}.fATALIE BABBITT

TUCKPETTR.,U

TOTDEAU}.fAEditria a II-a, revizuitl

Traducere din englezide Tatiana Dragomir

4RThUR

Cuprins

.::

\

aUnu I

Doi . 11

Trei . 15

Patru 19

Cinci 25

$ase 34

$apte 40

Opt 45

NouI 49

Zece 53

Unsprezece 59

Doisprezece 63

Treisprezece 69

"A

Paisprezece

Cincisprezece . . :

$aisprezece

$aptesprezece . "',

Optsprezece

Nouisprezece

Douizeci

Dou6zeci si unut

Douizeci si doi,

Douizeci si trei,

Douizeci;i patru

Douf,zeci si cinci,

Epilog

lntrebiri pentru autoare

70

76

79

83

90

94

102

r07

111

116

120

126

r32

138

Prolog

in toiul verii, gi al intregului an, prima siptimAni dinluna august pare suspendat5, intocmai ca roata mare dinparcul de distracfii care, ajungAnd sus de tot, in cel maiinalt punct, iqi opreqte migcarea pentru cAteva secunde.Siptdm6nile de dinainte sunt doar un urcus lin, inceputinci din inmiresmata primf,vari; siptimAnile din urrnipar o cidere inspre ricoarea toamnei. insi prima parte a

lunii august este intotdeauna incremeniti qi dogoritoare.Linigtea este stranie, diminelile albe, goale, amiezile cu soa-

re orbitor gi apusurile de soare impregnate cu prea multlculoare. De multe ori noaptea este luminati de cite un ful-ger solitar. Nici urmi de tunet ori de ploaie bineficitoare.Sunt zile ciudate, firivlagi, zile din acelea sufocante, cAnd

te simfi tentat si faci lucruri pe care cu siguranli ai si leregreli mai tArziu.

intr-o asemenea zi, nu cu foarte mult timp in urmi, s-au

petrecut trei intAmplsri care la inceput pireau ci n-au niciolegiturl intre ele.

Odati cu ivirea zorilor, Mae Tuck porni de-acasi cilareinspre pidurea aflati la marginea satului Treegap. Mergea

l

intr-acolo, aga cum flcea la fiecare zece ani, ca sa-i intAm-

pine pe cei doi fii ai ei - Miles 9i Jesse'^ Pe la amiazi, Winnie Foster, a cirei familie stipXnea

piduricea Treegap, igi pierdu in cele din urmi ribdarea 9i

hotiri cf, e wemea si se gandeasci serios si fugi de acasi.

Iar pe seari, la poarta casei familiei Foster i'i ficu aparilia

un striin. Ciuta pe cineva, dar n-a sPus pe cine cauti'Vefi fi de acord ci intre aceste fapte nu existi nicio

legiturS, nu? Dar uneori intAmplirile se pot lega intre e1e

iricel mai ciudat chip cu putinli' Pldurea Treegap se afla

chiarin centru, caaxul unei rofi. Cdci toate rofile trebuie s5

aibi un ax. $i roata mare are un ax, la fel ca unvechi calen-

dar solar, in centrul c5ruia sti chiar soarele. Axele acestea

sunt punctele flxe Ei nu trebuie zgindirite in niciun fel,

fiindce firi ele s-ar nirui toate. ins5, uneori, oamenii afliprea tArziu cum stau lucrurile.

l

Iei

Unu

Drumul citre Treegap fusese indelung bdtitorit de ocireadi de vaci, si spunem, foarte relaxate. AbdtAndu-se incurbe gi unghiuri ugoare, drumul cotea, se unduia in sus,

desenAnd un fel de tangenti la coama unei coline, cobo-ra din nou ugurel printre petice de pdmAnt acoperite cutrifoi roind de albine, apoi tiia o pajiqte de-a curmezigul.Aici marginile i se pierdeau. Se ldlea gi pirea ci vrea sd se

opreasci gi si se odihneasci o vreme, intocmai ca o viti pepiqune, care privegte linigtiti in zare, in timp ce rumegdincet. Pentru ca, mai incolo, drumul si continue gi si ajun-gi, in sfhrqit, pAni la liziera pidurii. Acolo ins5, chiar de subumbra primilor copaci, igi schimba brusc direcfia, descriindun arc larg, ca qi cum pentru prima datd ceva l-ar fi fdcut sIse gAndeasci mai bine incotro si o ia, qi trecea mai departe,ocolind pidurea.

De cealalti parte a pddurii, senzafia de liniqte dispirea.Drumul nu mai aparfinea doar vitelor, ci intra destul deabrupt in stipdnirea oamenilor. $i deodati cildura soareluiera inibugitoare, colbul devenea coplegitor qi iarba rarl depe margini apirea zdrenfuiti, pricijitS. in partea stAngi

se ridica prima construcfie, o casi de lari pitr5loasi qi

solidi, cu o infiliqare neprietenoasi, inconjurati de iarbitunsd atAt de scurt, ci [i se rupea inima de mila ei, dar 9i de

un gard zdravin din fier, inalt de vreun metru 9i douizecide centimetri, care pirea si-1i spuni: ,,$terge-o! N-ai ce

ciuta pe-aici!" Aga ci bietul drum trecea mai departe,tirAndu-se prin sat, printre alte gi alte case, din fericire totmai pufin ameninfitoare. Dar satul - cu excepfia pugcirieigi a spAqzuritorii - nu conteazi aici. Numai prima casiconteazi. Prima casi, drumul gi pidurea. Atit.

Pidurea, firi indoial5, avea ceva ciudat. $i infiligareaei ifi didea de infeles, exact ca prima casi din sat, ci ai face

mai bine si-1i vezi de drum mai departe, dar din cu totulalt motiv. Casa era atit de biloasi, incAt, trecind pe lAngiea, i;i venea si faci tiriboi ca si-i faci in ciudi pi poate

chiar si-i arunci o piatri sau doui in cap. insi pidurea!...Pidurea pirea ci doarme, dusi in alti lume. Din cauza

asta in preajma ei ili venea si vorbegti numai in goapti.Probabil ci aga gAndeau gi vacile din cireadS, trecAnd pe

lAngi ea: ,,S-o lisim in pacea ei, n-o si-i tulburim tocmainoi linigtea."

E greu de spus daci toati lumea avea aceeaqi impresie,

vizAnd pidurea aceasta. Poate ci unii nu simfeau aga. Dar

majoritatea oamenilor o ocoleau fiindci gi drumul ii dddea

ocol. Prin pidure nu trecea niciun drum. $i mai exista

un motiv pentru care oamenii lisau pidurea in pace: era

proprietatea familiei Foster, cei care locuiau in casa cea

incruntati de la marginea satului, agadar, era proprietateprivat5, degi, nefiind ingridit5, oricine putea intra in ea.

8l

Paisprezece

Tot ce puteau face pentru moment era si meargi la cul-care. Se ficuse prea intuneric ca si mai poati porni inciutarea hoplui care le furase calul, gi oricum n-aveauhabar nici cAnd se petrecuse totul gi nici in ce direc;ie oluase.

- Asta-i prea de tot, nu-i aqa, tati? spuse Jesse. Simergi pAni la casa omului gi s5-i furi calul chiar de sub nas.

- Trebuie s5-1i dau dreptate, rispunse Tuck. Dar acumintrebarea este: a fost doar un hof oarecare ori avea cinegtie ce alte intenlii? Mie nu-mi miroase deloc a bine tiri-genia asta. De la inceput am presimlit ceva rdu.

- O, mai taci gi tu, Tuck!spuse Mae.Tocmai intindea o plapumi ficuti din petice pe cana-

peaua cea veche din salon, pe care Winnie urma s-o folo-seascl drept pat in noaptea aceea.

- Prea i1i faci griji din orice, continui ea. Nu putem face

nimic deocamdati, aga ci n-are rost si ne frimAntim. $i,de altfel, n-ai niciun motiv si te gAndegti ci ar fi ceva ciudatin legituri cu intAmplarea asta. Haide;i, tragem un somnbun in noaptea asta, iar dimineal5, cu mintea limpede, o

I

?ol

si ne gAndim ce-i de ficut. Winnie, fetigo, haide gi tu laculcare. Ai si dormi bugtean pe canapeaua asta.

Dar foarte mult timp dupi ce se culci, Winnie nu putudeloc sI adoarmi. Tapileria canapelei era noduroasi gi mi-rosea ca ziarele vechi, iar perna pe care Mae i-o diduse ca

s5-pi punl capul, gi care fusese luati de pe un scaun, era

sublire, feapini qi o infepa la obraz. Pentru Winnie mai

riu decAt toate era faptul ci nu se putuse schimba de

hainele de peste zi. Refuzase categoric si imbrace una din-tre cimipile de noapte ale lui Mae, care ii piruse fdcuti dincA;iva metri buni de flaneli decolorati. Nu-i plicea nimicin afara cimdgii ei de noapte gi igi dorea si faci exact lucru-rile pe care le ficea de obicei inainte de culcare. Lipsa aces-

tor lucruri mirunte ii stArnise un dor de casi ingrozitor.Bucuria pe care o simfise de dimineal5, pe drum spre casa

familiei Tuck, dispiruse cu totul; lumea cea largi se mic-

Sorase, iarvechile ei temeri ii ocupau toate gAndurile. Nu-ivenea si creadi ci se afla in locul acesta; era strigitor la cer!

Nu stitea in puterea ei si faci ceva ca si indrepte lucrurile,nici sd le controleze, iar conversafia din barci o epuizase.

Si fie oare adevirat? Era oare cu putinfi ca oameniiacestia si nu moari niciodati? De buni seami lor nici princap nu le trecuse ci s-ar putea ca ea si nu-i creadi. Tot ce-iinteresa era ca Winnie si le pistreze secretul. Ei bine, pe ea

una n-o convinseser5! Fiindci povestea Pe care i-o spuseseri

era, nu-i aga, complet absurdi . Zdu, avea vreo noimi?GAndurile i se invirteau in cap. Numai gAndul la birba-

tul in costum galben o ajuta si nu izbucneasci in plAns.

,,De-acum le-o fi spus alor mei totul", gAndi ea, repetAndu-gi

I

lvr

ideea aceasta in minte. ,,Cine gtie de c6te ceasuri m-or ficiutAnd... Doar ci nu qtiu unde si mi caute! Nu! Birbatulclar a vizut incotro ne indreptam. Sigur tata o si mi gi-seasci. Precis mi cauti chiar acum."

invArti gAndul acesta pe toate pirlile, o dati qi inci o

dati, infigurati in plapumi, in timp ce afari risirise luna,a cirei lumini ficea ca iazul si pari argintat. Se lisase gi o

ceafi uqoari, acum cI aerul se rdcorise, iar broa9tele pili-vrigeau invoie. in curAnd se aliturari conversatiei 9i gre-

ierii cu faraitul lor pitrunzitor, ritmic. in sertarul mesei,

goarecele fojgiia incetigor, savurAndu-qi cina, adici resturilede clStite pe care Mae i le pusese. Dupi o vreme, aceste

sunete incepuri si rezoneze in mintea lui Winnie mai taredecit propriile ei gAnduri, gi abia atunci, ascultAnd linigteainsufle;iti de sunete, incepu sI se linigteasci. Pe cAnd toc-mai se cufunda in somn, auzi paqi ugori apropiindu-se 9iapoi o vizu pe Mae ldngi ea.

- Stai comod, feti;o? intrebi ea in 9oapt5.

- Sunt bine, mullumesc, rispunse Winnie.

- imi pare riu pentru toate astea, sPuse iar Mae. Pur 9isimplu n-am gtiut ce altceva puteam sI fac cu tine decAt sIte iau cu noi. $tiu ci nu egti foarte fericiti aici, dar... eibine... in orice caz, afost interesanti conversalia cu Tuck?

- Da, aga cred, rispunse Winnie.

- Asta-i bine. Ei, mi duc qi eu inapoi la culcare. SIdormi bine.

- Bine, spuse Winnie.Dar Mae inci zibovea lingi ea. in sfArqit, spuse:

- $tii, noi suntem singuri de atAta vreme. Cred ci nu

mai gtim cum si primim musafirii. Dar, una peste alta,

I

n2ttl

faptul ci egti aici cu noi e plicut. Agvrea numai ca tu si fii...a noastr5.

$i intinzind stAngaci mAna spre Winnie ii atinse feti;eipirul.

- Ei, zise ea, noapte bunl acum.

- Noapte buni, risPunse Winnie.Ceva mai tArziu veni gi Tuck gi se uiti la ea nelinigtit.

Purta o cimagi de noapte lungi, albi 9i avea pirul ciufulit.

- O, spuse el, inci nu dormi? Te simfi bine?

- Da, rispunse Winnie.

- N-am wut sd te deraniez, spuse el, dar cum stiteamculcat, mi-a trecut prin minte ci ag face bine si stau cu tinepAni adormi.

- Nu e nevoie si faci asta, spuse Winnie, plicut sur-prinsi. Sunt bine.

Tuck o privi nu prea convins.

- Bun... dar daci ai nevoie de ceva, mi strigi, da? Sunt

in camera de alituri, ajung aici intr-o clipiti.Dupi care adiugi posac:

- A trecut ceva vreme de cAnd n-am mai avut in casiun copil obignuit, un copil care cre$te.

Aicivocea i se inmuie:

- Bine... incearci si dormi pufin. $i canapeaua asta...

mi tem ci nu egti obignuiti si dormi pe aga ceva.

- E buni, rispunse Winnie.

- Nici patul nostru nu e mai bun, altfel aq face bucuros

schimb cu tine, adlugi el.

Pirea ci nu gtie cum si incheie conversafia. Deodati insise apleci asupra ei qi o sirutl repede pe obraz, dupi care

dispiru.

l--I t)