Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

24
ALFA Trece OMU’ pe cărare, seamănă cu un A (mare). A, bipedul: EA sau EL, cum scria Aristotel… Dragi copii, pășiți încet: vom pătrunde un secret, cifra UNU-n alfabet. Neștiut, or’, mai știut nevăzut, or’ mai văzut, litera de la-nceput. Din trei linii o dăm gata: hai să v-o explice tata. Liniuța triumfală, altfel spus – orizontală afle toată nația: este gravitația, că îi dă stabilitate „veului” ce ține-n spate; pare amănunt banal, dar bipedu-i vertical, și, i-au trebuit – se zice – mii de ani să se ridice … ei zburdau ca frunza-n pom, voi sunteți copii de om (dar, chiar voi, cu chip de om, nu-nvațați – sunteți în pom!). D-aia vă purtăm de mână, către școală, din țărână să-nvățați LIMBA ROMÂNĂ! Calea bună s-apucăm, și pe „V” să-l explicăm: seamănă cu un compas; ia mișcați-l pas cu pas, cum pășește, ete-te, ca la om picioarele! Ni s-a arătat la față, e mișcarea, este viață. Ca un „V” privit în zare e pasărea zburătoare or târâși, sensul nu-mi scapă: târâtoare-i, pește-n apănu țin toate drumul drept, cum grăia un înțelept și, uite, c-avea dreptate: V n-are… stabilitate, de-atunci proverb înțelept: OM e cine merge drept! Pe pământ, cum să vă spui: A e țipătul dintâi și tritețe și plăcere, tot cu A grăit se cere e mirare și-ntrebare… A e zestrea din născare că, orice v-aș întreba, voi începeți tot cu aaaLitera își trage seva de la legendara Eva, omul cel dintâi e A, se subânțelege: EA. A e litera femeie, este onomatopeie; obosind observi că A, este respirația de la prunc pân’ la savant e la fel de important după rasă nu se schimbă, e la fel în orice limbă fiindcă A nu vorbea limbă! De-atunci fata-i mai isteață ca bărbatul, vorbăreață Are multe-n căpătâi, fiindcă s-a năcut întâi. Ea mai mult se „aolește”, ea mai mult se „văicărește”,

description

Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului tehnoredactata 2015, la 40 de zile de la intoarcerea Profesorului Acasa...

Transcript of Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

Page 1: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

ALFA

Trece OMU’ pe cărare, seamănă cu un A (mare).

A, bipedul: EA sau EL, cum scria Aristotel…

Dragi copii, pășiți încet: vom pătrunde un secret,

cifra UNU-n alfabet. Neștiut, or’, mai știut

nevăzut, or’ mai văzut, litera de la-nceput.

Din trei linii o dăm gata: hai să v-o explice tata.

Liniuța triumfală, altfel spus – orizontală

afle toată nația: este gravitația,

că îi dă stabilitate „veului” ce ține-n spate;

pare amănunt banal, dar bipedu-i vertical,

și, i-au trebuit – se zice – mii de ani să se ridice

… ei zburdau ca frunza-n pom, voi sunteți copii de om

(dar, chiar voi, cu chip de om, nu-nvațați – sunteți în pom!).

D-aia vă purtăm de mână, către școală, din țărână

să-nvățați LIMBA ROMÂNĂ!

Calea bună s-apucăm, și pe „V” să-l explicăm:

seamănă cu un compas; ia mișcați-l pas cu pas,

cum pășește, ete-te, ca la om picioarele!

Ni s-a arătat la față, e mișcarea, este viață.

Ca un „V” privit în zare e pasărea zburătoare

or târâși, sensul nu-mi scapă: târâtoare-i, pește-n apă…

nu țin toate drumul drept, cum grăia un înțelept

și, uite, c-avea dreptate: V n-are… stabilitate,

de-atunci proverb înțelept: OM e cine merge drept!

Pe pământ, cum să vă spui: A e țipătul dintâi

și tritețe și plăcere, tot cu A grăit se cere

e mirare și-ntrebare… A e zestrea din născare

că, orice v-aș întreba, voi începeți tot cu aaa…

Litera își trage seva de la legendara Eva,

omul cel dintâi e A, se subânțelege: EA.

A e litera femeie, este onomatopeie;

obosind observi că A, este respirația

de la prunc pân’ la savant e la fel de important

după rasă nu se schimbă, e la fel în orice limbă

fiindcă A nu vorbea limbă!

De-atunci fata-i mai isteață ca bărbatul, vorbăreață

Are multe-n căpătâi, fiindcă s-a năcut întâi.

Ea mai mult se „aolește”, ea mai mult se „văicărește”,

Page 2: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

peste tot, dac-ar putea, ar vorbi mereu doar ea.

Priviți hieroglifa scrisă: A e o gură deschisă.

Din trei cuie-n altă formă, se arată-n cuneiformă

(sub orizontală sînt, că-s făcute din pământ).

Observați această stea, la etrusci litera A

ne șoptește: st! e A, deci, antenție! e A!

Și la maiași este scrisă tot ca o gură deschisă…

Observați, voinicii mei? E compusă tot din trei

linii, ca i mic de mână, ieșit din limba română;

în concluize, vă zic: alfabetul e unic.

Noi îi spunem simplu A. Dar, să observați ceva:

alte nații pe pământ, fac din literă cuvânt!

Eu îi pun „căciulă” sus și e „â”, se-neacă-n plâns;

dacă-i punem „pălărie” (ă) chiuie de bucurie.

Spunem că e botezată alfa în grecește, iată,

este OMU-ntâi născut, alfa-nseamnă început

sau chiar Dumnezeu, presfântul – făcând cerul și pământul…

Pricepi litera – femeie? Ai chiar principala cheie

să-nțelegi cine-i străbunu’, denumit adesea „Unu’’,

unind adâncul și culmea, de când au botezat lumea

aflăm literei secretul, când încheie alfabetul…

Ea-l începe, ea-l termină, purtând voaluri de lumină.

Cum? Răspunsul iată-l sec: la sfârșit A e Y (grec)

(sensul negrăit deci îi: cei din urmă-s cei dintâi

navigând spre steaua Vega – este alfa și omega…)

etc., or ș.m.d…. trecem la litera B.

Altfel spus, trecem curat, de la fată la băiat,

la bărbat și la barbar, la întâiul făurar.

Ce-i B (mare)? Buzele. Ce-i b (mic) – doar bucla e.

Pronunțați-l în oglindă. Be-ul lumea mi-o colindă

botezat în chip și fel, e același, este EL.

El dă omului măsura, când începe „bara-bara”,

iar de-acum totul se schimbă, putem să-l tragem de limbă.

Buchea, partea bărbătească, zisă beta în grecească

are o biografie firoscoasă și hazlie…

Ce să-nsemne Beta? Iată, este prima judecată

care spune: B e tata!

Pe când A „se aolește”, Beul te „bodogănește”,

Page 3: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

dar, oricum l-am judeca, B în spațiu-i tot așa…

Bucla noastră din rostire, o vezi la prima ochire

circulă prin alfabete, ca un fante sau juvete

că te-ntrebi, cumva n-o fi chiar Adam în travesti?

Iată-l în scrierea maya, cum apare lua-l-ar gaia:

e proverb, să nu-l deochi: „știi carte, ai patru ochi”!

Simplu, singur s-a trădat: e Teba, anagramat…

Are burtă, o ascunde sub veșminte, hai, pătrunde

taina lui, și nu mă mir, de-l găsești sub patrafir

că, noi tot vorbind de gemeni, mitologic, nu-i asemeni?

Evrica! N-o fi cumva, că-i al doilea după Ea

care din eternitate ne-a fost prima zeitate?

E ascuns până la gât: i-a luat straiele, și-atât;

doar în fruntea mesi’ acu-stă: ăsta e bărbat în fustă!

Sacerdotul ne zâmbește, tace, scrie și citește;

cifra calitatea-i spune: că e om în rugăciune…

(poate ea, unsă cu fard, n-a rămas ca stâlpu-n gard,

nesperând s-aungă, Hă!, usă de biserică…

Ea rămase în oglindă, pe când el graiuri colindă

muica din matriarhat, decăzută-i în păcat,

fiul, locul i-a luat, din același aluat…)

B înseamnă cifra 2, ia s-o deslușim tot noi:

Ac să fim, UNU și TREI, asctuțit la minte, hei!

doi s-a întrupat din ei, în priveliște de zei.

Vezi? ca să se ia de mână, ei se scad, or se adună

de-mi apare în firidă, prima lumii piramidă

în gândire, figuratic, într-un termen matematic

sau, trei minus unu: doi, cifra literei la noi.

Vrei din limbă să-nveți boabă? Zi-i prima monosilabă:

ba, be, bi, bo, bu, bă, ba… graiul s-a format așa

babă, bebe, bob și ba, începură-a pronunța,

fiecare, pe ales, cu deplinul înțeles

când spun ba nu-nseamnă da; ia să le-așezăm așa (ad ba)

d-aia zicem: Da or Ba!

După sens pare să fie cea dintâi antinomie

Și să mai observați voi: numai în limbă la noi.

Licărind, mi-a apărut haina limbii de-nceput.

C-a fost una: care e, o s-apară limpede

de-i zărim piloni sau babe, desfăcând-o în silabe

demiurgic, de EL dăm, pe BA… de-l articulăm:

Page 4: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

Zicem Ba, plus L final, și aflarăm zeul BAL

ALB zis la-nceput, precis, zeul soare, altfel zis

primul pas către Babel, uite c-am dat și de el.

Turnul legendar în care s-a ivit o-ncăierare

– în esență o cetate,… de litere-amestecate –

matematic, de le schimbi – apar graiuri noi și limbi

mereu, altfel pronunțând, câte nici nu-ți trec prin gând

că, te sperii, te crucești: una scrii, alta citești!

Aparent dezordine, cea mai clară ordine…

Iartă turnul lor totemic, e-o metaforă sistemic

„cărămizile” din rând sunt chiar babelul din gând.

Reflectând un vechi mister, din pământ până la cer

de-l pricepi, te-ntrebi cu teamă: Cum n-or fi băgat de seamă?

Este doar naivitate? Nu. E marea simplitate:

Primul său blestem, povață, prețuia forța din brațe

dar, de-acum le-a pus capac: mai presus forța din cap?!

Așa cugetau prea sfinții, cercetând cu ochii minții

în secret – taină a tot – păstrată de sacerdot.

Împărații mi-ai aflat, stau în temple nu-n palat

cugetând credința-n astru, pân’ la Daniel Sihastru

Casta IO, de-nțelegi – geții - preoți mari și regi.

Cantemir o cunoștea. Eminescu intuia

iar noi, marele-adevăr, povestim din fir a păr…

-Unde fu cetatea? Mana e Vodița și Tismana

când în liniște divină mi-a prins „dorul” rădăcină

prin SALMOCSIS – prem spui: DOI.IO-i spun dumnealui.

Din Rarău începu slava, este primul nostru DAVA

înfrățind apoi tot domu’, cu Parângul și cu OMU’.

Cine mi-o șoptește mie? Tabla de la Tărtărie

-codul din aur și piatră, litera spre mine latră

s-adun limba ca pe-un șnur, povestind ce-a fost în jur

începând – fără-nconjur, chiar cu basarabul BUR.

Ce să-nsemne Bur? Nimic. E buric sau ombilic,

Bugiulești e-n primul om, pân’ la scrierea birom

care-ajunse apoi, da, până în Nigeria

când spre răsărit, oho! e același BO sau GO

taurul heraldic, grav, este bourul moldav

singularul Apis zis, este starețul Pais

Ibis de-l pricepem Thot, cum e scris în Herodot

Page 5: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

(anagramă tuturor – iscusitul Theodor).

Te cuprinde muma milii, de la Gange în Tasili

Preasfințind în stihuri tomu Na.Paris… tâșnit din OMU

Polinomul nu-l mai port, știu pe moș Didi din OLT

minunatul giuvaer, denumit în cărți Homer,

alte măști, același cer

tălmăcit în fel și chip, în castele de nisip.

PLUG.ușorul nădrăvan, îl pornim de la Troian

Luând lumea căpătâi, până la Ioan întâi.

Din Bis.ant fac pasul ista ca s-ajung la Bur.e.Bis.Ta

peste vremuri să-mi alegi pe mai marele din regi

pas de gânduri, acum zic, și-o s-ajungem la bunic

care-nseamnă B.unic!

Iau urmele dumnealui, pe cheile Bîcului

drumuri de păstori deșir, aflate din Cantemir.

Exampeea-n Herodot, drumul zeilor socot

drumul KAUSITAKI… povestind ce-a fost, ce-o fi

străjuind Calea Lacteie, legendara epopeie, cu oița semizeie…

mușc din gânduri, rup penița, că-mi aflai și miorița

– sub vecii adastă ea, Lia-ciocârlia mea, Laia bucălaia mea.

Capra – sufletul nătâng este Mândra din Parâng

Amalteea noastră-n scris, spusă ISIS in Sais…

Cineva pricepe-n culme că Egipt înseamnă lume?

Mitologic pot s-ascult tâlcul cărților de cult,

Legendare piscuri urc, în esențe mă aburc

Și refac drumu-mi o er, în gândire de bo er, pe străvechi ișicher:

Ce-nsemnă literele? Cum se nasc ideile?

Muzică-s vocalele, sens clar au consoanele,

asta-i alchimia lor, pe-nțelesul tuturor:

le supun ca să vorbească limba vie românească.

… Mit, legendă îmi explică: Bucur, Bucur.ești, adică

într-o floare de sipică…

Gândul bun, sfințit în chică, povestește, la adică

Bâcu-n Vede, că-l găsești, pe Bugiu în Bugiulești

Manda Pala-n Mandocești, cu străvechile povești…

Măi, fărtate, nefărtate, ți-am prins dorurile toate: să trăiești!

Multe-ar fi de spus, dar, gata demostrarăm judecata:

în esență B e tata.

Tatăl nostru bun și sfânt e străbunul din pământ

Fiul sfânt, se cade spus este cuvântul Iisus

Page 6: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

coborât la Cincizecimi, la-nțelepții din mulțimi.

„Par, in G”, peste știință e Treimea din credință

cu toți trei de o ființă.

Pricepurăți toată gama, înveți limba de la mama

nimeni pe pământ n-o schimbă, altfel „popa-ți taie limba”.

Mură-n gură v-am dat, gata. Muguri noi dă judecata:

B e Delta, H e zi-o, e IOM, e MI, deci: ști-o!

Cum aflarăm că-s de-o seamă A și B – tată și mamă…

Ce urmează? Mic… umil? C, da, C… de la copil

etc. și a.m.d. trecem la litera C.

Care, simplu și frumos, pentru bunul simț, miros

Definește nou-născutul, strâns în fașe – e-nceputul.

Da, cu el începe lumea. Veți răspunde: - asta-i culmea,

nu-ncepurăm noi cu A? – Da, dar C e altceva: simbioza B+A.

Pronunți litera și-i vezi forma clară, de nu crezi

forma buzelor probezi…

E a treia-n ordine. De ce? Simplu, limpede

o luăm iară de la cap: primul alfabet – cel dac

e viteazul meu răsad, al celor care nu cad (dac/cad),

un cuvânt perfect, ehei, pe cod 413 (patru, unu, trei).

Acum pricepi cu fiori, de ce sunt nemuritori;

o metaforă-i aici cât mi-e țara de voinici.

În mai multe limbi, adesea, Ka e cheie cu-nțeles

spre vânători să se-ntoarne, fiindcă boul are coarne

iar drept hrană ne dă carne…

Boul zeu, da, dragii mei, carnea o mâncau doar ei

cică jertfă peste hău, pentru bunul dumnezeu

sus în neguri de Ceahlău,

după vorba lor de clacă, mulți se-chină azi la vacă…

Ziceți ca.pră, ca.l, ca.târcă, și-o să țineți lumea-n cârcă

precum Atlasul ceresc, ținu globul pământesc

pe-aici bate referințe, căci rotundul e știința

unind sub același nume hieroglifele din lume

hrăneau zei, aici e cheia, chiar căprița Amalteia

limba-n vorbe, dedesubt, este laptele ce-ai supt,

de-aia spunem cu plăcere că-n rai curg lapte și miere,

mai pe înțeles, vezi bine, turme de oi și albine

ca și dumnezeul viu, raiul nu este-n pustiu,

iar de spunem cobiliță și cioban și ciobăniță

Page 7: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

îți tot pare măi, Bădiță ca o floare pe altiță.

Dar COPIL, ce să însemne? După chip și după semne

hai să-l tălmăcim ușor: e leit părinților,

„copie e el” să spui, ar fi ne la locul lui,

astfel că trei e, cum pare, s-au pierdut în pronunțare,

legea limbii iată, spune cea dintâi eliziune.

Iară noi, cum am probat, spunem că s-a elidat.

„E” înseamnă existență, imanență, permanență

ori că e subînțeles, cum se-ntâmplă foarte des…

Cu și C, cuvântul CUC, zurlubatec și năuc

cum ne cântă, așa-i zic, nu-i adaog cu nimic

denumirea cucului, onomatopeie spui, este chiar în graiul lui.

„Cu” și „GET”, cuget; ades înțeles ori ne-înțeles

lumea s-a creat așa începând a cugeta, mai apoi a boteza…

„Cu” și „vânt” este cuvânt, chiagul minții pe pământ,

Altfel nu poți pronunța nici o vorbă dumneata…

„Cu” și „i” dacă-l pricepi, te ferești să nu te-nțepi;

nici un cuvânt, dragi copii, nu se poate agrăi

fără suflu, vânt cum spui – la mintea cocoșului,

a, be, ce, scurt A, B, C, trecem la litera D.

DA, monosilaba primă, ba – antinomie-n rimă

dava – aungem la Dava, ca să le pricepem slava,

fiindcă trebuie aflat că Dava-nseamnă bărbat

nu cum spun destui oraș – ci doar luptători, ostași,

apoi, Da.kșa. Dacia – țara mea și țara ta,

iar în vedica cetate, cea de-a șaptea zeitate

denumită chiar așa, simplu maica Precesta.

(Precis.TA, ori preces.TA – adevărul se-ntrevede:

că pe toate le precede).

Ziceți: D! obsevați voi? Faceți bucla înapoi

iar D, domnul, împăratul, ne dă simplu cifra 4

compusă din C întors și cu 1, că e pe dos;

într-un termen matematic, trei plus unu - patru, practic.

Priviți cifra, vedeți că, este asimetrică,

precum 7, ca și Unu, așa o fixă străbunu

din trei linii simple, toate, altfel pozitionate…

Cifra e un scaun.

-Cine stă pe dânsul?

-Domnul.

Page 8: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

-Bine, domn sau doamnă?

-Monarh sau monarcă? E un arc

simbiotic, vă spuneam între DAMA și ADAM

fără vocale D.M. e pe toate crucile

Maica Domnului e or, Dumnezeu Mântuitor

Plurilingv, în orice loc, până hăt la Devlai Moc.

Și, de observat mai e, că în toate limbile

patru litere doar sunt, denumind pe Domnul sfânt.

(La noi sunt 8, bucuclaș lamurim noi si pe Haș).

Cineva m-a întrebat de Adam dacă-i barbat...

Eva, Istar or Junona ca și Hera este Nona

hora feminei, cum spui esența Babelului

și mai simplu, cum s-ar spune, o persoana-multe nume

ca să nu pricepi nimic, din ce-i simplu pe tipic;

te-nchini, încolo nimic...

Ia te uita, cum din coastă ieși biblica nevastă

-nevestală,dintr-o castă - care-nseamnă din IO Castă

pe-nțeles în limba noastră...

Doar o liter-au schimbat și în beznă te-au lăsat,

la un loc, toate confirmă că-i schimbare doar de firmă

și cum literele-ntoarse și azi mintea ți-o mai coase

vedeți, cum fără tam-tam pricepurăm pe Adam?

Primul fiu - CAIN a fost - literele au un rost:

NIKA, CINA, INAC, și pân' la vedica Acni

Nika scris acum pe cruce – e tot UNU – nu te-ncurce

literele într-ascuns, dacă sensul le-ai pătruns...

Prin Cain, suiș slobod, pleci cu LOT spre țara NOD

prin sciți vorbele au tors, înspre fluviul Don, întors

... Între Don și'ntre Buceag, trece-al carelor șirag,

șatra bântuie hai-hui pragurile Niprului

țărmul marilor petreci, cu misterioșii greci

prefacandu-și în răstimp, paparudele-n Olimp...

Povestind cu frenezie legendara vitejie

imaginară,când sfinții lor și-au spânzurat parinții...

Tot misterul grec, ehei, pe Acropole nu-s ei

nicicum elinul blazon săpat pe Erehteion.

Atunci, cine-s zeii vagi? Sunt divinii de PELASGI,

despre care pe pământ, n-au suflat nici un cuvânt!

Aventura lor Danaie – zâna stropilor de ploaie –

alții - ramuri doriene, de pe plaiuri mureșene,

Page 9: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

or Ion Ion, Ion revenea din Babilon

colonizând la adică Grecia Mare si Mică

străvechi obicei având, fuga de ger și de vânt

coborâră-n sud, deluviu toti din legendarul fluviu

Ister, Danu, Dunarea, care-i sfânta apă-a ta.

O știau și cei dintâi, cartea lor de capatai

era țara lor moșia, zisă muma România

cu-al Eminului cuvânt: toti o apă și-un pământ

începând cu acel oaspe, ce-i Dariu al lui Istaspe.

Ospeție se cuvine de ai gând curat straine

îți fac daruri, dar în ele înțelesurile-s grele.

Noi primim pe fiecare, și cu pâine și cu sare

dar, de uită omenia văd ce-nseamnă vitejia.

Altfel, ei îi rad de cap, le pun tigva în proțap

ori în țeapa, lângă vad, cum purcese Domnul Vlad...

Țara Zeilor dintâi, ce-a pus lumii căpătâi

- țară dor - cuvânt unic, primul zeu, primul bunic

DORIO - SALMOCSIS, zic.

...ăst cuvânt să stii și tu, este cel dintâi tabu.

Desenați-o, dragi voinici, pe segmente are cinci,

pronunțati-o, forma sa o va lua și litera

spune-o clar și pe-ndelete, că ai și aflat, băiete:

E plus trei consoane, gata logica v-o spune tata.

E împarte pe segmente vorba-n părți echivalente,

cu ea afli lucru sfânt – alchimia din cuvânt

de-o pricepi, vezi limpede că alta ca ea nu e!

Prin litera e, crești boabe numite monosilabe

și din ele faci cuvânt, cum nu-i altul pe pământ,

zic: fer, ger, cer etc…. F e R e C e G!

Aer zic, cu carele: alfa este soarele!!!

are glas de țiteră fiecare literă…

Tuturor le dă valoare, pornind de la sfântul soare

precum sfântul numitor a dat nume tuturor

cercetând: asemănare, diferență și valoare

-copiind atent cum spui – chiar esența lucrului –

Cum prin sens sar stropii spumii-n toate graiurile lumii.

Cei străini nul înțelegu, au o parte, n-au intregul.

Din Tismana, cer senin – ieși cod de cult Latin.

Page 10: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

De la Cozia deplin, se-mplini codul elin,

cel ebraic uni zvon de la Kiod, Sion și Slon

cum la Putna, negreșit se-mplini codul sanscrit,

de pe Argeș ieși-n cifră prima lumii hieroglifă

și din ele, precum spui, limbile pământului.

Risipind nedumeriri, zeii-ntregii omeniri

sunt aceiași, ieri și azi – pe cerscul meu obraz

joc de litere îți par, dar în fond e-un silabar.

V-am șoptit-o, ca de-acum să pricepeți sfântul drum

al științei omenești, strânsă-n mituri și povești…

Vom extrage miezul static, mierea limbii, matematic.

Ra, e soarele suprem, este marele totem

cum la noi, când spunem REB, numim simplu zeul Cerb,

Zeul Carpatinilor – primul zeu al Dacilor,

DOR IO – simbol, vecia pentru toată România.

Casta OLT – casta dintâi, piatra mea de căpătâi

de la poale de Parâng, cu peleaga, peste crâng,

simbioza lor numită și perechea fericită –

sub atâtea denumiri, că n-ai vreme să te miri

zeii pleacă, dragii mei, d-ici de la Hiperborei,

simbioza lor e-n Sfinx, Omul fin, piatră de-onix

capul de femeie sui, peste forța Leului.

El e tata și cuvântul, ce-a spălat înteg pământul

de uitare și neștire, El înseamnă nemurire.

E cuvântul get – Taiget în solarul alfabet

am spus zeul get și gata e divină judecata

care spune: G e tata.

Savaot, peste nevoi, tot cu degetul spre noi”:

R e P e D. el e, fiind însuși soarele

Care și-n abecedar intră primul în altar (Al. Ta. R),

cum răsare soarele, vede lumea repede

ba, de la o zi la altă trece și-n lumea cealaltă

stăpânind de-odată sfântul întreg cerul și pământul.

Domnul literelor toate, EMINESCU puse roate

vorbei din limba română, ridicând-o din țărână,

(dar n-o pricepură nime, crezând că-i carte de rime…)

peste umerii de gând, universul refăcând

din el literele curg, el ni-i bunul demiurg

adevărului prea sfânt el ni-i leagăn și mormânt

peste orice muritor, ochiu-ntregului popor.

Page 11: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

După E, vezi repede, ajunserăm și la F (uneori s-aude V).

Tu n-ai cum să le confunzi, taina limbii de-mi pătrunzi

și-nțelegi într-o privință, ființă și neființă

deci, vom repeta aici: ce-i a fi sau a nu fi!!!

Pronunțați-l tineri brazi, și priviți-vă-n obraz

cum se umfă la f, mic și la mare, cum vă zic…

Asta Facerea se cheamă, ori matrice, simplu, mamă.

Cum se leagă fi de vi? iv – înseamnă a ivi,

început de viață ar fi;

vi e fără. Pe-nțeles? vi.țel? fără țel, ades

stă la poarta nouă-n kingi. King e rege la vi.kingi

fără regi, ar însemna și-i exact. Umblând așa

peste mări îi străjuie doar Luna și Soarele.

Vi.d e gol, pe dos divin, LOGOS nu-i cuvânt străin

numai dacă l-ai descoase, tot a geți limba miroase

fiindcă limba n-are oase. Restul? litere întoarse.

Cum pășim în gama Fa, ne aflăm familia.

Făt și fată, cum vă spui, fluieraș, frunte dintâi,

spre Banat o știu și nu-i.

Neștiuții popi antici, tac sub numele fenici;

CAD.MOS, altfel zis: MOS.Dac, de sub sfântu-i comănac

scoase alfabetul și, cu el lumea împânzi

mi-o șoptește monoton, piatra scrisă de la Slon

cercetată de Hașdeul; de-acolo aflai și eu:

Facerea n-are secret, când pătrunzi misterul get.

… Gânduri bune și frumoase, cine vișurile-mi coase

Din lumină și iubire pe altițe de uimire?

Cine-i spuse Mării – mare? steagul curcubeu îmi are

șaptele zis paștele, omule, cunoaște-le.

Și pe dată îți dai seama că de-aici începe GAMA.

G e graiul, vorba – sfântul Dumnezeu și e cuvântul

Gâtul, gura, limba sunt, dumnezeu și e cuvânt

ca și patru, fostul scaun. Taie-i mijlocul, e ca un

T întors, ori ca o coasa, bine cifra mi-o mai scoasă

Page 12: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

șapte-i unului capac, șapte și cu el opt fac

recostituind fațeta, care de-nceput e Eta (H).

De-ntorci scaunul la loc, pe el stă, ca un obroc

coviltir de gând e țeasta, creierul e totul – casta

Dumnezeul Iω, vast, „A”.

Gama-ntreagă și Domnia-sa, pe tron cuprinde glia

unic zeu, cuvântul tată, el botează lumea toată.

Omu-acela, din născare, seamnă pe lume nu are

Decât numai mândrul soare!

Floricanul cel isteț ,simbol soarelui mareț

cloța o lăsă-n cotet, și-o idee-n lume scoasă

sui cocoșul pe casă, chemând aurorile

să-i trezească zorile.

Cloncănind cuvintele, printre ouă sfintele

și-mpuind cu sunetu', creierului umbletu'

ce-auzea repeta el, schemă graiului model

preluau femeile, onomatopeile,

pricepurăți? de pe-aci, se petrece-n travesti

harul lumii ce-am aflat c-ar fi fost matriarhat...

Apoi, graiu-și păsări, îl cântă, îl hăuli

și pe dos îl cântări, schiturile sihăstri, aur gândului opri

și pe fluieră-l doini...

Răsari, soare, eu te strigu prin eternul cucurigu

până când gândirea fastă ivi pasărea măiastră

pe când greierele încă sporea linistea adâncă

cu eternul țârâit, din zori până-n asfințit...

Gaițele vor să imite, graiul nostru, pasă-mite.

Guguștiucul avu-n dar, numele-i din silabar;

gura, gustul, gușa, glasu' ne dezvăluie pe nașu

ce-i prefigurat în corb... numai de ești surd și orb

mai pui graiului zăporul și nu vezi unde-i izvorul...

Gazda noastră, Gaia, Geea, le tocmi dupa aceea

în glosare, silabare, șiruri de dicționare

ba, vrând faima să le crească, încercă și'n păsărească

limba vie românească...

Grecii literei spun gama, Iason pricepu, bag sama

după beta, gama, delta din Colchida până-n Creta

din Carpat în Epidaur o numim lâna de aur...

Page 13: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

Ce-o defini napistan, cântărețul Teofan.

Drept simbol e sfântul duh, muzicilor din văduh

veșnicire lumii sparge și la minunea de pe Argeș

vorba zboară, nu-i de plumb, are chipul de porumb

nevăzut; la fel se poartă în oricare „limbă moartă”

ce se cântă, e drept, că, numai în biserică

doarme-n zid. Cum s-o desfereci prin noianele de clerici?

Și se varsă din cupole prin fântâna lui Manole

mutând litere. Cuvântul îmi cutreieră pământul

mut, de veghe-n boltă sfântul.

Cine-i, măre acest naș? Vreți să-l știți? Trecem la Haș.

Avem mostra, etete, cum apare sigla T:

Luați un 8, secționat, vertical, neapărat

ne dă simplu: doi de trei, față-n față între ei.

Iar H, în același fel, doi de T sunt un model!

În ebraică-i zice HET, deci etate spus discret

‐ după vârstă, fiecare dovendind de ce e-n stare.

Cifra 8 de ce e-n stare? Dumnezeu litere are

tocmai opt. De ce? Spun eu cifrat Nume D-seu!

Or, simbolic, alfabeta îți răspunde simplu: E. Ta,

este Tatăl, spun mereu, celor ce pricep mai greu

și-o repet chiar tuturor, Herodot, sau Theodor.

(Miron Keop mări nădufu e numit adesea Hufu)

Hafra, mândrul HERONIM

despre care-o să vorbim…

În diverse alfabete, se lungește pe-ndelete

tot de el ne mai lovim. AHWE, Eloh, ELOH IM.

Doar etruscii-l pun curat: un pătrat peste pătrat,

numărându-i fețele, toate suprafețele.

Cuneiforma e tripleta, pusă cap la cap e Eta (H).

Nașul, optul este tata, și e bună judecata.

Iar de-i cureți bine scutul strălucește începutul.

Iar o luăm din capăt, și, începutul este I.

De fapt, întâiul deplin, spus de la-nceput. Revin

explicând mai simplu, dar, la nivel de-abecedar.

E segmentul definit, rupt cumva din infinit

e desigur limitat, ca să fie studiat.

I culcat pus, mi se pare a fi prima între.bare

Page 14: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

ce autodefini paradoxul: A e I!

Hieroglifa, fiind cocoană, I este semiconsoană

Cantemir, fără dispută, o numește semimută

alții, prin erori l-au rupt, botezandu-l lung și scurt

asta nici n-ar fi necaz. I e de la caz la caz

și-s mai „productivi” aci, doftorii în „â” din ... I...

Silabarul cipriot, îl explică peste tot

(x-1) zece fără unu - nouă, îi dau numărul, iar nouă

ne ramane de aici, să-l aflăm și la fenici

pân' la Maya-n lumea nouă: zece fără unu – nouă.

Să mai spunem și de ce începutul nostru e

pentru scris și Cale'n DAR. Primul nostru cronicar

de la care păstrăm dota, purta numele de IO.TA

Tata Io; cam multi tați, ce nu trebuie-ncurcați.

Tot e simplu, dar de furcă până limba se descurcă-n

Fenici, X în cerc ics in cerc, îl înțeleg; (zero este un întreg)

I-ul nostru năzdrăvan este UNU (copt, alban)

si e nouă, observ eu, virgula de la evreu

cam la fel cu cel latin, mai minuscul,îl rețin,

virgula-i nouă – redus – și cu asta tot am spus...

Da, Ion, Ion, Ion, trei feciori din Babilon

graia un proverb străbun, înțelesul readun.

JUDE - marele-arhiereu, rege, împarat, știu eu?

a purtat cu mare fală cârja sa imperială

cifra 10, înțelegu-l este UNU plus întregul.

La Byblos și la fenici e notat cu Z: Aici

denumește începutul cifrei zece, e știutul

zeu suprem, pricepi acu, de ce-i numele tabu;

au dat basmele la tors, 9 e un șase-ntors

care-ncurcă așadar mâțele din calendar...

Cum simbolul pe fronton, îl citi Champollion

în cartușul Ptolomeu, este numele de Zeu

în română, s, ș, j, e triada zeu. Aici

îl aflați, băieți și fete, nu-i din alte alfabete

vorbele cu J, reține: nu ne vin din limbi straine

e normal, zeul suprem e universal totem

COGAION – muntele sfânt având fiece cuvânt

este:jilț, judecător, jurământ, jupânul, or

joc de litere, juvăț și juvete, îl învăț

Page 15: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

la obârșia dintâi, pământul Jiețului,

Oltului și Jiului

Prima casta-a Motrului...

Prin translație-ați dedus: Ka din nou la A ne-a dus.

El e asul peste zece, Rama cornul de berbec

și zece nu mai trece! Daca trece il intrece...

El, prin toate parțile batu toate carțile

e perechea din săgeată, este mândrul soare, iată

cum din haos face tată.

Componente are două: soare e și lună nouă,

pe piatră ori pergamente, oricum l-ai suci, prezent e

că știm rostul din cartuș, hieroglifelor de-acuș.

Tutmos, Ramses, Ptolomeu purtau aura de zeu

faraonii mi-s cu toții - preoții antichității

în triunghiul sacru – ka – însemnele vei afla

- când extremele se iau peste zece, ne redau

un pătrat și doi de K... etc. și a.m.d....

Tot în limba sfântă, vai, acel Icar este Crai

Kari-per de Heruvimi, după cum îl deslușim

care nu e decât papa. În elină-i spunem kappa

capul tatălui, deodată - simplitatea se arată –

Peste tot ca și-n Egipt, este stâlpul vremii-nfipt

repetându-se, model, este unic, este El.

El e leul sfidând huma. Pictogramele-l dau luna

gemenii, tot El si Una.

Hieroglifa-l dă leoaică, doi într-unul. Leul, taică

sigla - una dupa chip. Din Carpați sări-n nisip

lângă Keops e Sfinxul. Ce-i? Simbioza, dragii mei

Adam și Eva-n monom, care spune îs fin Om (s.fin.x)

Capul feminin, ei, da. Primul din gemeni e Ea

iar trupul de leu cum spui, este forta leului

al întregii plăsmuiri. Omu' forța-ntregii firi.

Alfabetul la evrei îl prezintă-n cifra trei,

la fenici un L, croit ca un I înmugurit

peste tot, deci, dragii mei, geometric croit din trei.

Alfabetul tifinag, actual, separă vag

două linii, căci, în fond, L e sigur - zeul blond

Page 16: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

DM.Baal. – Lambda - se cheama - piramidelor de-o seamă

Jugul scrisului purtam - peste Dama și Adam

iar el astfel se arată, matematic a fi tată.

Amândoi apar de-un fel, Unu este Ea și El

Parâng - uncial cuvant - este unic pe pământ,

cu sens: egal în cuvânt!

L - cuvântul românește se autodefinește

12 luni exact fac anul, vezi ce simplu este planul

și concret întotdeauna: unitatea anul / luna...?

Despre daci, orice s-ar zice sunt a lumilor matrice

nu s-au stins tăciunii-n spuza de la Sarmisegetuza

soarele din andezit, peste vreme ne-a șoptit

cam pe unde-i miezul cheii, de-astronom, drumul femeii

al Vodiței, ghicim casa, când Saramis e Mireasa...

Hieroglifa spune anume: vine nou născut pe lume

zisă Geea, zisă huma. Cine poate fi? doar muma

U, culcat, altfel spus, îi jumătatea soțului

(1/2) dacă-i spui, este M. Iar, dumnealui

desigur, Champollion, l-a aflat cu greu, e zvon

că i-ar fi fost mai ușor, de-ar fi aflat codul lor

mue.rea – și-aci e-o cheie, - „minte proastă” de femeie

mai auzi în sus și-n jos, nu-i deloc politicos...

Totuși, am aflat în cheie minte,... castă de femeie…

Acrofonia în glifa limpezit-au hieroglifa

nu doar în Egipt, cuvântul unu e pe-ntreg pământul

și am vrea ca să se știe limba de-nceput, cea vie:

Dar ce-i M-eul? Dragii mei, doi de UNU. Iară ei

și-ntre bare, se rasfață – „veul” care-nseamna viață –

perechea, fără povață, ca la Brâncuși – față-n față

viața se numește viață, drumul nou-născutului

din poarta sărutului...

Ca și A, își trage seva cum vedem, exact din Eva

permanența este viața, e matricea, dimineața

omenirii-ntrege, când, s-a-mpuiat litera-n gând

totul matematizând, mai exact: geometrizând.

Pruncul nici nu-i ia în seamă, gângurește – ma-mă, ma-mă

feminina-i fericită, fiind prima pomenită

neștiind biata femeie, că-i doar onomatopeie

Page 17: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

țipă foamea-n el, cum spui... plescăiala suptului.

Drept care-n oricare limbă, prima vorbă nu se schimbă

iar consoana M s-o spune cât vor fi copii pe lume

oricum am suci cuvântul este muma și pământul

iar monosilaba ma (mii alfa) - familia;

când le vezi la locul lor, Babelul e mai ușor

pe-nțeles și limpejor. Astfel Turnul Babel pare

super-matematizare, suprema organizare

coaja vorbelor topește cine știe românește

și gândește românește:

muc, mumă, mag, magic, mare, mariaj, marie, mue.rea,

mugur,... muție

ni-s cuvinte clare, sfinte. Deci, să mergem mai 'NAINTE.

N? triada stă-n picioare. Z culcat, nu-i zeul, oare?

de ce 14? dragii mei, 4 fără unu - trei,

pricepând pe-Aristotel, adunăm în stil Babel

cifra 14 e-n esență, sumă 5, 3 diferență

cifrele se opereaza, litera se reașează.

Devin voaluri hainele peste marmuri, tainele

le pricepi încet, încet prin metalimbajul get

Nut, Nun, Nix, sunt zeități sau Neptun, divinități

felurite, prin temei, chip acelorași idei...

Semnul cel dintâi din lume, după câte știu anume

l-am aflat la Cetățeni, sus pe-o stanca la Bădeni

precizat de Tărtăria prin Salmocsis și prin Lia.

Oaiă, oală și obraz, - ochiul desenat și azi

odă, omonim, oracol mai țin locul de miracol

o, se plimbă-n orice limbă, sporind marea sa enigmă

numai de pronunți pe o, ai și forma ei cadou

e semiconsona Thot, de la moși pân’ la nepot.

Indienii când se-nchină își fac cruce drept lumină

pronunțând un vechi monom, chiar monosilaba OM

vorba unică, sosită de la Putna în sanscrită.

KONCS-OM-PACS, sus pe fronton, e la Eleuzis, Ion

din Rarău spre Omu-n jos, noi vom urmări frumos

Page 18: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

toate sanctuarele care-adoră soarele

ca mărgele-nșirate, sunt pe-o linie-așezate

iar abscisa – pom cu crengi – Sarmis – Karnak – Stonehenge

figurând un upsilon, unic al silabei Om

cam așa e-al vieții pom – Cron e timp e X e OM.

Explicația e gata, să vedem cum P e tata.

Ce să-nsemne vorba Pom? P? e tată pentru Om

e un tată omogen, că procură oxigen

și privit chiar în esență… P e-ntreaga existență.

Hieroglifa e-un pătrat, simplu sigla au luat

Cifra 16, în esență este 5 prin diferență

care-nseamnă existență.

Nici se supără, cumva că-i spun alții „il y a”

se întrezărește sub 16, un patru la cub

cum vezi, mitul e: patru (d) însemană P;

de pricepi bun înțeles, scapi îndată de eres

și-ți apare dintr-odată limba noastă minunată.

Hei, pisar/Paris din Troia, dinstre voi alung nevoia

piatra scrisă – ochi ce plânge pentru oi – lacrimi de sânge

proboziră-mi ciobănaș, sus pe stei, or pe imaș

câmpu-i alb, oile negre, cin’ le vede nu le crede

și măcar din oi în paște, cin’ le paște le cunoaște

reaud fluiera lui, mândria românului…

Cuneiforma e un pește, sigla deci, cu p, pornește,

genială simplitate, limba noastră-mi spune toate

și le pune cap la cap. E ca P. Mai pot să tac?

Umblă Pati prin cetate cu… vocalele schimbate

Pater, Père, Fadar, Patar, Athair, - Diaus Pitar

Pan-Han-Ban, e simplu, spun, celui ce-are capul bun

nu smintit și-n papainoage, mucezind în terfeloage

aparent sălbatecă, limba mea hieratică

ea mi-e domnul cel dintâi, cu soarele-n căpătâi…

Ci-n să fie Re-ul oare? Rha desigur cum apare-n

pictogramele solare…

Pronunțând consoana-n pripă

limba nu stă nici o clipă

R mișcarea înfiripă

Page 19: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

dusă-n lume s-a înfipt hieroglifa din Egipt

alegoric, se mai spune că Egipt înseamnă lume.

Și în China și în Brahmi e solarul chip al mamii

și-i spun Ro, soarele-ntreg, grecii, pe câte-nțeleg,

iar evreii Reș îi spun. Capul limbilor e bun,

roto-trans, e ca un cil, iar în limba mea bacil

fiindcă cifra-mi spune tot: șapte și cu unu – opt…

când străbate Europa, uite popa nu e popa…

Cele trei monosilabe, înțelese, devin babe

și piloni cu care poți să explici și la nepoți

roata vieții anumită, ce-i prin scripte năimită

pricepi astfel, fără hat lumea cum s-a botezat

… cine zice: fica.Ra dar transcrie Africa????

Nord-vergin, ori SUD e ea… transcriind Suedia.

Pe hărți fuse Bis.antul, iar mai nou e Istanbul

doar prin litere sucite, apar graiuri diferite.

Runele fac apoi teatru, îl scriu pe jumate: Patru,

iar alt patru intră-n sumă, este Dumnezeu de-acuma

subdivide acest Eta, și îndată dai de Delta.

Este zeul – soarele – luminând popoarele…

Tată soare, lună bună, limba mea prin lume sună

gânduri sfinte readună a Carpaților cunună

peste toate singulară, dinastia mea solară.

Ies din mituri și poveste, feți-frumoșii, fără veste

Cu Ilene cosânzene, nopților de sânziene.

Geții sunt, frumoși, buni, drepți, casta lor de înțelepți

zac ascunși de multă vreme prin pelasgele poeme

bine cumpăniți în Vede, nu s-aude, nu se vede.

Reveniți la noi acasă să vă fie masa, masă.

Trunchiul Europei – get – răsăritul masaget

cu getulul african, mi-s triada, năzdrăvan

după mii de ani, aici, spun povestea la copii.

Vă admiri, râzând. Adio, multimilenară IO

Dorio e-n rugăciune, pentru soarele apune

Tatăl nostru de șamani, sfinți de zeci de mii de ani

adevărul lor desfereci în cântările de clerici

cu toți sfinții în biserici.

Aură de foc și pară, dinastia mea solară…

Iată-ne către sfârșit, sss! într-una-i sâsâit

Page 20: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

iar desenul, mersul lui, hieroglifa șarpelui,

în cartușul Ramses, cine, o citise foarte bine?

-Marele Champollion, veți răspunde monoton,

căci ghici, făr’ să clipescă sigla noastră românească.

La Tomis, reprezentat GLAUKON e unicat

și pornit, pe vânt, pe zări – peste nouă mări și țări

sensul său, simbol de gând îl pricepem murmurând

Sa… Salmocsis, Sacerdot, înțeleg cuvântul tot

Soarele, Saramis sunt, săbătoarea din cuvânt

scriere, scris, scrib și sclav / valcs pe obrazul moldav

stâlpii stelei de-mpărat, spița getă steag și stat

readună-se-n cuvinte, limba sfântă dinainte

focul minții severan, trece-n graiul poporan

flăcările-i sfintele, biruiră scriptele

de dosadă mult amară peste umerii de țară

sfântă, multimilenară…

Mlulți ne „binecuvântară”, peste lacrima amară

vânzănd drepturile sfinte, numai pentr-un blid de linte

tot mereu din ochi ne fură, cum e scrisa și-n Scriptură…

Eu când scriu cuvântul SOARE, pricep: des rotundul are (S.o.are)

nu-i eclipsă ca la lună, asta e gândirea bună,

cum Dumnezeu a lăsat-o, lumea când a botezat-o.

Sol.e.il? e singur el. „ρϻs.α” același model,

-nu le fie de deochi, oamenii vornesc prin ochi –

sol – solis, nimica nou, solan, Sun, Sol, doar ecou

„ș” e soare cu codiță, infinitul, e știință

șasele-n șuvoi, bădiță, șarpe – șef în consecință

șir și șură și mai e legendarul dublu v (w)

pe-nțelesul tuturor este viața sfinților;

e-n sân sfârcul și codița, în ispite e căința

e scris F sau C sau D și-i un sinonim la Z…

își mai schimbă firea-n teatru, are doar un rol de patru

litere, când se grimează, șargul zboară și nechează

-hora gândului veghează…

Iar fenicii de-l scriu P. patru acrofonic e

peste tot, ca și-n Egipt, dă ideea de „înfipt”

șarpe biblic, șa or șanț, începând marele danț

e șurubul din idei, și mai este, feții mei

Page 21: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

șuierul cel haiducesc, bătrânesc și românesc

ce-n suiș șoptește, gata, putem vorbi despre tata…

Onomatopeia tată este cea mai însemnată

înțelesul nu și-l schimbă, e la fel în orice limbă

și, oricum l-ai așeza, drept, culcat, e tot așa…

E din basme adunat, cruce-ntreagă de bărbat

Pruncii noștri să-nțeleagă de ce-i tata cruce-ntreagă

e hieratic Ugarit. Cuneiform e T („cuit”).

El înseamnă și cuvântul, X, oricum l-ar bate vântul

cum s-aude vreun tam-tam, peste tot e T plus am

iar dacă-i botezat Tau – sau atu, grecii îl au

spus mai simplu: Tu ești A, început ești dumneata.

Mai pe scurt, nu-i grai pe lume, unde să nu se adune

când e lipsă, omofonul D sau P, îi țin isonul:

Tot, totem, tabu și taină, tâlc, talent, tărcată haină

telegar, teren, tigaie, tâlv, tipar tipicul taie

târg, topor,taină tămâie, trib și tricolor învie

iată steag biruitor, curcubeul tricolor.

Troia, turturea și turmă, se adună fără urmă

dispărute, cum vă spui trupului din căpătâi

și-uite-așa, pricepi ușor, talismanul tainelor

ca s-admir pe zidul mult, AHVE, unic tuc-tăcut

cu-nțelesul vechi deplin, iudeu însemnând creștin.

Mi-am supt limba de la țâță, nu gunoaie și tărâță

plăsmuite silabare din tăgârța de glosare

cărămizi – babel din smoală de-am rămas cu traista goală

prea destui se dau viteji, pe pereții cu cai verzi

iar minciuna se răsfață, văzând vorbele la piață

vorba „țâță” o străvezi, până-n graiuri de chinezi

țeavă, țarină, cuțit, „ț” înseamnă ascuțit, și desigur, țiuit

țîțînă și țurțuroi, se văd limpede la noi, cu-nțelesul de țurloi

din colinde se-ndrepta, ța-ța-ța căptriță ța…

înspre țadac, la evrei, reiau ideia de trei,

dar de unde-or fi luat pe străbunul lor bărbat?

La fenici nu-i, nici la greci, te întoarnă, așa deci

la sanscrită. La chinezi, simplu litera o vezi

ca și-n cartea apocrifă, derivând din hieroglifă.

Page 22: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

Astfel, nu cei din afară, ne-au adus cuvântul țară.

Ei n-aveau, fiind migratori, au mereu la vorbe „spor”

cum i-aud, simt cu năduf, onomatopeea: „uf”!

biata limbă, fără mau, toți ne dăruie ce n-au

gura lumii slobodă, ca vodă prin lobodă

iar iepurul de az’ a fost marele viteaz…

Uf! năduf de-atâți mișei! Alelei, copiii mei,

mai oftarăm noi la greu, ei tânjesc spre plai mereu

să ni-l fure, chiar prin limbă, fără frâie scripte schimbă

cei ce-ți „par” stămoși acu, nu au în limbă pe u…

U e V – pricepi acu!???

Nici fenicii; grecii-n ton, scriu așa pe upsilon

Latinii-n definitiv scriu doi i mici, deci cursiv,

Pentru cod le-ajunge V, etc. și a.m.d.

Viață, vatră, vară, vorbă multă-mi adunați în torbă

dar eu explicat-am seva literii, vorbind de Eva

Vedele, poemele, Panciatantra, semnele,

toată lumea lui Homer, tot ce-a fost cândva sub cer

readun dintr-o suflare, recompun viața sub soare…

Prea mi-ați făcut limba varză… explicația vă arză,

prin glosare, cică vine din „viridia”

spun experții, ce nepasă? Iată logica aleasă

în gândirea mea profundă: var e alb, iar za – rotundă

iar de nu e albă, mde! precizăm că-i… roșie.

Vipera, din ce-o veni? „fără” știm că-nseamnă vi

are semn pe cap, aici… și înseamnă dintr-o dată.

N-are mumă n-are tată, că din ou este fătată…

valea, vântul, vijelia suflă des peste vipia

vorbelor de clacă mare ce-și fac veacul prin glosare

vrej și vrajjbă și vrajmaș hei, cuvinte, buclucaș

mulți scriu vreute și nevrute, pentru cartea vorbei mute

dar rămnâne pavăza, tuturor – eterna za:

Soarele-i spui dumneata…

Zeule, te-am pomenit, proiectat pe infinit

ne ești azimă în zori, calendar în sărbători,

Page 23: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

zodie de rodie, pe drumul lui Dorie

IO zeu, rivind de sus, Zece – numele ascuns

unde mi-ai umblat zănatic? Îți pun tava cu jeratic

te refac în tinereți, că ai 70 de vieți…

Unde-ai fost Rar EU? pe când eu te-am auzit în gând

Zero uriaș, întreg, abia azi îl înțeleg

te adun din miază-zi. Not – lumină de făclii

soarle getic și luna ți-au fost din vecii cununa

luna și cu soarle ți-au fost ursitoarele

Zeule, nu te mai cert, CAIN-ându-te-n deșert

ca pe veci să-mpărățești plaiurile românești.

Bucălaților, de-acum încheiem faimosul drum

cu un „X” la el acasă în algebră, nu ne pasă

că nu-i altun-n geometrie, chimie, biologie

tot un „X” ni se permută, în marea necunoscută

ca tot omul să-nțeleagă, de ce-i spunem cruce-ntreagă…

vârsta? dragii mei șoimani, are multe mii de ani

despre el, ascuns sub nume, terminarăm noi, anume

tot ce s-a numit știință despre limbă, o ființă

de unde plecat, azi știi e Pegasul de la Jii.

Hei, juvete, prea hoinar, intră în abecedar.

Că Tismana, Cozia și la Putna se știa

Sacerdotu-n pisc de SLON, în binomul lui OM-OM…

Am cam dat prin toate Yama, începând cu pictograma

or VAYU, când bate vântul – de când lumea și pământul.

În Egipt – drept hieroglifă este alfa – prima glifă

denumind frumos pe Ea, Io, Eva spus: E Va!

E matroana ce-mi apare în pilon sau lumânare

4 stâlpi spre Isis sui – în coloana cerului.

Mai apare siameză-n ideograma chineză

Denumirea-i e hulită – la chinezi se cheamă „vită”

alteori, mai simplu capră, ursitoarea zisă „parcă”

și nu-i judecată strâmb, vârful Capra din Parâng.

Pe sigilii la Harrapa, Y-culne trage clapa

și la Festos și la noi, și la Byblos mai apoi

că-n Egipt mai e un semn, e un „F” întors și demn.

Zee la fenicieni – Asthartee-n ochi vicleni

Page 24: Tudor Diaconu - Povestea Alfabetului

în Carpați de-o privești fi, e ea și-n Egipt în SFINX.

Ultima schimbare-acu, la fenici e-nsemnul „u”

Culme-n travesti secret: nici n-o au în alfabet (!)

Dar, se lăfăie-n inscripții, fără nume sau prescripții

peste tot la ea acasă, de lingviști râde, nu-i pasă.

La evrei e YOD sau DOI, cum se spune pe la noi;

… ștrengărițo, os din pod, că-ți pun chipul în prohod

… Avicena, alt suplici, o redă prin cifra cinci

-numeralul cardinal – existența – e normal

aparent neordonat,-

în fond matematizat, structurat, geometrizat,

e un „v” schimbat la față, este Ea, înseamnă viață…

… De acum, frumoasă fată, deghizată și umblată

destul ai peregrinat, odihnește-te-n Carpat

drumețind, cum ni s-a spus cu picioarele pe sus

litera ți-a fost de hac, te arată fără cap.

Vei fi fost întâi pe Bega, dar te-a-nlocuit Omega.

Ce să-nsemne Upsilon? Io pui (plecat din) SLON.

…și uite-așa, aflând secretul, regândirăm alfabetul….