DIAGNOSTICUL TUBERCULOZEI

DIAGNOSTICUL TUBERCULOZEI Tuberculoza este o afecţiune specifică dată de bacterii din genul

Mycobacterium care cuprinde bacili acido-alcoolo-rezistenţi, aerobi, imobili, nesporulaţi, cu un perete celular glicolipidic complex care le conferă proprietăţile de acido-alcoolo-rezistenţă.

Micobacteriile patogene care produc tuberculoza la om sunt: Mycobacterium tuberculosis varianta hominis (bacilul Koch),

principalul agent cauzal al tuberculozei umane Mycobacterium tuberculosis varianta bovis – produce tuberculoza

bovideelor, dar şi a omului Mycobacterium tuberculosis varianta africanum – patogen pentru om

(are caractere intermediare între bacilul Koch de tip uman şi cel de tip bovin).

DIAGNOSTICUL TUBERCULOZEI În marea majoritate a cazurilor, tuberculoza are o

localizare pulmonară Localizări extrapulmonare: meningeală, osoasă,

articulară, ganglionară, renală, suprarenaliană, digestivă etc.

DIAGNOSTICUL TUBERCULOZEI Din genul Mycobacterium mai fac parte şi

micobacteriile atipice, care cuprind un număr important de bacterii patogene oportuniste, responsabile de infecţii numite micobacterioze, cu localizare pulmonară, ganglionară sau cutanată.

Diagnosticul de micobacterioză se bazează pe o serie de criterii, dintre care izolarea repetată a aceleaşi specii de micobacterie atipică, în absenţa bacililor tuberculoşi, este condiţia esenţială.

DIAGNOSTICUL DIRECT AL TUBERCULOZEI1.Prelevarea Pentru precizarea diagnosticului tuberculozei

pulmonare se recoltează: expectoraţie, suc gastric la copii şi lichid pleural.

Pentru diagnosticul tuberculozei extrapulmonare, prelevarea depinde de localizarea infecţiei: urina în tuberculoza renală; în tuberculoză genitală, la bărbat se recoltează lichidul spermatic, iar la femeie sângele menstrual.

În alte forme clinice se recoltează: LCR, lichid pleural, peritoneal, articular, puroi etc.

DIAGNOSTICUL DIRECT AL TUBERCULOZEI

2. Examenul microscopic direct Frotiul, efectuat direct din prelevat se colorează Ziehl-Neelsen şi se

examinează la microscopul cu imersie, unde apar bacili acido-alcoolo-rezistenţi (de culoare roşie) pe un fond albastru (format din elemente celulare şi alte bacterii prezente în spută – flora asociată). Bacilii tuberculozei sunt drepţi sau uşor încurbaţi, subţiri şi, de obicei, granulaţi, dispuşi izolat sau în grămezi.

Exprimarea rezultatului examenului bacteriologic se face după examinarea a cel puţin 100 de câmpuri microscopice, în raport cu numărul de bacili acido-alcoolo-rezistenţi (b.a.a.r.):

negativ________________0 bacili/100 câmpuri examinate; dubios______________ 1-3 bacili/100 câmpuri examinate; slab pozitiv (+)_______ 4-9 bacili/100 câmpuri examinate; moderat pozitiv (++)__10-100 bacili/100 câmpuri examinate; intens pozitiv (+++)____peste 100 bacili/100 câmpuri examinate.

DIAGNOSTICUL DIRECT AL TUBERCULOZEI3.Izolarea Actual, pentru diagnostic se utilizează mediul cu ou

Löwenstein-Jensen şi varianta acestuia, mediul Tebeglut Pe aceste medii, produsele care nu conţin alte bacterii (ex.:

LCR), pot fi însămânţate ca atare. Celelalte produse, fiind în general contaminate cu alţi germeni

(flora bacteriană nespecifică), se tratează cu o soluţie de hidroxid de sodiu 4% şi după 30 de minute se neutralizează cu HCl 8-10%.

Incubarea mediilor însămânţate, după acoperirea eprubetelor cu mediu cu dopuri de cauciuc sau prin parafinare, se face la 370C şi se examinează săptămânal după a treia săptămână.

Dacă pe medii nu se dezvoltă bacterii, după 8 săptămâni, se dă rezultatul negativ şi culturile se scot din lucru.

DIAGNOSTICUL DIRECT AL TUBERCULOZEI4. Identificarea a. Proprietăţile morfologice şi de cultură Pe mediul Löwenstein şi variantele sale,

micobacteriile tuberculoase de tip uman se dezvoltă în 21-60 zile de la însămânţare, sub forma unor colonii rugoase, bine dezvoltate, proeminente, conopidiforme.

Micobacteriile de tip bovin cresc sub forma unor colonii mărunte, plate, uniforme, comparate cu creşterea „în gazon”.

DIAGNOSTICUL DIRECT AL TUBERCULOZEI

b. Caractere biochimice Testul niacinei este un test de triere a tulpinilor

de tip uman – care au proprietatea de a produce niacină (o enzimă bacteriană) - comparativ cu micobacteriile de tip bovin şi cele atipice la care testul este negativ.

Testul nitratreductazei este util pentru a diferenţia M. tuberculosis de tip uman (test pozitiv) de M. bovis (test negativ), micobacteriile atipice comportându-se diferit în funcţie de specie.

Testul catalazei este pozitiv

DIAGNOSTICUL DIRECT AL TUBERCULOZEIc. Testele de sensibilitate la tuberculostatice Sunt utile atât pentru identificarea unor specii de

micobacterii, cât şi pentru instituirea tratamentului cu tuberculostatice.

Rezistenţa la pirazinamidă constituie un criteriu de diferenţiere între tipurile umane, care sunt sensibile, şi cele bovine, care sunt rezistente.

Constatarea chimiorezistenţei la mai multe tuberculostatice, îndreptăţeşte suspiciunea că tulpina testată este o micobacterie atipică.

DIAGNOSTICUL DIRECT AL TUBERCULOZEI5. Antibiograma Din cultura pură de bacili obţinută pe medii de

izolare se fac suspensii ce se inoculează pe medii cu tuberculostatice (de obicei, cu 2 concentraţii pentru fiecare antibiotic) şi pe tuburi martor (fără antibiotice).

Prin această metodă se exprimă rezistenţa la concentraţia tuberculostaticului în tubul pe care s-a observat creşterea micobacteriilor, comparativ cu tuburile martor.

DIAGNOSTICUL INDIRECT AL TUBERCULOZEI Intradermoreacţia la tuberculină (tehnica Mantoux) se practică prin

inocularea strict intradermic pe faţa anterioară a antebraţului a 0,1 ml din soluţia de PPD. Citirea se face la 72 de ore, luând în considerare induraţia palpabilă a cărui diametru este peste 10 mm. Apariţia unei reacţii pozitive se interpretează în raport cu vârsta subiectului. La copiii mari şi la adulţi, răspunsurile pozitive au semnificaţie când sunt foarte intense, sugerând infecţia cu bacilul tuberculozei.

Reacţia negativă este întâlnită la persoane neinfectate, nevaccinate BCG sau la cele care sunt lipsite de reactivitate de tip tardiv.

Utilizarea în scop epidemiologic a reacţiilor la tuberculină serveşte la selecţionarea subiecţilor neinfectaţi şi care urmează să fie vaccinaţi cu BCG.

Vaccinul BCG provine dintr-o sursă de M. bovis pe care Calmette şi Guerin au obţinut-o după numeroase repicaje pe medii cu cartof, bilă şi glicerină până când virulenţa acesteia s-a atenuat atât de mult, încât nu mai produce infecţia tuberculoasă, dar stimulează imunitatea celulară, protejând organismul de infecţie.