Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

39
Viorel Savin TU NU EŞTI TRUPUL TĂU PERSONAJE: EL ieşit din închisoare ; EA rămasă peste program să facă curăţenie. Lângă uşile sălii de spectacol, pe o banchetă capitonată, doarme El, îmbrăcat în haine uzate, cu o croială ce a fost la modă prin 1977. Îşi sprijină capul pe o cămaşă vineţie, strânsă ghem, de o curăţenie îndoielnică. Este neliniştit, oftează prin somn, încearcă să spună ceva, nu reuşeşte. Îşi strânge la gură genunchii, ies în evidenţă pantofii cu vârf ascuţit, extrem de bine lustruiţi. Totul hainele, gesturile duse la capăt chiar şi în somn, obstinaţia cu care strânge în pumn cureaua rucsacului cenuşiu şi scofâlcit vorbeşte despre o personalitate puternică. Gong de început de spectacol. În scenă, decor compozit, melanj din recuzită de teatru elisabetan şi musical modern. Pe arlechine, reclamă provincială pentru un recital „extraordinar” susţinut de Goj Galan (portret etc., etc.). Ea mătură, vorbeşte cu sine, împachetează obiecte de pânză, etc. EA : Mau lăsat de vorbesc singură. Ca Moisen pustiu! (Joacă o scenă petrecută) : „Bună seara!” „Bună seara!…” „Seara asta bună, o termin pe la miezul nopţii…” „Las' că te descurci tu. Şi aşa copiiiţi dorm… Iar bărbatutu e la canal. Ce să cauţi imediat acasă? Vii mâine mai târziu! În schimb noi trebuie să fim pe

Transcript of Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

Page 1: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

Viorel Savin

TU NU EŞTI TRUPUL TĂU

PERSONAJE:

EL ieşit din închisoare ;

EA rămasă peste program să facă curăţenie.

Lângă uşile sălii de spectacol, pe o banchetă capitonată, doarme El, îmbrăcat în haine uzate, cu o croială ce a fost la modă prin 1977. Îşi sprijină capul pe o cămaşă vineţie, strânsă ghem, de o curăţenie îndoielnică.

Este neliniştit, oftează prin somn, încearcă să spună ceva, nu reuşeşte. Îşi strânge la gură genunchii, ies în evidenţă pantofii cu vârf ascuţit, extrem de bine lustruiţi.

Totul hainele, gesturile duse la capăt chiar şi în somn, obstinaţia cu care strânge în pumn cureaua rucsacului cenuşiu şi scofâlcit vorbeşte despre o personalitate puternică. Gong de început de spectacol.

În scenă, decor compozit, melanj din recuzită de teatru elisabetan şi musical modern.

Pe arlechine, reclamă provincială pentru un recital „extraordinar” susţinut de Goj Galan (portret etc., etc.).

Ea mătură, vorbeşte cu sine, împachetează obiecte de pânză, etc.

EA : Mau lăsat de vorbesc singură. Ca Moisen pustiu! (Joacă o scenă petrecută) : „Bună seara!” „Bună seara!…” „Seara asta bună, o termin pe la miezul nopţii…” „Las' că te descurci tu. Şi aşa copiiiţi dorm… Iar

Page 2: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

bărbatutu e la canal. Ce să cauţi imediat acasă? Vii mâine mai târziu! În schimb noi trebuie să fim pe poziţie de la şapte: maestrul Galan vrea să repete!” „Aşai. Dar naş putea veni mâine, mai de dimineaţă?” „Nu!” - Încerci degeaba! Nu te înţelege nimeni. Fiecare pentru el! Au venit din turneu şi leau aruncat pe toate, ca din pod. Eu acu', să le sortez! Să le pun pe căprării: carei de la teatru, carei de la musical! Carei de la „lala”, la „lala”, care, de la teatru, la teatru!... Că, dacă le încurc, mâine regele împarte dreptatea, pe scenă, cu trombonul, iar ăla de la „lala” suflăn sceptru!… Zău că ar trebui să leo fac! Vin şi spun câteva vorbe pe scenă şi apoi se: „Vai doamne, cât muncesc!...” Şi eu muncesc, şi nu mă mai: „doamne, cemi scârţâie şalele!”, toată ziua. Că dacă e so iei pe bune... (Se sperie de un şoarec. Strigă, îngrozită) Ai! Ai!... Pleacă deaici! (Se caţără pe pian.) Pleacă! Ajutoor!... Ajutor!... (Sieşi): Aici şoarecele nu ajunge, că pianul are picioarele curbe. Şi lustruite. Carăte!... Carăte, jiganie scârboasă!… Dar eu? Cum plec de aici? Ai...!? So fi speriat? (Se învârte pe pian, în genunchi, cercetează cu atenţie podeaua.) Miau! Auzi, mă? Miau! Mi, a, u! Miau! Pricepi? Te cari sau nu te cari?

(Saltă capacul claviaturii şi aşa, pe burtă, bate în clape. De câteva secunde a intrat El. O urmăreşte cu un amestec de iritare şi curiozitate.)

EL : Ei! Sfârleazo!

EA : Mai speriat! Cine eşti dumneata?

EL : Ce naiba faci pe pian?

EA : (arătând spre podea) : Un şoarec!...

EL : Şi nu poţi să faci şoareci fără să strigi?

EA : Este un şoarece pe scenă, domnule, nu fi porcos!

EL : Doar pentru atât, te învârţi ca titirezul pe capacul obiectului şi mă trezeşti?

EA : Cum, adică, „te trezesc”?

EL (strigă) : Zbierând! Cum altfel crezi că mai fi putut trezi?

EA (speriată) : Da... dumneata?... Unde erai?

EL : În hol! Dormeam şi eram fericit!

EA : Ce?!...

EL : Nai aflat că unii oameni mai au, încă, prostul obicei de a dormi? A dormi,

Page 3: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

dormire! (Sforăie) Pricepi? Mă duc să mă culc, dar... ssst! Dacă nu vrei să urc la dumneata!

(Se întoarce spre ieşire).

EA : Ajutooor!...

EL (se îndreaptă spre Ea) : Nu înţelegi de vorbă.

EA : Stai pe loc!

EL : Ţiam zis să dai aparatul la mic!

EA : Stai pe loc, nauzi? Stai că...!

EL : Bine, am stat. În capu' ăla ai grăunţe?

EA : Încotro vroiai să te duci?

EL : Să mă culc. Începi să mă toci?

EA : Unde să te culci?

EL : Pe canapea. Lângă uşi.

EA (îngrozită) : Sigur?

EL : Sigur.

EA : Ajutooor! Aju... Ce faci?

EL : Vin să te scot din priză.

EA : Rămâi unde eşti!

EL : De ce dracu' strigi?

EA : Pentru că... aşa îmi vine!

EL : Iar mie, când strigi, îmi vine săţi blochez soneria!

EA : Dacă mai faci un singur pas, nu numai că strig, dar şi urlu.

EL : Îmi ies din răbdări!

EA : Nu mai strig... Dacă te aşezi.

EL : Uite, iau loc. E bine? Doamne, ce belea...!

EA : În cât timp poţi ajunge până la mine, dacă... dacă vrei?

Page 4: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EL : În cinci secunde. Dacă mai chiui. Altfel... nu mă interesezi.

EA : Păi tocmai asta e.

EL : Adică ce? Că ar trebui să mă interesezi?

EA : Adică... asta e: că în cinci secunde nu pot descuia uşa din spatele scenei.

EL : Şi ce, aşa mare grabă ai avea?

EA : Ca să scap!

EL : De mine? (Râde în hohote.)

EA (dă energic din cap) : Îhî!...

EL : Ţiam spus că prezenţa ta mă lasă rece.

EA : Până îţi vine bine.

EL : Nai vrea să continuăm altă dată?

EA : Dacă te ridici, mă ridic! Ştiu ce am de făcut.

EL : Ţia trecut o prostie prin cap!

EA : În culise, acolo este o fereastră. În patru secunde sunt la ea şi trec prin geam! Cad în curtea cantinei. Oamenii... te prind numaidecât.

EL : Eşti nebună? Teai gândit în ce vrei să mă bagi?

EA : Cu ce scop ai pătruns în teatru?

EL : Cu unul singur: să dorm!

EA : Asta so povesteşti la poliţie. Mie sămi spui ce voiai să furi.

EL : Dar, ce lucruri aveţi mai de preţ? Ce ar merita să risc eu, până acolo, încât să te pun din nou în funcţiune? Mă refer la... exprimarea atât de zgomotoasă a încrederii în ajutorul concetăţenilor dumitale. (Ea izbucneşte în râs, stimulândul.) De exemplu, în acest minunat, somptuos şi liniştit edificiu, unde ţineţi aurul şi diamantele cu care împodobiţi hainele mâncate de molii ale regilor, prinţilor şi curtenilor voştri? Unde sunt acele comori de pietre preţioase, valurile de stofe rare, banii, banii turceşti, galbenii şi mahmudelele, rublele şi guldenii, mărcile şi filerii, levele şi halerii, unde, unde îi ţineţi bine ascunşi?

(Ea râde în hohote. El o priveşte curios, se distrează) :

Nu am venit să furăm, căci:

Page 5: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

„... nu suntem de ici, colea

Suntem tocmai din Goleşti

Unde lapte nu găseşti,

Cum îl mulgen târg îl duce,

Plâng mâţele de la cruce.

Nu credeţi că suntem săraci,

Cavem şi noi patruzeci şi patru de araci

De vie

Tocman deal la MişelieNici iepurele nu îi ştie.”

EA (râzând) : Te rog, te rog, opreştete! Nu mai pot...

EL (bate cu călcâielen podea, joacă lovinduşi pantofii cu palmele şi strigă) :

„Ţâpă mâna pe tureac,

Scoase arcul dăncordat,

Dăncordat bine gătat.

Cum îi bun dă săgetat.

(Pauză. Ea hohoteşte. El reîncepe.)

Juni la juni de mil dădea,

Că lii drag a săgeta

Peste casa măicăsa,

Cam în ciuda soacrăsa!...” (Se opreşte stană de piatră.)

EA : Team rugat să încetezi, aproape mi sa făcut rău, nu mai pot de râs...

EL : Eşti cam proastă?

EA (râzând) : Sunt. Cum să nu fiu dacă , în loc să fug când văd un nebun, stau de vorbă cu dânsul?

EL : Adică, ai dea face cu un nebun, da?

EA : Eşti! Dar lui Dumnezeu îi plac foarte mult nebunii. (Râde)

EL : Crezi?

Page 6: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EA : Păi, văd cât de mulţi a făcut!

EL : Urc pe scenă!

EA :Urcă. Doamne, în sfârşit, mi se întâmplă şi mie ceva...!

EL : Nuţi este frică?

EA : Un bandit nu poate vorbi ca tine. Şi totuşi... cât de rău te îmbraci... Iartămă. Dacă vrei, poţi să te întorci pe canapea. Te trezesc dimineaţă, să nu te găsească administratorul. Ăsta e în stare să dosească toate lămpile de prin staţiile de amplificare şi să spună că leai furat tu. Dute, hai, că acuş plec şi nu te mai deranjez.

EL : Nu mie somn.

EA : Acum, ţip dacă nu te duci!

EL : Laso baltă. Ce localitate zici că e asta?

EA (râde neîncrezătoare) : Să nu încerci să mă convingi că nu ştii unde te afli, că... Să nu spui, că începe sămi fie frică din nou!

EL : Berbeni?

EA : Faci nişte glume...

EL : Ma lăsat camionul drept în faţă. Miam zis că găsesc eu, un colţ unde să mă aciuez până mâine. Umblu cu nişte treburi.

EA : Săţi fie de bine! Nu teau găsit mânuitorii pentru că au fost ocupaţi cu descărcatul decorurilor. Se grăbeau. Halal apărare a avutului public! Acum, dute.

EL : Mă simt bine aici.

EA : Hai, fără mofturi, că sunt ocupată. (Lucrează)

EL : Am avut un vis ciudat. Se făcea că...

EA : „Ram, pam, pam şi nu crapam

Când crapam la ram, pam, pam!”... Ai priceput? Liber. Şi află că nu ştiu să ghicesc în vise.

EL : Doar nu te împiedică să lucrezi dacă vorbesc!

EA : Mâine! La bufetul pieţii. Acolo poţi să turui cât te ţine gura.

EL : Nam nici o şansă: cârciumile sunt pline de inşi în căutare de ascultători.

EA : Eşti convins că naş avea nevoie să vorbesc şi eu cuiva?

Page 7: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EL : Poţi săţi vezi de treabă. De fapt, nici nam nevoie să asculţi. Nare nici o importanţă dacă asculţi, sau nu.

EA : Dom'le, mă năuceşti mult? Dute şi dormi!

EL : Mam obişnuit să comunic chiar şi cu obiectele. Ştiu să vorbesc până şi unui... piron! Înfipt întro uşă de stejar. Şi care se încăpăţînează să rămână acolo când tragi de dânsul cu degetele goale, care abia îl simt din pricina bătăturilor. Îi spuneam, îl rugam, îl imploram să iasă, îi promiteam că voi face un cuţit din el, dacă mă ascultă! Dar el, nu şi nu, o ţinea pe a lui. Rămânea acolo, înfipt! Îi mânjeam capul cu sânge din buricele degetelor mele zdrobite dar el... tot încăpăţînat! A rămas acolo. (Sus:) Acolo va rugini, că nam avut cu ce mă ajuta, când am avut nevoie!

EA : Bine, povesteşte. Hai, zi, ce ai visat? Poftim!

EL : Dute dracului.

EA : Nu drăcui.

EL : Şi ceai vrea? Să te pup?... Lucrează. Lucrează, ce stai? Nu te holba la mine că urc şi te motorizez una două. Ei, să fiu al dracului de imbecil!, cu cine miam găsit sămi pun în cârd...? Dacăţi închipui căţi poţi bate joc fără griji...!

EA : Ssst!

EL : Vine cineva?

EA : Fii calm!... Nu am vrut decât să te trimit să dormi. Atât! Pentru asta trebuie să ne certăm?

EL : Ţiam spus că mă simt bine, aici!

EA : Excelent! Atunci, stai. (Lucrează.) Câtămai discuţia pentru nimic!

(Pauză.)

EL : Ţia căzut o eşarfă după tron.

EA : Mulţumesc.

EL : Unii muncesc şi noaptea, iar alţii...!

EA : Au fost în turneu. Dimineaţă au repetiţie cu (Arată spre afişele de pe arlechine.) maestrul. Vin la scenă cu noaptea în cap. Eu îmi fac treaba acum şi mâine... vin mai târziu.

Page 8: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EL : Lucrează de mult la voi?

EA : Cine?

EL : „Maestrul”!

EA : Sa transferat în stagiunea asta. Îl cunoşti?

EL : Eu? De unde?

EA : Mi sa părut că întrebi ca despre un cunoscut. Cei care îl ştiu mai de mult vorbesc că e foarte bun.

EL : Actorii îmi fac silă: furnica strânge iar greierul cântă.

EA : Toţi vă pricepeţi.

EL : Bine, bine, exagerez...

EA : Adică, spui prostii. Dar, în legătură cu el, e foarte îngâmfat.

EL : Dăl dracului... Familia ce zice că stai seara, peste program? Sau nai.

EA : Cum să nam? Copiii dorm, bărbatul e la Canal... Ceaş putea face?

EL : Doi copii?

EA : Trei. AIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIICCCCCCCCCCCCCCCCCCCIIIIIIIIII

EL : Săţi trăiască. Eu... Nus căsătorit. Situaţia!

EA : Miam închipuit.

EL : Am vrut să înţelegi că: „nu că nam vrut!” Situaţia a fost de aşa natură că... nu a fost posibil!

EA : Da, e greu să mergi cu cineva la primărie!...

EL : No lua aşa. Nu sa putut pentru că... am fost respins. Mau alungat ca pe o limbă de clopot: de colo, colo. Fără să mă pot prinde ca un pom, undeva. Sau ca un om, de cineva...

EA : De! sunt pomi care se prind şi în ciubere. Îi muţi de colo, colo, şi, dacă vor, tot dau roade. Şi eu am unul acasă: ficus! Îl ţin pe balcon. Are aer proaspăt, cei trebuie? Înverzeşte frumos de parcă ar fi în pământul lui.

EL (cu pornire) : Pe banchetă, acolo, lângă uşi, simţeam în somn că cei care treceau pe lângă mine, mă urau.

EA : Te doaren cot, de ce se întâmplă în vis!

Page 9: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EL : Dacă eşti normal! Dar dacă ştii că visul este sinteză? Alcoolul pur din borhotul vieţii? Visul este tăietura în existenţă, până acolo unde ochiul, mirosul, auzul şi uneori, nici gândul, nu poate ajunge!

EA (ironică) : De meserie, eşti profesor de chineză.

EL : Ştiam că dorm! Eram conştient că dorm. Mă vedeam pe bancheta deacolo: neras, cu haine uzate, boţite, cu genunchii la gură, cu mâna înfăşurată în băierele rucsacului şi cu pantofii lustruiţi. Indecent de bine lustruiţi, strălucind acuzator şi scârbiţi în picioarele unui vagabond. Pantofi demodaţi, dar noi nouţi. Ce oroare!... Ca o ridicare de fustă în public.

EA : Pantofii tăi sunt foarte şic: se poartă „retro”.

EL : Îmi aruncau câte o privire rapidă, dispreţuitoare, îi percepeam cu cel deal treilea ochi... Cu cel deal treilea ochi al meu, care citeşte gândurile! Lume bună, „cremă”, oameni cu „preocupări”... Dormeam şi mă simţeam ca o scobitoare în lapte.

EA : Ai mâncat ceva, azi?

EL : Am circulat fără întrerupere. Nam prea avut... timp.

EA : Când ai... ieşit?

EL : Alaltăieri. Cum de ţiai dat seama?

EA : Na, car fi şi greu. Ai unde trage?

EL : Fac un... mic ocol.

EA : Dacă vii de... „acolo”, cel mai bine ar fi să te duci întâi acasă.

EL : Eşti matale drăguţă să mă laşi să gândesc eu, ce trebuie să fac?

EA : Nu mă amestec, faci ce vrei şi cum crezi. Atât că mă gândeam că… ocolul este întotdeauna riscant, fiindcă... Întotdeauna depinde.

EL : Îţi dau cuvântul meu că numai de mine!

EA : Greşeşti. Depinde de când îl faci şi de pe unde îl faci. Fără a mai vorbi de în ce scop îl faci.

EL : Mă, ce pleaşcă!... Femeie cu instrucţie. Liceul?

EA : Şi premiantă! Dacă asta te ţine să nu aţipeşti.

EL : Mă ţine, mă ţine, sigur că mă ţine. Dar ce urmăriţi matale?

EA : Nu e normal să nu te duci întâi şi întâi acasă.

EL : Spune drept: vrei să mă înfiezi.

Page 10: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EA : Nu te prosti. Încerc să te fac săţi dai seama de faptul că... ai „etichetă”!

EL : Te plăteşte cineva să te legi de capul meu?

EA : Dacă porţi „etichetă”, nu valorezi nici doi bani. Aşa că, nu ai voie să faci decât lucruri absolut normale. Şi normal este să te duci în primul rând acasă.

EL : Team invitat eu, să intri în viaţa mea? Nu ţin minte. De ce te bagi?

EA : Pentru că simt. Pentru că am trăit şi trăiesc... Ceea ce am spus, am spus şi pentru mine. Înţelegi?... E greu!...

EL (urcă pe scenă) : Nu ţiam povestit nimic. Te invit să nu mă amesteci în închipuirile tale. Ai vorbit de „hoha”, în vânt!... Termină mai repede ce ai de terminat şi pleacă.

EA : Am nimerit, omule. Dacă nu nimeream, te întorceai în hol şiţi continuai somnul. Sau plecai. Nu veneai să discuţi.

EL (răstit) : Ce naiba să discut? Ce... Am ceva comun cu tine? Am trăit la fel? Vrei schimb de experienţă?

EA : En regulă, bine, gata: am terminat! Nu se poate, nu se poate!

EL : Păi, sigur că nu se poate!

(Pauză)

EA : …Foarte cald, în noaptea asta! Aş vrea să tac. Probabil ţiar fi mai bine, dar nu mă pot stăpâni. Cred că liniştea şi parfumul şi aşteptarea sălii... Aici, când nu se aplaudă se vorbeşte şi... când nu se vorbeşte, se aplaudă. Na mai plouat de mult. Au început să se întoarcă marginile frunzelor iar iepurii de câmp au intrat în păduri. Bătrânii spun că e „semn”. Peacolo de unde vii, a plouat? Vorbesc să nu tac...

(Reia lucrul.)

EL : Văzând cineva... că faci ceea ce faci... nu ar paria că eşti... atât de deşteaptă. Cum ai reuşit să ajungi... aici?

EA : Făcând drum lung. Şi... cu ocolişuri!

EL : Îţi vine greu.

Page 11: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EA : Nu chiar atât de greu pe cât îţi închipui. Şeful de producţie zice că dacă vrei să fii fericit după cele mai noi prevederi ale ştiinţei, trebuie să te mulţumeşti cu cât ai! (Râde.)

EL : E cam cretin şeful ăsta al tău de producţie.

EA : De ce? Glumeşte. „Sintetizează opinia”, aşa susţine el. E distractiv! Bărbatumeu are un ulcer cu nişă. Pe bază de stress. De fiecare dată când mă învoiesc săi duc de mâncare la spital, şefu' îşi dă drumul: „e un moft şio aiureală boala lu' bărbatutău! În loc săşi facă, şi el, un ulcer pe bază de vin de regiune sau de slănină, şil face pe baze străine. Auzi: stress!?... Cosmopoliţilor!” (Râde în hohote.) Să vezi, atunci, distracţie în teatru. Toţi se strâng în jurul meu, îmi iau, chipurile, apărarea mă simt grozav: am senzaţia că însemn ceva pentru... ei. Ne apropiem, dispar funcţiile, devenim mai oameni... Este ciudat, dar uneori aştept, îmi doresc să mă ia şefu' împrejur: „ceţi face, mă, americanul? Nu sa hotărât săşi procure şi el o boală dea noastră, sănătoasă?”... Îmi place când mă bruftuluieşte în glumă, sau în serios! Nu e vorba de masochism. Îi determină pe cei din jur sămi dea atenţie, să mă analizeze... Datorită lui miam făcut mulţi prieteni. E folositor.

EL : E parşiv. Îmi dau seama din ce spui.

EA : Şi doctoria este amară.

EL : Nu cumva...?

EA : Nu vorbi prostii. Are şaizeci şi doi de ani.

EL : Mă calcă pe nervi.

EA : Strângeţi nervii acasă şi no să ţii mai calce nimeni.

EL : Nu vreau să te supăr.

EA : În regulă. Mai convins căţi iese totul pe dos, exact când ţii mai mult săţi iasă bine!

EL : Te cam întinzi!

EA : Ca să ajung la înălţimea ta!

EL (izbucneşte în râs) : Nu cred că au mai rămas amatori, în târg, care să se ia în beţe cu tine.

EA : De aia te asteptam cu atâta nerăbdare.

(Râd cu bună dispoziţie)

Page 12: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EL : Ce lucrează soţul... peacolo?...

EA : La canal?

EL : Da.

EA : Pontator. La I.T.A. transporturi auto!

EL : Îi face bine?

EA : El susţine că are condiţii minunate: dormit, gratuit, cantină, preţ mic, concediu, - în spital!… Per total, cum spune el, cheltuieli minime. După ce se ameliorează pe banii statului, pleacă îndărăt. E foarte mulţumit. Este chiar foarte, foarte mulţumit!

EL (uluit) : Ce vrei... să spui?!... Ascultă...!?

EA : Gata. Inventar. Sa închis! (Pauză) Duminică, eu şi copiii... ascultăm la radio emisiunea... „De pe şantierele ţării”. Muzică gravă, dinamică, „spargem munţi în pumni”… Apoi, urmărim ce se spune despre tot ce se întâmplă pe acolo. De pe unde se transmite! În ziua în care se vorbeşte despre şantierul nostru, unde lucrează bărbatu-meu!, după ce ascultăm, sărbătorim. Mergem la cinema, ne plimbăm prin parc...

EL : Ai o viaţă plină.

EA : Nu mă plâng. (Chicoteşte.) Dar tu, când nu stai... la „pension”, cu ce te ocupi?

EL : Intri direct.

EA (nepăsătoare) : Dăi dracului!

(Izbucnesc în râs.)

EL : O rotiţă îţi face clicclac!

EA : Laso să facă.

EL : Mă bucur că mai trezit…!

EA : Apropo: să nu pierzi din vedere că declaraţiile de un anumit gen... mă irită. Mai departe.

EL : De profesie, sunt economist. Lucram la o fermă legumicolă. Până! Când sa produs ancheta...

Page 13: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EA : Sufiecient. Am înţeles: eşti instalator. Cu şcoală profesională sau cu liceu?

EL : Nu mă crezi.

EA : Ba da... Am citit că, în sinea lui, fiecare este ceea ce vrea el să fie. Numai că eu team întrebat ce eşti tu pe dinafară, în societate adică.

EL : Profesor. De gimnaziu. Am urmat la fără frecvenţă.

EA : Deci... chelner! Nu e meserie rea. Şi eu vreau să mă transfer. La restaurantul de vizavi. Eo pâine!

EL : Te indispune şi că sunt profesor?

EA : Nu eşti. Nu ai răbdare. Calmul îţi este absent, iar supuşenia ţia dezertat de mult. Aşa că... altceva!

EL : Avocat! Ei? Ce zici?

EA : E musai sămi convină? Spune adevărul, dacă poţi. Dacă nu, nu, şi... astai situaţia! No să te cresc eu, din nou.

EL : Cunosc codul penal pe de rost. Am urmat facultatea de drept la Iaşi!

Ea : Facultatea.

EL : Da.

EA : Facultatea cu dungi?... Sau fără?

EL : Nu te plictiseşti să o ţii tot întro parte?

EA : Ce pot alege din ce îndrugi? Ce trebuie să cred?

EL : Că sunt avocat.

EA : Doar dacă mă rogi. Află că team cântărit. Nu vrei sămi spui cu ce te ocupi, sau ţie ruşine cu meseria te priveşte. Zimi să te las în pace şi gata. Te tot învârţi în jurul cozii. Spune mai bine că ai tăi teau lăsat de izbelişte şi că, din cauza lor, ai ajuns aici.

EL : Gura! Dacă mai scoţi o singură vorbă despre ei, îţi sucesc mutra la ceafă!.... Pe ei!... Să nui amesteci în rahatul ăsta care mă priveşte numai pe mine..., în care mă aflu numai din vina mea, că.... Oh, doamne, ce dracu' fac?... Iartămă...! (Ea este vizibil speriată.) Am crezut întotdeauna că îmi trece mai uşor dacă ţip. Nu lua în seamă ceam spus. Nu simt nimic din tot ceam zis. Numai că ei… Cu părinţii mei, trebuie să ai grijă, în rest, poţi să îmi zici orice. Orice, nu mă supăr.

EA : Chiar nu ai găsit alt loc unde săţi petreci noaptea?

Page 14: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EL : Singurul act pe carel am, este foaia de eliberare. La hotel, nu mar fi primit. Team speriat...

EA : Sunt vinovată. La cemi trebuia să ştiu eu, ce meserie ai?

EL : Păi, nu? Era clar: aveai în faţă un puşcăriaş! La ce îţi folosea să afli şi.... altele despre el? Când un obiect are o „etichetă”, ştii exact cum a fost făcut, pentru ce a fost făcut şi mai ales... ştii cum săl foloseşti. Ca să nu te curenteze!

EA : Nam vrut să spun asta.

EL : Ba ai spus că am „etichetă”.

EA : Când ţiam spus, te credeam mai deştept.

EL : Ascultă, nu mă ameţi. Când scrie pe o cutie „pantofi”, ştii că înăuntru sunt pantofi. Când scrie pe mine că sunt „puşcăriaş”, dumneata ştii sigur că înlăuntrul meu se află un puşcăriaş. Ei bine, doamnă, te înşeli: În mine se află un om liber! Nimeni nu a reuşit şi nu va reuşi săl pună în lanţuri. În mine urc cât vreau eu, nu am nici o oprelişte şi cobor până unde vreau şi mi se face scârbă de mult mai multe decât ar vrea unii să mi se facă mă doaren cot! Dispreţul nu mil poate cenzura nimeni. Şi nici iubirea! Aşa că, după cum vezi, sunt Om: eşti obligată să te interesez!

EA : Socrumeu susţine că prea multă minte strică. (Joacă) : „Banul contează, nu mintea!”

EL : O fi şi ăsta vreun om… bun.

EA : Este. Nea scos, pe mine şi pe bărbatumeu, din examenul de admitere la facultate. Aflase că vrem să facem „prostii”, şi a venit după noi. „Ai noştri, bă, au fost dintotdeuna cinstiţi. Unu na fost intelectual: toţi am rămas cu biografia neboţită, în schimb, am avut bani! Făceţivă bagajele şi... acasă. La muncă!” (Râde.) Nea convins.

EL : Beţiv?

EA : Dimpotrivă.

EL : Sectant.

EA : Nu, refuza doar ideea că ar trebui să ne ajute cu bani în timpul facultăţii. „Banii se fac, bă, doar sfaturile se dau. De asta am venit după voi: să vă sfătuiesc.”

EL : Şiai tăi?

EA : Mam încăpăţînat să nu divorţez. Nu iam mai văzut.... de zece ani.

EL (ciudat) : Tie dor... Nui aşa că îţi vine, câteodată, să te urci până în cer?...

Page 15: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EA : Cei cu tine?

EL : Nimic, nimic... Vroiam să aflu… doar... dacă suporţi să nui mai vezi.

EA : Parcă... eh! În vacanţe, ei sunt învăţători, îmi trimit pe câte cineva să-mi ia copiii. Le procură bilete de tabără, ori îi ţin pe lângă dânşii... E grozav!... Fac economii şi, când cred că am suficienţi bani, încep să cutreier magazinele. E ceva neobişnuit, dar să ştii că mi se pare că… abia atunci întâlnesc oamenii. Mai exact spus, abia atunci reţin că îi întâlnesc! Toţi mă întreabă ce mai fac, îmi spun că arăt bine, întreabă ce vreau sămi cumpăr... Când îmi cumpăr câte ceva, aleg mult, până cred eu că am nimerit ceea ce iar plăcea mamei, sau tatei, sămi cumpere, şi.... îmi cumpăr. Îmi închipui că e de la ei, cadou. Atunci sunt foarte fericită. Umblu nebună pe străzi... şi... aştept. Aştept ceva. Nu te priveşte ce. Seara plâng. Plâng mult... – Muierisme. Astai!

EL : Divorţezi?

EA : De undeai scoso?

EL : „Îmi iau copiii”, „îmi cumpăr”, „îmi fac”...!

EA (râde) : Nu mai am timp!... Şiapoi, soţul meu... Este un coleg de apartament perfect: pleacă mai tot timpul, că are treburi, haine nu îşi cumpără, fiindcă umblă în cele date de întreprindere, în concediu stă gratuit în spital...

EL : Şi cu banii? Cu banii, ce face?

EA (ironică) : O, din pricina lor… trăieşte un cumplit complex de vinovăţie: îi depune la C.E.C. „Viitorul copiilor îl mănîncă fript!”...

EL : Înseamnă că... te descurci singură!

EA : Acum e bine. Cel mijlociu, merge, celui mic îi scot ghipsul peste o lună... Au căzut de la balcon. Oh, prin ceam trecut…!

EL : Şi dumnealui?

EA : Când mam întors de la spital, lam găsit împachetânduşi lucrurile. Zicea că se duce să facă rost de bani. Lam rugat să rămână, fiindcă tot îmi vândusem cerceii primiţi de la mama.

EL : Şi?

EA : Şi... a rămas.

EL : Tu! Tu nu înţelegi?...

EA : Ba da.

Page 16: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EL : Ce faci cu tine?!

EA : Alung gândul ăsta.

EL : Ca să trăieşti în minciună!

EA (strigă) : O minciună care mă face să trăiesc!

(Pauză)

EL : Să ştii că am fost închis... pentru tentativă de omor.

EA (râde sec) : Vrei să mă consolezi?

EL (sus) : A fost o porcărie, acum nu glumesc!

EA (ostenită) : Bine, te cred.

EL (mai sus) : Un anumit individ a susţinut că lam pândit şi că, atunci când mia apărut în faţă, lam lovit în cap cu un pietroi!

EA : Trebuie să fi fost plăcut momentul.

EL (şi mai sus) : A fost o porcărie, nuţi bate joc! El ma chemat! Sămi propună un târg murdar, de asta lam pocnit drept în rânjetul lui unsuros!

EA (sus) : Te cred!

EL (şi mai sus) : A minţit numai ca să scape de mine, ca să mă înfunde!

EA (idem) : Te cred!

EL (idem) : Ma băgat la zdup, pe degeaba: el, în cădere, sa lovit cu tâmpla de piatră! A minţit...!

EA : Gataaa!... Te cred, luatear dracu' de nebun! Te cred!

(Pauză)

EL (întărâtat) : De ce urli în halul ăsta?

EA : Dat tu? Ce faci? Susuri?

EL : Mai înainte nu mai crezut.

Page 17: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EA : Atunci minţeai.

EL : Şi de unde ştii că acum nu mint? Că, doar, ăsta mii obiceiul, ai constatat! Acum, de ce nu? Urmăreşti ceva? Acum de ce nu mă contrezi?

Ea (obosită) : Iar începi? Fiindcă acum… te cred! Nu fi idiot. După tot ce ţiam spus, ar însemna să fii mult prea mic ca să mă poţi minţi. Faci parte dintre nenorociţii ăia care nu pot fi mici...

EL : Am iubito imens. Porcul mia oferit bani ca să io cedez.

EA : Calmeazăte, îmi este de ajuns.

EL : Când trecea pe lângă tine, simţeai că adie a primăvară. Era ciudată. Avea o logică a ei care mă năucea. În preajma ei aveam senzaţia că înot întro apă caldă, fără fund, gata oricând să mă absoarbă: îmi dădeau lacrimile de fiecare dată când întindeam mâinile să mă prind de umerii ei!...

EA : Să vorbeşti atât de frumos despre o femeie... Trebuie să te cred!

EL : Traversam împreună numai întâmplări ieşite din comun. Odată... Tocmai terminasem anul doi, la Facultatea de teatru, iar ea, anul întâi, la Facultatea de istorie… O conduceam cu trenul la Piatra eram singuri în vagonul imens de a doua. Dintro staţie au urcat trei indivizi gălăgioşi, care, la un moment dat, au început să arunce în ea cu cocoloaşe de hârtie. Ea se făcea că nu observă dar derbedeii chicoteau între ei, îmi ocoleau privirile şi se făceau căi interesează grozav câmpia ce se rotea în jurul nostru. Simţeam că turbez. Când mam ridicat, sa ridicat şi ea şi... ma rugat so conduc la toaletă. Când am ajuns, ma tras înăuntru. A blocat uşa şi a început să mă sărute: „Lasăi, ei nu contează, tu eşti important, tu eşti viteaz, tu eşti neînfricat...!”

EA : Te cred... Era extraordinară!...

EL : Mă săruta, mă mângâia şi simţeam că mă drăgăleşte ca pe un măr, ca pe un păr, cu gust crud şi mirosind a crud, pentru că, acolo, în izul înţepător de urină şi dezinfectant, nu aveam nimic de bărbat în mine. Eram exact un pom pe care se căţăra o fată minunat de frumoasă. În mine creştea, uriaşă, ura împotriva huliganilor din vagon, dar numai atât, şi am izbucnit în plâns. Ea îmi ştergea lacrimile, nu înţelegeam ce se întâmplă, a început să plângă şi ea. Am urlat să mă lase în pace. Am năvălit în vagon, am tras semnalul de alarmă, trenul sa oprit şi iam somat pe cei trei să coboare imediat, în câmp, pentru a lua alt tren! Sa întâmplat ceva, fiindcă cei trei au coborât în foarte mare grabă. Iar eu am înţeles că nu pot înţelege anumite lucruri care, probabil, sunt extraordinar de importante…

EA : Eşti teribil de sincer!...

Page 18: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EL : Când te urăşti, îţi permiţi să fii sincer.

EA : Şi eşti şi foarte important, în ochii tăi.

EL : Am stat două zile şi o noapte, prins sub uşorul uşii, la cutremur. Ai mei erau sub dărâmături, şi... ştiam. Ştiam!

EA (tulburată) : Nu prea ai vorbit despre asta, aşai?

EL : Am crezut că pot săţi spun...

EA : Gândurile sunt ca apa, dacă verşi vasul, îl duci mai uşor.

EL : Eschivezi... Nu face nimic. Dar, cunoşti foarte bine motivul: ai putut săţi dai seama, până acum, că eu nu pot fi doar vasul ci, în aceeaşi măsură, sunt şi apa din el!

EA : Doamne, cât de complicat poţi fi!...

EL : Faptul că printro manevră diabolică am fost înlăturat; faptul că mi sa interzis fiinţa pe care am iubito mai presus decât orice altceva pe lumea asta; faptul că ea sa lăsat înşelată oare cu bună ştiinţă? eşti sigură? nu ai nici o îndoială?! şi sa căsătorit cu el, toate astea, care ar fi putut încâlci şi minţile unui butuc, ţi se pare că erau de natură să mă alcătuiască mai rudimentar?

EA : Am zis „complicat” în sensul că te întortochiezi cu tot felul de teorii. Viaţa e pe alb sau pe negru, în cald sau în frig. Stop! Nici un gri şi nici un călduţ. Limpede?

EL (încăpăţînat) : Ea trebuie să afle adevărul.

EA : Îţi închipui că va cădea în fund de fericire când îl va afla.

EL : Nu îmi închipui nimic: ştiu că e datoare să cunoască exact cum au decurs lucrurile.

EA : Cei scăpat, e bun scăpat! Singura consolare, când ai pierdut trenul, este doar că biletul se află la tine. Vrei să recuperezi... costul?

EL : Trebuie să ştie!

EA : Dar nui drept! Vii prea de târziu... Parcă ai urîo... Toate, au mers. Unde ai lăsat ceva, acum e cel mult... o tristeţe. Un gol întrun gol, nu obţii decât o implozie de lacrimi.

EL : Nu ştiu să iubesc pe altcineva!

EA : Şi cu ce este dânsa de vină? E ca şi cum ai osândio că sa lăsat salvată de la înec.

Page 19: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EL : Nu a salvato nimeni! Poate ea o fi crezut asta, dar nu a fost salvată: i sau turnat minciuni!

EA : Şi dacă tocmai minciunile de care îmi vorbeşti, o fac să fie fericită?

EL : Nu este posibil!...

EA : Adevărul na făcut bine nimănui. Neomenesc, monstruos, nu mai poate fi stăpânit după ce lai pronunţat: este rece şi perfect ca o insectă de coşmar.

EL : De unde ştii tu?!

EA : Vezi cum strigi? Eşti gata să mă iei în unghii, pentru că te îndoieşti! Câtă frumuseţe şi cât parfum dă îndoiala vieţii, şi cât plictis şi monotonie dă adevărul…! De ce te încăpăţînezi să arunci lumină peste mizerii?

EL : Tu de ce pui atâta patimă în ceea ce spui?

EA : Fiindcă vreau să te împiedic.

EL : Devii extrem de suspectă.

EA : Ai aşteptat tu, vreodată, ceva neadevărat, dar de care aveai nevoie până la sinucidere? Fericirea, de exemplu. Sunt sigură că nu.

EL : Ştii totul? Eşti convinsă că nuţi scapă nimic?

EA : Eşti ca albina...! Dacă nu se întâmplă săi deschidă cineva fereastra, se izbeşte de geam până moare. Şi poeţii leşină: vai, câtă voinţă de a ieşi în lumină!... Câtă dragoste de libertate!... Vai, cât mai avem de învăţat de la natură!...

EL : Sunt unul din cei careţi pot spune că albina ştie foarte bine ce face.

EA : Iar eu sunt dintre cei cu capul pe umeri şi îţi spun că, de fapt, nu este capabilă să înveţe!

EL : Poţi fi foarte rea... Spuneai că îndoiala ne face viaţa suportabilă. Chiar frumoasă... Eşti sigură de ce insinuezi în legătură cu mine, acum?

EA : Dute acasă. Nu tulbura oamenii. Amintirile nu au nici un drept asupra prezentului. Şi eu am aşteptat! Şi... eu sunt ca profesoara ta de istorie: naş suporta ca el să vină... abia acum.

EL : Cred că ştii despre cine vorbesc.

EA : Dacă îţi trebuie, îţi dau bani. Întoarcete.

EL (încăpăţînat) : Bani am suficienţi. Acolo am muncit.

EA : La urma urmei, e viaţa ta. Mă ajuţi?

Page 20: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

(Aranjează împreună tot felul de lucruri.)

EL : Şi asta?

EA : Da. Acolo. (Lucrând, sieşi:) Ca şi cum detenţia ţiar fi stopat dezvoltarea. (Lui:) Te porţi ca un adolescent... Te rog să mă ierţi! Nu mă mai amestec.

EL : Insistă, insistă, mai găsit. (Lucrând.) Ştii să cicăleşti, o nebunie! Învăţătoare trebuia să te faci.

EA : Am fost! Suplinitoare. La cinciopt. Am fost şi secretară şi dactilografă şi sezonieră la sortatul legumelor şi fructelor... De toate: miam adus… „contribuţia”. Nimeni nu a avut a se plânge de mine. (Râde.) Doar cei pe care iam pocnit când au încercat să mă înghesuie prin colţuri... De fapt, asta ar cam fi explicaţia pentru că... am schimbat atâtea locuri de muncă.

EL : Ai înăbuşit iniţiativa celor ce doreau să izbândească de jur împrejur.

EA : Dacă sunt proastă!...

EL: Nu-i şic! Mai bine, zi: neorientată!…

EA: Ştii ce năzbâtii îmi trec, câteodată, prin cap?

EL : Dar tu ştii ce ia trecut lui Ahmed al Ahmed, prin cap, în timp ceşi întindea covorul de rugăciune?

EA : Nţ!

EL : Un glonţ... (Râde.)

EA : Fii serios!... Mă gândeam că noi, toate femeile, am porni o acţiune comună : dacă am proceda toate, dar absolut toate, la fel în anumite... situaţii, în foarte scurt timp am schimba faţa lumii.

EL : Dacă toţi oamenii ar gândi la fel, dacă ar simţi la fel, dacă ar urmări aceleaşi scopuri, lumea nu ar fi altceva decât un muşuroi de furnici. Numai un nebun, sau un imbecil, ar putea dori să ne transforme… întrun muşuroi de furnici !

EA : Eşti prea serios... Mă joc!...

EL : Din cauza ta : mai contaminat. Sunt primul caz care demonstrează că întelepciunea este molipsitoare.

EA : Termină! Voiam săţi spun cum mă distrez câteodată, când mă invadează amintirile.

Page 21: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EL : Redactezi un program de acţiune al femeilor ofensate.

EA : În trei puncte! Unu: cum începe, un individ, săşi înmoaie vorbele în miere şi piper... marş!

EL : Ah.

EA :Doi: cum pune, un individ, mâna pe tine..., jart!

EL : Oh… !

EA :Trei: cum bagă, un individ, mâna unde nu se cuvine..., trosc! peste bot.

EL : Vai.

EA : Şi gata. În câteva luni, pui toate generaţiile la punct. (Râde în hohote.) Stas!

EL : Gândeşti ca o babă.

EA (parodie) : Dar… sunt în suferinţă: tocmai femeile numi agreează metoda.

EL (râde) : Ipocrită…!

EA (Râde) : Însă, am acţionat singură: am făcut misionariat!

EL : Se pare că... ai prestat o serioasă activitate pe tărâm,... ca să zic aşa... pedagogic.

EA (idem) : Oho! Am educat foarte mulţi bărbaţi. Unii, nu’ş ce aveau, dar din clipa în care mă vedeau... mai de aproape, erau inundaţi nitamnisam, de dorinţa nestăvilită... de a se învăţa minte !

EL : Îi înţeleg. Şi... la capitolul „realizări personale”?

EA (vinovată) : Cam... slab.

EL : Văd. De la rău, spre foarte prost! (Arată în jur.) Nerenta-bil, cetăţeano : nerentabil!

EA (idem) : Aveţi dreptate... Fiecare palmă dată spontan, ma costat. În medie..., cam la două sute de lei...

EL : Curs oficial?

EA : Cele urmate de scandal şi transfer ! La curs neoficial, adică… adunate şi cele date în particular, fiecare palmă mă ajunge cu mult mai puţin: în medie, zece lei !

EL (uluit) : Cât?

EA (candidă) : Zececincisprezece lei. Legea cererii şi ofertei!

Page 22: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EL (idem) : O,ho,hooo!… Eşti o adevărată industrie!

EA : Livrez oricând, oricât şi oricui.

EL : Nu sunt amator!

(Izbucnesc în hohote de râs.)

EA : Dar, te rog!... Dau pe datorie.

(Râd nebuneşte.)

EL : Să... să pun, numai un pic, degetul?

EA : Ia!

EL : Aici... ha, ha, ha! Pe umăr?

EA : Pune ! Încearcă... !

EL : Ştiţi, doamnă : în clipa asta, nu prea am... chef. Îmi lipseşte ăsta! Ha, ha, ha! Îmi lipseşte de frică !… Nam mai râs...!

EA : De ce nu încerci? Măcar ca să vezi cum e!

(Merge spre El.)

EL (se retrage) : Vai, doamnă, nu, numi permit... La banii mei... Ah, nu! Nu! Nu!... (Râd aveau nevoie de o descătuşare pe acest teritoriu. El o cuprinde de umeri.) Nebuno!... Eşti o nebună. Eşti uriaşă...! (Ea se aşază.) Prostul ăla...! Nu ştiu cum o fi el, dar... Ce a pierdut!...

EA : Lasăl în plata domnului...

(Pauză.)

EL : Vreau săţi spun ceva.

Page 23: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EA : Nu crezi că ar fi timpul să... mă cam duc?

EL : Dacă nuţi spun, explodez.

EA (zâmbind) : Ia vezi!

EL (se apropie, îşi întinde obrazul) : Poftim, dă! (Pauză.) Eşti… frumoasă…

EA (îl priveşte lung) : Să nu mai spui asta! (Se întoarce, lucrează.) Nu trebuie să mio spui. Şi... Nu ai voie…!

EL : Dar ca săţi spun că locul tău nu este aici, am voie?

EA : O să mă transfer la restaurant.

EL : Şi, gata, ai isprăvit : ţi-ai rezolvat viaţa! Tu nu eşti făcută pentru atât. Eşti deşteaptă, frumoasă, ai haz; eşti tânără, poţi face orice! Ai dreptul săţi doreşti orice. Ce izbândeşti cu „transferul”… la restaurant? Ce obţii? Spuneţi acum: ţie, nu mie!… Spune: ce realizezi?

EA (sus, cu lacrimi) : Totul!... Şi mai dute dracului! Ce tot scormoneşti în mine? Sunt fericită. Sunt mulţumită. Sunt veselă, uite: îmi curg lacrimile de bucurie pe obraji! Eşti mândru?... Numi lipseşte nimic! Numi trebuie nimic! Toate îmi prisosesc! Până şi pe tine te am pe cap. Până şi aminitirile îmi prisosesc! (Plânge calm. Pauză.)

EL (nehotărât) : Ca de obicei, mia ieşit pe dos... Aduc ghinion. E timpul so şterg. (Pleacă spre sala de spectacol.)

EA (plângând) : Stai naibii întrun loc! Nai nici o vină!...

(Pauză.)

EL : În fond, dacă analizezi, soluţia la care te gândeşti este bună.

EA : Ştii ce? Decât să spui prostii, mai bine taci!

(Pauză.)

EL : Îţi căutam argumente.

EA : Nu te obosi! Ai avut dreptate.

EL : Mă simt ca un porc, de fiecare dată când am dreptate!

Page 24: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EA : Iar eu... mă simt ca o lămâie stoarsă: foarte obosită şi... foarte curată; foarte obosită şi... foarte goală; foarte obosită şi... foarte sinceră. Tu, poţi fi sincer?

EL : Ceţi veni?

EA : Ştii? Sunt aiureli ce ţiam spus: că aş dori să plec. De fapt mă simt bine aici. Deşi... fac ceea ce vezi că fac. …Abia aştept să văd spectacolul de mâine! Ţia fost coleg?

EL (tresare) : Poftim?

EA : Goj Galan. Aţi fost colegi de facultate?

EL : Despre care facultate vorbeşti? Despre aia „cu dungi?”

EA : Mă gândeam că sunteţi cam deo seamă. (Îndoinduse). Dar poate...

EL : …Îl ştiu de la mâna a doua. Terminase când am intrat eu. Se vorbea despre el că avea talent, dar succesele, am auzit că „şi le aranja” umblând cu turnătorii pe la decanat ! O scârbă!

EA : Trăieşte cam retras.

EL : Deci, şi aici...!

EA : Te bucuri?

EL : Pentru ce? Dacă laş cunoaşte...!

EA : E considerat foarte bun, totuşi. Joacă în filme, la televiziune...!

EL : Nu prea stă pe acasă.

EA (râde) : O , asta nu, îşi ia nevasta cu dânsul de ficare dată. Când ea depune cerere de concediu, în oraş se ştie că Galan are un nou contract. No scapă din ochi. E jale ce amor a dat peste bieţii de ei!

EL : Văd că sunteţi atenţi : ştiţi totul despre el. A ajuns cineva!

EA : Are un fel al lui de a se impune. Directorul nui iese din cuvânt. În prezenţa lui nu îndrăzneşte nimeni să spună bancuri: se sfiesc.

EL : Le e frică! Profesorul compara întotdeauna ce făceam eu, cu ce făcea... ăsta! (Răstit.) Şi profesorul meu zicea că eram cu mult mai bun! Cu mult!

EA : Nu ţin neapărat să vorbim despre dânsul, iar te montezi.

EL : Iartămă!... Nu ştiu ce mia venit să mă laud!?

EA : Eu… chiar cred că ai fost mai bun!

Page 25: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EL : Vorbe. Fiecare este… ceea ce este.

EA : Înseamnă că te întorci.

EL : Unde?

EA : Cum, unde?

EL : La facultate?

EA : Păi?

EL : Cu condamnare?!

EA : Eşti convins că ţi sau tăiat punţile?

EL : Poate că o să încerc. Dar mai întâi...!

EA : „Întâiul” ăsta ţi-a mâncat capul. Vai de capul tău de împrăştiat!...

EL : Dar, tu?

EA : Ce, eu?

EL : Tu... Ei?

EA : Ce, „ei”?

EL : Tu, ce răstorni? Îţi place aici, la teatru, pentru că te poţi uita la ăla! Şi... la alţii! Cum joacă bine sau prost. Dat tu? Ce brânză faci?

EA : Fac.

EL (iritat) : F, a, c! Poate copii. Şi mai dai lecţii...! Tu, nici măcar curajul să visezi nul ai. Cârpa, mătura, fâş, fâş; copii, ghipsul, mâncarea, pleosc, pleosc; excrocul de bărbatutău...!

EA : Te rog!

EL : ... zgârciobul de soţ!...

EA : Îl cunoşti?

EL : Bine: minunea de consort, lulu, lulu!... Şi gata: somnul!

EA (râde) : Ce să visez? Când visez, visez ba că lau călcat pe cel mic, ba că mijlociul a căzut din nuc...

EL : Poftim undeai ajuns. Spuneam să visezi cu ochii deschişi. Conştientă. Curajul ăsta săl ai.

EA : Adică, să mă gândesc la cear putea fi. Nam timp. Şiapoi, e primejdios.

Page 26: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EL : Tia spus cineva că visul este ceea ce îl deosebeşte pe om de animal?

EA : Cuvântul!

EL : Cuvântul este în vis. Tot ceea ceşi închipuie omul are un nume. Cuvântul este în vis şi visul este cuvântul!!... Dacă nu ar fi visul, nici noi nu am fi.

EA : Uneori miaş dori să mă îmbolnăvesc. Să stau în spital, liniştită, şi să mă gândesc. La multe lucruri nam avut timp să gândesc...! Ar fi grozav. Am încercat, dar... nam reuşit. Uite: odată am culcat copiii, iam dat de mâncare lui, am spălat vasele, am dereticat prin bucătărie, am făcut pacheţelele pentru a doua zi, am pus ceasul la patru, să sune, şi mam dus în balcon. Intenţionam să gândesc! (Râde) Să văd şi eu ce simt gânditorii când gândesc... desprinşi de prezent!

EL : Întotdeauna te culci atât de târziu?

EA : Mam aşezat pe marginea ciubărului în care ţin ficusul, miam luat capul în mrini şi… „gata, miam zis, încep să gândesc!” Dar, cum stăteam eu, aşa, şi tot încercam să găsesc ceva frumos la care să mă concentrez, ma buşit plânsul. Doamne, dar ce plâns?!... A venit bărbatul la mine, (Râde.) credea că mia căzut ceva peste picor! Au venit copiii... Mau tras în cameră, mă întrebau ce e, mă rugau să mă liniştesc, că îi sperii, dar eu, pace! Plângeam, uite că şi acum îmi vine să plâng. Plângeam, şi nu ştiu, dar îmi spuneam că mai bine era să mă arunc de la balcon decât să încerc să gândesc! Am adormit plângând şi, a doua zi, când mam trezit, el era plecat. Copiii erau la şcoală... „Na, miam zis, ai făcuto!”... Gândurile... aduc numai necazuri celor nechemaţi. (Râde trist.) Sunt ca un voal de mireasă pe capul unui popă bărbos.

EL : Nai avut puterea să te desprinzi. Una este săţi năclăieşti visele tale de fată în situaţia de acum, şi alta e săţi înnobilezi situaţia de acum, cu visuri despre ceai putea face. Despre ceai putea fi!... Adă-ţi aminte: ai fost fericită atunci, demult, pentru că ai visat să ajungi altceva decât ceea ce eşti acum! Va trebui să încerci din nou. Va trebui să încerci încă o dată. Şi încă o dată...

EA : Pentru o clipă de amăgire nu merită să rişti.

EL : Ba merită! Trebuie! Merită, dacă nu ar fi meritat, acum aş fi fost mort de mult!

EA : Ştiu că merită, opreştete, nu sunt cretină, dar de fiecare dată una îmi închipui şi alta se adevereşte. Iese mereu altfel, de asta mie frică!

EL : Am citit undeva că frica are o mie de picioare. Este îngrozitor ca în fiecare seară să te doară o mie de picioare.

EA : Am trei copii, o familie. Îţi vine uşor să fii deştept.

Page 27: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EL : Tu înţelegi visul ca pe o pedeapsă! Un fel de intoxicaţie cu frişcă.

EA : Se consuma foarte multă frişcă acolo, de unde vii.

EL : Nici nuţi poţi închipui cât de multă!... Dulce şi colorată în mii de culori...

(Începe să joace o pantomimă: câmp, vânt, linişte,

soare, gâze, flori.)

EA : Ce faci?

(Nui răspunde. Ea îl urmăreşte contrariată. Înţelege. El îi oferă „o floare”. Ea refuză. El insistă. Ea se ridică, prinde „floarea”, o miroase, intră în joc. Un sentiment de jenă o invadează şişi lasă braţele pe lângă corp. El cade în genunchi, „culege” floarea, o apără, „plânge”, io oferă din nou. Ea reintră în joc, o miroase, şio prinde în păr, îi întoarce spatele mândru, şi pleacă. Fără voia lui. El scoate un strigăt de admiraţie.)

EL (regizor) : Excelent! Foarte potrivită mişcare. Şi ţinuta. Transmiţi exact ceea ce simţi: întelegerea, tactul faţă de cel care insistă să te curteze, dar şi indiferenţa! Fiindcă tu „ai pe altul”, care e cu mult mai bun, mai potrivit ţie... Ai fost minunată!

EA : Prostii.

EL : Pe cuvânt! Mă jucam, şi tu! tu ai produs emoţia. Nu mă aşteptam, doamne, ca tocmai aici, noaptea, o femeie... O femeie bună şi gingaşă... Te rog nu mă întrerupe. Nu credeam vreodată să văd tocmai eu, cu ochii mei, cum cineva care nu este „de profesie” poate comunica atâtea sentimente printro simplă... Te rog, să reluăm! Eu... eram aici.

EA : Încetează.

EL : Tu, dincoace. Vino!

EA : Fii serios!

EL : Scena a fost superbă! Arunci floarea. Dar nu ostentativ, făo pentru mine!, vreau să văd. Da?

EA : Eşti întro ureche...

EL : Sunt! Deci, obosită de insistenţa mea, laşi braţele pe lângă trup. Coatele,

Page 28: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

lipite de şolduri, daaa..., mâinile uşor depărtate de coapse.

EA (execută).

EL : Bine! Ai floarea în mână, o miroşi. Atenţie... motor!

(El ia poziţia dinainte. Împreună, repetă scena- care trebuie să fie perfectă! Când termină, Ea se întoarce spre El, aşteaptă.)

EL : Îţi mulţumesc. Chiar... nu ai jucat nicodată?

EA : În liceu.

EL : Eşti făcută pentru teatru, ştii?

EA : Uneori, îmi adia un astfel de gând prin minte, dar... Îl alungam. Nu, era prea mult, prea mult pentru mine. În primul rând, nu aş fi putut suporta fericirea să reuşesc la Facultate...

EL : Înnebunesc de entuziasm când întâlnesc inşi ce se declară K.O., fără măcar să păşească în ring. Tu eşti „campion”, fată dragă, asta scrie pe fruntea ta, intră în ring, nu fi proastă! ...Ce mai ştii?

EA : Ce să ştiu?

EL : Să faci! …Nu mă enerva. Nu mă copleşesc performanţele tale de Mare Manipulator Manual de Cârpă! De celelalte sunt interesat! (Pauză.) Hai, hai, hai, ce mai aştepţi? Produ-te ! Dă-ţi drumu’, vreau să văd! …La examenul de admitere, la teatru, îţi dă trei cuvinte şi te pune să improvizezi! Tu ai geniu, ţio spun, pe fericirea mea, ce mai aştepţi, dom'le, să turbez?

EA : Nu mam gândit...!

EL : Ce să gândeşti aici? Aici, pe scândura asta, îţi dai drumu'! Scoţi tot! Spui tot ce se poate spune despre ceea ce te arde: despre ceea ce te frige mai tare...! Ce te scoate din minţi pe tine, aici, în instituţia asta?

EA : Nimic.

EL : Atunci, ce te amuză?

EA : Tot.

EL : Dumnezeule, am nimerit peste un înţelept.

EA : Să ştii că, dacă e cazul, te pot batjocori de o să regreţi că mai cunoscut!

Page 29: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EL : Vreau să mă conving în legătură cu tine: ţiai jucat viaţa pe treisprezece, întro zi de sâmbătă, sau e altceva? Acum, am apărut Eu. Din noapte. Trimis de Providenţă: alege! Poate e ultima întâlnire cu tine. A ta, cu tine! Prin mine !

EA : Puţin grandoman tot eşti, poţi să recunoşti!...

EL : Ai măcar atâta curaj şi ascultă: sunt Cineva, trecând pe Aici, spre Undeva. În propoziţia asta nu contează nici Cineva, nici Aici, nici Undeva. Contează doar senzaţia de curgere; adierea, trecerea! „Sunt Cineva... trecând pe Aici... spre Undeva...!” În Aici, eşti tu. Aşteptai cu Lăuntrul tău această trecere. Trecerea prin Aici te atinge. Nu pierde ocazia! Te rog în genunchi, nu repeta greşeala pe care am făcuto eu odată!... Poate tocmai eu am fost ales...! (Îşi prinde capul în mâini. Strigă aproape:) Dar de ce mă amestec? De ceţi tulbur viaţa cu presupunerile mele? Nu asculta! Port nenorocul cu mine, în biografia mea, nenorocul se numeşte vis! E o diformitate, un fel de cocoaşă, nu se vede : numai după ce îmi dai ascultare o vezi! Dar când o vezi, este prea târziu: teai molipsit; şi mă blestemi. Fereştete: tu eşti mulţumită.

EA : Ce trebuie să fac?

EL : Fereştete!

EA (iritată) : Dacă mai stârnit, spune ce am de făcut. Acum, vreau să văd eu!

EL : Ţiam spus să te păzeşti! Visul este un drog: când vii din el, aici, simţi nevoia să pleci înapoi, pentru că visul este viitorul! Este cel mai periculos viciu. Unii încă nu ştiu că visul este bomba de plastic lipită pe clipa de faţă. Care va exploda mai târziu! În istorie! Trebuie, femeie fericită, trebuie să se fabrice, de urgenţă, vaccinul antivis...! Tu, păzeştete!

EA : Dacă nu eşti mincinos, dovedeştemi!

EL (sardonic) : Da?... Bine...! Ce simţi acum?

EA : Că teaş strânge de gât!

EL (râde) : Splendid! Eşti furioasă, nu? Eşti nehotărâtă: nu ştii ce să faci. Nu ştii dacă e mai bine sămi dai cu ceva în cap, sau să plângi. Parcă ai plânge puţin, nui aşa? Doar ai făcuto destul de des, este simplu. Cel mai simplu! (Strigă.) Răspunde: am dreptate?

EA (strigă) : Ai!

EL (strigă) : Sigur că am!

EA (aruncă cu un obiect pe care EL îl prinde. Sus.): Dute dracului, nenorocit de puşcăriaş ce eşti! Dute-n...!

Page 30: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EL : Rămâi aşa! (Calm:) Acum, începi să povesteşti. Ceva vesel. Dovedeşteţi că poţi! Ceva vesel, acum, când îţi vine să urli! Povesteşte, nu sta ca o toantă!

EA (nesigură) : Dute...!

EL : Meseria aceasta este sfîntă! Au dovedito artişti care au primit veşti de moarte în scenă! Şi au continuat să joace. Dacă ai puterea în tine, arată! Mişcă! Mişcă!...

EA (forţînd buna dispoziţie) : Orice?

EL : Orice!

EA (crescând) : Oricum?

EL : Oricum! Jocul…, totul e joc, jocul contează!

(Se joacă foarte serios, foarte pătruns.)

EA : Parcă nu mai eşti atât de urât.

EL : Mă înfrumuseţez pe încetul! (Se schimonoseşte.)

EA : Devii chiar plăcut!

EL (se contorsionează) : Sunt ca mărul : cu cât trece timpul, cu atât devin mai dulce şi mai bun... !

EA : Eşti bun şi frumos! Eşti drept la trup, ager la minte, bărbat ca tine nam mai văzut!

EL (a devenit, fiziceşte, monstruos) : Am toate calităţile invidiate de om, de aceea nici o femeie nu a ajuns până la mine...!

EA : Până la tine este greu de ajuns, minune a lumii! Ochii te văd, urechile te aud, nările, adierea bărbătească ţio prind, mâinile, sărmanele, nu te ajung...! Doar lucrurile, cu răceala lor, (Ia mătura în mână.) îţi mângâie trupul!...

EL (behăie.) : Eşti singura care ai reuşit să rupi stavila dulcilor mele sentimente. Ele, acum, invadează lumea, o fac tot atât de frumoasă ca mine!...

EA : Datoria mea este să-ţi strâng ,la un loc, sentimentele. Prea multă dulceaţă pe lume, săraca!

Page 31: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

(Îl loveşte, brusc, cu mătura.)

EL (uluit) : Ce faci?

EA (lovindul destul de zdravăn) : Joacă! Nu te opri, continuă! „Jocul…, totul e joc, jocul contează!…” Ce înseamnă o lovitură oarecare, pe lângă bucuria de a o suporta? Ce reprezintă un cucui pe lângă satisfacţia de a-ţi „comunica” uimirea ce te cuprinde pe măsură ceţi creşte?

(Îl loveşte puternic. El se refugiază, orăcăind, pe după mobile. Ea îl urmăreşte lovind obiectele etc. Scenă de teatru buf. Ea se amuză, izbucneşte în râs. Se aşează pe canapea.)

EL (iese, prudent, de după fotoliu) : Gata?

EA (râde) : Mam răcorit.

(Linişte. El o priveşte lung, apoi, devenit serios, se îndreaptă spre rucsac, scoate, după o atentă căutare, o foaie de hârtie.)

EL : Citeşte asta.

EA : Certificatul tău de băiat cuminte?

EL : Citeşte cu glas tare, te rog.

EA : Sunt alfabetizată, pe cuvânt!

EL : Maş bucura mult dacă ai face ceţi cer.

EA : Ai devenit atât de solemn!?...

EL : Nu amâna.

EA (priveşte hârtia) : Oh, înţeleg!... Dar...! E foarte frumos... Şi trist. (Citeşte în gând.) îmi place. (După ce termină de citit) : „Era un râu...”

EL : O clipă! (Trage cortina.)

EA (de după cortină) : Ce faci?!...

EL (din faţa cortinei) : Spectacol! Spectacolul este un ritual. Când eşti gata, îmi spui. Deschid?

Page 32: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EA (de după cortină) : Încă... nu! Doar, spectacolul este un ritual, nu?, aşa ai zis. Trebuie să mă pregătesc!... La... al treilea... gong, e bine?

(Se aude gongul.)

EL : Te aşteptăm cu emoţie!

EA : Sunteţi mulţi spectatori?

EL : Sala este plină! Când se va deschide cortina, aplauzele te vor convinge că eşti aşteptată.

EL : Ce minunat!... (Gongul îi continuă, parcă, emoţia.)

EL : Seara aceasta este sărbătoarea Ta, îţi vei dărui şi ultima părticică din Tine, bucurie mai mare decât aceea de a şti că nuţi aparţii, nu există!... Te sărbătorim lăsândute, generoşi, să ne încânţi. Te sărbătorim, lăsândute să plângi pentru noi. Astfel, devenim mai curaţi. Cât de buni suntem. Noi, spectatorii!...

EA : Îţi mulţumesc, dar greşeşti.

EL : Nu greşesc: eşti în plină sărbătoare, doamnă!

(Îi răspunde doar gongul : puternic şi scurt. El este derutat. Înciudat pe sine, după un timp, trage cortina ca să vadă ce se întâmplă cu EA. EA apare în spaţiul decupat de cortină cu o identitate nouă : imagine caldă a feminităţii simple – rochie lungă, părul căzândui pe umeri, desculţă. Îşi înalţă fruntea, recită. El se aşează pe jos, o urmăreşte.)

EA : „era un râu cu malurile verzi

şi moară.

şi o buloboanăavea

pentru a fi râu

o căprioară bândui apa

a fost să moară sub colţi de lup

Page 33: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

struniţi deal foamei frâu.

copiii satului

lau ocolit o vreme

şi peştii doar lau cunoscut

nu prea aveau de ce se teme

iar moartea căprioarei

lea fost scut

o linişte enormă

în undă sanecat

dând ghes la joc

a fost acolo şi o fată scundă

cu părul blond

şi miros blând

de busuioc

era în ea ca o durere

şi peşti

cu nepăsarea

o chemau

a fost malul prea verde?

bulboanaavea putere?

ea a pierdut ce oamenii mai au

şi anviat dumbrava

deodată.

Page 34: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

vieţuitoarelen lumină au ieşit

prin ierburi şi prin flori

în roată fluturi

perpetuau mişcarean infinit.

peştii

prudenţi

din coadăşi povesteau

ce santâmplat când

a mai fost aşa

prinvind spre noua zână

presimţeau

că în curând morarul

râul va seca.”

(EL plaudă frenetic. Cascade de aplauze, pe bandă. EA priveşte sala: deci, acesta este succesul! EL găseşte un buchet de flori pe care il oferă.)

EL : Felicitări! (Salută împreună sala.)

EA (în şoaptă) : Ce faci?

EL : Le mulţumesc pentru că sunt civilizaţi.

EA (în şoaptă): Pleacă imediat... (Reverenţă, pe aplauzele de pe bandă.) Imediat...!

EL : Ei... Ei înţeleg că aplaudă doar pentru tine! Le sunt recunoscător că te înteleg. Că te admiră şi că te iubesc! (Reverenţă.) Uite cum te aplaudă!… Pentru că te iubesc…! Ascultă! (Aplauze.) Ai văzut? Doreau de mult să te vadă! (Sălii:) Vă mulţumesc din inimă! Vă îmbrăţişez pe toţi! Sunteţi publicul cel mai minunat pe care lam întâlnit vreodată!... Mulţumesc. A înţelege, întrun anume sens, înseamnă şi a crea! Dumneavoastră, aţi creat... aceasta! (Arată cu un gest larg spre EA.) Aplaudaţio! …Încă o dată!

Page 35: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

(Aplauze puternice pe bandă.) Aplaudaţio acasă, povestind! Aplaudaţio la slujbă, în gând. Aplaudaţio când sunteţi singuri, amintinduvă! Căci Ea, pe scândura asta, este singură, şi se dăruie fiecăruia dintre voi!

EA (reverenţă) : Dacă nu pleci, izbucnesc în plâns! Te rog!... Tot oraşul va spune că eşti nebun iar despre mine vor spune că...

EL : În faţa tuturor... (Sălii :) Vă rog, linişte! În faţa tuturor, declar că eşti minunată!

EA : Pentru ce o faci?

EL : Declar că eşti cea mai mare actriţă pe care o cunosc!

EA : Miau plăcut versurile, de asta! Sunt atât de ciudate...

EL : Aproape te invidiez.

EA : Să nu exagerăm, totuşi.

EL : Te invit... la restaurant!

EA : Norocul meu a fost când am întâlnit pe cineva care să mă adore! Fii serios. (Râde.)

EL : Mă duc să mă schimb. Voi îmbrăca sacoul alb cu pantalon violet. Tu?

EA : Eu?...

EL : Mergi cu rochia asta.

EA : Nu se poate cu rochia asta...

EL : Atunci? Ceţi pui?

EA : Doresc altceva. Aş vrea...

EL : O blană!

EA (râde) : O blană, în august!?...

EL : Atunci un costum safari!

EA : Aş vrea... (Arată spre sală.) Oare lear plăcea, dacă... (Sălii:) Aş vrea sămi învălui silueta, insinuant, în văluri de tafta grea, chinezească. Decolteul adânc, în „V”, îl voi înspuzi cu perle alungite, roz şi albe, iar pe şold, ca o sugestie de prelungire a unei pajişti, un decor vegetal căţărânduse parcă. Îmi voi pune mănuşi lungi, deasupra cotului, fără degete, decorate cu strasuri şi perle; pe umeri un boa de pene de struţ african; ciorapi lungi şi subţiri de mătase fină, cu o vagă dungă din lurex argintiu, iar pantofii... Pantofii mei cu vârf ascuţit şi toc cui, amintind, când păşesc, ritmul nebun de charleston!... Sunt sigură, oameni, că dacă m-aţi vedea mereu,

Page 36: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

îmbrăcată aşa, maţi iubi şi maţi respecta mai mult...! Am... dreptate? (Izbucneşte în plâns.) Un basc din catifea albă, la gât strassuri şi perle!... Pentru asta, maţi respecta… şi mai mult?... Vaţi pune problema că am şi eu nevoie de întelegere, de puţină iubire, de banala întrebare: „ei, tu, ce mai faci?”

EL (speriat de turnură) : Vorbeşte cu mine! Acolo nu sunt oameni! Sala este goală!

EA : Nu este adevărat, nu mă minţi! Scaunele acestea sunt pline! (Sălii) : Vă pun acum o întrebare, una singură: numai pentru că sunt ceea ce sunt, nu mă puteţi iubi?, nu mă puteţi respecta?… Nu putem fi prieteni?… Oare, nu este obligatoriu să fie foarte frumos, dacă până şi în închipuire miam lăsat copiii ca să mă pot apropia de voi?...

EL : Relaxeazăte. Plângi ca o servitoare!

EA : Cei cu rochia asta, pe mine?

EL : Neam distrat!

EA : Da?

EL : Bineînţeles că... da! Şi a fost grozav. A fost grozav… exact până acum.

EA : Noi, ne-am distrat?!... Neam distrat, noi?!

EL : Iarăşi faci o criză: ca atunci, în balcon, când teai dus să gândeşti!

EA : Dar ţiam spus că am jurat că nu mai încerc!… De ce mai lăsat?… Doamne, ce neghiobie!... Ajutămă! Nu înţeleg ce se petrece cu mine... Ajutămă!…

EL (cu nesfârşită tristeţe) : Eşti condamnată: ai aflat că tu... nu eşti… doar trupul tău! Ai aflat că eşti şi… altcineva. Doamnă...

EA : Nu sunt doamnă! Eu sunt o biată femeie de serviciu, o recuziteră care nu pricepe ce iai făcut...! Cu ceam greşit!?...

EL : Stăpâneştete: nu se mai poate face nimic. Sa întâmplat!

EA : Doamne, copiii!...

(Aleargă prin sala de spectacol, spre ieşire.)

EL : Nu ieşi aşa în oraş!

EA : Fii blestemat!

Page 37: Tu Nu Esti Trupul Tau de Viorel Savin

EL : Nu pleca încă! Ai trăit doar câteva clipe altfel decât ştiai tu că eşti, nu am vrut decât să ajut…!

EA : Nu aveam nevoie de asta!!… Te urăsc!… Cei care sunt ca mine, nu au dreptul la asta, nu au nevoie de asta!… (Strigă:) Am familie!… Am copii, am o viaţă a mea, sunt fericită! Eu sunt cu adevărat fericită! Tu nu eşti decât un puşcăriaş care porţi ghinionul cu tine!... (Uluită de ce ia scăpat întinde mâna spre El. Cu uimire:) Oare, ce o fi făcuto pe Maria să te aştepte?!...

(Izbucneşte în hohote de plâns, iese. O fericire inundă figura lui. Întuneric, linişte.)

CORTINA