TRAUMATISMELE TORACICE

nchise:contuziile peretelui toracic (cu sau fr leziuni viscerale toracice)fracturi i luxaii ale scheletului toracicPlagi:plagi ale peretelui toracic (nepenetrante)plagi penetrante (cu sau fr leziuni viscerale)plagi ale organelor mediastinale )trahee, bronhii, esofag, inima, plmni, pleur)

FIZIOPATOLOGIA TRAUMATISMELOR TORACICEOrice traumatism toracic dezvolt:Insuficiena respiratorie acut (IRA) prinTulburri ale ventilaiei cauzate de depresiunea centrelor respiratorii prin hipoxie, edem glotic, obstrucia cilor aeriene cu snge, corpi strini, pierderea rigiditatii cutiei toracice datorit fracturilor Tulburri ale difuziunii i perfuziei pulmonare datorit edemului pulmonar, aspiraiei traheobronsice, precum i scderii fluxului pulmonar secundar hemoragiilor grave, emboliilorpulmonare sau hematomului pulmonarDezvoltare i transportul gazelor, precum i inspiraia tisular pot fi afectate secundar hemoragiei, hipoxiei sau ca urmare a scderii activitii de pompa cardiac Insuficiena cardio-circulatorie acut ca urmare a modificrii masei de volum de snge circulant,activitii cardiace, circulaiei sistemice i circulaiei pulmonare.

SINDROAMELE FIZIOLOGICE SPECIFICE TRAUMATISMELOR TORACICE1.Sindromul de perete mobil (voletul costal) determin apariia IRArespiraie paradoxalaerul pendularbalansul mediastinului2. Sindromul de compresiunehemotoraxulpneumotoraxulleziunele mediastinului (pneumomediastinul, hemomediastinul)leziunile cardio-pericardicechilotoraxul (acumularea limfei n torace)leziunile diafragmului3. Sindromul de ncrcare i obstrucie traheo-bronsic realizeaz plamanul umed traumaticcaracterizat prin acumulare de secreii i snge n cile aeriene i n alveole, consecina fiindhipoventilaia, atelectazia i acidoza respiratorie. Apariia plamanului umed traumatic se datoreazinhibiiei mecanismelor de aprare bronhoalveolar (tuse, expectoraie)acumularea de snge n bronsiole i parenchimul pulmonaraspiraia n cile aeriene a salivei sau coninutului gastric prin vrstur4. Plamanul de oc (ARDS Adalt respiratory distress syndrom) este un sindrom de IRAgrav, aprut tardiv, caracterizat prin edem, congestie vascular cu hemoragii intraalveolare, emboliigazoase i membrane hialine, cu consecine de hipoxie, hipercapnie i acidoza respiratorie.5. Sindromul de dezechilibru hidro-electrolitic i acido-bazic se instaleaz ca urmare apierderilor de snge, lichide i electrolii, hiper sau hipoventilaiei6. Sindromul toxico-infecios este prezent n toate traumatismele toracelui

Traumatismele toracice cu risc imediat pentru viaa bolnavului:Obstrucia cilor respiratoriiPneumotoraxul deschisPneumotoraxul cu supap sau sufocantHemotoraxul masivVoletul costal (sau instabilitatea toracic sever)Tamponada inimii

Dezobstrucia cilor aeriene superioare:1.Tripla manevr SAFAR (1981) de dezobstrucie aerianHiperextensia capuluiSubluxarea anterioar a mandibulei (manevra Esmarh)Deschiderea guriiIntubaia orofaringian (canule orofaringiene Guedel, tubul Safar)Obturatorul esofagianIntubaie nasofaringian (canula Robertazzi)Dezobstrucia cilor aeriene inferioare:Intubaie trahealCricotireotomia i cricitirostomia pe acTraheostomiaAspiraia secreiilor traheobronsice

HERNIILE DIAFRAGMATICE TRAUMATICEMajoritatea rupturilor intereseaz hemidiafragmul stng (85%)Tabloul clinic respiraie paradoxal abdominalzone de matitate i hipersonoritate la baza hemitoracelului lezatzgomote hidro-aerice de tip intestinal n toracedevierea zgomotelor i matitii cardiace, sau chiar dispariia matitii cardiaceradiografia toraco-pulmonar evideniaz organele herniate, plamanul colabat,deplasarea cordului i micrile diafragmuluiTratamentul chirurgical obligatoriu datorit riscului strangulrii i consecinele grave asuprafunciilor cardio-respiratoriiLEZIUNELE CORDULUI, PERICARDULUI I VASELOR MARIMecanismul de producerelovirea direct a cordului;compresiunea cordului i vaselor mari ntre stern i coloana vertebral;decelerare brusc responsabil n special de rupturile aortei;plgi prin arme albe sau arme de foc.Tipurile de leziuniconfuzia cardiacruptura pericarduluirupturile cardiacerupturile aortei toraciceplgile cardio-pericardiceTabloul clinicocul hipovolemic acut-tegumente i mucoase palide, dispnee, tahipnee, puls accelerat,filiform sau disprut, hipotensiune arterial sau colaps, etc.Tulburri de ritm cardiac.Insuficien cardiac acut: insuficiena hipodiastolic acut, sindrom de debit cardiacsczut, tulburri de hemodinamic intracardiac.Insuficien respiratorie acut.LEZIUNILE TRAUMATICE ALE CILOR AERIENE SUPERIOAREMecanismul de producere a rupturilor traheo-bronsice:mecanismul direct de zdrobire i forfecare a traheei sau bronilor ntre stern i coloanavertebral;elongaia brusc i puternic n direcii divergente a celor dou bronii principale la nivelulbifurcaiei traheale;hipertensiune intrabronic n compresiunile exercitate asupra toracelui expir forat cuglota nchisDiagnosticul se bazeaz pe triada simptomatic:pneumotorax sufocant ireductibilpneumomediastinemfizem subcutan sau interstitualExamenul radiologic i bronhoscopia confirm diagnosticul:Tratamentul :reechilibrarea respiratorie i circulatorieasigurarea permeabilitii cilor aeriene superioareevacuarea revrsatelor gazoase i lichidiene intrapleuraletoracotomie chirurgie reconstructiv n primele 5-6 zileTRAUMATISMELE ESOFAGULUIPlgile esofaguluiperforaiile esofaguluirupturile esofaguluiTabloul clinic durere violent, care apare imediat dup leziunedispnee, cianozagitaie nsoit cu senzaie de moarte iminentdisfagie dureroas, iar deglutiia accentueaz durerileemfizemul subcutanat cervical i/sau toracicpneumotorax i/sau pneumomediastinulDac leziunea intereseaz esofagul abdominal, tabloul clinic este al unei peritonite.debut brusc, dominat de durere epigastric de intensitate mare;contactur muscular;pneumoperitoneustare general grav, stare de oc cu hipotensiune, tahicardie, oligurie, febr.Investigaii paraclinice:radiografia toracic-pneumomediastenul, pneumotoraxulexamenul cu contrast evideniaz substana de contrast n afara lumenuluiesofagoscopia confirm leziuneaComplicaii:mediastinite acuteabcese mediastinaleflegmonul cervico-mediastinalpleurezie purulentsepticemiiflotuleTratamentul medico-chirurgicalantibiotice;mediastinatomie i drenaj;toracotomie cu sutura esofagului i drenaj pleural;toracotomie cu rezecia esofagului rupt anastomoza ecograficToate rupturile de intervenii se asociaz cu o gastrostomic sau jejunostomie de alimentaie.TRAUMELE CUTIEI TORACICE FRECVENT NTLNITEFractura coastelor (sau de coast)Pneumotorax simpluHemotorax mic sau mijlociuContuzia cutiei toracice

Anevrismele arteriale

Boala anevrismala arteriala

Ce este boala anevrismala?Un anevrism este o dilatare, o largire de forma unui balon a unei artere, datorata slabirii peretelui acesteia. Anevrismele se pot produce la nivelul oricaror artere, dar cel mai frecvent se intalneste la aorta, vasul principal care conduce sangele de la inima in corp. Anevrismele mai pot apare la artera poplitee, in spatele genunchiului si mai rar la arterele carotide sau femurale.

Important de stiut!!!Anevrismele de aorta abdominala, denumite AAA, trebuie obligator tratate, deoarece ele se pot rupe, cauzand hemoragie interna grava si chiar moarte. Doar jumatate din pacientii care ajung la spital cu un anevrism rupt reusesc sa supravietuiasca. Riscul de ruptura creste cu marimea anevrismului. In general, anevrismele aortei abdominale mai mari de 4,5 cm trebuie operate, iar cele mai mici urmarite periodic, la 6 luni.Care este cauza si care sunt factorii de risc?Cauza anevrismelor nu este cunoscuta, dar se pare ca un rol important il are pierderea treptata a unor proteine care mentin elasticitatea vaselor, anume colagenul si elastina.

Riscul de a face AAA este mai mare la: barbatii peste 60 de ani, fumatori;rudele pacientilor cu anevrisme;pacienti cu hipertensiune arteriala;pacienti cu hipercolesterolemie;pacienti cu diabet zaharat;pacienti cu boli pulmonare obstructive;pacienti cu alte boli arteriale.Cine face anevrism de aorta abdominala?AAA se produce de 6-10 ori mai frecvent la barbati decat la femei si este diagnosticat la pacienti cu varste cuprinse intre 70 si 80 de ani. Se estimeaza insa ca 5% din barbatii peste 60 de ani prezinta un AAA.Cum se manifesta anevrismul de aorta abdominala?Medicii pot sa diagnosticheze in timpul unui consult doar 1 din 10 anevrisme abdominale. Majoritatea AAA sunt asimptomatice, asa incat sunt gasite intamplator cu ocazia unei ecografii abdominale, a unei computer tomografii sau RMN, facute pentru alt motiv. Din aceste motive boala se face prezenta prin una dintre complicatiile majore, ruptura sau disectia anevrismului, care reprezinta urgenta chirurgicala majora, cu mortalitate foarte ridicata.Marimea conteaza!Scopul acestui tratament il reprezinta refacerea unei curgeri normale sau aproape normale a sangelui in membrul inferior afectat. Acest deziderat se realizeaza printr-o serie de procedee chirurgicale dintre care majoritatea covarsitoare sunt reprezentate de catre by-pass-urile arteriale. In principiu un by-pass arterial presupune aducerea sangelui de acolo unde curgerea acestuia se realizeaza normal (dintr-un vas fara leziuni), folosind tuburi care pot fi grefoane venoase (recoltate de la pacient) sau grefoane sintetice si descarcarea sangelui intr-un alt vas de sange normal, distal fata de leziunile diagnosticate prin angiografie.Recuperarea postoperatorie, in cazul unei evolutii simple, este in functie de tipul de by-pass, mai rapida pentru cele infrainghinale (5-7 zile) si mai lunga (7-10 zile) pentru cele suprainghinale. Beneficiul obtinut prin aceste operatii il constituie ameliorarea neta a simptomatologiei (disparitia durerilor de repaus, vindecarea leziunilor trofice, cresterea perimetrului de mers pana la disparitia claudicatiei intermitente) si indepartarea riscului unei amputatii.Ce alte complicatii pot apare?Ruptura anevrismului este cea mai devastatoare complicatie care poate sa apara, dar se mai pot produce si alte evenimente: embolii in vasele picioarelor: in sacul anevrismului se formeaza cheaguri, care se pot rupe si pot bloca circulatia in extremitatiruperea in intestin, in vena cava sau tromboza sunt foarte rare. Ce trebuie sa fac?Rareori pacientii cu AAA au dureri abdominale pasagere, fara o cauza evidenta. De aceea este extrem de important ca aceste dureri sa fie investigate corect si complet. O simpla ecografie abdominala poate sa evidentieze prezenta unui anevrism de aorta abdominala.Din momentul descoperirii ecografice urmeaza o serie de investigatii mai complexe (computer tomografie, angiografie, etc), care trebuie sa stabileasca cu exactitate intinderea si dimensiunile anevrismului si eventualele boli la nivelul arterelor periferice.Cum se trateaza aceasta boala?Tratmentul difera in functie de marimea anevrismului. Astfel, pacientii cu anevrisme abdominale de circa 4 cm se trateaza conservator: se monitorizeaza ecografic sau prin computer tomografie la 6 luni, se scade tensiunea arteriala, se recomanda renuntarea la fumat. Toate aceste masuri au rostul de reduce riscul de crestere sau de rupere al anevrismului. Un anevrism de peste 5 cm sau orice anevrism care devine simptomatic are indicatie de operatie. Operatia se poate face prin deschiderea abdomenului sau prin tratament endovascular.In ce consta tratamentul chirurgical?Operatia deschisa consta in inlocuirea portiunii dilatate a aortei cu o proteza tubulara din material sintetic special denumit Dacron sau ePTFE. Aceasta este o procedura excelenta si ea a trecut testul timpului din momentul in care a fost descrisa de chirurgii americani Blakemore si Voorhees.Aceasta interventie este una dintre cele mai complexe operatii vasculare si prezinta un grad de risc crescut comparativ cu alte operatii (mortalitate de circa 5%). Spitalizarea este de 7-10 zile, iar recuperarea completa se face in 2-3 luni.Ce trebuie sa fac dupa operatie?Postoperator se continua toata viata tratamentul medicamentos prescris, in special cel impotriva hipertensiunii arteriale. La acesta se adauga tratamentul antiagregant si/sau anticoagulant , medicamente hipolipemiante, etc.Controalele periodice postoperatorii sunt obligatorii pentru a depista posibile complicatii tardive.

Varice si tromboflebita

VariceTromboflebita

Definirea afeciunii

Varicele sunt dilatatii ale venelor cauzate de insuficienta valvelor de pe traiectul acestora Tromboflebita este obturarea totala sau partiala a peretelui venos prin coagularea intravenoasa.

Organe/sisteme afectate

Venele membrelor inferioare

Venele membrelor inferioare

Cauze,factori de risc

varsta, sexul, factori genetici, obezitatea si statul in picioare pentru mult timp , factori genetici , obezitatea Insuficienta cardiaca , imobilizarea prelungita , obezitatea , tulburari de metabolism , leucemii, anemii, poliglobulii, febra tifoida, cancer, supuratii, traumatisme, varice, de tratamente cu antibiotice si corticoizi

Simptome

cordon albastru, moale, sinuos vizibil prin piele, care se aplatizeaza in pozitia intinsa si iese in evidenta in pozitia in picioare , senzatie de picioare grele , obosealareactii inflamatorii (roseata) ale venelor superficiale , durere continua si la mers, aparitia unui cordon dur, rosu si sensibil in zona afectata, de obicei la nivelul venei .

Metode de diagnostic

Clinic , teste de coagulare , Ecografie DopplerClinic , teste de coagulare , Ecografie Doppler

Evoluie i prognostic

Evolutie favorabila sub tratament , se monitorizeaza pentru evitarea complicatiilor .Evolutie favorabila sub tratament , se monitorizeaza pentru evitarea complicatiilor .

Complicaii

Ulcerul varicos , embolie , tromboflebita migratoare sau recidivanta, tromboflebita varicoasa stadiul preedematos caracterizat prin febra de 38, tahicardie, stare de neliniste cauzata de o durere spontana la nivelul gambei sau a musculaturii plantare, greutate si schiopatare, cresterea temperaturii locale tromboza venoasa care se manifesta prin aparitia unui edem dur, cald, alb, lucios, dureri in timp care scad pe masura constituirii edemului. Embolia pulmonara

Maladii associate

Pbezitate , HTA , tulburari de coagulare , fumatul , consumul de alcool

Pbezitate , HTA , tulburari de coagulare , fumatul , consumul de alcool

Tratament

medicamente venotonice, sclerozarea varicelor, tratament chirurgical prin "stripping" sau chiva care consta in ligaturarea venelor deficiente.

Tromboflebitele profunde constituie urgente medicale, al caror tratament trebuie de preferinta sa se faca in mediu spitalicesc. Sunt prescrise anticoagulante. O tromboflebita superficiala isi revine dupa un tratament antiinflamator si nu imbraca acelasi caracter de urgenta.

Observaii

Preventia este de maxima importanta ; se recomanda exercitiu fizic sustinut .Preventia este de maxima importanta ; se recomanda exercitiu fizic sustinut .

LimfangitaLimfangita reprezinta inflamatia sau infectia ductelor limfatice, care apare ca rezultat al infectiei cu Streptococcus pyogenes, stafilococi sau mai rar cu fungul Sporotrix schenckii. Sistemul limfatic cuprinde o retea de vase, ganglioni si organe localizate in intreg corpul. Functionind ca parte a sistemului imun, acesta transporta fluide, grasimi, proteine si alte substante prin corp. Nodulii limfatici sau ganglionii, filtreaza limfa. Corpii straini cum sunt bacteriile si virusurile sunt procesate in nodulii limfatici pentru a genera un raspuns imun si a lupta impotriva infectiei.

Totusi, organismele patogene intra in canalele limfatice, invadind direct printr-o abraziune sau plaga sau ca o complicatie a infectiei, determina inflamatie locala si infectie secundara, manifestindu-se prin cordoane eritematoase, edematoase, dureroase cutanate. Inflamatia sau infectia se extinde apoi proximal spre nodulii limfatici regionali. Bacteriile pot prolifera rapid in sistemul limfatic.

Desi nu exista date specifice asupra predispozitiei fata de un sex sau altul pentru limfangita acuta, doua treimi dintre pacientii cu celulita (o complicatie a limfangitei aparuta in absenta unei antibioterapii adecvate) sunt raportati a fi barbati. Pacientii asociaza de obicei si factori de risc precum diabetul, imunodeficite, varicela, corticoterapie sau alte conditii patologice.

Limfangita nodulara este o entitate clinica separata de limfangita acuta. Aceasta conditie se caracterizeaza prin noduli inflamatori de-a lungul limfaticelor care dreneaza o infectie cutanata primara.

Limfangita se poate extinde in citeva ore, iar inocularea fluxului sangvin cu microorganism poate fi fatala. Sursa infectiei trebuie determinata si tratata cu antibiotice. Analgezicele pot fi prescrise pentru durere iar medicatia anti-inflamatoare poate ajuta la reducerea inflamatiei si a edemului. Compresele antiseptic umede, caldute trebuie aplicate asupra infectiei localizate pentru a reduce inflamatia si durerea, iar zona afectata trebuie ridicata pentru a diminua edemul. Imobilizarea membrului afectat reduce extinderea infectiei. Incizia si drenajul unui abces pot fi recomandate.

Fara un tratament adecvat, infectia poate conduce la sepsis si chiar deces. Antibioterapia prompta ofera cea mai buna sansa de recuperare completa. Complicatiile limfangitei acute cuprind extinderea infectiei la sistemul circulator sangvin, formarea de abcese si inflamatia pielii (celulita).Cauze si factori de riscLa indivizii cu o aparare imuna normala, speciile de streptococi hemolitici de grup A sunt agentii etiologici cei mai frecventi ai limfangitei. Aceste bacterii elaboreaza fibrinolizine si hialuronidaze, enzime care le ajuta in invazia canalelor limfatice. Limfangita determinata de streptococi poate progresa rapid si a fost asociata cu complicatii severe.

Staphyloccus aureus poate de asemenea determina limfangita, desi conditia este mai frecventa la pacientii cu celulita datorata streptococilor decit la cei cu celulita rezultind din infectia cu stafilococi.

Alte microorganisme care pot determina limfangita cuprind urmatoarele: - speciile de Pseudomonas - streptococcus pneumonia - o cauza relativ comuna de limfangita - Pasteurella multocida - asociata cu muscaturile pisica sau ciine, poate determina limfangita si celulita - cocii gram-negativ, bacilii gram-negativi si fungi - pot determina celulita si limfangita secundara la gazdele imunocompromise - Aeromonas hydrophila - poate contamina plagile care apar in apa - Wuchereria bancrofti - nematod filarial, cauza comuna de limfangita acuta in toata lumea, simptomatologia acestei etiologii fiind similara cu cea a limfangitei bacteriene.

In plus, pacientii cu diabet zaharat, imunodeficite, varicella, corticoterapie cronica sau alte conditii patologice sistemice, au risc crescut de a dezvolta limfangita acuta severa si cu evolutie rapida.Semne si simptomeIstoricul unei trauma minore intr-o zona cutanata distal locului de infectie este sugestiv pentru pacientii cu limfangita acuta. Copiii cu limfangita au febra, frisoane si stare de rau, iar unii copii pot acuza cefalee, anorexie si crampe musculare. Pacientii au istoric recent de abraziune sau taietura in zona cutanata care apare infectata. Limfangita poate progresa rapid la bacteriemie si infectie diseminata cu sepsis, mai ales daca este cauzata de streptococii de grup A.Examen clinicLa examenul clinic, se observa cordoane eritematoase si neregulate care se intind de la locul primar al infectiei spre nodulii limfatici de drenaj regional. Aceste cordoane pot fi dureroase si calde.

Alte caracteristici pot cuprinde urmatoarele:- localizarea principala poate fi un abces, o plaga infectata sau o zona de celulita- veziculizarea pielii afectate poate apare- nodulii limfatici asociati canalelor limfatice infectate sunt de obicei mariti de volum si durerosi- pacientii pot fi febrili si tahicardici.DiagnosticLa orice pacient care prezinta limfangita se va efectua o hemoleucograma completa si o hemocultura. Hemoleucograma arata de obicei leucocitoza marcata. Zonele abcedate necesita incizie si drenaj. Cultura si coloratia Gram a fluidului poate ajuta la identificarea organismului implicat si la selectarea antibioterapiei adecvate. Hemoculturile pot evidentia daca infectia s-a extins si la singe, totusi rezultatele sunt rar pozitive. Cultura si coloratia Gram al aspiratului din locul primar al infectiei pot ajuta in identificarea organismului infectios si in alegerea antibioticelor. Unii medici recomanda aspiratia, altii prelevarea unei antibiobiograme. Aspiratia este relativ insensibila in diagnosticarea organismului cauzator. Densitatea mica a patogenilor prezenti in tesuturile infectate determina sensibilitatea scazuta a aspiratului. Aspiratul din zona maxima de inflamatie poate creste procentul de rezultate pozitive.

Sensibilitatea coloratiei Gram este de aproximativ 100.000 microorganisme pe mililitru, o concentratie rar gasita in celulita sau limfangita. Aspiratia din punctul de maxima inflamatie nu este considerata de ajutor in evaluarea rapida a cazurilor de limfangita acuta, dar poate ajuta in cazurile rezistente la tratament. Aspiratia poate identifica organismele rezistente sau greu de suspectat.TratamentPacientii cu limfangita acuta trebuie tratati cu un agent antimicrobian adecvat. Copiii care par nontoxici, cu virsta peste 3 ani, afebrile si bine hidratati pot fi tratati initial cu antibiotice orale la domiciliu. Pacientii adulti care par nontoxici, afebrili si bine hidratati pot de asemenea fi tratati cu antibiotice orale la domiciliu. Acesti pacienti vor continua sa fie supravegheati de catre un medic.

Antibioticele parenterale pot fi indicate la pacientii cu semne de boala sistemica (febra, frisoane, mialgii). Pacientii suspectati de infectie cu streptococ grup A vor fi tratati intensiv, deoarece aceste cazuri pot progresa rapid, fiind asociate cu complicatii severe.

Antibioticele ofera acoperire antibacteriana empirica pentru speciile de streptococ grup A si stafilococi. Regimurile antibiotice acceptabile la domiciliu cuprind administrarea unei peniciline de sinteza penicilinazo-rezistente sau a unei cefalosporine de prima generatie. Pentru pacientii internati se poate administra o cefalosporina de generatia a doua sau a treia sau o penicilina sintetica rezistenta la penicilinaze. In cazurile in care se suspecteaza un stafilococ rezistent la meticilina se pot administra trimethoprim-sulfametoxazol sau clindamicina.

Antibioticele care pot fi folosite in aceste cazuri cuprind: dicloxacilina, cefalexina, cefazolin, cefuroxime, ceftriaxone, clindamicina, trimethoprim si sulfametoxazol.

Analgezicele pot fi folosite pentru a controla durerea, medicatia anti-inflamatorie poate ajuta la reducerea inflamatiei si a tumefierii. Compresele, caldute, umede pot ajuta la reducerea inflamatiei si a durerii. Membrul afectat va fi ridicat deasupra nivelului patului si imobilizat. Un abces format necesita drenaj chirurgical. ELEFANTIAZIS boala picioarelor de elefant

Elefantiaza ( filariaza limfatica) este o boala severa ce afecteaza structura http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/8/8c/Elephantitus.jpgtisulara , suprapunand straturi de tesuturi pana la niveluri grotesti, in special in regiunea membrelor inferioare, genitala masculina sau la glandele mamare feminine. In cazul picioarelor, acestea se maresc la dimensiuni considerabile avand o similitudine cu picioarele de elefant.

Cauze: de natura parazitica, in infectie cu viermii Wuchereria bancrofti, Brugia malayi si Brugia timori transmibili prin tantari africani, ce odata introdusi, vor rezida in sistemul limfatic. Insa nu e atat de simplu. Boala insasi este o relatie de intermediere dintre unul dintre viermii de mai sus, o bacteria simbiotica numita Wolbachia (probabil cel mai prolific parazit din toata biosfera) , raspunsul imunitar al gazdei si infectiile oportunistice care apar pe langa. Exista si o varianta non-parazitica a elefantiazis-ului numita podoconioza care este cauzata de solurile rosii alcaline bogate in Na si K asociate cu activitatea vulcanica.Tratament: nu se poate spune ca exista actualmente un vaccin care sa inlature elefantiazis-ului, insa exista anumite substante care pot fi cat de cat eficiente. Albendazolul se poate folosi in combinatie cu ivermectin in zonele sub-sahariene. In restul zonelor afectate se foloseste combinatia dintre albendazol si dietilcarbamazine pentru a reduce simptomele elefantiazis-ului. Doxiciclina este un antibiotic foarte util in eliminarea totala a bacteriei Wolbachia, odata cu care va muri si viermele simbiont. Chirurgia poate de asemenea veni in ajutor in privinta inlaturarii afectiunii scrotale, insa este practic inutila in cazul membrelor afectate. Podoconioza se poate inlatura prin evitarea solurilor iritante si prin folosirea unor antiseptice si bandaje imbibate in uleiuri.

1