Tulburări de comportament

Tulburările de comportament

includ o gamă foarte largă de probleme, respectiv "comportamente problematice", atât la adult cât şi la copil. Cauzele tulburărilor comportamentale sunt şi ele multiple, de la maladia Alzheimer până la dificultăţi şcolare.

Cum se manifestă tulburarea de

comportament?

Tulburarea de comportament se

manifestă prin comportament persistent în direcţia violării drepturilor celorlalţi şi a regulilor sociale de bază. Copiii cu tulburare de comportament au de obicei probleme cu regulile, fie cu legea, fie la şcoală, intrând în conflict cu legea şi unii din ei devin "clienţi" ai închisorilor sau şcolilor de corecţie.

Apare în copilăria mică sau mijlocie

Tulburarea se face prezentă în

copilăria mică sau mijlocie, prin episoade care implică cruzime faţă de animale, bătăi şi tendinţe agresive, minciuni sau furt. Odată cu adolescenţa, problemele se agravează şi devin mult mai serioase. Unii din aceşti copii pot chiar să fure in mod organizat.

CLASIFICAREA TULBURĂRILOR DE

COMPORTAMENT

Tulburările de conduită se încadrează în patru grupe principale:

Conduită agresivă, care cauzează sau ameninţă cu vătămarea fizică alţi oameni sau animale:- adesea tiranizează, ameninţă sau intimidează pe alţii,- iniţiază adesea bătăi,- a făcut uz de armă care poate cauza o vătămare corporală serioasă altora (ex: băţ, cărămidă, cuţit, armă de foc),- a fost crud fizic cu alţi oameni,- a fost crud fizic cu animalele,- a furat cu confruntare cu victima (ex: banditism, furt din poşete),- a forţat pe cineva la activitate sexuală.

Conduită nonagresivă, care cauzează pierderea sau prejudicierea proprietăţii:- s-a angajat deliberat în incendieri cu intenţia de a cauza un prejudiciu serios,- a distrus deliberat proprietatea altuia (ex: altfel decât prin incendiere).

Fraudă sau furt:

- a intrat prin efracţie în casa, dependinţele sau autoturismul cuiva,- minte adesea pentru a obţine bunuri sau favoruri ori pentru a evita anumite obligaţii (adică “escrochează” pe alţii),- a furat lucruri de valoare mare fără confruntare cu victima (ex. furt din magazine, dar fără efracţie).

Violări serioase ale regulilor:

- adesea lipseşte de acasă noaptea în dispreţul interdicţiei părinţilor, începând înainte de vârsta de 13 ani,- a fugit de acasă (noaptea) de cel puţin două ori în timp ce locuieşte în casa părintească sau a substitutului parental (sau odată, fără a reveni acasă o lungă perioadă de timp),- chiuleşte adesea de la şcoală, începând înainte de a împlini 13 ani.

Clasificarea tulburărilor de conduită în funcţie de vârsta de

debut:

Cu debut în copilărie: debutul a cel

puţin un criteriu caracteristic tulburării de conduită înainte de vârsta de 10 ani;

Cu debut în adolescenţă: absenţa oricărui criteriu caracteristic tulburărilor de conduită înainte de vârsta de 10 ani.

Clasificarea tulburărilor de conduită privind severitatea

acestora:

Uşoară: fără probleme de conduită în

exces, iar cele existente cauzează numai un prejudiciu minor altora;

Moderată: numărul problemelor de conduită şi efectul asupra altora, intermediar între “uşoară” şi “severă”;

Severă: multe probleme de conduită în exces ori probleme de conduită care cauzează un prejudiciu considerabil altora.

Există patru ipostaze care duc la tulburări de

comportament – de aici patru categorii de tulburări de comportament (Ghiran, 1991):

Tulburări de comportament de tip criză bio-psiho-socială. Această categorie de  tulburări comportamentale sunt numai expresia trecerii prin starea de criză. Ele sunt raportate la anumite etape critice de vârstă.

Tulburări de comportament de tip carenţial care sunt determinate de carenţe afective sau materiale. Carenţele, indiferent de natura lor, duc la insuficienţe care nu le satisfac copiilor în cauză nici măcar trebuinţele elementare. Aceste insuficienţe determină tulburări de comportament.

Tulburări de comportament de tip sociopatic. În acest caz comportamentul deviant îşi are originea într-un eveniment extrafamilial cu influenţe asupra individului.

Tulburările de comportament pot apărea ca simple simptome în cadrul unor tulburări psihice mult mai complexe.

Clasificarea tulburărilor de comportament în funcţie de

fenomenologia clinică de manifestare (Ghiran, 1991)

Neepisodice

neascultarea agresiunea minciuna furtul fuga vagabondajul

Episodice inhibiţie 

mutismul narcolepsia catalepsia cataplexia 

dezinhibiţie  disconfort  - primar   - epileptic

                                 - instinctiv                          - secundar - impulsiv

                                              - acting-out      

reacţii episodice

Graniţa dintre tulburarea de comportament şi manifestările

rebele

Orice adolescent are episoade de încălcare a

regulilor şi de sfidare a autorităţii. Asta intră în mişcarea lui de independenţă şi de găsire a propriei personalităţi. Un studiu făcut pe adolescenţii britanici între 13 şi 16 ani arată că 98% au cel puţin un obiect pe care l-au furat sau l-au însuşit fără să le aparţină. Tulburarea de comportament trece mult de aceste graniţe rebele într-un mod de viaţă care devine periculos pentru cei din jur.

Cu cât intervenţiile la nivel comportamental sunt mai consistente şi făcute mai repede, cu atât şansele de integrare socială sunt mai bune.

Care sunt nevoile unui asemenea copil?

1. Echilibrul familial: părinii pot învăţa în

cadrul unor programe psihologice cum să se poarte cu aceşti copii, cum să îi implice în activităţile zilnice, mărindu-le responsabilitatea şi implicarea socială. Unii părinţi se culpabilizează şi preiau toată responsabilitatea, alţii încearcă să îşi apere copilul dincolo de orice limite, nerecunoscând adevarul şi considerând că astfel se dovedesc a fi buni parinţi. Ambele reacţii sunt nefolositoare şi în detrimentul copilului, pentru că duc la perpetuarea comportamentului neadecvat;

2. Identificarea comportamentelor pozitive, a calitaţilor pe care copilul le are, pentru a-l ajuta să se dezvolte într-o direcţie pozitivă şi cu implicare socială;

3. Întelegerea şi rezolvarea problemelor una câte una, prin responsabilizarea adolescentului şi învăţarea asumării responsabilităţii.

Relaizat de: Coita Cecilia Florina Popa Monica Florina

• Cls a XII-a A