Turism International SC - FB

79
Specializarea: Finanţe şi Bănci TURISM INTERNAŢIONAL ANUL III Semestrul 6 Cluj-Napoca 2013

description

Suport de curs - Turism International - UBB Cluj

Transcript of Turism International SC - FB

Page 1: Turism International SC - FB

Specializarea: Finanţe şi Bănci

TURISM INTERNAŢIONAL

ANUL III Semestrul 6

Cluj-Napoca 2013

Page 2: Turism International SC - FB

Cuprins

INFORMAŢII GENERALE _________________________________________________________________________________________ 3

MODULUL 1. _______________________________________________________________________________________________________ 9

INTRODUCERE ÎN TURISMUL INTERNAŢIONAL ____________________________________________________________ 9

MODULUL 2. ______________________________________________________________________________________________________ 15

DATE RELEVANTE PRIVIND TURISMUL INTERNATIONAL : PREZENT SI PERSPECTIVE.

IMPACTULUI ECONOMIC AL TURISMULUI INTERNAŢIONAL ____________________________________________ 15

MODULUL 3. ______________________________________________________________________________________________________ 26

DEFINITII SI CONCEPTE UTILIZATE IN TURISMUL INTERNATIONAL __________________________________ 26

MODULUL 4. ______________________________________________________________________________________________________ 41

INDUSTRIA OSPITALITĂŢII LA NIVEL INTERNAŢIONAL _________________________________________________ 41

MODULUL 5. ______________________________________________________________________________________________________ 53

PIAŢA INTERNAŢIONALĂ A SERVICIILOR DE TRANSPORT AERIAN ____________________________________ 53

MODULUL 6. ______________________________________________________________________________________________________ 68

DISTRIBUŢIA PRODUSULUI TURISTIC LA NIVEL INTERNAŢIONAL ____________________________________ 68

Page 3: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

3

INFORMAŢII GENERALE

1. Date despre program

1.1 Instituţia de învăţământ superior Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca 1.2 Facultatea Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor 1.3 Departamentul Marketing 1.4 Domeniul de studii Finanțe 1.5 Ciclul de studii Licenţă 1.6 Specializarea / Programul de studii Finanţe şi Bănci

2. Date despre disciplină

2.1 Denumirea disciplinei Turism internaţional

Codul disciplinei ELR0105 Date de contact 2.2 Titularul de curs Lector.univ.dr. Alexandra M.Drule email [email protected]

2.3 Tutore Lector.univ.dr. Alexandra M.Drule [email protected]

2.4 Anul de studii III 2.5 Semestrul VI 2.6 Tipul de evaluare Sumativă 2.7 Regimul disciplinei Opţional

3. Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite 3.1 de curriculum Nu este cazul. 3.2 de competenţe Nu este cazul.

Urmarea acestui curs nu este condiţionată de parcurgerea anterioară a altor cursuri. Totusi, în vederea unei însuşiri cât mai bune şi temeinice a cunoştinţelor aferente cursului de „Turism internaţional”, sunt utile noţiunile şi conceptele învăţate în cadrul cursurilor de „Economia turismului” şi „Tehnica operaţiunilor de turism”, aspecte care vor înlesni aprofundarea şi utilizarea mai uşoară a noilor termeni şi atingerea obiectivelor de învăţare propuse pentru acest curs.

Condiţii de desfăşurare a cursului

Studenţii se vor prezenta la prelegeri cu telefoanele mobile închise sau activate pe modul „silenţios”. Nu va fi acceptată întârzierea studenţilor la cursuri. Termenele predării lucrărilor, comunicării echipelor ce realizează proiectul de seminar şi a temei acestuia sunt stabilite de titular de comun acord cu studenţii. Nu se acceptă cererile de amânare decât pe motive obiectiv întemeiate. Pentru comunicarea cu întârziere a temei proiectului şi a echipei ce îl realizează, proiectele vor fi depunctate cu 0.3 puncte, iar pentru predarea cu întârziere a eseurilor sau a lucrărilor, acestea vor fi depunctate cu 0.5 pct./săptămână de întârziere

4. Descrierea cursului Cursul de „Turism internaţional” îşi propune familiarizarea studenţilor cu principalele curente, noţiuni, abordări, tipuri de acţiuni şi organizaţii din domeniul turismului internaţional. Alte obiective specifice ale

Page 4: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

4

cursului vizează suprinderea corectă a specificului evoluţiei, stadiului actual şi rolului turismului internaţional, înţelegerea contextului apariţiei şi dezvoltării turismului internaţional. O serie de module ale cursului vizează prezentarea pieţei turistice mondiale şi europene, sub aspectul cererii şi ofertei turistice, prezentarea fluxurilor turistice internaţionale, a tendinţelor şi factorilor ce afectează industria turismului internaţional, oferind exemple semnificative şi datele cele mai recente din domeniu. Următoarele module vor furniza informaţii legate de industria hotelieră internaţională şi a celorlalte unităţi de cazare asimilate, industria transportului aerian şi tipologia agenţiilor de turism ce acţionează pe piaţa turistică internaţională urmărind evidenţierea principalelor particularităţi şi asigurând exemple relevante din fiecare domeniu. În urma parcurgerii cursului studenţii vor reuşi să aplice şi explice tehnicile şi instrumentele specifice activității firmelor ce acţionează în domeniul turismului internaţional. De asemenea, cursul urmăreşte dezvoltarea abilităţilor studenţilor de a utiliza conceptele şi indicatorii specifici turismului internaţional, respectiv dezvoltarea abilităţilor studenţilor de a elabora proiecte profesionale, îndeosebi a strategiei de internaţionalizare a firmelor din sfera turismului. 5. Competenţele specifice acumulate

Co

mp

ete

nţe

pro

fesi

on

ale

• Definirea adecvată a conceptelor şi principiilor specifice turismului internaţional

• Explicarea şi interpretarea de date si informaţii din punct de vedere cantitativ şi calitativ, pentru formularea de argumente şi decizii concrete asociate turismului internaţional

• Rezolvarea problemelor în contexte bine definite asociate: conceperii, planificării şi executării de activităţi în cadrul firmelor ce acţionează în sfera turismului internaţional

• Culegerea şi prelucrarea de date din surse documentare alternative şi din activitatea curentă, pentru evaluarea factorilor care influenţează realizarea prestaţiilor în organizaţiile ce acţionează pe piaţa turismului internaţional

• Analiza critic-constructivă a relaţiilor dintre consumatorii şi furnizorii specifici domeniului turismului internaţional.

• Descrierea modalităţilor de concepere a produsului turistic internaţional, a tehnicilor de comercializare şi a comportamentului agenţilor economici în contextul creat de legislaţia şi regulamentele aferente în vigoare.

• Definirea conceptelor privind cererea şi oferta specifice piaţei turismului internaţional, a comportamentului turiştilor şi a normelor de protecţie a acestora.

• Explicarea şi interpretarea fenomenelor şi proceselor economice specifice turismului internaţional.

• Explicarea şi interpretarea de situaţii/procese concrete din domeniul turismului internaţional pe baza utilizării indicatorilor pentru explicarea şi interpretarea situaţiilor analizate.

• Evaluarea şi particularizarea metodelor şi modelelor de asigurare a calităţii la specificul organizaţiilor ce acţionează pe piaţa turismului internaţional.

Page 5: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

5

Co

mp

ete

nţe

tr

an

sve

rsa

le

• Aplicarea principiilor, normelor şi valorilor eticii profesionale în cadrul propriei strategii de muncă riguroasă, eficientă şi responsabilă

• Identificarea rolurilor şi responsabilităţilor într-o echipă plurispecializată şi aplicarea de tehnici de relaţionare şi muncă eficientă în cadrul echipei.

• Identificarea oportunităţilor de formare continuă şi valorificarea eficientă a resurselor şi tehnicilor de învăţare pentru propria dezvoltare.

6. Organizarea temelor în cadrul cursului

1. Introducere în turismul internaţional. 2. Date relevante privind turismul international : prezent si perspective. Impactului economic al turismului internaţional 3. Concepte şi definiţii utilizate în turismul internaţional. 4. Industria ospitalităţii la nivel internaţional 5. Piaţa internaţională a serviciilor de transport utilizate în turism 6. Distribuţia produsului turistic la nivel internaţional 7. Formatul şi tipul activităţilor implicate în curs

Promovarea acestui curs necesită realizarea unui proiect obligatoriu ce vizează analiza pieţei turistice

internaţionale a unei ţări. Structura acestuia va fi expusă şi explicată în cadrul primei întâlniri faţă în faţă de

la sediul facultăţii, iar ţara analizată vz fi comunicată prin e-mail titularului disciplinei în cea de-a 6-a

săptămână. După prima întâlnire structura proiectului va figura şi pe portalul ID.

Numărul întâlnirilor faţă în faţă, le sediul facultăţii, pentru prezentarea şi discutarea modulelor va fi în

număr de 2. După prima întâlnire, se va deschide pe portal o sesiune de discuţii cu elemente de evaluare pe

baza modulelor de curs studiate până în momentul respectiv. Cu ocazia celei de-a doua întâlniri studenţii

vor trebui să predea în formă scrisă şi în format electronic proiectul de cercetare. Tot în cursul acestei

întâlniri, proiectele vor trebui prezentate oral de către studenţi. Nu în ultimul rând, vor fi programate şi

consultaţiile premergătoare exemenului, în vederea stabilirii tuturor detaliilor legate de modul de

desfăşurare a acestuia şi clarificarea eventualelor nelămuriri legate de disciplină.

După cea de-a doua întâlnire, se va deschide pe portal o nouă sesiune de discuţii cu elemente de evaluare

pe baza modulelor de curs studiate până în momentul respectiv.

8. Materiale bibliografice obligatorii şi facultative

Bibliografie obligatorie:

CRISTUREANU, CRISTIANA, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H.Beck,

2006

Page 6: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

6

DRULE, ALEXANDRA, Turism internaţional, suport de curs, FSEGA, 2013.

POSTELNICU, GHEORGHE, Turism internaţional, Editura Risoprint, 2009

Bibliografie opțională:

BHATIA, A.K., International Tourism Management, Sterling Publishers Private Limited, 2001

CLARKE, ALAN, CHEI, WEN, International Hospitality Management-Concepts and Cases,

Butterworth-Heinemann, Elsevier Ltd, 2007

COOPER, CHRIS, HALL, MICHAEL C., Contemporary Tourism: An International Approach,

Butterworth-Heinemann, Elsevier Ltd., 2008

GEE, CHUCK Y., FAYOS-SOLÁ, EDUARDO, International Tourism: A Global Perspective,

1997

PRIDEAUX, BRUCE, MOSCARDO, GIANNA, LAWS, ERIC, Managing Tourism And

Hospitality Services-Theory and International Applications, Cabi, 2006

WACHOWIAK, HELMUT, Tourism and Borders-Contemporary Issues, Policies and International

Research, Ashgate Publishing Limited, 2006

9. Materiale si instrumente necesare

Parcurgerea acestui curs necesită un calculator cu acces la internet pentru accesarea materialelor puse la dispoziţie de cadrul didactic titular pe portalul ID precum şi pentru pregătirea, elaborarea şi redactarea proiectului, respectiv realizarea unei comunicări cât mai eficiente între cadrul didactic titular şi student. Ca şi soft-uri, studentul va avea nevoie de pachetul Microssoft Office (în speţă MSWord, MSExcel, MSPowerPoint).

10. Calendarul cursului

Prima întlnire

Introducere în turismul internaţional. Istoria şi evoluţia turismului internaţional Concepte şi definiţii utilizate în turismul internaţional. Impactul economic al sectorului Turismului şi Călătoriilor Industria ospitalităţii la nivel internaţional Comunicarea şi prezentarea cerinţelor proiectului privind analiza truismului internaţional pentru o ţară, cu următoarea structură: (1) Analiza potenţialului turistic internaţional al unei ţări. Analiza macromediului de

marketing. Identificarea principalelor atracţii turistice internaţionale. Imaginea destinaţiei analizate în rândul turiştilor internaţionali

(2) Analiza competitivităţii în sectorul Turismului şi Călătoriilor (T&C) a unei în context internaţional. Cadrul de funcţionare şi organizare a sectorului T&C. Economia şi infrastructura sectorului T&C. Resursele naturale, culturale şi umane implicate în sectorul T&C

(3) Analiza dimensiunii economice a turismului internaţional a unei ţări. Analiza principalelor fluxuri turistice internaţionale. Impactul economic al turismului internaţional.

Page 7: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

7

Sesiune de discuţii şi evaluare pe platformă

A doua întâlnire

Piaţa internaţională a serviciilor de transport utilizate în turism Distribuţia produsului turistic la nivel internaţional Planificare şi strategii în turismul internaţional. Predarea şi prezentarea proiectului „Analiza pieţei turistice internaţionale a ţării X”

Sesiune de discuţii şi evaluare pe platformă

Examen scris

11. Politica de evaluare si notare

Criterii de evaluare Metode de evaluare Pondere în nota finală

Cunoaşterea conceptelor, noţiunilor, indicatorilor utilizaţi în turismul internaţional. Capacitatea de utilizare adecvată a conceptelor, indicatorilor şi instrumentelor din domeniul turismului internaţional.

Examen scris, accesul la examen fiind condiţionat de predarea şi prezentarea în timpul semestrului a proiectelor. Pentru luarea în considerare a punctajului obţinut în urma evaluării proiectelor, studentul trebuie să obţină cel puţin jumătate din punctajul aferent probei scrise. Predarea şi prezentarea unui proiect elaborat pe parcursul semestrului este o cerinţă de acces la examinarea finală. Conţinutul, cerinţele proiectului, respectiv termenele legate de realizarea acestuia se stabilesc de către cadrul didactic de comun acord cu studenţii şi se comunică la prima întâlnire faţă-în-faţă. Teste pe parcursul semestrului

50% 30% 20%

Înţelegerea particularităţilor comportamentului turistului internaţional şi a specificităţii pieţei turismului internaţional. Cunoaşterea componentelor şi organizaţiilor din sfera turismului internaţional. Identificarea şi cunoaşterea particularităţilor tipologiei de acţiuni/strategii utilizate pe piaţa turismului internaţional. Abilitatea de identifica oportunităţile de pe piaţa turismului internaţional, cunoaşterea tendinţelor şi a previziunilor legate de sfera turismului internaţional Efectuarea unei analize-diganostic privind turismul internaţional pentru o anumită ţară

Observaţie importantă: Verificările pe parcurs presupun anumite analize a unor fenomene de pe piaţa turistică internaţională şi oferirea de soluţii sau strategii de îmbunătăţire a situaţiilor prezentate. Neparticiparea sau nepromovarea acestora nu condiţionează participarea la examen.

Examenul scris are 2 tipuri de subiecte :

((11)) întrebări grilă cu o variantă de răspuns corectă ;

Page 8: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

8

((22)) 4-6 subiecte teoretice enunţate sub forma unor întrebări deschise, cu răspunsuri succinte, « pe liniuţe » (de genul « enumeraţi caracteristicile… », « care sunt funcţiile… », « specificaţi avantajele… ». etc.).

Activitatea practică se referă la:

((aa)) Realizarea şi prezentarea unui proiect (3 puncte) : Tema proiectului vizează analiza turismului internaţional pentru o ţară : atracţii turistice (potenţial turistic internaţional) şi infrastructură turistică, fluxuri turistice internaţionale (outbound şi inbound), competitivitatea turistică la nivel internaţional, contribuţia turismului internaţional la economia ţării. * Proiectele trebuie realizate de echipe formate din 3 persoane ; se acceptă şi echipe formate dintr-o persoană sau două, dar proiectul a fost conceput pentru echipe din 3 studenţi

12. Elemente de deontologie academică şi studenţi cu nevoi speciale

Predarea unor proiecte copiate de la colegi sau descărcate de pe internet, precum şi rezolvarea sarcinilor şi completarea examenului de către o persoană neautorizată constituie fraudă şi conduce în primul caz la anularea punctajului aferent proiectului, iar în cel de-al doilea la anularea examenului. Fabricarea de date experimentale, necitarea sursei în cazul unui text, a unei idei preluate etc. consituie plagiat. În acest sens este obligatorie menţionarea tuturor surselor bibliografice consultate în vederea elaborării raportului. Copierea la examen de la colegi, de pe fiţuici sau folosind tehnologie modernă constituie fraudă, consecinţa fiind acordarea notei 1.

Studenţii cu dizabilităţi pot lua legătura prin email sau telefonic cu titularul disciplinei sau se pot găsi alte soluţii de comun acord în vederea unei comunicări eficiente, rezolvării oricăror neclarităţi şi asigurării tutror condiţiilor pentru promovarea cu succes a examenului de către studenţii în cauză.

Page 9: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

9

MODULUL 1.

INTRODUCERE ÎN TURISMUL INTERNAŢIONAL

Scopul şi obiectivele modulului

Înţelegerea modului în care a apărut şi s-a transformat nevoia omului de a călători

Cunoaşterea principalelor etape în evoluţia călătoriilor la nivel internaţional;

Identficarea principalilor factori care au contribuit la creşterea cererii pentru turism la nivel mondial.

Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior Fiind primul modul nu există concepte predate anterior, dar o bază ar putea-o constitui

noţiunile studiate în cazul disciplinelor „Economia turismului” şi/sau „Tehnica operaţiunilor de

turism”.

Schema logică a modulului

Apariţia primelor forme de călătorii. Factori premergători relevanţi în acest proces

Schimbul, comerţul, religia, explorarea ca factori motivatori pentru călătorii

Stagiile incipiente ale călătoriilor de plăcere

Grand Tour

Transportul feroviar şi călătoriile organizate cu trenul.

Emergenţa societăţilor industrializate.

Dezvoltarea staţiunilor turistice de pe litoral

Călătoriile în secolul XX.

Concediile plătite şi turismul.

Automobilul şi transportul aerian ca factori contributori în dezvoltarea turismului internaţional

Factori factori care au contribuit la creşterea cererii pentru turism la nivel mondial. Turismul ca

fenomen al secolului XX.

Page 10: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

10

Conţinutul informaţional detaliat

Călătoriile au apărut o dată cu existenţa omului, atunci când omul primitiv traversa distanţe

însemnate în căutarea hranei, îmbrăcăminţii sau adăpostului. Ele au reprezentat întotdeauna o

fascinaţie pentru rasa umană, deşi la începuturi această mobilitate a omului era o adevărată

aventură, de multe ori periculoasă, ce necesita abilităţi şi eforturi deosebite. Traversarea

spaţiului se făcea la pas, fără proceduri sau formalităţi din moment ce nu existau graniţe. Oricum,

primele forme de călătorie nu au avut ca motivaţie plăcerea sau recreerea ; cele două categorii

de călători timpurii aveau ca motivaţie schimbul sau comerţul, respectiv cunoaşterea, căutarea unor

înscrisuri vechi, curiozitatea.

Punctual, câteva etape importante din istoria călătoriilor internaţionale şi factorii care au

contribuit la dezvoltarea turismului internaţional ar fi :

Factori premergători :

în epoca Neolitică, în jurul anului 4000 î.H. s-au construit primele corăbii ;

în aceeaşi perioadă au fost domesticite animalele şi dresate pentru

transport ;

primele indicaţii privind construcţia unor drumuri datează tot din anul 4000

î.H., fiind vorba de un drum pavat cu piatră în Ur (pe teritoriul statului Iraq de

azi) ;

în anul 3500 î.H. sumerienii au inventat roata, ce a dus la creşterea

distanţelor parcurse ;

fenicienii probabil reprezintă primii călători în adevăratul sens al

cuvântului ; tot lor le este atribuită invenţia banilor ;

(1) Schimbul şi comerţul ca motivaţie de călătorie.

(2) Călătoriile pentru explorarea unor noi teritorii şi dorinţa de cunoaştere (deosebit de

sugestivă în acest sens este Odiseea lui Homer, care descrie « dorul de ducă » a vechilor

greci şi romani).

(3) Călătoriile cu scop religios : de o importanţă deosebită în Evul Mediu când un număr

ridicat de pelerini călătoreau spre principalele situri şi sanctuare religioase din Europa.

Răspândirea creştinismului a adus cu sine numeroase pelerinaje în Ţara Sfântă.

Pelerinajele religioase au întărit legăturile dintre diverse regiuni şi au spart tiparul

specific societăţii agrare ce susţinea necesitatea « de a sta acasă ». Influenţa puternică a

curentelor religioase ce au pătruns încet în teritorii străine, ca creştinismul în Europa şi

apoi America, budismul, hinduismul şi islamismul în Asia au permis asimilarea şi

perpetuarea unor limbi distincte, artei, arhitecturii, filosofiei şi unor forme diverse de

administraţie.

(4) Marile expediţii (aventurierii) : marii călători ce au explorat teritoriile îndepărtate

probabil debutează cu Alexandru cel Mare. In timpul domniei lui, 700 000 de persoane au

Page 11: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

11

vizitat teritoriul Turciei de azi. In cursul expediţiei sale în India el a găsit drumuri bine

întreţinute, evidenţiindu-se aşa numitul « drum regal », lung de aproape 2000 de

kilometri şi lat de 20 de metri. In aceeaşi perioadă, călătorii de plăcere au început să aibă

loc în China şi Japonia (împăratul chinez Wu Di a descris în scrierile sale aceste aventuri).

Primul călător medieval care a ajuns în Orient probabil a fost Benjamin de Tudela, un om

de ştiinţă evreu care a părăsit Saragossa în 1160 d.H. şi care a călătorit timp de 13 ani în

Europa, Persia şi India. Ibn Batutah a ţinut un jurnal detaliat al călătoriilor sale. El şi-a

început călătoriile în 1325, a trecut prin Africa şi Asia de Vest ajungând până în Maldive şi

Ceylon. Marco Polo a petrecut aproape 25 de ani în Asia la sfârşitul secolului XIII. El a

traversat Persia şi Afganistanul ajungând pe « acoperişul lumii », necunoscutul atunci

Podişul Pamir. După traversarea Deşertului Gobi, el a rămas în China 20 de ani

întorcându-se prin Sumatra, Java, India şi Ceylon.

Pe baza memoriilor lui, Cristofor Columb şi-a început călătoria istorică în 1492

descoperind America de Nord. În 1499 Americo Vespucci descoperă Brazilia de azi. Alţi

doi contemporani de ai săi, Vasco de Gama (care a deschis drumul maritim din Europa de

Vest către India) şi Fernando Magellan (care a navigat în jurul lumii) fac parte din

categoria marilor exploratori.

Francis Drake, în timpul domniei reginei Elisabeta I a fost primul care navigator care a

traversat de la est la vest globul. Tot în timpul reginei Elisabeta I, turismul a cunoscut un

puternic avânt.

(5) Stagiile incipiente ale călătoriilor de plăcere : ele pot fi asociate cu Imperiul Roman,

romanii fiind probabil primii cărora le poate fi atribuită o asemenea motivaţie prin prisma

spa-urilor şi staţiunilor de la mare spre care ei călătoreau. Aceste călătorii au avut ca scop

primordial efectele benefice ale apei, mai precis băile medicinale. Romanii călătoreau şi

pentru vizitarea sanctuarelor de la Marea Mediterană, a piramidelor din Egipt, în timpul

sărbătorilor şi în special cu ocazia Jocurilor Olimpice.

Dezvoltarea inerentă a spa-urilor, după utilizarea lor în scop recreaţional de către romani,

a jucat un rol important în dezvoltarea turismului de plăcere în Europa. Dezvoltarea

staţiunilor de pe litoral (Italia, Franţa, Anglia şi câteva ţări din Europa Centrală) este

strâns legată şi de a doua jumătate a secolului XVIII, când oamenii au reînceput să

conştientizeze efectul curativ al apei. Declinul Imperiului Roman în secolul V a însemnat

un regres enorm al călatoriilor de plăcere, în anii ce au urmat după acest moment

călătoriile fiind considerate periculoase.

(6) Grand Tour : Renaşterea a însemnat următoarea etapă importantă în evoluţia călătoriilor.

Reapariţia turismului în Europa a urmat perioadei renascentiste din Italia, dezvoltării

sistemului urban şi a reţelelor de drumuri. In secolul XV, Italia era liderul economic şi

cultural al Europei, reprezentând pentru aristocraţie şi intelectualitate, adevărata

moştenire culturală, dar şi loc al ultimelor idei şi inovaţii. Persoanele înstărite din noile

state dominante (în special Marea Britanie) vizitau ţările cu trecut prestigios, plin de

glorie, venerate pentru motive culturale şi istorice. Secolul XVIII este considerat prin

convenienţă epoca de aur a Grand Tour-ului.

Page 12: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

12

(7) Conceptul de « vacanţă anuală » : introducerea « vacanţei anuale » sau « concediului

anual » a însemnat un alt punct de cotitură ce a permis multor oameni să călătorească în

număr mare în secolul XVIII.

(8) Transportul feroviar şi călătoriile organizate cu trenul: Introducerea căilor ferate în

secolul XIX a însemnat un important avans tehnologic, care deşi iniţial a folosit

transportului de bunuri, în scop comercial, ulterior a fost utilizat în transportul de

pasageri, devenind un element al mobilităţii de masă. Construcţia primei căii ferate a

început în 1830 şi lega Liverpool de Manchester.

Naşterea călătoriilor organizate cu trenul a venit în 1841. Atunci «părintele » turismului

de masă modern, un preot baptist Thomas Cook, a organizat în 5 iulie primul circuit sub

forma unui « pachet turistic » din istorie. La preţul de un şiling per persoană oferit

companiei de transport feroviar, 570 de pasageri au fost transportaţi de la Leicester la

Loughborough pentru o adunare de « temperanţă ». In 1881, pe liniile ferate au fost

transportaţi peste 600 de milioane de pasageri (bineînţeles nu toţi erau excursionişti) de

către 100 de companii de transport.

In America în 1870 au fost introduse vagoanele « first class », de către G.M. Pullman, cu

mobilă luxoasă şi facilităţi de servire a mesei, ţinând cont de distanţele lungi care se

parcurgeau în America şi care necesitau un confort ridicat pentru pasageri. In aceaşi secol

a început construcţia căilor ferate şi în India, care azi deţine al 4-lea sistem feroviar din

lume ca număr de kilometri (însă prima poziţie ca număr de pasageri transportaţi/km şi a

doua poziţie ca număr total de pasageri transportaţi în cursul unui an).

(9) Transportul martitim: la fel ca transportul feroviar, cel pe apă a avut o contribuţie

semnificativă la dezvoltarea călătoriilor în secolul XIX. In timp ce prima formă a fost

responsabilă pentru transportul terestru, în special în Europa, vasele cu aburi au avut un

rol semnificativ în călătoriile intercontinentale.

(10) Emergenţa societăţilor industrializate : a doua jumătate a secolului XIX este martoră la

creşterea turismului ca rezultat al dezvoltării societăţilor industrializate. Populaţia

acestor ţări din America de Nord şi Europa de Vest simţea nevoia stringentă de a călători

pentru relaxare şi recreere. Revoluţia Industrială a fost responsabilă pentru schimbări

importante ale sistemului economic şi social din acea vreme. Numărul mare de fabrici a

determinat un puternic val de migraţie din mediul rural spre oraşe. Acum s-a format clasa

muncitoare, care în primele faze era supusă unui program de muncă prelungit, în condiţii

grele de lucru şi de trai.

(11) Dezvoltarea staţiunilor turistice de pe litoral : în urma aglomerărilor urbane, nevoia

de pauză, de evadare din rutină s-a acutizat. Oamenii prosperi îşi permiteau o serie de

escapade în numeroasele staţiuni de pe coastele Angliei sau Riviera Franceză (Nice,

Cannes, Monte Carlo)-cea mai celebră şi populară zonă de recreere, construite cât mai

departe de marile oraşe. Industrializarea a adus cu sine bunăstarea şi creşterea venitului

Page 13: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

13

disponibil pentru un număr tot mai ridicat de muncitori, care îşi permiteau acum concedii

în care să se odihnească şi relaxare. Prin urmare s-a simţit nevoia de dezvoltare a câtor

mai multe staţiuni de vacanţă şi plăcere.

(12) Călătoriile în secolul XX : schimbările în atitudinea oamenilor faţă de căutarea plăcerii,

recunoaşterea valorii educative a călătoriilor, îmbunătăţirea nivelului de trai însoţit de

prestigiu social, nevoia crescândă de a evada din rutina muncii, perfecţionarea sistemelor

de transport au reprezentat terenul fertil în dezvoltarea excursiilor turistice la scară largă.

Totuşi călătoriile de plăcere intrau încă sub apanajul luxului (călătoriile cu « Orient

Express » sau călătoriile transatlantice cu nava de croazieră « Queen Mary »).

Primul Război Mondial a însemnat un moment de pauză în mobilitatea turistică. Imediat

însă după terminarea lui, turismul a continuat procesul de creştere, sprijinit şi de apariţia

mijloacelor de comunicare în masă (radioul şi presa tipărită) ce a dus la lărgirea

orizontului de cunoştinţe şi informare. Războiul a fost responsabil şi pentru căderea

barierelor internaţionale. In anii 20, principalele ţări turistice au cunoscut un boom fără

precedent (Austria a primit 2 milioande de vizitatori, Elveţia 1,5 milioane vizitatori, iar

Italia 1 million de persoane).

(13) Automobilul : Boomul de care aminteam este strâns legat de introducerea maşinilor cu

motor. Motorizarea transportului public şi privat au revoluţionat modul de petrecere a

vacanţelor ale americanilor şi europenilor.

(14) Concediile plătite şi turismul: introducerea concediului anual plătit este strâns legată de

Anglia şi a avut importante repercursiuni asupra dezvoltării turismului. Legitimitatea lui a

fost stabilită în anii dintre cele două Războaie Mondiale şi a avut aplicabilitate în rândul

unei importante părţi a populaţiei ocupate. Dezvoltarea turismului modern de masă poate

fi asociată cu momentul adoptării convenţiei referitoare la concediul anual plătit. Acum

acest drept este răspândit la nivel mondial, iar pentru cele mai multe ţări durata minimă

variază între 1 şi 3 săptămâni. Cel de-al Doilea Război Mondial a adus cu sine instabilitatea

politică şi dezastrul economic, doi factori majori în blocarea creşterii turismului.

(15) Perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial : la câţiva ani de la terminarea

războiului, atât turismul intern cât şi cel internaţional au cunoscut o creştere rapidă.

Trendul s-a menţinut în continuare, sprijinit de standardele de viaţă din economiile

dezvoltate, dezvoltarea tehnologică, creşterea puterii de cumpărare şi starea de pace. Un

factor de încetinire a acestei creşteri l-a reprezentat criza energetică din 1973-1978.

(16) Transportul aerian şi avionul cu reacţie : transportul aerian a jucat un rol cheie în

creşterea turismului internaţional pe distanţe lungi şi la nivel intercontinental. Creşterea

capacităţii de transport aerian a dus la scăderea tarifelor şi implicit la înmulţirea curselor

transatlantice. O nouă dimensiune a vitezei, confortului şi eficienţei în transportul aerian a

fost introdusă de aeronavele cu reacţie. Introducerea aranjamentelor turistice « inclusive

tour » este o altă etapă decisivă în dezvoltarea turismului de masă. Creşterea cererii

Page 14: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

14

pentru turism în ţările dezvoltate din ultimele decenii s-a datorat în linii

mari următoarelor aspecte:

sporirea venitului pe cap de locuitor şi a venitului discreţionar ;

mobilitatea crescută, determinată şi de ponderea tot mai mare a persoanelor ce

deţin autoturisme proprii;

trecerea produselor turistice din categoria produselor de lux în categoria

activităţilor normale, obişnuite, parte a stilului de viaţă ;

gradul de informare tot mai ridicat al consumatorilor ;

diversificarea dorinţelor şi gusturilor consumatorilor, dorinţei lor de a

experimenta ;

progresele tehnologice în special în domeniul transportului şi sistemelor de

comunicaţii ;

emergenţa unor noi destinaţii turistice;

dezvoltarea de noi facilităţi turistice ; şi

eforturile tot mai mari de promovare şi marketing a firmelor, organizaţiilor şi

destinaţiilor turistice.

Prin urmare, turismul aşa cum îl cunoaştem azi este un fenomen distinct al secolului XX. Istoricii

sugerează ca dezvoltarea turismului de masă a început în Anglia, ca urmare a revoluţiei industriale,

o dată cu proliferarea clasei de mijloc şi mulţumită transportului relativ puţin costisitor. Crearea

liniilor aeriene comerciale şi aparatele de zbor cu reacţie din anii ‘50 au dus la expansiunea rapidă a

călătoriilor internaţionale. Vladimir Raitz a devenit pionierul pachetelor turistice moderne, când în

12 mai 1950, recenta sa companie Horizon a propus un voiaj forfetar de două săptămâni în Corsica,

la un preţ de 32,10£, incluzând cazarea şi masa. Această creştere a condus la dezvoltarea unei noi

industrii importante : turismul.

Evaluarea cunoştinţelor

Primele forme de călătorie aveau ca motivaţie: a)recreerea b)comerţul c)religia

d)sănătatea e)plăcerea

«Părintele » turismului de masă modern este:........

Stagiile incipiente ale călătoriilor de plăcere pot fi asociate cu……….

Factorii care au contribuit la creşterea cererii pentru turism în ţările dezvoltate din

ultimele decenii sunt:...............

Page 15: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

15

MODULUL 2.

DATE RELEVANTE PRIVIND TURISMUL INTERNATIONAL : PREZENT SI PERSPECTIVE. IMPACTULUI ECONOMIC AL TURISMULUI

INTERNAŢIONAL

Scopul şi obiectivele modulului

Înţelegerea turismului internaţional ca fenomen distinct al economiei mondiale.

Evidenţierea evoluţiei turismului internaţional sub aspect economic.

Determinarea impactului economic al turismului internaţional.

Explicarea tendinţei ascenedente a turismului internaţional.

Identificarea principalelor date relevante privind turismul internaţional în prezent.

Diferenţierea turismului internaţional şi a valorilor sale specifice în raport cu regiuni ale lumii .

Previzionarea evoluţiei turismului internaţional.

Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior În modulul precedent au fost prezentate apariţia şi istoria turismului internaţional. Au fost

identificaţi factorii premergatori care au contribuit la dezvoltarea călătoriilor şi au fost

discutate succint principalele etape ce au definit turismul internaţional ca fenomen al secolul

XX, pornind de la primele motivaţii ale oamenilor de a călători (comerţul, religia, dorinţa de

cunoaştere), trecând prin epoca marilor expediţii, Grand Tour, emergenţa scoietăţilor

industrializate şi până la perioada ce a urmat celui de-al Doilea Război Mondial, abordând şi

factorii care au dus la creşterea cererii pentru turism la nivel mondial în ţările dezvoltate în

ultimele decenii.

Schema logică a modulului

Creşterea turismului internaţional : rată medie, regiuni, contribuţie economică, forţă de muncă.

Evoluţia şi analiza sosirilor de turişti internaţional

o în timp;

o în cursul unui an;

o pe regiuni;

o economii;

o în funcţie de motivaţia turistică;

o în funcţie de mijloacele de transport utilizate;

o pe regiuni.

Regiunile şi subregiunile lumii utilizate în clasificările turismului internaţional

Bazinele cererii şi ofertei turistice internaţionale

Turismul internaţional în ţările Uniunii Europene

Page 16: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

16

Conţinutul informaţional detaliat

Dacă în 1950 erau înregistraţi 25 de milioane de turişti internaţionali, în 2012 s-a înregistrat un

record privind numărul acestora, depăsindu-se cifra de 1 miliard şi anume 1, 035 miliarde turişti

internaţionali .

a) Rata medie de creştere a sosirilor turiştilor internaţionali a fost de 4% în perioada

1995-2008, iar până la criza economică din 2008, numărul turiştilor internaţionali a avut o

rată de creştere pozitivă în fiecare an din momentul înregistrării statistice a acestor date, cu

excepţia perioadei ce a urmat atentatelor teroriste din SUA din anul 2001. Prin urmare, se

poate afirma că la modul virtual numărul turiştilor internaţional a crescut

neîntrerupt din 1950.

b) Creşterea turismului internaţional a fost mai accentuată în regiunile şi economiile

emergente. Totuşi în anul 2011, rata de creştere a sosirilor a fost mai ridicată în ţările sau

economiile dezvoltate (5%) faţă de ţările emergente sau în curs de dezvoltare (3,8%). Acest

aspect s-a datorat în primul rând rezultatelor foarte bune obţinute de Europa (regiunea cu

cea mai mare rată de creştere, 6%) şi problemelor şi din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord.

Dacă în 1950, primele 15 ţări din clasamentul destinaţiilor turistice absorbeau 98% din

sosirile totale de turişti internaţionali, în 2007 proporţia era de 57%. Partea de piaţă a

ţărilor emergente şi în curs de dezvoltare în ceea ce priveşte sosirile turiştilor internaţionali

a crescut de la 32% în 1990 la 47% în 2011, iar în 2030 ea ar trebui să atingă conform

previziunilor 57%.

c) Rata de creştere a turismului internaţional este preconizată la o valoare medie de

3.3% anual, adică aproximativ un plus de 43 de milioane de turişti anual, ajungându-se în

2030 la 1,8 miliarde turişti internaţionali. In tările emergente rata de creştere va fi de 4.4%,

comparativ cu economiile avansate care vor cunoaşte o rată de creştere de 2.2% în perioada

2010-2030.

Figura 1. Evoluţia Sosirilor de Turişti

internaţionali în economiile avansate

(« advanced economies ») şi cele

emergente (« emerging economies »)

Sursa : WTO, 2013

Page 17: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

17

Figura 2. Evoluţia Sosirilor de Turişti internaţionali în anul 2012 faţă de anul 2011,

respectiv 2011 comparativ cu 2010 pe principalele regiuni ale lumii

Sursa : WTO, 2013

d) Incasările din turismul internaţional, inclusiv transportul de pasageri au atins în 2011

valoarea de 1200 de miliarde de dolari (valoarea tranzacţiilor fiind de 3,4 miliarde de dolari

pe zi).

e) Exportul de turism reprezintă 30% din exporturile mondiale a serviciilor comerciale şi

aproximativ 6% din exporturile totale de bunuri şi servicii (la nivelul anului 2012).

f) Ca şi categorie de export la nivel global, turismul se situează pe locul 4, după

combustibili, produse chimice şi produse alimentare (la nivelul anului 2012).

g) Contribuţia directă a turismului la activitatea economică mondială este estimată la

2.9 % (contributia totală se apropie de valoarea de 9.3 %) (la nivelul anului 2012). Ea

variază între 2% în cazul ţărilor în care turismul e un sector relativ mic, la peste 10% în

ţările pentru care turismul e un pilon important al economiei.

h) Contribuţia turismului la forţa de muncă ocupată este superioară contribuţiei la

activitatea economică, cu un procent de 3.4% din numărul mondial de angajaţi (contribuţia

totală se apropie şi în acest caz de valoarea de 8.7%). Turismul este cel mai mare

angajator la nivel mondial (aproximativ 260 de milioane de angajaţi, la nivelul anului

2012).

i) In ceea ce priveşte diversele componente ale sectorului Turismului şi Călătoriilor,

cheltuielile turiştilor (turism intern+turism emiţător) ce au călătorit în scop de plăcere,

au reprezentat 76% din contribuţia directă a sectorulul la PIB, iar 24% din cheltuieli

au revenit turismului de afaceri (la nivelul anului 2012).

Page 18: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

18

j) In ceea ce priveşte repartizarea cheltuielilor turistice între cele două componente : turism

intern şi turism internaţional, cheltuielile cu turismul intern au reprezentat 70% din

contribuţia directă a sectorului T&C la PIB, în timp ce aproximativ 30% din cheltuieli

au revenit exportului de vizitatori (cheltuielile realizate de turiştii internaţionali/străini)

(la nivelul anului 2012).

k) Potrivit World Travel & Tourism Council (2003), turismul este cea mai mare industrie

din lume teoretic, pe orice dimensiune economică, inclusiv :

Produs brut (valoarea brută a bunurilor şi serviciilor) ;

Valoare adăugată ;

Investiţii de capital ;

Forţă de muncă ocupată ;

Contribuţii (taxe) plătite.

Oricum, una din problemele majore ale industriei turismului şi călătoriilor este faptul că impactul

său economic este greu de identificat datorită diversităţii şi fragmentării industriei însăşi. Din acest

motiv, există trei modalităţi distincte de abordare a impactului turismului asupra creşterii şi

dezvoltării economice (Postelnicu, 2007):

(1) tendinţa unora de a exagera locul şi rolul turismului în economia globală, prin supra-

apreciere ;

(2) tendinţa unora de a omite sau desconsidera contribuţia turismului la dezvoltarea

economică ;

(3) tendinţa celor mai mulţi analişti şi cercetători de a privi obiectiv locul turismului în cadrul

sectorului serviciilor, în funcţie de context, adoptând o poziţie moderată .

Aceste dificultăţi în aprecierea locului şi rolului turismului sunt datorate şi complexităţii acestei

industrii, care în linii mari include :

Hoteluri, moteluri şi alte unităţi de cazare;

Restaurante şi alte servicii de alimentaţie ;

Servicii şi facilităţi de transport ;

Atracţii, facilităţi pentru petrecerea timpului liber, servicii de divertisment ;

Magazine de suveniruri şi cadouri; şi

O serie de alte întreprinderi.

Pentru că multe din aceste afaceri se adresează şi rezidenţilor, impactul cheltuielilor vizitatorilor

poate fi cu uşurinţă supraestimat sau din contră, subestimat. Insă cu certitudine turismul este

principala sursă de venituri în Bermude, Grecia, Italia, Spania, Elveţia şi majoritatea ţărilor din

Caraibe. Dar oricum am privi lucrurile, această diversitate face din industria turismului şi

călătoriilor un mijloc ideal pentru dezvoltarea economică într-o varietate largă de ţări, regiuni

sau comunităţi.

Situaţia turismului internaţional s-a redresat în 2010, şi apoi în 2011, respectiv 2012 după scăderea

înregistrată în 2009 ca urmare a crizei financiare mondiale şi a recesiunii economice. Sosirile de

turişti internaţionali au crescut cu aproximativ 3,8 %, ajungând la cifra record de 1,035 miliarde.

Page 19: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

19

Figura 3. Evoluţia sosirilor

turiştilor internaţionali

(Turismul receptor)

Sursa: UNWTO World Tourism

Barometer, Ianuarie 2013

Datele preliminare privind transportul aerian, publicate de Organizaţia Internaţională de Aviaţie

Civilă (ICAO), confirm redresarea traficului aerian la nivelul cererii, cu o creştere a numărului de

pasageri de aproximativ 8%. Această creştere s-a datorat în primul rând călătoriilor lungi (o

durată mai mare de 4 nopţi), cu pasageri provenind din pieţele emergente. Acest aspect este

confirmat şi de statisticile publicate de Consiliul Internaţional al Aeroporturilor (ACI) care a

reportat o creştere de 8% a traficului internaţional de pasageri şi de 6% a numărului de pasageri

interni.

Analizând evoluţia numărului de turişti internaţionali în cursul unui an (figura 4), se observă

că în general:

Figura 4. Sosirile lunare de

turişti internaţionali

Sursa : WTO, 2013

fluxul maxim de turişti internaţionali se înregistrează în luna iulie, urmată de luna august ;

fluxul minim de turişti se înregistrează în luna februarie, la mică distanţă de luna

ianuarie ;

Page 20: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

20

în strânsă legatură cu evoluţia lunară a numărului de sosiri ale turiştilor internaţionali (perioada de

maxim fiind reprezentată de lunile concediului de vară), putem deduce principala motivaţie de

călătorie a turiştilor internaţionali, şi anume petrecerea vacanţelor, a timpului liber (« leisure ») în

scop de recreere, relaxare, odihnă (51% dintre turişti). Următoarea motivaţie de călătorie, ca

pondere, este vizitarea familiei şi prietenilor, sănătatea, religia, etc. (27% dintre turişti), iar pe

poziţia a treia se situează afacerile şi motivele profesionale (15%). Aproximativ 7% dintre turişti nu

şi-au declarat scopul vizitei.

Figura 5. Sosirile de turişti internaţionali după motivaţia călătoriei şi mijlocul de transport

Sursa : WTO, 2011

Referitor la mijloacele de transport utilizate în turismul internaţional, cel mai utilizat mijloc

de transport este cel aerian (spre deosebire de turismul intern, unde ponderea cea mai mare

aparţine transportului rutier), cu o pondere de aproximativ 53%, urmat de transportul rutier cu

39%, transportul pe apă cu 5%, iar pe ultima poziţie se situează transportul feroviar cu 3%.

In ceea ce priveşte metodologia de culegere a datelor privind turismul internaţional utilizată de

WTO (agenţie specializată a Naţiunilor Unite şi liderul organizaţiilor din domeniul turismului), este

utilizată următoarea împărţire a lumii în 5 regiuni şi subregiunile aferente :

Page 21: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

21

Tabelul 1. Regiunile şi subregiunile lumii utilizate în clasificările turismului internaţional

Regiuni Subregiuni Tări incluse

(1) Europa

1. Europa de Nord Danemarca, Finlanda, Islanda, Iranda, Norvegia, Suedia, Marea

Britanie.

2. Europa de Vest Austria, Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Olanda, Elveţia.

3. Europa Centrală

şi de Est

Armenia, Azerbaijan, Belarus, Bulgaria, Republica Cehă,

Estonia, Georgia, Ungaria, Kazakhstan, Kîrghistan, Letonia,

Lituania, Polonia, Republica Moldova, România, Federaţia

Rusă, Slovacia, Ucraina, Uzbekistan.

4. Europa de Sud şi

Mediteraneană

Albania, Bosnia&Herţegovina, Croaţia, Cipru, Macedonia,

Grecia, Israel, Italia, Malta, Muntenegru, Portugalia, Serbia,

Slovenia, Spania, Turcia.

(2) Asia şi

Pacific

1. Asia de Nord-Est China, Hong Kong, Japonia, Republica Coreea, Macao, Mongolia,

Taiwan.

2. Asia de Sud-Est Brunei, Cambodgia, Indonesia, Malaezia, Singapore, Thailanda,

Vietnam, Filipine, Lao, Myanmar.

3. Oceania Australia, Fiji, Polinezia Franceză, Micronezia, Noua Zeelandă,

Papua Noua Guinee şi alte insule şi arhipelaguri.

4. Asia de Sud Bangladesh, Buthan, India, Iran, Maldive, Nepal, Pakistan, Sri

Lanka.

(3) America

1. America de

Nord Canada, Mexic, SUA.

2. Caraibe

Anguilla, Antigua, Bahamas, Barbados, Bermuda, Cuba, Insulele

Cayman, Republica Dominicană, Puerto Rico, Trinidad Tobago,

Jamaica, Insulele Virgine şi alte insule şi arhipelaguri.

3. America

Centrală

Belize, Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras,

Nicaragua, Panama.

4. America de Sud Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Ecuador, Guyana,

Paraguay, Peru, Venezuela, Uruguay, Suriname.

(4) Africa

1. Africa de Nord Algeria, Maroc, Tunisia.

2. Africa

Subsahariană

Angola, Botswana, Burkina Faso, Etiopia, Cape Verde, Gambia,

Ghana, Kenya, Madagascar, Mauritius, Mozambic, Seychelles,

Africa de Sud, Tanzania, Sierra Leone, Uganda, Zambia şi alte

câteva state.

(5) Orientul

Mijlociu Bahrain, Egipt, Iordania, Liban, Oman, Palestina, Arabia

Saudită, Republica Arabă Siria, Emiratele Arabe Unite, Yemen.

Sursa: WTO, 2010.

Page 22: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

22

Din această perspectivă, discutăm de :

a) Fluxuri intra-regionale : ţara de rezidenţă şi destinaţia se află în interiorul aceleiaşi

regiuni.

b) Fluxuri inter-regionale : ţara de rezidenţă a turistului şi destinaţia se află în regiuni

distincte.

a) Statisticile arată că majoritatea fluxurilor turistice sunt intra-regionale, circa 80%. Din

acestea, cea mai mare pondere revine Europei. Motivele pentru care Europa se menţine ca lider

în turismul intra-regional sunt următoarele (Cristureanu, 2006) :

Europa cuprinde un număr mare de ţări cu potenţial turistic variat, de mare valoare;

Deplasarea turiştilor, dintr-o ţară în alta, se realizează pe cale terestră (rutieră şi

feroviară), ceea ce face să scadă preţul transportului, respectiv al călătoriei turistice;

Cea mai mare parte a turismului intra-regional se realizează între ţări limitrofe;

Apartenenţa la Uniunea Europeană şi absenţa ori simplificarea formalităţilor de

trecere a frontierei facilitează deplasările turistice.

b) Cele mai importante fluxuri turistice inter-regionale sunt reprezentate de:

(1) Călătoriile turiştilor europeni spre America de Nord, în special din motive de afaceri,

precum şi spre Asia de Est şi Pacific, motivate, în principal, de dorinţa cunoaşterii culturii

şi civilizaţiei acestor zone, dar şi, tot mai mult, în ultimii ani, pentru turismul de tip

« sunlust ».

(2) Fluxul turistic al celor ce pleacă din America de Nord spre Europa şi spre Orientul

Îndepărtat, atât pentru turismul de afaceri, cât şi pentru cel de vacanţă.

(3) Fluxul, aflat în creştere, al turiştilor europeni, spre continentul african (în câteva ţări ale

Africii de Nord şi în Africa de Sud).

In ceea ce priveşte repartizarea numărului de sosiri de turişti internaţionali la nivelul celor 5

regiuni, situaţia în anul 2012 arată în felul următor :

Page 23: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

23

Figura 6. Sosirile de turişti internaţionali pe cele 5 regiuni şi modificările în valoare absolută

în anul 2012

Sursa : WTO, 2013

Astfel, Europa cumulează 51% din sosirile de turişti internaţionali, urmată de regiunea Asia şi

Pacific cu un procent de 23%, America de Nord şi America de Sud cu 16%, şi Africa şi Orientul

Mijlociu fiecare cu un procent de 5%. Faţă de anul precedent, toate regiuni au cunoscut creşteri ale

numărului de sosiri ale turiştilor internaţionali, cu excepţia Orientului Mijlociu unde numărul de

turişti străini a scăzut cu 3 milioane (datorită evenimentelor politice şi militare din această zonă).

Dacă turismul emiţător este concentrat într-un număr redus de ţări ale lumii, având economii

dezvoltate şi, în mod corespunzător, locuitori ale căror venituri sunt suficient de mari pentru a-şi

permite să cumpere produse turistice, ţările receptoare de turişti sunt cu mult mai numeroase,

cuprinzând atât ţări cu economie dezvoltată, cât şi ţări în curs de dezvoltare.

Bazinele de cerere turistică se află, deci, în principal, în ţările dezvoltate, din punct de

vedere economic, unde trăiesc persoane cu venituri ridicate, care îşi pot permite să

plătească preţul unor călătorii internaţionale. Aceste ţări se mai numesc şi importatoare

de turism (de servicii turistice), deoarece călătoriile rezidenţilor în alte ţări presupun

efectuarea de cheltuieli valutare, în mod similar cumpărării de bunuri din import.

Bazinele de ofertă turistică se află în zonele unde există atracţii turistice (naturale şi

antropice) deosebite, iar ţările unde se află locurile respective sunt considerate

exportatoare de servicii turistice, acestea beneficiind de încasări valutare din vânzarea

prestaţiilor turistice, ca urmare a cheltuielilor realizate în ţările respective de către

turiştii străini care le vizitează.

Page 24: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

24

Turismul internaţional în ţările Uniunii Europene în 2011

Principalele caracteristici ale turismului internaţional în ţările Uniunii Europene, conform

informaţiilor cuprinse în buletinele EUROSTAT ( 2007, 2012), sunt următoarele:

În 2011, numărul de înnoptări în ţările Uniunii Europene (EU27) în hoteluri şi unităţile similare a

atins 1.6 miliarde, în creştere cu 3,8% faţă de anul 2010.

Între ţările membre, cele mai multe înnoptări se înregistrează în Spania (288 milioane de

înnoptări; +7.8% faţă de 2010), Italia (249 mil. -1.2%), Germania (241 mil, +5.4%), Franţa (202

mil, +3.0%) şi Marea Britanie (166 mil, +0.5%). Aceste 5 ţări cumulează 70% din totalul

numărul de nopţi de cazare EU27.

Numărul de înnoptări din hoteluri şi unităţile similare a crescut în toate ţările, cu excepţia

Italiei (-1.2%).

Cele mai mari creşteri s-au înregistrat în Ţările Baltice, Bulgaria şi România : Lituania

(+19.8%), Bulgaria (+18.3%), Estonia (+14.6%), Letonia (+14.1%) şi România(+12.9%). Cele mai

mici rate de creşteri s-au înregistrat în Marea Britanie (+0.5%), Austria (+0.6%) şi Malta (+0.7%).

turismul receptor (al nerezidenţilor) reprezintă aproximativ 47% din totalul înnoptărilor în

unităţile de cazare colectivă din ţările UE, îndeosebi în ţările de mai mici dimensiuni, iar 53% din

înnoptări revin rezidenţilor.

Cu excepţia celor 2 insule din Marea Mediterană Malta (96%) şi Cipru (92%), cea mai mare

pondere a înnoptărilor nerezidenţilor s-a înregistrat în Estonia (76%), Letonia (75%), Austria

(72%) şi Bulgaria (71%), iar cea mai scăzută în România (17%), Germania (21%) şi Suedia

(23%).

activitatea turismului receptor se concentrează, în principal, în cel de-al treilea trimestru al anului

(din luna iunie, până în septembrie, inclusiv), cu excepţia Austriei, unde vârful sezonului turistic

este în perioada iernii (în primul trimestru al anului). În ţările UE, mai mult de o treime din

numărul total de înnoptări ale nerezidenţilor au fost înregistrate în perioada iulie-septembrie;

lungimea medie a sejurului a fost de 5.4 nopţi (4.3 pentru turismul intern şi 9.1 pentru turismul

internaţional)

cheltuiala medie pentru un sejur a fost de 349 de euro (745 de euro în cazul turismului emiţător)

cheltuiala medie pentru o înnoptare a fost de 64 de euro (82 de euro în cazul turismului emiţător)

cea mai mare parte a turiştilor care călătoresc în UE sunt originari din ţările membre ale Uniunii

(88% din totalul înnoptărilor sunt cele înregistrate în turismul intern sau realizate de vizitatori

provenind din celelalte state membre ale UE);

dintre locuitorii statelor UE, cel mai mult călătoresc germanii, britanicii şi olandezii;

Spania este principala destinaţie a turiştilor din UE, urmată de Italia şi Franţa;

Grecia este singura ţară din UE în care turismul receptor este puternic dependent de un sezon

turistic (de perioada estivală);

în general, durata medie a sejurului pentru călătoriile de minimum 4 nopţi este mai mare, pentru

turismul emiţător, decât pentru turismul intern;

în cadrul UE, per ansamblu, încasările şi cheltuielile turistice, practic, se echilibrează.

Page 25: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

25

Evaluarea cunoştinţelor

Referitor la numărul turiştilor internaţionali se poate afirma că: a)a fluctuat de-a lungul anilor b) a crescut relativ neîntrerupt c)s-a menţinut aproximativ în acelaşi interval de variaţie d)nu se poate determina un model de evoluţie

Contribuţia directă a sectorului T&C la PIB include: a) Cheltuielile cu investiţiile în T&C b) Exportul de vizitatori c) Cheltuielile guvernamentale colective d) Achiziţiile bunurilor şi serviciilor de la furnizorii de pe piaţa internă

Principala motivaţie de călătorie a turiştilor internaţionali o reprezintă: a)vacanţele (leisure) b)turismul de afaceri c)vizitarea rudelor şi prietenilor d)cunoaşterea altor culturi e)aventura

Cel mai utilizat mijloc de transport în turismul internaţional este cel: a) aerian b)rutier c)maritim d)feroviar

Conform metodologiei WTO regiunea Africa, conţine: a)2 subregiuni b)3 subregiuni c)4 subregiuni d)5 subregiuni

În turismul intra-regional lider este: a)America b) Asia c)Europa d)Orientul Mijlociu

Bazinele de cerere turistică se află în: a)zone cu atracţii turistice b)ţări în curs de dezvoltare c)ţări dezvoltate d) ţări emergente

Factorii care au contribuit în mod deosebit la dezvoltarea turismului internaţional

(enumeraţi minim 5 factori) sunt…..

Page 26: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

26

MODULUL 3.

DEFINITII SI CONCEPTE UTILIZATE IN TURISMUL INTERNATIONAL

Scopul şi obiectivele modulului

Identificarea şi înţelegerea principalelor concepte şi noţiuni utilizate în turismul internaţional.

Clasificarea diverselor forme de turism la nivel internaţional.

Determinarea factorilor care au contribuit în mod deosebit la dezvoltarea turismului internaţional şi la

creşterea mobilităţii.

Definirea şi explicarea principalilor indicatori utilizaţi în cuantificarea dimensiunilor turismului

internaţional.

Prezentarea sectorului Turism şi Călătorii. Identificarea contribuţiei directe, indirecte şi induse a

sectorului Turismului şi Călătoriilor la nivel internaţional.

Identificarea Componentele Industriei Turismului & Călătoriilor.

Cunoaşterea dimensiunilor internaţionale ale afacerilor legate de turism şi călătorii.

Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior În modulul precedent a fost prezentată şi analizată evoluţia turismului internaţional sub aspect

economic. S-a discutat despre impactului economic al turismului internaţional (PIB, forţă de muncă,

categorie de export, încasări, cheltuieli) şi a fost explicată tendinţa ascenedentă a turismului internaţional

(rată medie, regiuni, contribuţie economică, forţă de muncă, etc.), expunându-se în fiecare caz

principalele date relevante privind turismul internaţional. Au fost prezentate şi analizate evoluţia şi

analiza sosirilor de turişti internaţional în funcţie de diverşi factori (timp, economie, regiune, motivaţie

turistică, etc.). Au fost identificate principalele regiuni şi subregiuni ale lumii utilizate în clasificările

turismului internaţional, bazinele cererii şi ofertei turistice internaţionale. A fost prezentat succint

turismul internaţional în ţările Uniunii Europene.

Schema logică a modulului

Definrea conceptuală şi tehnică a turismului

Concepte şi noţiuni utilizate în turismul internaţional: călător, vizitator, turist, turism,

industria turismului şi călătoriilor

Forme de turism: turism intern, naţional, emiţător, receptor, internaţional.

Tipologia călătorilor

Factorii care au contribuit în mod deosebit la dezvoltarea turismului internaţional

Clasificarea cererii turistice.

Principalii indicatori utilizaţi în cuantificarea dimensiunilor turismului internaţional

Impactul economic al sectorului Turismului & Călătorilor la nivel internaţional: contribuţia

directă, indirectă şi indusă

Componentele Industriei Turismului & Călătoriilor

Dimensiunile internaţionale ale afacerilor legate de turism şi călătorii,

Page 27: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

27

Conţinutul informaţional detaliat

Există anumite dificultăţi în definirea precisă a termenilor turişti şi turism, o definiţie universală

nefiind acceptată (de ex. datele statistice furnizate de Biroul de Statistică al SUA şi Data Travel

Center iau în considerare ca formă de turism doar călătoriile la distanţă mai mare de 100 de mile, în

timp ce guvernul canadian specifică faptul că un turist este acea persoană care călătoreşte la o

distanţă mai mare de 25 de mile de la domiciliu). Această problemă a intrat în sfera de atenţie atât a

practicienilor, cât şi a cercetătorilor din domeniu. O definiţie standard ar avea rolul unui parametru

în cercetarea ştiinţifică, iar fără ea, nu ar exista un consens în cuantificarea turismului ca activitate

economică şi a impactului său la nivel local, regional, naţional şi internaţional.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul « tur » derivă din termenul latin « tornare » sau cel

grecesc « tornos », cu sensul de circuit, mişcare în jurul unui punct central. Sufixul « ism » semnifică

o acţiune sau proces, iar sufixul « ist » desemnează persoana care realizează o anumită acţiune.

Există în general două tipuri de definiţii ale turismului :

(a) Conceptuale : încearcă să asigure un cadru teoretic pentru a identifica trăsăturile

caracteristice ale turismului şi a-l diferenţia de alte activităţi.

(b) Tehnice : furnizează informaţii despre turism în scop statistic şi legislativ.

Din prima categorie putem aminti definiţia lui Mathieson şi Wall (1982) care afirmă că « turismul

este mişcarea temporară a oamenilor spre destinaţii în afara locului obişnuit de muncă şi rezidenţă,

activităţile desfăşurate în timpul şederii la destinaţie şi facilităţile create pentru a le întâmpina

nevoile ».

Din a doua categorie putem aminti definiţiile utilizate la nivel internaţional sau terminologia

propusă de Organizaţia Mondială a Turismului (WTO) şi Standardele Internaţionale de Clasificare a

Activităţilor Turistice (SICTA) (create pentru a clasifica toate elementele ce ţin de economia

turismului într-o manieră consistentă şi cuprinzătoare). Tot aici putem menţiona şi categoriile

incluse în Contul Satelit al Turismului (CST), cu aportul WTO, Organizaţiei pentru Cooperare

Economică şi Dezvoltare (OECD) şi Oficiul de Statistică a Comunităţii Europene (EUROSTAT).

Deşi definiţiile tehnice ar trebui aplicate atât turismului intern, cât şi celui internaţional, ele nu sunt

utilizate de toate statele în special în primul caz. Totuşi 3 dimensiuni ale turismului au fost adoptate

la scară largă din definiţiile internaţionale:

(1) Scopul călătoriei (în general neremunerată, din proprie iniţiativă, pentru petrecerea

timpului liber)

(2) Distanţa parcursă (în afara reşedinţei ; distanţa minimă prevăzută variază între 0 şi 160

km) ;

(3) Durata călătoriei (în general o înnoptare la destinaţie).

Page 28: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

28

Tabelul 2. Concepte utilizate în turism şi călătorii

Vizitator

Orice persoană care călătoreşte într-un loc situat în afara mediului său obişnuit pentru cel mult 12 luni şi al cărei scop este recreerea, afacerile, pelerinajul, îngrijirea sănătăţii, etc., altul decât desfăşurarea unei activităţi remunerate la locul vizitat sau migraţia.

Sunt excluşi din această categorie: echipajele navelor (chiar

dacă călătoresc la destinaţii diferite în cursul anului)

călătorii comerciali ; persoanele care călătoresc un

an sau cea mai mare parte a lui între două locuri de reşedinţă (reşedinţe de week-end, case de vacanţă, etc.).

Turist Un vizitator care rămâne cel puţin o noapte în locul vizitat.

Înnoptarea poate să nu fie contra cost.

Excursionist (vizitator de o zi).

Un vizitator care nu înnoptează la locul vizitat.

Sunt incluşi şi : pasagerii de pe croaziere,

care pot face un circuit de mai multe zile şi îşi petrec noaptea pe vas ;

« Border Shopper » (fără lucrătorii de la graniţă).

Călătorii

Vizitatorii şi : 1. Călătorii în tranzit direct (de ex. între 2

aeroporturi sau porturi) 2. « Commuters » : cei care călătoresc în mod

obişnuit pentru a merge la serviciu, la şcoală, cumpărături ;

3. Echipajele de pe mijloacele de transport ; 4. Călătorii comerciali ; 5. Diplomaţii ; 6. Emigranţii.

Turism Activităţile vizitatorilor care călătoresc şi rămân în afara mediului obişnuit pentru cel mult 12 luni pentru recreere, afaceri, etc.

Industria turismului

Structurile create în scopul furnizării de bunuri şi servicii vizitatorilor incluzând : 1. Structurile de primire turistică (servicii

de cazare) ; 2. Restauraţia ; 3. Transportul ; 4. Tour Operatorii şi Agenţiile detailiste; 5. Atracţiile turistice; 6. Alte ramuri ale economiei ce furnizează

servicii vizitatorilor ;

Industria turismului şi călătoriilor

Industria turismului (şi încasările aferente) alături de furnizarea de bunuri şi servicii către celelalte categorii de călători.

Sursa : WTO (1994) Reccomandations on tourism statistics, Department for Economic and Social Information

and Policy Analysis, New York.

Page 29: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

29

La acestea 3 se adaugă încă două dimensiuni secundare în definirea călătorilor:

(4) Locul de reşedinţă (important pentru identificarea pieţelor şi elaborarea strategiilor de

marketing) ;

(5) Mijlocul de transport (important în planificarea turistică).

Luând în considerare o anumită ţară, putem identifica următoarele forme de turism:

(1) Turism intern («domestic tourism»): Rezidenţii care îşi vizitează propria ţară.

(2) Turism receptor («inbound tourism»): Non-rezidenţii (străinii) care vizitează ţara dată.

(3) Turism emiţător («outbound tourism»): Rezidenţii care călătoresc într-o altă ţară.

Mai departe, pe baza acestor noţiuni pot fi identificate alte trei forme de manifestare a turismului,

astfel (Figura 7) :

(a) Turismul intern şi turismul emiţător formează turismul naţional (rezidenţii care călătoresc

în propria ţară şi în alte ţări).

(b) Turismul intern şi turismul receptor formează turismul interior (consumul turistic al

rezidenţilor şi străinilor în ţara dată).

(c) Turismul emiţător şi turismul receptor formează turismul internaţional (ţara de rezidenţă

a turiştilor şi locul consumului turistic sunt diferite).

Figura 7. Forme de turism

Sursa: WTO

Page 30: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

30

Prin urmare turismul internaţional poate fi definit ca « deplasarea temporară a rezidenţilor unei

ţări în calitate de vizitatori spre o altă ţară, precum şi ansamblul activităţilor de producţie a

bunurilor şi serviciilor necesare satisfacerii nevoilor specifice ale acestora pe întreaga durată a

călătoriei ».

În aceeaşi ordine de idei, trebuie specificat faptul că referitor la o ţară analizată, de exemplu

România, şi balanţa sa de plăţi:

turismul emiţător reprezintă importul de turism al ţării respective (de ex. cheltuielile

făcute de turiştii români în străinătate) ;

turismul receptor reprezintă exportul de turism al ţării respective (de ex. cheltuielile

făcute de turiştii străini în România).

După cum am văzut deja, există o distincţie între vizitatori, turişti şi călători. Toţi călătorii implicaţi

în turism sunt consideraţi vizitatori. Iar vizitatorii se împart în două categorii : turişti (vizitatori

care înnoptează) şi excursionişti (Figura 8). Oricum termenul de « vizitator » a devenit conceptul

cheie în jurul căruia se concentrează întregul sistem de statistici în turism.

Figura 8. Tipologia călătorilor

O reprezentare din perspectivă geografică a unui sistem turistic internaţional constă din 4

componente de bază:

(1) Ţara (regiunea) emiţătoare: rezidenţa permanentă a turistului şi locul de unde începe şi

unde se încheie călătoria.

(2) Rută/zonă de tranzit : drumul pe care turistul trebuie sa îl străbată pentru a ajunge la

destinaţie şi care poate să cuprindă una sau mai multe ţări.

(3) Ţara (regiunea) de destinaţie : locul pe care turistul îl alege pentru vizită şi care

reprezintă elementul central al turismului.

(4) Mediul : tot ce înconjoară cele 3 regiuni.

Factorii care au contribuit în mod deosebit la dezvoltarea turismului internaţional sunt :

Creşterea nivelui de bunăstare şi a puterii de cumpărare pentru un număr tot mai mare de

oameni, în special în ţările dezvoltate.

Page 31: Turism International SC - FB

Suport de curs - Turism internaţional 2013

31

Creşterea timpului liber pentru un număr tot mai mare de oameni, în special în ţările

dezvoltate ;

Emanciparea tinerilor şi veniturile relativ ridicate care le sunt disponibile (atunci când nu

au responsabilităţi familiale) ;

Facilităţile de transport, în special aerian - eficient şi relativ ieftin, şi rata ridicată de posesie

a automobilelor personale ;

Creşterea enormă a afacerilor internaţionale;

Proliferearea conferinţelor şi întrunirilor;

Voiajele forfetare ce permit efectuarea unor călătorii într-o manieră comodă şi la un preţ

bun ;

Călatoriile au devenit un simbol al statutului social;

Creşterea nivelului de educaţie ce a permis dezvoltarea în general a turismului cultural ;

Preocuparea pentru mediu şi dorinţa de explorare a unor destinaţii autentice a condus la

dezvoltarea ecoturismului ;

Expoziţiile şi târgurile mondiale au devenit foarte populare ;

Publicitatea a devenit tot mai agresivă, trezind apetitul pentru călătorii şi celor mai puţin

dispuşi sa facă acest lucru ;

Globalizarea sistemelor de comunicaţii şi accesul tot mai uşor la informaţii.

Creşterea mobilităţii în contextul turismului se referă la depăşirea unor factori cu caracter

potenţial restrictiv :

1. Venitul

2. Timpul

3. Drepturile politice

4. Starea de sănătate

5. Informarea şi educaţia

6. Securitatea şi siguranţa

7. Familia

8. Concediile legale

9. Serviciul

10. Locaţia

11. Genul

12. Cultura

Page 32: Turism International SC - FB

32

Un factor deosebit de important este costul călătoriei. Călătoriile în străinătate sunt influenţate în

mod deosebit de preţul serviciilor turistice. Ţările receptoare de turişti trebuie să aibă preţuri

competitive raportat la ţările de provenienţă. In Europa, un număr mare de turişti sunt atraşi de

Spania, Italia şi Franţa (ele primesc cele mai ridicate fluxuri de turişti internaţionali), unul din

motive fiind costul redus al vacanţelor mai ales în primele două ţări. Pe de altă parte Olanda,

Germania sau ţările nordice nu primesc un număr atât de mare de turişti datorită costurilor ridicate

ale serviciilor de cazare şi restauraţie. In Asia de Sud-Est, Singapore şi Thailanda oferă vacanţe la

preţuri reduse, şi prin urmare sunt populare în rândul turiştilor internaţionali.

Clasificarea cererii turistice

Una dintre cele mai răspândite modalităţi de clasificare a cererii turistice este în funcţie de

motivaţia sau scopul vizitei. Acest sistem a fost construit pentru a uşura identificarea segmentelor

semnificative ale cererii turistice în scopul planificării şi marketingului turistic.

Principalele motivaţii includ (conform WTO) :

Petrecerea timpului liber, recreere, vacanţe;

Vizitarea rudelor şi familiei (VFR);

Afaceri şi alte motive profesionale ;

Tratamente medicale şi îngrijirea sănătăţii;

Religia/pelerinajele

Altele

Alte modalităţi de măsurare a cererii turistice includ : durata şederii sau a călătoriei ; originea şi

destinaţia călătoriei ; mijlocul de transport utilizat ; structura de cazare utilizată.

Principalii indicatori utilizaţi în cuantificarea dimensiunilor turismului internaţional

Indicatorii principali de cuantificare a circulaţiei turistice cuprind şi redau, într-o exprimare

sintetică, matematică, informaţii privind diferite aspecte ale activităţii turistice, informaţii privind

diferite aspecte ale activităţii turistice, informaţii ce sunt utile pentru măsurarea fenomenului şi a

efectelor sale, pentru anticiparea tendinţelor de evoluţie şi pentru fundamentarea politicii de

dezvoltare turistică (Minciu, 2005).

Aceşti indicatori furnizează şi cuantifică informaţiile necesare acţiunilor de politică turistică,

permiţând, totodată, măsurarea ulterioară a efectelor respectivelor acţiuni. Paleta indicatorilor

utilizaţi în turism este foarte largă. Astfel, aceştia pot fi:

direcţi (rezultaţi în mod nemijlocit din sursele de înregistrare) sau indirecţi (prelucraţi),

simpli sau agregaţi;

cantitativi sau valorici;

globali sau potenţiali;

principali sau derivaţi, etc.

Indicatorii simpli pot fi, la rândul lor, economici sau sociali, cu referire la mărimi şi variabile

turistice, la distribuţia, evoluţia şi interacţiunea acestora, atât în timp, cât şi în spaţiu sau pot fi

indicatori (indici) sintetici, ce cuantifică relaţiile dintre mai multe variabile, simultan, verificând, în

prealabil, calitatea legăturii lor cu fenomenul turistic analizat.

Page 33: Turism International SC - FB

33

Pentru elaborarea sistemului de indicatori sintetici s-a convenit ca toate ţările membre ale

Organizaţiei Mondiale a Turismului (OMT) să-şi armonizeze metodologia evidenţei statistice a

turismului internaţional, iar unitatea de măsură de bază, ce dă dimensiunea fizică a consumului

turistic, să fie considerat turistul, adică însuşi consumatorul de servicii turistice.

Volumul fizic al fluxurilor turistice internaţionale este urmărit prin indicatorii „număr de sosiri” ale

turiştilor străini, respectiv „număr de plecări” ale turiştilor naţionali, la frontiera ţării emiţătoare.

Cei mai importanţi indicatori ai turismului internaţional pot fi clasificaţi (Cristureanu, 2006)

astfel:

a) indicatori de bază, referitori la cei doi factori corelativi ai pieţei (cererea şi oferta) şi

care au scopul de a urmări repartiţia, evoluţia şi modificarea în tendinţe a acestor

mărimi, precum şi modificarea structurii lor în timp şi spaţiu (indicatori ai cererii reale,

respectiv ai circulaţiei turistice şi ai cererii potenţiale şi indicatori ai ofertei, în principal

cei privind baza tehnico-materială a turismului);

b) indicatori ai corelaţiei dintre cerere şi ofertă (capacitatea pieţei, gradul de ocupare a

capacităţii etc.);

c) indicatori ai efectelor economice directe ale turismului asupra economiei, în ansamblul

său ori asupra anumitor sectoare ale acestora;

d) indicatori ai utilizării forţei de muncă, ce reflectă situaţia, repartiţia şi evoluţia ocupării

forţei de muncă, pe ramuri de activitate, pe niveluri profesionale şi după alte criterii.

Comisia de statistică a OMT a propus următorul sistem de indicatori ai turismului:

A. Indicatori ai cererii turistice globale, interne şi externe;

B. Indicatorii ofertei turistice: hoteluri, alte unităţi de cazare turistică, agenţii de voiaj şi

alte întreprinderi din sectorul turistic;

C. Indicatori ai relaţiei cerere-ofertă şi ofertă-cerere;

D. Indicatorii efectelor economice;

E. Indicatorii densităţii turistice, la nivel teritorial şi al popualţiei;

F. Indicatorii potenţialului turistic al pieţelor;

G. Indicatorii ocupării forţei de muncă.

Dintre indicatorii circulaţiei turistice internaţionale, cei mai importanţi pot fi consideraţi

următorii:

numărul turiştilor sau numărul de sosiri ale turiştilor internaţionali;

numărul de înnoptări (sau de zile-turist) ale turiştilor internaţionali;

durata medie a sejurului;

densitatea circulaţiei turistice;

preferinţa relativă pentru turism;

volumul încasărilor din turismul internaţional;

volumul cheltuielilor pentru turismul internaţional.

WTTC (World Travel and Tourism Council), pe baza unei experienţe de 20 de ani, elaborează anual

rapoarte pentru mai mult de 180 de ţări privind impactul economic al sectorului T&C

(Turismului şi Călătoriilor), pe baza Conturilor Satelit ale Turismului (Turism Satellite Accounts-

Page 34: Turism International SC - FB

34

TSA), utilizând metodologia de lucru recomandată de Divizia de Statistică a Naţiunilor Unite (2008

Tourism Satellite Account: Recommended Methodological Framework).

In 2012, impactul total al sectorului Turismului şi Călătoriilor a însemnat o contribuţie de 9,3%

din Produsul Intern Brut (PIB) sau o valoare de peste 6 trilioane de dolari (6 630 de miliarde de

$), respectiv 261 de milioane de locuri de muncă. In următorii 10 ani se preconizează ca această

industrie va creşte în medie anual cu 4%, ajungând la 10% din PIB sau aproximativ 10 trilioane de

dolari (10 000 de miliarde $). In jurul anului 2022 se anticipează că acest sector va oferi

aproximativ 328 de milioane de locuri de muncă, sau 1 din 10 joburi de pe glob.

In ciuda provocărilor aduse de anii 2011 şi 2012 (răsturnări politice, incertitudini economice şi

dezastre naturale), contribuţia directă a sectorului T&C la PIB a crescut cu aproape 3%, pentru al

treilea an consecutiv şi a generat 4 milioane de noi locuri de muncă. Aceste creşteri au fost

determinate pe de o parte de creşterea cu 3% a exporturilor de vizitatori, iar pe de alta, de

creşterea cu aproximativ acelaşi procent a investiţiilor în acest domeniu.

Figura 9. Impactul Economic al sectorului Turismului &

Călătoriilor

Sursa : adaptare după metodologia WTTC www.wttc.org

I. Contribuţia directă a sectorului T&C

Contribuţia directă a T&C la PIB reflectă cheltuielile « interioare » cu turismul şi

călătoriile (cheltuielile totale cu turismul şi călătoriile efectuate în cadrul unei ţări

Page 35: Turism International SC - FB

35

de către rezidenţi şi nerezidenţi în scop de recreere şi afaceri), respectiv

cheltuielile guvernamentale « individuale » (cheltuielile efectuate de autorităţi

cu serviciile de turism şi călătorii legate direct de vizitatori, cum ar fi cele culturale –

ex.muzee sau recreaţionale –ex.parcuri naţionale). Se iau în considerare sectorul

hotelier, transportul aerian, aeroporturile, agenţiile de turism, servicii de recreere şi

petrecere a timpului liber care interacţionează direct cu turiştii.

II. Contribuţia totală a sectorului T&C

Aceasta include impactul mai larg al T&C (impactul indirect şi indus) asupra

economiei, astfel :

1) Contribuţia indirectă include PIB si locurile de muncă determinate de :

a) Cheltuielile cu investiţiile în T&C (ex.achiziţionarea unui

aparat de zbor sau construcţia unui hotel nou)

b) Cheltuielile guvernamentale colective, care sprijină

desfăşurarea optimă a activităţilor T&C, efectuate de

« comunitate în sens larg » (ex. activităţile de marketing şi

promovare, serviciile de securitate, sanitare sau de administrare

a staţiunilor turistice, etc.)

c) Achiziţiile bunurilor şi serviciilor de pe piaţa internă de

către sectoarele care relaţionează în mod direct cu turiştii

(ex. achiziţia de bunuri alimentare sau produse de curăţenie de

către hoteluri, combustibilii sau serviciile de catering

achiziţionate de companiile aeriene, serviciile IT cumpărate de

agenţiile de turism).

2) Contribuţia indusă a T&C măsoară PIB-ul şi locurile de muncă suţinute

sau suportate de cheltuielile celor care sunt angajaţi direct sau indirect

în industria Turismului şi Călătoriilor

Exportul de vizitatori : cheltuielile efectuate pe teritoriul unei ţări de către turiştii internaţionali

pentru scop de plăcere, recreree sau afaceri, inclusiv cheltuielile cu transportul.

Cheltuielile interne cu T&C : cheltuielile efectuate pe teritoriul unei ţări de rezidenţii ţării

respective pentru călătorii de plăcere sau afaceri (sunt excluse cheltuielile pentru bunurile

durabile, deoarece ele sunt utilizate şi pentru alte scopuri decât cele turistice ; de asemenea nu sunt

incluse cheltuielile cu serviciile turistice efectuate de rezidenţii ţării în străinătate).

Ca tip de consum: turismul internaţional reprezintă una din componentele consumului

discreţionar, acoperind nevoi şi dorinţe care în general sunt satisfăcute în timpul liber (cum

timpul liber se defineşte în raport cu timpul de muncă, reiese faptul că, consumul turistic

internaţional nu are loc în intervalul de timp alocat muncii sau job-ului).

Ca produs marfă, produsul turistic internaţional este un artefact, fiind format în

proporţie dominantă de servicii cu ajutorul cărora sunt puse în evidenţă elemente de

natură materială şi imaterială. Produsul turistic este « fabricat » cu ajutorul tuturor celor 3

factori de producţie : resurse naturale, capital şi muncă.

Ca ramura industrială se poate vorbi de un sector cu identitate proprie, extrem de dinamic, a

cărui denumire a fost stabilită de WTO şi WTTC : Industria Turismului si Călătoriilor.

Printre caracteristicile acestei industrii se numără

Page 36: Turism International SC - FB

36

Costurile de producţie aparţin de regulă altor ramuri ce furnizează inputurile materiale

pentru T&C.

Forţa de muncă are o calificare medie, fiind preponderentă în costurile de producţie.

Producţia simultană cu consumul turistic, ambele având un pronunţat caracter sezonier.

Oferta T&C este egală sau mai mare decât producţia turistică.

Industrie în aval faţă de celelalte ramuri, iar datorită specificului său este considerată un

subsistem în cadrul sistemului economiei naţionale.

Ca sector de activitate economică, turismul internaţional face parte din sfera serviciilor.

Ca flux comercial în economia mondială, turismul internaţional face parte din comerţul

invizibil, grupând componente cu caracter intangibil.

o Fluxurile invizibile se carcaterizează prin:

o Concentrarea în ţările dezvoltate

o Determinanţii dinamicii sunt în special extraeconomici (psihologici, politici, naturali)

o Fluxurile au un caracter bidirecţional pentru fiecare ţară, semnul soldului balanţei de

plăţi fiind relativ stabil pe intervalle mari de timp.

Internaţionalizarea serviciilor turistice are loc prin deplasarea peste graniţe a

consumatorilor din ţara importatoare spre ţara exportatoare de turism. Astfel, turismul

internaţional se află sub reglementările comerţului cu servicii, în mod special Acordului

General pentru Comerţul cu Servicii (GATS).

Componentele principale ale industriei turismului şi călătoriilor, în număr de cinci, ar putea

fi reprezentate grafic astfel :

Page 37: Turism International SC - FB

37

Figura 10. Componentele principale ale Industriei Turismului

Pe teoria motivaţiei se bazează principalele explicaţii referitoare la răspunsul la întrebarea: « de ce

oamenii călătoresc? » şi de aceea, în sensul cel mai pur, motivaţia este forţa conducătoare din

spatele acţiunilor umane. Astfel, putem considera că ea este punctul de pornire în studierea

comportamentului turistului, dincolo de faptul că, pentru înţelegerea sistemului turismului

internaţional, inclusive a utilizării şi rolului mijloacelor de transport, literatura de specialitate în

ceea ce priveşte cercetarea transporturilor se concentrează în mod predominant pe abordarea

economică a călătoriilor (Page, 2009).

Figura următoare subliniază importanţa factorilor sociodemografici şi motivaţionali, dezvoltând o

clasificare a multiplelor roluri ale transportului, în urma căroră rezultă experienţe de călătorie

diferite. Principala implicaţie a unei astfel de abordări se referă la faptul că operatorii şi autorităţile

din domeniul transportului trebuie să cunoască factorii economici, sociali şi psihologici care

stimulează turiştii să călătorească.

Page 38: Turism International SC - FB

38

Figura 11. O reprezentare conceptuală a legăturilor dintre motivaţia turistică, ciclul de viaţă

familială, rolul transportului şi experienţa de călătorie

Sursa: Lumsdon & S.J. Page (eds) (2004), Tourism and Transport, p. 32

În ceea ce priveşte dimensiunile internaţionale ale afacerilor legate de turism şi călătorii,

putem discuta de cinci modalităţi de desfăşurare a acestor relaţii :

Motivaţi turistică şi modele de călătorie

Evadare din cotidian şi

relaxare Curiozitate şi dorinţa

de de a descoperi ceva nou

Socializare Dezvoltare personală Motivaţii secundare Implicare în

comunităţile-gazdă Nostalgie Romatism Statut social Izolare Securitate

Independenţă

Transportul şi multiplele sale roluri

Inhibitor complet

Constrângere semnificativă

Legătură funcţională

Element integrator

Coordonata dominantă a experienţei

Experienţa călătorilor

Călătorie dorită, dar

nerealizată (de ex.cost prea ridicat al transportului, solicitare fizică ridicată, etc.)

Călătorie « suportată » (ex.zboruri foarte lungi, condiţii aspre pe mare, rău de mişcare, etc.)

Călătoria evaluată în

termeni de eficienţă – diverse nivele de satisfacţie (ex. conexiunile de la aeroport la hotel)

Stilul de călătorie împletit cu experienţa (ex. tururi cu autocarul la destinaţie, excursii cu catamaranul spre locuri de scufundări)

Stilul de călătorie reprezintă experienţa principală (ex. croaziere, tururi pe cont propriu, etc.)

Coordonata dominantă a experienţei

Ciclul de viaţă şi factorii de influenţă a

experienţei

Vârsta

Caracteristicile familiei

Stilul de viaţă

Experienţele călătoriilor

anterioare

Factorii determinanţi ai

transportului

Cost

Tipul de acces furnizat

Disponibilitatea

Concurenţi

Page 39: Turism International SC - FB

39

Figura 12. Tipologia de bază a dimensiunilor internaţionale în cazul (business-ului)

afacerilor legate de turism şi călătorii

Sursa : adaptare după Coles, Tim & Hall, M.C (eds), International Tourism and Business, Routledge

Taylor and Francis Group, 2008, p.9

1. International Business-to-Business (B2B) (piaţa organizaţională [a turismului şi călătoriilor]

internaţională): grupează relaţiile stabilite între două firme sau organizaţii din sectorul T&C aflate

în ţări diferite, în speţă tranzacţiile încheiate ca parte integrantă a lanţului de furnizare a serviciilor

turistice (un touroperator din Marea Britanie care vinde pachete turistice unui touroperator din

România)

2. Activităţile de distribuţie şi vânzare către consumatorul final (turist)

Firma « Y », din Marea Britantie acţionează ca parte a canalului de vânzare şi distribuţie pentru

Firma « X » din România.

Firma « X » din România vinde servicii turistice în Marea Britanie prin intermediul unei subsidiare

sau a unei filiale proprii, care mai departe le vinde turiştilor din Marea Britanie

Firma « X » din România vinde produse turistice direct consumatorului (turistului) din Marea

Britanie (ex. telemarketing sau prin intermediul unui site web, etc.)

3. Mobilitatea şi consumul turistic internaţional

Un individ din România are o reşedinţă secundară în Marea Britanie.

Firma « X » din România vinde servicii turistice direct consumatorului din Marea Britanie, după ce

acesta din urmă a intrat în România (ex. achiziţia de servicii de cazare direct de la unitatea de

primire turistică).

4. Marketing internaţional

Organizaţiile de marketing ale destinaţiilor (DMO) din România promovează serviciile sau oferta

turistică pe piaţa Marii Britanii.

Page 40: Turism International SC - FB

40

5. Mobilitatea internaţională a forţei de muncă

Firma « X » din România angajează personal din Marea Britanie, care îşi va desfăşura activitatea în

Marea Britanie (ex. agenţi de turism, reprezentanţi de vânzări, etc.)

Firma « X » din România angajează personal din Marea Britanie, după ce acesta din urmă a intrat în

România (ex. un hotel din România care angajează un director de marketing din Marea Britanie).

Evaluarea cunoştinţelor

Printre cele 3 dimensiuni ale turismului incluse în definiţiile internaţionale se numără: a)mijlocul de transport b) tipul de cazare aleasă c)distanţa parcursă d)destinaţia călătoriei

Echipajele navelor intră în categoria: a)călătorilor b) turiştilor c)vizitatorilor d)excursioniştilor e)în niciuna

Turismul internaţional este format din: a)turism emiţător şi turism receptor b) turism intern şi turism emiţător c)turism intern şi turism receptor d)turism naţional şi turism emiţător e)turism naţional şi turism receptor

Exportul de turism reprezintă pentru o ţară „A”: a)cheltuielile făcute de turiştii rezidenţi din „A” în străinătate b)cheltuielile făcute de turiştii străini în ţara anlizată „A” c)diferenţa dintre cheltuielile turiştilor străini care vin în ţara „A” şi cele ale turiştilor rezidenţi care pleacă din ţara „A” d)diferenţa dintre cheltuielile turiştilor rezidenţi care pleacă din ţara „A” şi cele ale turiştilor străini care vin în ţara „A”

Printre indicatorii circulaţiei turistice internaţionale se numără: a) durata medie a sejurului b) indicatori ai potenţialului turistic al ofertei c) capacitatea pieţei d) indicatori ai densităţii turistice

Enumeraţi 5 indicatori ai circulaţiei turistice internaţionale…..

Page 41: Turism International SC - FB

41

MODULUL 4.

INDUSTRIA OSPITALITĂŢII LA NIVEL INTERNAŢIONAL

Scopul şi obiectivele modulului

Determinarea particularităţilor industriei hoteliere la nivel internaţional.

Identificarea şi caracterizarea celor mai mari şi importante grupuri şi lanţuri hoteliere internaţionale.

Caracterizarea şi diferenţierea modalităţilor de pătrundere sau extindere pe pieţele internaţionale ale

lanţurilor hoteliere.

Identificarea componentelor industriei ospitalităţii conform piramidei lui Maslow

Cunoaşterea principalelor caracteristici ale hotelurilor budget, hotelurilor din proximitatea

aeroporturilor, centrelor de conferinţă şi a altor forme de cazare la nivel internaţional

Conturarea trăsăturilor industriei MICE la nivel internaţional.

Cunoaşterea termenilor standard şi a principalilor indicatori hotelieri din industria ospitalităţii.

Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior În modulul precedent a fost definit din punct de vedere tehnic şi conceptual turismul. Apoi au fost

prezentate şi explicate principalele concepte şi noţiuni utilizate în turismul internaţional (călător,

vizitator, turist, turism, industria turismului şi călătoriilor). Au fost descrise diverse forme de turism:

turism intern, naţional, emiţător, receptor, internaţional. S-a construit o tipologie a călătorilor. Au fost

evidenţiaţi factorii care au contribuit în mod deosebit la dezvoltarea turismului internaţional. S-a realizat

o clasificare a cererii turistice în funcţie de diverse criterii. Au fost definiţi şi exemplificaţi principalii

indicatori utilizaţi în cuantificarea dimensiunilor turismului internaţional. S-a discutat despre Impactul

economic al sectorului Turismului & Călătorilor la nivel internaţional: contribuţia directă, indirectă şi

indusă. Au fost enumerate componentele Industriei Turismului & Călătoriilor şi s-a abordat problema

dimensiunilor internaţionale ale afacerilor legate de turism şi călătorii.

Schema logică a modulului

Caracteristicile industriei hoteliere la nivel internaţional

Principalele grupuri şi lanţuri hoteliere internaţionale

Modalităţi de internaţionalizare a serviciilor hoteliere

Componentelor industriei ospitalităţii conform piramidei lui Maslow

Particularităţi ale hotelurilor budget, hotelurilor din proximitatea aeroporturilor, centrelor de

întruniri şi conferinţe şi a altor forme de cazare la nivel internaţional.

Trăsăturile industriei MICE la nivel internaţional.

Termeni standard în industria ospitalităţii. Indicatori hotelieri la nivel internaţional.

Aspecte legate de tarifele hoteliere internaţionale

Page 42: Turism International SC - FB

42

Conţinutul informaţional detaliat

În ciuda provocărilor economice datorate crizei globale, dezvoltarea hotelieră a continuat să

progreseze în 2010, când oferta de camere a crescut cu 432 000 de unităţi, provenind atât de la

hotelurile independente cât mai ales de la grupurile hoteliere. Această tendinţă a continuat şi în

2011. Astfel oferta hotelieră internaţională a înregistrat o creştere de 2,7% ajungând la aproape 20

de milioane de camere (4,2% în cazul grupurilor hoteliere). Trebuie însă precizat că această creştere

s-a datorat în bună măsură şi investiţiilor începute înainte de criza financiară. Acest dinamism al

pieţei hoteliere a fost repartizat astfel (pentru anul 2010):

170000 de noi camere în America de Nord (creştere de 3,1%)

138000 de noi camere în Europa (creştere de 2,2%)

98000 de noi camere în regiunea Asia-Pacific (creştere de 1,9%)

63600 de noi camere în America Latină (creştere de 4,8%)

37600 de noi camere în Orientul Mijlociu (creştere de 4,2%)

Ca tendinţă privind dezvoltarea pieţei hoteliere, pe viitor se aşteaptă o utilizare şi mai mare a

sistemului de franciză în industria hotelieră, considerată cea mai bună metodă de extindere

la nivel internaţional. Acest aspect se poate observa şi din evoluţia grupului hotelier Hilton, care

şi-a crescut oferta de camere cu 8% în anul 2010 prin intermediul programelor de franciză utilizate

în special SUA.

Analizând clasamentul celor mai mari grupuri hoteliere din lume ca şi capacitate de cazare

deţinută exprimată în număr de camere, se observă ca majoritatea sunt înregistrate ca şi

companii în Statele Unite ale Americii (8 poziţii deţinute în topul primelor 10 grupuri hoteliere).

Totuşi cel mai mare grup hotelier din lume este Intercontinental Hotels Group (IHG) din Marea

Britanie, grup cu peste 600 000 de camere. In top se mai regăseşte un grup hotelier din Europa, mai

precis din Franţa, şi anume Accor ce ocupă poziţia a 5-a. Ca şi număr de hoteluri deţinute, Wyndham

Hotel Group din SUA ocupă prima poziţie cu peste 7000 de hoteluri.

Grup hotelier =o companie de mari dimensiuni (tip-holding)- denumit şi grup de societăţi

hoteliere, care deţine în general mai multe lanţuri hoteliere integrate, mărci şi know-how, una

sau mai multe companii de gestiune hotelieră.

Lanţ hotelier = grup de hoteluri reunite sub o marcă unică (brand), care utilizează aceeaşi

strategie promoţională şi comercială şi care trebuie să respecte anumite standarde de calitate.

Pot fi lanţuri hoteliere voluntare (asociaţii de hoteluri independente) sau integrate (incluse în

cadrul grupurilor hoteliere).

Page 43: Turism International SC - FB

43

Figura 13. Cele mai mari grupuri hoteliere din lume în funcţie de numărul de camere

deţinute

O companie hotelieră sau grup hotelier are la dispoziţie mai multe modalităţi de pătrundere sau

extindere pe pieţele internaţionale :

(a) Investiţia străină directă (ISD) : crearea/construirea unei unităţi de la zero (« green field

investement ») sau preluarea unui hotel de pe piaţa externă (preluarea Motel 6 de către

grupul Accor).

Avantaje : controlul deplin, proprietatea exclusivă şi profit în totalitate.

Dezavantaje : efort investiţional ridicat şi expunere la riscuri economice şi politice.

In numeroase cazuri opţiunea de extindere pe pieţe externe cuprinde un mix de soluţii tehnice. La

nivel mondial, Accor este grupul hotelier care deţine cel mai mare număr de camere în proprietate

(achiziţii şi construcţii).

Tabelul 3. Primele 5 grupuri hoteliere din lume ca proprietăţi deţinute

Locul Grup Număr camere

1 Accor 282477 2 NH Hoteles 58355 3 MGM Mirage 48268 4 La Quinta 47149 5 Home Inns 46410

Sursa : MKG Hospitality Database, Mai, 2010

(b) Societatea mixtă (joint-venture) : parteneriat încheiat între o companie hotelieră

naţională a ţării « A» şi o firmă străină din ţara « B » în scopul extinderii activităţii hoteliere

pe piaţă. Punctul cel mai sensibil al acestor parteneriate îl reprezintă cota de participare la

capital maxim admisă a firmei străine, ceea ce atrage automat implicaţii asupra modului de

repartizare a profitului (ex. joint-venture-ul încheiat între Marriot International şi AC Hotels

din Spania în ianuarie 2011, cele 90 de unităţi din Spania, Italia şi Portugalia fiind co-

brandate sub denumirea AC Hotels by Marriot .

Acest joint-venture este considerat o strategie de tip « win-win »,atât pentru firmele străine

cât şi pentru cele autohtone, iar cel mai des utilizat raport al cotelor de participare la

capital în Europa şi Asia sunt 51/49.

Page 44: Turism International SC - FB

44

(c) Franciza : contract sau reglementare juridică, prin care o companie denumită francizor

oferă unei alte companii denumite francizat dreptul de a utiliza marca, know-how-ul, de a

efectua operaraţii de producţie şi comercializare sub numele francizorului, pentru o

perioadă determinată de timp în schimbul unor taxe (de afiliere şi exploataţie). Este

principala formă de expansiune a lanţurilor de hoteluri integrate, datorită dorinţei de

dezangajare la nivel financiar. Cele 2 părţi sunt independente din punct de vedere juridic şi

financiar.

Tabelul 4. Primele 5 grupuri hoteliere : internaţionalizare pe bază de franciză

Locul Grup Număr camere

1 Wyndham 588893 2 Choice 487410 3 IHG 483379 4 Hilton Hotels 404866 5 Best Western 308477

Sursa : MKG Hospitality Database, Mai, 2010

(d) Alianţe strategice : « cooperative agreements » sau acorduri de conlucrare între 2 sau mai

multe companii hoteliere din doua ţări diferite pentru susţinere reciprocă. Printre

avantajele acestei modalităţi se numără: pătrundere rapidă pe piaţa externă, posibilitatea

valorificării avantajului creat de forţa lor financiară, partajarea costurilor operaţionale şi

promoţionale între cele 2 companii hoteliere, cumularea cunoştinţelor, sistemelor

informaţionale şi experienţei celor 2 companii.

(e) Consorţiile: termenul alternativ este lanţuri hoteliere voluntare. Câteva caracteristici :

utilizarea unei mărci comune, plata unei taxe iniţiale şi a uneia pentru utilizarea sistemului

de rezervare a lanţului, obligativitatea respectării unor standarde de calitate, însă autonomie

în deciziile de management.

Unele consorţii sunt organizate ca asociaţii non-profit, membrii plătind o taxă pentru

serviciile comune. In general în cadrul consorţiilor se regăsesc hoteluri independente de

dimensiuni reduse.

(f) Contracte de management : se bazează pe know-how şi cunoştinţe specializate. Se

referă la dreptul de utilizare a fondului comercial, iar firma de management fie primeşte de la

proprietar un tarif şi un procent din profitul brut, fie exploatarea fondului comercial se face pe

contul firmei de management şi în acest caz ea cedează o parte din profit şi/sau din cifra de

afaceri proprietarului.

Tabelul 5. Primele 5 grupuri hoteliere din lume : internaţionalizare pe baza contractelor de

management

Locul Grup Număr camere

1 Marriot Int. 265545 2 IHG 154764 3 Starwords Resorts 153791 4 Hilton Hotels 153110 5 Accor 108219

Sursa : MKG Hospitality Database, Mai, 2010

Page 45: Turism International SC - FB

45

Analizând topul celor mai mari lanţuri hoteliere reunite sub acelaşi brand, se observă că

primele 6 poziţii au rămas neschimbate faţă de anul 2008, însă primele două clasate şi-au diminuat

capacitatea prin reducerea numărului de unităţi, respectiv de camere.

Cel mai mare lanţ hotelier din lume este Best Western (din cadrul grupului cu acelaşi nume din

SUA) cu peste 4000 de hoteluri deţinute şi o capacitate de peste 300 000 de camere (în România

deţine 13 hoteluri).

Tabelul 6. Cele mai mari lanţuri hoteliere la nivel internaţional (hoteluri sub aceeaşi marcă)

Pe poziţia a doua se situează lanţul hotelier Holiday Inn, aparţinând grupului IHG (Marea Britanie),

cu un număr mult mai redus de unităţi (o treime din numărul de hoteluri Best Western), dar cu o

capacitate de cazare doar cu 20% mai mică (prin urmare hotelurile Holiday Inn au o capacitate

medie de cazare mult mai ridicată decât Best Western : 185 de camere faţă de 76). Pe poziţia a treia

se găseşte Comfort Inns&Comfort Suites aparţinând grupului Choice (SUA). Din cele 20 de lanţuri, 15

aparţin unor grupuri cu prezenţă multiplă în clasament :

3 aparţin grupului IHG ;

3 aparţin grupului Windham Hotel Group;

3 aparţin grupului Accor ;

2 aparţin grupului Choice ;

2 aparţin grupului Marriot International;

2 aparţin grupului Hilton.

O abordare a industriei ospitalităţii (servicii de cazare şi restauraţie) prin intermediul piramidei lui

Maslow surprinde următoarea repartizare a unităţilor de cazare şi restauraţie.

Tabelul 7. Componentele industriei ospitalităţii conform piramidei lui Maslow

Nivel

ierarhic Tipul nevoii Cazare Restuaraţie

Page 46: Turism International SC - FB

46

5 Implinire de sine Hoteluri « boutique » Cele mai bune restaurante din lume

(« world’s best… « )

4 Statut « Resort hotel » (complexe

hoteliere)

Restaurante de top (« leading

restaurant »)

3 Apartenenţă Hoteluri « business » Restaurante cu specific (tematice)

2 Securitate Hoteluri din proximitatea

aeroporturilor Lanţuri de restaurante

1 Fizice Hoteluri « budget » Fast-food, « pub catering ».

Caracteristicile Hotelurilor « budget » :

teoretic, orice hotel sub 4 stele;

minim 50 de camere;

în general, poartă marca (brandul) unui lanţ hotelier;

design standardizat;

servicii « no-frills » (servicii fără pretenţii, facilităţi reduse privind servirea mesei şi

băuturile);

ele au apărut în SUA, o dată cu sistemul de autostrăzi interstatale.

un hotel budget de 100 de camere ar putea fi condus eficient de o echipă de 20 de angajaţi

full-time (Mintel, 2003) ;

în Europa :

Franţa deţine prima poziţie în ceea ce priveşte piaţa hotelurilor budget ;

Marea Britanie se situează pe poziţia secundă cu brandurile Whitbread’s Travel Inn

şi Compass’Travelodge ce controlează 53% din piaţă ;

Germania ocupă a treia poziţie, dominată de mărcile Ibis şi Etap ;

Accor şi Groupe Envergure (operatori turistici francezi) deţin în Europa 2/3 din

numărul de camere aparţinând unor branduri hoteliere de tip « budget ».

Alimentaţia Fast-food :

Deţine aproximativ 30% din vânzările meselor servite în oraş (« eating out »; « food-away

from home »);

Include următoarele subpieţe: burger (1/3 din vânzări), sandwich-uri, pizza şi paste şi

altele.

« Pub catering » :

Este un sector aflat in expansiune;

Mâncarea a devenit tot mai importantă în tranzacţiile localurilor de acest gen, pe măsură

ce vânzările de băutură au scăzut ;

Trăsăturile Hotelurilor din proximitatea aeroporturilor :

Segment distint de piaţă, ce oferă servicii specifice călătorilor a căror durată a călătoriei

este foarte scurtă ;

Camere de dimensiuni mici şi spaţii comune reduse ;

Orarul de check-in şi chek-out extrem de flexibil;

Serviciile de spălătorie şi curăţătorie extrem de prompte (clienţi care au la dispoziţie

doar câteva ore) ;

Au început să încorporeze facilităţi pentru întruniri ;

Page 47: Turism International SC - FB

47

Ţintesc oamenii de afaceri de pe plan local şi organizaţiile ce găzduiesc conferinţe la

nivel regional ;

Au un grad de ocupare relativ constant în cursul anului ;

In weekend-uri rata de ocupare este în general mai ridicată decât la hotelurile urbane ce

ţintesc turismul de afaceri.

Trăsăturile Hotelurilor şi centrelor de conferinţe :

În multe oraşe europene, ponderea turismului de afaceri depăşeşte de 2 sau 3 ori ponderea turismului

« leisure » (Bradley et al. 2002). In literatura de specialitate de pe plan internaţional se foloseşte

acronimul MICE (meetings, incentives, conferences and exhibitions) pentru a desemna piaţa

întrunirilor, călătoriilor de stimulare sau recompensare, conferinţelor şi târgurilor şi expoziţiilor,

cu parte a turismului de afaceri în care destinaţia finală poate fi supusă influenţelor de

marketing şi acţiunilor promoţionale. Există două mari segmente ale pieţei MICE :

(1) întrunirile organizaţiilor (« association meetings ») care sunt organizate de asociaţiile

guvernamentale internaţionale, asociaţiile şi organizaţiile non-profit.

(2) întrunirile corporatiste sau antreprenoriale (« corporate meetings »), organizate de

companiile comerciale (firmele) din sectorul privat (Price Waterhouse Coopers, 2001).

Definţia propusă de WTO (2006) lărgeşte spectrul activităţilor incluse în sectorul MICE, astfel:

(1) activităţile realizate de organizaţii privind promovarea, vânzarea şi organizarea de întruniri

şi evenimente;

(2) produse şi servicii care includ întruniri de afaceri ale firmelor, asociaţiilor şi autorităţilor;

(3) călătorii de stimulare oferite angajaţilor de către companii ;

(4) seminarii, congrese, conferinţe, convenţii;

(5) târguri şi expoziţii.

Cele două organisme care se ocupă cu gestionarea şi cuantificarea fluxurilor de date şi informaţii cu

privire la piaţa MICE sunt Asociaţia Internaţională a Congreselor şi Intrunirilor (ICCA) şi Uniunea

Asociaţiilor Internaţionale (UIA). Conform ultimului raport statistic publicat în anul 2010, în anul

2009 au fost organizate 8294 întruniri internaţionale şi aproximativ 5,3 milioane participanţi,

în scădere faţă de anul 2008 când s-au înregistrat 8715 (punctul de maxim). Faţă de anul 2000,

când au fost colectate pentru prima dată astfel de date, numărul întrunirilor internaţionale a crescut

cu aproape 60%.

Europa este cea mai populară destinaţie din acest punct de vedere, cu 54,4% din

întruniri organizate. America de Nord se situează pe poziţia a doua. Totuşi partea lor de

piaţă a scăzut în ultimul timp, datorită creşterii popularităţii regiunilor Africa, Asia şi America

Latină.

Numărul mediu de participanţi per întrunire a scăzut gradual (în 2000 erau 812, în

2007 erau 593). In 2009 aproape 30% din întruniri au avut între 50 şi 149 de participanţi.

In America de Nord se înregistrează cel mai ridicat număr de participanţi per întrunire

(situaţie neschimbată în ultimii 10 ani).

Număr de întruniri :

La nivel de ţară : SUA este lider în ceea ce priveşte numărul de întruniri cu

caracter internaţional organizate. Germania ocupă poziţia secundă.

Page 48: Turism International SC - FB

48

La nivel de oraş : pentru a 5-a oară consecutiv, Viena este oraşul cu cele mai multe

întruniri internaţionale organizate (cu 21 mai multe decât în 2008). Barcelona

ocupă poziţia a 2-a, iar Parisul a 3-a.

în top 10 oraşe cu cele mai multe întruniri internaţionale, toate sunt capitale.

Număr total de participanţi :

La nivel de ţară : SUA este lider şi în ceea ce priveşte numărul total de participanţi

la întrunirile internaţionale. Si în acest caz, Germania deţine a două poziţie.

La nivel de oraş : în ceea ce priveşte numărul de participanţi la evenimente,

podiumul are aceeaşi componenţă, însă ordinea este : Viena, Paris, Barcelona.

Perioda de desfăşurare : în general, perioada cea mai încărcată în evenimente de acest gen

este din luna Mai până în Noiembrie, cu luna Septembrie punct de vârf.

Frecvenţă : cele mai multe întruniri internaţionale au caracter anual.

Locaţii utilizate : încă din anul 2005, hotelurile cu facilităţi pentru întruniri au fost utilizate

într-o proporţie mai ridicată decât centrele de conferinţe sau cele expoziţionale. In 2009, 44%

dintre întruniri au fost organizate în cadrul hotelurilor de acest gen. Centrele de conferinţe

şi expoziţii ocupă poziţia a doua cu 26,6%. Alte locaţii utilizate includ : universităţi, castele,

teatre, vase de croazieră, etc.

Tematică : cele mai multe întruniri internaţionale au fost organizate în domeniul Medicinei

(17,8%). Al doilea domeniu ca popularitate este Tehnologia, iar al treilea Stiinţele. Industria

şi Educaţia ocupă o poziţie relativ stabilă în numărul întrunirilor organizate, în timp ce

Stiinţele Sociale au scăzut ca importanţă.

Taxe şi cheltuieli : din 2005 taxa de înregistrate (suma cheltuită pentru participare),

atingând 590 de dolari per participant în 2009. Cheltuielile medii per întrunire au atins

maximul in 2009 cu aproximativ 1,64 milioane dolari. Cheltuielile medii totale ale

delegaţiilor tuturor întrunirilor internaţionale ce figurează în baza de date ICCA ating 13,5

miliarde de dolari.

Tabelul 8. Top 10 ţări şi oraşe după numărul de întruniri internaţionale găzduite

2008 2009 2008 2009

(1) SUA 637 595 (1) Viena 145 160

(2) Germania 450 458 (2) Barcelona 138 135

(3) Spania 385 360 (3) Paris 154 131

(4) Italia 350 350 (4) Berlin 112 129

(5) Marea Britanie 381 345 (5) Singapore 128 119

(6) Franţa 397 341 (6) Copenhaga 88 103

(7) Brazilia 255 293 (7) Stockholm 90 102

(8) Japonia 281 257 (8) Amsterdam 103 98

(9) China 262 245 Lisabona 89 98

(10) Austria 212 236 (10) Beijing 87 96

Olanda 253 236 Buenos Aires 91 96

România deţine poziţia 47 39 33 Bucureştiul ocupă poziţia 91 21 18

Sursa : Statistics Report- The International Association Meetings Market 2000-2009, www.iccaworld.com

În industria hotelieră internaţională se folosesc, de asemenea, termeni standard pentru a

descrie tipurile de spaţii de cazare. O mare parte din aceşti termeni îşi au originea în SUA şi au

aplicaţie universală.

Page 49: Turism International SC - FB

49

termenul single este folosit pentru a descrie spaţiul închiriat unei singure persoane, dar nu

implică, în mod obligatoriu, dotarea camerei cu un pat individual. De fapt, în realitate,

adeseori în aceste camere se găsesc paturi de dimensiuni mari, de tip Queen sau King.

o cameră dublă (double room) este o cameră cu un pat dublu, închiriată unui nr. de 2

persoane. Termenul twin este folosit pentru a desemna spaţiul de cazare cu 2 paturi

individuale.

termenul twin-double desemnează spaţiul de cazare cu 2 paturi duble, care se închiriază

unui nr. de 2,3 sau 4 persoane.

apartamentul (suite) este considerat cel mai bun spaţiu de cazare într-un hotel, dar şi cel

mai scump. În general are unul sau mai multe dormitoare şi sufragerii. Poate avea bar, una

sau mai multe băi, o bucătărie mică, precum şi alte dotări.

atunci când apartamentul este amplasat pe 2 nivele, cu scară interioară, se numeşte duplex.

unele hoteluri au penthouse suite, care are ieşire pe acoperişul hotelului, cu grădină pe

acoperiş, piscină, uneori teren de tenis şi alte dotări.

apartamentul junior (junior suite) este o cameră mare, divizată în spaţiu de zi şi spaţiu de

dormit, care a devenit din ce în ce mai popular în hotelurile din întreaga lume.

Alte forme de cazare

(1) Reşedinţe secundare în staţiuni (în proprietate deplină)

(2) Reşedinţe secundare în coproprietate cu o ofertă de servicii colective comune

(condominium)

Condominium-ul reprezintă, din punct de vedere legal, o reşedinţă aflată în proprietate individuală

în cadrul unui proiect care include mai multe asemenea proprietăţi, folosind în comun, a unui

aferent imobiliar, a societăţii de gestiune, sau chiar în mod direct de proprietar.

Pentru ca un asemenea condominium să aibă succes, este necesară desfăşurarea unei activităţi de

planificare care ia în considerare câţiva factori, între care îi menţionăm pe cei mai importanţi:

condominium-ul trebuie conceput ca o parte integrantă a comunităţii;

trebuie să dispună de câteva facilităţi hoteliere ca de exemplu, hol şi recepţie, cu birouri pentru

manageri şi activităţi de suport (contabilitate etc.). Dotările pentru pregătirea şi servirea mesei

sunt, de obicei, opţionale;

trebuie să fie conceput pentru a fi ocupat atât de o singură persoană – proprietarul, cât şi

pentru a putea fi divizat în mai multe unităţi de închiriat separat.

(3) Reşedinţe secundare în proprietate multiplă (Time-sharing)

Conceptul de time-sharing constă în diviziunea proprietăţii şi folosirea aceleiaşi unităţi de cazare de

către mai mulţi investitori, fiecare dintre aceştia achitând o cotă parte din investiţie şi având

dreptul de a folosi proprietatea într-o anumită perioadă a anului.

Time-sharing-ul diferă de condominium unde investitorul deţine proprietatea completă asupra

unităţii de cazare. Atracţia acestei forme de cazare constă în tendinţa lor spre stilul de cazare

specific apartamentelor. Poate fi parte într-un hotel, staţiune sau condominium. În prezent,

funcţionează 2 tipuri de bază de time-sharing şi anume: sistemul interval şi sistemul drept de

folosinţă, pe care vom încerca să le explicăm prin următoarele exemple.

Ex: Să presupunem că un întreprinzător se decide să realizeze un program time-sharing, fie achiziţionând un hotel

vechi, un bloc cu apartamente, fie să construiască o clădire nouă într-o zonă a unei staţiuni turistice. El poate lua decizia

de a diviza anul calendaristic în 26 segmente a câte 2 săptămâni fiecare, şi corespunzător acestor segmente să vândă

investiţia unui nr. de 26 de persoane diferite.

Page 50: Turism International SC - FB

50

În cazul sistemului drept de folosinţă, cumpărătorii nu intră în posesia titlului de proprietate, având

în schimb dreptul de a utiliza proprietatea timp de 2 săptămâni, pentru un nr. garantat de ani, în

timp ce titlul rămâne la întreprinzător.În cadrul sistemului interval, cumpărătorii vor împărţi

proprietatea deţinută în comun.

În ambele variante cumpărătorii participă cu cotă parte la costurile de întreţinere, taxe şi alte

cheltuieli asociate acestor unităţi de cazare, şi beneficiază de câteva avantaje:

un loc de cazare garantat, într-o zonă de vacanţă, pentru mulţi ani în viitor;

achitarea unei cote părţi din cheltuieli, sumă care poate fi mai mică comparativ cu cea

determinată de închirierea unei camere de hotel sau a unei case de vacanţă;

o investiţie iniţial scăzută în comparaţie cu avansul şi plăţile lunare necesare cumpărării şi

înteţinerii unei case de vacanţă sau a unui condominium;

o şansă de a schimba unităţile time-sharing cu persoane care deţin unităţi similare în alte zone

sau staţiuni turistice, schimburi efectuate , de regulă, prin intermediul companiei time-sharing.

Pe plan mondial, aceste unităţi de cazare sunt gestionate într-o măsură tot mai mare, de către

companii majore de management hotelier internaţional, precum Marriott, Hilton Hotels

Corporation sau Disney.

Conceptul de time-sharing reprezintă un aspect controversat al industriei hoteliere, fiind criticat de

unele persoane care susţin că unele forme de time-sharing utilizează tactici de vânzare presante

sau care invocă faptul că aceste unităţi urmează să preia clientela tradiţională a hotelurilor din zona

respectivă. Indiferent de aceste aspecte, time-sharing-ul are, în prezent, un rol bine deţinut în

activitatea de cazare turistică.

Aspecte legate de Tarifele hoteliere internaţionale

Pe piaţa serviciilor hoteliere se înregistrează o mare diversitate de clase tarifare (Cristureanu,

2006), după cum urmează:

RR (rack rate) = tariful afişat la recepţie

Trade fair = tarife în perioada târgurilor şi evenimentelor, când creşte cererea oamenilor

de afaceri (cel mai ridicat tarif)

Corp = tariful companiilor cu care unitatea hotelieră încheie contracte de colaborare

ROH (Run of the House)= tarif afişat pe sistemele de rezervare şi valabil o perioadă de

timp în care se apreciază o rată de ocupare scăzută

IntGov (International Government) = tariful special pentru organismele internaţionale

LocalGov (Local Government)=tariful pentru instituţiile publice (cel mai scăzut)

Pe baza tarifelor, unităţile hoteliere calculează o serie de indicatori privind profitabilitateaa sau

rentabilitatea financiară a activităţii de cazare:

ARR (Average Room Rate)= Tariful mediu pe cameră utilizată (raportul încasărilor totale

la numărul de camere disponibile şi utilizate pe întregul an)

RevPar (Revenue per Available Room)= Incasarea medie pe cameră disponibilă (raportul

încasărilor totale la numărul de camere disponibile pe întregul an)

Page 51: Turism International SC - FB

51

ADR (Average Daily Rate)= Tariful mediu zilnic, calculat ca raport între veniturile obţinute

zilnic prin închirierea camerelor şi numărul de camere utilizate.

Tabelul 9. Exemple de tarife hoteliere

(Sofitel)

Tabelul 10. Gradul mediu de ocupare, ARR ş RevPAR pe

regiuni turistice (2010)

Indicatori hotelieri pentru EU27 în anul 2011

Rezultatele activităţii hoteliere pentru anul 2011 sunt pozitive. Toate ţările membre UE au

înregistrat rate de creşteri pozitive pentru indicatorul de referinţă revPAR (+9.3%). Ţările

europene cu cea mai intensă activitate hotelieră (Marea Britanie, Franţa, Germania sau Benelux) au

avut o rată de creştere între 4.5% şi 6%.

Figura 14. Ratele de creştere ale Incasării

medii pe cameră disponibilă în 2011

pentru EU27

Page 52: Turism International SC - FB

52

Cu un coeficient mediu de ocupare de 66%, gradul de ocupare a crescut cu 2 procente faţă de

anul 2010. Lideri pe acest indicator au fost capitalele şi oraşele centre de afaceri: Amsterdam,

Berlin, Hamburg, Londra, Munchen, Paris care s-au situat în jurul valorii de 75% pentru gradul

mediu de ocupare. Cu un grad de ocupare ce a depăşit 85%, Londra a întrecut orice record,

apropiindu-se de gradul de saturaţie, stimulând performanţa globală a Marii Britanii de 75%. In

partea de jos a clasamentului se află gradul mediu de ocupare a hotelurilor din Italia, Spania sau

Polonia. Singurele ţări care au înregistrat scăderi ale gradului de ocupare faţă de 2012 sunt Austria

şi Suedia.

Evaluarea cunoştinţelor

Cele mai multe din marile grupuri hoteliere din lume sunt înregistrate în: a)SUA b) Europa c)Asia-Pacific d)Australia şi Oceania

Cea mai bună metodă de extindere la nivel internaţional a companiilor hoteliere este considerată: a)franciza b) investiţia directă c)contractul de management d)alianţa strategică e)joint-venture-ul

Printre caracteristicile consorţiilor hoteliere se numără:a)participarea cu o cotă la capitalul firmei străine b)autonomie în deciziile de management c)utilizarea fondului comercial în comun d)profit repartizat egal e)proprietate exclusivă asupra brandurilor hoteliere

Serviciile „no-frills” sunt specifice: a)hotelurilor „boutique” b) hotelurilor „budget” c)hotelurilor „business” d)hotel resort-urilor

În ceea ce priveşte întrunirile internaţionale cele mai utilizate structuri de cazare sunt: a)centrele de afaceri b)hoteluri cu facilităţi pentru întruniri c)centrele expoziţionale d)complexurile hoteliere

Facilităţile turistice (gen hol, recepţie) sunt obligatorii la: a)reşedinţele secundare în proprietate deplină b) condominium-uri c) reşedinţele de tip „time-sharing” d)niciuna

Caracteristicile hotelurilor budget (enumeraţi 5)....

Page 53: Turism International SC - FB

53

MODULUL 5.

PIAŢA INTERNAŢIONALĂ A SERVICIILOR DE TRANSPORT AERIAN

Scopul şi obiectivele modulului

Cunoaşterea factorilor care au contribuit la dezvoltarea transportului aerian la nivel internaţional.

Identificarea rolului şi impactului vânzărilor electronice de zboruri

Prezentarea principalelor alianţe ale liniilor aeriene internaţionale

Caracterizarea rolului aeroporturilor internaţionale.

Prezentarea şi analiza ofertei companiilor aeriene.

Cunoaşterea tipurilor de rute şi o tipurilor de tarife din transportul aerian.

Identificarea caractersticilor companiilor low-cost.

Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior În modulul precedent au fost prezentate caracteristicile industriei hoteliere la nivel

internaţional, principalele grupuri şi lanţuri hoteliere internaţionale. Au fost analizate succint

modalităţile de internaţionalizare a serviciilor hoteliere. Au fost enumerate şi descrise

componentele industriei ospitalităţii conform piramidei lui Maslow. Au fost creionate

particularităţile hotelurilor budget, hotelurilor din proximitatea aeroporturilor, centrelor de

întruniri şi conferinţe şi a altor forme de cazare la nivel internaţional. Au fost identificate

trăsăturile industriei MICE la nivel internaţional. Au fost definiţi şi exemplificaţi termenii

standard din industria ospitalităţii şi indicatorii hotelieri la nivel internaţional.

Schema logică a modulului

Factori care au contribuit la dezvoltarea transportului aerian la nivel internaţional.

Rolul şi impactul vânzărilor electronice de zboruri

Alianţe ale liniilor aeriene internaţionale

Rolul aeroporturilor internaţionale.

Tipologia serviciilor oferite de companiilor aeriene.

Tipuri de rute şi tipuri de tarife din transportul aerian.

Caracteristici şi avantaje ale companiilor low-cost.

Page 54: Turism International SC - FB

54

Conţinutul informaţional detaliat

Dezvoltarea transportului aerian, începând cu cea de-a doua jumătate a sec. XX, a avut o contribuţie

însemnată la dezvoltarea turismului, atât de afaceri cât şi de plăcere. Turismul cu avionul a devenit

sigur, confortabil, rapid şi, mai presus de toate, ieftin din 2 motive. Primul motiv este dezvoltarea

extraordinară a tehnologiei aeronautice şi, în special, dezvoltarea avionului cu reacţie (jet):

primul avion cu reacţie comercial a zburat la începutul deceniului 5 şi a contribuit la scăderea costurilor / pasager

km (în comparaţie cu costurile altor forme de transport, în special cel naval);

atât avioanele în ansamblu, dar mai ales motoarele, aripile, fuselajele au continuat să fie îmbunătăţite, au fost

proiectate să-şi reducă greutatea, să consume mai puţin combustibil;

a crescut capacitatea de transport a aeronavelor, ceea ce a determinat şi scăderea preţului de transport (Boeing

747 avea, în 1970, 130-200 locuri, iar în prezent are cca 400 locuri);

începând cu anii ’80, accentul s-a pus pe încercările de reducere a zgomotului produs de avioane şi scurtarea

pistelor de decolare şi de aterizare. Datorită costurilor cu reechiparea şi modificările aeronavelor, guvernul a fost

presat de companiile aeriene să accepte creşterea frecvenţei zborurilor de noapte, descongestionând astfel orarul şi

crescând productivitatea;

decolările şi aterizările scurte (STOL- short take-off and landing) realizate de aeronavele aparţinând British

Airspace au contribuit la revoluţionarea activităţii aeriene, permiţând astfel amplasarea aeroporturilor mai

aproape de centrul oraşelor (ex. London City Airport).

Al doilea motiv este reprezentat de creativitatea transportatorilor aerieni dar şi a altor

întreprinzători din turism, exemplificată prin:

introducerea unor tehnici variate de stabilire a preţurilor: vânzări în avans (Advance Purchase Excursion - APEX);

programe de zbor frecvent (frequent flyer) prin care pasagerii beneficiază de mile gratuite adiţionale în transport,

în funcţie de distanţa parcursă, acumulată cu un transportator, toate acestea contribuind la reducerea tarifelor de

zbor şi creşterea coeficientului de ocupare al avioanelor.

includerea în sistemele “charter” a aeronavelor, atât ad-hoc (în weekend), cât şi pe baza deplasărilor în serie în

perioadele de sejur (când aeronavele se află la dispoziţia firmelor de turism pe întreaga perioadă a sezonului, iar

uneori chiar tot anul).

Intr-o zi obişnuită a anului 2012, mai mult de 8,1 milioane de oameni de pretutindeni s-au

îmbarcat pe o cursă comercială (IATA, pe baza previziunii anuale de 2, 973 miliarde de pasageri

pentru 2012). Pentru a-şi promova şi vinde serviciile, companiile de transport aerian îşi desfăşoară

activităţile într-un mediu de distribuţie extrem de fragmentat şi dinamic. Analizele căutărilor pe

motorul « Google » demonstrează că un călător tipic utilizează 22 de site-uri web pentru a-şi

planifica o călătorie, în mai multe sesiuni, înainte de achiziţia acesteia (“The 5 Stages of Travel”

http://www.thinkwithgoogle.com/insights/featured/five-stages-of-travel/)

Totuşi, călătorii care se bazează exclusiv pe site-urile online de călătorii pot adesea să nu primească

toate informaţiile de care au nevoie pentru a lua o decizie în deplină cunoştinţă de cauză. De

exemplu, intermediarii online nu pot să îi informeze pe călătorii pe distanţe lungi care implică

transportatori multipli cu privire la cele mai bune tarife oferite de companiile aeriene ce oferă

zboruri In cadrul unei alianţe, la disponibilitatea unor cabine la clasa « premium economy »,

existenta unor facilităţi în timpul zoborului ca Wi-Fi gratuit, audio/video la cerere, etc.

Să luăm în considerare cazul unui călător de afaceri, care nu beneficiază de avantajele unui program de

loialitate şi care trebuie să efectueze o călătorie complexă de la Burlington, Vermont-Miami, Florida-Lima, Peru-

Londra, Anglia-Madrid, Spania-Burlington. El nu poate călători la clasa business, dar poate rezerva un loc la

clasa « premium economy » sau locuri la clasa « economy » cu spaţiu suplimentar pentru picioare.

Agenţii de turism din agenţiile tradiţionale cunosc cu siguranţă beneficiile zborurilor consolidate din cadrul unei

alianţe, dar pot să nu aibă informaţii despre politica de verificare a bagajelor sau alte servicii şi produse ale

liniilor aeriene pe care nu le rezervă în mod obişnuit.

Page 55: Turism International SC - FB

55

Astfel, zborul Burlington-Miami este operat de American Airlines prin JFK, cu segmentul Burlington-JFK rezervat

prin partajarea codurilor de operare (« code-share ») pe un zbor efectuat de JetBlue.Miami-Lima este operat de

către LAN, Lima-Londra de către Iberia (via Madrid), Londra-Madrid de către British Airwyas, iar pentru

Madrid-Burlington se utilizează coduri de operare partajate : Madrid-JFK operat de către Iberia, iar JFK-

Burlington de către JetBlue.

Ar mai trebui să luăm în considerare şi variatele diferenţe pe care pasagerul le experimentează şi de care ar

trebui să ştie în momentul în care planifică şi rezervă această călătorie :

JetBlue oferă transportul gratuit a unui bagaj, dar American Airlines nu are această facilitate pentru

zborurile interne la clasa « economic ». Astfel, pasagerul va trebuie să plătească o taxă de bagaj pentru

Burlington-Miami.

JetBlue oferă o secţiune cu locuri cu spaţiu suplimentar pentru picioare pe fiecare zbor, dar vinde aceste

locuri pe website-ul şi chioşcurile proprii. American Airlines nu oferă această facilitate pe toate

zborurile sale, iar pasagerii de pe JetBlue pot achiziţiona aceste locuri doar la aeroport.

JetBlue oferă gustări şi servicii TV gratuit pe zborurile sale, dar American Airlines nu.

American Airlines oferă acces Wi-Fi pe zborurile principale, JetBlue nu. Din păcate, în general, cele mai

multe site-uri de călătorii, agenţii de turism online nu precizează dacă există sau nu acces Wi-Fi în

timpul zborului pentru pasageri. Website-urile companiilor aeriene, aplicaţiile mobile sau procesele de

check-in online specifică acest lucru.

Atât LAN cât şi Iberia oferă cabine “premium” la clasa economic pe zborurile pe distanţe lungi,

informaţii necomunicate în general de către intermediarii online.

Zborurile pe distanţe lungi operate de LAN şi Iberia oferă servicii audio/video la cerere pentru fiecare

pasager, o facilitate neprecizată de către agenţiile de turism online sau site-urile de călătorii.

Iberia tarifează consumul de băuturi şi alimente la clasa economic în cazul zborurilor intra-europene,

British Airwyas nu. La fel, aceste diferenţe nu sunt specificate de către agenţiile de turism online sau

site-urile de călătorii.

Iberia şi British Airwyas solicită o taxă pentru rezervarea unui anumit loc înainte de check-in, JetBlue,

America Airlines şi LAN nu.

Un singur călător…O singură călătorie…O singură alianţă…Multiple companii aeriene, cu diferenţe

semnificative în experienţa pasagerului

Vânzările electronice la nivel internaţional vor atinge 1400 de miliarde în 2013. Călătoriile

reprezintă cea mai mare categorie a comerţului electronic, având ca pion principal vânzările de

bilete de avion. In SUA se estimează că turiştii de afaceri (« business travellers ») şi turiştii ce

călătoresc în scop recreaţional (« leisure tourists ») au cheltuit 85,7 miliarde pe achiziţia online de

bilete de avion, aproape 58% din cheltuielile totale efectuate în mediul online. Cifra se pevizionează

că va atinge în 2016 la 110,2 miliarde dolari (The Future Of Airline Distribution, A Look Ahead To

2017, A special Report Comsissioned by IATA, 2012).

Cele trei mari alianţe ale liniilor aeriene

(1) oneworld (membri: airberlin, America Airlines, British Airways, Cathay Pacific, Finnair,

Iberia, Japan Airlines, LAN, Malaysia Airlines, Qantas, Royal Jordanian, S7 Airlines)

(2) SkyTeam (Aeroflot, Aerolineas, Aeromexico, Air Europa, Air France, Alitalia, China Airlines,

China Eastern, China Southern, Czech Airlines, Delta Air Lines, Kenya Airways, KLM, Korean

Air, Middle East Airlines, TAROM, Vietnam Airlines, Xiamen Air) şi

Page 56: Turism International SC - FB

56

(3) Star Alliance (Adria, Aegean, Air Canada, Air China, Air New Zeeland, ANA- All Nippon

Airways, Asian Airlines, Austrian Airlines, Avianca Taca, Brussels Airlines, CopaAirlines,

Egyptair, Ethiopian Airlines, Polish Airlines, Lufthansa, Scandinavian Airlines, Shenzen

Airlines, Singapore Airlines, South African Airways, Swiss Airlines, TAM, TAP Portugal,

THAI, Turkish Airlines, United, US Airways)

cumulează aproximativ 53% din numărul total de pasageri la nivel mondial. Se consideră că 3

elemente vor influenţa în mod semnificativ strategiile de distribuţie ale acestor alianţe

aeriene :

(1) Imunitatea antitrust şi societăţile mixte (joint-ventures): înţelegeri antitrust şi

parteneriate antitrust există între toate alianţele aeriene, eforturile fiind mai ridicate în

cazul regiunii Atlanticului de Nord, unde aceste grupuri au deţinut 87% din traficul de

pasageri în anul 2011

(2) Polarizarea strategică a activităţilor de distribuţie, vânzări şi marketing : de exemplu

în ţara de origine şi în ţările străine importante, membrii alianţelor îşi asigură vânzările prin

canale de distribuţie preferenţiale, ca website-ul propriu. In ţările unde prezenţa companiei

aeriene este slabă, dar cea a partenerului din joint-venture este puternică, sarcina

distribuţiei revine acestuia din urmă. In în ţările unde atât linia aeriană, cât şi alianţa din

care face ea parte au o prezenţă slabă, compania de transport aerian va opta pentru

fructificarea oricăror oportunităţi prin intermediul canalelor sale directe de distribuţie.

(3) Inlocuirea companiilor aeriene individuale de către alianţe în exercitarea funcţiei de

« portal » de călătorie pentru segmentul « corporate » (turismului de afaceri).

Al doilea important bloc de linii aeriene – LCC (« low-cost carriers »)- a cumulat aproape 26%

din traficul mondial de pasageri în 2012. Companiile de tip LCC utilizează strategii variate de

distribuţie, reflectând diferite moduri de administrare a afacerilor, diverse reţele şi politici

operaţionale.

Astfel Ryanir, Allegiant sau Tiger Airways utilizează exclusiv distribuţia directă, vânzările online

reprezentând aproape 100% din vânzările totale. Alte companii ca easyjet, Virgin Australia sau

Southwest Airlines utilizează şi sistemele de distribuţie globală (GDS)

Companiile LCC au adoptat extrem de rapid internetul ca metodă de rezervări şi distribuţie,

eliminând costurile cu intermediarii. Cota lor de piaţă a crescut în mod progresiv la nivel global.

Companii ca GOL din Brazilia, Southwest Airlines din SUA sau Air Asia se aşteaptă să contribuie

semnificativ la creşterea importanţei acestui segment.

Transportul aerian civil cuprinde câteva elemente:

(1) fabricarea echipamentului;

(2) aeroporturi;

(3) navigaţia aeriană şi serviciile de control a traficului;

(4) companiile aeriene.

Nici unul din aceste elemente nu este dependent doar de turism pentru a-şi desfăşura activitatea. În

plus faţă de transportul civil de pasageri, acestea asigură şi transportul militar, al poştei,

transportul de mărfuri. Cu toate acestea, turiştii reprezintă pentru fiecare din aceste elemente o parte

însemnată a pieţei, şi, din aceste considerente, trebuie apreciate drept componente ale industriei

turismului.

Page 57: Turism International SC - FB

57

În ceea ce priveşte aeroporturile, acestea pot fi în proprietatea statului, a autorităţilor locale sau

privată. În multe cazuri responsabilitatea funcţionării aeroportului este împărţită între:

autorităţile locale şi centrale (ex. Germania) şi

autorităţile locale şi întreprinderi private (ex. Milano).

Importanţa proprietarului constă în faptul că, acolo unde controlul e deţinut sectorul public, este

posibil ca o parte a costurilor directe să fie eliminate de pe lista cheltuielilor, iar cifrele care reflectă

performanţele să fie îmbunătăţite .

Veniturile aeroporturilor provin din:

taxele de aterizare;

taxe de decolare;

taxe de parcare;

taxă per pasageri transportaţi;

venituri din vânzările „duty - free”;

servicii de catering;

alte servicii comerciale etc.

Atât pentru aeroporturi cât şi pentru companiile aeriene există ameninţarea renunţării la taxele

vamale în cadrul UE, deci eliminarea vânzărilor „duty - free”. Estimările apreciază că dacă s-ar

elimina vânzările duty-free, s-ar produce o creştere a taxelor impuse de aeroport cu 20-40%, în timp

ce pachetele de vacanţă vor trebui scumpite cu 10-14 Euro/pers. Un studiu (1997) arată că profitul

aeroporturilor poate creşte cu 20% pentru fiecare 10 minute de întârziere în plecarea avioanelor

tocmai datorită acestor vânzări. Astfel că reducerea aglomeraţiei nu reprezintă un obiectiv

pentru aeroporturi.

În schimb, problema congestionării este o problemă majoră a aeroporturilor internaţionale.

De aceea se fac eforturi majore pt perfecţionarea tehnologiei care va îmbunătăţi handling-ul la sol.

Activitatea de handling la sol cuprinde:

mutarea scărilor la aeronavă ;

transportul pasagerilor şi bagajelor acestora de la terminal la avion şi invers,

montarea calelor de frânare la aeronave, etc.

Companiile aeriene întâmpină dificultăţi în aeroporturile congestionate în legătură cu găsirea

nişelor necesare pentru aterizarea şi decolarea la noile zboruri pe care doresc să le realizeze. Aceste

nişe se alocă / acordă prin negocieri care au loc, de regulă în noiembrie, în fiecare an pentru

zborurile planificate pe anul următor :

serviciile regulate (de linie) au prioritate faţă de cele din grupa Charter ;iar

aşa-numitele drepturi de „întâietate, prioritate” ale companiile aeriene existente fac ca noile

companii să se confrunte cu probleme foarte mari.

Serviciile tehnice care se asigură la sol şi care constau în asistarea şi controlul avionului aflat în

aer sau în momentul decolării / aterizării, sunt considerate de obicei componente ale industriei

turismului întrucât au un rol cheie în realizarea serviciilor de transport aerian.

Page 58: Turism International SC - FB

58

Tabelul 11. Lista primelor 10 de aeroporturi din lume în funcţie de traficul de

pasageri din 2011

Sursa: Airports Council International - ACI http://www.internationalairportreview.com

Serviciile pe care le oferă companiile aeriene pot fi grupate în 3 categorii:

(1) servicii regulate

(2) servicii Charter

(3) servicii de tip „air-taxi”

(1) Servicii regulate

sunt oferite de aproape 700 de companii aeriene din întreaga lume, din care aproximativ 250

sunt membre IATA;

operează pe rute bine stabilite, interne sau externe, pt care au primit licenţe din partea

guvernelor respective. Operează în baza unor orare publicate, indiferent de gradul de

umplere a avioanelor. Există însă zboruri şi rute care nu sunt viabile din punct de vedere

comercial de-a lungul unui an şi de aceea pot fi operate numai în anumite perioade cu cerere

mare.

companiile aeriene ce oferă aceste servicii pot fi în proprietate publică sau privată, iar la

nivel global există o tendinţă de a încuraja deţinerea în proprietate particulară (ex. Air –

France se află în proprietate. statului şi e considerată emblemă naţională (flag carrier ; SAS se

află numai parţial în proprietatea statului ; în Marea Britanie toate companiile aeriene se află

acum în proprietate particulară.

(2) Servicii Charter

nu sunt operate conform unor orare publicate şi nu sunt promovate de către companiile

aeriene care le organizează;

avioanele sunt închiriate unor intermediari pt o sumă fixă, iar intermediarul devine astfel

responsabil cu vânzarea locurilor din avion, companiile aeriene preocupându-se numai de

efectuarea zborului. Intermediarul poate schimba rutele , poate să anuleze zborurile,

transferând pasagerii spre alte zboruri;

Page 59: Turism International SC - FB

59

odată cu liberalizarea transportului aerian de linie (regulat) în Europa, distincţia între

serviciile Charter şi cele regulate a devenit din ce în ce mai neclară. Companiile aeriene

specializate în curse Charter au încercat să ofere şi zboruri regulate. Pe de altă parte,

numeroase companiile aeriene de linie au divizii cunoscute sub denumirea Charter (ex:

Lufthansa are o asemnea divizie: Condor).

(3) Servicii de taxi-aerian

taxiurile aeriene sunt avioane particulare închiriate Charter, cu un nr. mic de 4-8 locuri şi

folosite pentru zborurile în interes de afaceri;

oferă avantajele flexibilităţii şi comodităţii, rutele fiind stabilite în funcţie de pasageri;

un alt avantaj constă în folosirea de aerodromuri mici, aflate chiar în apropierea firmei sau

fabricii. În Europa există cca 1300 aerodromuri care pot fi folosite, faţă de cca 200 aeroporturi;

zborurile pot fi organizate în timp scurt, iar costul închirierii poate fi comparat cu cel al

tarifelor însumate pt toţi cei care călătoresc cu avionul respectiv, la clasa Business;

în Marea Britanie există aproape 150 companii aeriene care oferă asemenea servicii.

Există anumite aspecte în funcţionarea actuală a transportului aerian civil care determină

necesitatea reglementării acestei activităţi. Necesitatea reglementării este determinată:

(1) în primul rând, de asigurarea securităţii pasagerilor, astfel încât companiile aeriene sunt

licenţiate şi supervizate;

(2) din motive de protecţie a populaţiei sunt necesare reglementări şi în domenii precum

controlul zgomotului şi a poluării.

În linii mari transportul aerian are 3 domenii de reglementări:

(a) rutele internaţionale de linie sunt operate în baza unor înţelegeri între guvernele ţărilor în

cauză ;

(b) tarifele aeriene pe rutele internaţionale, de linie, sunt în prezent tot mai puţin supuse

controlului, întrucât în America de Nord şi Europa companiile aeriene au libertatea de a-şi

stabili propriile tarife. În general, în transportul intern există un control mai redus asupra

tarifelor practicate.

(c) guvernele aprobă şi licenţiază companiile aeriene care vor opera curse de linie, atât

internaţionale cât şi interne.

Acordurile internaţionale privind transportul aerian sunt negociate prin trimitere la cele 5

„libertăţi” sau drepturi ale aerului definite la Convenţia Transportului Aerian Civil de la Chicago din

1944, unde 8 guverne au purtat discuţii cu scopul de a promova transportul aerian mondial şi de a

stabili procedurile standard de operare a curselor aeriene între state.

Libertatea 1 – acordarea reciprocă a drepturilor se survol;

Libertatea 2 – dreptul de a realiza escale tehnice;

Libertatea 3 – dreptul de a transporta pasagerii, marfa şi poşta din ţara de reşedinţă;

Libertatea 4 – dreptul de a transporta pasageri, mărfuri şi poşta spre ţara de reşedinţă;

Libertatea 5 – dreptul de a transporta pasageri, mărfuri şi poşta spre/din alte ţări decât ţara

de reşedinţă.

Cu excepţia situaţiilor speciale (de natură politică sau militară), primele 2 libertăţi se acordă în

mod automat, pe bază de reciprocitate. Pt acordarea celorlalte 3, guvernele iniţiază tratative în

decursul cărora sunt negociate o serie de condiţii referitoare la drepturile de trafic ale companiile

aeriene din fiecare ţară.

Page 60: Turism International SC - FB

60

Există şi alte libertăţi care nu au fost discutate la Convenţia de la Chicago şi anume:

Libertatea a 6-a – transportul pasagerilor, poştei şi mărfurilor între 2 ţări, cu o companiile

aeriene care nu aparţine nici uneia din cele 2 ţări, dar care operează via ţara de provenienţă

a companiei.

Libertatea a 7-a – transportul pasagerilor şi mărfurilor direct între 2 state de către o

companiile aeriene care nu aparţine nici uneia din cele 2 ţări. Cursa respectivă se efectuează

numai în afara teritoriului naţional, deci pe o rută între 2 ţări.

Putem vorbi de o a 8-a libertate care permite unei companiile aeriene străine să transporte

pasageri în interiorul unei alte ţări, pe o rută care are originea sau destinaţia în ţara de

reşedinţă a companiile aeriene. De obicei acest tip de transport se numeşte „cabotaj”.Iniţial,

cabotajul se practica pt a pune în legătură statul donator al dreptului de cabotaj cu fostele

sale colonii – ex. Marea Britanie – Hong Kong.

În prezent dreptul de cabotaj se poate acorda unei companiile aeriene dintr-o altă ţară, pt a

asigura transportul de cabotaj intern în statul donator, ceea ce reprezintă o a 9-a libertate a

aerului.

ex: SUA a permis cabotajul pe ruta spre şi dinspre Honolulu, mai ales în perioadele în care companiile aeriene

americane se confruntau cu conflicte de muncă sau cu alte dificultăţi.

În timp ce un număr mic de ţări îşi exprimă opţiunea pentru un „cer deschis”, cele mai multe solicită

controlul. O înţelegere internaţională asupra serviciilor aeriene, la care au subscris mai mult de 90

de ţări, prevede schimburi mutuale (conform primelor două libertăţi), iar pentru restul situaţiilor

fiind necesare acorduri între statele implicate. Convenţia a hotărât să nu condiţioneze serviciile

Charter, considerând că statele implicate pot impune orice reglementare considerată a fi necesară.

Transportul pe rute în interiorul ţării (cabotaj), nu face subiectul înţelegerilor

guvernamentale şi, în mod uzual, este realizat numai de către companiile aeriene ale ţării

respective.

Trebuie să menţionăm că, conform legislaţiei specifice din SUA, companiile aeriene din alte

ţări nu pot opera curse aeriene în interiorul SUA, doar ca o extensie a zborurilor

transatlantice ; companiile americane pot să opereze transport aerian între oraşele

europene.

Produsul unei companii aeriene cuprinde o multitudine de componente articulate astfel încât

„întregul” să fie coerent, funcţional, accesibil, atractiv şi obţinut cu costuri unitare cât mai scăzute.

Printre componentele cele mai importante care fac obiectul deciziei în politica de produs sunt:

tipul şi capacitatea aparatelor de zbor;

gama serviciilor prestate pe parcursul transportului (în zbor şi la sol);

ruta de zbor (orar, escale, distanţe, frecvenţe, corespondenţe, etc);

accesul public la ofertă;

posibilitatea şi oportunitatea combinării serviciilor oferite cu oferta unor prestatori

complementari.

Rutele aeriene – se pot prezenta sub o varietate de forme, de la reţelele cu aspect liniar, la cel de

reţea sau grilaj (grid), până la cel radial, având în centru un ax sau nod aerian, numit HUB,

sistemul astfel constituit purtând numele de HUB and SPOKE.

În cazul rutelor liniare avionul pleacă de la aeroportul de bază, iar în drum spre destinaţia

finală face o serie de opriri intermediare justificate tehnic sau comercial. Atât din motive

tehnice dar şi economice, tot mai multe companii aeriene au renunţat la acest model de rută

considerat mai puţin eficient, întrucât costurile medii unitare de operare sunt ridicate,

Page 61: Turism International SC - FB

61

dimensiunile pieţei în multe dintre punctele de escală comercială nu justifică costurile

de aterizare, staţionare, decolare, etc. Din aceste considerente multe companii aeriene au

micşorat numărul de escale, chiar şi pe cursele efectuate pe distanţe lungi.

Rutele sub formă de reţea sau grilă sunt, de obicei, specifice rutelor interne. Un exemplu

clasic este cel al unei rute celebre din India, denumită „dreptunghiul de diamant”, respectiv

Bombay – Delhi – Calcutta – Madras. Pincipalul avantaj al acestui tip de rută este

reprezentat de obţinerea unui grad înalt de utilizare a capacităţii de transport. De

asemenea, avioanele pot opera cu ocazia unui zbor unic pe un număr mare de rute,

conectând astfel un număr mare de oraşe şi , în plus, nefiind nevoite să se întoarcă pe

acelaşi traseu. Timpul la sol (de staţionare a avionului), se micşorează substanţial, ceea ce

duce la îmbunătăţirea parametrilor tehnici şi economici de utilizare a avionului. În aceste

condiţii, volumul traficului aerian este mai mare comparativ cu rutele liniare, în schimb,

eforturile de comercializare sunt dispersate, ceea ce reprezintă un dezavantaj.

În cazul rutelor radiale, rutele au aspectul unor raze sau spiţe (spoke), care pornesc din

aeroportul central (hub), prin care se face legătura cu un număr mare de aeroporturi situate

la distanţe diverse, în ţări diverse. Acest tip de rută permite creşterea numărului de

perechi de aeroporturi care sunt puse în legătură, fără a se deschide rute suplimentare.

Sistemul HUB AND SPOKE a apărut în SUA unde companiile aeriene nu-şi puteau permite

financiar, să deservească toate aeroporturile cu o frecvenţă maximă a transporturilor de tip oraş-

oraş.

Aeroporturile HUB asigură serviciile transcontinentale şi intercontinentale, în timp ce

Aeroporturile SPOKE sunt regionale, ele asigurând legăturile pentru distanţele lungi, fiind

deci intermediari.

Aceste servicii de intermediere se pot asigura cu avioane mai mici, cu costuri mai reduse, iar

companiile aeriene care deservesc aceste rute de alimentare sunt, de obicei, asociate cu marile

companii. Zborurile sunt astfel componente ale unui complex, iar teoretic eficienţa creşte. Un hub

care are, să zicem, 55 spokes, poate realiza 1500 de legături de tip oraş – oraş (teoretic). Între hub-

uri sunt folosite avioane de capacităţi mari, care înregistrează prin acest sistem coeficienţi de

ocupare a capacităţii de transport mai ridicaţi. Popularitatea sistemului s-a resimţit începând cu

anul 1995, când ¾ din pasagerii aeroportului Atlanta au fost transferaţi spre alte aeroporturi

(spokes). Sistemul se potriveşte zborurilor pe distanţe lungi, iar opririle solicitate de realizarea

conjuncţiilor au o pondere redusă în cadrul călătoriei totale.

Acest sistem are şi dezavantaje economice. Organizarea unui asemenea sistem necesită

realizarea unor valuri frecvente de linii apropiate de plecare şi sosire, ceea ce duce la creşterea

presiunii asupra aeroporturilor aglomerate şi determină întârzieri. De asemenea, numărul

personalului la sol este mare. Unele aeroporturi fac faţă mai bine acestor probleme, de ex.

aeroportul Schiphol din Amsterdam care a câştigat de pe urma acestor zboruri, în condiţiile în care

sosirea şi plecarea în zborurile „hub and spoke” se realizează pe acelaşi terminal, spre deosebire de

aeroportul din Bruxelles, unde în acest scop se folosesc terminale diferite, fiind necesară deplasarea

pasagerilor între terminale, cu autocare.

În anumite situaţii, companiile aeriene care nu folosesc acest sistem pot fi mai profitabile, realizând

zboruri fără escale, pentru care tarifele percepute sunt mai mari, chiar dacă cererea este mai mică.

Aceste zboruri de adresează, în special, oamenilor de afaceri.

În scopul extinderii reţelei de rute companiile aeriene folosesc mai multe metode:

Page 62: Turism International SC - FB

62

una dintre cele mai frecvent utilizate este achiziţionarea rutelor pe care operează alte

companii aeriene. În acest fel, cumpărând drepturile de operare pe rutele externe de la Companiile Pan American şi TWA atunci când

acestea s-au confruntat cu mari dificultăţi financiare, companiile American Airlines, Delta şi United Airlines au

putut să-şi extindă reţeaua de rute.

franciza

partajarea spaţiului de zbor (block spacing)

partajarea codurilor de operare (code sharing).

În activitatea de transporturi aeriene, o caracteristică specifică este multitudinea de variante de

tarife care se pot aplica pe aceeaşi rută de zbor, eventual chiar pentru acelaşi nivel calitativ al

serviciilor. Tarifele sunt diferenţiate în funcţie de numeroase elemente, între care:

sezon;

lungimea sejurului la destinaţie;

dacă în intervalul de timp al călătoriei este inclus un week-end;

durata de valabilitate a biletului;

intervalul de timp între momentul cumpărării biletului şi momentul efectuării călătoriei ;

cum, unde, când a fost achiziţionat biletul;

modalitatea de plată;

dimensiunea grupului care călătoreşte;

numărul şi vârsta copiilor care fac parte din grup, etc.

Categoriile de tarife aplicabile la cursele de linie operate de companiile aeriene sunt atât de diverse

încât este posibil ca pe acelaşi zbor, pasagerii din acelaşi avion, să fi plătit între 8-15 niveluri

diferite de preţ, cu diferenţe între ele de la 5-100%. Pe ruta Atlanticului de Nord, de exemplu, se

practică 60 de categorii de tarife, care sunt publicate în manuale de tarife aeriene, ele putând deci fi

cunoscute de public. Diferenţa cea mai senzaţională este aceea care se înregistrează pe rute cu

lungime obiectivă egală şi condiţii comparabile de achiziţionare şi plată a biletelor. Tariful pe

unitatea de distanţă (km sau milă) scade odată cu creşterea distanţei, situaţie specifică tuturor

mijloacelor de transport.

În cazul transporturilor aeriene însă, diferenţele tarifare între rute au drept cauză nu numai

diferenţele de distanţă ci şi locul de situare pe glob a rutelor sau oraşelor care sunt cap de rută

(vorbim astfel despre „oraşe cu tarif scăzut” şi „oraşe cu tarif ridicat”). Nivelul tarifelor europene a

fost, mult timp, mai ridicat comparativ cu nivelul tarifelor practicate în America de Nord sau

Asia/Pacific, pe rute comparabile. Frankfurt, Bruxelles, Paris şi Amsterdam fac parte din categoria

oraşelor cu „tarif mare”, diferenţa tarifară fiind de 50-75% faţă de oraşele cu „tarif mic”, precum

Londra, Dublin, Lisabona sau Atena.

Transportul aerian a devenit tot mai ieftin, pe de o parte datorită scăderii absolute a tarifelor, iar pe

de altă parte, datorită extinderii gamei tarifare care permite accesul la trasportul aerian a unei

categorii de public cu o cerere foarte elastică la preţ. Au proliferat tarifele foarte scăzute,

condiţionate de respectarea de către publicul călător a unor termeni sau restricţii care nu afectează

calitatea prestaţiei, avantajând totodată şi companiile aeriene (de ex, prin atenuarea caracterului

sezonier al cererii).

Fixarea tarifului/loc în avion, de către o companie aeriană, este un proces complex, care ia în

considerare mai multe aspecte:

mărimea şi tipul avionului

densitatea traficului pe rută şi nivelul concurenţei

Page 63: Turism International SC - FB

63

regularitatea cererii şi măsura în care se înregistrează o cerere comparabilă şi în sensul

invers al rutei respective

tipul cererii pe ruta respectivă: cerere pentru clasa I, business, economy, tarife IT sau alte

discounturi

coeficientul de ocupare a avionului minim necesar pentru a acoperi cheltuielile totale. În

general, acesta se situează între 50-60% pentru cursele regulate (este un coeficient care

trebuie atins ca medie anuală).

De obicei, companiile aeriene practică preţul discriminatoriu, adică percepe preţuri unitare

diferite pentru diferitele unităţi ale aceluiaşi produs sau serviciu, invocând motive care nu au

legătură cu modificări sau diferenţe de costuri din procesul de producţie. În multe cazuri, această

strategie de preţ este influenţată, cel mai adesea, de diferenţele în elasticitatea cererii, decât de

diferenţele de costuri. Astfel, în cazul unei elasticităţi scăzute între cerere şi preţ compania percepe

preţuri mai ridicate, iar atunci când elasticitatea este ridicată, compania fixează preţuri mai scăzute.

Diferenţele de cost pot motiva diferenţele tarifare, ca de ex, diferenţierea între tarifele aeriene din

perioadele de trafic de vârf şi cele din perioadele de trafic redus. Clasele I şi business (cu tarife mult

mai ridicate), vor realiza niveluri mai mari din profitul companiei comparativ cu clasa economic sau

biletele cu reducere; o companie aeriană cu aprox. 10%din locuri la clasa business poate obţine 40%

din totalul veniturilor din vânzarea acestora. Stabilirea tarifelor presupune cunoaşterea amănunţită

a cererii potenţiale. Biletele cu reduceri vor atrage o piaţă nouă, care însă nu presupune reducerea

cheltuielilor de transport din partea clienţilor tradiţionali.

Toate serviciile de transport regulat au la bază sisteme avansate de rezervare, şi

comercializează o parte din locurile de avion cu tarife foarte scăzute (APEX). Aplicarea lor este

posibilă pe acele reţele unde rezervarea poate fi confirmată înaintea plecării. Aceasta permite

companiilor aeriene să aprecieze capacitatea de umplere cu f. mare exactitate. Pentru a umple

locurile rămase nevândute, companiile oferă tarife stand-by, disponibile acelor pasageri care nu au

rezervare şi care acceptă riscul de a nu găsi un loc liber la cursa dorită. Pe multe rute, în special cele

frecventate de oameni de afaceri, şansa găsirii de locuri libere este mare.

Companiile aeriene fac adeseori rezervări peste capacítate (overbooking), datorită numărului

mare de no-shows (persoane cu rezervare dar care nu se prezintă la avion), pe anumite rute

ponderea acestor no-shows este foarte mare, până la 30%. Sunt însă şi situaţii când datorită acestor

practici, se prezintă la avion mai mulţi pasageri decât numărul locurilor din avion; rezolvarea

constă fie în transportarea pasagerilor la o clasă superioară, fie în despăgubirea financiară a

acestora în timp ce li se oferă locuri pentru un alt avion, etc.

Asociatia Internaţională a Transportului Aerian (IATA) a fost creata la 28 august 1919, la

iniţiativa Companiilor aeriene britanice, olandeze, germane, daneze, norvegiene si suedeze care

încercau sa organizeze transportul aerian, în perspectiva cooperării. În 1935 IATA avea 29 membrii

şi era organismul profesional cel mai reprezentativ în transportul aerian internaţional. La

Convenţia de la Chicago din 1944 s-au fixat pentru prima dată, principiile generale ale cooperării

internaţionale veritabile. Acest acord, care trasa elementele generale ale cooperării urma sa fie

completat de numeroase convenţii bilaterale. Cele mai importante decizii se luau insa in cadrul

IATA si OACI (Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale). Pentru un număr însemnat de ani, IATA a

exercitat un control efectiv asupra tarifelor pe rutele internaţionale. Scopul principal al asociaţiei în

forma iniţiala era de a promova siguranţă, regularitate şi eficienţă în transportul aerian , de a

concepe mijloacele de colaborare între Companiile Aeriene, de a coopera cu alte organizaţii

internaţionale în vederea realizării efective a securităţii transportului aerian. Iniţial companii

aeriene din SUA şi apoi din alte ţări, au ales să se retragă din IATA ceea ce a dus la o importantă

Page 64: Turism International SC - FB

64

restructurare a acesteia. Rolul IATA în ceea ce priveşte fixarea tarifelor a devenit astfel

neimportant, iar companiile aeriene au libertatea de a-şi stabili preţurile, serviciile şi celelalte

aspecte ale activităţii. În prezent, rolul IATA constă în aceea că reprezintă o „centrala” a unui sistem,

care urmează avantajele financiare între membri.

Companiile aeriene low-cost

Aceşti transportatori aerieni pot fi definiţi ca fiind operatori aerieni de curse regulate într-un

sistem point-to-point (rute directe, fără escale sau schimbări ale aparatelor de zbor) şi care oferă

servicii no-frills (fără pretenţii, adică lipsa oricărui alt serviciu, exceptând transportul propriu-

zis), angajaţii sunt plătiţi sub media sectorului de activitate al transportului aerian de pasageri.

Modelul low-cost şi-a demonstrat eficienţa, în timp ce marea majoritate a marilor companii aeriene

se confrunta cu probleme, segmentul low-cost se menţinea pe poziţii. În Europa, prima companie

low-cost, Ryanair, cea mai mare la ora actuală pe piaţa europeană.

În acelaşi timp, companiile aeriene tradiţionale se confruntă cu dificultăţile sistemului hub and spoke

care necesită o infrastructură impozantă, extrem de costisitoare, cu un consum mare de forţă de

muncă, dar care oferă o gamă largă de destinaţii, flexibilitate în schimbarea unei călătorii şi „frills”,

respectiv servicii de alimentaţie la bordul aeronavei, dotări pentru agrementul pasagerilor, diverse

servicii, etc.

Diferenţele dintre cele două sisteme de transport aerian al pasagerilor:

rutele deservite. O companie tradiţională, mai ales una naţională, deserveşte o reţea amplă

de rute care leagă localităţi de pe întreg teritoriul unui stat, în timp ce transportatorii low-

cost nu pun accent pe numărul de aeroporturi spre care asigură legături, cât, mai curând, pe

dimensiunea aeroporturilor sau importanţa lor. Ele nu sunt interesate să fie prezente pe cât

mai multe aeroporturi, ci doar pe acelea care înregistrează fluxuri importante de pasageri şi

deci, le asigură încasări mari.

productivitatea muncii este măsurată ca raport între numărul de angajaţi şi numărul

aparatelor de zbor ale unei companii aeriene. În SUA, Southwest Airlines înregistrează în

2002 o productivitate de 85 angajaţi/aeronavă (etalonul pentru SUA), în timp ce în acelaşi an,

United Airlines avea 173 angajaţi/aeronavă. Astfel, companiile low-cost reduc la minim

numărul angajaţilor şi corespunzător, cheltuielile cu forţa de muncă.

comercializarea serviciilor se realizează în mod clasic prin: agenţii de turism, prin

birouri proprii sau on-line. Această ultimă dintre metode este cea mai puţin costisitoare şi

de aceea, foarte mult utilizată de companiile low-cost care folosesc în acest scop fie site-uri

proprii fie site-uri specializate. Se apreciază că, în medie, costurile de vânzare prin acest canal

de distribuţie reprezintă aproximativ 1% din preţul propriu-zis al biletelor de avion. In cadrul

sistemului de distribuţie clasic, prin intermediul agenţiilor de turism, compania aeriană

cedează acesteia un comision de 5-7% din valoarea biletului comercializat. Compania Tarom

din considerente legate de reducerea costurilor de vânzare, a decis reducerea comisionului

cedat agenţiilor de turism la valoarea de 1% începând cu luna aprilie 2006. Pentru a rămâne

competitive, companiile tradiţionale oferă pasagerilor stimulente sub forma reducerilor

tarifare şi a programelor de fidelizare. O altă modalitate de scădere a costurilor o reprezintă

folosirea „biletului electronic” (fiecare client are un cod unic în baza căruia se vor confirma

rezervarea şi accesul la bordul avionului.

point-to-point versus hub and spoke. În general, companiile low-cost se axează pe rute

directe, estimându-se faptul că numai 10% dintre pasagerii acestora au nevoie de zbor de

Page 65: Turism International SC - FB

65

legătură pentru a ajunge la destinaţia dorită. Comparativ, clienţii companiilor aeriene

tradiţionale, în procent de peste 40% schimbă cel puţin o singură dată avionul pe parcursul

unei călătorii. Deloc de neglijat este faptul că utilizarea sistemului hub and spoke generează

cheltuieli suplimentare deosebit de mari. Zborurile directe, non-stop, sunt mult mai ieftine din

acest punct de vedere. Ele durează mai puţin decât cele cu escale şi, cum angajaţii companiilor

aeriene sunt plătiţi pe unitatea de timp, un zbor mai lung va genera cheltuieli mai mari cu

forţa de muncă. La aceste cheltuieli se adaugă şi cele de handling (încărcare, descărcare,

reâncărcare bagaje, etc.) pe fiecare aeroport de legătură. Nici costurile cu combistibilul nu

sunt de neglijat, decolările, aterizările, rulările pe pistă, etc. Necesită un consum mai mare de

kerosen decât dacă avionul se află în zbor.

costurile cu forţa de muncă. Piloţii sunt o categorie de personal foarte (cea) mai bine

remunerată. Companiile low-cost îşi plătesc piloţii cu un salariu mediu lunar de 10.000 –

12.000 USD, în timp ce la o companie tradiţională salariul poate depăşi 220.000 USD/an.

Companiile tradiţionale se mândresc cu un personal extrem de experimentat, cu o vechime în

muncă considerabilă şi îşi plătesc personalul corespunzător. Companiile low-cost au apărut

relativ recent pe piaţă, experienţa piloţilor nu este la fel de mare, deci salariile plătite sunt mai

mici.

parcul de avioane. Companiile low-cost operează, de regulă, un singur model de aeronavă,

ceea ce determină cheltuieli mai mici, în timp ce companiile tradiţionale utilizează mai multe

tipuri de aeronave. De exemplu, Delta are 16 tipuri de aeronave. Companiile tradiţionale

trebuie să-şi adapteze tipul de avion la fiecare categorie de rută pe care o operează (rute

scurte, avioane scurt-curier, rute transoceanice, avioane de mare capacitate şi cu rază mare

de acţiune). În aceste condiţii o companie tradiţională are cheltuieli mari de întreţinere a

flotei eterogene utilizate, la care se adaugă cheltuielile de policalificare a echipajelor.

Modelul low-cost are trei caracteristici distinctive:

(1) Produsul oferit este cât se poate de simplu. Companiile se rezumă la efectuarea

transportului propriu-zis. Nu se ia masa la bordul avionului, de cele mai multe ori nici

băuturile sau snacksurile nu sunt gratuite. Nu există servicii multi-class, există o singură

clasă, numărul locurilor disponibile din avion fiind mai mare, ceea ce determină o utilizare

intensivă a aparatelor de zbor. Pentru zborurile low-cost nu se fac rezervări „pe locuri”, ci

„în limita locurilor disponibile”, pasagerul aşezându-se pe oricare loc liber. Aceste companii

nu au o obişnuinţă în a utiliza programe de fidelizare. În ultima perioadă, datorită creşterii

concurenţei pe piaţa de profil, sunt tot mai frecvent utilizate asemenea măsuri de fidelizare

a clientelei.

(2) Poziţionarea pe piaţă se referă la segmentul de clienţi care utilizează servicii low-cost. Cei

mai mulţi clienţi nu călătoresc în interes de seviciu şi nu pun accent pe frecvenţa zborurilor

sau pe existenţa unui orar strict. În general, aceste companii acţionează pe distanţe scurte,

aeroporturi secundare, regionale şi ocolesc hub-urile.

(3) Costurile de operare sunt reduse prin următoarele căi:

omogenizarea parcului de aeronave – costuri de întreţinere şi de formare a

personalului mai mici;

simplificarea şi eficientizarea operaţiunilor de ground-handling;

utilizarea aeroporturilor secundare, mai ieftine, cu taxe de aeroport mai mici;

utilizarea preponderentă a Internet-ului ca reţea de distribuţie.

Page 66: Turism International SC - FB

66

China şi Filipine sunt ţările unde se previzionează cea mai mare creştere a capacităţii de transport

asigurate de LCC, în perioada 2011-2016 (Graficul 1)

Graficul 1. Creşterea în valori absolute a capacităţii de transport (milioane persoane)

asigurate de LCC (2011-2016)

Câteva caracteristici principale care fac din transportatori low-cost mai competitivi decât

companiile aeriene tradiţionale :

a) Unele companii au introdus tarife « one-way » ce nu necesită escale sau înnoptări

b) Servicii no-frills, care adesea permit reducerea costurilor operaţionale cu 6-7%

c) Cabine la o singură clasă

d) Călătorii fără bilete (fizice)

e) Curse frecvente pentru a concura cu alte linii aeriene în cazul destinaţiilor populare

f) Revizii scurte, adesea mai puţin de o jumătate de oră, cu o rotaţie mai ridicată a aeronavelor

şi mai puţin timp petrecut pe platforme şi pe pistă

g) Utilizarea de aeroporturi secundare unde e fezabil (inclusiv asugurarea transportului la şi

de la aeroport acolo unde nu există)

h) Curse sau zboruri directe (sistem « point-to-point »)

i) Costuri mai reduse cu personalul, cu un echipaj mai puţin numeros datorită lipsei serviciilor

complementare din timpul zborului, care reduce şi timpul de staţionare şi de reîntoarcere a

aeronavei prin economia de timp obţinută prin lipsa nevoii serviciilor de curăţenie impuse

de servirea mesei.

j) Flexibilitate în repartizarea personalului, lipsa înnoptărilor echipajului la locaţiile non-bază

şi operaţiuni simplificate (de ex. unele toalete din aeronavele de pe cursele interne sunt

golite doar la cererea echipajului şi nu la fiecare cursă).

k) Multe aeronave sunt închiriate, ceea ce permite reducerea cheltuielilor de amortizare

l) Multe servicii sunt externalizate, cum ar fi cele cu personalul de la sol şi check-in,

minimizând cheltuielile generale şi reducând costurile cu regia cu 11-15%

m) Tipuri standardizate de aeronave pentru reducerea costurilor de mentenanţă şi utilizarea

unei game restrânse de piese în cazul unor reparaţii

n) Spaţii de birouri reduse în aeroporturi

o) Accent mare pe publicitate, în special panouri, bannere (inclusiv online), reviste pentru a

compensa scăderea utilizării agenţilor de turism ca principală metodă de efectuare a

rezervărilor

p) Puternică dependenţă de internet şi telefon pentru rezervări

q) Personal administrativ redus, cu multe vânzări realizate pe bază de comision pentru a

stimula performanţa (metodă de remuneraţie utilizată uneori şi în cazul piloţilor)

Page 67: Turism International SC - FB

67

Compania aeriană irlandeză Ryanair, cel mai mare operator low-cost din Europa, operează peste 1.500 de

zboruri pe zi, de la 53 de baze, pe 1 500 de rute din 28 de ţări, conectând astfel peste 168 de destinaţii. Ryanair

operează cu o flotă de peste 290 de aeronave Boeing 737-800, are o echipă formată din peste 8.500 de oameni şi

a deservit anul trecut (2012) peste 80 de milioane de pasageri (www.forbes.ro). Printre propunerile « bizare » pe

care CEO-ul companiei le-a avut pentru reducerea costurilor, fără a fi însă (încă) implementate se numără :

(1) Reducerea numărului de toalete din aeronave la una singură, şi înlocuirea lor cu 6 scaune ; « această

măsură ar permite scăderea tarifelor cu 5%, tăind 3$ din preţul unui bilet de 63$ »

(2) Taxarea cu 1€ a pasagerilor care utilizează toaleta, urmărind şi cshimbarea comportamentului

pasagerilor în sensul utilizării toaletei înainte şi după zbor

(3) Locuri de stat în picioare sau « scaune verticale », locurile urmând să fi costat într 6$ şi 13$

(4) Taxarea pasagerilor supraponderali (măsură susţinută şi de sondajele realizate în rândul

consumatorilor)

(5) Solicitarea unei sume de 40 de lire sterline (63$) pentru printarea tichetelor de îmbarcare

(http://edition.cnn.com/2011/10/17/travel/ryanair-money-saving-schemes )

Evaluarea cunoştinţelor

Cel mai mare operator low-cost din Europa este :a) Allegiant b)Ryanair c) Tiger Airways d)Virgin Australia

Serviciile charter: a)operează pe baza unor orare publicate b) sunt închiriate unor intermediari pentru o sumă fixă c)se pot organiza în timp scurt d)sunt promovate de companiile aeriene care la organizează

O rută aeriană de tip „hub and spoke”: a) permite ca avioanele să opereze cu ocazia unui zbor unic un număr mare de rute b)creşte numărul de perechi de aeroporturi care sunt puse în legătură, fără a se deschide rute suplimentare c)specifică rutelor interne, obţinându-se un grad înalt de utilizare a capacităţii de transport

Cea mai bună metodă de extindere la nivel internaţional a serviciilor aeriene este: a)franciza

b) achiziţionarea rutelor c)partajarea spaţiului de zbor d)partajarea codurilor de operare

O companie low-cost: a)se axează pe rute directe b) oferă servicii suplimenatre c)deserveşte rute ample d)are o productivitate a muncii mai scăzută e)operează mai multe modele de aeronave

Veniturile aeroporturilor provin din (enumeraţi minim 5 surse)…..

Page 68: Turism International SC - FB

68

MODULUL 6.

DISTRIBUŢIA PRODUSULUI TURISTIC LA NIVEL INTERNAŢIONAL

Scopul şi obiectivele modulului

Cunoaşterea sistemelor globale de distribuţie (GDS) a serviciilor turistice la nivel internaţional.

Prezentarea principalelor companii GDS şi serviciilor acestora.

Cunoaşterea etapelor procesului de distribuţie la nivel internaţional.

Crearea unei imagini globale a canalelor de distribuţie utilizate în turismul internaţional.

Prezentarea rolului agenţiilor de turism online (OTA).

Cunoaşterea rolului internetului în achiziţia produselor turistice la nivelul consumatorului final

Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior În modulul precedent au fost prezentaţi factorii care au contribuit la dezvoltarea transportului

aerian la nivel internaţional. S-a discutat despre rolul şi impactul vânzărilor electronice de

zboruri. Au fost prezentate principalele alianţe ale liniilor aeriene internaţionale. S-au analizat

rolul aeroporturilor internaţionale şi serviciile oferite de acestea. Au fost expuse şi clasificate

serviciile oferite de companiile aeriene internaţionale. S-au prezentat tipurile de rute şi tipuri

de tarife din transportul aerian. Au fost identificate caracteristicile şi avantajele companiilor

low-cost.

Schema logică a modulului

Sistemele de distribuţie globale (GDS).

Principalele companii de pe piaţa GDS şi mărcile deţinute.

Etapele procesului de distribuţie la nivel internaţional.

Rolul agenţiilor de turism online (OTA) în distribuţia la nivel internaţional.

Rolul internetului în achiziţia produselor turistice la nivelul consumatorului final.

Page 69: Turism International SC - FB

69

Conţinutul informaţional detaliat

Povestea conversaţiei din anii ’50 dintre fondatorul American Airlines, C.R. Smith şi un

reprezentant de vânzări al IBM este una legendară. Lansarea în 1962 a sistemului SABRE poate

echivala cu lansarea comerţului electronic. În cei 50 de ani de când industria transportului aerian a

început să înveţe lumea cum să desfăşoare afaceri prin mijloace electronice, multe s-au schimbat în

domeniul distribuţiei serviciilor de transport aerian.

Lumea anului 2012 este una digitală. Mai mult de 1 miliard de persoane au un cont pe reţeaua

Facebook. Sunt mai mult de 200 de milioane de « mesaje » zilnic pe Twitter. Apple a vândut 2

milioane de smartphon-uri iPhone 5 în primele 24 de ore din momentul în care dispozitivele au fost

disponibile pentru pre-comandă. In fiecare zi, numărul de iPhone-uri vândute la nivel mondial este

mai mare decât numărul de naşteri.

Vânzările electronice la nivel internaţional vor atinge 1400 de miliarde în 2013. Călătoriile

reprezintă cea mai mare categorie a comerţului electronic, având ca pion principal vânzările de

bilete de avion. In SUA se estimează că turiştii de afaceri (« business travellers ») şi turiştii ce

călătoresc în scop recreaţional (« leisure tourists ») au cheltuit 85,7 miliarde pe achiziţia online de

bilete de avion, aproape 58% din cheltuielile totale efectuate în mediul online. Cifra se pevizionează

că va atinge în 2016 110,2 miliarde dolari (The Future Of Airline Distribution, A Look Ahead To

2017, A special Report Comsissioned by IATA, 2012).

Sistemele de distribuţie globale (GDS)

Înaintea dezvoltării sistemelor computerizate, procesul de rezervare a unui bilet la liniile aeriene

era unul deosebit de complex. Companiile de transport aerian publicau periodic orarele şi preţurile

biletelor lor, care erau apoi distribuite agenţilor de turism. Dacă un client dorea să rezerve un zbor

de la, să spunem, Londra la Roma, agentul de turism trebuia să identifice ce companie aeriană

operează zboruri pe ruta cerută, iar apoi examina fiecare zbor din orar pentru a vedea dacă există

vreunul care să se potrivească cu cererile clienţilor. Acest procedeu s-a modificat radical o dată cu

apariţia sistemelor CRS şi GDS, ocazie cu care agenţii de rezervare ai companiilor aeriene puteau

găsi informaţii şi face rezervări rapid şi uşor prin intermediul unui computer legat la baza de date

centrală a liniei aeriene, şi mai apoi când liniile aeriene au început să plaseze terminale în agenţiile

de turism care le permiteau agenţilor să caute informaţii şi să facă rezervări pentru ei.

CRS (sisteme computerizate de rezervări) : un sistem computerizat ce a fost dezvoltat iniţal

pentru companiile aeriene pentru a gestiona rezervările şi bazele de date, şi care apoi a fost adaptat

pentru agenţiile de turism. Sistemele CRS sunt precursoarele sistemelor GDS şi au ajuns să fie

adaptate la scară largă de către hoteluri, firmele de închirieri de maşini şi alte companii din sectorul

călătoriilor.

GDS (sisteme globale de distribuţie) : reţele de distribuţie electronică care facilitează

conectivitatea, cumpărarea şi rezervarea în rândul a mii de furnizori şi prestatori din sfera

turismului şi mai mult de 163 000 de agenţii de turism la nivel mondial.

La sfârşitul anilor ’90 sistemele CRS au evoluat în patru companii majore ce au devenit cunoscute ca

sisteme globale de distribuţie :

(1) Amadeus : format printr-un consorţiu a principalelor linii aeriene din Europa şi System

One, CRS iniţial al Eastern Airlines.

Page 70: Turism International SC - FB

70

(2) Galileo : a evoluat din fuziunea CRS Apollo (creat de către United Airlines) şi Galileo CRS

(fondat de către un consorţiu concurent al unor linii aeriene europene) ; acum e parte a

Travelport.

(3) Sabre : a apărut prin colaborarea dintre SABRE CRS cu American Airlines.

(4) Worldspan : rezultat prin fuziunea dintre TWA PARS CRS şi sistemul Delta Air Lines DATAS

II; acum e parte din Travelport.

Tabelul 12. Date generale privind principalele companii de pe piaţa GDS în 2008

Amadeus Sabre Travelport

Sisteme GDS deţinute

şi operate

Amadeus Sabre Apollo, Galileo,

Worldspan

Venit net (milioane €) 2 861 2 881 2 527

Număr de angajaţi

(aproximativ)

8 750 9 000 5 500

Sursa: The Role and Value of the Global Distribution Systems in Travel Distribution, PhoCusWright, 2009

Astfel, la momentul actual, putem vorbi de 3 mari companii GDS deţinute de investitori privaţi şi 6

mari sisteme de distribuţie globală (Tabelul 13).

Tabelul 13. Statistici agregate ale celor companiilor GDS (2008)

Tranzacţii (bilete de avion, cazare şi închirieri de maşini; date

furnizate de Amadeus, Sabre şi Travelport)

1,104 miliade (~2100

tranzacţii/ minut)

Venituri 9 624 miliarde $

Agenţii de turism ~ 163 000

Utilizatori (~3 agenţi de turism/locaţie) ~ 490 000

Linii aeriene Mai mult de 550

Proprietăţi hoteliere Mai mult de 90 000

Locaţii pentru închirieri de maşini Mai mult de 30 000

Sursa: The Role and Value of the Global Distribution Systems in Travel Distribution, PhoCusWright, 2009

Sistemele GDS sunt adesea văzute ca un mediu de distribuţie pentru companiile aeriene; mai mult

de 550 linii aeriene şi majoritatea covârşitoare a tarifelor curselor comerciale sunt accesibile prin

intermediul GDS. Totuşi mai mult de 90 000 de hoteluri, cele mai mari companii de transport aerian

la nivel mondial, sute de touroperatori şi principalele linii de croazieră îşi comercializează

produsele agenţiilor de turism prin intermediul sistemelor GDS.

În ultimii ani, companiile GDS au făcut investiţii semnificative în tehnologie, pentru a veni în

întâmpinarea nevoilor atât consumatorilor tradiţionali, cât şi celor online. Consumatorii, de multe

ori fără să conştientizează, utilizează instrumentele GDS online prin intermediul site-urilor

agenţiilor de turism online (OTA), care oferă diverse soluţii şi posibilităţi de a combina diferite

servicii şi produse turistice. Site-urile OTA ca Expedia, au contracte încheiate direct cu furnizorii,

dar utilizează şi bazele de date ale sistemelor GDS

Figura 15. Principalele companii GDS din America de Nord şi Europa şi mărcile proprii deţinute

Companii GDS Portaluri de servicii de turism

(segmentul « leisure travel »)

Portaluri de servicii de turism (segmentul « corporate travel »)

Page 71: Turism International SC - FB

71

Sursa : Tourism and Travel Distribution in a Changed World, Vol.1, Irish Tourist Industry Confederation, 2010

The Interactive Travel Services Association (ITSA) a însărcinat PhoCusWright cu efectuarea unui

studiu privind rolul şi influenţa GDS-urilor în distribuţia produselor turistice şi economia

turismului la nivel global. Principalele rezultate relevă următoarele:

Sistemele GDS au procesat mai mult de 1.1 miliarde de tranzacţii în 2008

In SUA, valoarea tranzacţiilor realizate prin GDS a reprezentat o treime din veniturile

furnizorilor şi prestatorilor din sfera turismului, iar în Europa această valoare a

reprezentat 20% (valori pentru anul 2008)

Sistemele GDS joacă un rol central în activităţile derulate de agenţiile de turism online

(OTA) şi de cele tradiţionale. Acestea asigură o infrastructură esenţială şi eficientă pentru

163 000 de agenţii de turism, care au ca angajaţi sau colaboratori aproape 500 000 de

agenţi de turism la nivel mondial.

In SUA, rezervările prin intermediul GDS au reprezentat 72% din rezervările

efectuate de către agenţiile de turism şi OTA (cota rezervarilor prin GDS în cazul

agenţiilor de turism tradiţionale este de 75%).

Valoarea medie a unei rezervări efectuate prin intermediul unei agenţii de turism

tradiţionale este semnificativ mai ridicată decât cea a unei rezervări efectuate printr-

o agenţie de turism online

Sistemele GDS reprezintă metoda favorită de rezervări a agenţilor de turism din

segmentul « corporate », care pe lângă acces la informaţii pentru rezervări au nevoie şi de

o serie de instrumente şi servicii pentru a asigura un management eficient al programelor şi

pachetelor pentru segmentul turismului de afaceri.

În cazul răspândirii modelului « plata pentru conţinut » (« pay for content »), prin care

companiile aeriene vor obliga OTA și agențiile de turism să plătească pentru acces la unele

sau toate dintre conținuturile acestora prin intermediul GDS, apare un risc crescut ca

aceasta să conducă la costuri semnificative de distribuție în aval pentru intermediari și

consumatori.

Sistemele GDS joacă un rol major în distribuţia produselor turistice atât în sectorul

turismului de afaceri, cât şi a celui recreaţional, dar trebuie să facă faţă unor serii de

provocări, pornind de la creşterea posibilităţilor de a face rezervări directe la furnizori şi

Page 72: Turism International SC - FB

72

prestatori şi până la modificările tipologiei serviciilor oferite de companiile aeriene,

respectiv schimbarea modelelor de stabilire a preţurilor.

Care sunt etapele procesului de distribuţie la nivel internaţional?

Furnizori ca liniile aeriene sau hotelurile încarcă informaţii (gen tarife/loc sau tarife/cameră) în

reţelele GDS şi ODD în mod direct sau prin intermediul unui furnizor de tehnologii de rezervări.

Portaluri-le de călătorii online, OTA şi alţi intermediari selectează informaţiile solicitate şi le

afişează în rezultatele căutărilor. Rezervările pot fi făcute apoi direct online de către turişti sau

indirect prin intermediul agenţilor de turism, urmând ca aceste tranzacţii să fie transmise

instantaneu furnizorilor în cauză.

OTA (agenţii de turism online) : o entitate cu existenţă online şi care îşi desfăşoară activităţile

preponderent online. Sunt câteva sute de agenţii turistice online în USA şi Europa (dacă considerăm

o agenţie online o agenţie la care peste 50% din vânzări sunt realizate online). Totuşi 4 din cele mai

mari OTA- Expedia, Orbitz WorldWide, Priceline şi Travelocity şi site-urile lor afiliate, cumulează

aproximativ 96% din vânzările agenţiilor de turism online (valabil pentru anul 2008, conform “The

Role and Value of the Global Distribution Systems in Travel Distribution, PhoCusWright, 2009). Alte

sisteme GDS regionale care operează în principal în Asia şi Orientul Mijlociu sunt: Axess, Infini,

Topas sau TravelSky.

Un alt canal de distribuţie deosebit de important în special pentru hoteluri este Pegasus Online

Distribution Database (ODD) care conectează hotelurile cu sute de portaluri online de călătorii şi

OTA. Baza de date Pegasus include mai mult de 86 000 de hoteluri de pe tot globul şi furnizează

servicii unei proporţii semnificative de agenţi de turism.

Internetul a schimbat foarte mult modul de căutare, planificare şi achiziţie a produselor şi

serviciilor turistice. In etapa de informare şi planificare, este foarte probabil ca turiştii să

acceseze o varietate de site-uri web care vor include în mod invariabil unul sau mai multe din

următoarele elemente :

Motoare generale de căutăre (de exemplu « google »)

Site-uri web ale destinaţiilor turistice (de exemplu www.incredibleindia.org,

www.romaniatourism.com )

Agenţii de turism online (OTA) (de exemplu Expedia)

Comunităţi/platforme online de recenzii turistice (de exemplu TripAdvisor)

o La ora actuală TripAdvisor este cea mai mare platformă online de recenzii turistice. În

ianuarie 2010 acesta conţinea peste 30 milioane de recenzii (Zehler A., Crotts J.C,

Magnini V.P., 2011), iar la început de 2013 se înregistrau peste 75 de milioane de

recenzii şi comentarii, cu mai mult de 60 de milioane de vizitatori unici lunar

(www.tripadvisor.com/pages/about_us.html). Site-ul generează venit prin crearea de

link-uri către platforme de rezervare a biletelor de călătorie. 20-30% dintre

persoanele care utilizează site-ul TripAdvisor ajung pe platforma de rezervare a

biletelor direct din site.

Site-uri care permit meta-căutări (de exemplu Kayak.com, Cheapflights.com, vola.ro, care

permit căutări multiple pe diverse site-uri web pentru a genera comparaţii între produse şi

servicii.

Link-uri pe diverse reţele sociale ca Facebook sau Twitter.

Aspecte referitoare la canalele de distribuţie la nivel internaţional

Page 73: Turism International SC - FB

73

Câteva observaţii fundamentale trebuie făcute referitor la evoluţia canalelor de distribuţie :

(1) Canalele tradiţionale de distribuţie sunt încă importante, dar ele utilizează într-o

proporţie tot mai mare internetul ca mijloc de comunicare . Utilizarea canalelor

tradiţionale rămâne importantă pe pieţele B2B (business-to-business), unde furnizorii îşi

pun la dispoziţie serviciile prin intermediul touroperatorilor, agenţilor de turism şi

sistemelor GDS.

(2) Consumatorii tind să folosească într-o mai mare măsură agenţii de turism şi

touroperatorii atunci când achiziţionează produse şi pachete complexe sau

călătoresc spre destinaţii mai îndepărtate (de ex. agenţiile de turism au constatat că în

cazul croazierelor, care prin natura lor sunt produse complexe necesitând alegerea

itinerariului, linei de crozieră, navei, cabinei, modului de servire a mesei, etc., majoritatea

tranzacţiilor se definitivează prin telefon.

(3) Agenţiile de turism online (OTA) reprezintă canalul de distribuţie cu cea mai mare

creştere şi au câştigat o cotă de piaţă semnificativă. Succesul acestora s-a manifestat în

special pe segmentul călătoriilor de scurtă durată (« short-break travel ») care a cunoscut o

dezvoltare impresionantă în ultimii zece ani. Deşi oferă consumatorilor acces la preţuri

scăzute, comparaţii între tarife, informaţie personalizată şi cuprinzătoare, OTA trebuie să

investească în interfeţe tot mai sofisticate şi prietenoase, care să permită tranzacţii

complexe.

(4) Vânzările directe ale furnizorilor către consumatori constituie cea mai mare pondere

a vânzărilor online. Cercetările arată că vânzările de pe website-urile furnizorilor

cumulează aproximativ 65% atât în SUA, cât şi în Uniunea Europeană. Există totuşi un

anumit grad de variaţie între diverse categorii de servicii vândute (aproximativ 70% din

închirierile de automobile online se fac direct prin website-urile companiilor de profil, în

timp ce în cazul rezervărilor hoteliere cota website-urilor unităţilor de primire turistică a

scăzut la 42% în UE şi 59% în SUA ; totuşi Intercontinental, Hilton şi Marriot sunt printre

primele 20 de site-uri cu profil turistic din lume).

(5) Vânzările online au avut cel mai mare succes în cazul deciziilor determinate în primul

rând de preţ. Biletele de avion sau de tren pot fi achiziţonate cu uşurinţă direct de la

transportatori sau OTA, preţul fiind principala referinţă în funcţie de care se face

comparaţia.

(6) Concentrarea şi în acelaşi timp fragmentarea distribuţiei turistice online. Pe de o

parte, cele mai importante brand-uri se concentrează în structuri de tip conglomerat (de

exemplu Travelocity şi Lastminute.com sunt deţinute de Sabre Holdings, sistem de

distribuţie globală ; Expedia, cea mai mare OTA, deţine o serie de brand-uri ca TripAdvisor,

Virtual Tourism, Hotels.com). De cealaltă parte, există un număr impresionant de site-uri de

călătorie, care oferă produse şi servicii turistice la nivel local, naţional şi internaţional.

Barierele de intrare sunt scăzute şi în permanenţă apar noi şi noi website-uri. Consumatorii

trebuie să ia decizii cu privire la site-uri utilizate, cu cele în care au încredere şi pe care să le

utilizeze pentru tranzacţii.

Mai trebuie precizat faptul că dinamica pieţei turismului de afaceri (« corporate travel ») este

semnificativ diferită faţă de turismul în scop de recreere. In timp ce deciziile turiştilor vacanţieri se

Page 74: Turism International SC - FB

74

FURNIZORI/PRESTATORI

Transport (Aerian/Naval/Feroviar/Terestru, etc.)

Cazare (Hoteluri/B&Bs/etc.)

Închirieri de automobile

Atracţii turistice, Evenimente, Restaurante, etc.

ONLINE -ODD (Pegasus) -Extranet

OFFLINE -GDS (Amadeus/ Sabre/Galileo/ Worldspan –Voce (call-center-e)

OFFLINE -Touroperatori de tip “incoming”

ONLINE -OTA (Expedia, Orbitz, Travelocity, etc.) -Touroperatori

OFFLINE -Agenţii de turism detailiste -Touroperatori

Utilizatori finali Consumatori turistici

Clienţi corporate Alţi călători

ONLINE

-website-uri proprii -email

-site-uri de rezervări pe

internet -aplicaţii mobile

-reţele sociale

OFFLINE -telefon -sediul

furnizorului

DIR

ECT

IND

IREC

T

bazează în primul rând pe preţ şi apoi pe orar, turistul de afaceri ţine cont de alte aspecte. Câteva

din nevoile specifice segmentului « corporate travel » compartiv cu cele ale tuiştilor ce

călătoresc în scopul petrecerii timpului liber sau cu motive personale sunt :

Contracte şi furnizori preferaţi : reprezentanţii corporaţiilor negociază o serie de

contracte cu liniile aeriene pentru a obţine discount-uri determinate de volumul vânzărilor.

Aceste contracte pot să includă alte elemente ca privilegii legate de posibilitatea de upgrade

a serviciilor, acces la spaţiile de odihnă şi relaxare (« lounge ») ale aeroportului, asigurându-

i turistului de afaceri un nivel mai ridicat al serviciilor şi un nivel mai scăzut al cheltuielilor

pe parcursul călătoriei.

Eficienţa angajaţilor şi cele mai scăzute tarife « raţionale » : pentru angajaţii care

călătoresc din partea firmelor respectarea programului/orarului este mai importantă sau la

fel de importantă că şi preţul biletului. Programele de călătorie ale firmelor sunt configurate

astfel încât să ia în considerare o serie de criterii cum ar fi programul, furnizori preferaţi,

clasele de tarife şi politicile de preţ pentru a determina nu neapărat cel mai scăzut tarif, ci

cel mai mic mic tarif « logic ».

Securitate şi risc : o problemă deosebit de importantă în programele de « corporate

travel» este managementul riscului prin care companiile pot în permanenţă să cunoască

locaţiile angajaţilor.

Managementul cheltuielilor : companiile devin tot mai sofisticate în procesul de

gestionare a costurilor, incuzând înregistrarea tuturor detaliilor legate de cheltuieli şi

integrând procesele de achiziţie cu sistemele de contabilitate şi raportare financiară.

O privire de ansamblu asupra canalelor de distribuţie ale produselor turistice ar putea fi

reprezentată astfel (Figura 16)

Page 75: Turism International SC - FB

75

Figura 16. O imagine globală a canalelor de distribuţie în turismul internaţional

Sursa : Tourism and Travel Distribution in a Changed World, Vol.1, Irish Tourist Industry Confederation, 2010

Referitor la rolul agenţiilor de turism online (OTA) acestea au introdus o serie de inovaţii

pentru îmbunătăţirea experienţelor de informare şi achiziţie. Dintre acestea, cele mai importante ar

fi (PhoCusWright, 2009):

(1) Matricea afişată a rezultatelor: introdusă de către Orbitz şi devenită între timp

instrument standard în sfera călătoriilor online, această matrice permite consumatorilor să

facă click pe orice celulă, pentru sortarea rezultatelor legate de zbor în funcţie de preţ,

companie aeriană sau număr de escale.

Figura 17. Matricea afişată a rezultatelor căutării unui zbor pe Expedia

(2) Tarife “ascunse sau opace”: făcute iniţial cunoscute prin intermediul modelului de licitare

a preţului biletelor de avion « Priceline’s Name Your Own Price », tarifele « opace »

permiteau călătorilor să obţină bilete de avion reduse substanţial. În schimb, linia aeriană şi

data exactă a plecării erau ascunse până în momentul achiziţionării zborului, iar călătorii nu

primeau nici puncte de loialitate.

(3) Asamblarea dinamică a pachetelor turistice: opţiune introdusă de către Expedia şi

devenită între timp un standard în sfera călătoriilor online, aceasta permite călătorilor să

achiziţioneze multiple componente sau servicii în timpul unei singure căutări (de exemplu

Page 76: Turism International SC - FB

76

“zbor+hotel”). Această facilitate asigură de cele mai multe ori un preţ global mai scăzut

decât în cazul achiziţiei celor două componente în mod individual.

(4) Date flexibile şi alternative de căutare : opţiunea permite călătorilor să compare

opţiunile de zbor în cadrul unor date multiple de plecare şi sosire pentru a găsi cel mai

scăzut tarif.

(5) Căutări alternative de aeroporturi

(6) Notificări privind cele mai scăzute tarife

(7) Căutări de hoteluri, afişarea şi sortarea rezultatelor : opţiunile adiţionale permit

a. căutarea şi sortarea rezultatelor în funcţie de proximitatea faţă de un anumit punct

de reper sau adresă

b. afişarea de hărţi pe baza rezultatelor căutărilor

c. integrarea impresiilor şi comentariilor turiştilor în rezultatele căutărilor,

d. opţiuni multiple de sortare incluzând preţul, numărul de stele, brand-ul, evaluările

clienţilor şi alte facilităţi.

Rolul internetului în achiziţia produselor turistice la nivelul consumatorului final

Statisticile pe sectoare de afaceri ale Consumer Barometer (www.consumerbarometer.com) arată

că dintre industria auto, domeniul financiar şi imobiliar, alimente si sănătate, media şi divertisment,

comerţ cu amănuntul, tehnologie şi turism, la nivel global acesta din urmă beneficiază cel mai mult

de pe urma internetului ca mediu de achiziţie. La nivel mondial 56% din persoanele care au

achiziţionat servicii de turism au apelat la internet.

La nivel european, Consumer Barometer oferă câteva date interesante legate de procentul

persoanelor care studiază online pachetul turistic înainte de achiziţie. 89% din totalul persoanelor

care au cumpărat servicii turistice au apelat la internet pentru a se documenta înainte de a

achiziţiona un pachet. De asemenea, se observă că majoritatea căutărilor se realizează pe motoarele

de căutare (67%), şi doar un număr nesemnificativ fac cercetare de pe dispozitive mobile. Tendinţa

pentru următorii ani este spre schimbare, deoarece tot mai multă lume achiziţionează smartphone-

uri sau notebook-uri.

Tabelul 14. Utilizarea internetului pentru informare şi achiziţie de pachete turistice la nivel

european

Achiziţii online 61%

Informare online înainte de cumpărare 89%

Informare pe motoare de căutare înainte de achiziţie 67%

Informare pe telefonul mobil înainte de achiziţie 5%

Sursa : www.consumerbarometer.com

La nivelul României, 42% din totalul achiziţiilor de pachete turistice s-a realizat pe internet. Din

acesta un procent impresionant de 93% a fost realizat prin activităţi de cercetare pe internet

desfaşurate înainte de cumpărare. Mai mult, din acest procent 80% dintre cei care au achiziţionat

pachete turistice au apelat la motoare de căutare, restul apelând direct la site-uri cunoscute. Se

poate observa de asemenea că 8% dintre cei care au căutat informaţii au făcut-o prin intermediul

site-urilor dedicate telefoanelor mobile, in timp ce la nivel european acest procent este de doar 5%.

Page 77: Turism International SC - FB

77

Tabelul 15. Utilizarea internetului pentru informare şi achiziţie de pachete turistice la

nivelul României

Achiziţii online 42%

Informare online înainte de cumpărare 93%

Informare pe motoare de căutare înainte de achiziţie 80%

Informare pe telefonul mobil înainte de achiziţie 8%

Sursa : www.consumerbarometer.com

Studiul „Think with Google” din 2012 a fost realizat cu subiecţi de pe piaţa americană, dar

considerăm că rezultatele lor pot fi extinse la nivel global, deoarece societatea americană este una

mixtă – imigranţi de pe mai multe continente, din mai multe culturi, persoane stabilite recent sau

de mai mult timp în SUA, o geografie diversă a continentului care influenţează stilul de viaţă şi

veniturile etc. Astfel, în 2012 site-urile de recenzii de călătorie au fost utilizate de 37% din

respondenţi. Totuşi se remarcă şi în acest studiu că motoarele de căutare au fost principala sursă de

informaţii, urmate de website-urile hotelurilor şi ale companiilor aeriene. Site-urile dedicate

destinaţiilor s-au situat la mijlocul clasamentului, iar reţelele sociale au fost utilizate doar de 21%

dintre persoane.

Figura 18. Surse de informare pentru călătorii de plăcere

Sursa: Adaptat dupa “Think with Google” 2012

Video-ul ca mijloc de informare despre destinaţii a crescut în popularitate. În 2012, 21% din

călătorii cu scop recreaţional au vizualizat filme video despre destinaţia lor, comparativ cu 14% în

2009. Din graficul de mai jos se poate observa că este recomandat ca site-urile de turism să

investească în filme video atractive pentru prezentarea ofertei, deoarece peste 60% din

respondenţi au vizualizat filme de prezentare când s-au gândit să călătorească sau în momentul

alegerii destinaţiei. Video-ul a jucat un rol important şi în alegerea serviciilor de cazare şi

activitaţilor de timp liber.

Page 78: Turism International SC - FB

78

Figura 19.Rolul filmelor video în planificarea călătoriei

Sursa: Adaptat după “Think with Google” 2012

Cele mai populare tipuri de filme video în 2012 au fost cele provenite de la hoteluri, companii de

transport aerian, linii de croazieră. Recenziile de călătorie de la persoane considerate experte în

domeniu au fost preferate de 58% din călători. Nu e de neglijat nici informaţia care poate fi

generată de autorii de blog-uri: 56% din persoane au apreciat descrieri de călătorii venind din

partea altor persoane obişnuite, iar 48% au găsit video-urile realizate de amatori realizate în

vacanţe ca utile.

Figura 20. Cele mai populare tipuri de filme video cu temă turistică

Sursa: Adaptat dupa “Think with Google” 2012

O ultimă informaţie interesantă din studiu arată că 65% din turişti încep să caute informaţii online

înainte de a fi decişi asupra destinaţiei.

Evaluarea cunoştinţelor

Care din urmatoarele companii sunt companii GDS : a)Amadeus b) Sabre c)Travelport

d)toate e) niciuna

Este adevărată relaţia: a)ARR<RevPar b) ARR=RevPar c) ARR>RevPar d) ARR+RevPar=1

e)niciuna

Inovaţiile introduse de agenţiile de turism online (OTA) pentru îmbunătăţirea

experienţelor de informare şi achiziţie (enumeraţi minim 5)…

Page 79: Turism International SC - FB

79

BIBLIOGRAFIE selectivă:

(1) BHATIA, A.K., International Tourism Management, Sterling Publishers Private Limited, 2001

(2) CLARKE, ALAN, CHEI, WEN, International Hospitality Management-Concepts and Cases,

Butterworth-Heinemann, Elsevier Ltd, 2007

(3) COLES, TIM & HALL, M.C (eds), International Tourism and Business, Routledge Taylor and

Francis Group, 2008, p.9

(4) COOPER, CHRIS, HALL, MICHAEL C., Contemporary Tourism: An International Approach,

Butterworth-Heinemann, Elsevier Ltd., 2008

(5) CRISTUREANU, CRISTIANA, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura

C.H.Beck, 2006

(6) GEE, CHUCK Y., FAYOS-SOLÁ, EDUARDO, International Tourism: A Global Perspective, 1997

(7) LUMSDON L., PAGE, S.J. (eds) (2004), Tourism and Transport: Issues and Agenda for the

New Millennium, Oxford: Elsevier. .

(8) PAGE, STEPHEN J., Transport and Tourism Global Perspectives, Third edition, Pearson

Education Limited, 2009

(9) POSTELNICU, GHEORGHE, Turism internaţional, Editura Risoprint, 2009

(10) PRIDEAUX, BRUCE, MOSCARDO, GIANNA, LAWS, ERIC, Managing Tourism And Hospitality

Services-Theory and International Applications, Cabi, 2006

(11) WACHOWIAK, HELMUT, Tourism and Borders-Contemporary Issues, Policies and

International Research, Ashgate Publishing Limited, 2006

(12) The Future Of Airline Distribution, A Look Ahead To 2017, A special Report Comsissioned

by IATA, 2012

(13) The Role and Value of the Global Distribution Systems in Travel Distribution,

PhoCusWright, 2009

(14) Tourism and Travel Distribution in a Changed World, Vol.1, Irish Tourist Industry

Confederation, 2010

(15) ***www.unwto.org

(16) ***www.wttc.org

(17) ***www.iccaworld.com

(18) ***www.etc-corporate.org

(19) ***www.consumerbarometer.com

(20) ***http://www.thinkwithgoogle.com