noi am fi aparut,

decat sa-i ia pe toti! Daca stau sa ma gandesc are dreptate! Dar e prea tarziu, ce a fost a fost. Dar voi?

Nessie, tu esti bine? Stiu ca lucrurile de genul asta te afecteaza.”

Jacob se apropie de mine si ma imbratisa. Ma simteam atat de confortabil in bratele sale, atat de linistita,

atat de insiguranta. L-am sarutat usor pe buze.

“Stai linistit, Jake! Sunt bine, suntem cu totii bine!”

“Atunci ce-i cu fetele astea de inmormantare? Parca era petrecere aici!”

“Petrecere, dupa cate s-au intampla? Nu e nici o petrecere!” I-am raspuns taios. Nimeni nu se mai gandea

la vre-o petrecere sau la orice altceva ce ar reprezenta un motiv de sarbatoare. Realizasem ca cel mai

probabil acestea erau ultimele noastre zile de viata.

“Credem ca tocmai am inteles cine e in spatele nou nascutilor si copiilor nemuritori. Cine sunt vampirii

cu experienta de care vorbeam.”

“Pai daca stii, spune odata, Carlise! Daca ne spui si unde ii gasim, iau haita si pornesc din seara asta

dupa ei. Ne-au terorizat destul!”

“Si nu e prima oara cand o fac! Jake, sunt Volturii!”

Mi-as fi dorit sa nu am nici o reactie, dar cand am rostit numele Volturilor, lacrimile au inceput sa curga

in valuri peste fata mea, peste pieptul lui Jacob. Vocea imi fusese pierduta si rece, eram distrusa. Jacob

nu suporta sa plang, dar acum nu zicea nimic, nu incerca sa ma linisteasca. Mi-am ridicat fata sa il

privesc. Niciodata chipul lui Jacob nu a semanat atat de mult cu o piatra. Muschii fetei ii erau incordati,

ochii fixi, pleoapele nemiscate, buzele intredeschise, nici macar nu respira. M-am ridicat pe varfuri sa-l

privesc de aproape.

“Jake!” Am soptit nesigura de raspunsul pe care il asteptam, nesigura ca va venii. “Jake!”

“Volturi? Sunteti siguri? Nu se poate!”

“Din pacate suntem siguri! Alice a vazut totul! Ei au fost de la inceput, din Port Angeles.” I-a raspuns

Carlise.

Page | 88



“Sunt aici? Alice, sunt aici? Edward?”

“Jacob, linisteste-te, nu vin dupa Renesmee.” Ii raspunse tata, gandului care pe Jacob il ingrozise in

fiecare clipa de cand Volturii plecasera din Forks in urma cu sapte ani. “Nu sunt aici, sunt in Volterra. Nu

au fost niciodata aici. Probabil au un fel de general aici, un vampir matur care creeaza, supravegheaza si

coordoneaza armata.”

Bratele lui Jacob s-au strans instinctiv in jurul taliei mele, iar pentru o secunda numai muschii i s-au

relaxat. Era prea incordat, prea inspaimantat, prea ingrijorat.

“Termenul a ramas acelasi? Lupta, va avea loc tot intr-o luna?”

“Nu au de ce sa atace mai devreme! Asteapta momentul potrivit, iar din punctul lor de vedere mijlocul lui

Octombrie va fi momentul perfect. Inca nu s-a schimbat nimic.”

Discutiile au continuat, vampirii punandu-l pe Jacob la curent cu ceea ce aflasem in ultimile ore. Viata

noastra a tuturor se schimbase radical in decurs de cateva ore. Dimineata eram toti fericiti, pregatindu-

ne de petrecere, iar acum, acum ne asteptam sfarsitul de mana Volturilor. Alice nu putea sa vada finalul

luptei cu Volturii, si asta nu facea decat sa ne intareasca spaima.

Daca Volturi vor invinge, ceea ce pare sigur, atunci toti vom fi condamnati la moarte. Toate planurile

noastre, toate visurile noastre, toate aspirariile, totul parea acum lipsit de sens. Nu o sa imi mai vad

niciodata parintii, familia, prietenii. Nu o sa il mai vad niciodata pe Jacob. Buzele lui nu ma vor mai

saruta niciodata, bratele nu ma vor mai imbratisa niciodata, cuvintele nu ma vor mai alina, el nu ma va

mai alina. Jacob nu va mai fii?

Lacrimile imi curgeau in valuri cand am renuntat sa mai ascult discutiile ce ma inconjurau si am fugit

spre padure. Am alergat pana cand am ramas fara lacrimi, iar atunci am privit in jur. Nu imi dadeam

seama unde eram, iar lacrimile din ochi nu ma lasau sa vad nimic. Mi-am sters cu manseta camasii

lacrimile, si am privit din nou cu atentie padurea ce ma inconjura.

Alergasem o distanta considerabila, eram in inima padurii. Si totusi, era ciudat era ca nimeni nu venise

dupa mine. Nu eram eu oare cea mai slaba dintre ei toti? Nu eram eu oare in pericol mereu? Nu eram oare

cea care trebuia protejata mereu? Sau poate…

Gandurile mi-au fost intrerupte de un miros ce venea dinspre casa. Am privit imediat in aceea directie si

am observat ca Nahuel se indrepta spre mine, si nu era singur.

“Ce cautati aici?”

“Am venit sa te iau acasa! Edward a zis ca un avans te va ajuta sa-ti faci putina ordine in ganduri.”

Page | 89



“Si unu nu era suficient?”

“M-am trezit cu asta, alergand in spatele meu!”

M-am apropiat de Jacob si l-am imbratisat. Era imbratisarea de care trebuia sa profit cat mai puteam.

“Nahuel, tu de ce ai venit?”

“Chiar atat de mult te deranjeaza prezenta mea, Renesmee?”

“Nu e asta, dar Jacob …”

“Ti se pare ca am incredere intr-un caine?”

“Ai grija ce spui, strigoiule!” maraii Jacob.

“Crezi ca imi e frica de tine?”

“Poate ca ar trebui sa-ti fie!”

“Terminati amandoi in secunda asta!”

“Nessie, nu vrei sa te duci acasa?”

“Nici sa nu te gandesti Jacob Black!”

“Daca javra vrea un pic de timp pentru el, te conduc eu Renesmee!”

Jacon si Nahuel se urau. Acum era pentru prima oara clar. Singurul lucru care il impiedicase pe Jacob sa

il omoare pana acum, era promisiunea facuta mamei. Dar in clipa asta promisiunea nu mai conta. Se

asezasera amandoi in pozitie de atac. Nahuel a facut prima miscare si a sarit spre Jacob.

“Potoliti-va! Jake… ai grija!”

Jacob a sarit si el, moment in care s-a transformat. Un nor albastrui format din fasiile hainelor ce s-au

sfasiat in clipa trasnformarii, l-au inconjurat. Jacob s-a repezit la Nahuel, incercand sa-i prinda cu dintii

capul, dar de fiecare data Nahuel se ferea. Folosea tehnica defensiva pe care mi-o explicase in urma cu

cateva saptamani. Sarituri scurte exact in clipa in care Jacob ataca. Nici unul nu parea sa castige sau sa

fie infrant.

“Jacob, Nahuel! Incetati! Incetati!”

Nu ma ascultau, probabil ca nici nu isi aminteau ca eram langa ei. Erau doar doua fiare care se luptau,

doi inamici eterni care incercau sa se omoare. Instinctele lor doborasera rationamentul.

Page | 90



“Nu!!!!!”

Jacob a intors capul pentru nu mai mult de o fractiune de secunda moment in care Nahuel s-a pregatit

de atac, asa cum deasemenea ma invatase sa o fac. Sprint si saritura scurta, era solutia cea mai buna de

atac pentru noi, pentru semivampiri. Urma sa-l atacea pe Jacob, apoi sa-l muste. Nahuel era veninos, iar

pentru Jacob veninul vampirilor era moarte sigura.

O voce autoritara se auzi din spatele meu.

“Incetati!” Nahuel si Jacob au ramas pironiti locului, privind in directia de unde venea vocea lui Carlise.

“Nu castigati nimic daca va omorati intre voi. Singurii care castiga sunt Volturi! Fara voi le va fi mult mai

usor sa ne distruga, sa castige. ”

Capul lui Jacob se pleca, iar Nahuel isi lasa bratele sa cada. Stiau ca avea dreptate, si daca simteau o

urma mai puternica decat pe cea dintre ei, atunci aceea era indreptata spre Volturi. Jacob s-a apropiat de

mine, si si-a pus capul urias pe umarul meu. Blana lui era moale si mirosea a mosc.

“Te iert! Acum du-te!”

Trebuia sa plece in La Push, inainte sa se transforme pentru a isi procura noi haine. Jacob era favoritul

lui Alice, din punctul asta de vedere, caci garderoba lui disparea, la fel de repede cum ea o reintregea.

Carlise m-a imbratisat. Nu observasem ca plangeam din nou. Se pare ca in ultimul timp plang mai

mereu. Nu mai varsasem nici o lacrima de ani de zile, iar acum plangeam atat de mult. Probabil ca in

adancul sufletului stiam ca va veni o vreme in care voi avea nevoie toate lacrimile pe care corpul meu pe

jumatate uman le va putea produce. Imbratisarea lui Carlise rece si dura, era atat de diferita de cea a lui

Jacob, iar acum cand clipele ne erau numarate tanjeam dupa imbratisarea lui.

Nahuel isi ceru iertare lui Carlise si disparu in noapte. Nu am crezut ca plecarea lui ar putea avea vre-un

efect asupra mea. Totusi deodata am resimtit un sentiment ce as fi dorit sa fie numai o amintire:

singuratatea. Probabil ca tata avea dreptate. Nahuel nu imi era total indiferent. Ce ma uimea era faptul ca

totul imi parea atat de cunoscut: un vampir si un varcolac luptandu-se pentru dragostea aceleiasi

persoane.

***

Am ajuns acasa dupa ce Carlise s-a asigurat ca ma simteam suficient de bine sa dau iar ochii cu Jacob si

cu Nahuel. Dar nu ma puteam gandi decat la mama. Vroiam sa vorbesc cu ea. Viata mi se transformase

fara voia mea, iar povestea nu era a mea, era a mamei.

Am gasit-o pe mama acolo unde a fost din clipa in care m-am nascut: alaturi de tata. Aveau una dintre

discutiile lor tacute pe care in orice alt moment as fi fost invidioasa, dar tristetea ochilor lor ma durea. M-

am gandit pentru o clipa sa imi aman discutia, dar tata mi-a auzit gandurile si imi zise:

Page | 91



“Renesmee, poti sa vorbesti oricand cu noi, cu mine sau cu mama ta. Niciodata nu deranjezi! Bella,

iubito, Renesmee ar vrea sa vorbeasca cu tine.”

“Sigur, scumpo! Sa mergem in biroul lui Carlise!”

“Te deranjeaza daca mergem acasa?” Casa parintilor mei, casa noastra, era suficient de departe da casaCullen pentru a avea o discutie privata, fara ca zeci de urechi sa auda fiecare soapta si fara ca tata sa imi

citeasca fiecare gand, fiecare intrebare si fiecare raspuns inainte sa le exprim.

“Nu ma deranjeaza. Mergem! Ne intoarcem repede!” Se ridica de pe canapeau pe care statuse pana mai

devreme si il saruta pe tata inainte sa iasa din casa. Oamenii care intrasera in viata noastra in urma cu

sapte ani, ne-au facut pe toti mult mai umani. Toti cei din familia mea isi facusera un obicei din a sta jos

sau a clipii si alte astfel de gesturi neinsemnate.

***

Am ajuns la casuta noastra in mai putin de un minut. Mama ar fi ajuns mult mai repede dar a preferat

sa alerge in ritmul meu. Toti alergau in ritmul meu cand erau langa mine, toti faceau sacrificii pentru

mine. Casuta arata minunat in lumina lunii, parea desprinsa dintr-un basm.

“Renesmee! O sa trebuiasca sa vorbesti sau sa-mi arati. Eu nu iti pot citi gandurile!”

“Da stiu! Scuze! Incercam sa-mi adun gandurile.”

“Ah…”

“Mama, cum a fost totul pentru tine cand tata si Jake…?”

“Oh… despre asta era vorba!”

“Da, despre asta! Jake si Nahuel. Nu stiu cum sa-ti explic! E…”

“E ciudat, e derutant, e enervant! Stiu! Imi aduc aminte. Edward a fost din prima clipa dragostea vietii

mele, jumatatea mea. Jake a fost o iubire total diferita. Erau doua parti ale sufletului meu, ale vietii mele

care nu au putut niciodata coexista. Cand am devenit vampir partea mea umana a disparut, si aceea era

partea care il iubea pe Jacob. Langa el eram umana.”

“Il iubesc pe Jacob!”

“Stiu scumpo, toata lumea stie asta, si el o stie, pana si Nahuel o stie!”

“El e cel pe care mi-l doresc langa mine toata viata, ma rog existenta! Jake este jumatatea mea!”

“Dar este diferit! In timp ce Nahuel este exact ca tine.”

Page | 92



“Da, dar nu e ca si cum pentru Jake ar trebui sa ma schimb. As ramane exact asa cum sunt, el ma

iubeste exact asa cum sunt!”

“Asa este!”

“Si atunci ce trebuie sa fac? Nu vreau sa se omoare unul pe altul. Nu as suporta asa ceva.”

“Draga mea, lucrurile au fost diferite in cazul meu. Nu stiu ce sfat sa iti dau, pentru ca numai o parte din

poveste se potriveste. Noua mea viata mi-a oferit tot ce imi doream. Un sot ce depaseste perfectiune si un

prieten exceptional. Nu cred ca acelasi lucru se aplica si in cazul tau. Imi pare rau, scumpo! Imi pare atat

de rau!”

Lacrimile incercau sa-si faca din nou loc, dar le-am oprit exact la timp. Am crezut ca mama ma va ajuta,

dar avea dreptate: povestile noastre sunt similare dar nu identice. Ea era om, iar eu sunt vampir; ea a

inceput o noua viata, iar viata pe care o am este singura pe care o voi avea vreodata; Jacob si tata au

devenit prieteni, lucru care cred ca nu se va intampla niciodata cu Jacob si Nahuel. Nu eram la fel, sicum Alice mi-a explicat de atatea ori, si cea mai mica schimbare a prezentului putea altera viitorul, iar in

acest caz viata mamei nu putea fii o oglinda concludenta in viitorul meu.

Capitolul 16 – Musafirii

Inca o noapte plina de vise, plina de cosmaruri. Visam mereu acelasi lucru: noi si Volturii, o lupta, dar pe

un fundal mereu diferit. Uneori visam ca lupta avea loc in plin centru orasului Forks, alteori ca avea loc

in poiana parintilor mei sau in Volterra, iar mai nou visele aveau fundalul casei noastre, al camerei de zi.

De fiecare data era altfel, dar finalul era mereu acelasi. Un munte de corpuri despicate in zeci de bucatele

ce asteptau sa fie arse, o bricheta argintie si o mana alba. In clipa in care mana aprindea bricheta si o

lasa sa cada peste corpuri ma trezeam. Niciodata nu reuseam sa vad mai mult. Daca macar odata as fi

reusit sa-mi fac visul sa continuie as fii putut sa vad corpurile, sa vad chipurile vampirilor ce nu mai

erau. As fi reusit sa aflu finalul luptei. Dar bricheta aceea ma inspaimanta prea mult ca subconstientul

sa imi permita sa raman fie si o clipa in plus in cosmarul meu.

Dimineata asta incepuse pe un ton optimist. Musafirii nostrii erau plecati cu totii la vanatoare, iar casa

parea dupa mult timp incapatoare. Imi fusese dor de spatiul pe care il oferea, de masivitatea ei, de lumina

si caldura ce parusera sa nu mai patrunda in ea de mai mult de o luna. Camera de zi era pustie.

Din garaj se auzeau clar vocile lui Emmett si Rosalie, care discutau despre un schimb de ulei al uneia

dintre masini. Bucataria emana miresme imbietoare de mancare proaspat gatita, impreuna cu mireasma

subtila a lui Esme. Gatea asa cum o facuse de mii de ori inainte de nasterea mea pentru a pastra

Page | 93



aparentele, iar acum o facea pentru mine, singurul memebru al familie care avea nevoie de hrana umana.

Un stilou isi misca penita de sus in jos pe o coala de hartie in biroul unde Carlise isi inregistra in jurnal

evenimentele din ultimile zile.

O simfonie de clopotei venea dinspre camera lui Alice, impreuna cu parfumul ei si cel al mamei. Alice

incerca din nou sa ii cultive mamei simtul modei. Sunetele unor pasi alergand, pe pamantul ud, acoperit

cu frunze uscate, alaturi de parfumul lui Jasper si al tatalui meu, se apropiau de casa. Undeva in

departare alti pasi, mai grei, mai mari, pe acelasi pamant ud, pe aceleasi frunze uscate, se miscau agale.

Parfumul acestor pasi era apropiat de mirosul padurii, avand acorduri de mosc si lavanda. Era Leah.

Pasii din padure, ai lui Jasper si tata, erau acum aproape de casa. Paseau pe peluza, calcand usor iarba,

iar in secunda urmatoarea erau amandoi in camera langa mine.

“Neata, Nessie!”

“Neata Jazz!”

“Buna dimineata, scumpo! Cum ai dormit?”

“Neata, tata! La fel!”

As fi vrut sa nu fiu nevoita sa povestesc nimanui cosmarul care ma inspaimanta seara de seara, dar visul

a fost atat de marcant, incat mintea mea nu a vrut sa-l uite nici macar o clipa. Si m-am trezit aratandu-

l tuturor, fara nici cea mai mica intentie. Tata il vazuse din clipa in care, in prima seara m-am trezit

tipand.

“Renesmee ar trebui sa nu te mai gandesti atat de mult la toate astea! Pana la proba contrarie sansele

sunt egale. Putem invinge!”

“Incerci sa ma convingi pe mine sau pe tine? Stiu ca sansele sunt 50 la 50 dar nici tu nu crezi ca balanta

se va inclina spre partea noastra.”

“Trebuie sa credem! Altfel de ce am mai lupta?”

Alice si mama coborara imediat, la fel si Carlise, iar ceilati ni se alaturara in camera de zi. Undeva in

departare, la intrarea pe aleea ce facea legatura dintre drumul principal si casa noastra, o masina se auzi

virand. Inca o vizita neasteptata. Dar cine?

“Romanii!” au raspuns tata si Alice in acelasi timp.

Clanul romanilor era cel mai vechi clan pe care lumea vampirilor il avea. Cu mii de ani in urma erau

regalitatea lumii noastre, asta pana cand Volturii i-au atacat si le-au distrus castelul in care isi traiau

Page | 94



viata de secole precum si intreaga familie. Singurii supravietuitori ai masacrului erau Stefan si Valdimir,

care asteptau acum detronarea Volturilor.

Valdimir si Stefan au facut parte din grupul de aliati care ne-au ajutat in urma cu sapte ani. Au sperat

atunci ca se va ajunge la o lupta cu Volturii, pe care sa o castigam. Au plecat, imediat ce lupta s-a sfarsit,

dezamagiti. Volturii erau inca la putere.

Masina s-a oprit in fata casei si trei usi s-au deschis, apoi s-au inchis si trei perechi de pasi se apropiau

de usa casei. Carlise s-a pozitionat langa usa impreuna cu tata si cu Esme, iar mama si Rosalie au venit

langa mine. Alice s-a retras probabil pentru a cauta in viziunile ei schimbarile pe care sosirea romanilor

urmau sa le produca.

“Bine ati venit, dragi si vechi prieteni! O vizita cu adevarat neasteptata.”

“Oh… Carlise, dar trebuia sa fi stiut ca vom venii! Nu va puteam lasa sa va distrati fara noi. Bine v-am

gasit prieteni Cullen!”

“Suntem incantati sa va avem aici! Dar nu prea intelegem motivul vizitei.”

“Draga Edward, cred ca nu este greu de ghicit. Am aflat din surse de incredere ca urmeaza o lupta cu

Volturii. Si nu avem de gand sa pierdem nici o sansa de a-i distruge!”

“Dar, pana la…” Carlise vroia sa le explice problemele cu care urma sa ne confruntam inainte de a ne

apropia de clanul Volturilor, cand tata il opri.

“Romanii sunt foarte bine informati! Cunosc toate detaliile problemelor noastre cu nou nascutii si copii

nemuritori. Deasemenea sunt constienti ca lupta cu acestia poate inclina balanta in fiecare dintre cele

doua parti.”

“Preferam sa incercam, dar sa murim, decat sa nu incercam deloc. Iar singura noastra sansa este alaturi

de voi. Dar unde va sunt musafirii? Ne asteptam sa fim intampinati si de clanurile Denali si Amazon.”

“La vanatoare!” Era ciudata nevoia de a vorbi pe care o simteam. Inca din copilarie romanii ma

fascinasera. Nu stiu daca ceea ce ma atragea atat de mult la ei era pielea lor de creta, vocile lor pierdute

in negura timpului sau accentul amuzant pe care il aveau.

“Oh… Uite, Vladimir! Este tanara Renesmee! Cat de mult a crescut!”

“Dar nu uita, Stefan, cat de mult a crescut sub ochii nostrii, in timpul ultimei noastre vizite!”

Am zambit catre ei. Pareau incantati de atentia pe care le-o ofeream. Carlise a fost cel care a redresat

discutia catre problemele cu care ne confruntam.

Page | 95



“Sunt curios! Sursele de incredere pe care le-ati mentionat, cine sunt?”

“Bunule prieten, probabil stii ca nu avem incredere decat in noi, asa ca singura solutie a fost sa ne creem

un frate, pe care nimeni sa nu-l cunoasca, si care sa poata intra si iesi din Voltura dupa bunul plac.”

Pana in aceea clipa uitasem total de cel de-al treilea vampir. Era tanar, nu mai mare decat Carlise atunci

cand fusese transformat, ochii ii erau de culoarea vinului de Burgundia, iar parul de culoarea

caramelului. Trasaturile fetei erau inuman de frumoase, simitria era incredibila, buzele ii erau pline si

perfect conturate, pometii ridicati iar sprancenele perfect trasate.

“Buna ziua! Bine v-am gasit! Numele meu este Apostol. Stefan si Vladimir m-au transformat in urma cu

sapte ani, la putin timp dupa intoarcerea in Romania. M-au ales pentru ca eram deja pe lista Volturilor.

Acestia asteptau sa implinesc 25 de ani inainte de a ma transforma, asa ca fratii mei le-au luat-o inainte

cu cateva luni. Cand impulsurile din primul al al vietii de vampir s-au atenuat, si am putut sa actionez in

spiritul ratiunii si nu al setei, am pornit spre Italia. Cred totusi ca se cuvine ca si ceilalti sa auda povestea

mea asa ca prefer sa ma opresc acum!”

Ii puteam auzi deja pe ceilati vampiri intorcandu-se de la vanatoare. Si ei ne auzeau pe noi si ne simteau

mirosul, iar mirosul romaniilor ii facura sa alerge mult mai repede. In cateva clipe era cu totii in casa.

“Vladimir, Stefan! Ce surpriza total neasteptata!” spusera Tanya si Zafrina intr-un glas.

Tata le-a explicat discutia de mai devreme si celor doua clanuri, fara sa omita nimic. Povestea lor era

deosebit de intriganta pentru toti. Iar Apostol, i-a fascina pe toti din prima clipa in care il privira. Dintr-

odata alti pasi s-au auzit calcand frunzele uscate ce acopereau padurea, doua perechi de pasi. Parfumul

lor imi era cunoscut si drag, Jacob si Sam.

Odata ce si ei au fost pusi la curent cu noutatile toti ochii s-au intors catre Apostol. Acesta zambi,

etalandu-si dintii perfecti, apoi continua povestea sa.

“Volturii m-au gasit la numai doua ore dupa ce am pasit pe pamant Italian. Erau fascinati de ideea de a

ma avea in garda. Dupa cateva minute am avut prima intalnire cu Aro, Marcus si Casius. O intalnire mai

mult decat productiva. Erau dezamagiti ca nu am fost transformat de unul dintre ei, dar incantati de

dorinta mea sincera de a devenii membru al garzii.”

“Dar cum ai putut sa ascunzi de Aro atasamentul tau fata de clanul romanilor?” il intreba Eleazar.

“Oh… da ma intrebam cand o sa mi te adresezi, Eleazar. Tu mai mult ca oricine ar trebui sa poti sa vezi

asta!”

Page | 96



“Vad foarte clar ca abilitatile tale au legatura cu gandurile, dar de fiecare data cand ma apropii de ceea ce

faci tu exact, ideea imi fuge.”

“Exact asta fac! Controlez gandurile celor din jurul meu. Tu acum gandesti exact ceea ce vreau eu sa

gandesti. La fel face si sotia ta, care acum se gandeste la campiile din Romania.”

“Carmen?” Eleazar era neincrezator.

“Asa este. Nu stiam ce campii sunt dar clar erau unele total necunoscute mie.”

“Este imaginea pe care eu am vrut sa o gandesti! Acelasi lucru l-am facut si cu Aro. In clipa in care m-a

atins a vazut ceea ce am vrut eu sa vada.”

Fetele noastre ale tuturor exprimau uimirea, la fel si gandurile noastre. Eram profund impresionati de

abilitatea lui Apostol, dar in acelasi timp si infricosati de ideea ca ceea ce gandeam putea sau nu sa fie

rodul mintii noastre.

“Pentru acest talent erai pe lista Volturilor, nu?” vru Carlise sa stie.

“E un talent unic, din ceea ce am vazut in 1000 de ani! Volturii trebuiau sa-l aibe in garda. E la fel daca

nu chiar mai puternic in lupta ca Jane sau Alec!” raspunde Eleazar in locul lui Apostol.

“Exact! Si am avut nenumarate ocazii in care sa imi testez talentul in lupta. Cei pe care ii atacam,

gandeau exact ceea ce imi doream sa gandeasca, devenind astfel prazi usoare. Sase ani am fost comoara

de pret a Volturilor, sase ani i-am slujit si i-am scos victoriosi din fiecare lupta. Am nimicit zeci de clanuri

alaturi de Alec si Jane. Eram indistructibili impreuna. Dar nu acesta era scopul meu. Eu eram acolo

pentru a gasi cea mai mica portita de a-i distruge pe cei care mi-au distrus clanul.”

Apostol s-a oprit pentru numai o clipa, a privit spre Stefan, cautand parca incuvintarea acestuia de a

continua. Chipul lui Stefan se lumina si ochii ii acordara lui Apostol ceea ce dorea.

“Volturii nu au incetat sa caute motive pentru a va ataca, dar niciodata acestea nu erau suficient de

solide si nu doreau sa riste demascarea in fata intregii lumi a vampirilor. Asta, pana cand, in urma cu

cateva luni, Caius a venit cu un plan, o armata formata din copii nemuritori si nou nascuti, precum si o

mana de vampiri matruri, alesi din noua garda. Nu urmau sa lase nici o urma, nimeni nu avea sa stie ca

ei erau in spatele atacului. Puteau sa va atace fara nici o problema in Alaska, dar Aro si Marcus au

hotarat ca lupii trebuiau exterminati. Asa ca au ales sa isi formeze armata aici, in Forks, unde stiau ca va

veti intoarce in clipa in care ati fi aflat de atacuri. Totusi, sperau ei, ca populatia lupilor sa fie nimicita

sau macar redusa drastic inainte de intoarcerea voastra.”

“Dar ne-am intors prea repede!” spuse tata, vorbele iesindu-i ca un marait.

Page | 97



“Iar noi am fost mai puternici decat se asteptau!” vorbele lui Sam erau dublate de vocea Alfa.

“In timp ce armata nu a putut decat sa se retraga si sa isi intocmeasca o noua strategie de atac.” adauga

Garrett.

“Exact! Totusi planul nu a fost modificat cu mult! Au continuat sa isi mareasca armata si sa urmareasca

de la dinstanta fiecare miscare a voastra. Nu puteau risca sa fie descopriti, inainte de a-si indeplinii

planul, asa ca au creat cateva locuri de hranire pentru copii nemuritori si chiar si pentru nou-nascutii in

primele lor zile de viata. Unul dintre aceste locuri a fost neasteptat de folositor. Mirosul unora dintre voi

era pregnant in aceea casa, iar copii nemuritori invatau, daca se poate spune asa, ce miros urmau sa

atace.”

“Casa mea!”

Vocea mamei era plina de furie si disperare. Abia acum intelegea, intelegeam cu totii, ce se petrecuse in

vechea casa a lui Charlie. De ce erau acolo cele doua pete mari de sange si de ce vamprii care ne

urmareau statusera acolo suficient de mult ca mirosul lor sa fie impregnat in fiecare colt al casei. Casa le

oferise un atuu.

“Apostol,dar cum ai parasit garda Volturilo, si cum ai scapat de legaturile lui Chelsea?”

“Eleazar, din nou uiti de abilitatea mea. A fost foarte simplu sa o fac pe Chelsea sa creada ca m-a legat de

Volturi, in timp ce eu eram mereu liber. La fel de simplu sa-I conving pe Aro si Casius ca talentul meu

minunat era suficient de frecvent, ca eu sa nu fiu indispensabil. M-am intors imediat in Romania, iar

fratii mei au fost convinsi ca Volturii nu vor invinge, asa ca iata-ne.”

“Dar tu nu esti la fel de convins?” il intreba Zafrina.

“Scumpa, Zafrina, Volturii sunt puternici, dar nu de neinvins! Sunt sigur ca vor fi invinsi, dar nu stiu

daca acest lucru se va intampla acum sau in 1000 de ani! Totusi, asemeni fratilor mei, prefer sa am

sansa de a lupta importiva lor, iar in acest moment singura sansa de a face asta este aici, alaturi de voi!”

Inca un clan de vampiri era dispus sa ne ajute, sa sara in lupta alaturi de noi. Eram acum doua zeci si

doi de vampiri maturi, pregatiti de lupta, alaturi de cinsprezece lupi. De la ultimul atac al nou nascutilor,

noi tineri ai tribului Quileute, se transformasera, iar acum haita lui Jacob avea opt membrii si cea a luiSam sapte. Impreuna constituiam o armata puternica, unita. Dar oare eram suficient de puternici sa facem

fata celor doua lupte care urmau? Bratele lui Jacob m-au imbratisat, ca un raspuns la intrebarea mea

nerostita. Da, suntem suficient de puternici, trebuie sa fim!

Page | 98



Capitolul 17 – Realizarea

Odata ce romanii, si mai ales Apostol, ne-au pus la curent cu fiecare informatie pe care o aveau, cercul de

discutii s-a restrans. Grupuri mai mici s-au format, iar dupa numai cateva minute, chiar si tema discutiei

a avut de suferit. Se pare ca avantajul pe care il reprezentau romanii, ne ofereau motive de speranta, de

optimism.

Nahuel parea sa fie singurul care nu discuta cu nimeni. Acesta fusese comportamentul lui in ultmile zile,

cand, dupa lupta cu Jacob, el si Huilen au avut o cearta infernala. As fi vrut sa inteleg ceea ce isi

spusesera atunci, dar au folosit un dialect al portughezei, ceea ce a facut ca portugheza mea sa nu imi fie

de nici un ajutor. Ceilalti din casa ii gasisera mii de scuze pentru iesirea din padure, dar pe el se parea ca

il marcase teribil experienta avuta.

Jacob fusese deasemenea o perioada plin de remuscari, si chiar a avut dupa cateva zile intentia de a face

pace cu Nahuel. Stiam ca era sugestia mamei si nu propia lui optiune, dar isi dadea macar silinta. Totusi,

asta nu a dus decat la o noua cearta intre cei doi, in care eu eram din nou subiectul principal. Din fericire

Page | 99



cearta asta nu a degenerat intr-o lupta, si asta datorita tatei, care statea de acum mereu in preajma lui

Nahuel.

Jacob nu se deslipise de mine toata dimineata. Chiar si atunci cand foamea l-a facut sa renunte la

discutii in favoarea frigiderului a insistat sa merg cu el. Intelegeam ca se temea pentru siguranta mea,

dar devenise exagerat de protector si enervant. Mama avea dreptate, situatia asta era cu adevarat iritanta

si enervanta.

“Jake! Nu crezi ca exagerati cu toate astea? Tata nu-l scapa pe Nahuel din ochi, iar tu …”

“Nessie!” spuse inghitind pe fuga inca o bucata de friptura “Ai vazut si tu ca tipul ala e periculos! Nu esti

in siguranta in preajma lui!”

“Ceea ce am vazut eu, este ca tu nu esti in siguranta in preajma lui! A fost la un pas de a te ucide!”

“Sau de a fii ucis! Ha, ha, ha!”

“Da sigur! Jake, se pregatea sa sara si ar fi reusit sa te muste inainte ca tu sa reactionezi! Stiu cum lupta,

si crede-ma e periculos!”

“Nici eu nu sunt chiar un catelus mic si nevinovat, si oricum nu sunt asa de usor de rapus!”

“Nu mai face pe duru’! Ai avut un noroc enorm cu Carlise! Maturizeaza-te Jake, nu mai esti un copil, dar

uneori te poti mai rau ca Claire!”

“Si ce vrei sa fac? Sa cad in genunchi sa-l rog sa ma ierte? Am incercat! Si ai vazut si tu cum a reactionat!

Daca Ed nu se baga…”

“Dar, Jake…”

“Ah! Nu tu ai spus acum o clipa ca poate sa ma omoare, ca e periculos? Sa incerc din nou, inseamna sa-i

dau o noua ocazie sa o faca.”

“Nu la asta ma refeream! Dar trebuie sa existe o metoda de a va intelege sau macar de a coexista… ”

“Si ma rog, de ce vrei tu sa coexist eu cu sugativa aia? Sau te intereseaza strigoiul mai mult decat vrei sa

recunosti? Chiar atat de impresionant a fost sarutul ala?”

“Jake cum poti sa gandesti asa ceva?”

Am plecat furioasa. Eram furioasa pe Jacob, ori de cate ori imi amintea sarutul; furioasa pe Nahuel

pentru sarut, furioasa pe toti si pe tot ce ma inconjura. Adevarul era ca eram furioasa pe mine, pentru cat

Page | 100



de slaba am fost in clipa aceea, pe tradarea mea, pentru sentimentele pe care in ultimile saptamani nu le

mai intelegeam.

Am alergat spre camera mea unde speram sa imi gasesc linistea cumva. Camera se transformase din

clipa in care o ocupasem eu, fata de cum aratase cand inca era camera tatalui meu. In centrul camerei

era inca patul mamei de a carui confort m-am atasasem peste masura, peretele de CD-uri era la locul lui.

Sistemul de sunet fusese inlocuit cu unul de ultima generatie pe care l-am primit cadou de ziua mea de la

Emmett. Canapeaua neagra de piele fusese inlocuita de un birou pe care aveam o parte din cartile mele

favorite si laptop-ul.

M-am asezat la birou si am deschis calculatorul. Cat de ciudat mi se parea gestul asta, care in urma cu

doua luni era poate cel mai natural lucru din lume. Cat de mult se schimbase intreaga mea viata in

cateva saptamani. Pana si perceptia mea despre viata era diferita. Si eu eram diferita.

Evenimentele din ultimul timp m-au schimbat. In urma cu putint timp eram o adolescenta, cu griji, trairi

si sentimente adolescentine. O adolescenta care mergea la scoala, care se distra cu prietenii, care avea un

iubit pe care il adora si care isi traia viata in cea mai deplina fericire. Singurele mele griji erau sa imi

infranez pornirile vampirice. Au trecut doar doua luni de atunci, dar parca au trecut ani. Sunt alta, iar

scoala, prietenii, distractia si fericirea imi par acum doar un vis din care m-am trezit mult prea devreme.

Cat de departe sunt de ceea care am fost in urma cu numai cateva saptamani.

In ultimele saptamani antrenamentele au devenit din ce in ce mai dure, din ce in ce mai avansate si din

ce in ce mai obositoare. Jasper a insistat ca trebuie sa invat cat mai multe inainte de lupta. Devenisem

destiul de priceputa la aparare, dar nu acelasi lucru il puteam spune si despre atacuri. Atacurile mele

incepeau in forta dar se terminau dezastruos. Jasper si Emmett reuseau sa contracareze fiecare miscarepe care o faceam.

Tata si Carlise imi reaminteau constant ca scopul antranementelor nu era de a ma transforma intr-o

masina de ucis vampiri, ci de a-mi oferi posibilitatea de a ma apara. Stiam ca au dreptate, dar asta nu

insemna ca eram si dispusa sa ma multumesc cu atat. In cursul fiecarui antrenament insistam pe

tehnicile de atac, iar antrenorii se conformau dorintelor mele.

Imi verificam e-mailul cand am auzit pe cineva apropiindu-se.

“Imi permiti!”

Cuvintele pareau mai mult cantate decat vorbite, dar asta nu atenua sub nici o forma socul vocii. Ma

asteptasem la orice odata ce am auzit pasii usori de vampir, dar cu siguranta orice nu includea si aceasta

posibilitate.

“Da, sigur, intra!”

Page | 101



As fi vrut sa pot disimula mai bine socul, dar vocea imi era tremurata. Usa s-a deschis usor si doi ochi

rosii ma priveau.

“Deranjez?”

“Nu!!! Nu deranjezi!”

“Ce faceai?”

“Nimic! Adica nu faceam nimic interesant, doar imi citeam mailurile.”

Vocea continua sa imi tremure iar raspunsurile imi pareau total incoerente. Oare un vampir se poate

balbaii?

“Ah… Deci tu esti micuta Renesmee? Am auzit o multime de lucruri despre tine!” imi zambii.

Era prima oara cand il priveam cu atentie. Frumusetea chipului sau era deconcentranta. Ochii stacojii

erau perfect incadrati de perechile de gene lungi impreuna cu sprancenele modern aranjate de culoarea

caramelului. Parul a carui culoare parea extrasa dintr-un peisaj de toamna al unui tablou celebru, ii

curgea in valuri peste umerii atat de bine dezvoltati. Buzele ii erau carnoase si bine definite iar pometii

inalti ii erau perfect accentuati de albul fetei. Natura parea sa-si fi concentrat tot talentul in creerea

simetriei chipului sau. Dar simetria si perfectiunea nu se oprea la chip, ci continua de-a-lungul intregului

sau corp, care parea sa apartina unui fotomodel GQ.

“Eu… da… eu… ce… ah… ce… ce spuneai?”

“Ha ha ha… Esti teribil de amuzanta!”

“Da… sunt… cred… ce?”

“Cred ca ai nevoie de putin aer rece! Imi faci onoarea sa ma acompaniezi la o scurta plimbare?”

“Ce… dar… tata… Jake?”

“Tatal tau nu se va opune unei plimbari! Nu pare a fi un tata absurd. Totusi nu stiu cine este acest Jake!”

“Jake este Jacob, iubitul meu!”

“Aha… Ambii shape shifteri au plecat spre rezervatie. Am inteles ca aveau multe de aranjat. Deci, imi faci

placerea de a-mi arata imprejurimile?”

Page | 102



Am incuvintat din cap. Imi era frica sa mai vorbesc. Imi era frica de reactiile pe care intregul meu corp le

avea in preajma lui. Dar cel mai frica imi era de gandurile pe care le aveam si care puteau sau nu sa fie

doar creatia imaginatiei lui Apostol.

***

Plimbarea a fost scurta, in mare parte linistita si tacuta. O doza mare de concentrare imi era necesara sa

nu ma pierd de fiecare data cand il priveam in perfectiunea sa.

“Si cum functioneaza ceea ce faci tu?”

“Pai daca ar fi sa fac o analogie, cred ca ar fi ca un freesbee. Cand cel pe care vreau sa il fac sa gandeasca

anumite lucruri pastreaza cursul gandurilor mele, discul de freesbee pe care mai devreme l-am aruncat

spre el ramane acolo. Cand insa isi schimba gandurile dintr-un motiv sau altul, discul se intoarce. Eu

trimit ganduri catre cineva, si fie raman acolo, fie le primesc innapoi.”

“Suna ciudata! Si cum ai descoperit ca poti face asta?”

“Am descoperit cand eram inca un copil. Am observat ca daca doream ceva cu ardoare reuseam sa-i

conving pe cei din jur sa vada lucrurile in felul meu. Credeam ca am o putere de convingere iesita din

comun. Dar nu persuasiunea era calitatea mea. Dupa un timp, am inteles cat de cat cum functiona, si

am devenit din ce in ce mai bun la asta. Ironic este ca tocmai calitatea care ma facea deosebit in viata

mea umana, a fost cea care mi-a curmat viata.”

“Cum adica?”

“Volturii sunt mereu atenti la talentele oamenilor pentru a se asigura ca garda este formata din cei mai

deosebiti vampiri. Pe mine m-au gasit cu cativa ani inainte de a fi trasformat. Mai exact Dimitri a fost cel

care m-a gasit. A pretins ca era profesor al uneia dintre universitatile de prestigiu din Italia, SISSA din

Trieste, si ca departamentul de Neurologie Cognitiva cauta tineri cu astfel de abilitati. Mi-a pus sute, daca

ca nu mii de intrebari privind abilitatea mea, ca apoi sa-mi spuna ca eram inca prea tanar pentru acest

pas si ca talentul meu nu era pe deplin dezvoltat, dar ca in trei ani, atunci cand urma sa implines 25 de

ani, se va intoarce sa imi reevalueze situatia.”

“Si s-a intors?”

“Nu a mai apucat! La cateva saptamani dupa ce am aniversat implinirea a 24 de ani, Stefan a venit in

Targoviste, orasul in care locuiam, si m-a transformat. Au urmat cele mai groaznice trei zile din intreaga

mea viata, fie ea umana sau nu. Imediat ce focul a incetat am plecat impreuna cu el spre Brasov, unde l-

am cunoscut pe Vladimir si unde mi-am trait primul an din noua viata. Ei m-au ajutat sa imi inteleg mai

bine abilitatea si sa o pot controla dupa bunul meu plac.”

Page | 103



“Si apoi ai plecat la Volturi!”

“Da, apoi am plecat in Italia. Dar consider ca te-am plictisit suficient de mult cu povestile mele. Si

probabil ca ar trebui sa ne inapoiem inainte ca iubitul tau sa se intoarca si sa iti simta lipsa.”

Avea dreptate, era mult mai bine ca Jacob sa nu se intoarca inaintea noastra. O noua criza de gelozie era

tot ce mi-ar fi lipsit in momentele astea. Am marit imediat pasul din cel uman in cel natural noua, si in

numai cateva secunde eram pe peluza casei.

Cei din casa inca mai discutau despre noutatile cu care venisera romanii, analizand fiecare ipoteza

probabila sau improbabila. Fara sa isi indrepte privirea catre mine, tata m-a salutat, continuandu-si apoi

discutia care ii captase intreaga atentie. Deodata am observat cu coada ochiului cum Nahuel isi ridica

brusc capul si cum resemnarea din ochi ii disparu, lasand loc furiei, veninului. Atunci am realizat ca

Apostol era langa mine, si ca Nahuel interpretase total gresit scena pe care o vedea. As fi vrut sa ma duc

langa el, sa-i explic, dar parea ca orice explicatie ar fi fost inutila in acel moment. Da’ ce ma intereseaza

pe mine cum interpreteaza Nahuel scena asta? E treaba lui, nu a mea!

“Renesmee, scumpo! Putem vorbi?”

Tata niciodata nu imi cerea permisiunea de a vorbi ceva cu mine, in general pur si simplu imi raspundea

gandurilor. Totusi acum o facuse.

“Da sigur, tata! Biroul…”

“As prefera sa mergem acasa in seara asta. Nu am mai fost de mult acolo si Bella ar prefera sa isi petreca

seara departe de discutii despre lupte sau Volturi.”

Deci si mama era implicata in discutie. Asta insemna clar ca nu urma sa fie o discutie usoara. Ce nu as fi

dat in aceasta clipa pentru abilitatea tatalui meu, sa pot stii ce gandeau parintii mei.

Am ajuns la casuta parintilor mei imediat. Am intrat in casuta si ma indreptam spre vechea mea camera

cand vocea mamei m-a oprit.

“Renesmee! Ce se intampla aici?”

“Nu inteleg! La ce te referi?”

“Edward!”

“Scumpo, gandurile tale sunt ingrozitor de intortochiate. Nu reusesc sa te mai inteleg! Iti schimbi

gandurile de la o secunda la alta, si apoi revi la cele de mai devreme, si tot asa.”

Page | 104



“Ai uitat? Sunt adolescenta!”

“Nu am uitat, scumpo, dar o adolescenta e indragostita de trei barbati in acelasi timp?”

Cuvintele tatei au fost ca un dus rece. Indragostita, cred ca glumeste!

“Nu glumesc! Pana acum cateva ore erai indragostita de Jake si de Nahuel, dar acum, Apostol…”

“Tata! Trebuie sa glumesti!” am strigat “Nu sunt indragostita nici de Apostol si nici de Nahuel. Sigurul pe

care il iubesc este Jake!”

In clipa in care m-am oprit din strigat am realizat ca minteam. Intradevar nu eram indragostita de

Apostol, si de asta eram sigura, nici nu il cunosteam, dar nu acelasi lucru puteam sa spun si despre

Nahuel. Oh, nu! Indragostita de Nahuel? Dar cum? De ce? Si atunci lacrimile au inceput sa-mi coboare pe

obrajii care se inrosisera in clipa in care realizasem adevarul.

“Asta numai tu poti stii scumpo!”

“Ce?” vru mama sa stie.

“Renesmee tocmai si-a dat seama ca Nahuel nu ii este deloc atat de indiferent pe cum credea!”

“Oh… Si acum?”

“Si acum, nu stiu, nu stiu, mami! Te rog ajuta-ma! Spune-mi ce sa fac!” Eram in genunchi la picioarele

mamei mele, care s-a asezat imediat langa mine, tinandu-ma strans la pieptul ei de piatra. Plangeam cum

poate nu am plans niciodata de cand imi redescoperisem lacrimile. Ma durea sufletul pentru ca il raneam

pe Jacob, pentru ca il raneam pe Nahuel. Ii iubeam pe amandoi si asta ma distrugea.

Page | 105



Capitolul 18 – Adorati

Am adormit plangand in bratele mamei mult prea devreme pentru a dormi intreaga noapte. M-am trezit

cand luna inca mai lumina interiorul camerei. Ceasul de pe masuta arata ora 2:00 AM. Eram in vechea

mea camera, probabil ca dupa ce am adormit mama m-a adus aici, lasandu-ma sa dorm. Din camera

alaturata auzeam clar pasii mamei, care pareau nelinistiti.

“Mama!”

Imediat chipul luminos al mamei se ivi de dupa usa.

“Te-ai trezit? Cum te simti?”

“Da! Nu prea bine!”

Page | 106



“Of…scumpo, imi pare atat de rau pentru tot ce se intampla. As vrea sa pot sa… ”

“Da, mami, si eu as vrea! Dar nu stiu cum sa o rezolv!”

“Iar eu nu pot sa te ajut decat cu sfaturi, nimic mai mult!”

“Unde e tata?”

“S-a intors acasa! A revenit Jake si…”

“Jake! Nu! Doar nu ii va spune ca…”

“Nu, scumpo! Cum rezolvi situatia asta depinde numai de tine! Oricum cred ca inainte de toate, ar fi bine

sa fi sigura de sentimentele tale pentru Jake.”

“Sunt foarte sigura! Fara el nu as putea sa mai traiesc! E clar!”

“Si Nahuel?”

“Nahuel. Si el e important, dar nu as putea sa-l iubesc niciodata asa cum il iubesc pe Jake. Totusi, as

vrea sa-l pot avea si pe Nahuel langa mine! Stiu ca e o tampenie, dar … ”

“Nu este o tampenie, scumpo! Dar nu cred ca asa ceva se poate.”

“Stiu!”

Mi-a fi dorit ca dezamagirea sa nu-mi fie atat de evidenta, dar se citea clar pe chipul meu, iar vocea imi

era trista.

“Of … scumpa mea, ce nu as da ca tu sa nu treci prin toate astea! Nu am trecut eu prin destule?”

“Mami…”

“Sssst…” mi-a facut semn sa tac, ascultand cu atentie suntele pe care urechile mele nu le-au perceput,

apoi a continuat “Trebuie sa ne intoarcem!”

In cateva clipe eram inapoi acasa, unde toti ne asteptau. Toate cele patru clanuri de vampiri ne priveau in

clipa in care am intrat pe usa. Ochii le erau goi si reci, plangeau. Dar ce s-a intamplat?

“Ce s-a intamplat?” mama era la fel de nelinistita ca si mine de privirile celor din jur “Edward, Alice,

spuneti-mi, ce s-a intamplat?”

Page | 107



“Iubito, a avut loc un nou atac in La Push!”

“Cine a fost ranit?” cuvintele mamei au iesit intr-un tipat.

“Iubito, Charlie…”

Asta a fost tot ce a apucat tata sa spuna inainte ca mama sa tasneasca de langa mine, iar tata sa fuga

dupa ea. Pana sa intorc privirea spre padure nici unul dintre ei nu se mai vedeau. Am vrut sa ii urmez,

dar imediat o mana rece s-a asezat pe umarul meu.

“Renesmee, imi pare atat de rau!” Carlise imi spuse in timp ce ma imbratisa “As fi vrut sa fi fost acolo, sa-

i fi protejat asa cum trebuia, as fi vrut sa …”

“Sa-i fi protejat? Dar cine …?”

“Sue!”

Simteam cum intregul cer imi cazu pe umeri si cum toata greutatea sa ma impingea spre pamant.

Genunchii au incetat sa-mi mai sustina corpul; am inchis ochii asteptand sa cad, dar nu am cazut. Cand

i-am deschis eram in bratele lui Carlise a carui camasa aurie era imbibata in lacrimile mele.

***

Dupa cateva ore pasii lui Jacob s-au auzi in fata casei. Apoi incet au urcat treptele ce duceau catre usa si

au intrat. Inca imi tineam ochii inchisi, in spranta, desarta, ca lacrimile nu vor mai curge. S-a asezat

langa canapeau pe care eram intinsa si mi-a luat mana intre manile lui. Atingerea lui era fierbinte dar

atat de reconfortanta.

“Nessie?”

“Nu dorm, Jake! Unde sunt mama si tata?”

“Mi-au zis sa iti transmit ca vor fi acasa. Cred ca au nevoie de un pic de liniste! Nessie, imi pare atat de

rau!”

Am deschis ochi, iar chipul lui Jacob era sfasiat de durere. Charlie fusese mereu un al doilea tata pentru

el, iar Sue o a doua mama. Ii adora, iar pierderea lor il durea prea mult. Ochii ii erau plansi iar vocea

tremurata.

“Sunt…?”

Page | 108



As si vrut sa imi termin intrebarea, dar nu gaseam suficienta putere sa rostesc cuvantul morti. Nu imi

puteam inchipiu o lume in care Charlie sa nu existe.

“Prespun! Nu sunt urme de sange in casa, dar puteau foarte bine sa-i tarasca pana undeva unde era mai

usor sa se hraneasca. Noi am ajuns in La Push in cateva minute.”

“Pai nu erai in La Push?”

“Am fost in rezervatie si apoi am solicitat un Consiliu al lupilor. Eram la 10 minute de La Push, dar ne-

am intors in 5. Daca am fi ajuns mai repede!”

“Jake, nu e vina ta! Stim amandoi, stim cu totii a cui este vina! Si vor plati pentru asta!”

“Cu siguranta, Nessie!” spuse Emmett “Volturii au facut prea mult rau lumii, si trebuie sa-i invete cineva

cum sa se poarte!”

“Jazz, Em, putem sa facem un antrenament acum?”

“Acum?”

“Da acum!”

“Sigur! Hai sa mergem in poiana!”

“As prefera sa-l facem aici! Langa casa! Sunt sigura ca musafirii nostrii ma pot ajuta cu sfaturi.”

“Oh… bineinteles, draga Renesmee!” spusera Carmen si Zafrina.

Jacob si cu mine, ne-am ridicat, indrepandu-ne care usa, cand vocea cristalina a lui Alice ne-a oprit.

“Stati… Mai avem cinci zile! Azi au avut loc si alte atacuri in afara de cel din La Push si se pare ca armata

este acum completa. Vor avea in lupta 20 de nou nascuti si 15 copii nemuritori, plus cei 5 vampiri

maturi.“

Cinci zile… 14 octombrie urma sa fie ziua primei noastre victorii asupra Volturilor, sau ziua in care vom

inceta sa existam. Toti vampirii din camera iti imbratisara perechea sau familia. Jacob ma satranse la

pieptul sau, in timp ce imi saruta parul. Nu m-am puttut abtine sa nu privesc pe sub gene spre Nahuel.

Si el ma privea. Mi-am amintit atunci ca mai aveam doar cinci zile in care puteam sa-mi clarific

sentimentele, iar asta nu ma ajuta deloc.

***

Page | 109



Antrenamentul din dimineata aceea a fost cu adevarat educativ. Garrett si Zafrina mi-au oferit o multime

de sfaturi despre cum as putea sa-mi fac apararea si mai buna, iar Eleazar si Apostol mi-au oferit

informatii pretioase in vederea imbunatatirii atacurilor. Deveneam din ce in ce mai capabila sa atac, iar

atacurile mele erau din ce in ce mai dificil de oprit.

Am continuat antrenamentele in zilele urmatoare. Nu mai aveam mult timp, iar lupta devenise principala

mea grija. Nu uitasem nici de durerea mamei, care era si a mea. Mama si tata au ramas la casa lor pentru

urmatoarele trei zile, si nici unul dintre noi nu indraznea sa se duca acolo. Ne era teama de reactia

mamei, dar mai ales de durerea pe care sigur am fi vazut-o in ochii ei.

In decursul antrenamentelor descoperisem ca cea mai buna motivatie era durerea. Imi pastram constant

in minte imaginea lui Charlie pentru a ma putea concentra asupra acestei dureri. Din cand in cand

mintea mea obosea sa planga si atunci gandurile mi se intreptau, spre dilema mea, Jacob si Nahuel, care

devenise atat de lipsita de importanta. Atunci il rugam pe Apostol sa ma ajute, sa-mi forteze mintea spre

imaginea lui Charlie si a lui Sue, imagini pe care i le-am arata in felul meu caracteristic tocmai pentru

aceste situatii.

Dupa trei zile atacurile imi erau aproape perfecte. Foarte rar reusea Jasper sa ma blocheze, dar si atunci

nu o facea cu usurinta. Devenisem foarte buna la lupta si asta ma incanta peste masura. Ma simteam

pregatita sa-mi razbun viata, familia, prietenii, dar mai ales pe Charlie.

***

Ma intorceam cu Jacob, Jasper si Emmett de la ultimul antrenamet, in care nici unul din cei trei nu au

reusit sa contracareze vre-un atac de-al meu. In fata casei ma asteptau mama si tata. Nu-i mai vazusem

de trei zile, si in clipa in care m-am apropiat de ei, lacrimile si-au facut aparitia. Am sarit in bratele

mamei, iar tata ne-a imbratisat pe amandoua.

“Mama, tata, ce dor mi-a fost de voi!”

“Si noua ne-a fost! Dar Bella a avut nevoie sa-si planga tatal in liniste!”

“Mama?”

“Sunt bine acum, scumpo! Am auzit ca ai devenit experta in arta luptei! Felicitari!”

Cuvintele ei erau incurajatoare si vesele, dar chipul ii era trist. Ma durea sufletul sa o vad asa. Stiam cat

de mult il iubea pe Charlie, si deasemenea stiam ca el ii era mai mult decat tata, ii era poate cel mai bun

prieten, dupa Jacob. Imi puteam doar imagina cat de greu era pentru ea, sa-si piearda tatal si unul dintre

cei mai buni prieteni de mana dusmanilor nostrii. Se simtea vinovata, pentru ca noua ei viata a dus la

acest final tragic. Daca ea nu ar fi devenit vampir Charlie probabil ca acum am fi trait.

Page | 110



“Da! Sunt din ce in ce mai buna! Astazi nimeni nu a reusit sa-mi respinga vre-un atac.”

“Asa este!” bratele lui Jacob s-au asezat in jurul taliei mele “Ed, maine va trebui sa ne ducem in poienita.

Nu are nici un rost sa-i lasam sa se apropie mai mult decat e nevoie de Forks sau de rezervatie! Au ucis

destul!”

“Da! Maine dimineata! Haideti sa discutam cu totii. Buna Leah!”

Nu observasem mai devreme, ca din padure venea acum intreaga haita a lui Jacob. Leah, Seth, Embry,

Quil, Nate si Billy. Veneau probabil pentru a stabili impreuna cu noi ultimile detalii ale luptei ce urma sa

aibe loc in numai doua zile. Odata ce am intrat cu totii in camera, Billy ni se adresa:

“Prieteni, mai avem numai doua zile, inainte de a ne confrunta cu cea mai mare armata de vampiri din

cate mi-a fost dat sa vad sau sa aud. Haitele sunt pregatite de lupta si impreuna cu voi, trebuie sa

invingem.”

“O sa invingem!” spuse Carlise “Toti suntem bine antrenati, pe cand armata este doar in parte antrenata.

Sunt convins ca…”

Cuvintele lui Carlise au fost oprite de un miros puternic care venea dinsre padure. Era un miros total

necunoscut de vampir. Fiecare vampir din camera s-a ghemuit in pozitie de atac, in timp ce atentia ni se

concentra spre pasii care se indreptau spre noi. Erau doua perechi de pasi, care pareau sa alerge. Veneau

mai devreme? De ce veneau doar doi? Ce s-a intamplat?

“Nu se poate!”

Reactia tatei m-a inspaimantat. Chipul lui se zabatea intre extaz si agonie. Oare ce auzise?

“O sa aflati cu totii in doar cateva secunde!” raspunse tata unui gand, poate chiar gandului meu, apoi

continua “Alice!”

“Da! Daca e ceva important va anunt!”

“Ce sa fie important?” vru mama sa stie “Unde se duce Alice?”

“Departe de Renesmee si de haita sa poata vedea ce urmeaza sa se intample.”

Deodata intreaga camera fu cuprinsa de un marait puternic. Iar ochii tuturor erau plini de uimire,

spaima si multe alte sentimentele pe care nu le intelegeam pe deplin. Am intors capul sa privesc spre

padure, inlemnind in clipa in care am intalnit chipurile celor doi vampiri.

Page | 111



Ochii de culoarea sangelui contrastand cu pielea alba ca neaua, erau singurele diferente intre aceste

chipuri si cele din amintirile mele.

“Tata!” spuse mama in clipa in care se arunca in bratele vampirului ce tocmai intrase in casa, alaturi de

perechea sa.

“Oh, Bella, am crezut ca te-am pierdut pentru totdeauna, fetita mea! Am crezut ca s-a terminat, ca nimic

nu ma v-a ajuta sa-ti mai vad chipul vreodata, dar… ”

“Tata, nu-mi vine sa cred! Am crezut ca… ”

“Si eu am crezut la fel, scumpo, pana cand focul... Credeam ca nu se mai termina odata! O auzeam si pe

Sue, langa mine, tipand. Amandoi tipam. Ii rugam sa ne omoare. Dar nu au facut-o!”

“Charlie, dar cum de nu v-au omorat? Aveati mirosurile noastre impregnate in casa si chiar si pe voi!

Cum de v-au transformat?”

“Cand focul s-a mai potolit l-am auzit pe unul dintre ei spunand, cum ca cu noi de partea lor, va v-a fi

imposibil sa luptati. Dar nu s-au gandit si la recatia noastra! In clipa in care focul a incetat toti ne

asteptau sa ne trezim, stateau in jurul nostru, privindu-ne. Ne-au vorbit despre voi ca despre niste

monstrii, care urmeaza sa ne omore. Apoi ne-au dus sa vanam. Cum am avut suficient loc, am fugit. Ne-

am oprit si am vanat inainte sa ne intoarcem. Stiam ca ar fi fost imposibil sa stam in prejma lui

Renesmee cand tot ce puteam sa simtim era setea aceea incredibil de dureroasa.”

Pana in clipa in care Charlie rostise ultimile cuvinte toti vampirii statusera in fata mea, protejandu-ma,

acum se indepartau usor de mine, apropiindu-se de Charlie si de Sue. Sue ne privea neincrezatoare,

probabil ca instinctele de vampiri ii spuneau ca, suntem periculosi.

“Mama!” Leah se apropie de Sue “Mama, ce ti-au facut? Esti … vampir!”

“Ma bine vampir, decat moarta, nu?”

“Da presupun ca da, dar… ”

“Stiu draga, dar macar asa suntem impreuna!“

Fericirea de pe chipurile mamei si lui Leah nu puteau fi descrise in cuvinte. Toti eram fericiti. Billy care

isi crezuse cel mai bun prieten mort, era in al noua-lea cer, la fel si Seth care nu isi putea lua ochii de pe

chipul lui Sue. Familiile se reintregisera, iar acum lupii chiar erau inruditi cu vampirii. Toate chipurile

pareau sa planga de fericire, dar numai cateva aveau si lacrimile ca dovada.

Page | 112



Capitolul 19 – Discutii

Intoarcerea lui Charlie si Sue a reusit sa destinda atmosfera ingrozitoare ce se abatuse deasupra noastra

din clipa in care Alice ne anuntase cat de aproape ne era sfarsitul. Fetele care pana nu demul erau fie

triste, fie insapimantate, fie pur si simplu inexpresive, erau acum pline de optimism si speranta. Volturii

si armata de vampiri erau in continuare o amenintare, dar parca nici un mesaj de incurajare nu ar fi

putut sa ne ajute mai mult ca o intoarcere din morti.

Sentimenul acesta nemaisimtit de atat de mult timp se intindea si dincolo de casa noastra. Urlete de

fericire si voie buna se auzeau dinspre padure, unde haita lui Sam primisera vestile, cu fericirea

caracteristica momentului. Vestea intoarcerii celor doi ajunsese si-n La Push, unde intregul trib ii astepta

cu sufletul la gura, iar fericirea vestii ca erau in viata ii facura pe unii chiar sa uite ca acum Charlie si

Sue nu mai erau oameni, ci vampiri.

Page | 113



Dupa ce ne-au povestit pas cu pas, ultimile trei zile, Charlie si Sue si-au cerut scuze, dar setea revenise si

trebuiau sa vanaze. Carlise si Esme s-au oferit sa meraga cu ei, la vanatoare, lucru pe care Charlie l-a

acceptat imediat cu zambetul pe buze. Charlie parea cu adevarat incantat de transformarea sa. El isi

dorise dintodeauna sa poata ramane pentru eternitate alaturi de noi, dar niciodata nu avuse suficient

curaj sa ceara vre-unui membru al familie sa faca un asemenea sacrificiu pentru el. Iar acum se parea ca

lucrurile s-au aranjat cum nu se putea mai bine pentru el.

Sue, era cu totul alta poveste. Toata viata ei traise urand vampirii, iar acum era unul dintre ei. Cu greu a

acceptat uniunea dintre lupi si vampiri. Cu siguranta a facut-o numai de dragul lui Charlie si a lui Billy,

amandoi fiind implicati sentimental in aceasta uniune. Iar acum, ea era vampir. Era ceea ce dispretuise

toata viata, ceea ce urase din clipa in care se nascuse. Nu putea fii o situatie foarte placuta.

“Nessie!”

“Da, Jake!”

“Nu vrei sa facem o plimbare scurta? Nu am mai fost de foarte mult timp singuri!”

“Sigur!”

Acum ca Charlie se intorsese gandurile, pe care le-am crezut aruncate undeva intr-un colt intunecat al

mintii mele, au reaparut nelinistindu-ma mai mult ca pana acum. Vroiam sa-mi pot clarifica sentimentele

si viata inainte de lupta ce urma. Si Jacob imi oferea acum ocazia sa o fac.

Am pornit prin padure in pas uman, mergand chiar mai incet decat trebuia, privind fiecare copac, fiecare

feriga, fiecare petec de cer pe care il puteam vedea dincolo de coroanele copacilor. Ne-am oprit langa rau,

eram prea aproape pentru o discutie cu adevarat privata, dar suficient de departe, ca cei din casa sa ne

poata lasa o clipa de intimitate daca doreau. Stiam ca o vor face, pentru ca toti stiau, sau banuiau

problemele mele. M-am asezat pe unul dintre bolovanele de pe malul raului privindul pe Jacob.

“Jake, ma bucur ca m-ai scos din casa, ma saturasem numai de casa si antrenamente!”

“Cum nici Apostol nu te-a mai scos la plimbare?”

Oops! Stia de asta, dar totusi nu parea deloc suparat sau gelos, doar amuzat.

“Nu a avut timp de mine! Si nici eu de el! Dar cum de reactionezi atat de bine?”

“Am avut o discutie interesanta cu el, in seara in care Charlie…” facu o pauza, tase aer in piept si

continua “Se pare ca strigoiul ala e indragostit pana peste cap de o fata umana! Dar nu se poate nici

macar apropia de ea! Ii e frica sa nu o omoare. Si Ed a discutat cu el pe tema asta, si i-a povestit de Bells,

Page | 114



dar tipul e speriat rau din cauza asta! Iar pe tine, te vede ca pe o sora, ca pe sora pe care nu a mai vazut-

o de sapte ani. Zice ca si semeni un pic cu ea.”

“Ah”

A fost tot ce am putut sa spun. Apostol era indragostit si suferea din dragoste, iar suferintele lui erau

mult mai reale, mult mai importante ca ale mele. Ce drept aveam eu sa sufar dintr-o prostie? Ce drept

aveam sa ma comport ca un copil de doi ani, care vrea doua jucarii, cu toate ca mama i-a explicat ca nu-i

poate cumpara decat una? Cat de proasta sunt uneori!

“Da! Vezi de asta nu am nici o problema cu voi doi. Daca el te vede ca o sora chiar mi-ar placea ca tu sa-l

vezi ca pe un frate. E un tip super! Seamana putin cu Ed, nu crezi?”

“Probabil, nu stiu! Oricum imi place de el. Ar fi frumos sa fim prieteni, cu totii, nu?”

“Cu o exceptie!” maraii Jacob.

Ajungeam cu discutia la tema pe care vroiam s-o abordez, dar acum tot curajul imi disparu. Cum sa ii pot

spune lui Jake, ca Nahuel nu imi este indiferent, dar ca inca nu stiu exact ce sentimente am pentru el? Cum

sa il fac sa sufere? Dar trebuia sa o fac. Pentru sanatatea mea mintala si pentru relatia mea cu Jacob.

“Nahuel!”

“Exact! Sugativa aia nu inceteaza sa te priveasca, Nessie, si sincer nu stiu cat de multa, stapanire de

sine, mai am. ”

“Jake, despre asta vreau sa vorbesc cu tine!”

“Despre stapanirea mea?” ma privea mirat “Iubito, dar nu m-am mai apropiat de el, tocmai pentru a ma

putea controla. Stiu cat de mult inseamna pentru noi alianta asta si nu am de gand sa o distrug. Avem

nevoie de ei aici!”

“Da, avem. Dar nu despre asta e vorba. Jake ai avut dreptate!” nu imi mai puteam gasii cuvintele sa

continui. Cum as putea sa ii spun fara sa-l ranesc? “Imi e atat de greu sa spun asta, dar cred ca il plac pe

Nahuel!”

“Ce?” Jacob acum tipa. Intregul corp ii tremura si am vazut cum isi pierde controlul. Era prea aproape de

mine, dar nu conta, oricum nu ma ranea. Dintr-odata intregul copr i-a fost cuprins de tremurat si

simteam cum termperatura corpului ii crestea. Dogorea ca o soba, la mai putin de un pas de mine. Un

ultim urlet... am inchis ochii.

Page | 115



Am simtit cum ceva s-a rupt sub mine, si mi-am inchipuit ca era bolovanul pe care stateam. Cand am

deschis ochii am realizat ca m-am inselat. Eram deja pe malul celalat al raului, iar ceea ce se rupsese era

trunchiul unui copac pe care cazusem. Jacob era pe celalalt mal, ma privea cu ochii lui mari de lup. Era

ingrijorat. Dintr-o saritura a fost langa mine. Si-a asezat capul imens pe pieptul meu ascultandu-mi

mataile inimii. Si el stia ca eram cat se putea de teafara, dar parea totusi ingrijorat. M-a ajutat cu botul

sa ma ridic, iar ochii lui parea sa-si ceara scuze pentru ceea ce facuse.

“Jake! Eu am gresit nu tu! Pe tine te iubesc, dar te rog intelege ca trebuie sa stiu daca si ce simt pe

Nahuel.”

Cand i-am rostit numele lui Nahuel o maraitura usoara iesi din gatul lui Jacob. Il ranisem si continuam

sa-l ranesc iar el continua sa stea langa mine, sa-si faca griji pentru mine. Nu-l merit. Jake e mult prea

bun pentru mine!!!

“Jake te rog intelege-ma.”

O lacrima cat o mingie de baseball a cazut pe pamantul ud, iar odata cu ea si cerul a inceput sa planga.

Mii de lacrimi cadeau in jurul nostru, iar peisajul care ne inconjura tipa despartire. Stiam ce risc dar

trebuia sa stiu. Trebuia sa aflu, ce simteam. Aveam nevoie de certitudine. Jacob m-a impins cu botul de

cateva ori, apoi s-a intors si a plecat. Alerga spre inima padurii, departe de casa mea si de a lui. Vroia sa

fie singur. Il ranisem din nou si din nou si din nou si nu dadeam semene ca ma voi opri vreodata.

***

Am ajuns acasa in cateva minute. Am preferat sa nu alerg, ci sa merg, vroiam sa ma gandesc la tot si la

toti. Vroiam sa ma gandesc la Nahuel, la Jacob, la mine, la mama, la tata, la toti pe care ii iubeam. Din

pacate chiar si asa am ajuns tot mult prea repede acasa. Cand eram pe peluza, usa casei s-a deschis si a

iesit Apostol. Venea spre mine zambind.

“Buna Renesmee!”

“Spune-mi Nessie! Asa imi spun toti prietenii mei!”

“Sa inteleg ca suntem prieteni acum, Nessie?”

“Cred ca da! Acum chiar am nevoie de un prieten!”

“Jake?”

“De unde…”

“Stiu ca este foarte nepoliticos din partea mea, dar am ascultat.”

Page | 116



“Ah…”

“Nu esti suparata?”

“Ba da, furioasa, dar nu pe tine! Nu inteleg ce este cum mine! Cum poti sa iubesti pe cineva atat de mult,

sa iti pierzi capul dupa primul venit si apoi sa-l ranesti constant pe cel pe care il iubesti mai mult decat

iubesti viata insasi? Nu are sens!”

“Asa este, nu are sens, dar se intampla.”

“Si ce ar trebui sa faci cand se intampla?”

“Sa-ti dai seama pe cine iubesti, si sa-ti continui viata alaturi de persoana aceea.”

“Chiar daca asta inseamna sa distrugi viata cuiva?”

“Nessie, nu cred ca vei distruge viata cuiva. Sunt convinsa ca vei face alegerea cea mai corecta atat

pentru tine cat si pentru cei din jurul tau. Esti o persoana buna!”

“Buna? O persoana buna ii raneste pe cei din jurul sau? O persoana buna se saruta cu un strain cand

iubitul ei nu este in preajma? O persoana buna se gandeste sa-l sarute din nou pe strain pentru a vedea

daca si ce simte pentru el? Asta e in viziunea ta, o persoana buna? Daca da, atunci in Romania

standardele sunt foarte joase!”

“Esti o persoana buna. Dar trebuie sa intelegi ca a fii o persoana buna nu inseamna a face numai lucruri

bune. Nimeni nu astepata perfectiune.”

“Of, Apostol, nu ma ajuti cu nimic! Trebuie sa vorbesc cu Nahuel.”

Am plecat imediat de langa el si m-am adus in casa. Nahuel era acolo unde era mereu, langa Huilen. M-

am apropiat de el .

“Vreau sa vorbesc putin cu tine. Se poate?”

“Cum, nu ai paznicul langa tine? Ma mir!”

“Vorbim mai bine afara.”

Ne-am indrptat impreuna si poiana in care faceam antrenamente, nu alergam ci mergeam, ritm pe care l-

am stabilit eu cand iesind din casa am preferat sa raman in urma. Cand am ajuns langa trunchiul de

ocpac cazut unde in urma cu cateva saptamani, viata mea a luat o alta intorsatura m-am oprit si m-am

intors catre el.

Page | 117



“Ca sa nu o lungesc degeaba, vreau sa ma saruti!”

“CE?”

“Sa ma saruti! Ai facut-o odata si banuiesc ca poti sa o faci si a doua oara. Vreau sa ma saruti!”

“Vrei sa ma omoare, cainele tau?”

“Jacob nu se va atinge de tine, si chiar daca ar face-o esti destul de capabil sa te aperi de el. Saruta-ma!”

“Ultima data cand am facut asta ai fost la un pas de a-mi smulge capul. Nu vreau sa risc!”

“Promit sa nu te atac iar!”

“Esti sigura?”

“Da, te rog, saruta-ma!”

“Bine!”

Deja se apropia de mine, impingandu-ma spre acelasi copac unde ma sarutase prima oara. Nu s-a

garabit, intai mi-a mangaiat fiecare trasatura a fetei in timp ce cealata mana se juca in parul meu. De la

prima atingere ma asteptam la senzatii care mai de care mai incitante. A inceput sa-mi mangaie buzele cu

aratatorul mainii stangi, apoi a inlocuit degetul cu buzele sale. Buzele ii erau calde si tari exact ca ale

mele si se miscau intr-un ritm ametitor. Dar nu erau perechea mea, le lipsea catifelarea, maleabilitatea,

fierbinteala buzelor care se potriveau atat de bine cu ale mele.

Mi-am lasat mainile sa cada pe langa corp. Sarutul asta nu ma facea sa simt nimic. Nimeni nu ma facea

sa simt nimic, in afara de Jacob. Trebuia sa ma duc dupa el, sa-l caut, sa-i cer in genunchi sa ma ierte.

Nahuel a observat cat de neimplicata eram in sarut si s-a oprit.

“Esti cam distrasa!”

“Nu, din contra, distrasa am fost data trecuta.”

“Si de ce ai vrut sa te sarut?”

“Vroiam sa ma asigur ca ce am simtit la primul sarut nu a fost real.”

“Si?”

“Numai saruturile lui Jake sunt reale!”

Page | 118



Mi-am apropiat buzele de obrazul lui si l-am sarutat. A zambit. Jocul s-a terminat!

Am pornit impreuna spre casa. Pentru prima oara in ultimile saptamani inima imi era usoara, nu mai

aveam dubii cu privire la sentimentele mele, si Nahuel nu mai reprezenta nimic pentru mine. Il iubeam pe

Jacob si numai pe Jacob. Nahuel mergea langa mine cu privirea in pamant. Se simtea groaznic, se vedea.

Dar in acest moment tot ce conta pentru mine era sa vorbesc cu Jacob. Astzai toate tulburarile mele

emotionale s-au terminat. Tocmai am trait ultima zi de agonie.

Capitolul 20 – Doua Luni

Luna aparu in sfarsit pe cerul innorat luminand, inveselind parca interiorul posomarat al camerei mele.

In cateva minute urma sa ma despart poate pentru totdeauna de tot ce continea camera. Am decis sa

ascult pentru ultima oara melodia mea preferata Supermasive Black Hole. Am scos din carcasa CD-ul

formatiei MUSE si l-am introdus in lacasul potrivit al sistemului de sunet. Era prima oara cand il

foloseam. De la ziua mea, pana in prezent, nu am simtit nici o clipa nevoia de a asculta muzica.

Atmosfera nu era niciodata una potrivita, dar acum toate astea nu mai contau. Melodia a inceput imediat,

iar versurile mi-au captat intreaga atentie.

“Oh baby don't you know I suffer?

Oh baby can't you hear me moan?

You caught me under false pretences

How long before you let me go?

oooh...You set my soul alight


Page | 119



(oooh...You set my soul alight)

Glacier's melting in the dead of night

And the superstars sucked into the

supermassive




supermassive

I thought I was a fool for no-one

Oh baby I'm a fool for you

You're the queen of the superficial

And how long before you tell the truth






supermassive




supermassive

(sucked into the supermassive)

Supermassive black hole




ohhhhhhhhh ohhhhhhhh

Glaciers melting in the dead of night


supermassive

Glaciers melting in the dead of night


supermassive

(oooh...You set my soul alight)Glacier's melting in the dead of night


supermassive

(oooh...You set my soul)



supermassive




Supermassive black hole”

Deodata am simtit o mana atingandu-mi umarul. M-am intors speriata, nu auzisem pasii persoanei care

se afla acum langa mine. Era Alice. Parea si ea curpinsa de ritmul si versurile cantecului. Canta iar vocea

ei cristalina, facea vocea solistului sa semene mai mult cu un raget. Cand melodia s-a terminat, m-a

imbratisat si apoi mi-a sarutat fruntea.

“Ti-ai luat la revedere de la tot?”

“Nu chiar! Imi e greu sa ma gandesc ca nu o sa ne mai intoarcem. Chiar nu vezi nici un final al luptei?”

“Ba da, vad chiar doua! Dar ambele sunt diametral opuse si in momentul de fata la fel de posibile.”

Page | 120



“Oh… Alice! Ce n-as da sa nu se termine totul acum, asa.”

“Si eu, scumpo, si eu!”

“Sa inteleg ca ai venit sa ma anunti ca trebuie sa plecam?”

“Da! Trebuie sa ajungem la ultimul Consiliu al tribului, iar apoi sa plecam spre poiana. Iar tu trebui sa

vorbesti cu Jake.”

“Sper numai sa sa ma asculte!”

“Sunt sigura ca te va asculta. Te iubeste, Nessie!”

***

Am ajuns in La Push in cateva minute. Era revigorant sa alergam, si oricum asta ne ajuta sa ne deplasam

mult mai repede in comparatie cu orice masina. Lumina lunii se reflecta in fiecare casa din rezervatie, iar

asta le facea sa para de zeci de ori mai frumoase decat erau. Nimeni nu era in rezervatie. Intreg tribul ne

astepta la Prima Plaja.

Toti, cu mic cu mare, erau adunati in jurul unui foc mare de tabara. De la distanta putea sa juri ca s-au

adunat pentru un gratar sau ceva de genu’, dar noi stiam mai bine.

“Bine ati venit!” ne-a intampinat Sam.

Ne-am apropiat si noi de foc. Fata de Consiliul de acum doua luni, multe se schimbasera. Oamenii, lupii

si vampirii nu mai formau acum grupulete, eram toti impreuna, iar intre noi nu mai erau diferente.

Batranii erau acum Billy, Quil al-IV-lea si Sam. Sam ii luase locul lui Sue in conducerea tribului in clipa

in care ea si Charlie au fost atacati. Sam ar fi renuntat cu placere la pozitie in clipa in care Sue s-a intors,

dar ea a refuzat sa revina. Lipsa de responsabilitati parea sa o incante.

Jacob era acum la dreapta tatalui sau, departe de mine. Ma privea cu tristete in ochi, o tristete ce ma

ardea poate mai mult decat orice foc. Trebuia sa clarific totul cat mai repede. Dar trebuia sa mai astept un

pic, Consiliul a inceput, iar Quil al-IV-lea se adresa adunarii ce il asculta cu atentie.

“Prieteni, in mai putin de 48 de ore, vietile noastre se vor schimba, iar nimic din ceea ce stim nu va mai fi

la fel. In mai putin de 48 de ore protectorii impreuna cu aliatii nostrii vor lupta pentru viata si siguranta

noastra, precum si a lor. In mai putin de 48 de ore se va scrie o noua pagina din istoria noastra a tuturor,

dar acum in aceste cateva ore toti: oameni, vampiri sau lupi suntem o familie.”

Se oprii pentru a trage aer in piept, si pentru a-si privi cu atentie auditoriul apoi continua.

Page | 121



“Adunarea din seara aceasta este destinata stabilirii ultimilor detalii ale luptei ce va urma. Jacob!”

Auzul numelui jumatatii mele mi-a facut inima sa bata ca nebuna; parea ca vrea sa imi iasa din piept si

sa zboare spre propietarul ei de drept. Jacob s-a ridicat de langa tatal sau apropiindu-se de foc.

“Haitele sunt pregatite de lupta. Dupa Consiliu vom porni catre poiana, unde vrem ca lupta sa aibe loc,

cat mai departe de posibile victime nevinovate. Fiecare lup a dobandit cunostiintele necesare de a dobori

un nou noascut sau un copil nemuritor de la aliatii nostrii Jasper si Emmett Cullen.”

Jacob si-a reluat locul langa tatal sau, iar tata a fost cel care s-a ridicat pentru a continua.

“Armata este gata de lupta si la fel suntem si noi. Alice i-a vazut pregatindu-se si oricand in urmatoarele

40 de ore vor fi in poienita. Familiei noastre i s-a alaturat ale trei clanuri ce vor lupta alaturi de noi,

pentru protejarea modului nostru de viata.”

“Vom lupta si noi!” declara Charlie.

“Charlie, tu si Sue, nu aveti deloc experienta de lupta, iar impulsurile voastre sunt prea puternice pentru

a putea conta pe voi intr-o astfel de lupta.” spuse tata.

“Stiu toate astea, Edward, dar nu ne poti spune sa stam deoparte in timp ce familiile noastre lupta. Acum

suntem suficienti de puternici, chiar mai puternici decat voi, iar voi ne puteti ajuta sa ramanem in viata.

Asa ca te rog, va rog, nu ne cereti sa stam si sa asteptam, caci nu putem face asta.”

“Dar tata!”

“Nici un tata, Bells! Nici tu nu ai stat atunci cand familia ta era in pericol, si cand erai suficient de

puternica sa ii ajuti. Nu ne cere nici noua asta!”

“Dar eu aveam deja cateva luni cand am luptat. Voi aveti numai cateva zile. Este prea devreme!”

“Bella, te rog! Nu as putea sa stau in La Push cand copii mei lupta. Cum sa stau stiind ca Seth si Leah ar

putea fi in pericol? Tu ai sta sa o astepti pe Nessie sa se intoarca dupa o astfel de lupta? Esti mama,

trebuie sa ma intelegi mai bine ca oricine de aici. Nu pot!!!” durerea din glasul lui Sue era mai mult decat

evidenta. Pentru prima oara isi putea ajuta copii si numai gandul de a sta deoparte o facea sa se simta

groaznic. Chiar daca nu eram mama si eu o puteam intelege, dar eram sigura ca fiecare om, lup sau

vampir i-a inteles durerea.

“Fie!” a fost singurul lucru spus de Carlise.

***

Page | 122



Discutiile au continuat pentru cateva ore, apoi incetul cu incetul oamenii au inceput sa se retraga spre La

Push. Dupa numai cateva minute singurii in jurul focului de pe Prima Plaja erau lupii, vampirii si

batranii tribului. Eram absorbita de gandurile mele referitoare la discutia pe care trebuia sa o am cu

Jacob, cand o mana se aseza pe umarul meu. Ma asteptasem la mana rece a vampirilor mei dragi sau o

mana calda a unuia dintre oameni, poate a lui Emily, dar mana aceasta era fierbinte, era un lup. Am

respirat inainte de a ma intoarce, in aer erau atat de multe parfumuri, iar langa mine, era parfumul pe

care il iubeam cel mai mult, pe care il cunosteam cel mai bine, parfumul care imi alina de fiecare data

suferinta. Era Jacob.

“Nessie, putem sa vorbim o secunda?”

“Sigur Jake, spune!”

“Sa facem cativa pasi mai intai.”

Oare ce vroia sa vorbeasca cu mine? Stiu ce vreau eu sa vorbesc cu el, dar el? Si pare atat de serios!

“Nessie!”

“Da, Jake!”

“Ti-ai rezolvat dilema? Stii acum cat de important este Nahuel pentru tine?”

“Da! Numai tu contezi, numai tu esti important si clar numai pe tine te iubesc! Jake tu esti sufletul meu,

jumatatea mea, ratiunea mea pentru a exista. Te iubesc!”

A respirat usurat sau mi s-a parut?

“Ma bucur! Speram sa fie asa! Defapt chiar nu am luat in calcul alta varianta asa ca pentru ce vreau sa

fac acum, ar fi fost foarte ciudat sa imi spui ca il iubesti pe Nahuel, si nu pe mine.”

Pentru ce vrea sa faca acum… Dar ce vrea sa faca? Vrea sa se desparta de mine? Dar de ce ar conta atunci

daca il iubesc? Nu poate fi asta! Dar ce e?

“Nessie…”

Stai, ce face? De ce se aseaza in genunchi? Ce naiba se intampla aici? Oh… doamne, nu se poate, nu se

poate!

“Renesmee Carlie Cullen…”

Doamne… Transpira, e emotionat, si eu sunt! Oare am deptate? Oare chiar asta vrea sa-mi zica? Oare….

Page | 123



”Vrei sa te casatoresti cu mine?”

Am avut dreptate!!! Da… Da… Da… Da… Cum as putea sa-i spun nu, celui fara de care nu as mai exista,

celui pe care il vreau pentru eternitate alaturi, celui pe care il ador.

“Da! Da! Da! Sigur ca vreau Jacob Black!”

Lacrimile mele se impletira cu ale lui, cand i-am sarit in brate fara sa mai stau pe ganduri, sau sa incerc

sa-mi infranez vre-un pic forta pe care am pus-o in saritura. Eram amandoi cazuti pe pamantul ud. Am

incercat sa-l sarut, dar m-a respins.

“Ce s-a intamplat, Jake? De ce ma respingi?”

“Ha, ha, ha… Iubito, asteapta numai o secunda. Procesul asta mai are o etapa, iar exuberanta ta nu m-a

lasat sa imi termin treaba.”

Cauta ceva in buzunarul pantalonilor. Stiam ce urma sa scoata din buzunar, ce urma sa imi arate, ce

urma sa imi puna pe deget, dar nu puteam sa fiu asa de calma cum imi doream. As fi facut orice sa-l fac

sa se grabeasca, sa imi arate mai repede inelul de logodna, dar nu aveam ce, iar el parea sa nu se

grabeasca deloc. Pana la urma, dupa ce a cautat de doua ori in ambele buzunare, a dezlegat curelusa de

piele pe care o tinea legata de glezna piciorului sau drept si atunci din spatele ei o cutiuta mica, patrata,

imbracata in catifea neagra a cazut pe pamantul ud.

Jacob a luat cutiuta, s-a reasezat in genunchi in fata mea, mi-a luat mana stanga in mainile sale mari si

fierbinti, astazi parca mai fierbinti ca niciodata, a deschis cutia. Inelul minunat de aur reprezenta o

semiluna placata cu mici pietricele stralucitoare, si o alta semiluna in continuarea primei.

In clipa in care inelul a fost asezat pe inelarul meu am simtit un nou sentiment de fericire. O fericire cum

nu am mai experimentat niciodata, un sentiment ca imi inunda fiecare particica a corpului, fiecare celula

umana sau non umana. Lacrimile imi curgeau in valuri, iar inima imi batea cum nu a mai batut

niciodata. Jacob ma privea, asteptand reactia mea. Dar nu puteam reactiona in nici un fel. Imi priveam

inelul, neputand sa-mi dezlipesc ochii de la frumusetea lui sub stralucirea lunii.

“Nu-ti place?”

“Ssst…”

“Ce e?”

“Lasa-ma sa savurez in liniste minunatia asta, sa ma bucur de cele doua luni. Imi e frica sa nu dispara

odata ce imi iau ochii de pe ele.”

Page | 124



“Iubito, nu vor disparea! E inelul tau! Numai al tau! Asa cum e si inima mea, iar acum si viata mea,

viitoare doamna Black!”

“Al meu. E al meu, nu-i asa? Si tu esti al meu? Doamna Black! Cat de ciudat suna! Cat de minunat suna!

Jake te iubesc atat de mult!”

M-am aruncat din nou in bratele sale, de data asta cu ceva mai multa retinere si ceva mai multa atentie.

Totusi corpurile noastre imbratisate au cazut imediat peste ferigile ude. Buzele noastre s-au cautat, pana

cand s-au gasit. Eram impreunati asa cum urma sa fim pentru eternitate. Sarutul lui Jacob era singurul

sarut care imi era potrivit. Buzele lui erau singurele buze pe care vroiam sa le gust, singurele care formau

un intreg impreuna cu buzele mele. Corpul lui era singurul corp care se potrivea, pana la perfectiune cu

corpul meu de piatra. Eram facuti unul pentru celalalt fizic, pshic, emotional si in orice alt mod ar mai fii

posibil.

“Felicitari! Felicitari! Felicitari!” dinspre Prima Plaja, galsurile vampirilor si lupilor rasunara.

“Si cand va avea loc fericitul eveniment?” intreba tata care se afla deja langa noi.

Ne-am ridicat vizibil rusinati si ne-am aranjat hainele, care aratau ca dupa o sesiune de vanatoare.

“Ed, eu…”

“Da Jake, stiu! Din clipa in care s-a nascut Renesmee am stiut ca va veni acest moment. Pot sa spun ca

sunt foarte surprins ca ai asteptat atat de mult. Stiu ca Renesmee nu va fi niciodata mai fericita decat in

clipele in care este cu tine. Si stiu ca nu ne va fi prea dor de ea, pentru ca vom fi mereu aproape de fetita

noastra!”

“Ed, stiu ca trebuia sa-ti cer tie prima oara mana ei, dar acum ca ea a acceptat deja…”

“Ai binecuvantarea mea, catelusule!”

“Si a mea, dragul meu prieten! Cand eram inca om imi imaginam ca cea pe care urma sa o alegi ca

sufletul tau pereche nu va fi niciodata suficient de buna pentru tine. Renesmee este singura care ar putea

sa indeplineasca acest rol, singura care este perfecta pentru tine. Iar eu nu cred ca mi-as putea dori un

sot mai bun pentru fiica mea.” vocea mamei era plina de dragoste. “Dar tot nu ne-ati spus cand va avea

loc fericitul eveniment.”

“Imediat ce lucrurile se vor linisti. Cand terminam cu armata asta blestemata, o sa stabilim cu totii data.”

***

Page | 125



Am ajuns in poiana inainte de rasaritul soarelui, dupa o noapte intreaga de mers prin padure in cea mai

mare atentie, astfel incat mirosul nostru sa ramana cat mai bine impregnat, pe fiecare copac, fiecare

frunza, fiecare piatra pe langa care am trecut. Au fost ridicate patru corturi pentru cei ce aveau nevoie de

somn, trei pentru lupi si unul pentru mine. Odata ajunsa in poienita oboseala a pus stapanire pe mine,

afundandu-ma in lumea viselor.

Coboram foarte incet treptele casei, spre camera de zi, unde ma asteptau toti membrii familiei, totii lupii

si toti oamenii care imi erau dragi, in mijlocul carora era Jacob. Era prima oara cand il vedeam atat de

elegant, intr-un costum negru, cu papion. Atunci am observat ca cineva imi tinea bratul, era tata, care

era si el deosebit de elegant. Era nunta mea! Ma casatoream in sfarsit cu cel pe care il iubisem toata

viata.

“Nessie!”

“Ah…”

“Nessie, iubito, trezeste-te.”

“Jake, m-ai trezit!” eram cu adevarat deranjata. Vroiam sa pot visa in continuare la nunta mea, asa ca am

inchis ochii incercand sa adorm din nou.

“Nessie! Alice spune ca mai aveam numai cateva ore. Trebuie sa ne pregatim.”

“Cateva ore?” visul imi putea astepta, fie pentru cateva ore, fie pentru eternitate, dar trebuia sa astepte.

M-am ridicat cu rapiditate si intr-o fractiune de secunda eram langa familia mea in mijlocul poienii.

“Sunt aproape!” vocea cristalina a lui Alice anunta “Vor ajunge aici in aproximativ o ora. Poate mai

devreme. Fata de acum cateva minute si-au schimbat tactica. Spera sa ne poata lua prin surprindere.”

Mai aveam o ora, poate chiar mai putin. Apoi viata noastra urma sa se schimbe. Tot ce putea sa fac era

sa ma bucur de fercirea pe care o simteam si sa nu las disperarea sa ma cuprinda. Mainile lui Jacob s-au

strans in jurul taliei mele, lipindu-ma de pieptul sau. Ma simteam atat de bine si de protejata in bratele

lui Jacob. Aici, acum parea ca nimic nu imi poate face rau. Toti cei din jur ne-au urmat exemplu

imbratisandu-se.

Page | 126



Capitolul 21 – Lupta

Incadrasem partea de est a poienitei, asteptand. Chipurile tuturor erau tensionate, ingrijorate, urmam sa

ne traim poate ultimile clipe de viata, iar asta ne durea profund. Undeva in departare am auzit pasii

dusmanilor nostrii, presand usor, in fuga lor, frunzele cazute. Se apropiau, si cu fiecare bataie de inima, a

mea sau a lupilor, erau mai aproape. Lupul de langa mine, isi puse botul pe umarul meu, iar ochii lui

spuneau exact ce aveam nevoie sa aud “Te iubesc!”.

“Si eu te iubesc!” i-am soptit intorcandu-mi fata catre amenintarea ce se apropia.

De acum ii puteam vedea. O armata de ochi infioratori de rosii se apropia. Fiecare vampir din poiana s-a

aplecat in pozitie de atac, iar lupii au marait intr-un mod infiorator. Lupta era pe cale sa inceapa, iar

pentru prima oara dupa multe saptamani de asteptare, nu ma simteam deloc pregatita. Imi era frica!

Frica pentru propia mea viata, pentru viata lui Jacob, pentru cea a parintilor mei, a familiei mele si a

tuturor celor dragi mie. Imi era pentru prima oara in intreaga mea viata frica de moarte. Imi doream sa

traiesc, imi doream sa imi pot continua visul, sa-l pot transpune in realitate. Imi doream sa fiu fericita.

Dar siluetele vampirilor se apropiau amenintator.

Page | 127



Chipurile lor erau pline de ura, vroiau sange si moarte, si nimic altceva nu i-ar multumi. Vroiau moartea

familiei Cullen si sangele lupilor, si posibilitatea de a pleca multumiti din aceasta lupta inca exista. Dar

trebuia sa cred ca urma sa invingem, trebuia sa cred ca nimic si nimeni nu ne va dobori. Trebuia sa cred

in mine si in noi.

“Culleni! Ha ha ha… De data asta nu aveti cum sa scapati! Va depasim atat numeric cat si ca forta!”

Vocea veni din mijlocul armatei din partea unui tanar ce nu avea mai mult de 18 ani, dar ochii, ii erau ai

unui vampir matur. Probabil unul dintre cei pe care tata i-a numit generalii armatei. Parul sau negru ca

abanosu ii cadea in rauri peste umeri, spate si peste fata. Era imbracat in uniforma Volturilor, pelerina

stacojie, care ii acoperea, dar nu total, hainele moderne.

Am crezut ca tatonarea terenului va dura mai mult dar deodata, prima linie de vampiri, nou nascutii, s-a

repezit spre noi. O tanara blonda, deosebit de frumoasa, ce imi amintea de Rosalie, se apropia de mine cu

viteza fulgerului. M-am pregatit sa atac, dar chiar atunci un ghem de blana rosiatic a sarit pe langa mine,

doborand vampirul.

In jurul meu se auzeau zgomote similare cu cele produse de zgarierea metalului, in timp ce tipetele si

urletele erau asurzitoare. Urechile ma dureau, imi doream ca vacarmul din jurul meu sa inceteze, imi

doream sa fiu iar pe plaja din Oleta River State Park, intinsa pe nisipul fin, alaturi de Jacob, ascultand

numai valurile ce se loveau de stanci.

“Nessie! Atentie!”

Nu am recunoscut in vacarmul din jur vocea, dar am inteles cuvintele la timp pentru a ma ferii de atacul

unuia dintre nou nascutii, care se repezise spre gatul meu. Saritura mea a fost coordonata perfect cu

atacul lui, astfel am reusit sa ma feresc la timp, ca apoi sa il pot ataca. O singura muscatura a fost

suficienta ca trupul sa-l fie despartit de cap. Am scuipat cu putere, veninul vampirului ucis nu trebuia sa

ramana nici o clipa in gura sau pe dintii mei.

Jacob a evitat doua atacuri in ultima clipa, dezmambrand apoi corpurile cu o agilitate nemaivazuta. Chiar

si Charlie a facut cateva victime, cu ajutorul lui Sue. Deodata un tipat infiorator se auzi din dreapta mea.

Un munte de corpuri micute, firave si albe erau deasupra lui Emmett. Am alergat spre el si am reusit sa

indepartez doi copii nemuritori de pe el, cand altii s-au napustit asupra mea. Rosalie era si ea acolo

cazuta sub atacurile sangerosilor copii, care muscau in stanga si in dreapta.

O durere sfasietoare imi incepu in bratul stang, continundu-se spre piept si apoi arzand incet spre fiecare

extremitate a corpului meu. Veninul copilului nemuritor isi croia drum prin corpul meu de piatra, dar era

ars si distrus pe masura ce avansa, de propiul meu venin.

Page | 128



Acelasi ghem de blana se napusti asupra copiilor ce ma muscau, rupandu-i in bucati de dimensiunea

unor cuburi lego. Bucatele de piatra se imprasitau in jurul meu, cu o viteza incredibila. Jacob, nu trebuia

sa fie langa copii nemuritori. Acestia il puteau musca oricand fara avertizare, iar pentru el, veninul era

fatal. Trebuia sa-l conving sa ma lase.

M-am ridicat cat am putut de repede de langa corpurile copiilor alergand spre Apostol. Stiam ca numai el

ma putea ajuta. El se lupta cu unul dintre nou nascuti, miscandu-se in jurul acestuia cu o agilitate

nemapomenita. As fi vrut sa ma pot apropia suficient sa ii arat ce vroiam sa faca pentru mine, dar nou

nascutul ar fi putut sa profite de lipsa lui de atentie . Dar cum sa-i spun ca trebuia sa-l faca pe Jacob sa

aibe grija doar de el, sa inceteze sa ma apere, si sa se fereasca de copii nemuritori cu orice pret?

“Ii spun eu, Renesmee! Du-te ai grija de tine si de Jake!” striga tata de dincolo de Apostol.

M-am intors catre Jacob si in aceeasi clipa trei copii s-au repezit asupra mea trantindu-ma la pamant.

Pana acum evitasem privirea copiilor, dar acum, fara sa ma pot ferii, i-am intalnit privirea unuia dintre ei.

Era un copil de o frumusete iesita din comun. Buclele blonde ii incadrau cu maiestrie fata rotunda, iar

ochii sangerii in completau perfect pielea ca neaua, buzele ii erau parca desenate pe chip de Da Vinci

insusi.

Simteam cum dintii lor ascutiti se infigeau in carne, dar nu puteam sa reactionez, nu imi puteam lua

ochii de pe frumusetea de copil care ma omora, si in nici un caz nu as fi putut sa il ranesc. O asemenea

frumusete nu trebuia ranita! O asemenea minunatie trebuia protejata, protejata cu orice pret! Chiar si cu

pretul vietii mele! Trebuia sa il protejej, sa mor inainte ca ceva sa i se intample copilului.

“Renesmee, revino-ti, Renesmee!”

Vocea tatei se auzea in departare, ca si cum ne-ar fi despartit zeci de mile si nu zeci de metrii. As fi vrut

sa-i raspund. Sa-i spun ca acest copil frumos trebuie protejat, dar nu puteam. Veninul lor ma era prea

mult si prea puternic pentru corpul meu, care devenea din ce in ce mai slab. Trebuia sa ma lupt sa ma

trezesc din amorteala care m-a cuprins, dar acel chip, acel copil…

Si deodata copilul nu mai era. Nu-l mai puteam vedea sau simtii. Sunetul sfasaietor al corpului de vampir

rupt se auzi chiar langa capul meu. Am intors capul si am vazut cum mama, tocmai distrusese copilul ce

ma subjugase. Odata ce corpul i-a fost mutilat fizionomia i se schimba. Nu mai era acum frumosul copil

de care ma indragostisem cu cateva clipa in urma, era un monstru ce nu isi dorea decat sange, sangelemeu, iar eu nu mai eram sub puterea lui.

“Jake?” am intrebat printe arsurile ce imi cuprinsesera intreg corpul in timp ce veninul copiilor

nemuritori era ars de veninul meu.

“Apostol il ajuta sa se apere!” imi raspunse mama.

Page | 129



Ma simteam atat de linistita, stiind ca Jacob va inceta sa se mai puna in pericol pentru mine. Acum se

concentra pe el, si la fel puteam sa fac si eu. Un vampir ma ataca, sarindu-mi in spate. Apuca sa ma

muste de umar pana sa reusesc sa-l arunc de pe mine. Nu era nici un copil nemuritor si nici un nou

nascut. Vampirii adulti intrasera in lupta. Probabil ca decimasem suficient armata, incat sa considere

interventia lor ca fiind esentiala luptei. Ii invingeam!

Un urlet imi distrase atentia, chiar in clipa in care ma pregateam sa atac un nou nascut care incerca sa

se napusteasca asupra lui Alice. Un lup mare, pamantiu cadea la pamant intr-o balta de sange, iar langa

el un vampir adult jubila. Nu reuseam sa disting exact trasaturile lupului, iar lupta contrinua intre

pozitia mea si a lui, nelasandu-ma sa vad asa cum as fi dorit. In aceeasi clipa un tipat rasuna din spatele

meu, si l-am putut vedea pe Nahuel in bratele unui nou nascut. Bratele puternice ale acestuia ii

sfaramau corpul, si cu o ultima rasuflare urla, “Te iubesc, Nessie!” si apoi ochii i s-au inchis pentru

ultima data.

Huilen s-a repezit spre nou nascutul care inca mai tinea in brate corpul nepotului sau, rupandu-i dintr-o

singura miscare mainile, si apoi cu un al doilea atac desprinzandu-i capul de trunchi. Apoi isi indrepta

privirea spre ramasitele nepotului sau, jelindu-si pierderea in stilul characteristic vampirilor.

Lacrimile mele au inceput sa curga. As fi vrut sa alerg spre ei, dar un copil nemuritor se napusti asupra

mea. Ura si dorinta de sange pe care moartea lui Nahuel a declansat-o m-a facut sa pot privi chipul

copilului fara sa vad pic de frumusete in el, iar lacrimile sa mi se potoleasca. Vedeam numai monstrul

care vroia sa ma omoare, iar corpul meu a reactionat instinctiv. Am ridicat copilul in brate, l-am privit

apoi l-am rupt in doua.

Au urmat alte cateva minute de tipete, urlete, maraituri si corpuri sfaramate, iar apoi dintr-odata o linisteinfioratoare s-a asternut pentru intreaga poiana. Lupta se terminase, dar oare care fusese deznodamantul

ei? Mi-am cautat in suflet curajul necesar sa ma intorc sa privesc campul de lupta, si ochii mi s-au

umplut de lacrimi in clipa in care am intalnit chipul mamei si apoi al tatei.

Pierderile noastre fusesera infime in comparatie cu cele ale dusmanilor nostrii care fusesera decimati.

Intregul batalion de copii nemuritori fusese transformat intr-o gramada de pietre ce asteptau sa fie arse,

la fel si toti vampirii adulti. Majoritatea nou nascutilor au avut aceeasi soarta, iar cei care erau inca in

viata erau la picioarele lui Carlise implorand mila. Noi pierdusem un lup, pe Nate, cel mai tanar din haita

lui Jacob, si pe Nahuel, care fusese faramitat prea rau pentru a putea fi pus la loc.

Jacob se apropie de mine, isi puse botul pe umarul meu, si apoi o limba mare si fierbinte imi sterse

lacrimile de pe chip. L-am sarutat si eu pe frunte si m-am indreptat, cu el alaturi, spre familia mea. Toti

erau afectati de pierderile suferite, dar victoria nu putea fi, decat evidenta in ochii lor. Lupii ni se

alaturara si ei, cu lacrimi in ochi, plangandu-si fratele pierdut.

“Putem sa fim ca ei! Cu voi!” se auzi o voce stridenta venind de la picioarele lui Carlise.

Page | 130



“Ei erau cu noi dinainte ca toate astea sa inceapa. Ei au fost si sunt familia noastra!” vocea mamei era

evident iritata.

“Nu vrem sa murim! Lasati-ne sa traim! Suntem doar noi trei, nu putem sa va facem nici un rau! Va rog!

Nu vreau sa mor!” se auzi aceeasi voce stridenta de mai devreme.

Era vocea unui tinere de aproximativ 20 de ani, blonda, inalta si deosebit de frumoasa. Era chiar nou

nascutul care ma atacase cu numai cateva minute mai devreme, cand lupta abia incepuse. Atunci chipul

ei exprima ura, dorinta de sange, iar acum tot ce puteam sa vad in ochii ei era frica. Frica de moarte, frica

de necunoscut, frica de noi.

“Cum va numti?” intreba Carlise.

“Anne!” raspunse tanara blonda “Jackson!” raspunse un vampir de aproape 25 de ani, brunet si

deasemenea deosebit de frumos “Carry!” raspunse si ultima superavietuitoare a luptei, o copila de nu mai

mult de 15 ani.

“Anne, Jackson si Carry, eu sunt Carlise, iar aceasta este familia mea si acestia prietenii mei. Puteti sa

ramaneti cu noi, dar trebuie sa stiti ca noi suntem diferiti, si asta implica un alt comportament decat cel

cu care v-ati obisnuit pana acum si o alta dieta. O astfel de schimbare nu va fi deloc una usoara, si nici

una rapida!”

“Carlise, e mai bine asta decat moartea! Nu vreau sa ajung asa!” spuse Anne, aratand cu mana spre

muntele de corpuri pe care Emmett si Jasper se pregateau sa-l aprinda, in timp ce unii dintre lupi inca

mai aduceau bucati din corpurile vampirilor pe care sa le puna in foc.

“Atunci, fie! Sunteti bineveniti sa ne urmati! Aveti nevoie sa va curatati corpurile si de noi haine!” ii

raspunse Carlise.

“Probabil le e si sete” spuse Esme “Va trebui sa ne pregatim pentru o prima vanatoare cu noii nostrii

prieteni.”

Incheiasem prima lupta victoriosi. Dar acum trebuia sa ne intoarcem pentru a ne plange in liniste mortii.

Page | 131



Capitolul 22 – Doua saptamani

Intorsi acasa, le-am oferit celor trei noi membrii ai familiei noastre haine noi, iar Carlise a purtat cu ei o

discutie de cateva ore in care le-a explicat toate implicatiile stilului nostru de viata si al alegerii pe care

tocmai au facut-o. In timpul acestor discutii toti am fost prezenti, si chiar rugati sa intervenim ori de cate

ori simteam nevoia sa precizam ceva ce fusese trecut cu vederea de cei din jur.

Gandurile mele nu erau deloc alaturi de ceilalti, la discutia care avea loc. Ma gandeam la Jacob si la

pierderea pe care a suferit-o. La familia, care acum cu siguranta undeva in La Push, plangea si blestema

ziua in care Nate a devenit lup. Ma gandeam la Nahuel si la expresia chipului sau in ultima clipa de viata,

la cuvintele lui, la durerea pe care i-am vazut-o in ochi atunci cand a acceptat ca nu ma putea avea.

Cu coada ochilului am observant ca Carry fetita vampir ma privea cu deosebit interes. Se scuza si apoi se

apropie de mine, asezandu-se la picioarele canapelei pe care eram asezata.

“Cum de poti sa plangi? Eu de ce nu pot?”

“Eu nu sunt exact ca tine! Imi auzi inima batand?”

Page | 132



“Da! Dar cum…?”

“E mai complicat! Eu nu am fost transformata in vampir ci am fost nascuta vampir! Mai exact sunt

jumatate vampir jumatate om.”

“Nascuta!?”

“Da, mama mea era inca om cand m-a nascut, iar tata vampir! Sunt o ciudatenie pentru ca nu sunt multi

ca mine.” vroiam sa zambesc dar lacrimile incepusera sa-mi curga din nou. Imi amintisem de Nahuel.

“Si de asta poti sa plangi? Si eu nu pot!”

“Da! Cea care plange este latura mea umana, pe care tu nu o ai. Dar de ce vrei sa plangi?”

“Acum nu mai vreau, dar am vrut! Imediat dupa ce focul s-a stins, mi-am vazut mama si tatal murind.

Alti vampiri, asa ca mine, se hraneau cu ei. Era groaznic. Am incercat sa ii ajut, dar mirosul era prea

puternic, stiam ca nu ma pot abtine, asa ca nu am mai respirat pana cand nu au terminat. Atunci stiam

ca nu ar mai exista tentatia!”

“Doamne! Trebuie sa fi fost ingrozitor!”

“Atunci am vrut sa plang si am incercat dar nu am putut. Nici macar o lacrima!”

“Vampirii plang altfel, fara lacrimi. Asa plangeam si eu inainte de toate astea, iar acum odata ce am dat

drumul lacrimilor nu ma mai pot opri.”

“Asa eram si eu! Plangeam cat era ziua de lunga! O adolescent rasfatata, ma certam mereu cu parintii si

fratii mei, iar acum, uite unde am ajuns, uite ce am ajuns. Un monstru!”

“Numai actiunile ne fac monstrii, iar pana acum actiunile tale nu sunt suficiente sa te transforme in

altceva decat ceea ce esti. Esti un vampir, da! Nu mai esti om, corect! Dar nici un papagal nu este om, si

asta nu inseamna ca este un monstru? Nu!” ii raspunse tata, care se apropiase de noi, stand acum la

capul canapelei.

“Tu nu crezi ca sunt un monstru?”

“Nu cred ca sunt un monstru, si prin urmare nici tu nu esti? Nu as putea sa cred ca tatal meu este un

monstru, sau fiica mea, sau sotia mea, sau mama mea, sau fratii mei, socrul meu. Ei nu sunt monstrii si

asa cum ei nu sunt, nu suntem nici noi! Carry chiar poti avea o viata, si poti fii fericita aici, daca iti

doresti cu adevarat asta.”

“Imi doresc! Vreau sa am o viata, si nu vreau sa fiu un monstru!”

Page | 133



“Actiunile conteaza, tine minte asta!” ii spuse tata in timp ce ma saruta pe frunte.

“Ai un tata tare marfa! Mi-l imprumuti si mie, din cand in cand, pentru astfel de sfaturi?”

“Ha, ha, ha. Sigur Carry, de azi inainte, daca si tu vrei poti fi sora mea!” ma amuza teribil idea de a avea o

sora, dar ma si incanta.

***

Discutiile din casa se incinsesera pe tema dietei vegetariene, intre romani si Carlise, iar eu am preferat sa

ies sa ma plimb putin. Era prima oara de la intoarcerea in Forks cand o plimbare nu imi mai creea un

sentiment de teama si nici nu era o tema de cearta cu tata.

Am alergat un timp apoi m-am oprit langa unul dintre copacii de pe malul raului si mi-am lasat lacrimile

sa curga. Trebuia sa plang, sa il plang pe Nahuel inainte sa dau cu ochii de Jacob, care acum era in La

Push alaturi de familia sa si de cea a lui Nate. Nahuel imi fusese pana la urma prieten, si chiar daca nu il

iubisem asa cum ma iubea el, il iubeam.

Pasii unui lup se auzira cu mult inainte ca parfumul sa-i fie perceptibil in aer. M-am ridicat de langa

copac si am privit in directia din care veneau zgomotele. Era Jacob. Mi-am indreptat privirea spre rau, sa-

i pot oferii intimitatea de a se preschimba in om. Inainte de a-mi bate inima de cateva ori, mana lui era

deja in jurul taliei mele. Ma trase aproape de el, si ma saruta. Era exact ceea ce imi doream in acea clipa.

Buzele lui dansand alaturi de ale mele.

“Esti bine, Nessie? Te-au cam muscat strigoii aia!”

“Stai linistit, muscaturile sunt ca si inexistente. Nu am absolut nimic. Veninul lor ardea prea repede sa

produca stricaciuni. Tu esti bine?”

“Sunt bine, iubito! Nimeni nu s-a atins de mine. Ciudat e ca aproape toata lupta nu m-am gandit o

secunda la siguranta ta.”

“Apostol! Eu l-am rugat sa aiba grija de gandurile tale. Nu aveai de ce sa-ti faci giji in privinta mea, mai

ales cand grijile puteau sa te omoare.”

“Trebuia sa ma fi gandit! Ha… Ha… Ha… Da’ se pricepe baiatul asta! Chair nu reuseam deloc sa ma

gandesc la tine!”

“Te iubesc, Jake!”

“Si eu pe tine!”

Page | 134



“Ce fac cei din La Push? Parintii lui Nate?”

“Parintii lui sunt distrusi, imagineaza-ti. Dar toata lumea este fericita ca am scapat cu bine! Mai aveam

un hop si gata!”

“Da, Volturii!”

“Alice a vazut ceva legat de ei?”

“Am plecat destul de repede din casa. Au intrat in dezbateri pe tema hranei si am preferat sa scap si de

privirile noilor vampiri, care erau obsedati de abilitatea mea de a plange!”

“Aha! Poate ar trebui sa ne intoarcem inainte ca Ed, sa trimita trei nou nascuti dupa noi. Ha.. Ha… Ha…”

“Sa mergem!”

Cu mana mea in a lui am alergat spre casa. Ma simteam atat de protejata langa el, ca si cum nimic si

nimeni nu ma putea vreodata rani. Chiar si durerea sufleteasca era suportabila langa Jacob. Drumul

spre casa a fost mult prea scurt pentru a ma putea bucura in totalitate de parfumul lui, de atingerea lui,

de saruturile lui.

“V-ati intors cam repede porumbeilor!”

“Em, stii cat de mult urasc sa ne zici asa! Termina!”

“Oh… vampirul mare si rau, Nessie, ma amentinta cumva?”

“Nu mai rade, nu esti deloc amuzant!”

“Eu cred ca sunt! Si cred ca si sora ta ma considera amuzant!”

“Sora cui?” intreba mirat Jacob.

“E Carry, vampirul cel tanar. Fetita pe care Carlise a salvat-o.”

“Nu sunt o fetita!” se auzi din casa vocea lui Carry.

“Bine, bine… In sfarsit, i-am zis ca mi-ar facea placere sa am o sora, si ea pare portivita. Tocmai si-a

pierdut familia.”

“Deci am o cumnata! Tare! Ed, aduna-ti strigoii, vreau sa vorbim!”

Page | 135



Am intrat tinandu-ne da mana in casa, cu Emmett in spatele nostru continuand sa rada de gluma de mai

devreme. Ce usor era de distras Emmett, o gluma, nici macar una buna, si era in culmea fericirii.

“Tu…” i se adresa Jacob tatei “astazi imi vei sta afara din cap, si ma vei lasa sa vorbesc singur!”

“Da’ irascibili mai suntem azi!” rase Emmett.

“Alice, ce stii de Volturi?” intreba Jacob.

“Au aflat deja de reusita noastra si sunt infuriati peste masura. Dar le este prea frica sa vina dupa noi!

Asa ca cel mai bine ar fi sa mergem noi dupa ei. Dar putem sa mai asteptam una – doua luni!” Alice

zambea.

“Perfect! E tot ce vroiam sa stiu!”

“Ed, Bell, stiti deja ca Nessie a acceptat sa-mi fie sotie! Si as vrea, daca si ea vrea sa facem nunta in

curand.”

“Eu ma ocup de pregatiri, ca doar am experienta!” chicotii Alice facadu-i cu ochiul mamei.

“Si ce inseamna in curand, potaie?” marai tata vizibil amuzat.

“Te mariti?” intreba Carry. Am incuvintat din cap, inca tinandu-l pe Jacob de mana.

“Pai… Ma gandeam cam in doua saptamani! Voi ce ziceti?”

“Eu sunt pro!” rase Charlie

“Si eu!” spuse Carlise amuzat de tonul discutiei.

“Fetita noastra se marita cu un caine?” se planse Rosalie.

“Doua saptamani, eh… Nu e chiar asa de rau! Macar ne dai ocazia sa realizam ce urmeaza sa se

intample.” spuse mama.

“Haide, Bells, nici voi nu ati tinut foarte mult la timp? V-ati casatori in cateva luni de cand ti-a pus

strigoiul inelul pe deget!”

“Dar eram impreuna de cativa ani!” raspunse tata

“Noi suntem impreuna de o viata, din clipa in care Nessie s-a nascut!”

Page | 136



“Are dreptate!” remarca Jasper amuzat de discutia noastra. Deodata un val de liniste se asternu peste

intreaga incapere.

“Doua saptamani! Doua saptamani!… Eh… ce sa mai zic acum… Doua saptamani, si apoi nunta!” spuse

tata.

Toti au sarit spre noi sa ne imbratiseze si sa ne felicite. Singura care spuse doar un Felicitari! sters si

pierdut fu Huilen, care inca isi plangea nepotul.

“Eu acum, o sa dispar! Am o gramada de lucruri de organizat!” spuse Alice in timp ce urca scarile.

“Nici sa nu te gandesti ca ne lasi pe dinafara!” am auzit raspunsul mamei “Rose, Esme am nevoie de

ajutorul vostru.” apoi se intoarse care Anne “Vrei sa ne ajuti si tu?”

“Sigur!” raspunse Anne vizibil incantata de invitatia primita.

Era prima oara de cand se terminase lupta, cand il priveam pe Apostol atenta. Chipul ii era fericit, am

presupus din pricina victoriei, apoi am observant ca nu isi mai lua ochii de pe Anne. Inainte sa urce dupa

Alice, si Anne l-a privit cu interes. Prietenul meu, nu avea sa fie singur asa cum isi imagina. Era

indragostit!

***

“Ce bine s-au aranjat lucrurile!” imi spuse Jacob in timp ce conducea, cu o mana pe volan si una in jurul

umerilor mei spre La Push.

“Da! iti vine sa crezi ca Apostol s-a atasat de Anne?”

“Si Jackson!”

“Jackson?”

Nu observasem ca Jackson era interest de cineva. Oare de cine?

“Cum ti-am mai spus! Uneori citesti lucrurile atat de usor, si alte ori, trebuie sa iti spun pe litere. Huilen!

Cum se poate sa nu fi vazut? A stat numai langa ea de cand am intrat in casa sa vorbim cu Ed, probabil

ca era acolo dinainte.”

“Huilen si Jackson? Dar Huilen isi plange nepotul acum!”

“Cand doliul se va termina, cel mai probabil il va accepta langa ea. A fost toate viata fara o pereche. Are

dreptul la fericire!”

Page | 137



“Asa este!”

“Si daca tot vorbim de nepoti! Nu am realizat ca strigoiul ala chiar te iubea! Am fost la un pas sa fac un

atac de cord cand l-am auzit strigand ca te iubeste. Imi era frica ca… ”

“Jake!”

“Da stiu, dar sincer si mie imi parea rau de el. Tie de ce sa nu-ti para!”

“Pai mi-a parut, si inca imi pare! Dar asta nu inseamna ca il iubesc, nu asa cum ar fi vrut el sa o fac.

Puteam sa fim prieteni buni daca toate sentimentele astea nu isi bagau coada.”

“Probabil!”

“Si Carry? Nu s-a indragostit nimeni de ea?”

“Pe cine preferi? Pe Stefan sau pe Vladimir?” rasul lui era contagios, caci fara sa-mi dau seama radeam

cu pofta de gluma lui “Oricum am impresia ca lui Seth, nu ii este chiar indiferenta noua ta sora! Nu am

apucat sa vad mare lucru, se gandea la ea exact in clipa in care te-am gasit pe tine in padure si m-am

transformat.”

“Asta ar scoate-o din sarite pe Leah! Mama ei este vampir, tatal vitreg vampir si acum si Seth sa aibe ca

suflet pereche, un vampir. Nu as vrea sa fiu in preajma cand o sa afle!”

“Daca am intrepretat bine gandurile lui, atunci Leah a aflat deja! Probabil ca-l alearga ca lup sa-l muste,

sau ca om cu o tigaie prin toata rezervatia. Ha…ha…ha! Chiar as vrea sa vad cum scapa Seth din asta!”

Ajunsesem in fata casei lui Billy cand Jacob a oprit motorul masinii, s-a dat jos si a venit sa-mi deschida

protiera si sa ma ajute sa cobor. Billy probabil auzise masina caci era in usa, asteptandu-ne.

“Bine ati venit, copii!”

“Buna Billy!”

“Ce-i de mancare, tata?”

“Buna si tie, fiule. Vezi ca a fost Rachel mai devreme pe aici si a adus niste mancare. Nu stiu ce a adus ca

nu m-am uitat, dar am pus-o in frigider.”

“Super!” se indrepta spre bucatarie, unde lua din frigider un castron plin cu pulpe de pui marinate si

muscand din una spuse: “A… vezi ca in doua saptamani o sa te incuscresti cu Cullenii!”

Page | 138



“Doua saptamani? Dar aveti timp sa pregatiti tot ce e de pregatit?”

“Forta naturii pe nume, Alice, se va ocupa de tot!” am raspuns in timp ce ma asezam langa Jacob,

cautand in castron cea mai mica pulpa de pui.

“A… da… Alice! Trebuia sa ma gandesc! Si Volturii?”

“Avem timp de ei, dupa nunta! Si poate chiar dupa luna de miere!” ii raspunse Jacob sarutandu-ma

repede pe obraz si aruncandu-mi o privire care ma facu sa ma bucur ca eram suficient de departe ca tata

sa nu-i citeasca gandurile.

***

In seara aceea Billy si Sue au strans intregul trib pentru a anunta vestea cea mare. Am primit zeci de

felicitari si imbratisari, toti erau atat de bine dispusi, asta pana cand familia mea a venit in La Push, si

Seth a vazut-o pe Carry.

“Caine idiot ce esti!” urla Leah “Tocmai pe ea o vrei? Ai milioane de femei din care poti sa alegi, si tu alegi

una moarta!”

“Leah stii si tu ca nu depinde de mine!” striga Seth in clipa in care Leah arunca cu primul bolovan care ii

era la indemana.

“Sa nu mai intri in casa mea! Sa te duci sa stai cu cine te primeste! Eu nu te mai vreau.”

“Leah!” striga Sue cu noua ei voce cristalina “Esti inca fiica mea, si nu iti permit sa te comporti asa! Si eu

sunt un vampir acum si m-ai accepat asa cum sunt! Exact asa o sa o accepti si pe Carry.”

“Dar tu nu ai avut de ales!”

“Si ea a avut? Am fost in aceeasi oala! Transformate poate de acelasi vampir. Nu suntem deloc diferite.

Leah masoara-ti cuvintele!”

“Imi pare rau, mama! Carry, scuza-ma, nu am nimic cu tine, dar fratele meu e un mare idiot cateodata.”

“Leah!” stiga iar Sue.

“Ce e? Ma gandeam ca trebuie sa stie, avand in vedere ca idiotul i-a nenorocit fetei viata! Are numai cat,

13 ani?”

“15” raspunse Carry vizibil iritata ca toti o considerau un copil “Dar si mie imi place de el!”

Page | 139



“Stiu!” spuse Leah resemnata

***

Am revenit acasa spre dimineata cand petrecerea de logodna, asa cum i-a spus Alice, s-a terminat, si

Jacob a picat rapus de somn si poate si de bere langa canapeaua tatalui sau. Noii membrii ai familiei

pareau sa se acomodeze destul de bine, iar faptul ca isi gasisera perechi nu facea decat sa amelioreze

durerea schimbarii regimului alimentar.

Era prima seara cand parintii mei s-au retras singuri la casuta lor din padure. Nu mai avusesera o clipa

de liniste si de intimidate de cand, Charlie si Sue fusesera rapiti. Si puteam sa jur, ca acele trei zile

petrecute in casuta, nu fusesera o placere pentru ei. Acum era timpul sa se bucure unul de altu, sa fie

impreuna. Fara alte griji si suparari.

Chiar si Huilen il acceptase pe Jackson, si plecasera acum impreuna la o plimbare. Iar eu eram singura,

perechea mea fiind departe de mine in La Push. Am adormit privindu-mi din toate unghiurile mana

stanga, si mai ales cele doua luni, lunile noastre, luna mea si luna lui Jacob.

Capitolul 23 – Pregatirile

Zilele au trecut prea repede pentru a le putea percepe asa cum trebuia. In fiecare zi, mama, Alice, Rosalie,

Sue sau Esme imi aduceau cate un nou material pe care sa il aprob, cate un nou CD cu muzica pe care

trebuia sa o aleg, cate un nou buchet de mireasa. Toata pregatirile de nunta ma exasperau, iar cel mai

rau era ca nu reuseam sa-l vad pe Jacob decat maxim cate o ora pe zi. Tata, Carlise, Charlie si Billy il

tineau mereu ocupat prin Seattle sau prin Port Angeles.

Intr-una din seri eram in camera mea, ascultand muzica, cand usa camerei se deschise in clipa in care

auzisem pasii pe hol, mult prea repede sa pot reactiona.

“Pot sa intru?” spuse Carry.

“Sigur! Ce faci? Cum de nu esti cu Seth?”

“Acum m-am intors. Am fost la un film!”

“Foarte bine! Ce film ati vazut? Si cum te descurci cu setea?”

Page | 140



“Inainte de film, am vanat doi elani! Imi era frica sa nu fac vre-o prostie. M-a ars gatul, dar faptul ca Seth

a fost mereu langa mine, m-a ajutat enorm. Filmul a fost acceptabil. Ca sa nu zic groaznic!” se asezase

turceste pe pat langa mine.

“Ce film ati vazut?”

“Un film de dragoste?”

“Si, nu-ti plac filmele de dragoste?”

“Ba da mereu mi-au placut, dar astazi a fost groaznic!”

“Cum asa?”

“De fiecare data cand personajele din film se sarutau, ne sarutam si noi.”

“Si asta e rau?”

“Nu! Dar la sfarsitul filmului ea si cu el, au facut dragoste!”

“Asa se intampla in general in filmele astea!”

“Da, dar eu am fugit manacand pamantul pentru ca imi era frica sa-i vad chipul dupa scena aia! Stii eu

sunt…”

“Aha… Si iti era frica ca iti va cere sa…”

“Nu… Imi e frica ca nu imi va cere!”

“Ce?” asta era clar un raspuns la care nu ma asteptam.

“Pai suntem diferiti!”

“Dar el te iubeste exact asa cum esti! Asa cum si Jake ma iubeste pe mine, Seth te iubeste pe tine!”

“A… sa inteleg ca voi ati facut-o deja? Cum a fost? Imi e frica sa nu fie dezamagit de mine… ”

“Carry, ia-o mai usor ca ma pierzi in atatea intrebari. Noi nu am…! Am vrut sa asteptam pana cand ne

vom casatori.”

“Si nu iti e frica?”

Page | 141



Multumesc Carry! Chiar aveam nevoie de inca o angoasa pe suflet acum, cand am atatea! Cine m-a pus sa

vorbesc cu tine? Of… Acum inteleg de ce Leah e atat de rea uneori. Nu e deloc usor sa ai un frate sau o sora

mai mica.

“Ba da! Dar incerc sa nu ma gandesc atat de mult la asta!”

“Si cum reusesti?”

“Am ceva practica in a nu ma gandi la asta!”

“Nessie!” se auzi de la parter vocea tatei.

“Si mai am si un tata care imi citeste fiecare gand.”

“Acum am si un unu!” spuse Carry mandra de noul ei statut.

“Carry!” din nou vocea tatei

Am inceput amandoua sa radem si am schimbat tema discutiei in muzica preferata, formatiile favorite, si

melodiile pe care le iubim. Parea incantata de vastele cunostinte muzicale pe care le aveam si mai ales de

vasta colectie de CD-uri. A avea o sora, nu era deloc asa cum imi imaginasem ca va fii, dar imi placea la

nebunie, iar Carry era poate cea mai potrivita pentru rolul de sora.

***

Mai erau numai cateva zile pana la nunta si inca nu apucasem sa-mi vad rochia, pe care Alice o

comandase folosindu-se doar de masuratorile pe care mi le luase. Nu imi faceam griji, pentru ca stiam cat

de talentata era Alice cand venea vorba de moda. Pe Jacob nu il mai vazusem de 24 de ore si ajunsesem

la limita suportabilitati. Aveam sa ii dau doua ore, dupa care as fi fugit pana in La Push pentru a-l vedea.

Dar planurile mi-au fost date peste cap, cand Alice si Rosalie intrara in camera mea, tinand in mana o

cutie mare plata, imbracata in voal alb.

“A venit! A venit!” se agita Alice asezand cutia pe pat.

“Ce a venit?” nu aveam nici cea mai mica idee la ce anume se referea.

“Rochia! Ce altceva putea sa vina?” rase Rosalie.

“A, da? Cum e? Cum arata?”

“Bella, Esme!” sopti Alice si mama aparu imediat impreuna cu Carry si Anne, urmate de Sue si Esme.

Page | 142



“Perfect!” spuse mama in timp ce Alice scotea rochia din cutie “Nessie, acum e timpul pentru prima

proba!”

“Acum?”

“Acum!” spuse taios Alice.

Am inceput sa ma dezbrac de blugii si tricoul pe care il purtam, iar Alice mi-a tras repede pe cap rochia.

Apoi Rosalie mi-a aranjat intr-o clipa parul intr-un coc, si imi puse voalul.

“Renesmee, arati minunat!” spuse mama cu ochii reci dar fericiti, daca ar fi fost om ar fi varsat acum

lacrimi de fericire.

“Wow” spusera in acelasi timp Carry si Anne.

“Avem o nepoata superba, nu?” ii spuse Esme lui Sue.

“Arati minunat, Nessie! Felicitari Alice!” ii sopti Rosalie lui Alice.

“Toti cei pe care ii imbrac eu arata minunat, super, exceptional si orice alt superlativ mai gasiti voi…”

“Eu nu ma pot vedea?”

“Nu!” au raspuns toate in cor.

“OK! Dar de ce?”

“Pentru ca esti capabila sa ii arati lui Jacob, si nu poate sa te vada in rochie inainte de nunta!” marai

Alice.

“De parca as avea ocazia sa-l vad pe Jacob inainte de nunta! Cand eu sunt libera, tata sau Billy ii gasesc

lui Jake de lucru, iar cand el este liber, voi ma tineti pe mine ocupata. Si pe langa asta, dupa reactia pe

care tocmai ati avut-o, mi-as face griji pentru viata mea.”

“Foarte bine! Uita ca ai vazut rochia, sau va fi vai de gatul tau!” rase Alice “Ah… fetelor, sa nu uitati ca

maine vor ajung si rochiile noastre!”

“Pe ale voastre pot sa le vad?”

“Nu inainte de nunta?” spuse Alice.

Page | 143



“O noua traditie de care eu nu stiu? Mireasa nu trebuie sa vada rochiile domnisoarelor de onoare si a

rudelor!”

“Nu, dar Alice prefera sa te surprinda.” spuse mama, razand de o gluma personala.

Serile petrecute cu fetele erau minunate, dar nu puteam sa nu ma gandesc la Jacob.

***

Am asteptat in tacere ca matusile mele, bunicile mele, mama si mai nou surorile mele sa termine

discutiile referitoare la planurile de nunta si apoi m-am scuzat pentru a face un dus. Am intrat in cabina

de dus inca imbracata. Imi era atat de cald, cu toate ca eram in Noiembrie, iar in Forks ploua de o

saptamana fara intrerupere. Dusul a fost racoritor si rapid. M-as fi culcat, dar nu puteam sa adorm,

gandindu-ma la Jacob.

Am sarit pe fereastra, neavand chef de o discutie cu tata, si m-am repezit in garaj. Nu apucasem sa

conduc masina pe care parintii mi-au daruit-o de ziua mea. M-am urcat in masina si am pornit spre La

Push. In urma mea am auzit un marait, si apoi vocea tatei:

“Nu sta mult!”

Masina mergea excelent de bine si asta ma facea sa apas din ce in ce mai adanc piciorul pe acceleratie.

Viteza ma facea sa ma relaxez si sa ma bucur mai mult de drum. Am ajuns in fata casei lui Jacob in

numai cateva minute. Un chip adormit, cu un par netuns de prea mult timp aparu la fereastra.

“Iubito! Ce faci aici? S-a intamplat ceva?”

“Buna, Jake! Stai linistit nu s-a intamplat nimic! Nu mai am voie sa-mi vizitez logodnicul?”

“Ba da! Dar m-ai luat prin suprindere! Nu ma asteptam sa te vad la ora asta aici.”

“Vrei sa plec?”

“Glumesti?”

Iesi din casa si ma lua in brate sarutandu-ma cu putere.

“Ce facem in seara asta?”

“Tu pari obosit asa ca poate ar fi mai bine sa ma intorc acasa.”

“Nici sa nu te gandesti! Mergem sa ne plimbam!”

Page | 144



Am pornit spre Prima Plaja, imbratiasati. Prima Plaja era exact cum mi-o aminteam: goala, trista,

misterioasa. Iar eu o iubeam. Fiecare clipa petrecuta aici fusese impreuna cu Jacob. Primul nostru sarut

se petrecuse tot aici. Prima Plaja era un loc minunat plin de amintiri.

“Ce ai facut in ultimul timp? Mi-a fost dor de tine?”

“Alice!”

“Aha… preagatirle de nunta!”

“Dar tu?”

“Cam acelasi lucru! Bine exceptand machiajul, rochiile si pantofii.” rase ”Am avut niste treburi de rezolvat

cu Sam… pentru luna de miere, chestii legate de haita, nimic interesant!”

Se aseza pe nisipul umed si ma trase langa el. Imbratisarea lui era atat de fierbinte. A inceput sa ma

sarute usor pe frunte, apoi a coborat incet pe obraz, pe gat. Saruturile erau din ce in ce mai intense,

mainile lui se miscau din ce in ce mai frenetic, mangaindu-mi parul si spatele. Deodata m-am tras din

bratele lui cu putere, avand respiratia taiata.

“Jake!”

“Ce s-a intamplat, iubito?”

“Imi pare rau, dar nu pot! Am promis!”

“Stai linistita! Nu e ca si cum as fi avut vre-un plan, nici nu stiam ca vii incoace. Pur si simplu asta am

simtit. Nu-ti cere scuze! Am rabdare, pot sa astept, oricat ai nevoie! Tu sa ma ierti! Am dat-o in bara, nu?”

“Jake, nu! Nu ai gresit cu nimic. Numai ca am prea multe pe cap acum. Si oricum mai avem numai doua

zile si vom fi sot si sotie.”

***

Jacob m-a condus la masina, si apoi transformandu-se in lup a alergat alaturi de masina pana cand am

intrat in padure. Cum am fost sigura ca sunt suficient de departe ca Jacob sa nu ma auda, si nu

suficient de aproape de casa ca tata sa imi auda gandurile i-am dat mamei un SMS.

Mama, Te astept acasa. Vino singura! Am nevoie sa vorbesc cu tine, fara tata in preajma. Te iubesc!

Am continuat sa conduc spre casa in liniste pana cand telefonul mi-a vibrat. Primisem un SMS.

Page | 145



Ne vedem in 2 minute.

Am parcat masina si am continuat drumul prin padure alergand. Am ajuns la casuta parintilor mei

imediat. Iar in cateva clipe si mama ajunsese langa mine. Chipul ii era ingirjorat.

“Renesmee, s-a intamplat ceva?”

“Trebuie sa vorbesc cu tine.”

“Sigur, spune!”

“Mama, in doua zile voi fi o femeie maritata si imi e frica de… Stii tu!”

“Ah… Scumpo, e normal sa te simti asa! E ceva complet nou pentru tine!”

“Dar… Nu stiu ce sa fac!”

“Scumpo, implusurile noastre vampirice sunt foarte puternice, si asta te va ajuta foarte mult. Vei depasi

momentul mai usor, o sa vezi!”

“Stii in seara asta lucrurile s-au cam incins cu Jake, imi e frica de felul in care am reactionat, sa nu-l fii

jignit, dar m-am speriat.”

“Jake este poate cel mai rabdator om pe care il cunosc. Sunt sigura ca nu s-a simtit jignit si ca a inteles

perfect ce s-a intamplat. Oricum si el e la fel de speriat ca si tine!”

“De unde stii?”

“Pentru ca de aproape doua saptamani le tot cere sfaturi celor din jurul lui. A apelat la Sam, Billy, Paul,

Edward, Carlise, Emmett si orice altcineva care a trecut deja prin asta… E speriat, crede-ma!”

“Daca a apelat la Emmett, e clar la fel de panicat ca mine. Saracu’! Poate era mai simplu daca vrobeam cu

el despre asta, nu?”

“Poate, dar ce sfaturi i-ai fi putut da? Si ce sfaturi ai fi primit? Cred ca a procedat bine! Si tu la fel!”

“Apropo, cred ca in curand o sa porti din nou discutia asta cu Carry.”

“Carry?” striga mama “Sa nu-mi spui ca… ”

Page | 146



“Doar se gandeste la asta pentru moment! Iar tata deja nu mai suporta sa ne auda gandurile! Cred,

totusi, ca nunta mea a fost ceea ce i-a alimentat fanteziile, asa ca e la fel de posibil ca dupa ce toata

nebunia asta se va termina, sa se linisteasca.”

“Macar m-ai pus in garda! Asa nu o sa fiu surprinsa daca ma trezesc cu intrebari despre sex si din partea

ei.”

Mama imi zambi, apoi ma imbratisa si saruta pe frunte. Mama a fost mereu cea mai buna prietena a mea,

iar timpul nu facea decat sa accentueze relatia dintre noi.

“Cred ca ar fi bine sa ne intoarcem inainte ca Edward sa vina sa ne caute!”

“Sau Alice sa ne anunte, ca au venit rochiile voastre!” am ras.

“Vor veni cam in patru ore, iar tu cred ca trebuie sa dormi. Cearcanele nu se asorteaza deloc cu rochia de

mireasa.”

Ne-am imbratisat din nou, apoi am sarutat-o pe obraz, inainte sa alergam spre casa. Tata ne astepta in

fata casei, vizibil iritat de lipsa noastra, dar mai ales de gandurile care imi acaparasera mintea. A marait

spre mine, pana ce mama il lua de mana, tragandu-l spre casa. Am auzit apoi vocea mamei.

“Edward, Renesmee nu mai este un copil!”

“Stiu, dar tot fetita mea este!”

Capitolul 24 – Familia Black

Cerul era luminos si vesel, fara pic de nor, iar razele soarelui imi mangaiau chipul. Ma simteam atat de

bine. Imi doream sa pot intinde manile sa prind cat mai multe ultaviolete, dar cand am incercat, am

observant ca mana mea dreapta nu se ridica. Atunci am simtit o presiune usoara, fierbinte, placuta in

palma mea. Mi-am privit mana si am observant ca era pusa in mana lui Jacob. Si el se bucura de soare

ca si mine.

Am ridicat mana stanga sa-i ating chipul, si atunci am observant langa cele doua luni, un alt inel. Dar nu

era un inel clasic, era o veregheta. Totul se terminase, toata nebunia, iar eu eram acum Doamna Jacob

Black, Renesmee Carlie Black. Cat de frumos sunau numele noastre anagramate!

Privind veregheta am observat ca eram intr-o cladire de piatra veche, fara acoperis. Semanea cu o cetate

din cele antice, pe care le poti vedea la televizor fiind restaurate. Totusi la restaurari ma pricepeam, iar

asta nu era restaurata, era numai intretinuta. Oare unde eram? Nu imi aminteam sa existe vre-o astefel

de cetate in US, nu imi dadeam seama unde ar putea fi.

Page | 147



O pelerine stacojie trecu in zbor pe langa mine, apoi alta si alta, un intreg alai, care se incheie cu o ultima

pelerina neagra. Am privit cu deosebit interes pelerina neagra, imi parea familiara. Doi ochi mari si rosii

se ivira din spatele ei, apoi un par lung si negru, urmat de vocea care ma ingrozea inca din copilarie, Aro!

Am incercat sa strang mai puternic mana lui Jacob, dar am realizat ca tot ce strangeam in palma era

aerul. Jacob nu mai era langa mine. L-am privit pe Aro cu ura, si atunci am observat iesind de sub

pelerina sa un lup imens, rosiatic, Jacob. Ochii ii erau la fel de goi si inexpresivi ca ai Volturilor. Un

marait puternic se auzi din pieptul lui, imi era adresat.

Am deschis ochii inspaimantata si am observat ca zidurile, Volturii, chiar si Jacob si veregheta fusesera

un vis, un cosmar. Trecuse ceva timp de cand somnul imi era lipsit de vise, iar acum, sa am astfel de vise

mi se parea pur si simplu o idiotenie. Era noaptea dinaintea nuntii, iar eu il visam pe Aro. Perfect, Nessie!

M-am ridicat din pat, si am fugit spre baia lui Alice, aveam nevoie de un dus revigorant, si aveam nevoie

de el acum.

Cand m-am intors in camera am simtit parfumul tatei, care ma astepta.

“Neata! Dar cred ca te-ai trezit putin cam devreme!”

“Neata! Da stiu! Am… ”

A fost suficient sa-mi amintesc visul, ca tata sa-l poata vedea la fel de clar cum il vedeam si eu.

“Scumpo, asta nu e un vis potrivit pentru o viitoare mireasa.”

“Stiu! Si totusi, asta am visat!”

“Probabil stresul nuntii, si apoi mai e si stresul legat de Volturi. Toate astea… Nu stiu… ”

“Da probabil!” m-am asezat pe pat langa tata, punandu-mi capul pe umarul lui “Ce vrei sa vorbim?”

“Parca doar eu citeam ganduri?”

“Eu citesc chipuri, iar al tau imi spune ca mori de nerabdare se vorbesti cu mine!”

Tata mi-a zambit cu zambetul sau strengar pe care il iubeam atat de mult.

“Scumpo, de maine o sa fi…”

“Stiu, femeie maritata, la casa ei, etc… Tata am avut deja discutiile astea cu mama.”

“Si mie ce mi-a mai ramas?”

Page | 148



“Sa ma imbratisezi, sa ma saruti si sa-mi urezi toata fericirea din lume!” i-am zambit in timp ce el ma

imbratisa, saruta si imi ura Toata fericirea din lume!.

Aveam o familie minuata, iar ce era si mai minunat era faptul ca casatoria nu avea sa ma ia de langa ei.

Aveam sa stam toti impreuna chiar aici in Forks, unde sa ne traim vietile nesfarsite alaturi de cei pe care

ii iubeam, inconjurati de nesfarsita dragoste si fericire. Mai aveam de facut numai un pas inainte ca toate

astea sa fie la fel de reale ca bucuria mea de a deveni doamna Black. Trebuia sa-I infrangem pe Volturi.

***

“Nessie esti gata?”

“Gata!”

“Foarte bine! Acum trebuie sa te lasi pe mana mea! Si crede-ma ca te voi face sa arati exact ca o printesa!”

“Sunt sigura ca asa va fii! Esti o artista cand vine vorba de chestii de genul asta, Alice! Jake a venit?”

“Nessie, stii foarte bine, ca daca ar fi venit l-ai fi simtit. Nu are un miros chiar asa usor de trecut cu

vederea!”

“Alice!”

“Ce? Daca tu esti atat de obisnuita cu mirosul nu inseamna ca toti suntem?”

Alice a continuat sa-mi aranjeze in liniste rochia. Rochia era intradevar cea mai frumoasa rochie pe care

am vazut-o vreodata. Era formata dintr-un corset de culoarea laptelui din tafta satinata, batut cu mii de

diamante in forma de semiluna. Corsetul era continuat de o fusta lunga si dreapta de aceeasi culoare si

material pe care erau aplicate broderii cu fir de matase in forma de semiluna. Ansamblul urma sa fie

completat de un voal mantila (acel voal foarte lung ce tine loc de trena).

Rosalie a intrat tinand intr-o mana un cos cu sute poate mii de agrafe, cleme, ace de par si zeci de tuburi

de solutii pentru ingrijirea si coafarea parului, iar in cealalta o cutie imensa neagra ce parea a fii una

dintre acele truse profesionale de machiaj, de genul celor folosite la Hollywood. S-a apropiat de mine,

desfacandu-mi prosopul din parul ud si incepu sa-l usuce cu grija in timp ce il aranja.

Mainile i se miscau mult prea repede pentru a putea observa miscarile in vederea unui reproduceri

ulterioare, dar fiecare miscare imi aducea parul mai aproape de forma finala. Cand mainile lui Rosalie s-

au desprins din parul meu pentru ultima oara Alice mi-a adus o oglinda. Parul imi era aranjat in ceea ce

parea a fii clasicul coc de mireasa caruia i s-au adaugat bucle de jur imprejur ce pareau a fii unite intr-o

plasa. De sub coc mai mult de jumatate din parul meu des si lung curgea in bucle mari si bine definite

pana in dreptul taliei.

Page | 149



Machiajul a fost ultimul pe lista, chiar inainte de a-mi aplica voalul si de a-i chema pe mama si pe tata.

Cand voalul a fost lasat sa cada peste umerii mei goi un sentiment groaznic de tristete m-a cuprins, iar

lacrimile au pornit la vale fara posibilitatea de a le intoarce.

“Renesmee, esti …”

“Multumesc tata!”

“Dar de ce plangi, scumpo?”

“Nu stiu?”

“Alice, sper ca machiajul este rezistent la tonele de lacrimi pe care le va varsa Renesmee in seara asta!”

spuse mama in timp ce ma imbratisa.

“Este, dar as vrea sa nu mai planga, pentru ca nu cred ca este rezistent si la veninul nostru.” imi zambi

Alice, in timp ce se indrepta catre una dintre masutele din baia ei imensa.

“Acum, ca ati vazut-o! Afara cu voi! Mai avem de facut cateva mici retusuri de facut. Ed, te chem eu cand

suntem gata!”

Ramase din nou singure Alice incepu sa caute prin sertarul celei mai mari masute din incapere. Se

intoarse spre mine, tinand in mana o cutiuta mica ce parea a fi din argint si o aseza langa mine. O

deschise si scoase in ea o agrafa din argint, ce semana cu un model tribal prin care erau strecurate mici

pietricele albastre.

“Ceva vechi si albastru!” spuse in timp ce imi aseza agrafa pe partea dreapta a cocului “A fost a bunicii

tale, mama biologica a lui Edward.”

Scoase apoi o jartiera de culoarea fildesului decorata cu un trandafir de aceeasi culoare.

“Ceva imprumutat!” imi zambi apoi isi strecura mainile reci sub rochie tragandu-mi jartiera in sus pe

picior “E a lui Rose! Sa nu uiti sa i-o inapoiezi dupa nunta! Scuza-ma numai o secunda.”

Se intoarse, inainte sa reusesc sa procesez plecarea ei, tinand in mana o gentuta mica de culoarea

laptelui, deasemenea din tafta satinata, batuta cu aceleasi diamante ca si corsetul.

“Si ceva nou!” imi intinse geanta “Acum mai lipsesc numai pantofii si esti gata!”

“Jake?” am intrebat in timp ce Alice imi lega baretele sandalelor.

“Nu l-ai simtit? A venit exact cand Rose ti-a terminat parul!”

Page | 150



“Eram prea atenta la detaliile coafurii!”

“Ed!”

Tata a intrat in camera, era imbracat intr-un smoking de culoarea abanosului, deosebit de elegant. Parea

una din frumusetile masculine ale unei epoci de mult uitata si chiar era. Ochii ii erau reci dar plini de

speranta. Era fericit!

“Esti superba, scumpo!” imi spuse in timp ce ma saruta pe obraz “Sper ca Jake realizeaza cat de norocos

e!”

“Eu sunt cea norocoasa, tata!”

“Cred ca amandoi sunteti deosebit de norocosi. Sa mergem, te asteapta!”

“Alice?”

“A fugit sa se schimbe si ea. Nu a vrut sa le vezi rochiile decat cand esti deja in fata altarului.”

“Sa fie prea tarziu sa fug ingrozita?”

“Nu o sa ai de ce sa fugi, sunt superbe. Mai ales Bella! Dar sa coboram! Sa nu-l mai lasat pe catelus sa

astepte.”

***

Treptele au parut sute si nu zeci, iar pasii pe care ii aveam de facut pana langa Jacob au parut poate mii.

Acolo langa Seth, Quil si Apostol, ma astepta el, sufletul meu pereche, jumatatea mea, ratiunea mea de a

exista, Jacob. Niciodata nu a fost mai atragator ca in seara aceasta, niciodata nu a aratat mai chipes ca

acum, iar in cateva minute avea sa fie al meu pentru eternitate. As fi vrut sa pot sa alerg spre el, sa ajung

acolo dintr-o singura miscare. As fi vrut ca nunta sa se termine chiar inainte sa inceapa, iar petrecerea sa

dureze numai o clipa. Tot ce imi doream in secunda aceasta era sa fim doar noi doi, singuri, liberi,

dornici. Iar apoi timpul sa stea in loc pana ce as obosi sa ma bucur de el si de dragostea lui, sa stea in loc

pentru eternitate.

Cand am ajuns langa Jacob, am incercat sa imi amintesc ce anume trebuia sa fac odata ajunsa aici.

Stiam ca era ceva ce trebuia sa vad, dar nu reuseam sa-mi adun gandurile suficient cat sa-mi amintesc.

Apoi l-am auzit pe Jacob dregandu-si glasul, in timp ce bataile inimii ii deveneau din ce in ce mai

neregulate. Ochii ii erau umezi, iar eu asteptam din clipa in clipa ca lacrimile sa-i siroiasca pe obraji.

“Arati exceptional!” imi spuse, cu glasul pe jumatate tremurat si pe jumatate gatuit. Parea sa nu isi

gaseasca suficienta forta sa-si faca plamanii sa functioneze la cote normale.

Page | 151



“Te simti bine?” am intrebat in soapta, in timp ce pulsul ii accelera, inima ii inceta sa bata iar respiratia ii

deveni aproape inexistenta “Arati ca si cum urmeaza sa ai un atac de cord!”

“Sunt bine! Reactii naturale umane la atat de multa frumusete!” zambi, in timp ce functiile sale vitale

reveneau, incet dar sigur, la normal.

“Te iubesc!”

“Si eu, iubito! Pentru eternitate!”

***

Ceremonia a fost scurta si frumoasa. Ca si parintii mei, am inlocuit juramintele traditionale cu propia

noastra adaptare a acestora. Quil al-IV-lea a fost cel care a oficiat ceremonia, avand in vedere ca nu putea

sa implicam pe nimeni din Forks care ar fi putut sa observe schimbarile care au survenit la unii dintre

noi, si pe cele care ar fi trebuit sa survina in cazul altora.

Alice a reusit sa ma surprinda, ca de fiecare data, cu o petrecere minunata, organizata in cateva zile, a

carei planificare ar fi trebuit sa dureze saptamani. Si ideea cu rochiile domnisoarelor de onoare si a

bunicilor mele a fost una extraordinara. In clipa in care am reusit sa imi desprind gandurile de la Jacob

am putut sa observ eleganta si frumusetea acestora. Totusi, rochia cu cel mai mare impact, asupra

tuturor, a fost rochia mamei, care era din acelasi material ca si rochia mea, dar albastra. Frumustea

mamei facea rochia sa straluceasca ca un cristal in lumina lunii.

Petrecerea a inceput imediat ce ceremonia s-a inchiat. Au urmat felicitarile. Iar cei care au zabovit cel mai

mult in bratele noastre au fost parintii. Mama si tata nu reuseau sa se mai desprinda din imbratisarile cu

care ne-au acoperit. Imi imaginam ca daca ar fi fost oameni, nici lacrimile lor nu ar fi contenit din clipa in

care am rostit amandoi celebrul Da! pana in clipa in care au fost smulsi din bratele noastre pentru a fi

felicitati la randul lor de ceilalti invitati.

Billy a plans intreaga ceremonie si intreaga petrecere fara oprire. Printe zecile de suchituri zgomotoase la

lui Billy, Rebecca si Rachel au reusit sa imi povesteasca ca si la nuntile lor reactia lui a fost aceeasi.

Bunicii mei, au fost urmatorii care ne-au felicitat. Imbratisarile lor reci, erau astazi atat de calde si de

reconfortante cum nu au fost poate niciodata. Ochii le-au fost mereu uscati, dar stiam ca lacrimile de

fericire le erau ascunse adanc in trupurile de piatra.

Au urmat membrii familiilor noastre, apoi prietenii apropiati si mai putin apropiati. Ultimile imbratisati

au venit din partea romanilor, a caror piele fina si subtire mi-au facut sangele sa inghete pentru o bataie

de inima. Chiar si ei, care pareau cei mai ursuzi din toti cei prezenti au fost incantati de fericirea noastra

si s-au bucurat alaturi de noi de fiecare clipa.

Page | 152



Momentul cel mai emotionat a fost valsul pe care l-am dansat cu tata. Lacrimile nu au incetat sa-mi

curgat atat timp cat melodia s-a auzit. Inima imi batea parca de doua ori mai repde, iar coordonarea me a

avut mult de suferit in acele clipe, tata fiind obligat sa conduca dansul tinandu-ma in brate cu picioarele

la cativa milimetrii de podea.

“Imi permiti!” spuse Jacob cand se apropie de noi, pentru a putea avea valsul mirilor. Primul nostru vals!

“Ai grija de ea!” ii spuse tata in timp ce imi aseza mana in mana fierbinte a lui Jacob.

“Pentru eternitate!” ii raspunse Jacob, chiar cand noul vals incepu, iar noi am inceput sa ne invartim.

Era pentru prima oara cand Jacob dansa un vals, dar toate miscarile ii ieseau de minune, iar unele chiar

ma puneau in dificultate.

“Parca nu dansai?”

“Pai … am invatat! In doua saptamani, Ed, face din oricine un adevarat Fred Astaire.”

“Deci asta ai tot facut tu in ultimile saptamani?”

“Am vrut ca totul sa fie perfect in seara asta, si daca pentru asta a trebuit sa-mi rup picioarele invatand

sa dansez, atunci fie! Pot sa zic, ca a fost chiar amuzant!”

“Acum inteleg de ce in ultimele saptamani, de cate ori te vedeam erai obosit si aproape adormit. Si eu care

credeam ca patrulezi cu haita!”

“Ha ha ha… Nessie, acum Forks este poate cel mai sigur loc de pe pamant. Trebuia sa te gandesti ca nu

haita ma obosea in halul asta!”

“Ma bucur ca m-am gandit, pentru ca sigur as fi crezut ca o fata te tine ocupat!”

“Glumesti?! O fata? Doamna Black, eu nu am ochi decat pentru tine! Nimeni altcineva nu exista pentru

mine, in afara de tine! Esti unica!”

Dansul s-a terminat mult prea repede pentru a ma multumi cu timpul petrecut in bratele sotului meu, iar

ceilalti ne-au acaparat. Carlise a fost primul cu care am dansat, apoi cu Charlie si tot asa pana cand nu

ramasese nici un vampir, lup sau om de sex masculin cu care nu dansasem. Ajungand iar in bratele lui

Jacob totul a devenit minunat, iar dansul a trecut pe locul doi. Acum ne priveam si ne multumeam cu

balansatul de pe un picior pe altu.

“Si cum ti se pare petrecerea, domnule Black?”

Page | 153



“Minunata, doamna Black! Nici ca se putea o petrecere mai reusita. Semana cu cea pe care au avut-o

Bells si Ed! Dar mireasa este mult mai frumoasa!” ma saruta.

Buzele lui se deschisera usor in clipa in care se apropiara de mine, ale mele urmandu-i exemplul. Intregul

meu corp se impinse in bratele sale, mai aproape de el, mai aproape de sufletul lui. Atingerea buzelor

noastre era electrizanta, iar sarutul paru sa elibereze toate endorfinele posibile. Fericirea pe care o

simteam nu putea fii cuantificata, caci nici o scala nu putea sa masoare un sentiment atat de puternic.

Obrajii mi s-au inrosit in clipa in care i-am simtit corpul lipit de al meu, iar inima a luat-o la goana.

Jacob respira ca si cum fiecare gura de aer ar fi fost ultima, iar inima inceta sa ii bata in clipa in care

sarutul isi atinse intensitatea maxima. Corpul ii tremura iar mainile i se miscau frenetic de-a lungul

spatelui meu, incolacindu-si din cand in cand degetele in parul ce imi cadea pe spate, pentru a-mi trage

capul mai aproape de al sau.

“Hei!” vocea ca un clopotel a lui Alice ne trezi din visarea comuna in care sarutul ne aruncase “Propun sa

va luati la revedere de la musafiri inainte sa plecati in luna de miere!”

“Unde mergem in luna de miere?” l-am intrebat pe Jacob.

“Dupa indelungi discutii cu Ed, am ajuns amandoi la concluzia ca o luna de miere in afara tarii este prea

periculoasa. Volturii ar putea profita de asta pentru a ne ataca. Asa ca ne-am gandit ca o mica vacanta in

LA ar fi cat se poate de potrivita, mai ales ca nu ai fost niciodata acolo.”

“Super!” dezamagirea din voce imi era evidenta. Imi doream o luna de miere ca cea pe care parintii mei au

avut-o. Pe o insula misterioasa, undeva in mijlocul oceanului planetar, un loc uitat de lume, unde am fi

fost doar Jacob si cu mine. Totusi intelegeam motivele pentru care au facut alegerea asta, si eram

constienta ca atat timp cat Jacob era langa mine, locatia nu conta.

“Nessie! Imi pare rau!”

“Jake! Nu este nimic. Avem eternitatea sa ne bucuram de toate locurile exotice din lume. Si orice loc, in

care sunt cu tine, devine paradisul.”

Am pornit impreuna, tinandu-ne de mana, sa ne luam la revedere de la fiecare musafir. Ultimile

imbratisari au fost probabil cele mai emotionante si mai intense pe care le-am trait vreodata. Primii au

fost Charlie si Sue, care nu isi mai conteneau aprecierile la adresa petrecerii, rochiei, costumului lui Jacob, si a intregii seri in general. Au urmat Carlise si Esme care au insistat sa nu plangem de fata cu ei

si sa le promitem ca in decursul lunii de miere ne vom gandi numai la noi si nu la problemele cu care

aveam sa ne confruntam la intoarcere.

Ultimii, cei care ne-au condus imbratisandu-ne pana la masina au fost parintii mei si Billy. Billy plangea

mai rau ca un copil caruia tocmai ii furase cineva acadeaua preferata, iar parintii mei probabil ar fi avut

Page | 154



aceeasi recatie daca plansul ar fi fost caracteristic vampirilor. Imbratisarile lor au fost atat de calde, de

incurajatoare incat sentimentul de separare pe care il aveam din clipa in care i-am privit a disparut la fel

de repede cum a si aparut.

De acum, nu mai eram micuta Nessie, eram Renesmee, femeia, iar Jacob, iubitul meu Jacob, era sotul

meu. Renesmee Carlie Cullen, micuta si firava Nessie, s-a transformat in numai cateva ore in doamna

Renesmee Carlie Black, iar Jacob Black, vesnicul adolescent Jake, a devenit acum domnul Jacob Black.

Formam o familie, eram o familie, famila Black.

Capitolul 25 – Agonia

Priveam drumul incercand sa ma concentrez cat puteam de mult la el. Nu imi puteam lasa mintea sa

gandeasca ceea ce vroia. Iar ea vroia sa se gandeasca numai la frumusetea lui Renesmee, la pielea ei

catifelata, la atingerile sau saruturile ei. Un accident nu ar fi ranit-o, dar in cazul meu lucrurile nu ar fi

stat la fel. Oasele mi-ar fi fost zdrobite in impact, iar intregul corp contorsionat in cele mai ciudate feluri.

Nu ar fi contat caci recuperarea ar fi fost sigura si rapida, dar asta presupunea convalescenta pe toata

durata lunii de miere, iar asta nu era o optiune.

Uneori o priveam dar imi intorceam imediat privirea spre drum. Frumusetea ei ma durea. Era prea

frumoasa pentru a fi adevarata, prea frumoasa pentru a fii a mea. Din cand in cand o stralucire ii aparea

in coltul ochilor, era nelinistita. Noaptea care urma o facea sa se simta nesigura. Ma bucuram ca nu eram

singurul nelinistit cu privire la prima noastra noapte.

Drumul a fost prea lung, prea greu, iar blestemata de masina nu vroia sa avanseze in ritmul meu. As fi

preferat sa alerg tot drumul, sa imi pot elibera frustrarile ce se acumulau in sufletul meu clipa dupa

clipa. As fi vrut ca asteptarea sa fie ori mai scurta, ori mai lunga, oricum dar nu asa. Noaptea noastra,

noaptea nuntii, era atat de aproape incat o puteam simti pe varful limbii si totusi atat de departe incat

asteptarea ma omora, in fiecare secunda ducandu-ma mai aproape de disperare, de nebunie.

Page | 155



Aveam sa innebunesc inainte de a ajunge in LA, inainte de a atinge trupul acela perfect pentru prima

oara, ca pe trupul care imi apartinea. Renesmee era acum a mea, era sotia mea, dar trupul ei era inca o

citadela necucerita, la care visam de luni de zile, dar de care morala nu ma lasa sa ma apropii. Eram atat

de aproape de transformarea visului in realitate, si totusi atat de departe, incat durerea devenea una

fizica. Fiecare muschi: al bratelor, picioarele, trunchiului ma durea, fiecare celula agoniza, fiecare neuron

urla si fiecare parte a inimii plangea.

„Jake?”

Vocea ei, era in seara asta poate mai cristalina si mai seducatoare ca niciodata. De ce fiecare particica a ei

trebuia sa ma ademeneasca atat de mult? De ce fiecare mililitru de sange trebuia sa-mi vibreze la auzul vocii

ei? De ce nu ajungeam la destinatie mai repede?

„Spune, iubito!”

„Crezi ca avem suficient timp sa mancam ceva inainte de zbor? Imi e cam foame, adica sete si as vrea sa

nu risc.”

Alte clipe de agonie la orizont, cateva minute, cu nimic de facut decat sa ii privesc delicatetea, finetea si

frumusetea. Setea trebuia sa fie puternica daca imi cerea asta. Dar setea mea? Nu intelegea oare setea

trupului meu? Setea mea trebuia potolita la fel de mult ca si a ei, dar eu nu puteam sa ma satur cu un

sandwich, mancat pe fuga intr-un fast food din aeroport. Setea mea o necesita pe ea pentru a fi potolita,

iar ea imi era inca inaccesibila.

„Cand ai mancat ultima oara?”

„Am vanat acum cateva zile cu Carry. Fetita incepe sa se priceapa. Are talent nu gluma!”

„Nu ar fi trebuit sa stai atat de mult fara sa vanezi. Ai fi putut macar sa mananci ceva la petrecere.”

La petrecerea la care privirile tuturor erau indreptate catre ea, la care fiecare barbat care nu ii era ruda, a

avut mii de ganduri necurate. Petrecerea la care eu am avut de indurat apropierea corpului ei la fiecare

dans, saruturile ei patimase, privirea ei seducatoare, atingerile pielii de marmura fina pe pielea mea.

„Am avut altele in cap, nu mancarea!”

Oare stia cate imi trecusera mie prin minte de fiecare data cand ochii imi cadeau pe ea? Oare stia ce

gandeam si cat ma durea ce gandeam? Oare intelegea?

„Daca ne grabim cred ca reusim sa mancam ceva. O sa ajungem cam cu douazeci de minute inainte de

imbarcare.”

Page | 156



Si cum masina asta idioata nu vrea sa meraga mai repede nu-i nici o sanasa ca drumul sa fie mai scurt,

iar asteptarea mai usoara. Mi-am tintut ochii pe portiunea de asfalt din fata mea. Numaram fiecare linie

intrerupta pe care o vedeam: o suta... ... ... doua sute ... ... ... trei sute... Inca putin si ajungem la

aeroport, unde asteptarea putea sa inceapa.

***

M-am asezat pe scaunul de la fereastra sperand ca norii imi vor oferi un spectacol pe care sa nu-l pot

rata, dar parfumul ce venea din dreapta ma facea sa uit de tot, pana si de locul unde ma aflam. Un zbor

de trei ore, langa o faptura atat de sublima, si atat de interzisa mie. Trei ore de impulsuri neimbratisate,

trei ore de durere fizica, trei ore de agonie.

„Eu cred ca ma culc!”

„Ne vedem cand te trezesti, iubitule!”

Oare ce am avut in cap cand am hotarat ca ar fii o idee buna sa imi inchid ochii? Probabil ca nimic. Odata ce

pleoapele mi s-au atins un joc de imagini imi aparu in fata ochilor. Fiecare imagine ii desena frumusetea,

iar simturile imi devenira mult mai atente. Parfumul ii era de mii de ori mai puternic, caldura corpului la

fel. O simteam fara sa o ating, si as fi putut spune cu exactitate unde se afla, in ce pozitie statea, poate

chiar si ce facea. Ochii imi erau inchisi, dar ochii mintii vedeau mai bine ca niciodata.

Ar fi fost si mai rau sa deschid ochii si sa fiu nevoit sa o privesc in timp ce intregul meu corp urla dupa

ea, asa ca am continuat sa ma prefac ca dorm, visand la ce avea sa urmeze. Urma sa aterizam in LA, sa

coboram din avion, sa inchiriem o masina, sa conduc pana la hotel, sa ne cazam si apoi sa fim singuri in

camera ce avea sa cunoasca alaturi de noi fiecare secret al noptii noastre.

„Jake!”

Vocea parea sa vina din departare, de la mile distanta, dar pe masura ce literele se uneau formand

numele meu, se apropia din ce in ce mai mult. Imi simteam muschii obositi, relaxandu-se pentru prima

oara dupa ore de incordare.

„Jake! Trezeste-te! Am ajuns!”

Nu se putea sa fi ajuns, cand mi-am inchis ochii cu numai cateva secunde mai inainte. Era imposibil. Si

totusi deschizand ochii am observat cum calatorii isi cautau bagajele de mana si incepeau sa se ridice

indreptandu-se spre iesirea indicata de stewardese. Renesmee se ridicase si ea, iar tricoul i se mula pe

piept in timp ce se intinse dupa bagajul nostru. Durerea reincepu.

Page | 157



„Lasa-ma pe mine! Tu ia-o inainte!”

Mergeam la un pas in spatele ei, umplandu-mi narile si pieptul cu parfumul ei. Parul ii curgea pe spate in

valuri, ascunzandu-i omoplatii, sira spinarii si talia, dupa cortina ca de ciocolata. Din cand in cand un fir

rebel ajungea aproape de fata mea gadilandu-ma si tachinandu-ma cu parfumul sau.

Ii urmaream fiecare miscare in timp ce asteptam, ultimul set de bagaje. Felul in care tinea telefonul in

mana dreapta tastand repede SMS-ul catre mama ei. Felul in care isi luase o suvita de par in mana

stanga rotind-o pe deget. Felul in care isi privea pe ascuns mana stanga, admirandu-si cu mandrie

veregheta si inelul de logodna. Felul in care isi proptise unul dintre picioare pe peretele vestic al incaperii,

lovind usor cu varful cizmei tencuiala. Toate astea ma innebuneau.

Am inchiriat o masina, chiar din incinta aeroportului ceea ce m-a bucurat caci imi facea asteptarea mai

scurta, decat daca ar fi trebuit sa caut prin LA un centru de inchirieri. Drumul pana la Portofino Hotel &

Yacht Club dura patruzeci si cinci de minute. Inca patruzeci si cinci de minte de agonie, atat de aproape

si totusi atat de departe. Clipele pareau ore, secundele zile, minutele saptamani, iar cele patruzeci si cinci

de munte au parut la fel de lungi ca un an.

Hotelul era cu siguranta minunat, dar in comparatie cu Renesmee orice frumusete palea. Am intrat grabit

sa imi sting focul ce crescuse in mine cu fiecare kilometru cu care eram mai aproape de hotel.

„Renesmee si Jacob Black!”

Aproape ca am urlat receptionerei numele noastre. Durerea era prea puternica sa o mai pot suporta, focul

mistuia fiecare celula pe care o intalnea in cale, iar agonia, agonia dezintegra fiecare particica din mine.

Toate trei la un loc, ma omorau, ma innebuneau, ma aduceau in pragul disperari, iar timpul statea in loc,

lasandu-le sa ma ucida.

„Sigur! Aveti o rezervare, pentru apartamentul nuptial, platita in avans, prin credit. As dori numai sa va

rog sa completati acest formular si sa imi raspundeti catorva intrebari.”

Oare nu se vedea cat de mult ma durea? Oare chiar nu lasam sa treaca nimic de bariera chipului? Oare nu

era evidenta agonia in care eram? Parfumul lui Renesmee era acum de mii de ori mai puternic, caci se afla

in adierea brizei. Chiar si fara un nas extrasensibil as fi simtit acest parfum incantator, chiar si de la zeci

de kilometrii, iar acum parfumul era la doar cativa pasi de mine. Parul ii tremura in adierea calda a brizei

oceanului, ochii ii era umezi si fericiti, buzele stranse parca fortat si prea puternic, obrajii mai imbujorati

ca niciodata. Intelesese ca ne mai desparteau numai cateva minute de apogeul acestei seri si socul

realitatii nu o nelinistea, ci incanta.

Receptionera imi imana un formular pe care trebuia sa-mi completez datele personale, precum si datele

sotiei. Am completat in tacere, pana cand am ajuns la rubrica destinata sexului persoanei care completa.

Un jungi, ca o sulita imi trecut printre coaste, si mi se infipse in inima. Chiar nu aveau mila?

Page | 158



„Gata!” am soptit inmanandu-i formularul.

„Va multumesc!”

Imi lua formularul din mana si incepu sa-l citeasca. Oare lucrurile puteau sa dureze mai mult? Se opri

dupa ce citi numele meu si al lui Renesmee si apoi se apleca pentru a depunde formularul deasupra unui

teanc de formulare completate ce urmau procesate.

Renesmee se departa de mine, asezandu-se pe un fotoliu, privind prin usile terasei spre intinderea vasta a

oceanului.

„Imi puteti spune cine a facut rezervarea, in numele d-voastra?”

„Sigur! Alice Cullen.”

„Si, apartamentul a fost achitat de catre...”

„Edward Cullen, socrul meu!”

Era prima oara cand rosteam cele patru cuvinte intr-o singura propozitie. Simpla lor alaturare parea o

aberatie, o deformatie a realitatii. Edward Cullen, rivalul meu in urma cu multi ani, imi era acum socru.

Cat de ciudata este soarta, si cate feste iti poate juca. Niciodata nu as fi crezut ca el ar ajunge socrul

meu, iar Bella, iubita mea Bella, prima mea dragoste, este acum soacra mea. Ironia sortii!

„Sunteti aici in luna de miere?”

„Saptamana de miere mai bine zis.”

„Ce pacat!”

„Anumite obligatii ne solicita intoarcerea in Forks, Washington in numai o saptamana. Acum daca nu mai

aveati si alte nelamuriri, sotia mea si cu mine, am dori sa ne putem incepe luna, ma scuzati, saptamana

de miere.”

„Sigur. Va doresc sedere placuta, si o saptamana de miere minunata!”

Cuvintele receptionerei au fost ultimul lucru pe care l-am auzit. M-am indreptat spre Renesmee si luand-

o de mana am plecat amandoi spre apartamentul nuptial. In urma noastra bell boy-ul ne aducea bagajele

si cheia camerei.

***

Page | 159



Apartamentul era format dintr-o camera de zi, complet utilata si echipata, un dormitor in mijlocul caruia

trona un pat gigantic si o baie. Toate incaperile erau decorate cu gust si in ton cu frumustetea perisajului

ce se vedea de la balconul apartamentului. Am luat bagajele si le-am dus in dormitor, incercand sa le

asez cat mai ordonat. Patul impozant imi captase intreaga atentie. Lenjeria alba si pernele din puf

contrastau atat de frumos cu petalele de trandafiri care erau intinse pe mijlocul patrului desenand o

inima.

Renesmee era in urma mea, privea patul, iar in clipa in care ochii ii cazura pe inima din centru sau

obrajii ii devenira la fel de rosii ca petalele de trandafiri, iar inima incepu sa-i bata din ce in ce mai

repede. Plamanii mei pareau sa nu primeasca indeajuns aer pentru a continua sa functioneze, iar inima

nu mai vroia sub nici un chip sa imi asculte comenzile tacute. Ii ordonam sa nu mai bata in ritmul asta

infernal, dar ea incerca sa-mi arate cu orice chip ca nu asculta de nimeni, si batea din ce in ce mai tare.

„Am nevoie de un dus!”

Si eu aveam sa mai raman in agonia mea cateva minute. Cum am auzit usa de la baie inchizandu-se am

inceput sa caut prin geamantanul meu apa de gura pe care stiam ca o impachetasem chiar inainte sa

incui valiza. Dupa cateva secunde de spaima, crezand ca, impachetarea ei fusese doar in mintea mea, am

gasit-o. Acum eram pregatit. Ba nu eram deloc! Genunchii au inceput sa imi tremure, palmele sa-mi

transpire, gatul sa mi se usuce, iar inima batea din ce in ce mai repede.

M-am dus in camera de zi si am dat drumul televizorului, speram ca stirile sportive sa-mi ia macar o clipa

gandul de la ce urma sa se intample, si de la spaima care ma cuprinse dupa ce intreaga seara, momentul

acesta a fost singurul la care m-am gandit si pe care l-am asteptat. Am auzit cum jetul dusului pierdea

din intensitate, apoi cum s-a oprit complet. Am auzit cum prosopul ii managaia pielea fina, calda si uda.

Am auzit usa care s-a deschis in spatele meu. Asteptam sa vina sa se aseze langa mine, sa zica ceva. Dar

parea sa stea nemiscata, avand respiratia ingreunata in timp ce inima i-o luase la trap.

„Jake!”

Un clinchet de sonet veni dinspre baie. M-am intors catre ea... In dreptul usii de la baie statea si ma

privea. Ochii ii era umezi, iar parul ud. Intregul trup ii era inca ud si gol.

„Nessie!”

Toata frumusetea unui secol de vieti salasluia pe chipul si pe trupul ei. Iar ea era numai a mea.

Page | 160



Capitolul 26 – Disparitii

Ma trezisem de cateva zeci de secunde dar nu vroiam sa imi termin inca visul asa ca insistam sa dorm. Ii

ceream subconstientului sa ma duca iar in lume viselor, acolo unde Jacob era in bratele mele, si totul era

minunat. Visasem ca luna de miere incepuse, ca eram in LA, si ca avusem prima noastra noapte de

dragoste. Si visul parea atat de real, fiecare sarut il simtisem pana in maduva oaselor, fiecare atingere

parea ca trasncede limitarile pielii si patrundea in interiorul meu. Cat de minunat putea sa fie visul si cat

de intens.

Am renuntat profund dezamagita de neputinta-mi de a adormi si am deschis ochii. Lumina din camera

ma desconcentra pentru o clipa. Forks nu trebuia sa fie atat de luminos, nu in perioada asta a anului.

Am ascultat cu atentie suntele care ma inconjurau, si pentru o clipa puteam sa jur ca am auzit un

pescarus.Cat de ciudata este mintea umana, care acum imi permite sa retraiesc momente din visul meu.

Am continuat sa ascult bucurandu-ma de valurile ce se auzeau, chiar si de agitatia de undeva din

departare. Trebuia sa profit de iluziile mele cat inca mai erau acolo.

„Buna dimineata, domana Black! Cum ai dormit?”

Page | 161



Deci nu era un vis? Pescarusul si valurile erau reale, iar eu chiar eram la sute de kilometrii departare de

Forks. Am deschis ochii larg si am privit in jur. Camera de hotel pe care am presupus-o rodul imaginatiei

mele se intindea acum in fata ochilor. Undeva intr-un colt doua valize stateau deschise asteptand sa fie

folosite, spatarul scaunului de vis-a-vis de pat era acoperit de ceea ce parea o pereche de jeansi ce au

nimerit sa aterizeze acolo.

„Neata! Da am dormit foarte bine! Tu?”

Il priveam pentru prima oara in dimineata asta pe Jacob. Tocmai se intorsese din camera de zi, purtand

numai un prosop in jurul taliei. Ochii ii straluceau de fericire, cum nu ii stralucisera niciodata. Parea

incantat de ceva si deosebit de incantat de ceea ce privea. Atunci am observat ca eram intinsa pe patul

gigantic din mijlocul dormitorului inca goala, iar Jacob ma privea.

In urma cu cateva zile, acest gest m-ar fi deranjat teribil. As fi considerat o lipsa de respect, o grava

violare a intimitatii si numai gandul ca cineva sa ma priveasca goala m-ar fi facut sa rosesc din cap pana-

n picioare, dar astazi imi placea. Im placea pentru ca nu exista nici un sentiment de rusine, pentru ca

intimitatea nu ma mai cuprindea doar pe mine, acum il cuprindea si pe el. Fusesem toata viata jumatatile

aceluiasi intreg, iar noapte trecuta imi aratase pe deplin perfectiunea si frumusetea acestui intreg.

Am incercat sa ma ridic din pat, dar inainte ca creierul meu sa proceseze informatia Jacob se arunca in

pat langa mine, peste mine. Buzele noastre se sudara intr-un sarut ce parea desprins din alta lume.

Texturile corpurilor noastre se portiveau cum nu s-au potrivit niciodata. Eram intradevar unul perechea

celuilalt.

„Si ma rog, unde crezi ca te duci?”

Buzele lui sopteau cuvintele printre saruturile sale.

„Vroiam sa vin la tine!”

„Am venit eu la tine! Parca e mai bine in pat, nu?”

Cat de frumos sunau cuvintele pe care le rostea si cat de optimista ii era vocea. Nimic nu era mai frumos

in clipa asta ca vocea lui Jacob. Poate conturul perfect al pieptului sau, care se modela pe pieptul meu de

piatra, sau poate muschii bratelor ce erau acum atat de bine definiti, sau poate chipul sau care pareaadus din alta lume, o lume mai frumoasa, o lume utopica.

„Bineinteles. Nicaieri nu e mai bine ca in pat!”

Zambetul imi era atat de larg, atat de sincer.

Page | 162



„Si ce facem noi astazi, doamna Black? Plimbari pe faleza, excursii de shopping in oras sau poate o baie

calda in ocean?”

„Eu ma gandeam sa stam in camera. Pentru toate celelelate aveam timp!”

I-am zambit cu subinteles. Nu concepeam sa fac nimic altceva decat dragoste cu el.

„Nu chiar asa de mult!”

Il deranja teribil faptul ca luna noastra de miere s-a transformat in saptamana, ca locatia exotica s-a

transformat in LA si ca eu nu asta imi dorisem. Trebuia sa-i spun cat de perfect era totul. A zambit. Nu

realizasem ca mainile mele erau incolacite in jurul gatului lui si ca palmele ii atingeau chipul. Vazuse

totul, fiecare gand prin ochii mintii mele.

„Eh... Ma bucur ca te simti atat de bine! Si eu m-am simtit ... Nici nu cred ca exista inca termen pentru a

descrie sentimentul, senzatia, placerea!”

Il linistisem si asta ma ajuta si pe mine sa ma linistesc. Mi-am retras mainile de pe fata lui pentru a ma

gandi in voie la modul in care sa-l seduc pentru a continua sentimentul, senzatia, placerea. Imi suna

telefonul. Primisem un SMS. Jacob s-a intins catre noptiera a luat telefonul si incepu sa-mi citeasca

textul mesajului:

„Nessie, ce faci? Cum ati ajuns? Sunteti bine? Cum a fost noaptea trecuta? Astept detalii. Te iubesc, Carry ”

rase de tonul si mesajul SMS-ului „Vad ca s-au atasat strigoii noi de voi! Iar Carry iti cere detalii despre

noaptea nuntii? Nu crede ca e cam indiscreta?”

„S-au atasat de noi si noi de ei, au suflete frumoase. Iar Carry este impulsiva si ingrozitor de curioasa.

Mereu are cate o curiozitate nesatisfacuta!”

„Iar acum curiozitatea ei e sexul? Imi place curiozitatea asta!”

„E una din nelinistile ei. Si mie imi place foarte, foarte mult.”

„Eh... daca ar stii Seth!”

„Ce vrei sa spui?”

„De cand cu nunta noastra, si cu... ah...”

„Discutiile tale cu oricine pe tema sexului!”

„De unde stii?”

Page | 163



„De la mama!”

„Si ea?”

„E chiar atat de greu de ghicit? Mi-ai intrebat toata partea barbateasca a familiei despre sex. Probabil ca

cineva avea sa-i spuna.”

„Emmett!” marai.

„Nu as baga mana in foc ca Emmett a fost, eu pariez pe tata.”

„Strigoi nenor...”

„Sa nu te aud! E socrul tau!”

„Nessie, hai nu te supara, stii foarte bine cat de mult ii iubesc pe parintii tai. Sunt cei mai buni prieteni ai

mei. Dar uneori, taticu’, ma scoate din sarite!”

„Hai sa o lasam balta. Zi-mi ce-i cu Seth!”

„Pai de cand cu intrebatul in stanga si in dreapta Seth se tine ca un catelus dupa gandurile mele. Vroia

sa afle tot ce am aflat si eu. Cred ca se gandeste in felul asta la Carry, dar ii e frica ca ea il va respige.”

„Si Carry are aceeasi temere: ca Seth o va respinge, sau ca nu o va vrea deloc pentru ca nu este ca el.”

„Acum ca Seth o sa afle adevarul, problemele lor vor disparea!”

„Doar nu ai de gand sa-i spui?”

„Nessie, nu prea am cum sa nu-i spun. Stii prea bine ca atat timp cat sunt in forma de lup, gandurile

mele sunt ale intregii haite. Noi nu prea stim ce-i aia intimitate! Oh... nu!”

„Ce?”

„Acum am realizat ca odata intors in Forks, saptamana noastra de miere va fi a intregii haite.”

„Jake!”

Sentimentul de rusine aparu. Imi amintisem cum ma privise Jacob cu numai cateva clipe mai devreme, si

deja imi imaginam: eu goala in pat, in mintea tuturor din haita. Adio intimitate, chiar si pentru amandoi.

Eram noi doi si haita, si asa aveam sa fim toata viata.

Page | 164



„Nessie, stii ca nu am ce sa-i fac! Nu tine de mine! Chestia asta ne ajuta teribil de mult cand vanam, asa

ca nu e chiar asa nasoala.”

„Dar amintirea primei noastre nopti de dragoste, va fi a intregii haite.”

„Stiu!”

Chipul sau spunea mai mult decat o mie de cuvinte. Nici el nu isi dorea sa imparta cu inca sase oameni,

seara trecuta, dar incerca sa se resemneze. Mi-am pus mainile in jurlul gatului sau din nou, tragandu-i

capul mai aproape de al meu. I-am atins obrajii cu palmele si i-am aratat pas cu pas fiecare moment al

serii ce tocmai se terminase. Nu am apucat sa-i arat decat cateva imagini, cand am simtit cum prosopul

pe care il avea in jurul taliei a zburtat, si sarutul i-a devenit intens si pasional.

***

Luna se ridica peste tarmul oceanului, aducand cu ea culori si straluciri nebanuite ale apei. Reflectiile ei,

se oglindeau pe tavanul camerei, creend forme ciudate si captivante. Jacob dormea iar somnul ii era atat

de linistit. Nici cand statusem o saptamana in Miami, cand grijile nu ne cuprinsesera, nu a dormit atat de

relaxat. Parea un copil, un bebelus, care tocmai a mancat si care acum isi digera usor in somn hrana.

Zambea. Probabil visele ii erau la fel de linistite si frumoase cum era si el.

As fi vrut sa se trezeasca, imi doream sa ies din casa, dar nu gaseam puterea sa-l trezesc chiar eu. Imi

placea prea mult sa-l privesc dormind. M-am ridicat usor de langa el si am intrat sa fac un dus. Apa era

fierbinte, dar imi parea rece in comparatie cu pielea fierbinte a lui Jacob care imi acoperise trupul in

ultimile ore. Cand am iesit din dus, mi-am amintit ca Jacob nu a mancat nimic toata ziua, asa ca am

hotarat sa sun la room-service si sa comand o cina consistenta pentru noi.

Dupa nici zece minute s-au auzit batai in usa. Am deschis si un tanar imbracat intr-o uniforma mult prea

mare pentru corpul lui astenic, impingea un caricior imens cu manacare. Il aseza in mijlocul camerei de

zi, si apoi pleca. In mijlocul caruciorului era un vas cu flori, un ziar si ceea ce parea o carte de vizita. Am

luat cartea de vizita si am citit-o dintr-o suflare.

Casa de piatra - Portofino Hotel & Yacht Club

Am ridicat apoi ziarul si am inceput sa-l rasfoiesc. Era ziarul de astazi, iar eu eram total paralela cu stirilede vre-o trei saptamani. L-am deschis si am citit titlurile de pe prima pagina. Unul din ele mi-a atras

atentia.

Disparitii misterioase pe tot intinsul Italiei!

Page | 165



Am cautat pagina care continea detaliile articolului si l-am citit. Era un articol mic de numai cateva

randuri.

Politia italiana este in stare de alerta de cand disparitiile misterioase au acaparat interesul

public, si au starnit valuri de disperare printre locuitorii marilor orase. Roma anunta ca

disparitiile nu au nimic in comun si ca populatia nu are de ce sa se teama. Cei mai

inspaimantati sunt locuitorii orasului antic Volterra, unde au avut loc cele mai multe dintre

aceste disparitii. „Orasul nostru se confrunta de cateva decenii cu o rata a criminalitatii foarte

crescuta, avand in vedere fluxul mare de turisti care ne trec pragul zi de zi, iar ceea ce se

petrece acum nu este cu nimic diferit de ceea ce se petrece in fiecare an.” a declarat Geronimo

Ciro purtatorul de cuvant al autoritatilor din Voltura.

Numele lui Geronimo m-a facut sa scot un tipat de uimire, poate chiar teama. Jacob m-a auzit si in

secunda imediat urmatoare era langa mine, imbratisandu-ma.

„Ce e?”

„Citeste!” i-am impins ziarul.

„Noua lege a invatamantului?”

„Mai jos. Disparitiile din Italia!”

Ochii lui jacob se mareau cu fiecare rand parcurs, iar mania ii crestea direct proprtional. Furia a atins

cotele maxime cand a dat peste numele lui Geronimo, si atunci am putut sa observa cat de incordat ii era

fiecare muschi al corpului. Incerca sa se calmeze, pentru a nu se transforma. Stiam ce trebuia sa fac asa

ca am luat imediat telefonul de pe masa si am format numarul tatei.

„Renesmee, buna! Ce mai faceti?”

„Bine tata! Suntem bine! Ce stii de disparitile din Italia?”

„Ati aflat si voi?”

„Jacob dormea si m-am apucat sa citesc ziarul. Ce se intampla? Alice ce vede? Isi fac o noua armata? Ce

se intampla?”

Jacob ma privi si apoi imi intinse mana pentru a-i dat lui telefonul. M-am conformat.

„Ed! Ce naiba se intampla in Volterra?”

„Isi intregesc garda.”

Page | 166



„Si asta ce vrea sa insemne?”

„Vampirii adulti, faceau parte din garda Volturilor. Noi i-am distrus. Acum isi reintregesc garda, pentru ca

se astepata la repercursiuni in urma atacului de acum doua saptamani.”

„Ceilalti mai sunt acolo?”

„Nimeni nu a plecat! Va aseptam sa va terminati luna de miere si apoi sa punem la cale un plan.”

„Venim in noaptea asta!”

Nu imi venea sa cred ca eu spusesem asta. Volturii ma inspaimantau prea tare, ca toate evenimentele

astea sa treaca neobservate. Puteam sa ma bucur de Jacob oriunde eram si in momentul asta imi doream

sa fiu acasa alaturi de familia mea.

„Nessie!” Jacob era socat de reactia mea.

„Renesmee, nu trebuie sa venti. Pentru moment nu avem nevoie de voi aici!”

„Dar eu am nevoie de voi. Noi avem nevoie de voi!”

„Atunci, ne intoarcem in seara asta!” spuse Jacob intinzandu-mi telefonu.

„Jake se va ocupa de rezervarea biletelor! Te sun in clipa in care urc in avion sa vina cineva dupa noi la

aeroport.”

„Scumpo, chiar nu trebuie...”

„Trebuie!”

Am inchis telefonul in secunda in care Jacob intra din nou in camera imbracat. Intinse din nou mana

dupa telefon si incepu sa formeze numarul companiei aeriene.

Page | 167



Capitolul 27 – Gandurile

Am deschis ochii dar lumina puternica ce isi facuse loc in camera prin ferestrele supradimensionate ma

deranja. I-am inchis in speranta ca pot sa adorm la loc. Vise desarte! Am renuntat dupa cateva clipe.

Priveam spre partea dreapta a patului, unde Renesmee inca dormea. Pielea trandafirie ii era acoperita pe

alocuri de cearceful de satin visiniu. Cat de ciudat era sa privesc una dintre tesaturile cele mai fine, doar

pentru a realiza ca finetea satinului era imperfecta in comparatie cu cea a pielii ei.

Corpul ii era asezat ademenitor la numai cativa centimetrii de al meu, culcat pe burta, cu una dintre

maini ascunsa sub perna, cu parul rasfirat pe spate. Nu se misca deloc, nu respira. De ce ar face-o?

Corpul ei nu avea nevoie de aer pentru a supravituii, iar cand dormea reflexul pe care il avea in restul

timpului de a respira, disparea. Era o statuie de marmura alba care te imbia sa o atingi, sa iti plimbi

degetele de-a lungul corpului ei, pentru a te convinge de supletea si delicatetea pielii.

Am inchis ochii, privind cu ochii mintii fiecare detaliu al ultimelor doua zile. Placerea pe care mi-o oferea

acest exercitiu de memorie era un sentiment complet nou pentru mine. Nu aveam obiceiul sa traiesc in

prisma amintirilor, dar aceste amintiri erau alinarea mea, acum cand fiecare clipa in care nu puteam sa ii

Page | 168



simt imbratisarea imi facea corpul sa isi urle durerea in tacere. Renesmee s-a intors, iar cearceaful ii cazu

de pe corp. Cat de frumoasa era! Chiar si acum cand parul ii era nearanjat, cand chipul ii era lipsit de

machiaj, frumusetea ei depasea cu mult frumusetea oricarei alte femei. Frumusetea ei nedreptatea orice

alta faptura ce ar fi ajuns vreodata in preajma ei. Cat de mult o iubeam!

Ma trezisem de-a binelea si inca o secunda, petrecuta langa Renesmee fara posibilitatea de a o atinge, de

a o lua in brate, de a o saruta, ar reprezenta o eternitate de durere, asa ca am hotarat sa ma imbrac si sa

cobor. Stomacul isi facea simtita prezenta si sute de cutite ascutite mi s-au rasucit in aceeasi clipa de-a

lungul muschilor abdominali. Acum chiar trebuia sa cobor.

Am tras de timp pentru o clipa, ramanand in picioare langa pat, privind-o. Dormea atat de linistita, atat

de departe de viata reala, atat de departe de nelinistile care ne bantuiau fiecare gand. Era in lumea ei si

era fericita, iar fericirea o facea si mai frumoasa. Exact cand credeam ca am vazut absolutul frumusteii in

ea, Renesmee ma surprindea demonstrandu-mi, din nou si din nou, ca frumusetea ei nu are limite.

M-am desprins din starea de visare exact in clipa in care agonia incepea sa se faca simtita. Stiam ca

numai o clipa in plus privind-o si toate dorintele mele ar fi devenit prea puternice pentru a putea fii

infranate, asa ca m-am repezit spre baie. Un dus rece, de asta aveam nevoie acum cand sangele imi

fierbea in vene.

***

Am coborat primele trepte ce desparteau etajul unu de parter privind in jurul meu. Surpriza, nici un

vampir in preajma. Asta ma avantaja, caci tot ce imi putea dori cand mancam era sa nu simt mirosul

dezustator de dulce al vampirilor. M-am indreptat spre bucatarie cu gandul sa rad tot ce gasesc in

frigider, dar greata aparu odata cu parfumul Bellei. Imi trecu foamea!

„Neata, Jake!”

„Neata! Unde-i toata lumea?”

„Musafirii la vanatoare, Edward si Carlise au ceva de facut in Seattle, Esme, Rose si Alice sunt la

cumparaturi, iar Emmett si Jasper sunt prin preajma.”

Mi-am ridicat nasul si mi-am umplut plamanii pana la refuz. Se simtea un miros vag dulceag, ce nu eraal Bellei. Pentru vampiri, ‚prin preajma’ nu avea aceeasi conotatie ca pentru mine. Mirosul era atat de

discret incat puteam sa jur ca sunt la cativa kilometrii distanta, totusi eram sigur ca si de la distanta

aceea puteau sa-mi auda bataile inimi la fel de clar cum le puteam auzi eu.

„Alice a mai vazut ceva? Adica noi am dormit si am pierdut atatea ore...”

Page | 169



„Jake, ceea ce ati facut voi nu se numeste dormit!”

Bella chicotea, dar se vedea in ochii ei, ca nu era atat de linistita pe cat pretindea. Niciodata nu stiuse sa

minta, iar trasformarea in vampir nu a facut decat sa o ajute sa dobaneasca un calm iesit din comun.

Ochii erau alta poveste, iar ochii ei nu puteau sa minta! Nu au putut nici cand erau ciocolatii exact ca ai

lui Renesmee, nici cand aveau culoarea aceea inspaimantatoare de nou nascut, si nu pot nici acum cand

ochii ei sunt de culoarea aurului.

„Bells...”

Ma durea durerea ei. Bella fusese prima mea dragoste, prima fata pe care am sarutat-o si chiar daca

sentimentele s-au schimbat, am continuam sa o iubesc. Era o iubire speciala, diferita de oricare alta

iubire. Cand Renesmee s-a nascut iar Bella a devenit vampir, ma asteptam ca toata dragostea pe care o

simteam pentru ea sa dispara, dar nu s-a intamplat asa, ci doar s-a metamorfozat.

„Trebuie doar sa imi amintesc mereu ca Renesmee nu mai este un copil. Trebuie sa-mi amintesc ca este o

femeie si ca acum este sotia ta.”

„Bells...”

„Sunt bine, sincer! Sunt bine! Mult mai bine, in comparatie cu altii!”

De asta ma si temeam. Toata noaptea am auzit un marait discret venind dinspre padure. Edward nu

reusea sa accepte la fel de usor ideea. Fetita lui crescuse si asta era cosmarul oricarui tata, iar in cazul

lui, totul s-a petrecut cu viteza luminii, avand in vedere ca Renesmee are numai opt ani.

„Ed?”

„Dupa cateva minute a renuntat si a plecat. Pentru el e mai rau decat pentru noi! Noi auzeam fiecare

sunet, dar el vedea prin gandurile voastre tot ceea ce gandeati sau vedeati voi.”

„Stiu! L-am auzit din padure. Bella, eu tot cred ca...”

„Jake, stai linistit. O sa ne obisnuim cu ideea si atunci o sa acceptam mai usor toate astea. Momentan

avem prea multe pe cap!”

Un marait rasuna dinspre sosea. Edward se intorcea acasa! M-ai am incordat muschii si mi-am facut

curaj. Se preconiza furtuna cu tunete si fulgere din partea socrului meu si aveam nevoie de toata

stapanirea de sine.

„Caine!”

Page | 170



Da, se pare ca urma sa inceapa!

„Pe locuri... fiti gata... start!”

„Fetita mea...”

„Ed, fetita ta este o femeie in toata regula si mai mult chiar una maritata. Oricum tu ai fost cu ideea sa

ramanem aici! Eu ti-am zis ca ar fi mai bine sa dormim in La Push.”

„E copilul meu, nu conteaza ca este ...”

„Da sigur, ca tu si Bells jucati carti noaptea! Hai sa fim seriosi, suntem cu totii adulti aici!”

Edward s-a aplecat spre mine, luand pozitia de atac. Ochii ii erau plini de ura, si in acelasi timp de

durere. Il compatimeam! Chiar il durea sa-si stie fiica adulta. Si cum sa nu-l doara cand copilaria ei a fost

atat de scurta si cand maturizarea completa a aparut dupa numai sapte ani de viata. Chipul ii era

contorsionat, frumusetea aceea specifica vampirilor era inlocuita de o masca a durerii, o masca ce-i

uratea fiecare trasatura perfecta. Ma uraste in clipele acestea si eu nu pot sa-l invinovatesc pentru asta. Un

marait, de tonalitatea unui raget ii iesi printre dintii inclestati.

„Idiotule! Nu am nevoie de mila ta! Caine...”

„Edward, calmeaza-te!”

Carlise parea inspaimantat de reactia fiului sau, dar totodata amuzat. Probabil trecuse si el prin aceleasi

sezantii cu Rosalie cand il adusese in casa pe Emmett. Sau poate ca nu era la fel, pentru ca Rosalie nu

era fiica lui, in schimb Edward este tatal lui Renesmee.

„Edward, nu este vorba de mila! Dar inteleg... Asta e tot... Te inteleg!”

Un nou marait ii porni din plamani si se opri pe buze.

„Tata!”

Zgomotele de la parter o trezira pe Renesmee, care era acum in mijlocul nostru. Era imbracata cu un

halat alb din satin, mulat pe fiecare rotunjime a corpului sau. Era minunata, iar furia de pe chip nu o

facea decat mai frumoasa, mai atragatoare. Un nou marait. Trebuia sa incetez sa ma gandesc la ea in

felul acesta, sau Edward avea sa ma rupa in bucati.

„Tata, Jake, terminati imediat! Tata tu ai spus ca ar fi bine sa ramanem aici, si am ramas. Suporta

consecintele! Jake...”

Page | 171



„Eu, ce-am facut?”

„Nu crezi ca-i dai suficiente motive sa se comporte asa?”

„Eu?”

„Gandurile tale!”

„Si ce vrei sa fac? Nu pot sa nu ma gandesc la tine, te iubesc!”

„Gandeste-te altfel, javra!” spuse Edward printre dintii inca inclestati.

„Incerc, chiar incerc!”

„Terminati!” vocea Bellei era autoritara „Trebuie sa terminam odata cu prostiile astea. Volturii sunt

problema reala, nu cine, ce gandeste in casa asta. Jake, te rog, incearca sa nu iti mai lasi gandurile sa

zburde atat de mult, iar tu” se intoarse spre sotul ei privindu-l furioasa „stai afara din capul lor. Nu faci

nimanui nici un bine, iar tie iti faci numai rau!”

Edward se indrepta renuntand la pozitia de atac, dar ochii ii erau la fel de duri. M-am relaxat, ma dureau

muschii din cauza tensiunii in care ii tinusem in ultimile clipe, dar numai asa reuseam sa imi stapanesc

sentimentele. Poate asta era secretul, poate asa as fi putut sa o tin si pe Renesmee din gandurile mele,

tensiune, incordarea permanenta a muschilor. Putea sa functioneze! Trebuia sa incerc.

„Incearca!” marai Edward spre mine.

Linistea se asternu peste incapere pentru cateva clipe. Renesmee profita de ea si disparu pe scari. Carlise

purta o conversatie tacuta cu fiul sau, iar Bella, se scuza si disparu in urma lui Renesmee. Eram singur,

iar gandurile imi erau ale mele, Edward fiind prea ocupat cu gandurile tatalui sau. Puteam sa ma

gandesc, sa analizez posibilitatea de a pleca de aici. Trebuia sa exista o solutie prin care sa ramanem

aproape de ei, fara sa fiu nevoit sa imi pazesc gatul in urma fiecarui gand. Trebuia sa gasesc o solutie!

„Jacob!”

Vocea lui Carlise ma scoase din valtoarea gandurilor mele.

„Trebuie sa avem o discutie cu Sam si cu Billy cu privire la ce am discutat aseara.”

„Sigur!”

Eram deja cu mana pe telefon, cautand in agenda numaru lui Sam. Am apasat tasata de apelare si am

asteptat.

Page | 172



„Alo!” casca, probabil il trezisem.

„Buna, Sam, Jake sunt!”

„Ah, salut! Ce faci? Cum e in luna de miere?”

„Sam, suntem in Forks! Ne-am intors aseara, dar nu am apucat sa anunt pe nimeni inca!”

„S-a intamplat ceva? De ce v-ati intors?”

„Sam, lasa asta acum. Crezi ca poti sa-l iei pe tata si sa veniti la casa Cullenilor? Vrem sa va punem la

curent cu noutatile!”

„Stiam eu! Ce a-ti patit? Ati data de Volturi in LA?”

„Inceteaza sa mai tragi conluzii, pentru ca sunt complet eronate. I-al pe tata si veniti incoace! A da... Ia-l

si pe Paul, s-ar putea sa ne ajute si el.”

„Ajungem in treizeci de minute!”

Am inchis telefonul si am privit prin usile de sticla spre padure. Bella avea dreptate! Volturii erau singura

noastra problema reala, orice altceva era numai o dificultate minora in comparatie cu amenintarea pe

care o reprezentau Volturii pentru vampiri, lupi si oameni la un loc.

„Ajung...”

„Am auzit!” spuse Carlise in timp ce se indrepta spre usile spre care priveam.

Era afectat de toata povestea cu Volturii, mai ales ca ani de zile i-a considerat prieteni. Carlise nu se

indoise nici o clipa de ura pe care Volturii o purtau familiei sale, dar toate animozitatile acestea il dureau.

Acum, lupta urma sa fie data pentru supravietuire, noi sau ei, iar asta il omora. Carlise era poate cel mai

pasnic vampir din cati existau, el mereu cauta o cale de mijloc, mereu isi dorea sa ajunga la un

compromis, mereu cauta o solutie care sa nu implice violenta, dar acum nu se putea altfel. Acum nu

existau compromisuri ce puteau fi facute, nu existau cai de mijloc, iar violenta era singura noastra arma.

Trebuia sa invingem! Familia mea trebuia sa traiasca, familia lui trebuia sa isi continue existenta. Familia

noastra era cea care conta!

Page | 173



Capitolul 28 – Informatii

Vantul batea cu putere facand geamurile camerei sa tremure, iar copacii sa se plece pana aproape de

pamant. Urma o zi deloc placuta din punct de vedere meteorologic. Norii, vantul si umbra permanentacreau o imagine dezolanta ce plutea in intreg orasul. Tristetea, dezolarea si lipsa de speranta se

asternusera ca o patura peste Forks. Totul parea pierdut sau pe punctul de a disparea pentru totdeauna.

Imaginea dezolanta a orasului cuprinsese si casa Cullen. Majestoasa casa parea acum lipsita de viata,

mohorata, inghetata in timp si spatiu. Camera de zi era goala, iar goliciunea ei imi ardea pielea, imi ranea

sufletul si imi incetosa gandirea. Totul in jurul meu era agonizant de dureros.

Dincolo de peretele de sticla al camerei de zi, dezolarea isi facea loc printre arborii padurii, cuprinzand in

ghearele ei reci fiecare frunza si fiecare fir de iarba. Cat de sinistra parea pentru prima oara padurea mea

iubita. Niciodata aspectul ei nu ma facuse sa ma simt atat de rau, sau poate sentimentele ce se

nascusera in sufletul meu erau cele care imi incetosau privirea si ma faceau sa vad totul in tonuri triste,

disperant de triste.

Frica se strecurase din nou in viata mea, iar acum imi devasta intregul trup. Frica aceasta era noua,

diferita de cea de acum cateva saptamani. Acum ma durea fiecare bucatica de carne a corpului meu de

piatra, fiecare particica a sufletului si fiecare neuron. Nemurirea ma invatase sa nu ma tem de moarte, sa

Page | 174



nu ma ingrozesc de trimiterea mea in nefiinta, dar astazi frica pentru viata mea ma aducea in pragul

disperarii.

Amenintarea toporului era la baza gatului asteptand numai un ordin, numai un cuvant inainte de a

aluneca. Volturii se pregateau sa isi termine opera de arta inceputa cu aproape opt ani in urma. Trebuiau

sa o termine, inainte ca ea sa ii termine pe ei. Alice i-a vazut cum se pregateau, cum isi intareau garda,

cum isi creau armata, cum ne asteptau, cum isi doreau sa ne distruga, cu orice pret, cu orice cost.

Pentru ei nimic nu mai conta, nimic nu mai avea importanta. Pastrarea aparentelor era acum un lux pe

care nu si-l mai puteau permite. Distrugerea noastra, distrugerea stilului nostru de viata era necesar ca

ei sa supravietuiasca.

In departare, rotile unei masini scartaira in urma unui viraj brusc ce dezechilibra masina pentru o clipa.

Virase pe aleea care facea legatura intre soseaua principala si casa noastra. Un parfum placut, incitant,

ademenitor insotea sunetul infundat al anvelopelor ce se roteau acum pe pamantul umed. Era aproape,

suficient de aproape sa aud bataile de inima ale pasagerilor. Tic-Tac, Tic-Tac, Tic-Tac. Sunetul a trei inimi

se auzea atat de clar incat gatul mi se contracta instinctiv, iar gandurile mi se concentrara pe setea care

imi producea un disconfort usor.

Mirosul devenea din ce in ce mai puternic si din ce in ce mai intepator, gatul inceta sa ma derajeze, iar

setea disparu. Mirosea a mosc, a padure si a om, combinatia de miresme ce compunea mirosul specific

lupilor. Ajunsesera. Iar eu nu mai eram singura, camera umplandu-se pana la refuz de mirosuri dulci,

care mai de care mai minunat si mai incitant. Un al miros, cea mai placuta mireasma, dintre cele ce imi

bucurau simturile, venea de langa mine, de acolo de unde Jacob imi strangea mana mica si alba, in mana

lui mare, maslinie, puternica. Am ascultat cum protierele masinii s-au trantit imediat dupa ce s-au

deschis, si cum trei perechi de pasi se indreptau spre casa.

„Bine ati venit!”

Ii intampina Carlise pe musafirii nostrii, care inaintau cu graba spre centrul camerei de zi. Parfumul lor a

umplut camera, fiecare cu aroma lui distinctiva, fiecare la fel de intepator si usturator. Trei chipuri ne

priveau inspaimantate. Ochii le erau trasformati in mici linii negre, ce ne urmareau fiecare miscare cu

evidenta suspiciune.

„Ce s-a intamplat? Jacob fiule, ce se intampla?”

Mana lui Jacob parasi mana mea, care ramase goala si infrigurata suspendata in aer. Tatal lui avea

nevoie in aceste clipe de atingerea lui, iar eu puteam sa ma bucur mai tarziu de ea. Se apropie de Billy

aruncandu-si mana cu putere peste umerii lui.

„Tata, calmeaza-te! Nu s-a intamplat nimic, inca!”

Page | 175



„Inca?”

Billy urla ca un disperat. Imaginea Volturilor, pe care o vazuse in mintea colectiva a haitei, il inspaimanta

peste masura. Ii era frica de ei si nu atat pentru propia lui viata, cat pentru cea a lui Jacob. Era constient

ca prin casatoria noastra, Jacob urma sa fie primul dintre lupi pe lista Volturilor, si asta ii umplea

sufletul de teama. Cu fiecare secunda care trecea inima lui Billy batea din ce in ce mai repede, prea

repede. Un atac de cord ar fi fost iminent intr-o astfel de situatie. Jacob isi stranse tatal in brate,

inspaimantat de rapiditatea pulsului acestuia.

„Jaz, vrei sa-l linistesti un pic pe tata?”

Un val de liniste se asternu vizibil pe intregul grup. Fiecare chip din camera supraaglomerata s-a

inseninat. Huilen care pana acum o clipa avusese ochii reci si goi, era acum linistita, impacata. Romanii,

a acaror fete nu expimasera niciodata decat aroganta si dezgust, in special in preajma lupilor, pareau

acum binedispusi si veseli. Jasper controla sentimentelor tuturor, chiar si pe ale mele. Tot ce simtisem

pana mai devreme; dezolare, tristete, disperare, frica, toate disparusera intr-o clipa. Eram din nou

fericita. Iar tinta acestui val de calmitate, Billy, era suficient de linistit sa ne poata asculta fara noi atacuri

de panica.

„Multam, Jaz! Raman dator! Tata cum te simti?”

„Nesperat de bine! Acum o clipa credeam ca o sa fac un atac de cord, iar acum abia ma abtin sa topai de

fericire.”

„Bine! Acum sa va povestesc. Cand eram inca in LA, Nessie a dat peste un articol in care se vorbea despre

niste disparitii misterioase ce au avut loc in ultima perioada in Italia, iar Geronimo Ciro era mentionat ca

fiind purtatorul de cuvant al autoritatilor din Volterra.” maraiturile vampirilor amestecate cu cele ale

lupilor se auzira, in clipa in care Jacob pronuntase numele orasului Volturilor „Am presupus ca se

intampla ceva in Volterra, ceva legat de dusmanii nostri si ne-am intors imediat. Odata ajunsi, Edward

ne-a dat o gramada de vesti proaste.”

Jacob trase aer in piept, pregatindu-se sa isi continue ideea, cand tata ii facu un semn discret cu mana,

si se indrepta spre centrul cercului pe care vampirii si lupii il formau acum. Billy isi imbratisa fiul,

indreptandu-si privirea spre tata. Astepta sa auda continuarea.

„Noi am aflat acum aproximativ patru zile, ca ceva ciudat se intampla in Volterra, dar am preferat sa

ascundem asta de toti din pricina nuntii. Odata ce copii au plecat in luna de miere, am inceput sa

investigam in de-aproape situatia. Se pare ca in ultimile doua saptamani, Volturii au transformat un

numar foarte mare de oameni. Principalul motiv a fost inlocuirea vampirilor maturi pe care i-am omorat,

vampiri care faceau parte din garda acestora. Motivul secundar, dar probabil cu o insemnatate mai mare

Page | 176



pentru noi, construirea unei noi armate de nou nascuti.” noi urlete si maraituri l-au intrerupt „Armata

este destinata protejarii orasului de noi.”

„Se astepata sa mergem dupa ei?” intreba Paul.

„Inca din prima clipa in care a vazut-o pe Alice, Aro a fost obsedat de talentulu ei, care din cate stiam noi,

si el era unic in lumea vampirilor.”

„Din cate stiati? Ce s-a schimbat intre timp?” il intrerupse Sam.

„Obsesia lui Aro impreunata cu rabdarea lui nemasurata a dat roade si de curand a reusit sa gaseasca un

alt vampir, cu abilitati similare cu cele ale lui Alice. Acesta poate vedea viitorul la fel de clar ca si sora

mea, dar are anumite restrictii, din cate a putut vedea Alice.”

„Ce restrictii are strigoiul clarvazator? Ne putem folosi de ele cumva?” vru Sam sa stie.

„Acest vampir poate vedea numai un viitor indepartat.”

„Exista alt tip de viitor?”

Paul isi lovi cu un deget fruntea, exprimand prin asta siguranta vorbelor sale. Pentru el nu exista decat

viitor, fara alte specificatii temporale.

„Alice, cred ca ar fi mai bine sa le explici tu, cum sta exact treaba cu viziunile tale!”

„Sigur!” se indrepta spre centrul camerei si spuse „Viziunile pot fi despre orice moment in timp, de la ceva

ce urmeaza sa se intample in urmatoarea secunda, pana la evenimente ce pot avea loc peste secole. Eu

pot sa le vad pe toate, cu conditia sa ma concentrez suficient de mult. In viziunea pe care am avut-o

referitoare la Volturi, acest vampir era mustrat de Aro, pentru ca nu putea sa vada evenimentele ce

urmau sa aibe loc in ziua respectiva. Din asta am concluzionat ca viziunile lui sunt restranse la

evenimentele care urmeaza sa se petreaca peste cel putin o zi, poate chiar mai mult.”

„Sam, chiar daca nu stiu clipa exacta in care venim, ne vor simti.” tata raspundea unei intrebari nerostite

a lui Sam.

„Si atunci cum procedam?” intreba Sam.

„Elementele care trebuiesc luate in calcul sunt membrii cunoscuti ai garzii: Jane, Alec, Dimitri si Felix,

dar este foarte posibil ca in ultimii ani, Volturii sa isi fi completat garda cu noi talente la fel de periculoase

ca si acestia. Un al aspect ar fi eliminarea lui Chelsea, distrugand in felul asta legaturile cele mai slabe

ale Volturilor.”

Page | 177



Apostol o saruta pe Anne pe frunte si apoi se apropie de tata batandu-l pe umar.

„Asta este domeniul meu de expertiza. Nu pot sa stiu ce vampiri au recrutat sau creat in ultimile luni, dar

va pot povestii ce cuprindea garda la momentul plecarii mele. Garda s-a imbogatit imediat dupa venirea

mea, cu trei noi achizitii, numele probabil va vor fi cunoscute: Makenna, Charles si Benjamin.”

„Ce?” se auzira mai multe voci cristaline.

„Imi cer scuze ca nu v-am adus la cunostinta mai devreme toate astea, dar am considerat ca era o

informatie pe care trebuia sa va concentrati abia dupa prima lupta. Imediat dupa lupta am intentionat sa

va spun totul, dar nunta era pe primul plan. Charles a fost adus impreuna cu Makenna la cateva zile

dupa ce am intrat eu in garda. Initial au fost necooperanti, dar Chelsea a reusit sa le creeze legaturi foarte

puternice cu Volturii. Benjamin a fost obligat sa se alature garzii, dupa ce Tia, perechea lui a venit de

buna voie in Volterra. In prima lupta pe care au dus-o cu un clan din India, Tia a fost ucisa, dar in acel

moment legaturile create de Chelsea erau deja prea puternice ca Benjamin sa mai paraseasca garda. Sunt

aproape sigur ca moartea perechii lui Benjamin nu a fost una intamplatoare, dar nu s-a dovedit nimic in

acest sens.”

Chipuri stupefiate ma inconjurau. Toti erau inmarmuriti si indurerati de noile informatii pe care le

primeam. Makenna si Charles nu au fost niciodata apropiati de familia noastra, dar sufletele lor le erau

blande si bune. Iar acum erau obligati de talentul lui Chelsea sa ramana langa dusmanii nostrii.

Benjamin a fost de partea noastra cu opt ani in urma cand am luptat importiva Volturilor si ne era

prieten, iar vestile privitoare la moatrea Tiei ne socasera. Lupta ce urma, se anunta una dificila, caci

urma sa luptam impotriva prietenilor nostrii.

„Ulterior sosirii lor, Marcus a gasit un cuplu deosebit de talentat, de a caror adoratie se bucura. Aro si

Cauis au fost incantati de sosirea acestora in garda. Cei doi faceau parte dintr-unu din clanurile antice

asiatice. Numele lor sunt Sun si Jin. Sun poseda abilitatea de a controla sentimentul de iubire. Oricine

are nenorocul de a o avea prin preajma, se va trezi indragostindu-se din senin de persoana pe care Sun o

alege, sau de a-si pierde in totalitate dragostea pe care o simtea pentru o anumita persoana.”

Auzul acestor cuvinte mi-au facut automat muschii sa se incordeze. Sun trebuia sa fie distrusa inainte de

a putea sa isi exerseze talentul pe noi. Intreaga mea familie isi avea legaturile bazate pe iubire, iar Sun ar

fi putut sa ne rupa aceste legaturi, atat de usor. Deodata o idee ingrozitoare imi strabatu gandurile. Daca

Sun reuseste sa ma faca pe mine sau pe Jacob sa nu ne mai iubim? Era un gand infiorator care imi provoca

o durere insuportabila. Simteam nevoia sa atac, sa musc, sa omor, simteam nevoia sa fac orice pentru a

nu lasa o asemenea aberatie sa se intample.

„Renesmee, asa ceva nu se va intampla!” imi sopti tata.

Page | 178



„Jin este la fel de talentat ca si sotia sa, dar pe plan fizic. Asa cum Jane produce durere, iar Alec te face

sa nu mai simti nimic, Jin te face sa simti orice isi doresete. De exemplu, un om poate sa simta ca se

sufoca, fara ca circuitul aerului sa fie cumva intrerupt, sau poate simtii ca este ars de viu, fara ca pielea

sa ii fie atinsa de foc. Durerea provocata de el, este infima in comparatie cu panica de care este cuprinsa

victima sa.”

„Ingrozitor!” sopti Billy, ca pentru el, uitand evident ca toate perechide de urechi din camera puteau sa

perceapa orice sunet, oricat de slab ar fi fost.

„Avantajul nostru, este ca abilitatile ambilor, necesita contact fizic cu victima. Asa ca, atat timp cat putem

sta departe de ei, suntem in siguranta.”

Un fior de usurare imi strabatu tot corpul din varful degetelor de la picioare pana in crestetul capului.

Atat timp cat nu ne atingeau, nu reprezentau o primejdie. Si nimeni nu se va lasa atins de unul dintre ei,

acum cand stiam ce s-ar fi intamplat, in caz contrar.

„Garda este probabil bine pregatita si deosebit de talentata, dar si noi avem in sanul nostru cativa

vampiri deosebit de talentati: Edward, cu abilitatea sa de a auzi gandurile, Bella, scutul nostru, Alice, cu

abilitatea de a vedea viitorul, Jasper, cel care va putea controla sentimentele noastre si sa speram si pe

ale lor, Zafrina a carui abilitate de a te face sa vezi ceea ce vrea ea, poate fi deosebit de utila, Kate cu

abilitatea de a provoca socuri de durere, Emmett, a carui forta este egala cu a lui Felix, precum si

Eleazar, care ne va putea anunta din timp de talentele vampirilor noi. Deasemenea eu voi face tot

posibilul ca gandurile dusmanilor nostrii sa imi apartina in totalitate.”

„Alice, vezi ceva modificandu-se acum ca avem aceste informatii?” intreba tata.

„Nimeni nu a luat o decizie care sa ne afecteze planurile deja existente. Viitorul este acelasi. Vom merge

dupa Volturi in cateva saptamani, iar lupta se va da in Volterra, chiar in castelul acestora. In momentul

in care incepe lupta, totul devine neclar si apoi dispare. Nici garda nu pot sa o vad. Nu o vad deloc, oricat

de mult incerc sa ma concentrez asupra ei.”

„Ciudat!” spuse Eleazar ca pentru el.

„Crezi ca este posibil?” intreba tata.

„Stiu ca se gandeau la asta inca de vremea cand eu inca eram langa ei. Cautau un asemenea talent, dar

eu nu l-am gasit. Totusi, asta nu exclude existenta unui asemenea vampir.”

„Vreti sa ne explicati si noua despre ce vorbiti?” intreba Carlise.

Page | 179



„Eleazar si-a amintit ca Aro a fost mereu fascinat de ideea unui scut care sa fie capabil sa blocheze orice

abilitate pe care un vampir ar putea sa o aibe. Au cautat secole un astfel de scut, si nu au gasit niciodata

unul. Din ceea ce gandea Eleazar, am inteles ca Bella este cel mai puternic scut pe care l-a intalnit el,

fiind capabila sa repspinga fara probleme o intreaga gama de abilitati.”

„Si crezi ca a gasit un scut mai puternic ca Bella?” vru Carlise se stie.

„Nu imi pot da seama, dar poate sa fie o explicatie pentru care garda este pierduta in viziunile lui Alice.

Totusi nu pot sa fiu sigur.”

Gandurile imi zburara spre acea zi groaznica de decembrie cand mama a reusit sa protejeje intreaga

adunare de vampiri si lupi, care venisera ca martori ai cresterii mele, si care au fost la un pas de moarte.

Mama ne salvase atunci vietile tuturor, demonstrand cat de puternic ii era scutul. Oare exista cineva mai

puternic?

„Daca au gasit un astfel de scut, au facut-o dupa plecarea mea!” spuse Apostol.

„Ed, nu mai bine, plecam mai devreme?” incepu Jacob.

„Ce?” intreba contrariata mama.

„E simplu Bells, strigoiul ala ca Alice, nu poate vedea ce urmeaza sa se intample in mai putin de 24 de

ore. Plecam cu totii, spre Volterra, dar ne indreptam spre locuri diferite din Europa, toate la maxim 24 de

ore distanta de Volturi. Vor stii ca suntem in zona, dar la fel de bine putem sa fim acolo urmarindu-i,

pregatindu-ne de atac. Stam o perioada acolo, asteptam un timp, apoi ne decidem pe moment cand sa

atacam. Ne vor simti, dar cand vom fi prea aproape sa mai faca ceva.”

„Cainele vostru are idei bune!” spuse Stefan vizibil incantat de sugestia lui Jacob.

„Cred ca ai dreptate, frate! Cainele are o idee stralucita!” raspunse Vladimir radiind de fericire.

„Au dreptate!” spuse Garrett „Sugestia lui Jake este una interesanta, si demna de luat in calcul, poate

chiar aplicat.”

„Alice?” se auzi vocea lui Esme.

„Este o idee atat de nebuneasca, incat o sa mearga. Imi place! Jake esti un geniu!” se auzi vocea cristalina

a lui Alice.

Ceilalti rand pe rand si-au spus parerea cu privire la idea lui Jacob, si in unanimitate s-a hotarat ca e cea

mai nebuneasca idee la care cineva putea sa se gandeasca, dar in acelasi timp cea mai buna.

Entuziasmul ne-a cuprins pe toti, si speranta isi facea iar loc in sfletele noastre. Billy si Sam au plecat

Page | 180



imediat ce ultimile detali s-au stabilit pentru a anunta haiele, iar musafirii s-au retras fiecare in grupul

din care facea parte.

Discutiile pe tema inteligentei lui Jacob au continuat, lucru care l-au facut pe Jacob sa nu isi mai incapa

in piele de mandrie. Emmett si Rosalie au plecat cu zambetul de buze in cautare de vanat, impreuna cu

Anne si cu Apostol precum si cu Charlie si Sue. Carry a fost fericita ca in sfarsit intalnirea s-a terminat si

a fugit spre La Push sa il vada pe Seth. Jackson si Huilen s-au antrenat intr-o discutie pe tema clanurilor

asiatice cu clanul Denali, iar Alice si Jasper au plecat impreuna cu Carlise spre Seattle pentru a aranja

detaliile plecarii.

Jacob s-a apropiat de mine, si-a pus bratele in jurul taliei ridicandu-ma la cativa centimetri desupra

podelei. Ne priveam, ochi in ochi, iar atractia buzelor noastre nu a putut fi ingnorata decat o clipa.

Magneti de polaritati diferite, buzele noastre, au inceput sa se atraga din ce in ce mai puternic, pana cand

ne-am antrenat intr-un sarut patimas.

Capitolul 29 – Talentata

Priveam prin peretele de sticla spre padurea care acum isi imbraca haina alba de iarna. Incet, incet fulgii

se asezeau pe fiecare suprafata pe care o intalneau in zborul lor linistit. Padurea reflecta in sufletul meu

siguranta si incredere, ceea ce ma facut pentru o clipa sa uit grijile pe care le-am avut intreaga viata. Sa

uit de tema care imi cuprinse sufletul impietrit in ultimele luni, sa uit de nesiguranta eternitatii, sa uit de

tot.

In spatele meu, vocile cristaline ale vampirilor mei dragi se impleteau in perfecta armonie cu voicile dure

si ragusite ale lupilor. Armonia domnea in casa Cullen, asa cum nu staruise parca niciodata in mijlocul

nostru. Niciodata legaturile cu lupii nu ne-au fost mai stranse ca acum, cand viata fiecaruia depindea de

cel de langa el, fie el lup sau vampir.

O mana calda se aseza pe umarul meu si buzele-i fierbinti imi atinsera, usor ca o adiere de vant, obrazul.

„La ce te gandesti?”

Page | 181



„La tot si la nimic, in acelasi timp.”

„Totul va se va termina cu bine. Sunt sigur de asta!”

„As vrea sa fiu si eu la fel de sigura, Jake, dar inca am senzatia aceea stranie ca ceva rau urmeaza sa se

intample.”

„Intuitie feminina?”

„Poti sa ii spui si asa. Ideea ta si informatiile lui Apostol m-au linistit in mare parte, dar...”

„Nessie, iubito, nu ai de ce sa iti faci griji. Vom reusi!”

Imbratisarea lui Jacob ma linistea mereu, dar nu si astazi. Eram prea tensionata, prea speriata de ceva

ce urma sa se intample. Stiam ca ceva rau ne va astepta in Volterra, dar nu stiam ce. Ziua a continuat in

aceeasi nota optimista. Fiecare isi facea propiul plan, pentru zilele ce urmau.

Aveam sa ne distribuim in grupuri cat mai mari in jurul orasului Volterra, la cel mult o zi distanta.

Primul grup , format din clanul Denali urma sa porneasca spre Barcelona, grupul al doilea, format din

clanul romanilor si clanul amazoanelor,impreuna cu Anne, Huilen si Jackson, avea sa se indrepte spre

Viena, grupul al treilea, cele doua haite conduse de Sam si Billy, aveau sa plece in Atena, iar noi,

impreuna cu Jacob, aveam sa plecam in Paris. Alice ne asigurase ca in 22 pana la 24 de ore puteam

ajunge la Volturi din fiecare dintre cele patru locatii.

Totul fusese aranjat pana la cel mai mic detaliu. Carlise si Alice rezervasera biletele de avion si camerele

de hotel si inchiriasera masini pentru deplasarea in orasele care aveau sa ne gazduiasca in urmatoarele

zile. Alice in excesul ei de zel, ne concepuse si itinerarii pentru vizitarea atractiilor tursitice si a mallurilor.

Am continuat sa privesc prin geamul supradimensionat pana in mijlocul padurii. Cautam ceva in fiinta

padurii care sa imi clarifice sentimentele. Probabil ca ar fi fost mai usor sa caut in sufletul meu, dar acum

era prea inghetat pentru asta. Ceilalti pareau prea entuziasmati sa poate observa framantarile mele, pana

si Jacob care era langa mine, tinandu-ma in brate isi fixase privirea pe grupul romanilor care discutau cu

incantare de ultima lor vizita in Austria, ce avuse loc in urma cu trei sute de ani.

Dintrodata un nou sentiment isi facu loc printre cele deja existente, ura. O ura atat de puternica, atat de

mistuitoare, incat ii simteam flacara arzandu-mi sufletul. Faptul ca nutream sentimente de ura fata de

Volturi nu era un secret, dar aceasta ura nu li se adresa lor. Dupa numai o clipa am realizat ca ura era

fata de cei care ma inconjurau, fata de prietenii si familia mea. II urma pe fiecare in parte si pe toti la un

loc, iar gustul inforator al veninului se aseza pe limba mea. Ura ma mistuia, ma durea, vroiam sa

inceteze, si a incetat. In clipa in care gandurile mi-au fost distrase de durerea puternica pe care o

simteam ura a disparut.

Page | 182



„Renesmee, ce a fost asta?” vru tata sa stie.

„Ce?” intrebara inspaimantati mama si Jacob.

„Nu stiu! Se intampla din nou!” raspunsul imi era tipat.

„Edward!”se auzi vocea lui Carlise din mijlocul vampirilor care acum ma inconjurau privindu-ma cu ochii

mariti de uimire.

„Cred ca a avut iar una din acele senzatii. Pentru o clipa gandurile si sentimentele era in confilict. Ne ura,

dar gandurile nu ii intelegeau sentimentele!”

„Ce!!!” stiga mama cu disperare in voce.

„Nu... nu... eu nu va ...”

„Nessie, nimeni nu te acuza pe tine.” incerca Jacob sa ma linisteasca in timp ce privea disperat spre tata

in speranta unui raspuns clar.

„Nessie, poti sa-mi spui exact ce ai simti?” ma intreba Alice „Spune-mi tot, cum a inceput si cum s-a

manifestat, tot!”

„De cand Billy si Sam au plecat, am in continuu senzatia ca ceva urmeaza sa se intample, ceva rau. La

asta ma gandeam si acum o clipa cand dintr-o data teama de necunoscut s-a transformat in ura. Initial

am crezut ca ii uram pe ei, pe Volturi, dar apoi v-am auzit, printre gandurile mele, vocile si am realizat ca

pe voi va uram, pe voi toti, chiar si pe mine. Era o ura de necontrolat, o ura dureros de puternic intiparita

in sufletul meu. Totul a durat mai putin de o fractiune de secunda, si apoi teama aceea, senzatia ciudata

a revenit, iar ura a disparut complet.”

„Doar nu crezi asta, Carlise?” raspundea tata gandurilor lui Carlise „Nu se poate!” facu o pauza,

ascultand gandurile tuturor celor din jur si apoi spuse „Poate ai dreptate! Nu esti singurul care gandesti

astfel.”

„Vrei sa ne luminezi si pe noi?” se auzi vocea cristalina a lui Alice.

„Edward, ce se intampla cu fiica noastra?”

„Bella, linisteste-te!” ii raspunse mamei, Eleazar „Se pare ca, Renesmee, poate percepe sentimentele

altora. Este un dar similar cu cel al lui Jasper, diferentele fiind ca poate face asta la distante cosiderabile,

in timp ce Jasper trebuie sa fie in preajma celui pe care ‚il simte’ si deasemenea, spre deosebire de Jasper

nu le poate si controla. Sau poti?”

Page | 183



„Nu stiu ce pot sau nu, nici macar pe ale mele nu le pot controla. Ce se intampla?”

„La concluzia lui Eleazar am ajuns noi, Carlise si cu mine, un urma cu cateva luni, dar nu ne puteam da

seama de adevaratele tale calitati.” spuse tata „Pana acum ai perceput sentimentele celor dragi tie, dar

acum...”

„Dragi mie? Tata vrei sa-mi explici?”

„Scumpo, prima oara cand ai simtit constient sentimentele altcuiva a fost cand erai plecata in vacanta.

Atunci nu ai facut altceva decat sa percepi ceea ce simteam eu, in exact aceeasi clipa in care simteam.”

„Edward!” spuse mama, punandu-si mana pe umarul sau si privindu-l cu dragoste si tristete.

„In ziua in care ai simtit singuratatea aceea eu ma simteam foarte singur, pentru ca nu te mai aveam

langa mine. Era prima oara cand ma desparteam de tine, si asta ma durea teribil de mult.”

„Tata!” ochii imi erau inlacrimati.

„Apoi cand ai simtit nevoia aceea puternica de a te intoarce in Forks, ai simtit defapt sentimentele lui

Jake, ale carui legaturi cu haita il atentionau cumva de problemele de acasa.”

M-am intors speriata spre Jacob, care isi pleca rusinat capul. Ma durea sa-l vad atat de trist, atat de

pierdut in propiile ganduri. Amintirea acelei zile parea sa ii produca multa suferinta.

„Initial nu am facut legatura, dar apoi a fost toata povestea cu Nahuel, si nu stiu cum te-ai apropiat

suficient de mult, incat ai ajuns sa tii la el. In clipa sarutului sentimentele pe care le-ai simtit au fost de

fapt ale lui Nahuel. Am realizat asta cand am observat ca gandurile voastre cu privire la sarut erau

identice. Teoria mea este ca nu percepi numai sentimentele ci si gandurile, pe care ti le insusesti ca fiind

ale tale. Unele din cosmarurile pe care le-ai avut in ultimile luni, le-am putut vedea in gandurile tale,

precum si in gandurile celor care s-au gandit initial la ele.”

„Ce?” expresia fetei imi era mai mult decat socata.

„Cosmarul pe care l-ai avut in noaptea dinaintea nuntii, l-am vazut in ziua aceea in gandurile lui Jake.

Era spaima lui cea mare in clipa aceea, pe care tu ai perceput-o si ti-ai insusit-o. Probabil ca ai avut

dintotdeauna abilitatea asta, numai ca nu ai reusit sa faci deosebirea intre gandurile si sentimentele care

iti apartineau si cele pe care le insusai.”

„Iar acum...” continua Carlise „Acum credem ca ai ajuns la un nivel superior al acestei abilitati. Dupa

spusele lui Edward multi din aceasta camera au inteles ura pe care ai simtit-o mai devreme la fel ca si

mine: ura Volturilor pentru noi, iar pentru acest sentiment nu a mai fost nevoie de legatura de afectiune

pe care o aveai cu toti ceilalti.”

Page | 184



„Are sens!” spuse Eleazar

Acum, pentru prima oara in ultimile luni gandurile, sentimentele, trairile mele aveau sens. Pentru prima

oara intelegeam temerile care ma consumasera luni de zile. O abilitate noua, exact cum spusese Nahuel,

exact cum crezuse si Alice. Dar...

„Are sens, dar la ce ma ajuta? Abilitatea secundara pe care o au semivampirii este incontrolabila. Surorile

lui Nahuel nu au reusit niciodata sa si le controleze si incearca de sute de ani.”

„Scumpo, teoria noastra se bazeaza pe faptul ca tu ti le contorolezi cat de cat.”

„Ce?”

„De fiecare data cand ai avut un sentiment sau un gand ce nu iti apartinea, te-ai gandit initial la

persoana a caror ganduri ti le-ai insusit.”

Tata avea dreptate! Inainte de sentimentul de singuratate m-am gandit la familie si implicit la tata,

inainte de nevoia de Forks ma gandisem la cei de acasa, si la Jacob, inainte de a-l iubi pe Nahuel, ma

gandeam la el, iar acum ma gandeam la Volturi, inainte ca ura sa imi stapaneasca sentimentele.

„Si cum functioneaza?” vru mama sa stie.

„Presupunem ca Renesmee, trebuie sa se gandeasca intens la o anumita persoana, ca gandurile sau

sentimentele acestei sa ii apartina.” spuse tata

„Iar totul se termina in clipa in care ceva imi distrage atentia!”

„Exact!”

„Nessie...” mi se adresa Jacob „Daca reusesti sa iti controlezi abilitatea in totalitate...”

„... as putea in orice secunda sa stiu ce gandesc Volturii! Ne-ar putea ajuta!”

Cei din camera erau socati dar incantati de posibilitatile pe care abilitatea mea ni le ofereau. Inca un

spion de la distanta in Volterra era un avantaj la care nu puteam decat sa speram, iar acum parea sa se

materializeze. Alice ar fi continuat sa supravegheze viitorul, iar eu prezentul prin gandurile si

sentimentele Volturilo. Si eu eram incantata, totul imi era clar, iar acum descoperisem o noua posibilitate

de a-mi ajuta familia.

Page | 185



Capitolul 30 – Vestile

Parisul era un oras incantator. Intelegeam de ce Carlise fusese atat de incantat de ideea de a se reintoarce

aici. Totul era minunat. Un strat fin de zapada acoperea cladirile si drumurile oferind un aer deosebit

orasul iubirii. Plimbarile prin oras erau putine, in limita tipului disponibil, dar fiecare imi arata o noua

fata a Parisului. Reusisem sa vizitez Luvrul, unde am fost incantata sa observ doua opere de arta in care

era portretizat Carlise. Frumusetea pe care maiestria artistului i-a pictat-o cu sute de ani in urma, era

deloc magulitoare in comparatie cu frumusetea chipului sau.

Un alt tablou imi atrasese atentia, cand trecand pe langa el, Jacob isi intoarse capul istinctiv spre

imaginea pictata, ramanand cu gura cascata in fata acestuia. Sase perechi de ochi arzatori ne priveau din

tabou.

„Volturii, Aro, Caius, Marcus si sotiile!” sopti tata apropiindu-se de noi „Un tablou foarte vechi, din

vremea inceputurilor lor.”

„Sotiile?”

Page | 186



Imi aminteam perfect scena din poiana, ce avuse loc in urma cu opt ani. Si la fel de perfect imi aminteam

femeile, pe care tata le numese ‚sotiile’, ce stateau retrase inconjurate de o garda impresionata. Erau doar

doua.

„Intradevar! In prezent sunt doar doua. Suplicia perechea lui Aro si Athenodora perechea lui Caius. In

tablou este reprezentata si Didyme perechea lui Marcus si sora lui Aro.”

Ochii mi s-au marit, surpiza era evidenta pe chipul meu. Jacob era chiar mai socat decat mine.

„Sugativa aia are o sora?”

„A avut! Aro a fost cel care si-ai trasformat sora la numai un an dupa ce si el a devenit vampir. Era

interesat de abilitatea ei umana de a face pe oricine sa se indragosteasca de ea. Totusi spera la mai mult.

Odata ce Didyme a devenit vampir s-a dovedit ca motivul pentru care toti o iubeau era ca ea emana

fericire, o fericire pe care nu puteai decat sa o iubesti si in preajma careia vroiai mereu sa stai.”

„Marcus era perechea ei?”

„Da, scumpo. Ca toti ceilalti a fost atras initial de fericirea ei, dar in timp sentimentele i s-au schimbat si

dragostea adevarata a aparut. Si ea il iubea nespus. Erau mereu fericiti, iar atmosfera din Volterra nu se

potrivea deloc cu dragostea lor. Aro si Caius isi doreau sa controleze vampirii de pretutindeni, sa isi

intinda suprematia pe tot globul, iar Marcus vroia doar sa isi petreaca timpul cu aleasa inimi sale. Au

existat multe discutii pe acest subiect intre Aro si Caius de o parte si Marcus de cealalta.”

„Si ce s-a intamplat?” vru Jacob sa stie.

„Marcus a hotarat ca singura sansa la fericire era departe de fratii sai, asa ca Didyme a organizat pana in

cele mai mici detalii plecarea lor, mai exact fuga lor. Aro i-a citit cu o seara inainte gandurile surorii sale

si ura a devenit de necontrolat. Nu isi putea permite sa-si piarda fratele, dar mai ales nu isi putea permite

sa piarda abilitatile acestuia. Asa ca a omorat-o pe Didyme, si l-a convins pe Marcus ca defapt aceasta nu

il iubea atat de mult precum pretindea.”

„Groaznic! Saracul Marcus?”

„Ce faci, Nessie, acum il compatimesti? E un criminal la fel cu sunt si ceilalti doi!”

„Si totusi, asta nu inseamna ca nu imi pare rau pentru povestea lui. Jake tu cum te-ai simti daca ai fii

trecut prin ceea ce a trecut el?”

Lasa capul in pamant. Aveam dreptate si era constient de asta.

Page | 187



„Nessie, stii prea bine ca as muri. Si da ai dreptate! Cred ca nu i-a fost deloc usor. Dar cum de a

continuat sa traiasca langa cel care i-a omorat sotia?”

„Legaturile dintre Aro, Marcus si Caius depasesc intelegerea noastra despre ceea ce o astfel de legatura

presupune. Ei nu s-ar putea niciodata rani unul pe altu. Eu cred ca Marcus nu ar fi fugit cu Didyme, dar

chiar daca ar fi facut-o s-ar fi intors imediat, pentru ca locul lui este langa fratii sai.”

„Deci nici o sansa ca ei sa fie despartiti?”

„Nu, Jake, nu este nici o sansa ca ei sa se intoarca unul in potriva altuia. Dar haideti sa ne continuam

turul prin muzeu, sunt foarte multe opere de arta care au insemnatate in lumea noastra si pe care imi

doresc tare mult sa vi le prezint.”

Am continuat drumul de-a lungul holurilor inguste incadrate pe ambele parti de tablourile cu

insemnatatea cea mai mare in lume. Ne aflam in prezenta capodoperelor umanitatii si ar fi trebuit

apreciate, dar gandurile imi zburau la povestea lui Marcus. Incercam sa-mi inchipiu durerea pe care a

simtit-o in clipa in care a gasit-o pe cea pe care o iubea moarta de mana lui Aro. Imi inchipuiam ca nu

poate exista durere mai mare decat aceea pe care el a trait-o atunci. Imi imaginam chipul lui Didyme asa

cum fusese el reprezentat in tabloul pe care tocmai il vazusem, dar lipsit de viata culcat pe podeaua rece

din pataltul Volturilor. Imi imaginam sala tronurilor, si puteam sa vad clar cele trei tronuri impozante ce era

asezate in mijlocul camerei. Puseam sa vad chipul lui Aro si pe cel al lui Caius, dar nici urma de Marcus.

Deodata m-am trezit gandindu-ma la legaturile relatiilor care existau in cadrul garzii si la faptul ca Chelsea

trebuia sa intareasca cateva dintre ele. Ma gandeam la faptul ca noi eram prea aproape de ei, si asta ma

facea sa ma simt inconfortabil, apoi m-am gandit la David, si la faptul ca nu reusea sa imi spuna cand vor

ataca. Eram in mintea lui Marcus.

„Ness...”

„Ssst” se auzi o soapta

„Prea tarziu! Deja a trecut!”

„Nessie ce s-a intamplat?”

„A intrat in minte lui Marcus. Povestea cu el si Didyme a facut-o sa se gandeasca suficient de intens la el,

incat sa ii perceapa gandurile. Si se pare ca Marcus cel putin este foarte nemultumit de un oarecare

David.”

„Cred ca David este cel care vede viitorul.”

Page | 188



„Deci stiu ca suntem aici, dar nu stiu ce facem, si asta ii deranjeaza. Ne tot vad plimbandu-ne prin oras si

nu inteleg care se este tactica.”

„Deci planul meu functioneaza!”

„Da!” spuse tata, apoi continua „Ar trebui sa ne intoarcem, sa vorbim si cu ceilalti!”

„Si cu haita!” fu deacord Jacob.

***

Primele reactii in urma gandurilor lui Marcus nu au intarziat sa apara. Eram inca pe drum spre hotel

cand Alice ne-a sunat sa ne intrebe exact ce am vazut. Tata i-a povestit cu lux de amanunte fiecare

secunda a viziunii mele si apoi i-a transmis ca cel mai practic ar fi sa organizeze o video-conferinta cu

ceilalti. Am ajuns la hotel in numai cinsprezece minute, iar totul era deja organizat.

Cum am intrat pe usa camerei, bratele mamei ma asteptau deschise si calde asa cum erau mereu.

Imbratisarile mamei erau cele mai naturale, caci bratele ei si intregul ei corp parea construit special

pentru a ma cuprinde pe mine. Nicaieri nu ma simteam mai bine ca in acele brate de piatra; poate doar in

bratele firbinti si moi ale lui Jacob.

Video-conferinta a inceput imediat ce s-a stabilit fiecare conexiune. Totul a durat numai cinsprezece

secunde din clipa in care Alice s-a asezat in fata calculatorului pana cand pe ecran au aprut trei ferestre

micute, ce ne prezentau in direct imaginile din camerele de hotel ale prietenilor nostrii, camere care parea

ingrozitor de neincapatoare.

„Alice v-a spus la telefon ce s-a intamplat, dar trebuia sa discutam asta cu totii.” spuse tata.

„Sunt perfect deacord!” se auzi in boxe vocea dulce a Tanyei.

„Si eu!” spuse Apostol, care se parea ca preluase rolul de conducator al clanului romanilor.

„Dar ce facem cu informatia asta?” intreb Sam.

„Volturii sunt constienti de prezenta noastra aici, dar nu isi dau seama ce se intampla exact! Se asteapta

sa-i atacam, de aceea Renesmee l-a auzit pe Marcus gandindu-se ca legaturile din garda trebuiesc

intarite, dar atat timp cat nu stiu cand ii vom ataca sunt nelinistiti. Noi avem avantajul de a conduce

lupta spre fagasul care ne avantajeaza cel mai mult!” ii informa tata.

„Nessie ar trebui sa continuie sa sta cu ochii, ha ha ha, cu gandurile pe ei!” rase amuzat Apostol, dar

totul ii era serios.

Page | 189



„Iar voi sa ne tineti la curent cu fiecare miscare a lor.” continua Eleazar ideea.

„La prima miscare gresita, sa pornim!” replica Billy

Discutiile au continuat in acelasi ton timp de o ora, pana cand fiecare parte a inceput sa-si ia la revedere

si rand pe rand sa intrerupa conexiunea. Ultimul grup a fost cel al lupilor. Billy a vrut sa-si ia la revedere

de la fiul sau asa cum se cuvenea.

„Fiule, tu esti bine? Totul e bine?”

„Sunt foarte bine, tata. Imi e dor de tine!”

„Si mie de tine! Nora mea ce face?”

„Buna, Billy!” m-am apropiat de Jacob si am facut cu mana spre camera video „Sunt bine! Ne-am tot

plimbat in ultima vreme. Parisul e superb! O sa trebuiasca cand terminam cu toata nebunia asa sa ne

petrecem cu totii o vacanta aici. ”

„Sigur, sigur! E o idee buna! Si aici e ok. Prea mult soare, dar ma descurc. Imi e cam dor de padurea

noastra.” zambi facand cu ochiul catre Jacob.

„Lasa tata ca mereu ai fost fascinat de antchitate! Acum esti in sanul altichitatii grecesti. Savureaz-o! Si

mie imi e dor de padure si de forma de lup! Aici e cam greu cu trasformatul, nu prea am unde!”

„Si aici e la fel fiule!”

„Mai vorbim, batrane, da? Daca ai nevoie de ceva ma suni!”

„Te iubesc, fiule! Va iubesc, fiul si fiica mea!”

„Si noi te iubim Billy!”

Ochii lui Billy erau plin de lacrimi. Ii era cu adevarat greu sa fie departe de fiul sau. Acum intelg de ce

Jacob isi doreste sa ramanem aici. I-a vazut chipul tatalui sau la intoarcerea din Nightmute si a inteles

cat de greu ii fusese acestuia fara el. Vocile din jurul meu se estompau, iar eu nu-l puteam scoate pe Billy

din gandurile mele.

Deodata, m-am trezit gandindu-ma la boala mea. Eu nu sunt bolnava, nu pot sa fiu bolnava si asta se

aplica tuturor vampirilor, dar nu si lupilor. Billy! Dar mintea mi-a fost distrasa de propia mea realizare si

viziunea s-a terminat. Nu! Tata ma privea indurerat, imi vazuse viziunea la fel de clar ca si mine. Trebuia

sa ma concentrez, sa ma gandesc din nou la el, trebuia sa aflu ce s-a intamplat, si totusi ochii tatei imi

faceau semn sa renunt.

Page | 190



„Renesmee, crezi ca poti sa faci o plimbare cu tatal tau?”

„Unde mergem, Ed?” intreba Jacob.

„Te superi daca imi permiti numai o jumatate de ora cu fiica mea? Nu am mai stat de vorba doar noi doi

din ziua nuntii voastre si imi e dor de discutiile cu ea.”

„Ah... nu! Sigur ca nu ma supar! Credeam ca... ”

Dar vocea il trada. Se simtea abandonat. Nu suporta sa fie departe de mine, acesta era si motivul pentru

care avand de ales intre a merge cu noi in Parsi si a merge cu haita in Atena a ales Parisul. Il durea faptul

ca era derparte de tatal sau, dar departe de mine nu putea trai. Nici eu nu as fi putut.

„Multumesc, iubitule!”

L-am sarutat cu pasiune, aratandu-i cat de mult il iubesc si cat de recunoscatoare ii sunt pentru tot. A

zambit. M-am intors spre ceilalti i-am salutat si apoi am iesit cu tata din camera. Am pornit spre turnul

Efel in plimbare, avand grija sa nu scoatem un sunet, cat urechile vampirilor sau ale lui Jacob ne puteau

auzi.

Mersesem kilometri intregi, nu ii mai auzem, dar cand m-am pregatit sa vorbesc, tata imi facu semn sa

nu o fac. El inca ii auzea. Auzul meu era extraordinar de fin, dar nu la fel ca cel al vamiprilor. Am mai

inaintat cativa kilometrii cand tata se opri si se aseza pe o banca in parc, ferita de ochii curiosi ai celor

din jur. Imi facu semn sa ma asez langa el.

„Billy nu a gandit niciodata nimic de vre-o boala in preaja mea, iar lupii nu stiu nimic. Deci fie este ceva

nou, ce s-a petrecut dupa ultima lui trasformare, fie a invatat cum sa-si protejeze gandurile.”

„Ce crezi ca este?”

„Nu stiu, scumpo! Numai tu poti afla! Crezi ca te poti concentra aici la el?”

„Da! Nu mai la el ma gandesc de cand am vazut...”

„Stiu! Am observat ca te deconcentrezi in clipa in care analizezi informatia pe care o citesti in gandurile

care iti survin. Inceteaza sa faci asta si o sa poti afla mai multe. Concentreaza-te numai pe a simti si

gandi ceea ce iti transmit. Analizam apoi impreuna!”

„OK.”

Page | 191



Am inceput sa ma gandesc la Billy si la ceea ce auzisem in urma cu cateva minute. Incercam sa ma

detasez de propiile sentimente si ganduri si sa ma concentrez numai pe ale lor. Deodata m-am trezit in

gandurile lui Billy, in gandurile mele, caci asa le percepeam.

Ma gandeam la Jaco b si cat va suferii cand va afla, ma durea sa ma gandesc la asta. Stiam ca moartea mea

avea sa il omoare si pe el. Dar macar o avea pe Nessie! Ea avea sa il faca fericit, sa il faca sa uite ca eu nu

mai sunt. Mai am atat de putin si in loc sa ma bucur de timpul ramas alaturi de fiul meu, sunt aici la mii de

kilometri distanta de el, asteptandu-mi sfarsitul. Trebuie sa traiesc pana dupa lupta cu Volturi, sa ii ajut. Dar

cum sa ii ajut daca nu ma trasform? Si nu ma mai pot trasforma, nu il pot lasa pe Jacob sa afle acum. Jacob

nu trebuie sa stie cum cancerul imi distruge fiecare celula si cum corpul meu prea batran si firav nu se poate

vindeca asa cum ar trebui, cum gena de lup nu ma mai poate ajuta. Jacob trebuie sa se concentreze pe lupta,

pe viata sa si a sotiei sale. Eu nu mai contez. Sunt batran si oricum as muri! De ce sa il fac si pe el sa sufere?

Ce ironie? Am scpat de blestematul ala de scaun cu rotile cu ajutorul doctorului Cullen, pentru a ma bucura

cativa ani de viata, iar acum, acum... acum ma trezesc cu cancer. Ce bine ca nu a reusit Edward sa-mi

citeasca gandurile inainte de plecare! Ce bine ca nu am mers in acelasi loc, pentru ca sigur nu as fi putut sa

imi ascund durerea si suferinta de el! Iar Carlise probabil ca ar fi putut sa-mi miroasa tumoarea care ma

omora.

Billy moare! Un cancer, o tumoare! Ce am facut? Gandurile mi-au fugit automat spre durerea lui Jacob,

spre durerea lui Charlie si am pierdut gandurile lui Billy.

„Tata!”

„Da am vazut tot! Nu cred ca a aflat de mult, dar totusi, a reusit sa se ascunda de toti. Saracul Jacob! O

sa il rog pe Carlise sa se duca in Atena, sa fie langa el. Poate reuseste cumva sa-l ajute!”

„Si Jake? Nu poate sa afle! L-ar distruge!”

„Stiu, scumpo! O sa am grija de asta! O sa vorbesc cu Carlise si apoi o sa inventam un motiv plauzibil

pentru care trebuie sa se duca in Atena.”

„Of... Billy! Of... ”

Planageam, iar lacrimile imi siroiau pe fata, udandu-mi camasa. Tata ma imbratisa si in bratele sale

durerea din suflet mi se diminua, dar nu disparu. Cum as putea sa ascund toate astea de Jacob? Cum voi

putea sa il privesc in ochi, fara sa-mi las lacrimile sa curga?

„Va trebui sa gasesti o cale, scumpo!”

***

Page | 192



Ne-am intors la hotel in amurg. Jacob ma astepta cu bratele deschise in clipa in care am deschis usa

camerei. Am sarit in bratele sale si cu greu am reusit sa nu permita lacrimilor sa isi faca aparitia, totusi

chipul imi era sfarsit, iar asta nu puteam sa controlez.

„Nessie, iubito, ce s-a intamplat?”

„Nimic!”

„Cum nimic? Tu nu iti vezi fata!”

„Jake, nu am nimic. Numai ca toata dupa-masa am incercat sa ma concentrez pe Volturi sa incerc sa

intru iar in mintea lor. Si m-am folosit de povestea lui Marcus si Didyme.”

„Si?”

„La cat de trista e povestea lor, ar fi greu ca eu sa fiu vesela. Am retrait-o in minte toata ziua! M-a afectat

teribil si acum ma doare ca si cum ar fi povestea mea!”

„Iubito! Poate ca nu era cea mai buna amintire pe care sa o folosesti.”

„Stiu dar era cea mai proaspata. Oricum nu-mi puteam lua gandul de la ea!”

Reuseam sa il mint si eram cu adevarat socata. Niciodata nu incercasem asta iar acum, pentru prima

oara cand incercam imi iesea de minune. Foarte bine, macar asa il pot scuti de suferinta, macar pentru

un timp.

„Unde mancam in seara asta?” l-am intrebat incercand sa schitez un zambet fortat.

„Oriunde vrei tu! Ed, ai vre-o sugestie?”

„Am auzit astazi de un restaurant micut, despre care persoana respectiva gandea ca serveste o mancare

exceptionala. E la numai doua strazi de aici. Se numeste < Le Procope>.”

„Suna minunat. Mergem, Jake?”

***

Am ajuns la restaurant in numai zece minute. Era intreadevar micut dar cochet, iar semnul de la intrare

mentiona ca este si foarte vechi. Am fost condusi intr-un separeu la masa si imediat ne-a fost adusa o

sticla de vin alb scump si vechi. Dupa ce l-am ajutat pe Jacob sa inteleaga meniul, am ridicat paharul sa

ciocnim.

Page | 193



Deodata o durere groaznica mi-a strapuns stomacul. Eu nu aveam dureri fizice ca orice om, iar crampele

abdominare ieseau din discutie. Totusi durerea era infioratoare. Am luat prima gura de vin in sparanta ca

totul se intampla doar in mintea mea. In aceeasi clipa m-a sagetat o noua durere de doua ori mai

puternica ca cea de dinainte. Era ca si cum un vampir ma lovise cu toata puterea in abdomen. De data

aceasta Jacob a observat, gestul de a-mi pune mana pe abdomen din clipa durerii.

„Nessie! Ce ai patit?”

„Nu stiu! Ma simt ciudat!”

„Ciudat ce vrei sa spui? Nu stiu e ca si cum cineva ma loveste! Poate ca e doar sentimentul altcuiva.”

„Al cui?”

„De unde vrei sa stiu. E doar un sentiment.” am tipat la el.

„Bine! Nu trebuie sa urlii!”

„Scuza-ma Jake! Dar sunt putin panicata. Nu am simtit niciodata durerea si nu inteleg ce poate fi.”

„Poate stomacul tau iti aminteste ca-i e foame!”

„La mine foamea sau setea se manfesta prin arsura din gat!”

„Vorbim dupa ce lasa mancarea!” imi sopti in clipa in care ospatarul intra in separeu cu doua farfuri cu

mancare.

Ospatarul aseza farfuria cu friptura lui Jacob in fata lui, si apoi si pe a mea, dupa care ne ura pofta buna

si disparu. Pe Jacob mirosul fripturii il facu sa uite de sicutia de mai devreme si incepu sa manance cu

pofta. Il priveam amuzata de felul in care manca. Pentru mine mancarea umana nu era deloc apetisanta,

dar ma satura, totusi niciodata nu am reusit sa inteleg pofta pe care Jacob o avea pentru anumite feluri

de mancare.

Mi-am indreptat atentia spre propia farfurie, sote de ciuperci. Am respirat incercat sa surprind mireasma

mancarii, incercand sa inteleg poate pofta lui Jacob. In clipa in care creierul a analizat mirosurile

emanate de farfuria mea o greata de neinteles ma cuprinse.

„Yac!”

„Ce e, nu-ti place?” ma intreba Jacob mirat!

„Cred ca e stricata! Miroase aiurea!”

Page | 194



„Normal ca miroase aiurea, sunt ciuperci. Daca nu ti-ai luat si tu ceva carne. Zici ca ai tine la silueta!

Ha .. Ha... Ha...”

„Jake, nu-i de glumit. Stii ca nu ma incanta mancare, si daca tot trebuie sa o mananc am zis ca macar sa

le incerc pe toate pana gasesc ceva care sa imi placa macar. Dar asta este dezgustatoare!”

„Nu o manca. Sau cheama chelneru sa-ti aduca alta portie. Cu toate ca eu nu simt nimic stricat in ea.

Numai ingrediente proaspete.”

„Nimic stricat! Esti sigur?”

„Da! De ce?”

„Jake, cred ca trebuie sa mergem acasa!”

„De ce, ce s-a intamplat?” acum era inspaimantat.

„Trebuie sa vorbesc cu mama!”

„Acum?”

„Acum!”

Aproape am urlat cuvantul ‚acum’. Jacob s-a conformat. A lasat pe masa banii pentru ceea ce

comandasem si am iesit din restaurant. Am privit de-a lungul strazii. Nu era nimeni pe strada, asa ca am

luat-o la fuga. In mai putin de o miime din secunda eram langa hotel. Mi-am continuat drumul in pas

normal. Jacob mergea langa mine si ma privea ingrijorat. Am intrat in camera de hotel, iar Carlise a fost

cel care m-a intampinat.

„Mi-a spus Edward ca vii sa vorbesti cu mine. Ce s-a intamplat?”

„La restaurant am simtit o lovitura puernica in stomac, apoi mancarea aveam impresia ca e stricata, dar

Jake a spus ca nu avea nimic. Carlise, ce se intampla cu mine?”

„Cum a fost lovitura?”

„Ciudata. Ca si cum un vampir m-ar fi lovit, dar din interior.”

Chipul lui Jacob se innegri cand auzi explicatia mea.

„Jacob, vrei sa ne lasi doua minte singuri?”

Page | 195



„Nici sa nu te gandesti! Ce are? Spune-mi ce are!”

„Jacob, vreau sa o consult, si as prefera sa fim singuri. Te chem imediat ce stiu exact ce are.”

„Dar...”

„Nici un dar, Jake. Du-te te rog! Du-te si plimba-te putin.”

S-a apropiat de mine, m-a sarutat si a iesit pe usa. Ii ranisem sentimentele, se citea prea clar in ochii lui

cat il durusera cuvintele mele. Am asteptat sa fiu sigura ca nu il mai pot auzi, inainte de a vorbi.

„Carlise, ce crezi ca e?”

„Acelasi lucru pe care l-ai gandit si tu!”

L-am privit uimita.

„Edward mi-a spus la ce te-ai gandit! Si cred ca ai dreptate. As vrea totusi sa iti pot face niste analize.

Maine o sa cumpar aparatura necesara si o sa ne trebuiasca sa inchiriem o casa undeva in zona.”

„O casa?”

„Imi va fi imposibil sa aduc aparatura de spital in hotel.”

„Dar tu trebuie sa pleci la Billy!”

„O sa plec imediat ce ma asigur ca tu esti bine, nici o clipa mai devreme.”

Carlise se apropie de mine, apoi ma saruta pe obraz si imi sopti:

„Sunt sigur ca esti insarcinata! Aparatura este numai pentru a vedea exact care este situatia ta si a

copilului.”

„Ce? Dar cum? Adica stiu cum, dar nu se presupune ca vampirii nu pot avea copii?”

„Scumpo, tu esti pe jumatate om, ceea ce inseamna ca poti avea.”

„Carlise, dar eu nu am avut niciodata menstruatie.” Stiam ca acesta era una dintre conditiile unei sarcini.

„Stiu!”

„Si atunci?”

Page | 196



„Renesmee nu esti bolnava, nu ai nimic, esti doar gravida. Iar sincer sa-ti spun stiam deja.”

„Cum?”

Socul din ochii si vocea mea era mai mult decat evident. De cand stia? Cum a aflat? Cum s-a intamplat?

„Femeile insarcinate au un miros specific. E ca si cum mirosul copilului se contopeste cu al lor. Este un

miros aproape imperceptibil. Totusi pentru mine este usor de sesizat. In primul rand pentru ca sunt

vampir si in al doilea rand datorita cunostintelor mele medicale.”

„Si ceilalti, stiu?”

„Au aflat acum. Toti au simtit ca mirosul tau s-a schimbat, dar au presupus ca e vorba de schimbarea

mediului, pentru ca s-a schimbat acum pentru zile, cand am ajuns in Paris.”

„Si de ce nu mi-ai spus?”

„Nu puteam sa fiu sigur ca asta este cauza diferentelor de parfum. Senzatiile pe care le-ai avut in seara

aceasta, durerile abdominale, perceperea mancarii ca pe ceva stricat mi-au confirmat teoria.”

„Sunt insarcinata?!”

Am soptit mai mult pentru mine, pentru a-mi intari convingerea. Instantaneu mainile mi s-au asezat pe

stomac, si o dragoste cum nu am mai simti niciodata m-a cuprins. Fiecare celula a inimii mele imi iubea

copilul care crestea acum in mine. Copilul meu, copilul lui Jacob, copilul nostru.

Page | 197



Capitolul 31 – Fericirea

Lumina diminetii intra pe geamul de langa pat luminand intreaga camera. Puteam sa vad clar fiecare

element din camera, masuta cu televizorul argintiu ce parea sa straluceasca cand razele soarelui ii

atingeau carcasa, scaunul care depozita un teanc impozant de haine asezate intr-o dezordine totala,

canapeaua ce parea mai rosie decat oricand cu razele de soare jucandu-se pe intinderea ei, noptiera pe

care un ceas digital clipea de zor aratand ora 7:00 AM. In stanga mea erau valizele desfacute, iar hainele

atarnau pe marginea lor intr-un mod inestetic.

Langa mine Renesmee inca dormea linistita. Zambea. Chipul ii era fericit, plin de speranta si incredibil de

frumos. Trupul ii era acoperit de un cearceaf subtire din bumbac. Mainile ii erau impreunate ca pentru

rugaciune si asezate pe abdomen. Isi proteja chiar si in inconstienta trupul de piatra. Am privit-o cu ochii

plini de lacrimi cateva clipe, pana cand mintea mea a inceput sa-si aminteasca secunda cu secunda seara

trecuta.

***

Page | 198



M-am plimbat pe strazi minute intregi, pana cand am decis ca i-am dat lui Carlise suficient timp sa poata

afla ce s-a intamplat cu Renesmee, si m-am intors la hotel. Nu puteam sa inteleg nimic din ceea ce tocmai

se intamplase cu toate ca imi revizuisem in mine fiecare imagine, fiecare cuvant, fiecare gest. Totusi,

nimic nu parea sa faca sens. Toate imi pareau evenimente aruncate fara rost in mintea mea, ca si cum nu

ar fi fost reale. Daca nu as fi fost convins ca Apostol era in Viena as fi jurat ca se juca cu mintea mea. Nu

gaseam nici o explicatie logica.

Am mers cat am putut de repede incercand totusi sa nu atrag atentia celor din jur. Ar fi fost foarte usor

sa ajung la stirile de la prima ora, ca o ciudatenie a naturii care alerga cu viteza unei masini de curse. Imi

era atat de greu sa pastrez pasul incet, cand tot ce imi trecea prin cap era sa fug, sa ajung cat mai repede

langa ea, sa aflu mai repede ce se intampla cu ea. Trecatorii pareau sa ma priveasca suprinsi. Oare ce ii

deranja mai mult? Statura mea, faptul ca erau aproape minus 10 grade si eu eram imbracat cu un tricou,

sau poate nu mergeam atat de incet pe cat credeam.

Am incercat sa incetinesc ritmul de miscare, cand vocea lui Renesmee se auzi din miile de voci atat de

clar in urechile mele, ca si cum ar fi fost langa mine, vorbind cu mine.

„Ce? Dar cum? Adica stiu cum, dar nu se presupune ca vampirii nu pot avea copii?” Urmata de

raspunsul lui Carlise. „Scumpo, tu esti pe jumatate om, ceea ce inseamna ca poti avea.”

Despre ce tot vorbeau? Insarcinata? Renesmee? Nu se poate, probabil ca am inteles eu gresit. M-am oprit si

mi-am fortat urechile sa auda mai bine.

„Carlise, dar eu nu am avut niciodata menstruatie.”

„Stiu!”

Si eu stiam asta. Am stat timp de opt ani langa ea, si o viata langa femeile umane. Le cunosteam schimbarile

de dispozitie, iar Renesmee nu avusese niciodata asa ceva. Si mai era si tema mirosului. In perioada

respectiva miroseau altfel, iar Renesmee nu a mirosit niciodata altfel, bine poate doar in ultimile zile. Trebuie

sa fie aerul de aici, ii da un alt parfum.

„Si atunci?”

„Renesmee nu esti bolnava, nu ai nimic, esti doar gravida. Iar sincer sa-ti spun, stiam deja.”

Stia? Si nu a spus nimic, nimanui? Cum a putut?

„Cum?”

Page | 199



„Femeile insarcinate au un miros specific. E ca si cum mirosul copilului se contopeste cu al lor. Este un

miros aproape imperceptibil. Totusi pentru mine este usor de sesizat. In primul rand pentru ca sunt

vampir si in al doilea rand datorita cunostintelor mele medicale.”

„Si ceilalti, stiu?”

„Au aflat acum. Toti au simtit ca mirosul tau s-a schimbat, dar au presupus ca e vorba de schimbarea

mediului, pentru ca s-a schimbat acum pentru zile, cand am ajuns in Paris.”

Deci asta era? Parfumul ei se schimbase cand ajunsesem in Paris, dar nu Parisul cauzase schimbarea, ci

sarcina.

„Si de ce nu mi-ai spus?”

„Nu puteam sa fiu sigur ca asta este cauza diferentelor de parfum. Senzatiile pe care le-ai avut in seara

aceasta, durerile abdominale, perceperea mancarii ca pe ceva stricat mi-au confirmat teoria.”

Nu am putut sa ma misc din locul unde eram. Simteam cum picioarele imi deveneau din ce in ce mai

grele, parca erau umplute cu plum. Ochii imi erau plini de lacrimi, iar respiratia aproape inexistenta, dar

nu parea sa ma inconvenieze. Plamanii nu-mi cereau mai mult aer, organele nu aveau nevoie de mai mult

oxigen, sau poate si ele imi cedasera asa cum acum imi cedau genunchii care tremurau. Ochii curiosi ai

trecatorilor se opreau pe chipul meu numai pentru o clipa, iar apoi isi intorceau capul speriati de ceea ce

vedeau si plecau cu un mers nervos si grabit.

Mi-am strans toata forta pentru a reusi sa-mi misc picioarele cativa pasi, pana in dreptul unei vitine. Am

reusit. Imi priveam reflectia din geamul magazinului si nu imi recunosteam nici macar o trasatura.

Chipul imi era contrar asteptarilor mele fericit, radeam, dar era un ras ciudat, deformant, un ras nebun.

Continand sa ma privesc am realizat motivul pentru care eram fericit: urma sa fiu tata!

Prin fata ochilor minti mi-au trecut imaginiile unor copilasi ingrozitor de frumosi, cu parul drept ca al

meu dar ciocolatiu ca al lui Renesmee, cu tenul cu o nuanta mai deschis decat al meu, cu ochii de

culoarea ciocolatei cu lapte. Erau atat de frumosi, si langa ei era o faptura ce depasea orice standard de

frumusete, Renesmee. Isi privea cu dragoste copilasii si ii imbratisa. O sa fiu tata!

Am simtit cum trupul amortit isi revine, cum fiecare celula mi se umplea cu energie. Trebuia sa ma duc laea. Trebuia! Am inceput sa alerg, iar acum imi era si mai greu sa imi infranez pornirile. Dupa cateva

minute am ajuns in fata camerei de hotel. O priveam si nu reuseam sa-mi fac mana sa se miste pana la

clanta. Incercam din rasputeri sa imi conving creierul sa functioneze asa cum trebuia, dar nu parea

dispus sa ma asculte. Parfumul sublim al lui Renesmee imi invadase fiecare particica a trupului, eram la

numai cativa pasi de ea, dar nu gasem puterea de a ma apropia mai mult.

Page | 200



Usa se deschise si in fata ei statea acum Edward, iar fata ii era manioasa. Reactia lui nu era ceva ce

anticipasem. Aproape ca uitasem de existenta lui pana cand fata lui, ochii lui mi-au reamintit.

„Nu intri, caine?”

„Nessie!”

„Renesmee e bine! Intra!”

Am incercat din nou sa imi conving creierul sa functioneze fara reusita. Nu imi puteam misca nici o

extremitate. Toate erau tintuite, iar inima o luase la goana. Simteam cum sangele imi alerga prin vene si

auzeam cum plamanii mi se miscau cu fiecare respiratie. O mana rece se aseza pe bratul meu si ma trase

in camera intunecata.

„Unde e Nessie?”

„Aici sunt Jake!”

Veni langa mine si ma imbratisa strangandu-ma cu putere. Ma durea si imi oprea circulatia imbratisarea

ei, dar nu as fi spus-o niciodata. Nu conta decat ca era langa mine.

„Jake, stii...”

„Stiu... te-am auzit vorbind cu Carlise. Am crezut ca ati terminat consultatia si m-am intors. Eram

aproape de hotel cand ti-am auzit galsul. Nu as fi ascultat daca nu as fi auzit prima fraza.”

„Sunt insarcinata! Iubitule o sa avem un copil!”

„Stiu!” numai atat am putut sa articulez.

„Si nu te bucuri?”

Chipul i se intrista instantaneu si vocea ii deveni tremurata. Cum putea sa creada ca nu ma bucuram?

Cum putea sa se gandeasca ca nu imi doream mai mult decat orice un copil cu ea? Cum putea? Fata mea ii

spunea orice numai adevarul nu. Trebuia sa stie! Dar cum as fi putut exprima in cuvinte cat de fericit eram ca

ea purta in pantec copilul meu, cat de norocos eram ca ma iubeste suficient de mult incat sa fie mama copiilor

mei. Cat de mult o iubeam, cat de mult ii iubeam!

„E in soc!” raspunse Edward „Nu isi gaseste cuvintele sa-ti explice cat de fericit este ca porti copilul lui si

ca deja il iubeste, la fel cum te iubeste si pe tine!”

Page | 201



Era poate prima oara cand talentul socrului meu nu ma deranja. Bratele ei se asezara din nou in jurlui

gatului meu strangandu-am cu putere. Putin mai tare si mi-ar fi rupt gatul, dar se oprise la timp pentru

a-mi permite sa respir. Apoi se ridica pe varfuri, si-si lipi buzele tari, calde, parfumate de buzele mele

fragile si fierbinti. Dintr-odata toata teama imi disparu din suflet si tot ce puteam sa simt era fericire,

extaz si iubire, foarte multa iubire. Iubirea nemasurata pe care o simteam pentru Renesmee fu

completata de alta la fel de puternica si la fel de intensa pentru copilul meu.

Am gasit din nou forta mea caracteristica, era in mine dormitand, socul o adormise pentru cateva clipe.

Eram iar eu cel de mereu, numai ca acum urma sa fiu tata. Mi-am imbratisat sotia cu putere. O iubeam,

iar ea imi daruia acum cel mai de pret cadou, copilul meu. O imbratisam cu putere si ii raspundeam la

sarut cu prea multa pasiune, lund in calcul ochii care ne priveau. Nu imi pasa! Toate lumea trebuia sa

stie cat de fericit eram.

Un marait se auzi din partea opusa a camerei. Uitasem complet de Edward. M-am desprins din sarutul

patimas si mi-am intors ochii catre el, pastrandu-ma in imbratisarea lui Renesmee. Chipul nu ii era deloc

cel dinainte, nu era manios, ochii nu exprimau ura pe care cu cateva clipe mai devreme o citisem in ei.

Ma inselasem sau tata socru’ avuse chef de glume?

„Chef de glume!”

Imi raspunse Edwrad la gandurile nerostite. Incepu sa paseasca spre noi. Am privit putin speriat in jurul

meu si am observat chipul familiei mele, pentru ca acum erau familia mea, privindu-ma, zambindu-mi.

Bella era asezata pe canapea la numai doi pasi de mine, si ma privea cu o dragoste cum nu am vazut

niciodata in ochii ei. Era fericita, si ma iubea asa cum ma iubise in ultimi opt ani. Dragostea ei pentru

mine era o combinatie de trei tipuri diferite de iubire; iubirea de frate, iubirea de fiu si iubirea de prieten.Pentru ea eu eram toate astea, asa cum si ea era pentru mine cea mai buna prietena, sora mea de suflet

si o mama minunata.

Esme si Carlise alaturi de Charlie si Sue ma priveau deasemenea de la masuta rotunda ce intregea

camera. Ochii le exprimau o droaie de sentimente, care mai de care mai calde si mai profunde. Alice si

Jasper erau imbratisati asezati langa Bella, iar chipurile lor exprimau fericirea, si ma incalzeau asa cum

si chipurile lui Emmett si Rosalie o faceau. Carry era asezata pe jos, langa canapea, la picioarele Bellei si

ma privea zambind conspirativ. Probabil se gandea nu atat la copil si la fericirea noastra, cat la modul in

care se faceau copii. Sexul era inca o problema pentru ea, iar faptul ca Seth era la mii de kilometri

dintanta nu o ajuta cu nimic.

Edward isi continua drumul pana langa noi. Se opri la numai un pas distanta ne privi imbratisarea

masurandu-ne de sus pana jos, si apoi deschizandu-si bratele ne cuprinse pe amandoi intr-o imbratisare

mult prea fierbinte pentru un vampir. Puteam sa jur, ca daca ar fi putut, acum ar fi plans. Isi ridica

chipul dureros de frumos privindu-ne fetele, apoi se apleca si o saruta pe Renesmee pe obraz cu toata

Page | 202



dragostea pe care o simtea pentru ea. I-am privit gestul patern care m-a emotionat pana la lacrimi. Nu

peste mult timp aveam sa inteleg dragostea pe care o simtea pentru Renesmee, sa o inteleg si sa o simt.

Doua buze reci se asezara pe obrazul meu. Am tresarit. Mi-am fortat ochii sa priveasca atent si l-am

observat pe Edward retragandu-si capul de langa mine. Ma sarutase. Cat de ciudat a fost! Niciodata nu

am crezut ca un sarut pe obraz poate trezi in mine atat de multe sentimente, dar acum simteam ceva

nesperat. Eram mandru si fericit, pentru ca Edward imi era cel mai bun prieten, un frate exceptional, iar

acum imi era tata.

Ii priveam chipul uimindu-ma de natura situatiei, Edward avea sa devina bunic, iar Bella bunica. Cat de

ironic parea totul avand in vedere ca fizic Edward avea numai saptisprezece ani iar Bella nouasprezece.

Urmau sa fie vesnic adolescenti, iar acum erau pe cale sa fie bunici. Un hohot de ras imi iesi printre dinti

si toate privirile din camera ma sagetara cu curiozitatea lor, toate execeptand chipul lui Edward care o

privea pe Bella zambind.

„Radeam de faptul ca o sa fiti bunici! La varsta voastra.”

Mi-am continuat rasul frenetic pana ce Bella si Edward ma acompaniara. Renesmee ma privea cu ochii

umplandu-se de lacrimi. Pentru o clipa am crezut ca ceva o nelinisteste, dar chipul ii era senin, si atunci

am inteles. Erau lacrimi de bucurie. Am privit cu atentie ochii celor din jur, toti aveau aceeasi privire,

numai ca in cazul lor ochii erau calzi si goi.

„Felicitari, fiule!”

Spuse Edward in timp ce se indrepta sa-si imbratiseze sotia.

„Felicitari!”

Strigara toti cei din jurul meu. M-am indreptat catre ei, iar bratele li se deschideau imediat ce ma

apropiam. Toti ma imbratisau, si sarutau, urandu-mi tot ce se putea ura in asemenea situatie. Pe furisi

imi aruncam privirea spre Renesmee. Ramasese in mijlocul camerei privindu-mi fiecare miscare, iar

mainile ii erau asezate pe abdomen, protejandu-l.

„Va trebui sa-l anuntam pe Billy!”

Am spus revenind in bratele ei, dar chipul i se transfigura. Toata fericirea de acum o clipa ii disparu, iar o

spaima teribila i se citea pe chip.

„Ce s-a intamplat, scumpo?”

„Nimic!”

Page | 203



Acelasi ‚nimic’ de mai devreme. Acelasi ‚nimic’ care spunea atat de multe fara sa spuna nimic. Acelasi

‚nimic’ care ma innebunea. Imi ascundea ceva si asta prea sa ma doara mai mult decat ar fi fost normal.

„Renesmee, te rog spune-mi!”

Ma gandeam ca a-i folosi intreg numele va avea efectul scontat: sa exprime tonul serios si sobru al

intrebarii mele. Chipul i se transfigura din nou, si mai multa durere i se putea citi in ochi, iar spaima,

spaima se accentua. O durea sa ma minta, si totusi acum cauta o minciuna pe care sa o accept.

Niciodata nu a stiut sa minta, iar acum nu era o exceptie.

„Ma gandeam ca ...”

„Asculta! Nu te-am crezut nici azi dimineata si nu te cred nici acum! Imi spui ce s-a intamplat?”

Ma saturasem sa incerc sa par suficient de credul sa inghit gogosile pe care mi le servea. Trebuia sa stie

ca nu o credeam, dar si mai important, trebuia sa-mi spuna adevarul.

„Ce?”

„Povestea pe care mi-ai spus-o cum ca erai trista din cauza lui Marcus si a Didymei. Poate ca un copil te

crede, dar eu nu cred. Nu cred o iota. Deci imi spui?”

„Nu am nimic de spus!”

Din nou acel ‚nimic’. Aveam sa innebunesc daca mai auzeam de multe ori cuvantul nimic. Dar trebuia sa

ma linistesc.

„Exact, trebuie sa te linistesti. Renesmee este insarcinata si schimbarile bruste de sentimente sunt

normale. Mai ales in prima parte a sarcinii.”

Edward avea logica. Dar stai! Imi trecu prin minte imaginea Bellei din urma cu opt ani cand era

insarcinata, si mai ales evolutia rapida a sarcinii.

„Cum decurge sarcina? Adica are ceva in comun si sarcina Bellei?”

„Asta o sa aflam abia maine, cand o sa reusesc sa-i fac toate analizele necesare. Totusi pentru numai o

saptamana, sarcina este destul de evidenta.”

Am privit mai atent spre Renesmee si am observat cum abdomenul ii era aproape imperceptibil umflat.

Carlise avea dreptate, deja se vedea, iar ziua de miere fusese cu numai o saptamana in urma. Toate astea

indicau un ritm de crestere al copilului foarte accelerat.

Page | 204



„Oare...”

„Nu cred ca va avea aceleasi probleme ca Bella. Dar maine aflam mai multe! Totusi copilul acesta este

jumatate om, un sfert vampir si un sfert lup, ceea ce insemana ca partea umana ar trebui sa le

depaseasca pe celelate.” raspunse Edward intrebarii pe care nu am apucat sa o duc pana la capat.

***

O priveam inca dormind si ma bucuram de fiecare perfectiune a corpului sau. Se intinse usor, si apoi

deschise ochii.

„Neata!”

„Neata, mamico!”

Un singur cuvant si obrazii ii erau ca trandafirii, iar ochii i se umezira.

„Nu am visat?”

„Nu ai visat!” m-am aruncat in pat langa ea sarutand-o „Chiar o sa avem un copil! Stii cat de mult te

iubesc pentru asta?”

„Nu, dar presupun ca ai de gand sa imi arati!”

Zambea, si nu am mai putut rezista. Frumuseta ei era acum si mai puternica ca niciodata, si era numai a

mea.

Capitolul 32 – Speciala

Ningea iar fulgii de nea cadeau rotinduse in cercuri concentrice pana ce atingeau pamantul unde se

asterneau alaturi de ceilalti fulgi care urmasera acelasi drum pana jos, din ce in ce mai multi. Priveam

cum fiecare fulg in perfectiunea sa unica se aseza pe chipul meu, numai pentru a se topi o secunda mai

tarziu. Pentru majoritatea celor din jurul meu intregul dans al fulgilor era invizibil, ascuns dincolo de

vederea lor limitata, dar pentru mine si familia mea fiecare dans era unic si perfect. Vedeam fiecare fulg,

Page | 205



fiecare picatura de apa in care se transforma, fiecare fateta a sa. Peisajul era feeric, iar albul imaculat ce

il constituia imi amintea de chipul minunat al mamei.

Mama era langa mine, bucurandu-se de minunatia zapezii, departe de razele soarelui, departe de frigul

dezolnat din Forks, frig pe care nu il simteam. Eram in Paris de doua saptamani, iar orasul ne vrajise cu

adevart pe toti cu frumusetile sale. Un fulg de nea cobora incet din abisul cerului gri, alergand inspre

pamant atras de gravitatea sa. In drumul rau imi intalni abdomenul marit si se aseza pe el. O presiune

usoara se instala in clipa in care fulgul ma atinse, exact in locul unde acesta se aseza, dar in interiorul

meu. Instinctiv mi-am dus mana spre locul loviturii si am auzit in gandurile fiicei mele dezamagirea pe

care o simtea pentru ca fulgul de nea se topise.

Sarcina avansa intr-un ritm ametitor. Aveam numai trei saptamani de sarcina si totusi aratam ca o

femeie gravida in luna a cincea. Carlise ma asigurase ca totul decurgea cat se putea de normal avand in

vedere situatia mea si exceptand viteza de dezvlotare, iar copilul, fetita mea se dezvolta perfect, mult mai

repede de cat ar fi trebuit, dar perfect.

Situatia mea, si abdomenul care isi marea dimensiunile de la o zi la alta ne fortasera sa renuntam la a sta

intr-un hotel, si am cumparat o casa minunata, ascunsa intr-o padure de langa oras. Si fericirea mi-ar fi

fost deplina daca Carlise nu ar fi fost in Atena numai pentru a ne anunta pe mine si pe tata, ca temerile

lui Billy nu erau nefondate. Cancerul ii distrusese o mica parte din celulele neuronale, dar viteza de

inaintare era una ingrozitor de mare. In afara de mine si de tata, nimeni nu stia nimic, iar Carlise se

presupunea ca fusese in Grecia pentru a urmari evolutia lui Billy de dupa operatia pe care o suferise

acum trei ani, atunci cand Carlise a reusit sa ii reconstruiasca cu ajutorul celulelor stem nervii spinali.

In ultimile saptamani Volturii nu mai pareau a fi un subiect de discutie, iar fiecare video-conferinta, pecare o aveam cu ceilalti, se invartea in jurul sarcinii mele. Nu ma mai gandisem parca de ani la ei, si

totusi undeva in strafundul subconstientului, stiam ca amenintarea lor era acum mai mare ca niciodata.

Imi era teama pentru mine, pentru familia mea, pentru Jacob, dar cel mai teama imi era pentru copilul ce

crestea acum in interiorul meu.

„Nessie, iubito, poate ar trebui sa ne intoarcem acasa.” se auzi undeva in departarea gandurilor mele

vocea lui Jacob.

„Da!” aproba mama.

„Sigur!”

M-am ridicat de pe banca pe care stateam, pregatita sa pornesc spre casa cand imaginea salii tronului

Volturilor imi veni in minte. Stiam ce se intampla si trebuia sa-i anunt pe mama si pe Jacob inainte de a

lasa gandurile sa continue.

Page | 206



„Volturii! Ii pot vedea iar!”

„Oh...Acum? Sigur, scumpo, nu o sa auzi un sunet de la noi!” anunta Jacob si isi inchise un fermoar

invizibil in dreptul buzelor.

„E valabil si pentru tine, puiule!”

Am soptit atingandu-mi stomacul. Poate pentru altii gestul ar fi parut unul nenecesar, dar copilul care

crestea in mine nu era un copil ca oricare altul, asa cum nici eu nu eram o femeie gravida ca oricare alta,

asa cum Jacob nu era un viitor tata ca oricare altul si cum intreaga mea familie era total diferita de

conceput de familie normala. Fiica mea imi putea auzii si intelege vocea si fiecare gand, iar eu ii puteam

auzii gandurile si ii puteam simtii sentimentele asa cum faceam cu toti ceilalti. In cazul ei nici nu aveam

nevoie sa ma concentrez. Puteam sa vad tot ce gandea si ce simtea in permanenta, fara ca ceva sa

intrerupa legatura.

M-am reintors gandurile la Volturi, concentrandu-mi gandurile asupra lor. In special asupra lui Marcus

care din cate observasem in ultimile saptamani avea gandurile cele mai linistitoare. Imi aminteam din

nou povestea lui de dragoste, apoi abilitatea lui de a vedea legaturile dintre oameni, apoi...

Palatul volturilor era in fata mea. Vedeam perfect conturului fiecarei pietre a zidului principal. Simteam

dorinta arzatoare de a intra in incaperea care acum se astern ea in fata mea, dar si sentimentul ca mai bine

as fi ramas afara. Mi-am facut picioarele sa se miste si am intrat. Eram in sala mare, in fata tronurilor iar Aro

si Caius ma priveau.

„Ai renuntat?”

„Niciodata!” i-am raspuns lui Caius la intrebare.

Ma deranja atitudinea lui superioara, as fi vrut sa ii sar la gat, dar ceva undeva in mine nu ma lasa. Nu as fi

fost niciodata instare sa il atac, cu toate ca uneori imi doream.

„O sa renunti, frate! Este imposibil de trecut de Daphne.”

„Vreau sa fiu sigur ca Carlise si ai lui nu au cum sa treaca de ea. Vreau sa fie la fel de surprisi, cum am fost

noi acum ceva timp cand Bella a reusit sa ne tina departe de satra de nelegiuiti.” mi-am intors chipul spre

vampirul din dreapta mea „David! Ce mai fac? Cand ne ataca? Sunt acolo de doua saptamani!”

„Nu pot sa vad decat ca nu vor ataca in urmatoarele zile. Nu au de gand sa o faca. Nu inca! Altceva le ocupa

atentia acum, dar din cauza javrei care e cu ei, nu pot sa vad nimic clar.” se auzi din dreapta mea galsul lui

David.

„Poate ca ar trebui sa-i atacam noi!” supse Caius.

Page | 207



„Si pe care dintre cele patru grupuri propui sa-l atacam? Care sa fie celelalte trei grupuri care sa ne omoare?

Poti sa decizi tu pentru noi, frate?” vocea lui Aro imi facu inima sa tresara.

Mi-am intins bratul, am facut mana pumn si am lovit masa din piatra, care s-a sfaramat sub presiunea pe

care i-am aplicat-o. Sute de bucatele mici de piatra se rostogolira pe podeau de granit pana langa tronul lui

Caius. Acesta se apleca ridica o bucata si o zdrobi intre degete, apoi arunca praful astfel obtinut spre mine si

spuse.

„Daphne va tine toate atacurile lor departe, dar ce facem cu forta fizica? Ne sunt superiori in domeniul asta.

Armata noastra nu stie sa lupte. Alec si Jane nu au avut niciodata nevoie de forta fizica in lupta, si la fel si

multi din ceilalti. Cum rezolvam asta?”

„Speram ca nici in cazul lor forta fizica nu este tocmai o abilitate innascuta!” se auzi vocea lui Aro

„Sau...”

Inceputul replicii lui Marcus fu ultimul lucru pe care l-am gandit inainte ca alte ganduri sa-mi cuprinda

mintea. Copilului ii era foame si nu ezitase sa isi exprime sentimentele si gandurile, dar acum isi cerea

scuze pentru interupere. Mi-am fixat mainile in jurul burtii, zambind.

„Nu-i nimic, scumpo, mergem acum sa vanam!” am soptit catre abdomenul proeminet apoi catre mama

„Mama, Jake! Ne este sete!”

***

Ne intorsesem de la vanatoare de numai cateva clipe cand camera de zi incepu sa se umple. Casa, pe care

Carlise a cumparat-o conform previziunilor lui Alice care a vazut ca in aproximativ doi ani ar obtine un

profit de 300% prin vanzarea ei, se afla in sanul padurii, departe de relitatea cruda a civilizatiei, departe

de forfota orasului si foarte aproape de hrana. Era o casa mare cu trei etaje, pe fiecare etaj existand cate

doua dormitoare fiecare cu baie si dressing propiu, iar la parter camera de zi si o bucatarie deschisa.

Exterirorul era la fel de frumos ca si cel al casei din Forks, intregul parter avand peretii din sticla ce se

imbina perfect din loc un loc cu stalpii de sustinere.

Se intorsesera cu totii si ma priveau ca de fiecare data cu ochii mariti de spaima, ca si cum as fi fost prea

fragila pentru a misca, pentru a respira, chiar si pentru a exista. Grijile exagerate de care dadeau dovada

erau numai reminiscentele sarcinii mamei. Eu nu eram deloc fragila. Corpul imi era mai dur ca niciodata,

iar exteriorul nu se putea apropia de nici un fel de minunata faptura care crestea in mine. Abdomenul mi

se dilatase pana la refuz si totusi pielea nu mi se subtia asa cum ar fi fost normal ci mi se ingrosa,

oferindu-i copilul meu un adapost perfect.

Page | 208



Ochii lor ma exasperau pana la nebunie, dar incercam sa le fac pe plac. Le-am zambit, iar un zambet imi

aparu in ganduri. Fiica mea le zambea deasemenea. Asa cum eu ii putea vedea ei fiecare gand si ea le

putea vedea pe ale mele. Conexiunea dintre noi ne intarise puterile amandurora iar acum, dupa numai

doua saptamani ajunsesem sa purtam adevarate coversatii mintale. Tata era cel care le comunica in

general celor din jur reactiile ei, eu fiind mereu prea absorbita de gandurile pe care le avea pentru a reusi

sa articulez cuvintele.

„Tocmai a zambit!”

„Da, Ed, am vazut!” il repezi Rosalie.

„Nu ,Renesmee a fost cea care a zambit ci nepoata mea!”

Fiinta ce se dezvolta in pantecul meu devenise centrul universului fiecaruia din prietenii nostrii. Chiar si

cei care nu aveau discutii prin tata cu ea, erau absorbiti cumva de ea, dar dintre toti Billy era poate cel

mai indragostit de copilul minunat care inca nu se nascuse. Fiecare discutie cu oricare din membrii

familiei incepea cu furtuna de intrebari referitoare la ea, furtuna ce uneori se intindea pe zeci de minute.

Imi era dor de Billy, dar de fiecare data cand ma gandeam la el, gandurile imi fugeau involuntar la boala

care il omora. Carlise il monitoriza acum de la distanta. Billy mergea de trei ori pe saptamana la o clinica

particulara din Atena, unde un fost coleg de-al lui Carlise il consulta, trimitandu-i acestuia prin fax sau

prin e-mail fiecare informatie. Jacob era inca nestiutor de tot ce se intampla cu tatal sau, iar faptul ca

trebuia sa-l mint ma ranea fara incetare.

Cat de frumoasa este! Nu imi pot face ochii sa se dezlipeasca de frumusetea ei. Iar copilul, copilul acela

minunat, copilul meu, o face sa para de sute de ori mai frumoasa. Radiaza!

Ce nu as da ca Billy si Rachel si Rebecca sa fie aici! Mai e atat de putin pana cand micuta mea minunatie se

va naste. Ce nu as da ca mama sa fie aici!

Am pierdut gandurile lui Jacob in clipa in care vocea cristalina a lui Alice ma deconcentra.

„Volturii! Sa revenim al ei va rog! Nessie ce ai vazut azi?”

„Parca pe mine nu ma poti vedea!”

„Nu, dar o vad pe Bella!” chicotea.

„Eleazar si tata au avut dreptate. Au gasit un scut, Daphne, care este capabila sa tina la distanta orice

abilitate vampirica sau cel putin asa se presupune. Marcus o tot testeaza, vrand sa fie sigur ca nu exista

brese in apararea lor. Totusi le este in continuare frica de noi. Garda este formata in mare parte din

vampiri talentati, care nu au avut niciodata nevoie de forta bruta. Spera ca noi sa fim la fel.”

Page | 209



„Aici nu ne-au nimerit!” rase Jacob.

„Sunt deasemenea nerabdatori si inspaimantati de lipsa noastra de actiune. Nu stiu cum sa interpreteze

ceea ce facem!”

„Exact asta vroiam!” ranji la un gand ascuns Emmett

„Ah... Alice vroiam sa te intreb de ceva timp. Tu reusesti sa o vezi pe Sarah?”

Am privit cum ochii lui Jacob se marira pana la refuz. Socul ii era intiparit pe chip si parea sa nu

inteleaga nimic.

„Pe cine?” se auzi din spatele meu vocea mamei.

„Sarah Marie. Fiica noastra.” am raspuns privind cum chipul lui Jacob se lumina.

„Nessie!”

Ochii ii era plini de lacrimi, iar vocea tremurata, dar fericirea ii stralucea pe chip. Intelesese ceea ce

mintea lui nu vrusese sa proceseze cu numai o clipa in urma. In ultimile doua saptamani am incercat sa

imi dau seama care nume se potrivea mai bine fetitei mele, iar astazi gandurile lui Jacob au luat decizia

pentru mine. Sarah numele mamei lui si Marie al doilea nume al mamei. Sarah Marie Black.

Bratele lui Jacob s-au aruncat in jurul taliei si inainte sa realizez ce se intampla eram ridicata in aer, iar

buzele sale imi acopereau rand pe rand fiecare centimentru al fetei.

„Nessie, te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!” striga el printre saruturi, cuvinte fiind aruncate printre lacrimile

care ii siruiau pe obrajii fierbinti.

„Multumesc!” spuse mama.

Vocea i se apropia din ce in ce mai mult de mine, pana cand un sarut pe obraz asternu din nou linistea.

„Deci o vezi?” am reluat eu discutia, inca stransa in imbaratisasea mamei si a lui Jacob

„Nessie, stii ca nu pot sa te vad pe tine, iar atat timp cat ea este inca in pantecul tau, nu am nici o sanasa

vad ceva. Totusi, avand in vedere ca nici pe Jacob nu pot sa-l vad imi e greu sa cred ca ea va fi o exceptie,

doar este fiica voastra.”

„Perfect. Nici David nu ne vede. Nu stia nimic de lupi, ceea ce ma face sa cred ca ne subestimeaza putin,

neluandu-i in calcul. Si cu siguranta nu stie nimic de Sarah.”

Page | 210



„Oare chiar nu se gandesc ca alianta cu ei este prea puternica sa venim sa luptam fara ei?”

„Marcus nu se gandeste la asta! Probabil ca e timpul sa intru iar in mintea lui Aro.”

O lovitura usoara ma atentiona.

„Stiu, scumpo, stiu, nici mie nu imi place mintea lui, dar e singura care ne poate oferi toate raspunsurile

de care avem nevoie.”

„Nessie, nu e nevoie, incercam sa ne descurcam si fara.”

„Tata, stii foarte bine ca e nevoie! Trebuie sa o fac.”

M-am apropiat de el sarutandu-l pe obraz, apoi i-am soptit:

„Tine-o ocupata pe Sarah!”

Mainile tatei se asezara pe abdomenul meu incepand sa il mangaie.

„Jake, te vrea pe tine!” spuse tata retragandu-si mainile pentru a face loc mainilor lui Jacob care acum

imi mangaiau proeminenta abdominala. Sarah zambea. L-am sarutat pe Jacob inainte de a inchide ochii

si de a incepe sa ma gandesc la din nou la aceea zi inspaimantatoare din urma cu opt ani. Ma gandeam la

ochii stacojii, la pielea translucida, la pelerina de un nergu infiorator, la...

„Am in jurul meu numai incompetenti!” cat de mici se puteau face la auzul vocii mele. Ii inspaimantam.

Perfect!

„Stapane!” o voce stridenta implora in genunchi in fata mea. Un vampir femela la numai douazeci de ani, cu

ochii stacojii si pielea de creta. Frumustea ii era atenuata de frica ce ii era evidenta pe chip si in ochi. Firca ei

imi dezonoreaza garda, ma dezoneraza pe mine!

„Stii cat de mult m-ai dezamagit?” tremura, tremura din pricina mea. Ce sentiment de exaltare! Frica ei imi

ofera atata placere, atata satisfactie! Oricum ea nu este nimic. Nu repezinta nimic. E numai un gunoi! Toti

sunt gunoi.

„Dar, stapane!” Este atat de speriata, atat de tematoare. Iar eu ma simt minunat!

„Apropie-te” Cat de incet paseste... „Mai repede!” a ajuns „Intinde mana!” mi-am pus palma in mana ei si...

Vampirii sunt impartiti in trei grupuri, in Spania, Franta si Viena. Asta stiam deja! Au cu ei unul din lupi. Ma

asteptam! Micuta Renesmee este si ea cu ei. Acum este adulta. Ciudatenia aia din Brazila nu ne-a mintit!

Este interesant faptul ca David nu o vede nici pe ea, asa cum nu vede nici lupii. Ciudat! Carlise. Nu s-a

Page | 211



schimbat deloc! Acelasi idiot plin de compasiune. Romanii si Apostol... Soldatul meu cel mai de pret, m-a

tradat! Clanul Denali si Amazon. Aceeasi de acum opt ani. Atunci au scapat cu viata, dar acum, acum nu

trebuie sa le permit sa mai existe. Cateva fete noi, necunoscute. Interesant. Dar unde sunt lupii?

„Unde sunt lupii?” ii priveam pe toti cu ura, ura pe care o simt pana in ultima celula a corpului „Unde sunt?

V-am trimis dupa varcolaci, pentru ca David nu-i poate vedea si voi venit i fara informatia cea mai de pret?

Unde sunt lupii?”

„Stapane!” vocea lui Ilonis ma deranjeaza „Lupii nu sunt cu ei.”

„Asta stiam, idiotule! Spune-mi unde sunt, nu unde nu sunt!” Cata incompetenta! Inca doua minute si o sa

scap de ei, dar trebuie sa aflu ceva, orice.

„Nu stim! Nu i-am gasit! Am cautat peste tot, si nu sunt nicaieri. Stapane...”

„Liniste!”

Nu sunt nicaieri, si totusi undeva trebuie sa fie. Cu siguranta Culleni nu au rupt alianta, asta mai ales ca inca

il au pe unul dintre ei, pe post de animal de companie. Dar unde sunt?

„Felix!”

„Da, stapane!” Norocul meu ca nu toti sunt dezamagitori.

„Descotoroseste-te de ei! Omoara-i!”

„Da, stapane!”

„NU!!!!!!”

Au fost ultimul gand pe care l-am putut vedea. Sentimentele de satisfacitie a lui Aro m-au inspaimantat

prea mult si nu am putut continua. Aveam lacrimi in ochi, iar chipul imi era inspaimantat. Nu puteam

intelege cum cineva putea sa simta atat de multa ura fata de toti si de tot si atat de multa placere la

vederea trupurilor garzii sale dezmembrandu-se si arzand.

Ochii ingrijoarati ai familiei mele erau atintiti asupra mea. Tata le citase fiecare gand odata ce il vedea in

mintea mea asa ca erau toti la curent cu orarea le care tocmai asistasem privita prin ochii lui Aro. Jacob

ramasese cu mana pe abdomenul meu, nemiscat, ingrozit de ceea ce auzise, iar ochii ii zburau necontenit

de la abdomen la chipul meu.

„A vazut tot ce a vazut si Renesmee, dar spre suprinderea mea nu este deloc inspaimantata!” raspunse

tata gandurilor lui Jacob iar vocea ii era usor contrariata.

Page | 212



Cu toate ca stiam foarte bine reactia pe care o avusese Sarah la gandurile lui Aro, nu am putut sa-mi

stapanesc un sunet de uimire in clipa in care am auzit cuvintele tatei. Reactia ei nu a fost deloc una ce

putea fi anticipata in vre-un fel. M-am astepta la fel ca toti ceilalti ca Sarah sa fie inspaimantata de

moartea vampirului in mainile lui Felix, dar ea, contrar asteptarilor noastre se gandea la tata omorandu-l

pe Aro. Imaginea era atat de clara si atat de terifianta ca am simtit piciorele incetand sa imi mai sustina

greutatea corpului si prabusindu-ma la pamant inainte ca Jacob sa reactioneze.

„Nessie! Renesmee!”

Se auzeau vocile inspaimantate ale celor din jurul meu si zeci de brate au aparut de nicaieri langa mine

oferindu-se sa ma ridice. Apoi toate bratele s-au retras la fel de repede cum au aparut, iar bratele lui

Jacob m-au ridicat cu grija, asezandu-ma pe canapea.

„Nessie! Ce ai patit?” vocea ii era pierduta si ingrijorata.

„Fiica noastra...” au fost singurele cuvinte pe care am reusit sa le articulez.

„Ce e cu Sarah? Nessie? Edward? Ce se intampla cu fiica mea?” acum era innebunit.

„Sarah se gandea la mine omorandu-l pe Aro, si se gandea la asta ca la ceva sigur.”

„Cum adica sigur? Edward? Ce inseamna asta? Tu pari sa intelegi ceva, dar eu sunt ...”

„Jake, nu stiu ce ar trebui sa inteleg din toate astea. Dar Eleazar ar putea.”

„Crezi ca este vorba de un al doilea talent?” intreba Carlise.

„Cel mai probabil! Dar nu pot sa fiu sigur de nimic.” raspunse tata cu tristete evidenta in voce.

Chipurile vampirilor mei dragi era cu adevarat confuze. Fiica mea urma sa fie total diferita de orice alta

fiinta din lume, caci nicaieri, niciodata nu mai existase o dragoste ca cea dintre mine si Jacob. Sarah

Marie Black era deja speciala, si avea sa fie intreaga sa viata, speciala si unica.

Page | 213



Capitolul 33 – Volterra

Imaginea pe care o vazusem de atatea ori in gandurile lui Aro, Caius sau Marcus se intindea acum ca

panza unui tablou in fata mea. Eram acolo, in Volterra, in mijlocul lor si singurul sentiment pe care il

nutream era ura. O ura cum nu am mai simtit niciodata, o ura pe care nu o intelgeam deloc. In fata mea

Aro si Caius asezati pe tronurile impozante ma priveau, cu ochii lor stacojii, bajocoritori. Eram numai o

fatuca, dupa cum ma numise de sute de ori Aro in gandurile sale, care se credea suficient de puternica

sa-i infranga, dar care urma sa moara chiar inainte de a incerca ceva impotriva lor.

Peretii seculari care trebuiau sa ma faca sa ma aplec in fata vechimii si potentei lor de a rezista secolelor,

nu imi inspirau decat greata. Undeva in dreapta mea o gramada cenusie, pe care o vedeam cu coltul

Page | 214



ochiului, imi atragea atentia, urland parca spre mine. Mi-am desprins privirea din ochii criminalilor mei,

incercand sa privesc spre dreapta, dar ceva undeva innauntrul meu imi zbiera sa nu o fac. Am reusit sa

trec peste glasul interior, reducandu-l la tacere, doar pentru a vedea ca vocea acea ce urla in mine incerca

sa ma protejeze de o durere superioara oricarei dureri pe care viata mi-a aratat-o pana acum.

Gramada cenusie ce imi parea ca-si striga disperarea era familia mea. Corpurile lor dezmembrate,

aruncate in coltul salii imense, iar langa ele, era ea. O copila de numai cativa anisori al carui par balai

era naclait de sangele iubitului meu Jacob, a carui fata rotunda, perfecta era imbibata de cenusa

trupurilor deja arse si de noroiul unei lupte despre care nu stiam nimic. Ochii ii erau perfecti si

stralucitori de culoarea mierii, dar plini de ura.

Intregul meu corp reactiona plin de dezgust si ura fata de copila care parea sa isi savureze victoria.

Membrele imi erau reci si grele, chipul contorsionat de durere, iar ochii, ochii imi erau imbibati de lacrimi

ce imi ardeau pielea, carnea, inima. Lacrimi care ardeau totul pana in strafundul sufletului.

Un fosnet imi atrase atentia, iar ochii mi-au fugit spre locul unde erau asezate tronurile. Aro si Caius se

ridicasera, indreptandu-se spre centru camerei, spre mine. Paseau usor si fara zgomot iar pelerinile negre

pareau sa leviteze. S-au oprit la numai doi pasi in fata mea, iar chipurile le erau ingrozitoare. Ma priveau

cu interes si ura. Cineva isi lasa mana rece pe umarul meu. Am privit in directia din care apruse mana si

l-am observat pe Marcus privindu-ma cu ochii plansi si plini de mila. Aro se apropie de mine, si atunci

am simtit cum corpul mi se rupse.

Am deschis ochii pana la refuz speriata de durerea pe care tocmai o simtisem. Intregul corp imi tremura,

iar o arsura se concentra in zona abdomenului. Am tresarit realizand ca sunt in camera mea, intinsa pe

pat langa Jacob. Instinctiv mi-am dus bratele catre abdomen, pentru a ma asigura ca proeminenta e incaacolo sau poate pentru a ma asigura ca sunt intreaga. Gandurile lui Sarah erau linistite si vesele,

imaginile chipurilor lui Jacob, mama, tata si al meu derulandu-se cu repeziciune ca rola unui film.

Trecuse ceva timp de la ultimul cosmar si cunoscandu-mi nou dobandita abilitate ma intrebam gandurile

cui le reprezentasem animandu-le in seara aceasta. Oare cine isi imagina un asemenea sfarsit? Urma sa

aflu imediat ce aveam sa-l intalnesc pe tata, imediat ce el avea sa-mi citeasca in ganduri cosmarul,

imediat ce persoana ale carui ganduri mi le insusisem avea sa le gandeasca in prajma tatei.

***

Coborasem pentru a lua micul dejun cand din camera de zi, mirosul dulce de vampir imi invada narile.

Era Eleazar. Atat de multe mirosuri imi lipsisera in ultima perioada: mirosul prietenilor nostrii vampiri,

mirosul haitelor, mirosurile cu care am trait in ultimile luni zi de zi, de aproape o luna nu mai faceau

parte din mireasma zilelor mele. Mi-am indreptat pasii energic spre locul de unde emana parfumul cel

nou. Apropiindu-ma am simtit cum un nou miros isi facea aparitia undeva in departare.

Page | 215



„Renesmee, esti incantatoare!” spuse Eleazar imbratisandu-ma „Graviditatea iti prieste!”

I-as fi raspuns, daca in aceea clipa mirosul cel nou nu ar fi fost prea aporape pentru a fi ingnorat. Erau

Apostol si Anne care pareau sa se apropie alergand de casa. Oare urma o reuniune?

„Bine v-am gasit prieteni!” saltuta Apostol in timp ce Anne sari in bratele lui Esme continuand apoi spre

mine „Oh... Nessie! Cat de mare te-ai facut!”

Nu am putut rezista impulsului de a scoate limba, asa ca l-am lasat sa ma stapaneasca. Anne se apropie

de mine imbratisandu-ma cu putere in bratele ei reci si tari.

„Nu-l baga in seama! Vrea sa fie amuzant, dar nu ii prea iese!” rase ea si imi saruta ambii obraji

coborandu-si mainile pe abdomen. Sarah ii zambea!

„Bine ati venit! Dar...?” i se adresa tata lui Apostol.

Un miros cunoscut si drag se apropia, acompaniind pasii grei a lui Jacob.

„Oho... lume noua! Salut! Ce-i cu voi aici?” intreba Jacob.

„Au venit la solicitarea mea!” raspunse Eleazar in locul lor.

„S-a intamplat ceva?” se auzi vocea linistita a lui Carlise.

„Oh... vechi prieten, cat de bine ma citesti, poate chiar mai bine decat fiul tau talentat!” ii raspunse acesta

apoi se intoarse spre tata.

„Stim deja de vizita Volturilor! Renemsee a vazut-o in gandurile lui Aro.” raspuse tata replicii si gandurilor

lui Eleazar „Dar nu stiam ca s-au decis sa ne atace. Stiam ca se gandesc la asta, dar... Totusi, tu de une

stii?”

„Vreti sa incetati dialogul asta tacut si sa ne explicati si noua!” se rastira Jacob si Rosalie aproape in

aceeasi clipa. Niciodata similaritatile dintre cei doi nu incetau sa ma uimeasca. Ambii afirmau ca nu se

pot suporta si totusi erau in multe puncte de vedere atat de asemanatori. Amandoi intempestivi, amandoi

agresivi si mai presus de orice, plini de dragoste.

„Volturii s-au hotarat sa atace, aici, in Paris! O mare parte a garzii a pornit deja spre noi.” continua tata,

citind fiecare cuvant in gandurile nerostite ale lui Eleazar, iar vocea ii devenea din ce in ce mai agitata.

„Daphne e cu ei!” concluziona Apostol.

„De asta eu nu vad nimic!” se auzi vocea plansa a lui Alice.

Page | 216



„Renesmee!” se auzi vocea mamei si toti ochii s-au intreptat spre mine.

Stiam foarte clar ce insemna asta: trebuia sa intru din nou in mintea unuia dintre cei trei Volturi pentru

a le afla planurile. Incepusem sa ma concentrez asupra lui Marcus, cand vocea tatei ma opri.

„Te vei concentra pe drum!”

„Pe drum?” intreba Jacob „Unde plecam?”

„Spre Volterra.” raspunsera tata si Alice in acelasi timp.

„Dar, Nessie...” continua el, strangandu-ma in brate, inspaimantat.

„Renesmee si Sarah sunt bine, Jacob. Nimic nu le va putea atinge si de asta vom avea cu totii grija.”

declara Carlise imbratisand-o pe Esme.

Am ajuns si la acest moment, la ultima carte de pe masa, la ultimul capitol. Trebuia sa luptam din nou,

dar pentru ultima oara. Chipul lui Jacob era transfigurat de durere, la gandul luptii care urma, la gandul

pericolului care avea sa fie atat de aproape de mine si de Sarah. Totusi, stia foarte bine, ca aveau nevoie

de mine acolo, si ca eu nu as fi suportat ideea de a sta departe si oricum, in acest moment, pentru mine

si fiica mea, nu exista un loc mai sigur decat in mijlocul celor dragi. Singura sfarsitul mi-ar fi fost grabit,

dar acolo, alaturi de toti cei care ma puteau proteja mai aveam o sansa. Impreuna aveam cu totii o sansa.

Am pornit spre Volterra imediat ce si ceilati au fost anuntati. Trebuia sa ne grabim sa ajungem inainte ca

David sa poata observa modificarile viitorului. Aproape tot drumul l-am facut cu o rapiditate uimitoare

reusind sa ne incadram in timpul pe care Alice il estimase la secunda chiar. Am incercat de mai multe ori

sa accesez mintea lui Marcus, Caius si Aro, dar fara success. Nu reuseam sa vad absolut nimic, ca si cum

mintile lor ar fi fost deconectate. Totusi, sentimentele erau prezente. Aceeasi ura puternica fata de noi,

acelasi patos pentru lupta ce va urma, aceeasi incredere oarba in reusita, acelasi dezgust fata de intreg

neamul vampiric. Dupa un timp am renuntat, sentimentele nu-mi ofereau nici un indiciu nou.

Clipele s-au transformat in ore de asteptare, in ore de teama si nerabdare. Pe chipurile tuturor se citea

groaza. Jacob nu s-a miscat nici o clipa de langa mine. Intregul drum l-a petrecut memorand fiecare

trasatura a chipului meu, a bratelor mele. Sarah zambea, fericita ca tatal ei o iubea, ne iubea. Incercand

sa imi golesc mintea de orice element referitor la Volturi sau la ce avea sa urmeze, m-am concentrat pegandurile lui Sarah, aratandu-i-le lui Jacob. Inima lui tresarea de fiecare data cand micuta noastra

minune se gandea la dragostea pe care ne-o purta.

***

Page | 217



Volterra se intindea in fata noastra. Cladirile seculare, roase de vant si ploi, stateau ca niste strajeri

asteptandu-ne. Iedera de pe pereti le confereau un aspet aproape grotesc. Privelistea era dezolanta.

„Nu mai e nimeni in oras!” se auzi vocea lui Carlise cand masina traversa granita orasului intrand pe

portile magnifice care strajuiau intrarea.

„Nici un gand.” continua tata, privind cum strazile se pierdeau in urma masinii.

„Ne asteapta!” am auzit vocea cristalina a lui Alice cand masinile s-au oprit si rand pe rand am inceput sa

coboram, respirand pentru prima oara aerul infiorator de dulce al Volterrei.

***

„Buna ziua!” aparu ca de nicaieri o voce ce-mi parea cunoscuta „Nu ne asteptam sa ajungeti atat de

repede!” continua vocea. Dupa coltul cladirii aparu un barbat de 25 de ani, cu parul scurt si negru, inalt,

si bine facut. Pielea ii era de culoarea cretei, iar ochii stacojii. L-am recunoscut imediat, amintirea primei

intalniri revenindu-mi in minte:

“Banuiesc ca va intrebati cine sunt si ce caut aici. Este normal, si eu as fi la fel de curios, cand un strain ar

intra intr-o casa plina de vampiri, fara sa para deloc inspaimantat.”

Socul care era pe fetele noastre nu poate fi descris. Toti aproape in aceeasi clipa ne-am asezat in pozitie de

atac. Musafirul nostru nu paru deloc infricosat, poate doar amuzat.

“Permiteti-mi sa ma prezint. Numele meu este Geronimo Ciro. Si chiar daca pentru voi nu sunt decat un

strain, unii dintre voi nu imi sunt deloc straini ma refer la clanul Cullen si clanul Denali, in timp ce cu altii nu

sunt deloc familiarizat.”

In timp ce vorbea se apropie de Garrett si ii intinse mana. Garrett ii stranse mana si ii raspunse.

“Garrett, vampir nomad, dar in ultimii ani am facut parte din clanul Denali. Am fi mult mai linistiti daca ne-ati

explica de unde stiti ce si cine suntem,domnule!”

“Sigur, aveti dreptate. Imi cer scuze. Eu nu va cunosc personal pe nici unii dintre d-voastra dar stiu tot ce

este de stiut despre vampiri si despre clanurile din care faceti parte. Acesta este si motivul pentru care nu

simtiti acum frica mea. Stiu ca nu va hraniti cu sange de om, ci numai cu cel al animalelor. Dar am devagat

de la subiect. Dupa cum ati putut observa din accentul si numele meu, sunt Italian, mai exact din orasul

Voltera.”

Garrett a facut un pas innapoi, iar Carlise a marait catre Geronimo.

Page | 218



“Stiu ca numele orasului meu natal nu este cel mai iubit printre vampiri, si va inteleg adversitatea fata de

angajatorii mei.”

“Angajatorii mei”? Omul asta lucra pentru Volturi? De ce?

“Sa inteleg ca faci parte din garda umana a Volturilor?”

“Da, Carlise! Sunt unul dintre angajatii Volturilor, si ca sa va raspund la intrebarile pe care le ganditi, este o

mare mandrie pentru mine sa ii pot sluji. Familia mea a lucrat pentru ei inca de la 1700, iar nimic nu este mai

important pentru fiecare fiu al familiei Ciro decat sa ajunga in slujba Volturilor.”

“Acum ca am determinat care este telul in viata al familiei tale, putem trece la ceea ce ne intereseaza? Ce

doresti?”

Tanya era mai mult decat enervata de devotamentul pe care acest biet om il arata Volturilor.

“Bineinteles, preafrumoasa Tanya! Nu am nici o intentie sa intretin suspansu.”

Facu o pauza pentru a respira adanc. Moment in care inima ii batu pentru o secunda mai repede. Pentru o

clipa mi-am pierdut concentrarea si atunci am respirat. Gatul m-a ars asa cum nu m-a ars niciodata, fara sa

gandesc am luat pozitia de atac si am sarit peste Alice care ma privea infiorata direct spre Geronimo.

„Geronimo...” i se adresa Carlise vizibil surprins de aparitia nou nascutului ce ne privea. O pofta nebuna

ii aparu acestuia pe chip cand bataile inimii mele s-au accelerat, odata cu amintirea momentului in care

il atacasem. Impulsul tuturor a fost sa se stranga in jurul meu. Fie ei vampiri sau lupi, toti se asezasera

in fata celui care acum isi dorea sa ma omoare.

„S-a intors roata, nu-i asa, tanara doamna!” spuse el, zambid diabolic. Fiecare celula din corpu-i de piatra

ii cerea sa ma atace, in timp ce setea ii ardea cu putere gatlejul, dar stapanirea de sine ii era admirabila.

Respira umplandu-si plamanii cu aerul imbibat cu parfumul sangelui meu, iar apoi inceta sa respire.

„Ce vrei?” intreba furios tata. Reactiona cel mai probabil la gandurile acestuia.

„Am fost trimis sa va escortez in palat. Stapanii mei sunt deosebit de nerabdatori sa va revada.” raspunde

Geornimo, folosindu-si o mare parte din aerul deja existent in plamani, totusi fara a-si reface deficitul.

Parea sa se lupte cu propia-i natura pentru a-si putea indeplini sarcina.

„Arata-ne drumul!” ii zambi ironic Apostol. In spatele lui o masa de oameni incepuse sa tremure la

unison, in locul lor aparand o masa de lupi. Jacob isi pastrase forma umana, nefiind inca suficient de

puternic sa-si despinda mainile din imbatisarea in care ma strangea.

Page | 219



„Banuiesc ca il cunosti mai bine decat mine.” raspunse Geronimo, privind cu teama in ochi haita ce se

intindea in fata lui „Tradarea ta este binecunoscuta, in Volterra si multi dintre cei de aici isi doresc doar o

clipa de lupta importiva ta.”

„Banuiam eu ca am devenit vedeta!” raspunse Apostol, aratandu-si dintii perfecti intr-un zambet

sarcastic „Si cati fani am?” continua, intorcandu-se spre noi razand. Isi trecu mana prin parul de

caramel, rasfirnad mireasma sa delicioasa in aer.

„Mai repede!” se auzi de nicaieri un strigat inspaimantator, care-ti ingheta sangele in vene. Teroarea

galsului era mult prea evidenta cand ochii vampirilor mei dragi s-au preschimbat. Fiecare chip ce ma

inconjura denota o teama exacerbata ce pe un om l-ar fi dus in pragul mortii. Chipurile lupilor erau

deasemenea transfigurate si durerea se putea citi clar in ochii lor.

„Sa mergem!” aproape sopiti Geronimo „Sunteti asteptati!”

Am pasit cu totii in urma lui Geronimo pe o alee ce se forma la capatul strazii pe care ne aflam. Cladirile

erau mai inalte aici; se aplecau una spre alta la inaltime astfel ca lumina soarelui nu atingea deloc

pavajul. Apoi iesind din aleea întunecoasă, si intrand pe o alta am fost orbita de lumina stralucitoare

care curea in valuri peste piata principala, reflectandu-se in zapada poaspata ce poleise intreg orasul in

alb. Aleea cobora pe masura ce se ingusta, apoi cotii usor. Am ajuns in dreptul unui perete de caramida,

fara ferestre.

Geronimo, nu se opri din mers asa cum m-as fi asteptata si nici nu cotii, ci se indrepta direct catre

perete. Odata ce se apropie, peretele se deplasa spre stanga deschizandu-se asemenea unei usi. Rand pe

rand am pasit in intunericul de dincolo de zid. Un hol lung, rece si intunecat se asternu in fata noastra,

ghidandu-ne pasii spre tortele ce ardeau la capatul acestuia incadrand o usa masiva, aurie. Inimile

lupilor bateau din ce in ce mai puternic cu fiecare pas ce ne apropia de lumina facliilor. Bratele lui Jacob

ma strangeau si mai tare. Mergea in fata mea, protejandu-mi astfel abdomenul. Sarah traia odata cu noi

teama si anxietatea pe care prea bine o puteam simti la oricare dintre membrii expeditiei noastre.

Lumina facliilor devenea din ce in ce mai puternica pana cand intregul hol se lumina. Geronimo isi aseza

palmele pe usa masiva impingand, deschizand-o cu un scartait asurzitor. Dincolo de usa, un alt hol se

intindea. Holul acesta era luminat artificial cu neoane pozitionate din loc in loc, iar in capatul sau se

observa o alta usa. Pasii curgeau pe holul ingust, trecand prin fata tablourilor agatate de o parte si de

alta a holului, pana in fata usii. Nimeni nu indraznise sa scoata un sunet, dar teama de pe chipurile lor

devenea din ce in ce mai accentuata.

Odata ce grupul ajunsese in dreptul usii, Geronimo o deschise strecurandu-se prin ea. Unul cate unul

am pasit dincolo de usa, intr-o sala imensa, ce amintea de salile din palatele medievale. Deodata un

sentiment de deja-vu ma cuprinse. Eram in sala pe care de atatea ori am vazut-o prin ochii lui Aro sau

Marcus sau Caius. Sala tronurilor, sala in care cu numai cateva ore in urma imi visasem sfarsitul.

Page | 220



Capitolul 34 – Respiro

Imaginea pe care o vazusem de atatea ori prin ochii Volturilor se intindea acum in fata mea. Era o camera

mult mai luminoasa in comparatie cu holurile strabatute, rotunda asemenea interiorului unui turn urias

de castel. Cu doua etaje mai sus, soarele patrundea prin ferestrele lungi, proiectand dreptunghiuri subtiri

pe podeaua de piatra. Nu existau lumini artificiale. Singura mobila consta in trei scaune masive din lemn,tronurile Volturilor, care erau asezate inegal, sprijinite de peretii curbati din piatra. Exact in mijlocul

incaperii, intr-o usoara adancitura, se afla o gura de canal asemenea celor care impanzeau orasul.

Camera nu era goala. Cativa vampiri erau adunati, implicati intr-o conversatie deloc relaxata. Murmurul

vocilor joase, fara inflexiuni, era ca zumzetul unei albine. Toate acele fete superbe se intoarsera catre noi

cand am intrat in camera, privindu-ne cu dusmanie, continandu-si totusi discutiile. Majoritatea

Page | 221



nemuritorilor erau imbracati in pantaloni si camasi obisnuite care nu ar fi iesit în evidenta pe strada, in

mijlocul unei multimi.

In timp ce ii priveam, incercand sa aud cat mai mult din discutia lor soptita, doua femei palide in rochii

de vara se oprira într-un petic de lumina si, ca niste prisme, pielea lor arunca lumina in scantei de

curcubeu pe zidurile de caramida. Tabloul pe care l-am privit in Luvru mi-a aparut in fata ochilor. Cele

doua femei incantatoare erau perechile lui Aro si Caius: Suplicia si Athenodora. Din tabloul pe care il

aveam acum in fata lipsea frumusetea lui Didyme perechea lui Marcus.

Ochii sangerii ai audientei noastre s-au atintit, odata cu prima mea bataie de inima, asupra mea cu ura.

Pofta nebuna de sange li se citea pe chip, pe fiecare trasatura perfecta. Numai varsta si o puternica

stapanire de sine ii impiedicau sa se repeada la mine. Totusi, asta nu insemna ca nu puteau sa se bucure

de buchetul sangelui meu. Toti odata au inspirat puternic, absorbind cat mai mult din aerul imbibat de

parfumul meu.

Jacob a marait puternic catre ei, iar apoi si ceilalti lupi l-au acompaniat. S-au pozitionat cu totii inaintea

mea si a lui Jacob pregatiti sa contracareze orice atac. Bratele lui Jacob se strangeau cu din ce in ce mai

multa forta in jurul meu, in jurul abdomenului care era inca ascuns de ochii curiosi ai Volturilor. Ochii

tuturor celor din sala se asezara acum pe lupii care stateau in pozitie de atac. Chipurile vampirilor

exprimau neliniste, axietate si chiar teama.

In spatele tronurilor o usa mica de lemn se deschise iar prin ea un barbat, imbracat intr-o pelerina

lunga, neagra ca taciunele si parea sa mature podeaua, intra in camere. Pentru un moment, parea ca

parul lui lung si negru nu era decat gluga pelerinei. Plutea spre noi, iar miscarea curgea cu o gratie ireala

ce m-a facut sa ma holbez la el. Alice si mama, ale caror miscari le faceau sa para ca danseaza, nu seputeau compara cu el in gratia si eleganta miscarilor.

Uimirea a crescut in intensitate cand a plutit si mai aproape de noi si i-am putut vedea fata, oprindu-se

totusi la jumatatea drumului. Nu semana cu fetele nefiresc de atragatoare care il inconjurau. Prin usa

mica inca doi barbati ale caror corpuri erau ascunse sub pelerine s-au strecurat plutind catre grupul

nostru. Amandoi semanau foarte mult cu primul, unul avand parul la fel de negru si de lung ca al lui.

Parul celuilalt era alb ca zapada si i se revarsa pe umeri. Fetele lor aveau pielea la fel de un alb

translucid, ca foita de ceapa, parand la fel de delicata. Trasaturile fetelor le erau perfecte, in timp ce ochii

le erau rosii, la fel ca ai celorlalti vampiri, dar culoarea era laptoasa.

Personajele tabloului din Luvru se reunisera in forma aproape completa, neschimbat dupa sutele de ani

de cand fusese pictat. Aro, Caius si Marcus, demonii copilariei si cosmarelor mele se aflau acum in fata

mea. Intreaga imagine tindea sa se transforme intr-un cosmar, unul real.

Chipul lui Marcus nu exprima decat o plictiseala cronica. Ochii lui Aro sagetau pe fiecare dintre noi cu

curiozitate. Caius privea cu ura catre lupi. Starile caracteristice pentru cei trei : Aro-curiozitate, Caius-

Page | 222



ura si Marcus-plictiseala. Asa aratau mereu cand ii priveam prin gandurile celorlalti. Asa aratasera si cu

opt ani in urma cand i-am vazut prima oara.

Imaginea veche a luptei ce fusese evitata imi reaparu in minte. Buzele mi s-au tras automat, si un marait

jos si feroce mi s-a ridicat pe gat din interiorul stomacului. In jurul meu alte maraituri la fel de furioase s-

au putut auzi, unele ale vampirilor, altele ale lupilor. Toti erau acum mai incordati ca niciodata, mai

furiosi decat au fost vreodata. Furia si dorinta arzatoare de a-i ucide pe cei trei erau vizibile pe chipurile

familie si prietenilor mei. Chiar si grimasele lupilor erau evidente.

Aro si-a intins bratele in parti asteptand ca Caius si Marcus sa-l atinga. Avea nevoie de gandurile lor,

avea nevoie de infromatii. Acestia i-au ascultat ordinul tacut apropiindu-se, prinzand in mainile de creta

cate o mana a lui Aro. Chipul ii era senin si totusi foarte concentrat, privindu-ne cu aceeasi curiozitate.

Tata s-a apropiat de mine si printr-un semn discret imi sugera sa ii ascult lui gandurile. Concentrandu-

ma pentru numai o clipa, nedesprinzandu-mi ochii de pe Volturi, am inceput sa vad si sa aud totul prin

gandurile lui.

Legaturile dintre ei sunt mai puternice decat au fost vreodata. Majoritatea bazate pe dragoste. Dragoste pura,

neconditionata. Chiar si romanii s-au atasat de ei prin sentimente. Situatia s-a schimbat fata de data trecuta!

gandea Marcus.

Trebuie sa ii distrugem. Nu putem astepta nici o clipa. Clanul Cullen trebuie sa inceteze sa mai existe. am

auzit prea clar in mintea tatei gandurile lui Caius.

Cat de simplist gandeste Caius. La el totul se rezuma la distrugere si atat. Daca ar stii tot ce stiu eu? Ii vom

distruge pe unii dintre ei, dar inainte de asta contiunui sa ii vreau pe Edward, Alice, Bella si lupii. Toti ceilalti

nu-mi sunt necesari.

La auzul vocii lui Aro filtrata prin gandurile tatei am tresarit, iar conexiunea s-a pierdut. Auzisem deja

suficient sa stiu ca nu exista nici un viitor atat timp cat cei trei continuau sa existe.

O lovitura puternica in abdomen imi aminti de tot ce trebuia sa protejez. Mi-am indraptat atentia si

gandurile catre Sarah, si zambetul ei incurajator imi aparu in minte. Cat mai subtit am atins fata lui

Jacob, aratandu-i si lui aceleasi imagini. Un marait puternic se auzi de langa mine, si odata cu el ochii lui

Marcus se oprira pe chipul meu, dand drumul mainii lui Aro.

Dintr-o data expresia lui nu mai era plictisita. Parea entuziasmat, incantat de ceva. Facusem o greseala si

eram sigura ca ar fi putut sa ne coste lupta si viata. Trebuia sa aflu ce l-a schimbat pe Marcus. M-am

concentrat pe chipul lui prea curios si inainte de a realiza, eram deja in mintea lui. Incantarea era

coplesitoare. Se simtea fericit, implinit asa cum nu se mai simtise de ani de zile, asa cum nu se mai

simtise de ultima oara cand o stransese in brate pe Didyme.

Page | 223



Un copil! Un copil rezultat dintre un semi vampir si un lup. Cat de interesant, incantator si captivant! Copilul

trebuie sa traiasca. Nici nu s-a nascut si deja are legaturile formate cu toti membrii familiei sale si cu toti

aliatii. Chiar si eu ma simt legat de copil. Copilul trebuie sa traiasca!

Gandurile i s-au indreptat spre chipul lui Aro care ramas cu mana suspendata in aer il privea cu interes.

Imaginea lui Aro m-a facut sa imi pierd concentratia si sa revin la gandurile si trairile mele. Tata citise

totul la fel de clar ca si mine in gandurile noastre si ochii ii erau la fel de socati ca si ai mei. Mama ne

privea nelinistita plimbandu-si privirea de pe chipul tatei pe al meu, incercand probabil sa inteleaga

reactia noastra.

Aro il privea insistent pe Marcus cand acesta i-a intors spatele indreptandu-se spre unul dintre tronuri.

Cu eforturi vizibile incerca sa isi reconstruiasca fata plictisita si fara expresie.

“Bine ati venit in Volterra!” Aro a fost primul care a vorbit spargand linistea ce se asternuse peste intreaga

incapare, iar vocea ii era subtire si aproape soptita. “Totusi, presupun ca nu ati venit doar pentru o vizita

de curtoazie. Nu cu asa o armata.”

“As vrea sa pot sa spun ca-mi pare bine sa te vad Aro, dar dupa ultimile luni...” replica Carlise privind cu

coada ochilui spre grupul de vampiri care se inmultea.

In spatele sotiilor se aflau acum cinci vampiri, imbracati cu pelerinele stacojii atat de cunoscute.

Makenna, Charles si Benjamin erau cei trei pe care ii cunosteam din experienta de acum opt ani. O

femeie, micuta si cu parul negru, Makenna, s-a uitat pentru o clipa cu ochii tristi la perechea blonda care

statea langa ea, Charles. Benjamin, in trecut un vampir ciudat de vesel, foarte increzator si foarte grijuliu,

care abia daca era mai mare decat un baiat, era acum indurerat. Langa ei erau cei pe care i-am presupus

ca fiind Sun si Jin, vampirii talentati pe care Marcus i-a adus din Asia.

Chipul acestora semana izbitor de mult cu cel al Volturilor. Pielea le era stravezie de culoarea si

consistenta cretei, iar parul intunecat le incadra cu delicatete fata. Sigurul aspect care facea diferenta

intre cei doi si Volturi era forma ochilor. Jin si Sun aveau ochii migdalati, pe cand cei ai lui Aro, Caius si

Marcus erau aproape perfect rotunzi.

Ochii lui Aro trecura cu repeziciune peste noi veniti, ca apoi sa se opreasca pe chipul lui Apostol. Acesta

statea in dreapta mea si a lui Jacob, pozitionat in fata lui Anne. Corpul ii era usor indoit, iar bratele

intinse, pozitia de atac. Ochii i-au fulgerat o secunda cand intalnind privirea acuzatoare a lui Aro facu unpas inapoi, mai aproape de partenera sa.

“Ultimile luni?” se auzi vocea lui Aro. Privirea ii era inocenta, dar Aro stia foarte bine sa isi ascunda sau

sa mimeze sentimentele.

Page | 224



“Armata de nou nascuti si copii nemuritori pe care ati trimis-o sa ne elimine.” raspunse aproape maraind

Tanya. Furia ii crestea in privire cu fiecare clipa care trecea. Ura sa fie mintita, iar Aro mintea cu atat de

multa nonsalanta.

“Prefrumoasa Tanya, dar ce va faceti sa credeti ca noi controlam armata?” incerca sa-si mentina inocenta,

dar ochii ii fugeau necontenit asupra lui Apostol, care de acum maraia cu putere.

“Aro, sper ca nu ne desconsideri intr-atata, incat sa crezi ca facem acuzatii, de dragul acuzatiilor!”

raspunse Carlise si un marait puternic ii iesi printre dinti. Emmett se incodra, luand pozitie de atac, cand

din spatele Volturilor s-au auzit maraiturile garzii. “Iar acum ne-ai facut sa venim aici, prefacandu-va ca

ne atacati! Cati dintre voi au plecat cu adevarat spre Paris? Cati dintre voi sunt inca aici in Volterra?”

“Prietene, nu inteleg ce vrei sa spui!” raspunse Aro, mimand calmul, dar chipul ii devenea din ce in ce mai

evident. Eram la curent cu prea multe si asta nu ii convenea. Langa mine Jacob maraia fara oprire,

strangandu-ma cu si mai multa putere in bratele sale. Intregul lui corp incepu un tremurat usor, care se

intetea cu fiecare clipa care trecea. Si-a desprins bratele din jurul meu, tragandu-l cu putere pe Apostol

in fata mea, pentru a-mi acopri in continuare abdomenul de ochii celor din jur.

Facu cativa pasi inapoi si apoi focul incepu sa-i tremure pe sira spinarii, aruncand spasme spre maini si

spre picioare. Dura numai o secunda. Caldura ii cuprindea intreg corpul. Sunetul transformarii se auzi ca

o explozie, iar in jurul sau zburau fasiiile subtiri care formasera pana acum o clipa hainele sale. O blana

roscata zburase din interiorul lui, luand o forma de opt ori mai mare decat el - o silueta masiva,

ghemuita, gata sa sara, pregatita sa ucida. Si-a aruncat labele grele pe pamant intinzandu-si corpul intr-

o extensie lunga. Era acum sub forma unui lup gigantic, roscat. Lupul Jacob. Lupul Alfa.

Mereu ramaneam uimita de cat de mare era si de cum parea sa devina din ce in ce mai mare in

comparatie cu ceilalti lupi care erau cu mult mai mici decat el. Niciodata nu imi puteam da seama cum

ceva atat de imens incapea inauntrul lui Jacob.

Privirile vampirilor s-au indreptat cu tema catre lupul Jacob analizandu-i masivitatea, forma si probabil

puterea de a-i ucide. Lupii pareau sa faca o plecaciune in fata acestuia, toti in afara de doi. Lupul cu ochii

negrii si stralucitori, in perfect contrast cu blana de un alb imaculat, lupul Billy, nu s-a plecat ca toti

ceilalti ci s-a alaturat lupului Jacob, asezandu-se in stanga sa. Acelasi lucrul l-a facut si lupul cu blana

neagra, cel mai masiv dupa Jacob, lupul Sam, asezandu-se la dreapta acestuia.

Imaginea celor trei era una cu adevarat ceremonioasa ce impunea respect. Lucru care parea sa fie

observat si de vampirii care ne erau dusmani.

“Aro, frate, cred ca este tradiv sa negam realitatea in continuare. Cullenii par la curent cu tot ce s-a

intamplat in ultimul timp. Ceea ce inseamna ca trebuiesc distrusi!” replica Caius, iar ochii ii scaparau

Page | 225



ura si dezgust, impreuna cu tema. Caius se temea mai mult ca oricine de lupi, iar prezenta lor il

nelinistea.

“Pace frate!” a atentionat usor Aro.

Caius a sasait surprins de aceste cuvinte, urmat de sasaitul celorlati vampiri care se apropiasera de acumde cei doi antici. Marcus pastra linistea din tronul sau, dar privirea ii era atintita asupra mea.

“Aro, sper ca nu ai uitat de abilitatea mea!” se auzi vocea tatei.

“Dragul meu Edward, nu am uitat nici o clipa de puterea ta de a citi gandurile celor din jur. Asta ma face

obligat sa admit implicarea noastra in lupta pe care ati dus-o. Ne-ati ucis unii dintre membrii de seama ai

garzii.” raspunse Aro cu vocea-i stearsa de trecerea secolelor. “Totusi as prefera sa nu fim dezadvantajati

de abilitatea ta. Imi permiti!” continua in timp ce intinse mana spre noi, invintandu-l din priviri pe tata sa

se apropie.

Instinctiv bratele mi s-au inconjurtat in jurul abdomenului de unde Sarah privea prin ochii mei

neputincioasa. Un sentiment de infiorator de teama m-a cuprins. Aro avea sa vada tot ce incercam inca

sa tinem ascuns. Avea sa cunoasca fiecare secret pe care fiecare dintre noi l-a avut si gandit in preajma

tatei. Dar mai ales avea sa o vada pe Sarah. Lupul Jacob sari in fata lui Apostol, privindu-mi chipul

ingrijorat.

“Nici nu ma gandesc!” am auzit printre gandurile care imi invadau mintea, vocea tatei. L-am privit si am

vazut ca chipul ii era serios dar plin de incredere. Mama se uita catre mine speriata, asemenea lui

Rosalie, Esme, Carry si Anne. Toti ceilalti priveau fie pe Aro, fie pe tata. Nervii tuturor erau intinsi la

maxim, iar tensiunea ce se formase intre tata si Aro nu ajuta cu nimic. Caius impreuna cu restul garzii

maraira amenintator spre noi. Singurii care nu au schitat nici un gest erau Makenna, Charles si

Benjamin. Acestia pareau cu adevarat incantati de reactia tatei.

“Refuzi?” intreba Aro, marindu-si ochii in mirare. Imi puteam imagina ca tata era primul care indraznise

sa-l refuze. Lucru care nu era greu de inteles. Aro prin simpla sa prezenta impunea respect si teama.

“Nu vad de ce ti-as oferi avantajul de a stii tot ce gandesc toti cei prezenti in aceasta camera, si tot ce au

gandit prietenii si familia mea in ultimii opt ani, de la ultimul nostru schimb de ganduri.” replica tata cu

incredere, indreptandu-si aproape insesizabil ochii catre peretele de care tronurile stateau sprijinite.

Incerca sa ne protejeze pe toti, dar mai presus de asta, vroia sa il protejeze pe Marcus, sau cel putin sa-i

tina pentru inca cateva clipe gandurile ascunse.

Privirea lui Marcus se aseza pe chipul tatalui meu si apoi pe cel a lui Carlise. Ochii acestuia pareau sa le

multumeasca. Puteam doar sa imi imaginez ca exact asta auzea tata acum. Aro parea sa nu observe

schimbul tacut de replici si continua sa ne priveasca surprins si pentru prima oara cu oarecare ura.

Privirea lui Caius era iritata si plina de dusmanie.

Page | 226



Deodata un sunet complet nou se auzi. O inima ce batea cu o tonalitate joasa, dar foarte rapid. Am privit

surprinsa in jur, incercand sa inteleg ce se intampla. Odata cu mine toti vampirii si lupii din camera au

avut aceeasi reactie. Nimeni nu intelegea a cui era inima care batea, de unde venea sunetul, sau daca

chiar era o inima. Deodata ochii lui Aro s-au oprit pe mine. Am observat in aceeasi clipa ca si Caius ma

privea cu acelasi interes, in timp ce chipul lui Marcus era inspaimantat. Bataile inimii devenira din ce in

ce mai rapide si pentru o clipa le-am simtit. Erau bataile inimii lui Sarah, care imi spunea ca vrea sa vina

pe lume.

“Acum inteleg!” replica Aro, iar chipul i se transforma intre ranjet. “Fiica ta... Asta incercai sa ascunzi de

mine!” chipul ii devenea din ce in ce mai inspaimanator cu fiecare clipa care trecea, cu fiecare cuvant pe

care il rostea. “Probabil ca ar fi de cuvinta sa va felicit. Bella, Edward, felicitari pentru nepotul pe care

minunatat voastra fiica vi-l va oferi. Pacat, mare pacat...”

“Nici sa nu indraznesti sa te apropii de ea!” replica taios tata intr-un strigat ce se imbina cu maraiturile ce

rasunau din piepurile tuturor celor din jur. Mama isi aseza pentru prima oara corpul in pozitie de atac si

il privea pe Aro cu o ura incredibila, de nedescris.

“Pace! Gandurile vin si pleaca, tinere Edward. Totusi as vrea sa stiu cine este norocosul tata si sot.” Aro

isi atintise privirea pe mana mea stanga, unde veregheta si inelul de logodna straluceau in lumina

puternica a soarelui ce coborau prin ferestrele de deasupra noastra. Lupul Jacob marai instinctiv

impingandu-ma cu coprul sau urias spre cel mai apropiat perete. “Sa inteleg ca tu esti, tinere lup!” replica

Aro, observand gestul lui Jacob. Un val de sopate se auzi din partea Volurilor iar uimirea si socul li se

citea pe chipuri.

“Jacob!” am strigat eu spre el, iar ochii i s-au intristat pentru o clipa. Realizase greseala facuta, si oregreta.

“Potaie idioata si fara creier!” am auzit-o pe Rosalie soptind, aruncandu-i lui Jacob sageti veninoase din

ochi. Sarcina mea trebuia sa ramana ascunsa pana in ultima clipa, dar nici macar atunci nu trebuia sa

se afle ca Sarah era conceputa de un semivampir si un lup. Aro ar fi considerat-o un caz demn de studiat,

si ar fi facut orice ii statea in putinta sa o aibe.

“Un copil nascut dintr-o mama pe jumatate vampir si un tata cu gena de shape shifter. Cat de interesant!

Fascinant!” vocea lui Aro ii adusese pe Volturi la tacere. “Si cand ma gandesc, ca pana acum o clipa

credeam ca nu exista specimen mai interesant ca tine draga mea.” continua atintindu-si privirea spre

mine. “Doar ca sa aflu cat de mult ma insel. Fiul sau fiica ta, te surclaseaza chiar si inainte de nastere.”

Ochii mult prea rosii ii erau incantati de posibilitatile pe care le visa.

“Frate, un motiv in plus sa ii distrugem. Creatura aceea nu poate sa existe, nu i se poate permite sa

umble libera printre oameni sau vampiri!” sasai Caius cuvintele.

Page | 227



“Fiica mea, nu este o CREATURA!” am urlat cuvintele printre maraiturile care imi porneau din stomac

urcand spre gat si iesind printre dintii inclestati. O ura nebuna imi strabatu tot corpul si fiecare particica

a corpului meu isi dorea razbunare. Jacob maraia si el langa mine, pregatindu-se sa atace, cand de

dincolo de usa din spatele tronului aparura Alec si Jane. Privirea lui Jane se atinti pe Jacob, doborandu-l

la pamant in chinuri ingrozitoare. Lupul Jacob scheuna, iar lacrimi de marimea unei mingii de baseball ii

cadeau pe podea.

M-am aruncat spre el, incercand sa-l protejez de durere, lacrimile-mi curgeau libere pe obraji, iar Sarah

plangea odata cu mine. Doua maini imi cuprinsera bratele si ma trasera inapoi cu putere. Am privit

inapoi, ca sa observ bratelele lui Apostol incolacindu-se in jurul meu.

“Nessie, linisteste-te!” spuse el.

“Jacob!” am strigat alarmata, prinindu-l din nou pe Jacob zvarcolindu-se sub valurile de durere provocate

de Jane.

“Gandeste-te la Sarah! Gandeste-te la ea!” replica scurt.

Deodata Jacob inceta orice miscare, iar respiratia i se ingreuna, incercand sa-si revina din socul dureri.

Am privit-o pe Jane si parea incantata, indreptandu-si acum privirea diabolica spre mine. Asteptam

durerea, dar odata cu secundele care treceau mania crestea pe chipul angelic ce ma privea. Nici o durere.

Am privit dezorientata in jur, atentia fiindu-mi captata de zambetul mamei.

“Suntem sub protectia Bellei acum.” spuse Apostol eliberandu-ma din stransoare. Intr-o fractiune de

secunda eram langa corpul masiv al lupului rosiatic care parea sa-si revina in fire. Ochii lui s-au atintit

asupra mea, cerandu-mi iertare.

“Stiu! Si eu as fi rectionat la fel.” am raspuns managaindu-i blana si sarutandu-i laterala botului gigantic.

“As aprecia sa respectati momentul acesta solemn al discutiilor, inainte sa va avantati in lupta.” replica

Aro privindu-l intens pe tata. “Frate, copila ce creste in Renesmee si care este la doar un pas de a veni pe

lume, este deosebit de interesanta. Nu trebuie distrusa, ci studiata.” continua intinzand mana catre

Caius si asteptand ca acesta sa-l atinga. Caius s-a conformat.

“Nepoata mea nu este un cobai!” se rasti mama. Odata cu ea, vampirii incepura sa maraie cu putere.Dintre toti ieseau in evidenta foarte bine nou nascutii: Jackson, Anne, Carry, Charlie si Sue. Ochii lor

inca rosii erau plini de ura si furie. Oricare dintre ei ar fi sarit la gatul lui Aro in orice clipa, dar stiau ca

asta nu ar fi ajutat cu nimic.

Page | 228



De cealalta parte a baricadei, garda Volturilor se unea pregatindu-se de atac. Chipul prietenilor nostrii

era sfasiat, intre dorinta de a ni se alatura si legaturile pe care Chelsea le contorola. Chipul acesteia

evidentia dificultatea cu care reusea sa ii tina sub control. Dorinta de libertate parea s-o infranga.

O alta usa se deschise si cativa vampiri aparura de dupa ea. Nou venitii purtau pelerine stacojii, cu o

doua exceptii. Un baiat roscat cu pielea la fel de palida ca a oricarui vampir si ochii infioratori de rosii, iar

in spatele lui o copila. Pentru o clipa am simtit cum picioarele mi s-au inmuiat si cum intregul meu corp

devenea ca un fulg. Copila aceea, era cea pe care o visasem, cea care statea langa corpurile dezmembrate

ale familiei mele. Groaza si frica mi-au strabatut intreg corpul, oprindu-se odata ce gandurile mi-au fost

distrase de cele ale lui Sarah. Si ea o recunostea.

Visul pe care il avusesem inainte de a pleca spre Volterre era repezentat de gandurile ficei mele. Tata ma

privea urmarind odata cu mine reluarea visului pe care mi-o oferea faza cu faza Sarah. Deodata imaginea

s-a schimbat si Sarah incepu sa-mi arate o alta parte a abilitatii mele. M-am concentrat asupra tuturor

pentru o clipa numai. Dintr-o data zeci de ganduri imi strafulgerara minte. De data aceasta fiecare gand

avea propia sa voce, fiecare gand era clar definit. Nu mai erau ale mele, erau ale lor.

Fascinante sunt cele doua impreuna! am auzit clar vocea lui Eleazar.

Incredibil! gandi tata.

Mai stam mult? Vreau sa omor cativa Volturi inainte sa imbatranesc! rase Emmett in gand.

Ce dracu se intampla aici? Jake? am auzit vocea lui Sam in mintea colectiva a haitelor.

Edward! striga mama in gand.

Edward! Edward! Edward! Edward! Edward! incercau Rosalie, Jasper, Esme, Carlise si Jacob sa ii atraga

atentia tatei, care continua sa ma priveasca concentrandu-se numai pe gandurile mele.

Trebuie sa atacam primii! gandea Apostol.

Ce se intampla cu Renesmee? se intrebau Sue, Charlie, Anne si Carry.

Ce mai asteapta! De ce nu ne ataca? gandeau in cor Amazoanele.

Asta e sansa noastra! Murim sau invingem! mintea romanilor parea la fel de unitara ca cea a haitei.

Mami, poti sa o faci! ma incuraja Sarah, observand cum concentrarea parea sa-mi slabeasca.

Renesmee! strigau in cor gandurile lui Carmen si Tanya.

Page | 229



Ce se intampla? se intrebau Garrett, Kate si Huilen

Reuseam sa aud fiecare gand al celor pe care ii iubeam, sa traiesc odata cu ei fiecare sentiment.

Wow... ce amalgam de emotii! gandea Jasper privindu-ma.

Mami, mai am ceva sa iti arat! se auzi glasul suav al ficei mele.

Deodata imaginea din vis imi reaparu in fata ochilor, blocand orice alta imagine. Socul imi strabatu

corpul si chipul. Imagine dupa imagine noi emotii ieseau la iveala. Puterea de concentrare imi slabea cu

fiecare clipa care trecea si intreaga mea forta nu parea suficienta sa o mentina alerta.

Poate ar trebui sa o linistesc?! gandi Jasper.

“NU!” striga tata ca raspuns la gandul lui Jasper.

Continua sa te concentrezi, scumpo. Si pentru nimic in lume nu arata nimanui ceea ce vezi acum. mi se

adresa tata fara de vorbe.

Dar... am vrut sa-i raspund la fel, cand gandurile sale m-au intrerupt.

Sarah iti ofera pe tava viitorul. Viitorul nostru al tuturor. Nu este viitorul asa cum il percepe Alice sau David.

Este un viitor perfect. Nimic nu-l poate altera. Sau cel putin asa pare sa creada Eleazar. Totusi, mai bine este

sa ramana intre noi, pentru moment. Incearca sa te concentrezi pe Marcus.

Mi-am adaugat si gandurile lui Marcus in numai o clipa intregului vacarm care era deja in mintea mea.

Fantastic! Legaturile se schimba vazand cu ochii. Chelsea e complet neputincioasa. Pe mine nu ma mai are

de minute bune sub control si nu pare sa realizeze asta. Si toate astea datorita unei copile nenascute.

Didyme, ce n-as da sa fii si tu aici sa vezi cum un copil, ne face pe toti sa ne indragostim de ea, fara sa o fi

vazut vreo-data. Imi aminteste atat de mult de tine! Iubita mea, cat imi lipsesti!

Gandurile ii deveneau prea personale si vrand sa nu le mai aud deodata in coltul lui se asternu linistea.

Privirea celor ce ma inconjurau mi-au amintit pericolul in care eram. Fetele lor exprimau tema si

ingrijorare. Imaginea cu tata omorandu-l pe Aro imi reveni in minte, odata cu zambetul lui Sarah.

Aro inca ii privea chipul lui Caius cand intreaga nebunie din capul meu se termina. Nu vroiam, si nici nu

puteam sa continui. Eram complet sleita de putere iar creierul imi cerea cu ardoare un respiro. Siluetele

stacojii din fata noastra se asezara in pozitie de atac, toate in afara de Benjamin, Mekenna si Charles.

Acestia au facut prima miscare inainte ca cineva sa reactioneze alergand pana langa Carlise.

Page | 230



“Sunt din nou de partea noastra!” raspunse tata unei intrebari nerostite “Chelsea nu reuseste sa-i mai

lege, iar acum ca sunt sub scutul Bellei, nimeni nu ii va putea rani.”

“Ne cerem mii de scuze!” vorbi Benjamin, care parea sa aiba statutul de lider intre cei trei. “Dar...”

“Apostol, ne-a povestit tot! Ne bucuram sa va avem din nou ca aliati!” ii raspunse Carlise punandu-si

prieteneste bratul pe umarul acestuia. Mekenna si Charles isi cereau scuze doar din priviri.

Maraituri puternice, amenintatoare si acuzatoare se auzeau din partea garzii, care parea sa fiarba de

furie. Toti vampirii si-au reluat pozitiile de atac, in timp ce Aro si Caius se indreptau spre fratele lor. Lupii

s-au pregatit si ei si cu un ultim marait asurzitor Volturii atacara.

Capitolul 35 – Rasarit de soare

In randul Volturilor erau putini cei ce puteau sa lupte cu adevarat, dar toti au atacat cu forta,

nepasandu-le de sansele reduse pe care le aveau de a scapa cu viata. Primii care sau avantat spre noi au

fost Felix si Dimitri, punctele cheie ale ofensivei. Puterea lui Felix ne facea pe noi, toti ceilalti sa parem

niste prescolari in lupta cu un monstru. Singurul suficient de puternic pentru a-i face fata era Emmett.

Page | 231



Acesta s-a repezit spre el, cazand amandoi pe podeaua rece, cu un zgomot asurzitor. O lupta corp la corp

se dadea intre ei, sub privirile infricosate ale lui Esme si Rosalie.

Dimitri incerca sa-l atace pe Carlise, dar mana tatei se arunca inspre el, prinzandu-i parul intre degete si

tragandu-l cu putere. Dimitri cazu, dar in clipa imediat urmatoare era in picioare, pregatindu-se de un

nou atac. Noua lui tinta, nimeni altul decat tata. Tata visa de opt ani, la momentul in care Dimitri avea sa

moara de mana sa.

Inca cativa vampiri, total necunoscuti s-au avantat in cercul nostru. Privirile lui Jane si Alec ne sagetau

rand pe rand pe fiecare, iar chipul le devenea din ce in ce mai intunecat cu fiecare atac nereusit. Mama ii

privea zambind cu mandrie, aproape batjocoritor. Jasper pornise impotriva lui Geronimo care incercase

sa ma atace pe mine, numai pentru a fi atacat la randul sau. Dansul majestos al unchiului meu in jurul

prazii sale parea ca un balet al fulgilor de nea.

In centrul adunarii noastre, cativa vampiri din garda Volturilor ii atacau pe Leah si Seth. Acestia paseau

cu gratie si agilitate, evitand fiecare atac, fiecare moment critic cand dintii veninosi ai vampirilor pareau

pentru o clipa mult prea aproape de reusita. Abilitatea de a scapa de fiecare provocare parea in cazul lor o

trasatura de familie, coordonarea le era mult mai accentuata decat oricand. Era prima oara cand luptau

cot la cot si ochii le erau multumiti.

O tanara blonda, se apropie de Esme, si cu o ultima saritura o arunca la pamant. Indreptandu-si dintii

spre gatul acesteia, mainile de o frumustete perfecta ale lui Rosalie, o prinsera tragand-o cu putere si apoi

atuncand-o spre cel mai apropiat perete. Caramizile antice au cedat si un nor de praf se forma in zona in

care vampirul fusese aruncat. Cu o ura de nestavilit aceasta se ridica, alergand spre Rosalie si tantind-o

la pamant.

Jin si Sun intrara in lupta, apropiindu-se de noi. O clipa gandurile imi fugira departe de lupta la cuvintele

lui Apostol:

“Marcus a gasit un cuplu deosebit de talentat, de a caror adoratie se bucura. Aro si Cauis au fost

incantati de sosirea acestora in garda. Cei doi faceau parte dintr-unu din clanurile antice asiatice.

Numele lor sunt Sun si Jin. Sun poseda abilitatea de a controla sentimentul de iubire. Oricine are

nenorocul de a o avea prin preajma, se va trezi indragostindu-se din senin de persoana pe care Sun o

alege, sau de a-si pierde in totalitate dragostea pe care o simtea pentru o anumita persoana.”

....

„Avantajul nostru, este ca abilitatile ambilor, necesita contact fizic cu victima. Asa ca, atat timp cat putem

sta departe de ei, suntem in siguranta.”

Page | 232



Imaginea care atunci ma inspaimantase imi reaparu in ganduri. Intreaga mea familie isi avea legaturile

bazate pe iubire, iar conform gandurilor lui Marcus, chiar si aliantele noastre se bazau pe dragoste, iar

Sun ar fi putut sa ne rupa aceste legaturi, atat de usor. Daca Sun reuseste sa ma faca pe mine sau pe

Jacob sa nu ne mai iubim?

Gandul imi amintea furia necontrolata pe care o simtisem atunci si care acum isi facea din nou simtita

prezenta. Simteam din nou nevoia sa atac, sa musc, sa omor, simteam nevoia sa fac orice pentru a nu o

lasa pe Sun sa distruga tot ce reprezentam noi, printr-o singura atingere. Gandurile lui Sarah imi

strabatura minte. Avea o noua viziune. Eu luptandu-ma cu Sun, fara ca nimic sa se intample. Fara ca

sentimentele mele sa fie in vre-un fel alterate.

Pe mine nu ma poate afecta si pana la nasterea mea, nici pe tine! am auzit clar si raspicat vocea fiicei mele

si siguranta din spatele lor imi oferi curajul necesar.

Apostol se apropie de mine, facandu-mi cu ochiul inainte de a se napusti asupra lui Jin. Ochii lui Sun ma

priveau plini de ura, in timp ce saltul sa o facu sa fie la numai un pas de mine. Puterea mea nu se putea

compara cu a ei. Era un vampir si inca unul cu experienta in timp ce eu, nu eram decat un semivampir

ce lupta pentru a doua oara in intreaga, dar scurta, sa viata. Trebuia totusi sa sper, ca era intradevar atat

de firava pe cat parea si ca lupta nu fusese niciodata un atu al ei.

Sun ma ataca cu viteza dar stiam ca pot manevra lupta in favoarea mea. Gandurile lui Sarah incetara.

Vroia sa ma concentrez numai pe lupta. O clipa atat imi trebuia sa ma eschivez pentru a sari atunci cand

dintii ei se apropiau de mine. Clipa dupa clipa frustrarea crestea pe fata ei insaprindu-i trasaturile

fermecatoare pana la uratire. Nu reusea sa ma atinga, si totusi nici eu nu puteam sa ma apropi suficient

de mult.

Sun ataca asemenea unui urs. Era incredibil de agila, dar nu nu reusea sa ma prinda. De fiecare data

cand mainile ei pareau sa ma prinda cu siguranta, degetele i se strangeau doar in jurul aerului. Apoi cu o

ultima saritura Sue ingheta, o prinsesem din spate cu dintii la un milimetru de gatul sau. Furia si ura

mea au fost accentuate de sentimentele lui Sarah si a celor din jur. Fara sa vreau candva in timpul luptei

deschisesem canalul de conexiune cu toti. Simteam numai ura, o ura infinita, o ura neimplinita. Gura mi

se deschise instinctiv si cu o sigura miscare, capul lui Sun se rostogolea pe podea, alaturi de resturile

corpului lui Jin pe care Apostol il distrusese.

O mana rece se aseza pe umarul meu si vocea lui Apostol se auzi clar in gandurile mele.

Ma descurc, du-te!

Pentru o clipa am crezut ca erau gandurile lui percepute ca fiind ale mele. Dar cand acesta imi zambi, am

inteles. Erau gandurile pe care le trimisese chiar el catre mine. Vorbitul si lupta nu faceau casa buna.

Page | 233



Am privit in jur pentru a vedea resturi ale vampirilor ce fusesera distrusi. Imi doream sa privesc mai

atenta, dar treama de a recunoaste vre-un corp ca fiind al unuia dintre noi nu m-a lasat. Lupta se

incinsese in intreaga incapere, iar peretii pareau la un pas sa se prabuseasca. Cu coltul ochilui am

observat cum cativa din garda Volturilor foloseau gura de canal din centru camerei pentru a disparea.

Rosalie, Jasper si Carlise au pornit dupa ei.

Alec o ataca in nestire pe Alice. Alec sari, disparand pentru o clipa. Dintr-odata era de partea cealalta a

lui Alice. Ea nu parea sa se fi miscat vre-un centimetru. Isi facu vant si se arunca din nou asupra ei,

numai ca sa aterizeze ghemuit in spatele ei ca si prima data. Am privit-o pe Alice mai atenta acum. Chiar

se misca - doar ca eu distrasa de atacurile lui Alec, nu observam miscarea, mult prea subtila sa fie

reperata.

Stilul lui Alice de lupta parea similar cu al meu. Ea facea un pas mic inainte in exact aceeasi secunda in

care corpul atacatorului sau zbura prin locul in care statuse ea si inca un pas, in timp ce mainile

deschise ale acestuia treceau pe langa locul unde fusese talia ei. Alec isi strangea bratele goale in jurul

aerului si Alice se misca din ce in ce mai repede.

Dansa - invartindu-se si rasucindu-se, si ghemuindu-se. Alec se arunca necontenit asupra ei, niciodata

atingand-o, ca si cum fiecare miscare ar fi fost coregrafica. Intr-un tarziu, Alice aratand putin plictisita

aparu de nicaieri, cocotata in spatele lui Alec, cu dintii aproape de gatul lui. Dintr-o singura miscare

corpul lipsit de viata a lui Alec cazu pe podea, inca zvarcolindu-se.

L-am privit pe tata apropiindu-se de Aro, care era acum in mijlocul salii, flancat de ambele parti de cate

un vampir. In spatele tatei Emmett si Garrett paseau apasat. Fiecare din ei se napustira aspura unui

vampir. Tata il ataca pe Aro, Emmett pe cel mai solid dintre cei doi vampiri, iar Garrett se multumi cu celramas singur.

Undeva in departarea camerei, Caius inserca din rasputeri sa-l invinga pe Eleazar in timp ce langa el,

Marcus parea sa se lupte cu Chelsea. Pentru o clipa am crezut ca viteza cu care totul se desfasura ma

facea sa nu disting bine siluetele vampirilor implicati in lupta. Am clipit de cateva ori, fortandu-mi apoi

ochii sa priveasca cu atentie. Imaginea era aceeasi.

Privirea mi-a fost distrasa de David care se napustea cu vitesa asupra Zafrinei, pentru a fi imobilizat dupa

numai o clipa de abilitatea ei. Ea, Kachiri si Senna se aruncara cu puterea asupra acestuia, care se

zbatea fara vedere aruncand din brate in stanga si-n dreapta incercand sa le prinda. Numai o clipa mai

tarziu, corpul sau cazu fara vlaga pe podea.

Tata il ataca pe Aro, iar aceasta lupta era mai stransa decat fusesera toate celelalte. Aro avea experienta

mileniilor care sa-l ghideze si incerca sa se lase condus de instinct pe cat putea de mult, dar gandurile il

tradau de fiecare data cu o fractiune de secunda inainte sa actioneze. Tata era mai rapid, dar nu

cunostea miscarile pe care le folosea Aro. Se atacara unul pe altul iar si iar, nereusind nici unul sa obtina

Page | 234



un avantaj, maraiturile instinctive izbucnind constant. Balanta se inclina permanent cand de o parte

cand de alta, niciodata stabilindu-se intr-o directie.

Un sunet asurzitor se auzi in spatele meu si corpul mi s-a intors instinctiv. Doi lupi erau acum la

pamant, din care unul se zvarcolea intr-o balta de sange. Alaturi de ei, micuta copila privea incantata.

Privirea plina de ura, se transforma odata ce ochii ii cazura pe mine. Un sunet incantator venea dispre ea.

O bataie de aripi sau... O bataie de inima.

Chipul parea sa i se contorsioneze de durere privind ceva in spatele meu. Caius pierduse lupta cu

Eleazar, iar acum acesta ii dezmembra corpul, aruncand fiecare bucata spre un morman deja format.

Copila ma privi pentru ultima oara inainte ca lacrimile sa-i tasneasca din ochi, si repezindu-se catre

mormanul de resturi, apuca in mainile ei mici, bucatile deja cazute ale lui Caius.

O mila ingrozitoare mi se asternu peste chip. Iar Jacob, care pana acum se luptase cu doi vampiri

deodata, parasi lupta venind langa mine. Anne si Charlie preluara sarcina lui si cu ajutorul lui Stefan si

Vladimir in cateva clipe corpurile acelor vampiri se zbateau pe podeaua rece, imbibata in sangele lupului.

O lacrima aparu cu chipul lupului Jacob, rostogolindu-se spre pamant cu putere.

Rosalie, Jasper si Carlise s-au intors tocmai la timp pentru a o ajuta pe Esme in lupta cu un nou nascut,

si pe mama in lupta cu Jane. Mama lupta similar mie si lui Alice. Pasi mici, la momentul potrivit, in timp

ce Jane ataca in nestire, fara vre-un pic de logica sau strategie. Lupta lor era una de mult castigata cand

mama ajutata de Rosalie reusi sa distruga una dintre ultimile amenintari.

In spatele tronurilor care erau acum transformate in aschii, Marcus incheiase lupta cu Chelsea, si luand-

o pe copila semivampir in brate se apropie de mine si Jacob. Ochii acesteia erau violeti, deosebit de

frumosi, iar chipul ii era acoperit de sange si cenusa. Lacrimile fierbinti ii lasasera dare adanci pe urmele

mizerabile de pe fata. Privirea i se indrepta pentru o clipa spre mama, apoi spre Rosalie, si fara sa stea pe

ganduri se arunca din bratele lui Marcus direct in bratele expectative ale lui Rose.

Chipul lui Rosalie se tranfigura cand privind-o pe micuta copila, ochii acesteia se umplura de lacrimi,

aruncandu-si mainile in jurul gatului ei si ascuzandu-si chipul in valurile de par blond ce acopereau

umerii lui Rosalie.

Marcus profita de ocazie si se indrepta spre tata, unde lupta cu Aro parea sa treneze. Mereu sub aceeasi

forma. Aro incremeni, cand vazu ca propoiul sau frate il tradeaza atacandu-l, doar pentru o secunda

inainte ca atacurile sa-i devina mai inflacarate. Jacob se repezi spre locul in care doua corpuri de lup

zaceau fara viata

Langa mine, un lup mare cu blana sura se aseza. Lupul Billy ma privea cu atentie studiindu-mi fiecare

trasatura, apoi punandu-si usor botul pe abdomenul meu, trase aer in piept prabusindu-se. Jacob,

transformandu-se in om alerga langa mine si se napusti asupra corpului abia respirand, al tatalui sau.

Page | 235



Carlise se apropie si el, si strangand cu putere laba din fata a lui Billy ii sopti acestui sa gaseasca puterea

de a se transforma.

Cu o ultima urma de forta Billy reveni la forma de om, in timp ce Carlise isi aporpia cu atentie capul de

fiecare parte a corpului acestuia inspirand cu putere. Incerca sa isi foloseasca mirosul pentru a afla ce s-

a intamplat cu el. Ochii lui Jacob erau goi, disperati si uzi, lacrimile curgandu-i cu din ce in ce mai

frenetic pe chip.

Un zgomot puternic de metal rupt ma facu sa privesc catre stanga pentru a observa cum Jackson si

Huilen sfaramau impreuna trupul frumos al lui Heidi. In aceeasi clipa un sunet similar se auzi de langa

mine, si privind am putut sa observ cum Corin si Renata tocmai redusesera la tacere pentru totdeauna pe

Senna. Un urlet de durere venea dinspre surorile ei.

Kachiri si Zafrina s-au naspustit asupra Renatei in timp ce Corin ma ataca pe mine. Atacul lui ma

surpinse suficent cat sa ma doboare la pamant. Mainile lui imi strangeau cu putere corpul, iar dintii i se

indreptau catre gat. Pentru o clipa se opri si privindu-mi abdomenul schimba directia capului. Se

indrepta acum catre proeminentul meu abdomen. Panica si frica m-au cuprins si odata cu mine si pe

Sarah. Deodata am simtit cum greutatea care ma apasa pana atunci disparu. Am deschi ochi pentru a-l

observa pe tata si pe Jacob ridicandu-l pe Corin de pe mine, si aruncand-ul catre Zafrina care de acum

terminase cu Renata.

Am privit spre centru camerei unde ultimul vampir ramas in viata, isi dadea ultima suflare sub

muscatura puternica a lui Marcus. Aro cazu secerat, si impreuna cu Garrett si Emmett, Marcus inceput

sa dezmembreze cu tristete trupul lipsit de viata al fratelui sau. Amintindu-mi de Billy m-am intors sa-l

privesc, cand o durere ingrozitoare imi sageta intreg corpul. Fara sa pot constentiza un tipat asurzitor imiieri printre dinti, iar coprul mi se prabusi pe podeau rece si uda.

***

Durerea ma cuprindea in bratele ei infernale, tragandu-ma tot mai aproape de moarte. Era o durere

calda. Fierbinte. Fierbinteala era asa de reala ca era greu de crezut ca mi-o imaginez. Mai fierbinte.

Inconfortabila de acum. Prea fierbinte. Mult, mult prea fierbinte. Focul crestea - intens pana cand

depasise orice simtisem vre-o data. Focul se concentra in abdomen, de unde nu se mai auzea nici un

sunet, de unde nimic nu se mai misca. Nu mai simteam absolut nimic, decat durerea si focul. Vroiam sa-

mi ridic mainile si sa-mi infig bratele in abdomen sa-l deschid doar pentru a ma sigura ca Sarah nu

patise nimic. Dar nu-mi puteam simti mainile, nu-mi puteam misca un deget.

Focul se facea mai fierbinte si vroiam sa tip. Dar nu-mi puteam misca buzele. De ce nu ma puteam

misca? De ce nu puteam tipa? Schimbarea a venit dintr-o data, imposibila dar reala, durerea se dublase.

Niste legaturi rupte se vindecau – legate impreuna de arzatoarele degete ale focului. Furia arsurii infinite

Page | 236



continua. Puteau sa treaca secunde sau zile, saptamani sau ani, dar eventual, timpul urma sa aiba sens

din nou.

Focul ardea viu in mijlocul abdomenului meu, atragand si ultima ramasita de flacari. Durerea era

suficienta sa ma impietreasca. Spatele mi s-a arcuit ca si cum focul m-ar fi tras in sus intreg corpul. Nu

am mai permis niciunei bucati din corp sa se miste de la locul ei cand corpul mi s-a linistit.

Am ascultat in liniste, cautand un semnal ca totul e bine. Undeva in departare cateva inimi bateau cu

putere, iar cineva suspina. Langa mine respiratia superficiala a vampirilor si o inima fluturand disperare

se auzeau. Am deschis ochii asteptand sa-mi recapat vederea in totalitate.

„Iubito, cum... te simti?” intreba Jacob asezandu-se langa mine si sarutandu-mi cu grija obrajii.

„Scumpo!” se auzi vocile mamei si tatei rostind cuvantul la unison.

Multe alte fete cunoscute, fetel dragi ale familiei mele, se raspandira deasupra mea privindu-ma curioase.

Lipseau totusi doua: Esme si Rosalie. Incercam sa-mi gasesc cuvintele, chiar si buzele cand vocea lui

Carlise ma amuti.

„Sarah ne-a luat pe toti pe nepregatite!” mi-am aruncat bratele spre mijloc doar sa gasesc acelasi

abdomen plat pe care l-am avut din totdeauna, nici urma de proeminenta. „A venit pe lume cand lupta s-

a incheiat. Edward spune ca a asteptat momentul, altfel nasterea ar fi avut loc mult mai devreme. Dar

saracuta s-a luptat cu insasi destinul sa ne ajute.”

„Unde e?” a fost tot ce am putut sa intreb inainte ca vocea sa mi se dizolve.

„Leah si Sam au grija de ea si de Daphne. Noi cu totii suntem flamanzi, iar ele...”

„Daphne?” am reusit sa articulez inca un cuvant, inainte ca vocea sa se piarda din nou in neant.

„Daphne era experimentul lui Aro si Caius. Fiica biologica a lui Caius. Incercarea lor de a te reproduce pe

tine.” raspunse tata, managaindu-mi usor orbazul. Atingerea lui, imbinata cu atingerea lui Jacob pareau

sa ma intremeze. Deodata am simtit cum puterea imi revine, cum vocea imi devenea din nou puternica.

„Si Rosalie si Esme, unde sunt?” am intrebat reusind sa ma ridic de pe piatra rece si imputita. Mirosul de

sange stricat imi producea greata.

„Au plecat primele la vanatoare. Pentru a se putea ocupa apoi de Sarah si Daphne.” raspunse Jasper,

cautand cu ochii mintii sentimente inexistente in mine. Nu reuseam sa simt nimic.

„Rose s-a indragostit de Daphne si vrea neaparat s-o adoptam!” i-am auzit vocea plina de mandrie a lui

Emmett. Ideea de a fi tata il incanta nespus, dar si mai mult il incanta posibilitatea ca Rosalie sa fie

Page | 237



mama. Pentru o clipa am simtit fericire, fericire pentru ea. Era mama. Eu eram mama si totusi eram

departe de copilul pe care il iubeam.

„Sa mergem!” i-am spus lui Jacob, tragandu-i mana spre usa, numai pentru a realiza ca nu mai eram in

aceeasi incapere. Eram intr-o alta camera poate la fel de mare dar perfect izolata. O singura fereastra

rotunda in centrul cupolei ce acoperea camera si doua usi imense. Nici mobila, nici tablouri sau orice

altceva. Podeaua era imbaxita de sange uscat, imputit. Am privit pentru o clipa inspaimantata, cand un

val de liniste ma lovi.

„Unde suntem?” am intrebat aproape zambitoare, caci linistea lui Jasper era acompaniata si de o doza de

fericire.

„Sala tronurilor e distrusa. Si am preferat sa nu te lasam sa nasti acolo, printre corpurile... ” incepu tata,

numai pentru a se opri inainte de a termina. Intelegam perfect ce vroia sa spuna: printre corpurile

dezmembrate si arse, printre vampirii morti, pe sangele prietenilor tai. „Aceasta e sala de mesa, cu toate

ca nu cred ca e tocmai cea mai potrivita denumire.” am privit cu dezgust sangele de pe jos, realizand, sau

cel putin incercand sa realizez, cati oameni murisera aici. „Ne pare rau, scumpo, dar era cea mai

apropiata sala.”

„Nu-i nimic!” am raspuns incercand sa privesc peretii sau cupola si nu podeaua. „Mergem?” am replicat

din nou cu ochii pe chipul lui Jacob.

„Unde?” au intrebat Jacob si mama in cor. Din nou, coordonarea lor perfecta iesea la iveala.

„Sa vanam, bineinteles! Vreau sa imi vad fiica cat mai repede. Si cred ca si ceilalti vor s-o cunoasca.”

„Eu sunt singurul care am cunoscut-o!” raspunse Carlise usor mandru. „Si Edward prin gandurile mele!”

„Atunci sa mergem, cu totii!” a replicat Alice „Ca in vremurile bune, cand toata nebunia nu era decat un

cosmar, iar fericirea parea intradevar eterna.” imi zambi si apoi agatandu-se de gatul lui Jasper il saruta

fugitiv.

„Eh... parca a rasarit soarele si pe strada noastra, nu?” se auzi vocea lui Charlie in timp ce o imbratisa cu

ardoare pe Sue.

„Un rasarit de soare, doar pentru noi.” spuse mama, apropiindu-se de tata, care isi puse mana in jurul

taliei ei. „Ultimul nostru rasarit de soare. De acum incolo eternitatea noastra va fi in permanenta

insorita.”

Am pornit cu totii spre usile gigantice. Carlise si Emmett conducand procesiunea, urmati de mama si tata

care pareau sa se soarba din priviri, apoi Alice si Jasper care se priveau cu caldura, Charlie si Sue, ce

Page | 238



mergea tinandu-se de mana, Carry si Seth, ochii lor stralucind, Apostol si Anne zambind fericiti si ultimii

eu si Jacob.

***

Odata ajunsi in afara orasului ne-am avantat in padure urmarind parfumul lui Esme si Rosalie. Dupa

nici doua minute le-am gasit. Intreaga familie se reunise, si ca sa vezi... soarele tocmai rasarea de dincolo

de zidurile groase ale Volterrei. Mama avea dreptate. Era ultimul nostru rasarit de soare, de acum numai

fericire si dragoste.

Fiecare isi imbratisa persoana iubita sarutand-o cu dragoste. Mi-am intors rusinata chipul de la ei,

trezindu-ma privind pierduta in ochii minunati ai lui Jacob. Mainile i se incolacira in jurul meu,

tragandu-ma mai aproape de el. Ma privi pentru o clipa inainte de a-si lipi buzele calde si moi de buzele

mele dure si reci. Potrivirea perfecta, ying-ul si yang-ul mitologiei autohotone. Contraste determinate in

mod natural, vampirul si lupul, care in pofida tuturor sanselor au ramas impreuna.

EPILOG

Padurea din Forks se intindea in fata mea, asa cum o facea de zeci de ani. Astazi era mai frumoasa ca

ieri, iar maine avea sa fie mai frumoasa ca azi. Tonurile calde de verde si brun se impleteau armonios cu

Page | 239



simtea de fiecare data. Candva in decursul anilor, Forks si La Push, luasera locul inimii. Respiram si

traiam pentru acest loc mirific, si orice alt loc de pe glob palea in fata frumusetii eterne a locurilor natale.

Doi lupi se apropiau de mine. Ii cunosteam atat de bine, si imi erau atat de dragi. Sarah si Harry, micii

mei ingerasi, care de fapt numai mici nu erau. Alergau cu agilitatea specifica spre mine, ochii bucurandu-

li-se de frumusetile din jurul lor. S-au oprit pentru o clipa, disparand in spatele copacilor seculari, ca

apoi sa apara in forma umana, mergand catre mine.

Pasii le erau usori peste frunzele moarte, care nici nu fosneau sub atingerea lor. Parul lor negru, cu

usoare reflexii castanii in lumina soarelui, le incadra fetele deosebit de frumoase. Harry era cu cativa

centimetrii mai inalt avand ochii negrii ai tatalui sau. Sarah avea ochii ciocolatii, iar buzele de un rosu

incredibil de aprins. Frumusetea lor era inumana, poate probabil pentru ca nu erau in totalitate umani.

In urma lor aparu incantatoarea Daphne. Parul auriu ii radia frumuste, armonizandu-se perfect cu obrajii

rozalii si ochii violet. Frumusetea ei depasea orice standard, iar singura faptura ce se putea compara cu

ea era insasi mama ei: minunata Rosalie.

„Gata masa?” am intrebat zambind catre ei, ei raspunzandu-mi numai cu un scurt zambet, inainte de a

porni spre casele lor.

Carlise face reuniune de familie. am auzit in gand vocea lui Apostol. Isi facuse un adevarat obicei din a

comunica astfel, fara sa fie nevoie de vorbe propiu zise. Am zambit, stiind ca si altii asculta gandruile ce-

mi treceau prin cap si am pornit spre casa Cullen.

Am intrat, luandu-mi locul obisnuit, alaturi de familia mea, ascultandu-l pe Carlise care se pregatea sa

vorbeasca. Sarah, Daphne si Harry erau si ei prezenti, alaturi de perechile lor: Adley perechea lui Sarah,

Michael pereche lui Daphne si Willa perechea lui Harry.

„Am primit vesti de la romani, astazi. Se pare ca noul lor clan se extinde vazand cu ochii.” spuse Carlise

cu evidenta mandrie in ochi.

„Zafrina si Kachiri par sa faca casa buna cu Stefan si Vladimir!” replica Bella.

„Cine ar fi crezut, ca cei patru vor ajunge sa se indragosteasca! Pe asta nici eu nu o puteam prevede.”

rase Alice. Sarah pufni in ras la auzul cuvintelor. „Da bine, domnisoara stie tot, banuiesc ca prevazuse demult!” continua Alice sa rada. Legatura dintre Alice si Sarah era una dintre cele mai puternice, talentele

lor unindu-le, ajutandu-le sa devina cele mai bune prietene. Totusi, Sarah, forma legaturi cu oricine.

Toata lumea o iubea chiar si fara sa o cunoasca. Era speciala si unica. Harry mostenise si el un talent

exceptional. Ca si Jasper controla sentimentele, creandu-le din nimic. Nimeni nu anima mai bine un

public ca Jasper si Harry.

Page | 240



„Marcus se ocupa in continuare de relatiile vampirice, in timp ce Stefan e responsabil cu aplicarea

regulilor, iar Vladimir cu instruirea nou nascutilor. Diviziunea muncii in adevaratul ei sens.” rase Edward

acompaniat de Bella si Jacob.

„Uneori nu-mi vine sa cred ca au trecut deja 30 de ani. Trezeci de ani de liniste!” replica Esme

„Treizeci de ani de fericire!” continua Charlie, sarutand-o pe Sue, acompaniat de rasul sonor al lui

Emmett.

„Treizeci de ani de dragoste!” contiuna Rosalie privind cu adoratie spre Daphne si apoi spre Emmett.

„Chiar au trecut treizeci de ani?” intreba Carry imbratisandu-l cu putere pe Seth. „Eu inca ma simt

tanara!” rase spre Anne care ii strangea cu putere bratului lui Apostol.

„Treizeci de ani de eternitate!” continua Renesmee ideea privindu-ma cu interes. „Nu-i asa ca au fost

incredibili?”

„Dupa minunile pe care le-a facut Carlise pe mine, iar si iar si iar, nimic nu mi se pare mare incredibil.”

am raspuns.

„Billy, daca nu as fi vampir m-ai face sa rosesc.” replica Carlise razand.

„Pai m-ai salvat din bratele paraliziei si apoi din cele ale cancerului, si acum treizeci de ani mai tarziu,

astept cu sufletul la gura sa-mi faca si mie cineva satraneporti. Daca tot traiesc o eternitate, macar sa o

traiesc inconjurat de multi stranepoti.” am adaugat mutandu-mi privire de pe chipul lui Sarah pe cel al

lui Harry si inapoi.

„Tata, chiar ti-ai pus in cap sa populezi intreaga America cu lupisori?” intreba Jacob prapadindu-se de

ras, in timp ce Renesmee il privea amuzata mai mult de rasul lui molipsitor decat de replica in sine.

Undeva in departare se auzi urletul haitei. Prietenii nostrii erau acolo, dincolo de verdele perfect,

asteptandu-ne. Jacob, Seth si cu mine ne-am ridicat imediat de pe scaune, iesind pe usa urmati in

deaproape de Sarah, Adley, Willa si Harry. Haita ne chema si trebuiam sa mergem. Bineinteles de treizeci

de ani, nu mai era cu adevarat nevoie de haita, dar instinctele ramaneau prezente, si cat erau vampiri

prin preajma noi ramaneam activi. Lucru care nu deranja pe nimeni, caci asa aveam o eternitate la

dispozitie sa ne bucuram de viata.

Soarele incepu sa apuna pe dupa copaci, aruncand nuante de portocaliu si rosu peste frunzele verzi. O

imagine feerica. O imagine de care aveam sa ne bucuram pentru totdeauna.

Sfarsit.

Page | 241

Twilight Rasarit de Soare

Documents

Transcript of Twilight Rasarit de Soare