Traian Dorz: Întâi să fim

Întâi să fim 1

Traian Dorz

Întâi să fim

Tot ce v-am scris aici cu lacrimie adevăr curat şi greu,mărturisit pe conştiinţăşi-n numele lui Dumnezeu.

Nu-mi lepădaţi nici o frânturădin tot ce spun acum şi scriu,că tot ce nu-nţelegeţi astăzio să-nţelegeţi mai târziu!

2 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului», Sibiu

str. Ch. Darwin, 11

tel. 0269/216677; fax 0269/216914ISBN 978-973-710-101-3

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiDORZ, TRAIANÎntâi să fim / Traian Dorz – Sibiu: Oastea Domnului,2008ISBN 978-973-710-101-3

289 (498) Oastea Domnului821.135.1-97821.135.1-4

Întâi să fim 3

C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E

25

TRAIAN DORZ

�� Cugetări, poeziişi proverbe

Apare cu binecuvântarea ÎPS SaleDr. LAURENŢIU STREZA,

Mitropolitul Ardealului

Editura «Oastea Domnului»Sibiu, 2008


Întâi să fimÎntâi să fimÎntâi să fimÎntâi să fim

Întâi să fim nnoiţi prin Harîn naşterea de Susşi vom fi sfinţi ca un altarde jertfă lui Iisus,fiind spălaţi de-al Său Cuvântca de-un divin Izvor,suntem schimbaţi prin Duhul Sfântîn chip nemuritor.

Atunci când ne predăm deplinîn slujba lui Hristos,noi ne primim prin Har divinveşmântul luminosşi-ncălţământul cel sublim,şi-al dragostei inel,şi fericiţi ne-nvrednicimsă logodim cu El.

Logodna noastră-n Duhul Sfântse face-atunci ca-n Rai,schimbaţi prin sfântul legământ,primim nou chip şi grai;ne altoim în Trup Divinşi-n Sânge cu Hristosspre rodul Lui tot mai deplin,mai dulce şi frumos...

O, dac-am fost nnoiţi prin Har,născuţi din Dumnezeu,atunci, iubind fără hotar,ne-am înălţa mereuşi inspiraţi de Duhul Sfântne-am transforma nespuspân’ am ajunge-mpreunândcununa cu Iisus!

Întâi să fim 5

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Iisus Hristos,Dulcele nostru Mire şi Veşnicul nostru Domn,

Slavă veşnică Ţie!

Pentru dragostea nespus de mare cu care ne-ai iubit,părăsind cerul fericit şi slava îngerilor sfinţi,ai venit până la noi, în lumea josnică,şi din starea nenorocită în care eram,chinuiţi de păcat, robiţi de moarteşi torturaţi de satana,– ne-ai răscumpărat, făcându-Te păcat pentru noi,suferind moartea în locul nostruşi zdrobind capul şarpelui care ne tortura...

Şi pentru că prin iubirea pe care ne-ai adus o prin Harşi prin sfinţenia pe care ne-ai dat o prin Sângele Tăune-ai înălţat la starea de curăţie şi tainăîn care Ţi-a fost drag de noişi ne-ai iubit atât de mult,încât, nemaiputând de dragostea noastră,Te-ai logodit cu noi într-un legământ veşnic,prin Taina Crucii şi a Dragostei nemuritoare;

şi pentru că, trecând asupra Ta toate neputinţele noastreşi trecând asupra noastră toate însuşirile Talene-ai dat aceeaşi putere creatoare pe care o ai Tupentru aceleaşi creaţii nemuritoare ca ale Tale,pentru ca şi Tu să fii fericit cu noi,după cum suntem noi cu Tineşi după cum Tu ai murit pentru fericirea noastrăaşa şi noi să trăim pentru fericirea Ta.

Slavă veşnică Ţie,Veşnicul nostru Domn şi Dulcele nostru Mire,

Iisus Hristos!Amin.


Trei Nume-n Unul SingurTrei Nume-n Unul SingurTrei Nume-n Unul SingurTrei Nume-n Unul Singur

Trei Nume-n Unul Singure Taina şi Misterulce-nvăluiesc pământulşi-nstăpânesc eterul,le spune Ziua, Nopţii,şi Iarna, Primăverii,şi Seara, Dimineţii,şi Moartea, Învierii...

Trei Feţe-a Celui Unicşi Veşnic Creatoruldin care toate, toateşi-au forma şi izvorulşi-n care toate, toatese duc, topindu-şi eul;Trei Stări – Acelaşi Unicşi Veşnic Dumnezeul...

Trei Nume: Tatăl, Fiulşi Sfântul Duh – Fiinţala Care se închinăIubirea şi Credinţa –închid Eternitateaşi-ntrec Nemărginirea,înstăpânindu-Şi unicşi infinit Mărirea.

...Treime Strălucităşi Tainică, şi Bună,fiinţa mea Ţi-nalţătrei jertfe dimpreună:credinţa şi nădejdea,şi dragostea,-mpletiteîn lacrima-nchinăriităcute şi smerite!

* * *

Cuvinte înţelepte:

Firea veche nu se poate îmblânzi şi îndruma,ci ea trebuie-a o smulge şi zdrobi, şi sugruma,a ei fapte duc la moarteşi oricine-o cruţă-n sineva sfârşi-n nelegiuire, în gheenă şi-n suspine.

Întâi să fim 7

1. ÎNTÂI SĂ FIM

1. Universul spiritual cunoaşte o continuă creştereîn care nu există limite. Acest lucru îl putem urmări şiobserva fiecare şi prin noi înşine. Vedem că şi în noicunoaşterea este într-o creştere continuă, spre ceea cetrebuie să fim...

2. Din momentul când ne-am întors la Dumnezeuşi am trăit revelaţia naşterii din nou, făptura noastră ceanouă cunoaşte mereu o creştere în toate privinţele, cumspune Cuvântul lui Dumnezeu, căci altoiţi fiind înHristos, fiecare ne căpătăm din El seva de creştere şirodire, cum mlădiţa, din viţă, şi creanga, din trunchi.

3. Astăzi cunoaştem mai mult decât ieri, mâinevom cunoaşte mai mult decât astăzi. Adevărurile pe ca-re înainte nu le cunoşteam, acum capătă pentru noi ocunoaştere fericită...

4. Am scris anul trecut o poezie, am făcut un de-sen, am lucrat la ceva, – când anul acesta mă întorc


înapoi la ceea ce am creat, văd că ce mi se păreaatunci la cel mai înalt nivel posibil pentru mine, acume depăşit. Şi descopăr atât de multe pe care le am deîndreptat.

5. Văd mereu lucrurile din ce în ce mai clar şi leconturez mereu adevărurile şi frumuseţile spre desăvâr-şire... Această lucrare o face în noi Duhul lui Dumne-zeu, Care ne creşte mereu duhovniceşte spre tot maiînalt, spre tot mai frumos, adică spre Hristos.

6. Noi toţi pornim de la punctul zero în aceastăcreştere. Şi în măsura în care ne dăm fiecare toate si-linţele, Harul ceresc ne îmbracă şi ajută cu tot maimultă putere, realizând astfel lucruri din ce în ce maivrednice de El.

7. Orice suflet care se întoarce cu adevărat la Dum-nezeu şi a făcut contactul fericit cu Hristos, alimentân-du-se din El printr-o sudură curată, sănătoasă şi traini-că, va creşte continuu.

8. Spiritualiceşte, noi putem creşte în condiţia uma-nă până la superlativul pe care îl poate atinge fireaomenească. De acolo, există un punct de trecere în fireadumnezeiască.

9. Aşa frumos spune Sfântul Apostol Petru desprepărtăşia la firea dumnezeiască: „...vă faceţi părtaşi firiidumnezeieşti după cum aţi fugit de stricăciunea careeste în lume, prin pofte” (II Ptr 1, 4).

Întâi să fim 9

10. Cine a ajuns să depăşească stadiul cel mai înaltposibil al credincioşiei omeneşti, face saltul fericit spredobândirea firii dumnezeieşti, adică starea pe care auavut-o oamenii mari ai lui Dumnezeu.

11. Acei oameni au ajuns să poată comunica nunumai cu natura inferioară sau cu natura medie, ci şi cunatura superioară. Oamenii mari ai lui Dumnezeu auputut vorbi cu animalele şi cu îngerii.

12. Avraam a găzduit îngeri, profeţii au vorbit cuanimalele, psalmistul auzea şi înţelegea cum cerurilegrăiesc, cum nopţile îşi vorbesc, cum apele şi munţii, şistelele cântă. Aceşti oameni mari ai lui Dumnezeuajunseseră părtaşi firii dumnezeieşti – şi puteau comu-nica cu întreaga Natură.

13. Comunicarea cu îngerii era un lucru obişnuit laoamenii lui Dumnezeu. Ce lucruri minunate se spundespre Avraam, despre Iacov, despre Moise, David,Ioan, Pavel, Petru – oamenii mari şi sfinţi!

14. Aceşti mari oameni ai lui Dumnezeu, pe măsu-ra înaintării lor în părtăşia firii dumnezeieşti cu naturasuperioară, vor crea opere mereu mai înalte, mai inspi-rate, mai frumoase...

Spre aceasta să năzuim cu toate puterile noastre –şi Harul lui Dumnezeu care i-a ajutat pe ei ne poateajuta şi pe noi!

15. O Sfinte Duh al Inspiraţiei Dumnezeieşti, Terugăm, înflăcărează duhul nostru şi ajută-ne să înflăcă-


răm şi noi darul Tău sfânt cu care ne-ai înzestrat! Pen-tru ca din acest dar să putem dobândi lumina şi putereacomunicării divine, din care apoi să putem crea lucrăride cea mai înaltă slavă pentru Tine.

16. Fii în noi şi între noi Acela care să ne inspirigândurile, să ne înflăcărezi mărturisirea, să ne săruţi la-crimile, să ne ajuţi în realizarea de creaţii tot mai vred-nice de Tine şi de slava Numelui Tău Sfânt!

17. Să Te slăvim pe Tine nu numai cu cuvinte îna-ripate şi cu creaţii înalte, ci cu o viaţă nouă şi sfântă.Toţi să fim născuţi din nou şi ajunşi oameni cu o viaţăsfântă, părtaşi firii dumnezeieşti, fii ai Evanghelieiînalte, curate şi vii.

18. Şi dacă până la acest ţel divin ni se vor mai ce-re şi nouă încă osteneli şi jertfe, – ajută-ne să nu deznă-dăjduim niciodată, ci să fim deplin încredinţaţi că îlvom ajunge... Tu nu începi o lucrare care să dea fali-ment, ci tot ce începi Tu – atât în mare, cât şi în mic –va avea sigur, până la urmă, izbândă!

19. Cu această încredere deplină să suferim, săluptăm, să trăim şi să murim, dacă va fi nevoie, chiardacă nu vom ajunge în viaţa asta să vedem cu ochii tru-peşti împlinirea deplină a scopului divin pentru care ne-am jertfit... În Ziua Învierii ne vei ridica şi pe noi, săvedem împlinirea deplină şi eternă a gândului pentrucare am muncit şi ne-am sacrificat şi noi.

Întâi să fim 11

20. Fă, Doamne, din noi toţi nişte fermenţi sănătoşicare, puşi în frământătura poporului nostru, să dospimfrumos spre învierea tuturor acestor fiinţe, până când cutoţii vom ajunge ca o pâine rumenă, gustoasă şi dulcepentru Tine, Făcătorul şi Binefăcătorul nostru.

Amin.

* * *


Hristos este Adevărul – numai cunoştinţa Sate ajută Adevărul să-l poţi crede şi urma,că nu poţi s-ajungi a crede Adevărul până cândîncă n-ai ajuns să-i afli cunoştinţa-n primul rând.

*

Fiul meu, fii drept oriundeşi-Adevărul să-l iubeştişi să-l aperi pân’ la moarte – orice-ar fi să pătimeşti.Nu descuraja vreodată când minciuna-l biruieşte;noru-i nor, curând se duce, – soarele în veci luceşte!

*

Adevărurile nalte cresc în sufletele sfinte,ele stau întâi în fapte, iar apoi stau şi-n cuvinte,cel ce numai le vorbeşte, însă nu le are-n fapte,nu se nalţă spre lumină, ci se prăbuşeşte-n noapte.


În fruntea luptei noastreÎn fruntea luptei noastreÎn fruntea luptei noastreÎn fruntea luptei noastre

În fruntea luptei noastree Steagul Tău, Iisus,mâini tot mai neînvinseîl nalţă tot mai sus,vieţi tot mai vitezeîl poartă mai cu drag– o, Crucea Ta, Iisuse,Slăvitul nostru Steag!

El arde-n noaptea noastrăca focul cel mai viu,să ne lumine mersulprin orişice pustiu,să ne umbrească dulceal arşiţei meleag,– o, Crucea Ta, Iisuse,Frumosul nostru Steag!

Cu el în fruntea noastrăînaintăm mereuspre Patria în carene-aşteaptă Dumnezeu.Cu el vom trece-odatăal cerurilor prag,– o, Crucea Ta, Iisuse,Eternul nostru Steag!

Întâi să fim 13

2. SINCERITATEA ŞI SMERENIA

1. Lucrarea vie în Hristos a avut totdeauna aceste do-uă caracteristici: smerenia şi sinceritatea. Pe acestea ne-aspus Domnul Iisus Însuşi ca noi toţi să le învăţăm de la El.

2. În lucrarea sfântă a părtăşiei cu Dumnezeu auvenit numai sufletele care au fost pătrunse de sinceri-tate şi smerenie – şi au rămas numai atâta cât s-au pututpăstra cu adevărat sincere şi smerite, atât faţă de Hris-tos, cât şi faţă de fraţi.

3. În momentul în care cineva cade din sinceritateîn prefăcătorie şi din smerenie în îngâmfare, el s-a des-părţit sufleteşte, atât de Hristos, cât şi de fraţi, chiar da-că printr-o încăpăţânare firească şi printr-o împotrivireambiţioasă a căutat să mai rămână în mijlocul Bisericiişi al adunării sfinte.

4. Atâta vreme cât suntem sinceri şi smeriţi, noi ră-mânem în Harul lui Dumnezeu, – fiindcă este scris: „celor


smeriţi le dă har”. Dar în momentul când am pierdut sme-renia, Harul s-a dus, pentru că el stă numai în vasul sme-reniei. Când crapă acest vas, Harul curge spre alţii.

5. Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru IisusHristos este cu deosebire o sărbătoare a sincerităţii şi asmereniei. Maica Domnului a fost sufletul cel mai sme-rit şi mai sincer care a putut fi găsit de Tatăl Ceresc înmijlocul lumii pentru a putea împlini prin ea, în chipvrednic, taina şi promisiunea Întrupării Fiului şi arăta-rea roadelor Sfântului Duh.

6. Datorită smereniei şi curăţiei ei, S-a putut arătaîn ea, pentru prima dată în Istorie şi în lume, lucrareaîmpreunată a Sfintei Treimi. Sfântul şi marele arhan-ghel i-a zis: Tatăl te-a ales, Fiul Se va naşte din tine şiDuhul Sfânt te va umbri... Despre Sfânta Treime sevorbeşte clar, pentru prima dată în Sfânta Scriptură, înlegătură cu Maica Domnului.

Ce înaltă întrupare au avut în fiinţa ei sinceritateaşi smerenia!

7. Toată puterea Sfintei Treimi, toată lucrarea luiDumnezeu s-a concentrat atunci în Sfânta Fecioară Ma-ria, pentru că prin ea trebuia să se realizeze cea mai uri-aşă şi veşnică operă a lui Dumnezeu, care era mântuirealumii. Şi această lucrare nu se putea face decât acolounde era desăvârşită şi totală smerenia şi sinceritatea.

8. Dacă n-ar fi fost îndeplinite în modul cel mai de-săvârşit aceste două condiţii, Dumnezeu-Tatăl nu S-ar

Întâi să fim 15

fi oprit asupra ei. Dumnezeu-Fiul nu S-ar fi putut Întru-pa din fiinţa ei, iar Sfântul Duh nu ar fi umbrit-o.

9. O, cât respect sfânt trebuie să avem noi, potri-vit Evangheliei, faţă de Sfânta Fecioară, acest vasales de care S-a folosit atât de minunat Dumnezeu –şi faţă de care măritul arhanghel Gavril a arătat atâtde înaltă preţuire, încât, cutremurat de evlavie, i s-aînchinat, zicându-i: „Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcutmare har!”

10. Poate că în noaptea când arhanghelul i s-a ară-tat, ea, veghind şi rugându-se, se gândea la profeţia luiIsaia despre Fecioara care va naşte pe Emanuel – şi îşiva fi dorit şi se va fi rugat ca ea să fie măcar o slujitoaresmerită şi curată a acelei Sfinte Fecioare...

Şi tocmai atunci şi tocmai pentru această smerenieşi curăţie a ei, îngerul trimis de Tatăl i-a grăit: Tu eştiFecioara Sfântă!

11. În Noaptea Naşterii poate că tot acelaşi arhan-ghel Gavril s-a dus şi la păstorii din Betleem, să levestească şi lor că li S-a născut Mântuitorul...

Poate că şi aceşti smeriţi şi curaţi păstori se vor figândit între ei, veghind şi rugându-se, tot la profeţia cuFiul Emanuel, născut din Fecioară, şi îşi vor fi dorit şiei şi se vor fi rugat şi ei să fie învredniciţi să-L afle şisă-L cunoască.

Şi tocmai atunci şi tocmai pentru această smerenieşi curăţie a lor, îngerul trimis de Tatăl le-a grăit: S-aNăscut; mergeţi să-L aflaţi şi să vă închinaţi Lui!...


12. Şi cu magii trebuie să se fi petrecut astfel, pen-tru că în tot ce au făcut şi ei se vede limpede că au fostpătrunşi de sinceritate şi smerenie.

13. Şi tot într-o noapte prelungită din aceastăNoapte Sfântă s-a petrecut şi minunea revelaţiei cu pă-rintele nostru sufletesc, care a fost alesul lui Dumnezeupentru a face prin el această Lucrare mântuitoare în ţaraşi în credinţa noastră... În noaptea aceea el veghea şi seruga ca Dumnezeu să înceapă prin cineva vrednic o lu-crare vie şi mântuitoare în lume... Şi poate că acelaşiarhanghel măreţ a fost trimis de Dumnezeu şi la el, casă-l inspire şi să-l determine, spunându-i: Tu eşti acelaprin care se va face această lucrare!

14. Tot aşa le spusese şi pare că tot acest arhanghelşi celorlalţi mari slujitori ai lui Dumnezeu, să facă lu-crarea lor, la vremea sa, fiecăruia: lui Avraam, luiMoise, lui David, lui Daniel, lui Ioan, lui Petru, luiPavel... Felul cum a lucrat de fiecare dată este aproapeacelaşi.

15. Fiecare dintre cei cărora li s-a arătat îngerul„care stă în faţa lui Dumnezeu” au avut aceleaşi fru-moase însuşiri ale smereniei şi sincerităţii... Şi lucrareape care au făcut-o fiecare dintre aceşti minunaţi trimişiai lui Hristos a avut de fiecare dată acelaşi caracteretern, profund şi ceresc al smereniei şi sincerităţii,munca şi lupta, lacrimile şi dragostea, curajul şi jertfa.Fiindcă acestea sunt caracteristicile lui Hristos.

Întâi să fim 17

16. Fiecare dintre cei ce am fost chemaţi prin Cu-vântul şi prin Duhul Sfânt la această Lucrare am fostaleşi de Dumnezeu... Nu întâmplător am fost chemaţicând am fost chemaţi – şi nu întâmplător am fost năs-cuţi din părinţii din care ne-am născut, în locul şi întimpul naşterii noastre.

Tot aşa este şi cu naşterea din nou, cu naşterea dinDumnezeu!

17. Puteam să fim chemaţi în alte lucrări – maierau destule!

Puteam să fi mers în altă parte – mai aveam undemerge.

Puteam să auzim de la altcineva şi altceva – maierau atâţia şi atâtea...

Dar dacă aici am fost chemaţi şi aici am venit, şiaşa am cunoscut – atunci aşa să rămânem pe totdeauna!

18. Dumnezeu nu ne-a chemat întâmplător şi nune-a dat zadarnic un dar fiecăruia... Nu ne-a făcut de-geaba să cunoaştem nişte adevăruri atât de adânci şi săavem nişte părinţi atât de minunaţi – ci ne-a făcut toateacestea cu un mare şi unic scop: aflarea şi vestirea luiIisus cel Răstignit. Primirea şi mărturisirea lui Hristosîn sinceritate şi smerenie, pentru mântuirea noastră şi atuturor semenilor noştri între care ne-a aşezat El.

19. Pentru acest scop, Dumnezeu ne-a dat adevăru-rile cele mai frumoase, părinţii cei mai buni, cântărilecele mai inspirate, lacrimile cele mai dulci, adunărilecele mai fericite, fraţii cei mai minunaţi.

Ştim noi oare ce mari binecuvântări sunt acestea?


20. Aici Dumnezeu ne-a chemat în ceasul cel maipotrivit, în felul cel mai frumos şi în locul cel maisfânt... Ne-a înzestrat cu talentele cele mai frumoase...

Cei care nu ni le-am descoperit încă, să ni le des-coperim şi să le punem în lucrare. Cei ce ni le-am des-coperit şi suntem convinşi de ele, să le folosim în mo-dul cel mai harnic, identificându-ne cu munca, cu sluj-ba, cu misiunea pe care ni le-a rânduit Dumnezeu, – dartotdeauna cu toată smerenia şi sinceritatea, căci acesteasingure sunt trăsăturile lui Hristos şi au Duhul Lui.

Amin.

* * *


Nici un fier nu-l baţi degeaba,tot se-ndoaie în vreun fel,pe-orişice copil învaţă-lşi-ai să scoţi ceva din el;pe oricare om îndrumă-lspre-Adevăr şi spre Frumos,oricât de departe pare,poate-ajunge la Hristos.

*

Smerenia-i virtutea din toate cea mai naltă,în ea şi celelalte virtuţi sunt laolaltă.

Întâi să fim 19

Sunt ochii meiSunt ochii meiSunt ochii meiSunt ochii mei

Sunt ochii mei, Iisuse,acei ce plâng aşa,că n-am mers chiar pe undelumina Ta doreaşi gândul meu e caresuspină-acum amar,că mi-a-ntinat privireao umbră neagră iar.

Ai milă, mai arată-miîncrederea de-atuncicând Ţi-mplineam îndatăcuratele-Ţi poruncişi curăţă-mi privireacu-al lacrimii cleştar,să-mi pot simţi fiinţasfinţindu-mi-se iar!

La ceasurile sfintesă-Ţi pot veni şi eu,să n-am pe-ncălţămintenoroiul lumii greu;descalţă-mi-le, Doamne,să pot veni curatspre Locul Sfânt în carede mult sunt aşteptat!


3. SLUJBA ŞI INIMA

1. Hristos ne cere întâi inima şi numai după aceea necere slujba noastră. Cine face o slujbă fără inimă, acelaeste un slujbaş netrebnic şi va face o slujbă netrebnică,atât pentru Dumnezeu, cât şi pentru semenii săi.

2. Unii au arătat, dar alţii n-au arătat încă ce poateface harul lui Dumnezeu prin cei ce-şi predau Lui toatăinima lor. În fiecare loc unde citim în Cuvântul Sfântori suntem într-un loc sfânt, ori într-o adunare sfântă,aceasta este totdeauna cea mai dintâi şi cea mai puter-nică dorinţă şi cerere a lui Dumnezeu:

– „Fiule, dă-Mi inima ta!” Dă-Mi toată inima ta!

3. Inima omului are cel puţin trei compartimente –nu numai unul.

Primul compartiment este cel al cuvintelor, esteconştientul omului. Partea aceasta mulţi o aduc la Dum-nezeu şi în acest compartiment mulţi Îl primesc pe Dom-nul. Vorbesc despre El şi Îi promit multe, cu vorba.

Întâi să fim 21

4. Partea a doua a inimii, compartimentul din mij-loc, este cel al gândurilor, este subconştientul omului.Partea aceasta la mulţi oameni este mereu închisă şi as-cunsă, spre a nu se vedea ce se face acolo şi ce zace.Mulţi oameni îşi aduc la lumina Domnului vorbele lor,dar nu-şi aduc în faţa şi sub stăpânirea Lui cele maimulte din gândurile lor. În subconştientul multor oa-meni zac atâtea gânduri pe care omul nu le supune ni-ciodată deplin lui Dumnezeu.

5. Partea a treia şi cea mai adâncă a inimii omuluieste compartimentul inconştientului său. Sinele cel maiprofund, locul simţurilor, al instinctelor, al reflexelor,de unde izbucnesc toate, de unde ies toate, unde esterădăcina tuturor actelor fireşti ale omului.

6. În acest compartiment al inimii lor Îl primesc peHristos numai cei puţini, cei în care Hristos face apoioperaţia cea divină, înnoirea cea sfântă, transformareacea dumnezeiască.

7. Cuvântul lui Dumnezeu este sabia cea cu douătăişuri care pătrunde până acolo că desparte sufletul şiduhul, încheieturile şi măduva, gândurile şi simţirileinimii (Evr 4, 12)..., adică subconştientul şi inconştien-tul, sinele cel profund al omului, de care a spus Mântu-itorul nostru Iisus Hristos că trebuie să ne lepădăm noineapărat când venim la El (Mt 16, 24).

8. Oricine nu-L primeşte pe Hristos până în com-partimentul din fundul inimii sale, acela în zadar zice că


este creştin. Rădăcina răului acolo este: în adâncul inimii– şi oricine nu scoate rădăcina, în zadar taie lăstarii.

9. Cei mai mulţi oameni caută să taie numai lăstariide la suprafaţă, să recunoască şi să mărturisească doarpăcatele care se văd de departe şi care izbesc priviriledin afară, – dar îşi ascund cu grijă şi nu le scot la vede-rea şi judecata lui Dumnezeu păcatele cele adânci, celedin care izvorăsc, de fapt, toate cele din afară. În felulacesta omul se înşală toată viaţa pe sine însuşi, crezândcă-i poate înşela şi pe alţii, şi pe Dumnezeu.

10. Mântuitorul nostru Iisus Hristos stă întâi la pri-ma uşă a inimii noastre când zice: Iată, stau la uşă şi bat!

Dacă I-am deschis prima uşă, a cuvintelor, El nuSe opreşte la aceasta. Ci dacă nu I s-au deschis de la în-ceput toate uşile, El merge mai adânc, la a doua uşă, lacea a gândurilor omului, şi îi spune: Fiule, dă-Mi Mie şigândurile tale!... După aceea trece şi la uşa din fund şi-ispune: Fiule, dă-Mi Mie şi simţurile tale! Dă-Mi Mietoată inima ta! Lasă-Mă pe Mine să stăpânesc tot sineletău, toată fiinţa ta! Trupul, sufletul şi duhul tău.

11. Numai după ce Domnul Hristos ajunge să stă-pânească toată inima unui om, numai după aceea El îlcheamă, îl primeşte şi îl trimite să lucreze într-o slujbăsfântă pentru Dumnezeu. Pentru că numai atunci omulva fi curat deplin şi va fi statornic pentru orice lucrarebună la care va fi pus...

12. Ce minunată slujbă face pentru Dumnezeu un

Întâi să fim 23

suflet sfinţit, curăţit şi binecuvântat, plin de Hristos, şiîn fiinţa căruia stăpâneşte rodnic Duhul Sfânt! Oriundeeste el şi orice slujbă ar împlini, de la cea mai mică pâ-nă la cea mai mare, el însuşi va sfinţi locul şi îşi va îm-plini în felul cel mai vrednic datoria.

13. Dar, vai, ce nefericire este să ajungă în slujbalui Dumnezeu un om în a cărui inimă cele două părţi,din mijloc şi din fund, nu sunt predate lui Dumnezeu şinu sunt stăpânite de Duhul Sfânt! Tot ce nu stăpâneşteDumnezeu cu sfinţenia Sa, robeşte satan cu păcatul său.Oriunde n-a pătruns Mântuitorul cu lumina Lui, încădomină satana cu întunericul său.

14. ...Căci dinlăuntrul adânc al inimii oamenilor iesgândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furturile,lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine,ochiul rău, hulele, trufiile, nebunia... Toate acestea iesdin adâncul lui şi-l spurcă pe om... (Mc 7, 21-23).

Iată subconştientul şi inconştientul, adică sinele pecare trebuie să-l lăsăm fiecare dintre noi ca Hristos săni-l străpungă cu sabia Cuvântului Său – şi să ni-l ope-reze, scoţând de acolo tumoarea canceroasă a păcatului.Fără de această operaţie totală şi definitivă, noi suntempierduţi, iar slujba noastră, lepădată.

15. – Atunci cine va putea fi mântuit? au întrebatodată adânc întristaţi şi descurajaţi apostolii.

– Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţăla Dumnezeu! Şi la cel care crede şi voieşte să poatăprin El.


16. Voieşte! – şi vei fi, a înţeles şi Domnul Iisuscând a zis: Oricine voieşte să vină după Mine, să-şi le-pede sinele său în stăpânirea Mea, să-şi predea în robiaMea, cu supunere totală şi necondiţionată, toate celetrei compartimente ale inimii sale – şi Eu voi face în eltransformarea divină şi eternă...

17. Inima mea, tu vrei, vrei tu într-adevăr să faciaceastă lepădare totală de tine şi supunere totală faţă deIisus? Numai dacă tu vrei cu adevărat acest lucru, atunci,cu bucurie şi cu grabă, îl va face puterea lui Dumnezeu!

18. Orice părticică a inimii mele pe care eu n-o supuncu dragoste şi de bunăvoie Domnului şi Mântuitoruluimeu Iisus Hristos, rămâne un loc în care stăpâneşte satanaşi în care odrăsleşte şi rodeşte răul. Şi partea întinată depăcat va otrăvi şi partea care mi se pare mie că izvorăştedin Harul Sfânt. După cum partea de apă murdară care serevarsă într-un râu curat murdăreşte şi infectează curând şipartea cea care ar izvorî dintr-un loc curat.

Nu puteţi sluji la doi stăpâni! – a zis Domnul.

19. Fiul meu, mai întâi dă-I Domnului inima ta,apoi încearcă să faci pentru El slujba ta. Mai întâi cautăsă fii cum vrea El, apoi să cauţi să faci ce vrea El.

20. Uită-te cu băgare de seamă înaintea ta şi în ju-rul tău ce slujbă frumoasă au făcut şi fac pentru Dom-nul cei ce şi-au predat total viaţa şi inima lor Domnului.Ce roade minunate au rămas şi rămân pe urmele lor şiîn ce fel minunat a încununat Duhul Sfânt cu roadele

Întâi să fim 25

Sale slujba lor. Câte suflete mântuite au rămas dupăei... Ferice de ei în veci!

Dar cutremură-te privind ce roade nelegiuite aurămas şi rămân pe urmele celor nepredaţi şi necinstiţifaţă de Hristos. Câte suflete pierdute au rămas şi rămândupă ei. Vai de ei pentru veşnicie!

Tu alege bine: întâi inima, apoi slujba!Amin.

* * *


Pe minciună, cât trăieşti,nici un ban să nu plăteşti,dar pe Adevăr să staitot avutul să ţi-l dai.

*

Luptă-te cu firea veche ce te-ndeamnă spre păcat,– cu ea până-n ceasul morţii o să ai tot de luptat,luptă-te, căci doar o clipă dacă nu veghezi viteaznici nu ştii cum te trânteşte în ruşine şi-n necaz!

*

Firea lui e greu s-o schimbe orice om,oricât ar vrea,numai Duhul şi Cuvântul fac lucrarea asta grea.


Eternele-mi PoemeEternele-mi PoemeEternele-mi PoemeEternele-mi Poeme

Eternele-mi Poeme nu-s astea de acum;acelea mă aşteaptă de Dincolo de vremeşi n-am ajuns Acolo – sunt încă tot pe drum,dar simt cum nerăbdarea le-ndeamnă să mă cheme.

Dorita Primăvară nu-i asta de April’,deşi de orice dată şi-aceasta-i însorită,deşi mereu mă-ntoarce la anii de copil,mai am o Primăvară – şi-Aceea-i cea dorită!

Nemuritoarea Harfă nu-i asta de acum,deşi şi-aceasta poate că uneori mai pare,deşi pe câte-o coardă mai arde-un sfânt parfum,mai am o Harfă – şi-aia mi-e cea nemuritoare!

De-aceea nu-s eterne poemele de-acum,deşi mai au şi-acestea ceva etern în ele,căci încă n-am fiinţa de Dincolo de drum,sunt încă tot dincoace, nu Dincolo de stele.

... O, da, va fi odată şi Primăvara mea,şi Harfa mea de aur, şi Mâna strălucită,şi Sânul ce m-aşteaptă– şi-atunci îmi voi cântaPoemele-mi Eterne, în Slava nesfârşită!

Întâi să fim 27

4. CEEA CE NE DĂ HRISTOS

1. Tot ce a rămas şi va rămâne durabil şi valoros înlumea aceasta este numai ceea ce ne-a dat şi ne dăHristos şi cei inspiraţi de El... În toată literatura lumii,în toată muzica şi arta omenească n-a rămas şi nu varămâne de valoare şi de durată decât ceea ce a izvorât şiva mai izvorî din Duhul şi din dragostea lui Hristos.

2. Dacă a rămas ceva nemuritor în poezie, în cânta-re – în orice domeniu de creaţie –, au rămas numai ope-rele create spre slava lui Dumnezeu, ceea ce a izvorâtdin sentimentul şi adoraţia lui Hristos.

3. Tot ce nu-şi are izvorul în credinţa şi în dragos-tea lui Hristos, oricâtă artă, chiar geniu dacă s-ar puneîn ele, se devalorizează, se pulverizează, se întunecă şise pierde. Ca nişte uscături pe care le arde focul tim-pului, ca nişte pleavă pe care o spulberă trecerea veacu-rilor, ca nişte gunoaie pe care le duce apa uitării.

4. Sufletele oamenilor caută şi însetează după


Dumnezeu... Şi acesta este un semn că tot ce-i frumosşi plăcut, şi fericit este numai în Dumnezeu... Poezia,cântarea, meditaţia, arta inspirată sunt mijloacele celemai fericite prin care Dumnezeu Se apropie de sufleteleoamenilor – şi ele se apropie de El.

5. Aşa trebuie ca noi să-L apropiem pe Dumnezeude oameni şi pe oameni de Dumnezeu! Dacă doresc po-ezia, să-L găsească pe Hristos într-o poezie inspirată şivrednică de El. Să creăm această poezie!

6. Dacă doresc cântarea, să-L găsească pe Dumnezeuîntr-o cântare vrednică de El, plină de fior sfânt, de zbordivin, de lacrimi alinătoare. Să creăm această cântare!

7. Dacă doresc meditaţia, adevărul, petrecerea,înălţarea duhovnicească, – să îngrijim să le dăm într-oatmosferă totdeauna fericită, în prezenţa înălţătoare alui Dumnezeu şi a îngerilor Săi. Să ne străduim să lecreăm totdeauna această atmosferă întâi şi întâi prinstarea noastră înşine, apoi şi prin toate producţiile crea-ţiei noastre din Hristos şi pentru El.

8. Tot ce creăm şi vom crea noi de aici înainte, săne străduim să pornească de la acest nivel. Nimic să nufie sub el. Dacă noi ne vom da într-adevăr toate silinţelede care suntem capabili, Harul lui Dumnezeu ne va facesaltul fericit peste capacitatea noastră.

9. Dumnezeu ne dă nouă prin aceste însuşiri pute-rea de a întineri mereu, pentru că seva lor trece prin fi-

Întâi să fim 29

inţa noastră, vine din rădăcina cea puternică şi veşnictânără a Buciumului Vieţii, care este Hristos Domnul.

10. În Hristos, nimeni nu este bătrân!...Iată, fraţii şi părinţii noştri în Domnul ce tineri şi ce

plini de vlagă duhovnicească sunt şi acum!... Ei cântăcu noi, aleargă cu noi, veghează cu noi, sunt alături denoi parcă tot mai tineri, aşa cum spune psalmul sfânt:Plini de suc şi verzi, întineriţi şi întinerind ca vulturul...

11. Dar cei care sunt fără Hristos viu şi puternic îninima şi în viaţa lor – deşi la ani sunt tineri – ca viaţă şica vlagă duhovnicească, ei deja sunt îmbătrâniţi. Suntoameni epuizaţi, suflete stoarse, care nu mai au nici oputere, nici o voioşie, nici un scop în viaţa lor.

Ce existenţă veştedă, ce viaţă goală, ce hibernareleşinată au sufletele acestea!...

Păcat de viaţa lor care, dacă s-ar altoi cu adevăratîn trunchiul lui Hristos, ce tinereţe şi vigoare divină arprimi dintr-o dată în ei!

12. O, ce sens veşnic şi fericit a dat vieţii noastreuni-rea noastră şi sudarea noastră în Hristos! Să ne de-votăm Lui cu toată puterea fiinţei noastre.

Să nu umblăm după El şchiopătând şi tânjind, ci cutoată voioşia şi entuziasmul unui tineresc avânt, în toatezilele şi stările vieţii noastre!

13. Să ne alipim mai strâns de Iisus, Domnul nostru,Izvorul puterii, să facem acel contact divin cu El, cumface becul cu uzina de la care capătă lumină şi căldură.


14. Să ne strângem de Hristos şi să stăm atât deuniţi cu El, încât să nu ne despartă nici un fir de păr. Elne dă vieţii noastre nu numai cel mai înalt sens, ci neîmplineşte şi absolut toate trebuinţele noastre, chiar şicele trupeşti.

De nimic nu duc lipsă, dar chiar de nimic, cei ce seîncred în El. Toţi cei ce au făcut aşa au văzut. Toţi ceice vor mai face vor vedea...

15. Când avem anii înainte, ni se pare că nu vortrece niciodată, atât de lungi ni-i vedem. Când îi avemîn urmă, ni se pare că au fost numai un vis, atât descurţi ni-i simţim.

16. În clipa când auzi pentru prima dată chemarealui Dumnezeu, chiar atunci să-I şi deschizi inima şi chi-ar atunci să-I şi predai viaţa ta; nu mai amâna nici oclipă şi nu-ţi mai lăsa nepredat nimic...

Această grabnică ascultare a ta va însemna nespusde mult pentru tine în faţa Domnului.

17. Mulţi dintre cei ce au amânat clipa legământu-lui lor pentru altădată n-au mai ajuns data aceea. Şimulţi dintre cei ce nu I-au predat Domnului toată inimalor de la început, s-au obişnuit aşa şi nu şi-au mai pre-dat-o niciodată. Astfel s-au pierdut şi unii, şi alţii.

18. Cei care au viaţa în urma lor, au moartea în faţalor. Şi de duşmanul din faţă vezi mai uşor cum să te pă-zeşti, – dar de cel din spate nu.

De aceea este mai însemnat lucru să te întorci laDumnezeu de tânăr, când ai duşmanul morţii înapoia ta

Întâi să fim 31

şi nu-l vezi, decât bătrân, când îl ai în faţă şi te aştepţisă-l înfrunţi oricând.

19. Cine se predă Domnului Iisus şi trăieşte cu El,acela are asigurată viaţa veşnică şi în veac el nu va ve-dea chipul fioros al morţii. Nu îngerul morţii va venisă-i ia sufletul, ci va veni Mântuitorul dulce, Iisus, Carea zis: ...Eu Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine!...

20. Hristos S-a aşezat în toată viaţa noastră întrevrăjmaşii noştri şi noi. Ei L-au lovit pe El, şi nu pe noi.

În faţa morţii, Hristos Domnul nostru S-a aşezatîntre noi şi ea. Moartea L-a străpuns pe El, – iar noi amscăpat.

Câtă vreme suntem în Hristos, noi nu putem fi niciloviţi, nici ameninţaţi direct de nimic. Domnul Iisus ne-a spus: Iată, Eu sunt cu voi, ca să vă scap. Nu vă temeţide nimic!

Doamne Iisuse, fii binecuvântat în veci, Stâncanoastră de scăpare şi Adăpostul nostru fericit!

Amin.

* * *


Ascultarea nu te face robul silniciei,ci te face fiul Slavei şi al bucuriei,ascultarea nu-i robie, ci e libertate,căci ea singură te nalţă mai presus de toate.


O, Sărbătoarea Ta...O, Sărbătoarea Ta...O, Sărbătoarea Ta...O, Sărbătoarea Ta...

O, Sărbătoarea Ta, Iisus,ce taină şi minune,cum ochi să mai cunoască nu-s,nici buze-a le şti spune,nici gând să poată presimţi,nici cuget s-aibă ştirecând ceruri şi pământ vor fio unică iubire!

Ierusalimul cel Slăvitşi Nou când va apareva străluci de neprivit,scăldat întreg în soare.Din toate părţile intrând,pe orice Poartă, miriise vor îmbrăţişa cântândcu lacrima iubirii.

... Atunci şi tu, iubirea mea,pe veci nedespărţită,strângându-te de harfa ta,vei plânge fericită.Din Pomul Vieţii-ai să culegitrei frunze diafane,să-ţi vindeci dorurile-ntregidin cele două rane...

Întâi să fim 33

5. TOTUL ÎN HRISTOS

1. Orice suflet care este şi rămâne în Hristos, înCuvântul şi în Duhul Lui, în învăţătura şi în adunareaLui, în ascultarea şi trăirea voii Sale, acela are în Dom-nul absolut tot ce îi este de lipsă, atât trupeşte, cât şi su-fleteşte. Atât în viaţa asta, cât şi în cealaltă.

2. Ai nevoie de pâine zilnică? Domnul ţi-o dă tot-deauna printr-o muncă cinstită şi printr-o cumpătareînţeleaptă.

Ai nevoie de părinţi, de fraţi, de case? Domnul ţi-idă pe cei mai buni părinţi, pe cei mai scumpi fraţi, celemai calde şi primitoare case.

3. Ai nevoie de o soţie credincioasă, de un soţ iu-bitor? Domnul şi adunarea Lui au să-ţi dea şi în privinţaasta – la vremea potrivită şi după credinţa, după rugăci-unea şi după aşteptarea ta – chiar ceea ce îţi este celmai potrivit pentru tine.


4. Aceasta va fi apoi fiinţa pe care Dumnezeu v-aales-o dintre toate celelalte pentru a v-o lipi de suflet şipentru a fi apoi cu ea una şi pe totdeauna un singurtrup. Nici o putere din lume şi nici un motiv nu trebuiesă vă mai poată despărţi.

5. Iubiţi-vă în Domnul şi rugaţi-vă totdeauna unulpentru altul şi unul cu capul pe umărul celuilalt. Veţi ficu adevărat fericiţi numai atunci când fiecare veţi fi în-credinţaţi că soţul primit este tocmai cel mai potrivit pecare vi l-a dat – sau v-a dat-o – chiar Dumnezeu; unul şiuna pentru veci. Acesta, şi nu altul. Aceasta, şi nu alta.

6. Cei cărora Dumnezeu nu v-a dat încă acest sufletde care aveţi nevoie şi pe care Cuvântul Sfânt vi l-apromis, încredinţaţi puternic grija aceasta Bunului TatăCeresc şi Inimii iubitoare a Domnului Iisus. Rugaţi-L peDomnul să vă îndrepte inima şi gândurile spre acea fiinţăpe care v-a pregătit-o ca să alcătuiţi cu ea un singur trup.

7. Nu vă grăbiţi să alegeţi nici după îndemnurile şinici după plăcerea firii pământeşti, ci după îndemnurileDuhului Sfânt şi după plăcerea voii lui Dumnezeu. Cineumblă după îndemnurile şi plăcerile lumii, culege neno-rocire, deznădejde, deziluzii, lacrimi, păreri de rău, amă-răciune şi necaz. Dar cine umblă după alegerea Domnu-lui, va afla viaţă, binecuvântare, dragoste şi ajutor.

8. Oriunde cineva nu ascultă de Cuvântul înţeleptal lui Dumnezeu şi de îndrumarea celor care vegheazăşi îi sfătuiesc potrivit acestui Cuvânt, totdeauna ajung

Întâi să fim 35

rău şi se izbesc de nefericiri, de dureri şi de prăbuşire.Neascultarea şi îndărătnicia aduc totdeauna pierzarea.

9. Noi, oricât am dori, nu putem feri pe nimeni desoarta pe care fiecare singur şi-o alege prin voinţa sa liberăsau prin ambiţia şi egoismul său. Dar binecuvântăm şi nerugăm totdeauna pentru acela care, urmând CuvântulSfânt şi îndemnul celor ce-i vor binele, se supune ascul-tător şi urmează calea lui Dumnezeu în orice privinţă.

10. Oriunde ne-am găsi şi în orice stare ne-am afla,Cuvântul făgăduinţei Domnului nostru rămâne mereuacelaşi şi pe totdeauna adevărat: „Iată, Eu sunt cu voi întoate zilele, până la sfârşitul veacului!”

Să ne pătrundem puternic de această convingere şisă trăim cu toată grija, şi să umblăm cu toată evlavia, caîn faţa Lui, – şi El ne va binecuvânta cu bucurie tot-deauna.

11. Noi, cei mai mulţi, n-am avut nici condiţii, niciposibilităţi mai uşoare, să ne putem însuşi o educaţiemai deosebită, cum se obişnuieşte în lume, pentru a ştiaduce lui Dumnezeu lucrări mai de valoare şi mai alese.Am avut numai şcoala Duhului Sfânt, a înfrânării şi alacrimilor. Dar celor care au fost ascultători şi smeriţi înşcoala aceasta, iată, ce gânduri, ce idei, ce cântări şi cepoezii minunate le-a inspirat Dumnezeu!

12. Nici o şcoală de artă lumească n-a putut creaceea ce a creat şcoala Duhului Sfânt prin cei care aufost ascultători şi silitori în ea.


Creaţiile lumeşti sunt reci şi sunt moarte, ca nişte floride gheaţă. Pot fi frumoase, e adevărat, dar sunt tot atât detrecătoare şi de fără viaţă ca florile de ger pe fereastră.

13. Creaţiile Duhului, prin instrumentele Sale smeri-te, pot fi uneori mai simple, ca florile de câmp ori de pă-dure, dar sunt totdeauna vii, înmiresmate, calde şi dulci.

14. Pentru că lucrăm pentru Dumnezeu şi pentrusemeni, noi trebuie să fim nu numai un îndemn, ci şi unexemplu pentru toţi cei între care lucrăm şi pe care îichemăm spre Dumnezeu. Trebuie să fim deci cel puţincu un pas mai înainte şi cu o treaptă mai sus ca ei... Unexemplu la care ei să poată privi admirativ şi pe care sădorească cu plăcere a-l urma.

15. Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru acei fraţideosebiţi care sunt între noi exemple vrednice de ur-mat! Aceştia, pentru că au ştiut să tacă şi să asculte,acum ştiu şi când vorbesc să vorbească lucruri la care aitot sta să asculţi. Pentru că ei au ştiut să fie buni învăţă-cei, au ajuns să fie şi buni învăţători. Şi pentru că auştiut să-i urmeze pe înaintaşii lor, sunt vrednici să fieacum şi urmaţi de cei ce vin după ei.

16. Nu nivelul cultural este important în primulrând, ci nivelul duhovnicesc! Fireşte, când sunt amân-două înalte, atunci este cel mai fericit. Dar când nu potfi amândouă, mai bine este să fie cel duhovnicesc.Fiindcă nivelul duhovnicesc îl duce adesea pe cel careîl are şi la ridicarea nivelului său cultural, pe când in-vers, cazurile fericite se petrec mai rar.

Întâi să fim 37

17. Un om simplu, lumeşte, dar cu un înalt nivelduhovnicesc, când se ridică şi deschide Biblia să spunăceva din Cuvântul lui Dumnezeu, ai sta să-l tot asculţi.Din gura şi din inima lui curg şuvoaie apele cuvintelorvii. Şi toate inimile ascultătoare se înviorează prin Du-hul Sfânt.

Aşa vorbitori să ne dăruiască nouă Dumnezeu!

18. La fel, dacă un astfel de om inspirat de DuhulSfânt se ocupă să scrie o poezie, să compună o cântareori un eseu, el, care nu a învăţat la nici o şcoală lu-mească de artă şi nimic din ce pretinde lumea în veaculacesta, creează totuşi nişte lucrări cum plini de uimireauzim şi citim în lucrarea cea vie a lui Hristos.

19. Nici o artă din lume, oricât de pretenţioasă ar fiea, n-ajunge să creeze nişte lucrări de o aşa frumuseţe şivaloare ca acelea create de oamenii lui Dumnezeu prinDuhul Sfânt.

Cei mai mulţi fraţi ai noştri şi surori care compunmelodii îngereşti nu cunosc aproape nici o notă muzi-cală. Tot ce au primit vine direct de la Dumnezeu.

Ce înseamnă asta, dacă nu o minune dumneze-iască?

20. Fireşte, de dorit ar fi ca toţi cântăreţii Domnu-lui să aibă şi şcoală, şi cultură muzicală... Dar dacă nule pot avea pe amândouă, mai bine pe cea a DuhuluiSfânt! Dar chiar dacă pe amândouă le-ar putea avea, este neapărat nevoie ca şi atunci să aibă grijă să prime-ze Duhul, apoi cultura. Ceea ce vine de Sus, apoi ceea


ce vine de jos. Ceea ce este din Dumnezeu, apoi ceea ceeste din lume.

Dumnezeu să binecuvânteze pe oricine va gândi şiva face totdeauna aşa!

Amin.

* * *


Nu te supăra de răulcare-l suferi în viaţăpentru c-ai lucrat dreptateaşi-ai spus adevăru-n faţă;e mai bine ca să suferide la oameni, dacă-l spui,decât, dacă nu l-ai spune,să-nduri chinurile lui.

*

Frumuseţea-adevărată stă în curăţia vieţii,numai cel curat pătrunde toată taina frumuseţii,numai cel curat cuprinde bucuria ei duioasă,– fiul meu, păstrează-ţi dulce curăţia ta frumoasă!

*

Toate geniile lumii au fost oameni muncitori,fără muncă n-a fost nimeni vrednic dintre muritori.

Întâi să fim 39

Vino, Vântule CerescVino, Vântule CerescVino, Vântule CerescVino, Vântule Ceresc

Vino, Vântule Ceresc,şi-mi alină dulcecrinii care-i pregătescDomnului a-I duce,doi cu doi împreunaţisă-i unească harul,să-i primească sărutaţiCrucea şi Altarul!

Adu-mi, Vântule Divin,dulcile ecouria nuntaşilor ce vincătre noi pe nouri,ca şi noi, care suimcătre ei cărarea,să grăbim, să ne-ntâlnim,să unim cântarea!...

Poartă, Vântule Slăvit,sfintele seminţece rodesc desăvârşitunicei credinţe,ca pământul greu aratde durerea mutăsă rodească grâu curat,numai bob de-o sută!


Vino, Vânt Ceresc, şi-mi duluntrea mântuiriipân’ la Ţărmul unde Tumi-ai pus semn iubiriişi-Acolo,-nfăşoară-i dragsteag de cununie,taina mea de După Pragnimeni s-o mai ştie!

* * *


Fericirea este rodul unei stări de drum cinstitşi-o au numa-mplinitorii Adevărului iubit.Cine nu se străduieşte a trăi cât mai frumos,cât se laudă că este, tot nu este bucuros.

*

Împlinirea e virtutea astăzi cea mai rarăcare are fii şi fiice mai puţini în ţară,dar ea singură în cinste poate să ridicedupă-o viaţă fericită pe-a ei fii şi fiice.

Întâi să fim 41

6. LUCRAREA DOMNULUI IISUS

1. Lucrarea sfântă în care suntem chemaţi noi să-Lslujim şi să-L lăudăm pe Domnul nostru Iisus Hristoseste Oastea Lui, este familia Lui, este mireasa peste ca-re El Şi-a pus Numele Lui, aşa cum un mire îşi punenumele său peste mireasa iubită. Cum un părinte îşiacoperă cu numele său familia sa... Mireasa nu maipoartă alt nume decât al mirelui ei. Şi familia, al capu-lui său.

2. Din pricina Numelui Său Sfânt chemat pesteaceastă sfântă Lucrare, Hristos îi poartă de grijă, oocroteşte, o apără, o înfrumuseţează şi o hrăneşte cutot ce are mai bun, după cum este scris: „...Dar El i-aocrotit din pricina Numelui Său”... (Ps 106, 8; Ezec20, 14).

3. Din cauza Numelui Sfânt al Domnului Iisus sere-varsă Harul spre Lucrarea Oastei Sale, peste copiii


Lui din ea, care împlinesc cele două condiţii ale Sale:sinceritatea cu Dumnezeu şi smerenia cu oamenii.

4. Cel ce caută şi cultivă aceste două virtuţi, trebuieînsă permanent să fie cu grijă să nu cadă din ele, să nule piardă. Sinceritatea are un mare vrăjmaş: prefăcăto-ria. Şi smerenia, la fel, marele ei vrăjmaş: trufia.

5. Când încolţesc în inima sinceră cele două bu-ruieni otrăvitoare, acestea infectează tot ce era înaintecurat şi frumos în inima care le avea. Ele închid con-ducta sfântă prin care venea harul lui Dumnezeu pesteom. Şi deschid stavila păcatului, care aduce blestemulşi nimicirea.

6. „Nu vă socotiţi singuri înţelepţi!” – spune Cu-vântul Sfânt. Chiar dacă eşti un învăţător al altora, so-coteşte-te egalul celor pe care îi înveţi, căci şi tu eştitot om!

Nu spune: Să vă învăţ eu, să vă arăt eu, să vă spuneu... Voi trebuie să fiţi aşa, voi să faceţi aşa, voi să îm-pliniţi aşa... Mereu eu sus, mereu voi jos. Mereu eulînălţat, iar altul obligat.

Ce frumos ar fi să se zică: Domnul ne învaţă, iarnoi să ascultăm! Toţi avem nevoie să stăm jos şi să în-văţăm, numai Singur Domnul să stea sus şi să ne înveţeEl pe toţi.

Smerenia este mama înţelepciunii şi împărţitoareabinecuvântărilor!

7. Noi să nu ne situăm niciodată pe două poziţii:

Întâi să fim 43

unul care stă la tribună şi învaţă ori la amvon şi predică,iar cei mulţi, cei umili, cei de jos să stea în bănci ori înpicioare, să fie numai ascultători, numai împlinitori,numai datori, – lucru pe care celălalt, cel care învaţă,cel care predică nu se consideră obligat să-l aibă.

8. Numai Domnul este mare, noi toţi suntem datorisă ne socotim mici, căci toţi suntem la fel. Ce spunemfiecare altora trebuie să ne spunem nouă înşine cel maiîntâi. Ce învăţ eu pe altul, să mă învăţ pe mine însumiîn primul rând.

9. Dacă nu voi face aşa, foarte uşor pot cădea dinsinceritate în prefăcătorie, din smerenie în îngâmfare şidin adevăr în minciună, orişicare ar fi darul şi talentulmeu sau poziţia şi vârsta mea.

10. Avem atâtea exemple triste şi amintiri dureroa-se, atât din istoria Bisericii, cât şi din istoria noastră,despre cei care au venit în Lucrarea Domnului în sme-renie, pentru că erau mici şi necunoscuţi. Iar când li s-apărut că au devenit cineva, fiindcă li s-a arătat o dra-goste care i-a depăşit, şi-au dat ei înşişi o prea mareimportanţă şi au căzut. S-au îngâmfat, crezându-se multmai mult decât erau.

Şi căderea aceasta este fără ridicare pe totdeauna.

11. Ce s-a ales de toţi cei care au ajuns astfel? Nus-a ales nimic bun şi în veci nu se va alege nimic, pen-tru că în momentul în care omul cade din smerenie, ca-


de din Hristos, cade din har – şi căzut rămâne pe tot-deauna, fiindcă n-are cine să-l mai ridice niciodată.

12. Între noi, cei care stăm acum aici, sunt unii că-rora li s-a dat mult har din cer... Să ne păstrăm în sme-renie, pentru ca să ne putem păstra în harul lui Dumne-zeu. Pentru că asupra noastră planează permanent nunumai harul şi binecuvântarea cerească – ci şi observa-ţia şi avertismentele lui Dumnezeu. Nu numai bunăta-tea, ci şi asprimea lui Dumnezeu, cum spune Scriptura(Rom 11, 22).

13. Conştienţi deci că facem parte dintr-o Lucrarevie şi scumpă a lui Dumnezeu, asupra căreia vegheazăcu gelozie Hristos, Mirele ei, să fim cu foarte maregrijă la felul cum ne purtăm în ea, nu numai când sun-tem adunaţi în biserică sau într-o societate deosebită, cişi în cea mai adâncă intimitate a noastră.

14. Domnul este oricând cu noi şi de ochii Lui nunumai că nu ne putem şi nu vrem să ne ascundem – cidorim să ne purtăm în cel mai curat, mai smerit şi maifrumos fel oricând şi oriunde.

15. În îmbrăcămintea noastră, în gesturile noastreşi în toate cuvintele şi purtările noastre trebuie să vadăorice ochi din ceruri şi de pe pământ că suntem tot-deauna străbătuţi de un fior de evlavie şi chipul Dom-nului nostru Iisus nu trebuie să se depărteze niciodatăde peste noi, de peste toată înfăţişarea noastră.

Abia atunci am fi totdeauna vrednici de El!

Întâi să fim 45

16. În momentul când noi am ajuns la această stare,nu ne mai este nici ruşine şi nici frică în lume de Evan-ghelia lui Hristos. Nu ne este ruşine şi frică nici deCrucea lui Hristos pentru noi şi nici de crucea noastrăpentru El.

17. Când am ajuns să nu ne mai fie cu Hristos niciruşine şi nici frică în faţa lumii, – atunci am lichidat cutoate celelalte dubii şi îndoieli. Am terminat cu apro-pierea şi cochetarea cu duhul lumesc, cu înfăţişarea lu-mească, cu moda şi cu ispitele păcatului. Ne-a eliberatHristos.

Şi abia atunci suntem cu adevărat liberi.

18. Ce lucruri însemnate sunt acestea pentru fieca-re dintre noi!... Să ne dăm deci toate silinţele ca în oriceloc şi în orice împrejurare să nu ne pierdem chipulevlavios, vocabularul evlavios şi portul evlavios de co-pii ai lui Dumnezeu – şi disciplina de ostaşi ai Săi.

19. Lucrarea lui Dumnezeu este într-o continuăcreştere şi desăvârşire. Duhul lui Dumnezeu şi PrezenţaMântuitorului Hristos fiind permanent în mijlocul ei, ofac să crească şi să se desăvârşească mereu în toate pri-vinţele. Cei care iau parte la toată activitatea creatoarecare se face în ea cresc şi ei la fel cu ea în orice lucru şigând bun.

Rămân în stare de necreştere duhovnicească şi dauînapoi numai cei ce se dau la o parte, care rămân în ur-mă ori se rup de mersul frăţietăţii.


20. Noi să nu fim dintre cei care dau înapoi ca să sepiardă, ci din cei care aleargă şi luptă înainte tot maifrumos în Lucrarea cea vie a lui Hristos, care ne înfru-museţează şi ea pe noi în măsura în care şi noi o înfru-museţăm pe ea...

Amin.

* * *


Tinereţea-i o comoară de frumseţe şi putere,dar ca să-i dezgropi comoara uneori prea mult se cere,cine-o află mai devreme şi va şti s-o foloseascăpoate să câştige bunuri cât nu ştie să gândească.

Întâi să fim 47

Pot să mă duc...Pot să mă duc...Pot să mă duc...Pot să mă duc...

Pot să mă duc oriunde-n lume,iubire, tu legat mă ţii,sub mii de chipuri şi de nume,mereu aceeaşi tu-mi revii;în veci îmi eşti tot mai datoarepentru atât cât ţi-am tot datcredinţei tale către caream vrut să ard cel mai curat.

Ce-adânc te-ai stăpânit în minecu-a tale-aprinse rădăcini,că toate zările mi-s plinede-a tale umbre şi lumini;de-oriunde m-aş întoarce-acasă,de tine-ntreb cel mai întâi,căci taina cea mai dureroasăşi cea mai dulce tu-mi rămâi.

Ce legi ne-au cununat cărareaatât de-adânc şi de sublim,căci, cât de grea ne-a fost umblarea,n-am mai putut s-o despărţim;– nu-i dor atât de nalt sub soare,nici suferinţă-atât de grea,nici taină c-o mai grea-ntrebareca rostul tău, iubirea mea!...


7. PUTEREA ŞI PRIMIREA EI

1. Dumnezeu îţi dă atâta putere de muncă, de inspi-raţie, de biruinţă câtă eşti în stare să primeşti! Cât ai su-fletul tău însetat, cât ai inima ta deschisă şi mintea tadornică să primească...

2. De aceea, cel mai însemnat lucru este să avem ominte sănătoasă şi o inimă curată.

Mintea sănătoasă sesizează adevărul clar, înţelegeînvăţătura, ştie să se orienteze îndată şi cunoaşte binedirecţia de mers.

3. Inima curată primeşte puterea Duhului Sfânt,lumina şi căldura lui Hristos şi harul Tatălui Ceresc.

4. Aceste două însuşiri: mintea sănătoasă şi inimacurată întregesc omul cel nou.

5. Aceste două însuşiri se pot şi îmbogăţi, dar sepot şi pierde... Îmbogăţirea lor se face prin puterea lui

Întâi să fim 49

Dumnezeu, dobândită prin rugăciune şi muncă. Rugă-ciunea ne duce la munca pentru Hristos, iar munca neduce la rugăciune.

Pierderea lor vine prin lipsa rugăciunii şi prin lene-virea trupului şi a duhului nostru.

6. Rugăciunea ne aduce lacrimile, munca ne aducecântarea. Lacrimile şi cântarea ne aduc puterea lui Dum-nezeu, iar puterea aceasta ne aduce biruinţa.

7. Lacrimile noastre depind de rugăciune, iar cântareanoastră depinde de muncă. Cu cât vom fi mai înalţi în ru-găciune, vom fi mai profunzi în lacrimi. Şi cu cât vom fimai stăruitori în muncă, vom fi mai înzestraţi în cântare.

8. Noi avem toate aceste binecuvântări de care nebucurăm acum, pentru că am avut între noi oameni airugăciunii şi ai muncii.

Cine nu cunoaşte lupta rugăciunii, nu cunoaşte nicibiruinţa lacrimilor. Cine n-a dus greul muncii nu gustănici uşurarea cântării. Aceştia nu cunosc ce fericit estesă poţi plânge şi să poţi cânta.

9. Vai de cel ce nu poate avea lacrimi! Acela nuare nici o putere nici în durerea şi nici în bucuria lui.

Lacrimile sunt un dar de la Dumnezeu. Ce nefericit es-te cel ce nu are lacrimi, cel ce nu poate să plângă când sufle-tul îi este atât de încărcat şi nu-l pot uşura decât lacrimile!

10. Aţi simţit vreodată cât de împovărată v-a fostinima când trebuia să plângeţi şi n-aţi putut?

În starea aceasta ajunge o inimă, că se îngrozeşte


de ea însăşi când n-are nevoie de nimic altceva decât delacrimi – şi nu le poate avea.

11. Dar ce binecuvântare de la Dumnezeu sunt la-crimile, lacrimile dragostei, ale bucuriei, ale rugăciunii,ale cântării, ale întâlnirii, ale despărţirii, ale durerii...

Ferice de cine le are ca un dar ceresc la vremea lor!

12. Singuri ştiţi ce fericiţi aţi putut fi când aţi privitrecunoscători spre cer, mulţumind cu lacrimi, când aţiputut privi fiinţele dragi, sărutându-le cu lacrimi. Cândaţi mulţumit pentru o binefacere, lui Dumnezeu ori unuisemen, cu lacrimi...

13. Nu vă ruşinaţi de lacrimi, ci doriţi-le, pentru căîn ele nu-i numai o descărcare sufletească, ci este şi obinecuvântare de la Dumnezeu, prin care El ne dă nes-pus de mult har.

14. O cuvântare cu lacrimi va zgudui totdeauna su-fletele celor ce o ascultă.

O cântare cu lacrimi va înmuia totdeauna sufletelecelor care o aud.

O poezie spusă cu lacrimi, o rugăciune înălţată culacrimi, o mulţumire adusă cu lacrimi..., ce mare dar şibinecuvântare sunt acestea!...

15. Noi ne-am obişnuit să măsurăm valoarea fiecă-rei lucrări numai după lacrimi. Pentru că ele au fost bo-găţia noastră, „valuta” noastră, comoara şi zestrea fa-miliei noastre duhovniceşti.

Lacrimile sunt o sursă de putere pentru suflet.

Întâi să fim 51

16. Să fim foarte atenţi acum când, vrând-nevrând,trecem prin vremuri şi împrejurări în care suntem înprimejdie să ne pierdem această comoară şi aceastăputere a lacrimilor. Ajungem în atingere cu diferite cu-rente lumeşti care ne pot fura această bogăţie specificăa noastră.

17. Sunt fraţi şi surori care nu mai ară din greuacum cu condeiul, cu peniţa, ca şi cu plugul de lemn,cum am arat noi la început. Acum ei au stilou carescrie frumos şi în stil elegant..., dar ei ajung în atin-gere şi cu metode uşoare, cu oameni subţiri, cu modenoi. Să fim foarte atenţi, acestea pot să ascundă omare ispită. Acestea ne pot face să pierdem puterealacrimilor – şi să rămânem cu goliciunea rece a ele-ganţei uşuratice...

18. Se citesc acum atât de multe cărţi, se ascultăatât de multă muzică, se scriu atât de multe poezii.Şi, vrând-nevrând, acestea ne pot influenţa chiar fărăsă ne dăm seama, pentru că sunt unele lucruri carepar frumoase şi acolo. Dacă nu avem o sfântă grijă săne ferim cu toată teama, uşor putem să ne pierdemdirecţia frumoasă a specificului nostru prin hăţişurilelor ispititoare.

19. Toate curentele astea noi şi moderniste în aces-te zise arte nu fac altceva decât să ascundă sărăcia detalent şi lipsa de inspiraţie adevărată. Oamenii veaculuiacestuia şi-au pierdut sensibilitatea divină – şi se înşalăsinguri, coborându-se în primitivism...


20. Eu cred că noi trebuie să rămânem la modelulnostru clasic, la specificul nostru curat, cunoscut şi dul-ce. Să încurajăm şi să cultivăm acest fel frumos, fiindcăel este cel în care s-au realizat cele mai frumoase lu-crări duhovniceşti. Şi cel în care noi înşine ne-am bucu-rat, ne-am zidit şi ne-am păstrat în credinţa noastră ceabună şi străbună, prin toate, până azi.

În aceste binecuvântate creaţii am pus şi am scosatâta putere de lacrimi şi cântare în rugăciunea şi înmunca noastră...

Duhule Sfinte, Te rugăm, păstrează-ni-l şi creşte-ni-l!Amin.

* * *


Adevăru-i bogăţia şi comoara minunatăcare are-un preţ statornic şi nu piere niciodată.

*

Fiul lacrimilor mele, eu, pe tot ce-ţi scriu şi-ţi las,câte-o lacrimă, ori dulce, ori amară, mi-a rămas,cum şi mie pe-a lui scrieri mi-a dat naintaşul meu,– fă şi tu la fel în urmă, şi vei fi cinstit mereu!

Întâi să fim 53

E ceru-n sărbătoareE ceru-n sărbătoareE ceru-n sărbătoareE ceru-n sărbătoare

E ceru-n sărbătoare când încă-un păcătosascultă şi-mplineşte dorinţa lui Hristosşi-ntoarce de la felul şi drumul lui pierdutşi Tatăl îl sfinţeşte cu dulcele-I sărut...

Dar când pierdutu-acesta, în loc să stea smeritşi-ascultător sub crucea prin care-a fost primit,se-ngâmfă cu trufie, călcând Cuvântul Sfânt,– întregul cer l-îngroapă sub cel mai greu mormânt.

O, cât de mulţi odată cu lacrimi s-au predatşi corul cel de îngeri cu drag s-a bucurat;apoi, curând, când primul păcat i-a prăbuşit,cu ce durere cerul în doliu i-a jelit!

Când doar pentru un suflet e-atâta jale-n cer,ce trebuie să fie când mii şi sute pier?Dacă-i atâta cântec când vine-un păcătos,şi-apoi, când iarăşi cade, cât suferă Hristos!

...O, fericiţi voi, care pe îngeri bucuraţi,rămâneţi până-n ceruri statornici şi curaţi,căci vai de cel ce cade,– al lui păcat spre Harnu-l va plăti nici chinul cel veşnic şi amar.


8. SĂ NU PIERDEM LEGĂTURA

1. Oricine creează ceva pentru alţii, trebuie să aibăgrijă ca niciodată să nu piardă legătura, să nu rupă con-tactul, să nu se depărteze de cei pentru care lucrează.

Să fim cu un pas înaintea şi în fruntea lor, dar numai mult, pentru ca distanţa să nu se facă prea mare,pentru ca nu cumva ei să nu ne mai audă şi să nu nemai înţeleagă.

2. Domnul ne-a trimis la mulţimea copiilor Săi pe ca-re vrea să-i ajute prin noi. Pentru ei ne-a înzestrat cu ta-lente, pentru ei ne-a dat harul, pentru ei vrea El să lucrămcu toată puterea şi iubirea de care ne-a făcut în stare.

Câtă vreme noi ţinem o caldă şi sfântă legătură atâtcu fraţii noştri în fruntea cărora mergem, cât şi cuDomnul nostru, Care merge în fruntea noastră, – El neva da nouă, iar noi le vom da lor...

3. Ce fericită legătură va fi atunci atât între Dom-nul şi noi, cât şi între noi şi fraţi... Nu vom fi departe

Întâi să fim 55

nici de El, ca să-L auzim, nici de ei, ca să ne audă. Nicide El, ca să ne poată ajuta pe noi; nici de ei, ca să-i pu-tem ajuta noi.

4. Câtă vreme suntem aproape de Domnul şi defraţii noştri, noi vom lucra fericiţi atât pentru El, cât şipentru ei. Îndată ce ne vom depărta de fraţi – noi nedespărţim şi de Dumnezeu...

Atunci nu-i vom mai putea înţelege nici noi pe ei şinici ei pe noi. Atunci nu vom mai folosi nimănui, niciLui, nici lor.

5. Atunci vom începe să vorbim o altă limbă, pecare nu ne-o va mai înţelege nici Domnul, nici fraţii.Vom începe să creăm artă pentru artă, – adică pentrunimeni. Vom vorbi şi vom scrie cu un alt vocabular, pecare cei mai mulţi nu-l vor înţelege – şi atunci nu vormai avea ce face nici cu predica mea, nici cu carteamea, nici cu cântarea mea.

6. Aveţi grijă când vorbiţi – şi mai gândiţi-vă şi lacei care vă ascultă, să vedeţi dacă vă înţeleg ori nu.Când scrieţi, mai gândiţi-vă şi la cei care vă citesc, dacăvă pot pricepe sau nu. Decât să lucraţi degeaba, mai bi-ne să dormiţi degeaba!

7. Să nu pierdeţi legătura cu coloana care vine dupăvoi. Fiţi în fruntea coloanei, păşiţi înaintea ei, dar cândvedeţi că aţi păşit prea înainte, aşteptaţi sau ajutaţi pecei din urmă ca să vă ajungă, ca să vă poată fi aproapeşi să puteţi merge împreună.


8. Creatorul trebuie să fie în fruntea coloanei, darniciodată să nu fie atât de departe, încât să fie rupt decoloană. Ca să nu semene în vânt şi să nu vorbească nu-mai pentru el însuşi.

9. Să nu ajungem ca acei poeţi care scriu azi, um-plând gazetele şi revistele literare ale veacului acestuiacu lucruri pe care oricine dacă l-ar auzi pe oricaredeclamându-şi singur undeva cele ce le-a scris el încartea ori în gazeta sa, şi-ar face cruce, cu întristare, şiar zice: Doamne, ai milă de el, săracul; e om nebun!...

10. „O poezie – zic aceşti poeţi – nu trebuie să oînţeleagă nimeni”. O poezie trebuie ca atunci când tu ociteşti să-ţi imaginezi ce a vrut poetul să spună – nu elsă-ţi dea înţelesul ei. Că poezia este nu ceea ce îţi spuneel, ci este ceea ce pricepi tu...

Dacă pricepi ceva, te alegi cu ceva. Dacă nu pri-cepi nimic, nu te alegi decât cu vremea pierdută şi cubanii daţi.

11. Să nu ajungem aşa ca ei! Decât zece mii de cu-vinte fără înţeles, – mai bine cinci înţelese. Decât sutede volume de versuri albe sau cenuşii, din care nu reţiinici un cuvânt, mai bine o strofă care să-ţi placă s-o în-veţi pe de rost.

12. Un pictor de aceştia aruncă o pată de cernealăpe un perete – şi spune celor ce se uită că acolo este undesen. Poate fi ori o corabie, ori un cal, ori o lună pecer, poate fi orice îţi poţi tu închipui că este...

Întâi să fim 57

Cine se va entuziasma de o astfel de „artă”? Cui îiva vibra sufletul sau i se vor umezi ochii de admiraţiefaţă de astfel de „creaţii”?

13. Să nu ajungem niciodată într-o astfel de starenefericită! De aceea controlaţi-vă totdeauna în tot cefaceţi, controlaţi-vă tot ce spuneţi, tot ce cântaţi, tot cescrieţi.

14. Dacă o cântare pe care o cânt eu nu poate să fieurmărită cu plăcere şi apoi cântată de toţi ai mei, –atunci arunc cântarea, să n-o mai cânt nici eu.

15. Dacă o poezie pe care o scriu n-o poate înţelegenimeni sau am nevoie să le tot explic de fiecare dată ceam vrut să spun în ea, – atunci mai bine nu o mai scriu.De ce să pierd în zadar şi timpul lor, şi al meu?

16. Dacă Dumnezeu m-a chemat să scriu ori săvorbesc, ori să cânt pentru semenii şi fraţii mei, – eutrebuie să folosesc acele cuvinte pe care le înţeleg toţi.Să mă exprim într-un fel atât de frumos cum ei nupot, – dar să simtă şi să înţeleagă toţi că şi ei simt aşa,dar nu pot spune aşa.

17. Atunci înseamnă că noi suntem călăuziţi deDuhul Domnului şi că suntem folositori alor noştri.Atunci înseamnă că noi suntem inspiraţi de Sus. Toţisimt acest adevăr, dar numai noi l-am putut exprima şifrumos, şi scurt.


18. Un proverb spune aşa:„Dacă-n douăzeci de vorbe ai ceva să ne spui nouăşi-l poţi spune-n două vorbe – află-le pe astea do-

uă!...”Aceasta este arta, aceasta este inspiraţia, acesta este

creatorul care află ideea, expresia, adevărul pe care îl simttoţi, – dar nu-l poate ori nu l-a putut exprima decât el!

19. Pentru asta are cineva talentul de la Dumnezeu,ca să ne spună în modul cel mai clar şi mai frumosacele adevăruri pe care toţi le ştim şi le simţim, dar nule putem spune. Să putem fiecare să spunem după el:Asta aş putea să o semnez şi eu, pentru că a scris şi aspus exact ceea ce simt şi eu cu inima mea.

20. Dacă Dumnezeu v-a pus pe inimă îndemnul dea vă exterioriza simţămintele tainice ale sufletului – şiv-a dat şi harul de a putea face aceasta în felul cum nuputem noi, ceilalţi – vă rugăm, căutaţi cuvintele, căutaţiimaginile, căutaţi metaforele şi expresiile cele mai feri-cite cu care să vă puteţi face înţeleşi de către toţi.

Atunci toţi vă vor simţi atât de aproape şi de izvor, şide ogor. Şi Cel de la care le primiţi, şi cei la care le daţi.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!Amin.

* * *

Caută să-i trezeşti pe oameni cum trezeşte Dumnezeulumea-n orice dimineaţă: prin lumină şi mereu!

Întâi să fim 59

Frumoasă este caleaFrumoasă este caleaFrumoasă este caleaFrumoasă este calea

Frumoasă este caleaspre ceruri, fiul meu,atunci când ţi-o-nsoţeşteputernic Dumnezeu;când treci peste primejdiişi-s îngerii-mprejur,tot cerul nopţii talee-un limpede azur.

Frumos e Adevărulce-l ai prin Duhul Sfântcând îţi lumină miezuldin fiece cuvânt,când îţi arată dulceal tainei înţelesşi-ţi face-o sfântă partedin tot ce-i mai ales...

Frumoasă ţi-e viaţacea nouă din Hristoscând Harul Lui ţi-o umplecu tot ce-i mai frumos,când râurile-i limpezicurg tot mai fericit;– cu cât sui mai aproape,e-un cer mai strălucit.

...Să nu-ţi doreşti pe lumealt aur, fiul meu,decât aceste sfintecomori din Dumnezeu;nici molia, nici furulde-acestea nu se-ating,rugina nu le roadeşi vecii nu le sting...


9. SEMĂNAT ŞI SECERIŞ

1. Dacă Domnul ne-a făcut semănători de adevă-ruri, atunci noi trebuie să cunoaştem bine nu numai să-mânţa, ci şi ogorul. Să semănăm sămânţa potrivită înlocul potrivit, ca să crească şi să rodească cu folos, – nusă se usuce ori să se înece.

2. Cel dintâi lucru pe care îl face un semănător pri-ceput este pregătirea seminţei. El va alege ce sămânţămerge în ogorul unde va semăna. Apoi o cerne bine şi otratează, ca s-o ferească de buruieni şi de boli.

Semănătorul adevărului trebuie să facă la fel.

3. Înainte de a începe, semănătorul priceput se uităîntâi în Sus, – apoi ia seama de unde suflă vântul...Pentru că dacă cerul va da soare şi ploaie, iar vântul vasufla potrivit, sămânţa lui va cădea acolo unde trebuiesă încolţească şi va creşte spre rod sănătos.

Semănătorul adevărului trebuie să facă la fel.

Întâi să fim 61

4. Tot timpul semănatului şi după aceea, semănătorulpriceput umblă de la o margine a ogorului la cealaltă – nustă pe loc şi nu se aşază să odihnească – având grijă săalunge păsările răpitoare, să îndepărteze pietrele care usu-că sămânţa şi să ardă spinii şi buruienile care o îneacă.

Semănătorul Adevărului trebuie să facă la fel.

5. Înainte de a merge la amvonul predicii ori la ma-sa scrisului sfânt, pregăteşte pe genunchi sămânţa Cu-vântului Sfânt pe care vrei să o semeni! Alege bine ver-setul, ideea, adevărul care trebuie spus.

Tratează totul cu lacrimi şi cu rugăciune şi aşa le du!

6. Uită-te în sus şi închină-te Celui ce poate da lumi-nă şi putere seminţei pe care o semeni. Şi roagă-te Vân-tului Ceresc să-ţi ducă sămânţa acolo unde va da rod.

Stai totdeauna în picioare la semănat şi du-te cugândul peste tot ogorul, să vezi cum primeşte sămânţa –şi cum să potriveşti aruncarea ei.

7. Ia seama la răpitoarele care pândesc să fure să-mânţa ta din ogorul unde o pui. Alungă-le îndată ce seivesc, pentru ca nu cumva să semeni pentru hoţi şi sămunceşti pentru înşelători.

8. Fii cu luare aminte la locurile împietrite... Udă-lecât mai des cu lacrimi şi umezeşte-le cu rugăciuni. Maiales în vremea când ispitele dogoresc mai puternic.

9. Veghează mult acolo unde de obicei cresc maiputernici spinii şi se înmulţesc mai înăbuşitor buruie-


nile şi neghina. Luptă să eliberezi sămânţa ameninţatăde înăbuşire.

Îngrijorările veacului acestuia şi lăcomia după de-şertăciunile lumeşti sunt nişte vrăjmaşi puternici cu ca-re trebuie dusă o luptă necruţătoare până la seceriş.

10. Păzeşte cu atenţie şi îngrijeşte cu dragoste oricesămânţă răsărită şi crescută, care se ţine dreaptă şi pro-mite rod. Fiarele pot s-o strice, potrivnicii pot s-o calce,furii pot s-o prăpădească. Luptă-te cu toţi aceşti rău-făcători, căci dacă nu păzeşti via, lucrezi pentru fiare şimunceşti pentru furi.

Înţelege ce-ţi spun! Domnul îţi va da pricepere întoate lucrurile acestea.

11. Să învăţăm mai înainte noi ceea ce vrem să-iînvăţăm pe alţii!

Dacă vrem să spunem corect un verset sfânt, atuncisă-l citim până îl reţinem bine, apoi să-l cităm clar şi fă-ră greşeli.

Dacă vrem să spunem o poezie, să nu o citim dincarte, ci să o învăţăm mai întâi noi înşine pe de rost şiapoi s-o declamăm.

Cu cântările, la fel. Cel mai bine este să le învăţămpentru a le cânta fără carte. Ce liber şi frumos răsunătotul când ni le-am însuşit noi întâi pe deplin şi apoi lespunem altora!

12. Când ni se va lua cartea ori o vom uita, – atuncice facem dacă nu ni le-am însuşit în mintea şi în inimanoastră cele din carte?

Întâi să fim 63

Ştiţi cu cât e mai frumoasă şi cu cât e mai gustatăo cântare, o poezie, o meditaţie liberă, fără carte?Când o spui ori o cânţi cu toată puterea inimii, privindîn ochii celor ce ascultă, este ceva nespus mai frumosşi mai demn.

13. Să ne străduim să dăm valoare cuvântului şirespect ascultătorilor, ridicându-ne totdeauna în picioa-re, cu evlavie şi decenţă, când avem ceva de spus.

14. Să dăm cinste adevărului pe care îl exprimămprin cuvânt, prin cântare, prin rugăciune ori poezie,însuşindu-ni-l întâi noi înşine, învăţându-l pe de rost,fără să-l citim din carte.

Când te vei ridica atunci în picioare şi vei spunefrumos cuvântul pe care l-ai învăţat, l-ai memorat şi ţi l-ai însuşit, – ce rezonanţă fericită va avea în faţa fraţilorşi a îngerilor care îl vor asculta!

15. Dar când citim ceva din carte, ca şi când amspune un discurs urmărit pe hârtie, nu impresionează penimeni. De cele mai multe ori îţi vine să caşti şi tot-deauna te gândeşti în altă parte, ispitit să dispreţuieştipe cel care nici el nu şi-a dat osteneala să-şi înveţe pro-priile sfaturi.

16. Într-o poezie, esenţialul este adevărul din ea, şinu intonaţia declamării...

Într-o cântare, important este în primul rând mesa-jul din textul ei – şi apoi melodia care îl acompaniază.

Fireşte că intonaţia face mai frumoasă o poezie


când ea însăşi este frumoasă. Şi melodia face mai plă-cut mesajul unui text plăcut, după cum o îmbrăcămintefrumoasă o face şi mai frumoasă pe mireasa care ea în-săşi îşi are frumuseţea sa.

17. Dar să nu ne oprim numai la intonaţie sau lamelodie, ci să preţuim mesajul cuvântului conţinut înacestea!... O îmbrăcăminte, cât de frumoasă, nu ne facesă ne uităm cu plăcere la o mireasă gârbovă.

18. Cea mai desăvârşită lucrare este aceea care arecele mai puţine greşeli, căci lucrare chiar fără nici ogreşeală nu există în lumea aceasta de acum.

19. Omul cel mai desăvârşit este acela care are celemai puţine slăbiciuni, căci om chiar fără nici o slăbici-une nu există nici unul pe pământul acesta de acum.

20. Semănatul are valoare numai în măsura în carei-o dovedeşte secerişul. Un efort are valoare numai înmă-sura în care i-o dovedeşte rezultatul.

O poezie sau o cântare, sau o vorbire au valoarenu-mai în măsura în care acestea lasă un rod, trezesc unfior şi determină o hotărâre frumoasă în inimile celor cele aud.

Să dea Dumnezeu ca tot ce facem noi să aibă rodsfânt!

Amin.

Întâi să fim 65

Alătură-te celor buniAlătură-te celor buniAlătură-te celor buniAlătură-te celor buni

Alătură-te celor bunipe calea mântuiriişi-n Poarta Veşnicei Minuniia-ţi mantia sfinţirii,căci numai Naşterea din noudă drept la moştenireAcolo unde-orice ecoue-un cântec de iubire.

Uneşte-te un gând şi-un ţelcu fraţii de-o credinţăşi nu te lepăda defelprin nici o suferinţă,căci numai părtăşia lore-un scut şi-o apărareatunci când fără ajutorai merge spre pierzare.

Şi luptă-te cu braţ viteaz,statornic şi-mpreună,mereu mai hotărât – de az’şi până la cunună,căci doar aşa prin jertfă trecidin moarte spre-nviere,iar la Intrarea cea de Veciai dreptul ce se cere...


10. CERCETAREA DE SINE

1. Totdeauna şi în orice loc, chiar dacă suntem sin-guri, noi trebuie să fim foarte atenţi la toată atitudineanoastră. Chiar dacă nimeni nu ne face nici o observaţie,noi înşine să avem asupra noastră cel mai sever control.

2. Mai ales atunci când nu ne controlează nimeni şinu îndrăzneşte nimeni să ne facă nici o observaţie, –mai ales atunci noi înşine trebuie să avem asupra tutu-ror actelor noastre cel mai necruţător control.

3. Când o fată sau un băiat au părinţi, când un elevare un învăţător, când un ucenic are un maistru care îlvede, îl supraveghează, îl învaţă, atunci controlul asu-pra lor îl exercită alţii, cei care răspund de ei.

4. Dar când o fată n-are mamă, când un băiat n-arepărinţi, atunci fata însăşi, băiatul însuşi trebuie să-şi fiecel mai atent supraveghetor, cel mai treaz paznic, celmai necruţător control.

Întâi să fim 67

5. Dacă suntem credincioşi când suntem în bisericăori în adunare, unde, vrând-nevrând, privirile fraţilor necontrolează, iar noi, mai de milă, mai de silă, ne com-portăm acceptabil, – ce se întâmplă când nu ne vedenimeni?

Abia atunci se dovedeşte adevărata noastră valoare– şi asta ne arată în faţa noastră înşine cu adevărat cinesuntem. Atunci ne dăm adevăratul nostru certificat decredincioşie.

6. Să ne simţim totdeauna sub supravegherea sfân-tă şi sub controlul sever al privirilor Domnului nostruIisus, Care este cu noi în fiecare zi!

Să nu ne permitem lucruri, cuvinte ori gesturi pecare El nu ni le-ar permite.

7. Să ne disciplinăm gândirea si simţirea în aşa felca nici una să nu depăşească limitele îngăduite de Cu-vântul şi de Voia lui Dumnezeu. În felul acesta, guranoastră nu va vorbi ce nu se cuvine, îmbrăcămintea nune va fi cum nu se cuvine, căile şi gesturile noastre nuvor fi niciodată cele ce nu se cuvin.

8. Pentru că vom şti sigur că Dumnezeu ne vede şine controlează permanent, după cum este scris: Iată,ochii Domnului privesc peste toţi cei ce se tem de El şiurechile Lui iau aminte la toate cuvintele lor (Ps 33, 18;34, 15).

Avem un Controlor mai sever de cum ne putem în-chipui!


9. Îngerii pe care Domnul îi trimite să ne însoţeascăîn toate căile noastre, să ne păzească, să ne verifice, săne observe, nu apar fizic în faţa noastră când spunemun cuvânt urât, ca să ne lovească peste gură, ori, cândfacem o faptă urâtă, să ne pună o piedică pentru a nerupe piciorul ori o mână... Dar asta nu înseamnă că luiDumnezeu, că îngerilor Lui nu le pasă de ceea ce spu-nem ori facem noi!

Odată toate acestea vor fi aduse în faţa JudecăţiiVeşnice!

10. Mama nu poate fi totdeauna cu noi, nici soţulori soţia, nici fraţii ori surorile nu pot, – dar Domnul şiîngerii Săi sunt totdeauna, şi ei înseamnă tot ce facem şice spunem fiecare.

Să fim foarte atenţi asupra tuturor lucrurilornoastre!

11. Vrăjmaşii noştri care ne urmăresc şi ei cu sutede perechi de ochi ne văd şi ei şi ne pândesc mereu totce facem. Câtă grijă trebuie să avem oriunde, chiar dacănu vedem pe nimeni, ca să nu facem şi să nu spunemnimic rău, – fiindcă orice gard poate vedea şi orice pă-sărică poate ciripi...

12. Seriozitatea este dovada inteligenţei şi semnulunui caracter nobil. A fi serios, a fi respectuos, a fievlavios şi înfrânat este dovada unei adevărate superio-rităţi, a unei minţi sănătoase, a unui cuget înţelept.

13. Să căutăm să fim serioşi oriunde, mai ales în

Întâi să fim 69

acest veac murdar şi uşuratic! Să nu ne permitem glumenepotrivite. Să nu ne permitem flecării şi stări de vorbăcu oamenii de nimic, care vorbesc orice. Acest fel deoameni murdari şi uşuratici au ajuns să umple acum totpământul... Ce prăbuşire îngrozitoare!

14. Veacul acesta s-a prăbuşit în cel mai murdarpăcat, în păcatul desfrânării trupului, a sufletului şi aduhului tuturora. Oameni care te-ai aştepta să fie seri-oşi, oameni bătrâni, părinţi de copii, cu rol de educa-tori şi îndrumători în societate îşi spun unii altora doarbancuri ruşinoase şi au în gesturi şi în priviri, ca încuvinte, numai cele mai desfrânate şi urâte porniri şiintenţii...

Nici un cuvânt înţelept, echilibrat, cuviincios şivrednic nu mai poţi auzi din gura lor.

Ce îngrozitoare pedeapsă de foc îi mai poate aş-tepta!

15. Să nu ne coborâm niciodată spre acest nivelblestemat! Să ne fie groază de rău şi să ne lipim tare debine! Nu permiteţi să vi se spună astfel de bancuri şiglume ruşinoase. Şi nu vă permiteţi să râdeţi cu cei cele spun.

Ca să nu vă faceţi pleavă la focul lor şi gunoi lahaznalele diavolului.

16. Râsul de orice este, chiar prin sine, dovada uneipurtări uşuratice şi a unei minţi slabe. Pe Domnul nuni-L putem închipui râzând niciodată. Plângând şirugându-Se şi chiar cântând – da. Dar râzând, nu.


Să-L urmăm şi noi în acest fel şi să ne depărtăm tot-deauna de oricine prea flecăreşte şi de unde se prea râde.

Altfel vom aluneca şi noi pe neaşteptate în prăpas-tia gheenei lor.

17. Înfrânarea de la toate acestea nu-i o lege greade ţinut, ci este chiar norma echilibrată şi înţeleaptă deviaţă a oricărui suflet care Îl cunoaşte şi Îl iubeşte peDumnezeu şi doreşte să se conducă în viaţă după drep-tarul cuviincios al Sfântului Său Cuvânt.

18. Controlul acesta de sine ne ajută nu numai a nemenţine pe noi înşine în limita curată a unei vieţi înpărtăşia sfântă a lui Hristos – ci ne va face să-i putemajuta şi pe alţii, care ar avea înclinaţii spre uşurătatelumească, să se controleze şi să se îndrepte şi ei.

19. Tendinţa şi lupta noastră trebuie să fie totdeau-na spre a ne integra cât mai frumos şi mai deplin în fe-lul de a fi, în specificul dat de Dumnezeu familieinoastre duhovniceşti. Să fim geloşi pentru acest speci-fic. Să-l păstrăm curat şi să-l îmbogăţim nu numai cucreaţii frumoase, ci şi mai mult: cu exemplul nostru deviaţă frumoasă în Hristos.

20. Orice apropiere între sufletele noastre trebuiesă ducă la înnobilarea şi la sfinţirea raporturilor dintrenoi. Să ne apropiem pentru a ne face mai buni unii pealţii şi unii prin alţii. Tot ce avem noi mai bun să îm-prumutăm altora cu singurul scop de a-i ajuta să se facăşi ei mai buni.

Întâi să fim 71

Şi tot ce împrumutăm şi noi de la ei, să ne ajute sădevenim şi noi mai buni.

Acesta este rostul colaborării şi părtăşiei dintre noi.Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Amin.

* * *


La un om cinstit ascultă,cât de greu cuvânt să-ţi spună,că acesta niciodată nu-ţi va spune o minciună,ci cuvintele lui toate duc înţelepciunea multă,însă n-au folos de ele numai cei ce le ascultă.

*

Înţeleptul cel mai mareeste vorbitorul caree mai scurt în cuvântareşi mai lung în meditare.

*

Proştii nu ştiu nici să râdă,nici să plângă cumpătat,când plâng, urlă, când râd, zbiară– şi se fac de vorbă-n sat.Ori în una, ori în alta, înţeleptul ştie-n sinemarginea care-l opreşte de la ce nu se cuvine.


Tu ne-arăţi, Iisuse...Tu ne-arăţi, Iisuse...Tu ne-arăţi, Iisuse...Tu ne-arăţi, Iisuse...

Tu ne-arăţi, Iisuse, caleacătre frumuseţi, cum dainumai celor care cautăcel mai sfânt şi dulce rai,când pe treptele de razevine-al îngerilor cor,fericiţi, să ne sărute,să ne ia-n plutirea lor.

Tatăl Sfânt ne-mbrăţişeazăşi ne leagănă divincând miresmele iubiriise preling pe gânduri linşi covoare moi de rouăşi de raze ni s-aşternspre odihna-ncântătoarea Edenului etern.

Tu ne-mpărtăşeşti cu Trupulşi cu Sângele Tău Sfânt,închegându-ne-ntr-o Tainăcu un veşnic Legământ,într-un râu a cărui undevor tot curge larg şi lin,veci cu veci, udând în cântecşi în Har tărâm divin.

Întâi să fim 73

Duhul Sfânt ne lumineazăcu un fericit răspunstoate tainele al cărorînţeles ne-a fost ascunsşi-Adevărul ni se facetot mai strălucit mereu,dându-ne împărtăşireaşi-ntregirea-n Dumnezeu.

...O, Iisus, Tu ţii în Tineveşnicele bogăţiistrânse pentru infinitulUnicei Împărăţiiunde totul va fi soareşi-adiere, şi sărut,unde orice încheiereva fi iar un început!

* * *


Răsplata ascultării o vor primi doar ceice umblă cu-Adevărul, smeriţi cu el şi ei,nu doar vorbind de cinste, cum fac cei prefăcuţi,ci când o fac cu viaţa atuncea sunt plăcuţi– ferice-n veci de tine, urmaşul meu iubit,când ascultării cinstei vei fi un fiu smerit!


11. COLABORAREA ÎN DOMNUL

1. Să ne dăm toate silinţele ca să înaintăm în DuhulDomnului la o tot mai strânsă şi mai rodnică împreună-lucrare frăţească.

Eforturile personale pe care ni le dăm fiecare pen-tru a obţine cât mai frumoase performanţe duhovniceştiîn lucrările de creaţie sunt lăudabile şi sunt necesare.

Dar este un efort şi mai lăudabil şi mai necesar:acela de a ajunge la o împreună-lucrare de grup.

2. Când Mântuitorul i-a învăţat pe apostolii Săisfinţi că trebuie să devină fiecare un vas ales în slujbalui Dumnezeu, le-a vorbit totdeauna la plural, şi nu lasingular: Voi toţi sunteţi fraţi. Toţi trebuie să ajungeţiuna. Să gândiţi la fel, să simţiţi la fel, să vorbiţi la fel şisă lucraţi la fel.

3. Realizarea fiecăruia personal la cel mai înalt nivelcreator este o taină înaltă. Dar este una şi mai înaltă ca

Întâi să fim 75

aceasta: realizarea în grup a unui şi mai înalt nivel decreaţie. Aceasta numai Hristos şi Duhul Sfânt o pot face.

4. Un grup de creaţie nu-l anulează pe nici unuldintre membrii săi, dar prin împreună-lucrarea tuturorse ajunge acolo unde este idealul Evangheliei: Hristosîn toţi – şi toţi în Hristos.

5. Napoleon a zis: „Când vreau să se facă un lucru,îl încredinţez unuia singur. Când vreau să nu se facă, îlîncredinţez la mai mulţi”.

Hristos însă spune altfel: Împreună-lucrarea unuigrup în Hristos realizează nu numai mai repede, dar şi maibine lucrarea încredinţată lor de Dumnezeu. Când condi-ţiile o permit şi sufletele sunt în Duhul, – acesta este celmai înalt ideal şi aduce realizarea cea mai frumoasă.

6. Membrii acestui grup unit, deşi lucrează fiecareaparte, când se adună împreună îşi împărtăşesc unii al-tora tot ce au creat. Aceasta trece apoi în dezbatereatuturor şi fiecare simte lucrarea creată ca pe un bun alFrăţietăţii, al Domnului – şi contribuie cu ce poate laînfrumuseţa-rea ei fără nici un gând egoist.

Ce înaltă şi curată conştiinţă este asta!

7. Acolo unde lucrătorii Domnului s-au obişnuit cumunca împreună, unul observă o deficienţă, altul, alta;unul propune o îmbunătăţire, altul, alta. Şi totul se în-cheie fericit pentru toţi.

Ce har dă Domnul acolo unde fraţii lucrează armo-nios împreună! Şi ce pagubă veşnică se produce acolounde nu este colaborare între fraţii lucrători!


8. Ura vrăjmaşului lui Dumnezeu, iată, cât de mult areuşit să stabilească o strânsă şi puternică legătură, o uni-re şi colaborare între toţi slujitorii săi, insuflându-le ace-eaşi ură de moarte împotriva lui Hristos şi a tot ce este alLui. – Din orice parte a lumii ar fi şi în orice fel ar lucra,cei ce-L urăsc pe Hristos sunt mânaţi de aceeaşi ură cutoţii împotriva Numelui lui Dumnezeu şi a Bisericii Lui.

De ce oare iubirea lui Dumnezeu n-a putut încă să-iunească atât de strâns pe închinătorii lui Hristos, pentrua colabora la fel pentru cauza Lui?

9. Să ne împărtăşim fiecare tuturor tot ce Domnulne-a descoperit nouă deosebit şi frumos! În felul acestafiecare, îmbogăţind pe alţii, se îmbogăţeşte şi el princeilalţi cu tot ce Dumnezeu le-a descoperit lor.

Ce frumos este acest circuit de valori şi ce binecu-vântare aduce el fiecăruia şi tuturor!

10. Să ne dăm toate silinţele ca să ne creăm cât maidese ocazii de acestea – şi să folosim cu toată dragosteaşi din plin aceste mijloace sfinte, spre slava lui Dumne-zeu şi lărgirea Împărăţiei Lui în noi şi între noi!

11. Acolo unde se formează o adunare a Domnului,se presupune că totdeauna se va găsi cineva îndreptăţitşi dator să se ocupe de această adunare şi să răspundăpentru ea. Aşa este şi aşa trebuie să fie oriunde se do-reşte ordinea şi armonia între fraţi.

Duhul Domnului doreşte să aşeze în fruntea adună-rii totdeauna pe cei mai smeriţi. Duhul firii pământeştiîmpinge pe cei mai îngâmfaţi.

Întâi să fim 77

Ce bine este când reuşeşte Domnul!Şi ce rău este când reuşeşte vrăjmaşul!

12. Să fim geloşi pentru Lucrarea Domnului şi săţinem cu toată inima la tot ce este al ei. Să-i pregătimhrana cea mai gustoasă la mesele ei duhovniceşti. Celemai dulci cântări, cele mai plăcute cuvântări, cele maiînalte rugăciuni, cele mai curate meditaţii.

13. Să-i privim totdeauna cu cea mai mare dragoste şiadmiraţie pe fraţii şi surorile noastre, fără să vedem niciun cusur la nici unii şi să nu îngăduim nimănui să ni-ivorbească de rău. Dacă le vedem scăderi, să le acoperimcu rugăciune. Dacă descoperim slăbiciuni, să le îndreptămcu lacrimi şi blândeţe. Dacă avem de făcut mustrări, să lefacem mai mult în genunchi, cum a făcut SamariteanulMilostiv când dezinfecta rănile fratelui căzut.

14. Să fim geloşi pentru specificul Frăţietăţii noas-tre rânduit ei de Duhul Sfânt. Tot ce-i al ei frumos –să-l facem şi mai frumos. Tot ce-i al ei bun – să-l facemşi mai bun. Tot ce-i al ei câştigat cu jertfe – să-l păs-trăm cu scumpătate, ca pe lumina ochilor noştri. Aceas-ta este o gelozie după voia lui Dumnezeu, fiindcă estescris: „Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, este mairău decât un păgân” (I Tim 5, 8).

15. Tot ce facem pentru Domnul trebuie să fie celmai adânc gândit, cel mai cu grijă aranjat, cel mai in-spirat realizat. Să nu ne ispitească gândul de a facemult, ci în primul rând de a face bine. Nu neapărat can-


titatea, norma, grămada. Poţi face o sută de cizme într-onoapte – şi poate că vor fi bune. Dar dacă vrei să faci osută de poezii într-o noapte sau o sută de cântări bune –asta nu mai merge!

Cine vrea să facă o sută de poezii pe noapte, acelamai bine să doarmă.

16. Tot ce facem, să fie făcut cu dragoste şi de ceamai înaltă calitate. Chiar dacă facem numai o lucrarepe lună, dar asta să rămână. Toţi cei care o văd sau oaud, sau o gustă să poată spune: Asta da, e într-adevărinspiraţie!

De obicei, la o astfel de lucrare nu mai ai nevoie săcorectezi nimic. Ce vine direct de Sus, vine gata.

17. Marii oameni ai lui Dumnezeu care au creatceva nemuritor în Istorie, în literatură, în artă, eraupărtaşi firii dumnezeieşti şi au realizat o trăire de acestfel. Numai aşa au putut ei da omenirii valori la carenoi, întinzându-ne pe vârfurile degetelor priceperiinoastre, abia dacă putem să le atingem partea lor ceamai de jos...

18. Prin trăirea lor superioară, oamenii superiori auputut comunica cu acele zone inaccesibile mulţimii, încare Dumnezeu le-a împărtăşit adevărurile Lui ne-muritoare.

Ei s-au putut întinde atât de sus până unde Dumne-zeu a putut să coboare spre ei. Acolo s-a făcut contactulcu Divinul. Şi s-a născut creaţia nemuritoare.

Întâi să fim 79

19. Noi simţim uneori ceva divin, dar vag şi preaîndepărtat. Dar când încercăm să materializăm acestesimţăminte ne izbim de greutatea că nu avem mijloa-cele cu care să le înfăţişăm pe măsura revelaţiei.

20. Lucrările neobişnuite şi eterne n-au corespon-dent de exprimare în limbajul obişnuit şi trecător. Pen-tru lucrurile cereşti nu avem termen de comparaţie pepământ, nici cuvinte prin care să le exprimăm... Toţi ceice au scris Cuvântul lui Dumnezeu în limba omeneascăs-au izbit de această insuficienţă a mijloacelor de ex-primare.

Adevărurile din existenţa veşnică le putem pricepenumai prin credinţă. Ea este singura care înţelege lim-bajul lor.

Dumnezeul nostru, Te rugăm, dă-ne-o, ca să-l în-ţelegem!...

Amin.

* * *


Mintea care vrea să afle adevărul – neapărat,trebuie întâi să fie curăţită de păcat,căci o minte întinată, în fărădelegi trăind,n-o să vadă niciodată adevărul strălucind.


Datorită numai ŢieDatorită numai ŢieDatorită numai ŢieDatorită numai Ţie

Datorită numai Ţieinima mea cântăşi prin orice-ar fi să vienu mi se-nspăimântă,şi prin orice-ar fi să treacăstă netulburată,căci izvorul ei nu-şi seacăapa niciodată!

Datorită grijii Talecasa mea-i lumină,perna mea e numai moale,masa, numai plină,somnul meu e numai pace,munca mea,-ncântareşi-orice greu mi se prefacebinecuvântare.

Datorită pazei Taleviaţa mea-i ferită,chiar prin neagra morţii valetrece strălucită,căci Tu, Drag şi Veşnic Soare,mi-eşti Lumină Dulcece-nspre Slava Viitoareviaţa mi-o conduce.

Întâi să fim 81

12. CÂTE BINECUVÂNTĂRI AVEM NOI...

1. De fiecare dată, se cuvine să-I mulţumim Dum-nezeului nostru pentru marile şi multele binecuvântăripe care ni le revarsă El neîncetat. Cât trebuie să-I mul-ţumim pentru Cuvântul Său pe care îl avem în dulcealimbă a părinţilor noştri! Pentru cântările cum nu maisunt altele pe lume. Pentru părinţii şi fraţii, şi copiiinoştri, sănătoşi la minte şi buni la inimă. Pentru vremeade har pe care o trăim.

Şi pentru că, mai presus de toate şi în toate acestea,Îl avem pe El, Preaiubitul Scump al inimilor noastre.

2. Pentru toate acestea, se cuvine să avem noi nunu-mai recunoştinţa şi mulţumirea cea mai profundă, –ci şi ascultarea cea mai smerită şi bucuroasă, în cel maiînalt şi mai frumos fel. Căci aceasta singură poate să-Iarate cu adevărat cât Îl iubim.

3. Înainte de a face ceva pentru Dumnezeu, trebuiesă ajungem noi a fi ceva pentru El. Cea mai mare neno-


rocire se întâmplă acolo unde oamenii vor întâi să facă,câtă vreme încă nu s-au străduit a fi...

4. Naşterea din nou este primul pas pe care trebuiesă-l facem pentru a fi un copil al lui Dumnezeu. Pânănu te-ai născut, cum să fii? Până nu te-ai născut nu poţiavea nici un nume şi nici un drept. Numele şi dreptul îlprimeşti după naştere.

Să faci, ajungi mult mai târziu. Sau poate nicio-dată.

5. Evanghelia Mântuitorului nostru începe cu Ma-tei, capitolul 5:

...Când a văzut Iisus mulţimile, Şi-a ales şi achemat la Sine pe cei care avea să-i trimită la acestemulţimi.

I-a suit pe un munte înalt, pentru că înaltă trebuiesă fie starea celor chemaţi şi trimişi în Numele Dom-nului.

Le-a spus despre noii fericiţi pe care îi va face şi îiva căuta El: cei săraci, cei ce plâng, cei blânzi, cei mi-lostivi, cei flămânzi şi însetaţi...

Aşa trebuie să fiţi voi întâi, pentru că la aceştia veţifi trimişi!...

6. Iisus, pe munte, a şezut jos. Iată cât de jos tre-buie să te aşezi când eşti pe un loc înalt. Câtă smerenietrebuie să aibă acela care este înălţat mai sus!

7. Smerenia în locul cel înalt o are numai Dumne-zeu. Omul, de obicei, când ajunge la un loc înalt se

Întâi să fim 83

trufeşte, nu se apleacă, se îngâmfă, se laudă, se pretindeşi se închipuie.

Ce gol este, de obicei, orice înălţat omenesc!

8. Toţi cei care vor dori să ajungă trimişi şi lucră-tori ai Domnului Iisus în Evanghelia Sa, trebuie să ur-meze drumul primilor aleşi. Să treacă prin toate celenouă stări arătate la începutul capitolului 5 din Evan-ghelia de la Matei.

Cine n-a ajuns să cunoască el însuşi fiecare dinaceste fericiri, nu va intra nici el şi nu va aduce nici pealţii în Împărăţia lui Dumnezeu.

9. Ce binecuvântaţi fraţi şi surori, şi părinţi am avutşi avem noi în Hristos! Au fost oameni modeşti care auprimit de la Dumnezeu doar un singur talant, dar au câş-tigat cu el cinci talanţi, zece – şi chiar mai mulţi. Pentrucă au pus tot ce au avut în slujba lui Dumnezeu cu dragăinimă, Harul lui Hristos a realizat prin ei minuni.

10. Sunt oameni simpli, dar când deschid ei gurapentru vestirea Cuvântului Sfânt ar avea ce să ascultede la ei orice om cu orice pretenţie de cultură şi pregăti-re teologică... Căci aceştia nu vorbesc de la un niveluman, ci de la unul divin.

11. Sunt oameni care realizează în Hristos cea maiînaltă perfecţiune posibilă, pentru că sunt smeriţi. Pen-tru că ştiu să se socotească săraci, ştiu să plângă, ştiu săflămânzească, ştiu să înseteze, ştiu să părăsească ce esteal lor, pentru ca să salveze tot ce este al lui Hristos.


12. Din cauza aceasta, aceşti oameni sunt mari şivor fi binecuvântaţi în veci. Ei, cei din urmă, vor fiînaintea multora dintre cei dintâi...

O, cum Se va lăuda cu ei Marele Hristos, cândva,înaintea Tatălui şi înaintea îngerilor Lui!...

13. Nu cei necredincioşi vor fi de-a stânga. Nu ne-credincioasele vor fi fecioarele nebune, nu cei cu talanţipuţini sau mulţi vor fi alungaţi din faţa Domnului, ci ceicare n-au folosit bine darul încredinţat lor de Domnul,cei care au ştiut şi au putut să facă binele, – dar nu l-aufăcut. Cei care au căutat totdeauna ca să fie cineva, darn-au căutat niciodată să facă ceva.

14. Vremea examenului este ceea ce contează pen-tru orice şcolar. Fie el bun elev tot timpul anului, dacăla examen cade, – ce folos de toate notele lui bune dintrecut?

Dar dacă la examen reuşeşte – cine îşi mai aduceaminte de notele lui slabe din trecut?

15. Lucrarea fiecăruia va fi încercată prin foc –spune sfântul Pavel, şi Judecata cea Ultimă va aduceînaintea lui Dumnezeu toată starea noastră... Ferice decine îşi strânge pentru casa lui material scump şi rezis-tent la focul cel mare!...

Acest foc, trecând, va face mai frumoase virtuţile şifaptele de aur, de argint şi de pietre scumpe ale celoraleşi prin Harul smereniei, al lacrimilor şi al blândeţii.

16. Când ai ajuns întâi să fii, poţi apoi să le şi faci

Întâi să fim 85

pe toate. Atunci când cineva te loveşte peste obrazuldrept, poţi liniştit să-i întorci şi pe cel stâng.

17. Atunci, când cineva se judecă cu tine să-ţi iahaina, poţi să-i laşi fără păreri de rău şi cămaşa.

Atunci, dacă îţi cere cineva să mergi cu el o milăde loc – poţi merge bucuros două.

18. Atunci, dacă îţi ia cineva cu sila ale tale, poţiliniştit să nu le mai ceri înapoi.

Atunci faci orice bine oricui, fără să mai aştepţichiar nimic şi niciodată în schimb. Nici chiar o mulţu-mire; dar numai atunci când cauţi întâi să fii!...

19. O, câte binecuvântări avem noi încă de laDumnezeu! Ce binecuvântare este chiar această vremede har în care suntem, în care avem atâtea suflete maride la care putem învăţa. Atâtea adunări mari în care neputem cuprinde. Atâtea ocazii mari pe care le putemfolosi. Atâtea bogăţii trecătoare cu care ne putem câşti-ga comoara cea veşnică...

20. Dar ce facem noi cu sufletele mari pe care leavem încă între noi? Dar cu adunările, dar cu ocaziile,dar cu bogăţiile şi avantajele mari? Trecem pe lângătoate sau toate trec pe lângă noi şi noi parcă nu suntempentru ele, şi ele parcă nu sunt pentru noi.

Doamne, învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,pentru ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

Amin.


Întoarce-mi, Iubire...Întoarce-mi, Iubire...Întoarce-mi, Iubire...Întoarce-mi, Iubire...

Întoarce-mi, Iubire plecată departe,cândva,-ntr-un solstiţiu de flăcări şi gheaţă,lăsându-mi pe cruce trei rane de moarteşi taina c-o neagră maramă pe faţă.

Ce iute-ntinseseşi aripa să-ţi zboare,lipindu-te moale de umbra nălucii,nici faţa-ntorcându-ţi să vezi cum îţi moarestrăpuns legământul în cuiele crucii.

Cu aripi de umbră grăbeai către noapte,dar undeva-n faţă pândea-nfricoşatăamară pedeapsa nevrednicei fapte– şi noaptea-ngrozită te-a-ntors dintr-odată.

Lăsându-ţi năluca stingheră să zboare,veneai iar spre Soare la crucea sortită,mereu mai curată plutea lucitoare,în zbor prin lumină, făptura-ţi sfinţită.

... Din pasăre albă prefă-te mireasăşi vin’ , ascunzându-ţi smerită privirea,şi,-aproape, desfă-te ceresc de frumoasă,să-nviu dintr-o dată, şoptindu-ţi:– Iubirea!...

Întâi să fim 87

13. CONDIŢIA MÂNTUIRII

1. Condiţia mântuirii noastre, condiţia mântuirii al-tora şi condiţia mântuirii tuturor oamenilor pentru careşi la care a venit Domnul Hristos este ca întâi să fim învoia lui Dumnezeu nişte copii ai Lui, născuţi din nou,trăind în toată lumina Evangheliei Sale; iar după aceeasă mergem şi să propovăduim aceasta şi altora.

Atunci vom avea nu numai ce să le spunem, ci şice să le arătăm tuturor.

2. Numai dacă noi ne putem mântui pe noi înşineîn primul rând, atunci vom putea mântui şi pe alţii.

3. Dacă noi suntem găsiţi mincinoşi, neascultători,nenăscuţi din nou, străini de legămintele lui Dumnezeu,cum să ajutăm să fie alţii credincioşi şi buni? Vom pu-tea face numai rău, şi nu bine. Atunci, de o sută de oriar fi fost mai bine să nu-L fi cunoscut niciodată peDumnezeu. Ne-am fi pierdut măcar numai pe noi înşine– şi nu şi pe alţii!


4. Ce adunări mari şi frumoase erau cândva înmulte locuri în care acum sunt numai ruine! Şi toate auajuns aşa din pricina unor lucrători răi, care, cu scopurifireşti şi mârşave, s-au amestecat în Lucrarea Domnu-lui, pierzându-se pe ei şi pe mulţi care i-au urmat în ră-tăcirea şi nebunia lor.

O, câtă grijă trebuie să avem nu numai de noi înşi-ne, dar şi de alţii! Pentru că atunci când se mântuieşte,omul de multe ori este singur. Dar când se pierde, îiatrage pe mai mulţi.

5. Când îi va chema Dumnezeu la răsplată pe ceicare au adus aceste adunări la mântuire – o, ce răsplatăvor primi!

Dar când îi va chema la judecată pe cei ce le-aunimicit, ce osândă vor merita!

6. Când se bucură îngerii din ceruri pentru un sin-gur păcătos care se întoarce, cât de mult trebuie să seîntristeze ei pentru atâţia credincioşi care se pierd!...

Cum vor cere şi îngerii slavă veşnică pentru cei ca-re i-au mântuit pe păcătoşi!...

Şi ocară şi ruşine veşnică pentru cei care i-au pierdut.

7. Naşterea din nou – trebuie să repetăm de mii deori şi tot nu va fi prea mult – este o transformare totală,ca o a doua naştere a sufletului, după prima naştere atrupului nostru. Este clipa fericită şi cerească a legă-mântului nostru cutremurător şi unic, pus de bunăvoieşi din tot sufletul ca o predare totală şi definitivă... Cli-pa când spui cu gura ta, cu condeiul tău, cu lacrimiletale, cu toată fiinţa ta: Al Domnului sunt! (Isaia 44, 5).

Întâi să fim 89

8. Atunci, Cuvântul lui Dumnezeu, care este Apa,îi curăţă omului mintea şi-i dă o cunoaştere nouă. IarDuhul lui Dumnezeu, Care este Puterea, îi curăţă omu-lui inima, dându-i o simţire nouă.

Aceasta este taina pocăinţei, taina transformării,taina şi minunea transfigurării de pe Taborul fiecăruiadintre cei care au suit până acolo.

9. Acesta este şi numai acesta poate fi omul celnou, care apoi umblă numai după lucrurile Duhului,pentru că el a devenit un om duhovnicesc. Şi nu maiumblă după lucrurile firii pământeşti, pentru că el arupt-o pentru totdeauna cu firea pământească.

10. Spune Sfânta Evanghelie că celor ce L-au pri-mit pe Domnul Iisus şi cred în Numele Lui „le-a datdreptul să se facă fii ai lui Dumnezeu…” născuţi din El(In 1, 12-13).

Le-a dat dreptul (prin botez) să se facă (prin cre-dinţă).

11. Dreptul prin botez îl avem toţi, – dar facereaprin credinţă o avem puţini.

Botezul nu este naşterea din nou... O, cât de mulţisunt botezaţi şi totuşi dintre aceştia cât de puţini aunaşterea din nou!

Pentru că botezul vine de jos, dar naşterea din nou,convertirea, pocăinţa, vine de Sus.

12. Avem în ţara noastră atâtea milioane de sufletebotezate – dar câte dintre acestea sunt născute din nou?


Avem în jurul nostru, în chiar Biserica noastră, atâtde mulţi fraţi de-ai noştri. Avem chiar în adunarea şi înfamilia noastră atâţia dintre ai noştri care aud Cuvântullui Dumnezeu şi cunosc multe despre mântuire, dar eitotuşi n-au naşterea din nou, chiar prima condiţie ascumpei mântuiri...

13. Acestor oameni, noi trebuie să le spunem me-reu că numai botezul nu-i de-ajuns. Trebuie să le fie fă-cut, după rânduială, căci Taina Botezului este primaTaină dintre cele Şapte Taine ale Bisericii şi credinţeinoastre. Dar pe lângă ea trebuie şi Taina Pocăinţei, careeste naşterea din nou, renaşterea sufletească, fără de ca-re numai naşterea trupească este zadarnică pentru Împă-răţia lui Dumnezeu.

14. Nu există decât un singur botez. Cine l-a făcuto dată n-are voie să-l mai facă niciodată! (Ef 4, 5). Cumnu există decât o singură credinţă: cine o are n-arevoie s-o mai schimbe niciodată. Cum există un SingurDomn, Iisus Hristos, – şi cine Îl află n-are voie să-Lmai părăsească niciodată.

Aceste trei valori – fiecare dintre ele – există nu-mai într-un singur şi unic exemplar. Cine face o a douasau a treia copie după vreuna le degradează şi le pierdepe toate.

Să ne cutremurăm în faţa acestui adevăr – şi să nu-lluăm uşor!

15. Cântarea noastră bisericească spune: „Câţi înHristos v-aţi botezat – în Hristos v-aţi şi-mbrăcat”. Noi,

Întâi să fim 91

cei mai mulţi, am fost botezaţi în Hristos, – dar nu ne-am şi îmbrăcat în Hristos.

Bine că am făcut partea întâi, – acum să facem şipar-tea a doua! Ne-am botezat în Hristos, dar acum săne îmbrăcăm în El. Dreptul îl avem prin botez, – daracum să ne facem prin naşterea din nou copii adevăraţişi credincioşi ai lui Dumnezeu.

16. În Vechiul Testament, tăierea împrejur a fostporuncită de Dumnezeu, ca un semn al apartenenţeiomului la poporul lui Dumnezeu. Când s-a instituitacest semn, au fost tăiaţi împrejur toţi bărbaţii din Isra-el, la orice vârstă se aflau ei atunci.

Dar după aceea totul s-a statornicit la vârsta de optzile. Actul acesta se făcea fără consimţământul copilu-lui, care nu putea fi întrebat dacă vrea sau nu, ci numaipe mărturia valabilă a preotului şi a părinţilor.

17. În Noul Testament, botezul a fost poruncit lafel, de Domnul nostru Iisus Hristos, tot ca o dovadă aapartenenţei omului la confesiunea creştină. Când s-ainstituit taina, au fost botezaţi toţi cei care au crezut şiau primit atunci Numele Domnului Iisus.

Dar după aceea, aidoma tăierii împrejur din Vechi-ul Testament, s-a statornicit după acelaşi model şi bote-zul creştin tot la vârsta primelor zile ale copilului.

18. Acum, după acelaşi cuvânt al Sfântului ApostolPavel: „Nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nusunt nimic, ci a fi o făptură nouă” (I Cor 7, 19; Gal 5,6), – tot aşa putem spune prin acelaşi cuvânt că, fără


naşte-rea din nou, fără a deveni o făptură nouă, niciforma botezului nu-l poate mântui singur pe nimeni.Nici primul botez – şi cu atât mai mult celelalte repetăriale lui, oricâte ar fi!

Dacă nu vrem să ne înşelăm pe noi înşine, dacăvrem să spunem adevărul şi nu suntem obligaţi să-l tă-găduim, vom recunoaşte că aşa este.

Ferice de cine este liber şi slobod faţă de oameni,căci numai acela poate fi rob al lui Hristos!

19. De aceea, noi să nu mai punem problema bote-zului, pe care o pun atât de mulţi! Nu-l avem? Atuncisă-l facem, căci trebuie! Îl avem? Atunci să nu-l maifacem, că nu trebuie!

Dar punem problema naşterii din nou, căci fără eanimeni nu va vedea şi nu va moşteni Împărăţia luiDumnezeu (In 3, 3).

20. Acum haideţi să mergem spre cele desăvârşite!După ce ne-am născut din Dumnezeu, să creştem prinEl în toate privinţele duhovniceşti, până vom ajunge lasta-tura deplină, la Cel care ne este Capul tuturor, adicăla Hristos (Ef 4, 15).

Să ne realizăm în Hristos făptura nouă pe care ne-ocere El şi apoi să mergem, aducând la mântuirea Lui petoţi semenii noştri, spre a pregăti astfel Venirea Împă-răţiei lui Hristos în care vor intra numai acei care s-aunăscut din El, au umblat prin El şi au lucrat pentru El.

Amin.

Întâi să fim 93

Mă doare-adânc...Mă doare-adânc...Mă doare-adânc...Mă doare-adânc...

Mă doare-adânc orice tăcerece-ar fi putut ajunge graispus undeva spre-o mângâieresau cuiva alinând un vai.

Mă ard adânc orice cuvintece-n veci tăcute le-aş fi vrut,– în câţi plâng ele prea fierbinteşi-n câţi ce răni s-au prefăcut!

M-apasă-adânc orice povarăce-am pus cândva pe-un slăbănog,– o, cum să pot s-o fac uşoarăşi cui s-o ierte să mă rog?

Mă frige-adânc orice privirestrăină spre iubirea meaşi sufăr cum o pângărireşi-un şarpe s-ar fi-atins de ea.

Mă-nfrânge-adânc orice-ncercarede-a-i dezbina pe fraţii mei;Hristos a plâns pentru oricareşi-acum satanii râd de ei!

...O, cum să pot ucide uraşi dragostea să pot s-o-nviu,când nici cuprinsul, nici măsuranu stă-n puterea mea s-o ştiu!


14. LUCRAREA PROFETICĂ

1. Lucrarea mântuitoare, mişcarea evanghelică încare ne-a chemat şi pe noi Dumnezeu, este o lucrare pro-fetică. Este un glas care strigă prin pustia acestei lumi:Pregătiţi calea Domnului!

Orice lucrare care n-are nici un scop pământesc, cinumai unul ceresc, este o lucrare profetică, este un glasprofetic, este o solie cerească.

2. Orice profet trimes de Dumnezeu a primit o solieclară, un scop precis, o misiune limpede. DumnezeuDuhul Sfânt n-a trimes nici un profet şi n-a iniţiat nici omişcare fără un scop şi fără un mesaj determinat.

Toţi profeţii Domnului, atât în Vechiul, cât şi în No-ul Testament, sunt o dovadă clară despre acest adevăr.

3. Lucrarea Oastei Domnului este un profet, soliaei este o solie profetică, duhul ei este un duh profetic,scopul ei este un scop profund profetic. Porunca dată eieste să cheme la naşterea din nou tot poporul nostru şi

Întâi să fim 95

să trezească din somnolenţă la o viaţă vie şi lucrătoaretoată Biserica noastră.

Apoi, prin poporul nostru, alte popoare, iar prin Bi-serica noastră, alte Biserici.

4. Mesajul esenţial al Evangheliei este un mesajuniversal, supraconfesional, un fenomen divin, comuntuturor religiilor şi valabil pentru orice timp şi pentruorice loc. El aduce soluţionarea paşnică a tuturor pro-blemelor conflictuale, atât dintre popoare, cât şi dintreconfesiuni şi indivizi.

Numai interpretarea tendenţioasă şi deformată aunor interesaţi şi vrăjmaşi a deformat acest mesaj divin.

5. Oastea Domnului preia curat şi aplică cinstittocmai acest mesaj în locul ei, în munca ei şi în vre-mea ei.

Oricine este şi va fi de bună-credinţă se va convin-ge de acest adevăr.

6. Această Lucrare profetică a fost ridicată în mij-locul poporului nostru ca un steag salvator şi ca o trâm-biţă de alarmă şi deşteptare la lupta contra păcatului şipentru dezrobirea noastră sufletească.

7. Şi a fost ridicată în Biserica noastră ca un curentde renaştere spre viaţa primilor creştini.

Nimic lumesc, nimic interesat material, nimic du-bios şi ascuns. Totul evanghelic, patriotic, divin.

Singur diavolul poate fi împotrivă, fiindcă numai eleste ameninţat de acest profet sfânt.


8. Priviţi în jurul vostru şi vedeţi: peste douăzeci demilioane de suflete ale părinţilor noştri, ale fraţilor, su-rorilor, rudeniilor, prietenilor, vecinilor şi concetăţeni-lor noştri se pierd din lipsa cunoaşterii lui Dumnezeu şia mântuirii lui Hristos!

Toţi străjerii care ar trebui să trezească acest poporşi să-l salveze prin Hristos dorm ei înşişi pierduţi.

Cât de necesară este salvarea tuturor în acest ultimceas!

Pentru asta a ridicat Dumnezeu acest profet!

9. Fie-vă milă ca de nişte copii peste care arde casaşi ei dorm! Voi, toţi cei care v-aţi trezit o clipă mai de-vreme şi aţi scăpat din foc, veniţi şi vă înrolaţi în aceas-tă oştire salvatoare, uniţi-vă glasul cu acest strigăt detrezire şi ajutaţi la salvarea celor ce nu-şi dau seamanici acum despre moartea nefericită care îi aşteaptă şipe pământ, şi sub pământ!

10. Nu căuta să te mântuieşti numai pe tine singur!Nu spune: Eu m-am trezit, eu mi-am aflat adăpostul, eusunt salvat, – nu-mi pasă de alţii!

Cine zice aşa este un blestemat şi un nelegiuit.

11. Un profet din vechime a zis: Blestemată să fierugăciunea celui care se roagă numai pentru el singur,dar binecuvântată să fie rugăciunea celui care se roagăpentru toţi!

Osândit să fie sufletul celui care caută să se mân-tuiască numai pe sine singur, dar fericită să fie mântui-rea celui care caută să-i mântuiască pe toţi!

Întâi să fim 97

12. Domnul nostru Iisus Hristos a venit în lume şiS-a dat pe Sine Însuşi morţii, pentru ca să ne salveze penoi toţi.

Şi noi trebuie să îmbrăţişăm Cauza lui Dumnezeu,care este mântuirea tuturor semenilor, începând cu ceimai apropiaţi de noi şi întinzându-ne până la marginilepământului şi ale vremii.

13. Abia atunci noi vom fi devenit nişte credincioşifii ai lui Dumnezeu, când vom avea conştiinţa răspunde-rii pentru mântuirea tuturor semenilor noştri. Când ne vadurea pentru ei, când vom suferi pentru ei, când vom fiîn stare să spunem cum spune Sfântul Pavel: „Aproapecă doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos,pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti!” (Rom 9, 3).

14. Să nu ne izolăm într-un grupuleţ restrâns de su-flete înguste, să ne tot lăudăm unii pe alţii şi să ne totînvăţăm unii pe alţii, scornind şi scormonind tot felul deinterpretări biblice, – iar de alţii să nu ne pese...

Nu este o mai mare înşelare de la cel rău decât asta!

15. Cuvântul Domnului ne spune: „Voi sunteţi sa-rea pământului...”

Locul sării este tocmai acolo unde ameninţă strică-ciunea. Şi unde este mai nevoie de nişte credincioşiadevăraţi, decât acolo unde multe suflete sunt amenin-ţate cu putrefacţia păcatului?

16. Domnul Iisus a spus ucenicilor Săi: „Voi sun-teţi lumina lumii!”. Locul luminii este tocmai acolo un-de se întinde şi stăpâneşte nimicitor întunericul.


Şi când a fost oare mai nevoie de luminători ai luiHristos ca acum în acest veac de necredinţă şi desfrâu,când lumea întreagă este mai ameninţată ca oricând dehaos şi de pierzare?

17. Dar cum să fie împiedicată stricăciunea, dacătoc-mai sarea, care trebuie să se topească spre împiedi-carea morţii, se izolează şi se cruţă în comoditate, în le-ne, în frică?

18. Şi cum să fie împrăştiat întunericul, dacă tocmailuminile care trebuie să se topească luminând în sfeşnicese ascund sub felurite obroace, să-şi lumineze lor însele,cruţându-şi viaţa şi urmărindu-şi foloasele lor?

19. Glasul profetic al Oastei Domnului tocmai cuscopul acesta a fost ridicat de Dumnezeu, ca de la înce-put să trezească întreg sufletul acestui popor şi să-l în-roleze într-o mare şi sfântă oştire luptătoare împotrivapăcatului.

20. Oştirea aceasta sfântă nu are alt statut decât Bi-blia, nu are alt ideal decât grăbirea venirii Împărăţiei luiDumnezeu în toate sufletele şi în toată lumea. Şi nu arealte mijloace şi altă forţă pentru aceasta decât rănile, la-crimile sale, cântările sale şi jertfa ei.

Ca şi toţi ceilalţi profeţi dinaintea sa.Doamne Iisuse şi Duhule al Profeţiei, încununeaz-o

cu răsplata şi roada înaintaşilor ei!Amin.

Întâi să fim 99

Ce loc frumos...Ce loc frumos...Ce loc frumos...Ce loc frumos...

Ce loc frumos şi tu aveaila masa nunţii sfintecând te-aşteptau s-ajungi în raia sfinţilor veşminte!Câţi îngeri stau atunci cântândsă-ţi iasă înainte,– dar toate le-ai pierdut căutândal lumii blid de linte!...

Ce Sân ceresc te-ntâmpinacând tu-ntorceai odată,cu ce sărut te-mbrăţişaPreafericitul Tată,dar cât de-adânc te-ai despărţitde Casa Minunatăunde-ai fi fost sărbătoritcu-o nuntă necurmată...

Mai poţi tu azi să-ţi aminteştiplângând de-acestea toateşi-nfrânt spre cer să-ţi limpezeştipriviri îndurerate?– O, vino-n ceasul sfânt, să morispre lumea de păcate,apoi spre ceruri iar să zboricu aripile toate!...


15. CE GÂND FRUMOS!

1. Când tot poporul nostru şi toate popoarele vorcunoaşte pe Dumnezeu, când tot pământul va fi plin decunoştinţa Domnului cum este plin fundul mării deapele ce-l acopăr..., când nu va mai fi nevoie să spunănimeni fratelui său: Cunoaşte pe Domnul! – căci toţi Îlvor cunoaşte –, atunci, o numai atunci, se va fi împlinitşi misiunea noastră profetică!

Până atunci nu.

2. Când toată Biserica noastră şi toate Bisericiledin lume vor străluci de feţele luminate şi luminoaseale fiilor lui Dumnezeu, când toată suflarea va lăudape Domnul cu cele mai cereşti şi nemuritoare cântări,când toţi ochii vor străluci de lacrimile dragostei şiale bucuriei sfinte, – atunci, o numai atunci să spu-neţi şi voi, surorile mele, să spunem şi noi, fraţii mei,că avem dreptul să ne odihnim! Atunci şi numaiatunci.

Până atunci nu.

Întâi să fim 101

3. Aşa trebuie să vedem noi rostul nostru şi aşa tre-buie să ne dorim şi mântuirea noastră!

Când se va împlini asta şi cum se va face ea?Aceasta este o taină – şi tainele acestea Dumnezeu

le păstrează sub stăpânirea Sa.

4. Dar să fim încredinţaţi de neclintit că acest gândnespus de frumos se va realiza neapărat... Tot ce începeDumnezeu, El va duce la bun sfârşit. Aşa a fost ieri,aşa, azi, aşa în veac.

Că vom fi pe pământ atunci sau vom fi de mult subpământ, – asta nu contează nicidecât!

5. Când va veni vremea rânduită de Dumnezeu săse împlinească acest strălucit Ţel şi să se realizezeaceastă minunată făgăduinţă, Hristos cel Viu, în a CăruiOaste am luptat cinstiţi şi statornici până la moarte, vaveni El Însuşi acolo unde ne ştie El că odihnim – şi neva trezi, să ne bucurăm de strălucita biruinţă în care amcrezut şi pentru care ne-am jertfit şi noi prin El.

6. Când suntem atât de puternic încredinţaţi deacest strălucit adevăr, ce ar mai putea să ne reţină şi săne oprească spre a nu ne dărui în întregime acestui di-vin Scop, spre a ne cruţa vreun efort sau vreo jertfăpentru mai grabnica şi fericita ajungere la el?

7. Tot ce împiedică această slăvită lucrare ori caută săo abată de la divinul ei destin este opera distructivă a dia-volului, vrăjmaşul înrăit şi blestemat al planului lui Dum-nezeu... Cine din mijlocul ori din afara unei lucrări a lui


Hristos creează probleme şi tulbură unitatea dintre fraţi es-te un lucrător diabolic, oricine este şi oricum s-ar numi el!

8. Diavolul este acela care de la început a făcutdezbinarea şi a creat diversiunea. Şi cu atâta este maiprimejdios cu cât vine în Numele Domnului şi cu ver-setele Domnului, ca să facă cel mai viclean şi mai înve-ninat rău Lucrării Domnului şi copiilor Săi.

9. Deprindeţi-vă să-l descoperiţi de la început, casă luaţi din timp măsuri împotriva planurilor lui rele şi auneltelor sale dezbinătoare, care se prefac şi ei slujitoriai neprihănirii şi apărători ai adevărului, ca să-şi acope-re în felul acesta, cu justificări frăţeşti, dezbinarea lornelegiuită şi să-şi ascundă mândria ucigaşă.

10. Când aţi descoperit în vreun fel dezbinarea şidezbinătorul fraţilor, – nu mai staţi pe gânduri şi nu văînşelaţi cu argumentele dulcege ale celor care sunt ne-păsători de Casa şi Lucrarea Domnului, fiindcă ei înşişin-au jertfit nimic pentru ea. Ridicaţi-vă hotărâţi pentruînlăturarea răului şi a primejdiei.

În felul acesta veţi salva şi pe fraţii nevinovaţi carenu cunosc viclenia dezbinătorului

şi vă veţi salva şi sufletul vostru, care va dovedi înfelul acesta că este nevinovat în această privinţă.

11. Fiecare răspundem de Casa şi de Lucrarea luiDumnezeu, după cum, când vedem focul de la streaşinaunei case, răspundem de nimicirea ei, dacă nu dămalarma şi dacă nu dăm ajutor.

Întâi să fim 103

12. Când ar arde casa ta – ce ai face? N-ai strigadupă ajutor şi nu l-ai arăta pe cel care a pus foculucigaş?

Atunci de ce nu faci aşa faţă de Casa Domnului, deadunarea Domnului, când dezbinătorul vrăjmaş vrea săo dărâme?

13. Să ne simţim fericiţi numai când vom mergespre Casa Domnului înconjuraţi de mulţimi sărbăto-reşti, iar acolo Îl vom putea lăuda pe Dumnezeu împre-ună cu toţi fraţii noştri, având acelaşi duh, acelaşi gând,acelaşi dor.

14. Sigur că este greu şi că se cere muncă şi jertfă,osteneli şi lacrimi, înfrânări şi răbdare. Împlinireaacestor gânduri atât de frumoase şi de înalte nu vinedintr-o dată şi nu se va realiza uşor. Dar noi suntemfermenţii sfinţi ai unei dospiri mântuitoare. Fermenţiipier, luptând cu inerţia frământăturii reci, – dar lupta lorşi jertfa lor este încununată până la urmă de o biruinţărăsplătitoare.

Să fim fermenţi sănătoşi şi să luptăm până la sfârşit!Răsplata va fi negrăită şi eternă.

15. Căutaţi să vă găsiţi fiecare orientarea sănătoasă,locul de muncă şi luptă şi misiunea personală şi speci-ală pe care o aveţi în această Lucrare uriaşă şi sfântă.Ca un fir într-o urzeală minunată care va trebui să ajun-gă până la urmă ca un covor frumos...

Fiecare fir are importanţa lui în planul Marelui Ţe-să-tor, spre a alcătui cu celelalte modelul fericit.


16. Nici unul dintre noi nu suntem la întâmplareaici. Pe fiecare ne-a adus Dumnezeu pentru a afla aceleadevăruri pe care să le slujim şi în slujba cărora Dum-nezeu vrea să Se folosească şi de noi. Asta dovedeşte căEl ne-a crezut vrednici de încredere şi vrea să ne facăpărtaşi la slava Evangheliei Sale.

17. Cu condiţiile puse la începutul Evangheliei dinMatei, capitolul 5, Mântuitorul i-a trimis pe ucenicii Săila împlinirea slujbei pentru care i-a ales.

De-a lungul celor douăzeci de capitole – de la 5până la 25 – Mântuitorul le-a propovăduit, i-a învăţat,i-a pregătit, i-a înştiinţat mereu despre tot ce trebuie săfacă spre a-şi împlini deplin misiunea pentru care aufost trimişi.

La capitolul 25 de la Matei, Mântuitorul încheie totce avea să le spună. Şi le arată că vine Ziua Judecăţiicând toţi cei ce şi-au făcut sau nu şi-au făcut datoria îşivor primi o răsplată corespunzătoare.

18. Gândiţi-vă la aceste lucruri, pentru că şi noisun-tem acum cu toţii exact în aceeaşi situaţie, la nive-lul nostru, cum erau ei atunci, la nivelul lor. Şi va trebuifiecare dintre noi să răspundem pentru cât am realizat şicum din gândurile şi din poruncile lui Dumnezeu pentrucare am fost aleşi şi chemaţi aici.

19. Să nu ne rugăm niciodată numai pentru noi şipentru dorinţele noastre! Aduceţi înaintea Domnului înrugăciune Neamul nostru, Biserica noastră, pe toţi se-menii noştri cărora să le dorim vreme de mântuire şiduh de pocăinţă, pentru a fi salvaţi cu toţii din pierzare.

Întâi să fim 105

20. În felul acesta ne vom mântui şi pe noi, şi fa-milia noastră, şi pe toţi cei pe care i-am cuprins în ru-găciunea şi dragostea noastră înaintea lui Dumnezeu.

Iar atunci când la capătul slujbei noastre vom ajun-ge şi noi în faţa Marelui nostru Stăpân şi Dumnezeu, Elsă ne cuprindă la Sânul Său şi să ne spună şi nouă:„Bine, slugă bună şi credincioasă, intră în bucuria Dom-nului tău!”

Amin.

* * *


E mai bună tulburarea ce după-adevăr adunidecât pacea de pe urma unui umblet cu minciuni.

*

Mai de preţ e adevărul spus cu grai mai necioplitca minciuna lăudată în cuvânt meşteşugit.

*

Toate faptele vieţii au un adevăr în eleînsă unele sunt bune, pe când altele sunt rele.Adevăru,-n cele bune, este fericit şi cântă,dar în cele rele plânge şi-n tăcere se-nveşmântă...


Te realeg pe TineTe realeg pe TineTe realeg pe TineTe realeg pe Tine

Te realeg pe Tine,Iisuse, de-orice dată,din câtă frumuseţee-n lumea asta toată,că nu mai am, Iisuse,sub soare ori sub stele,nimic frumos ca Tine,Alesul vieţii mele!

Te realeg pe Tine,Comoara mea divină,oricâte-ar fi pe lumeîn faţa mea să vină,că nici o avuţienu poate fi în staresă aibă pentru mineun preţ atât de mare.

Şi-n veci voi realege,din toate, totdeauna,iubirea Ta – căci ea e,Iisuse, numai una;cu Tine-aleg durerea,cu Tine-nfrunt surghiunul,cu Tine-n veci, căci Tu-mi eşti,Iisuse, numai Unul!

Întâi să fim 107

16. DESPRE CINSTIREA MAICII DOMNULUI

1. Credinţa părinţilor noştri a cinstit dintotdeaunaînsemnătatea, numele şi fiinţa Sfintei Fecioare Maria,Maica Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Şi orice cuget evlavios de creştin adevărat se va unitotdeauna, cu toată fiinţa sa, întru această cinstire.

2. Din marea şi eterna clipă a Bunei-Vestiri, cândslăvitul arhanghel Gavril – îngerul care stă chiar în faţalui Dumnezeu, cum a spus el însuşi –, a fost trimes săducă preafericitei Fecioare Maria vestea cea strălucită,ea a fost acea taină şi minune prin care s-a început lu-cra-rea mântuirii noastre.

3. Această fiinţă unic de mare şi de aleasă a căpătato slavă eternă, atât în faţa cerurilor, cât şi a pământului.Asupra ei s-a coborât atunci tot harul Dumnezeirii.

4. Arătarea prezenţei Sfintei Treimi şi împreună-lucrarea Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh s-a arătat


pentru prima dată clar în istoria omenirii şi în scrierileSfintelor Scripturi nu la Botezul Domnului, în Iordan –cum de obicei se spune –, ci S-a arătat pentru primadată prin vestirea marelui arhanghel Gavril către SfântaFecioară Maria.

5. Sfântul arhanghel îi spune uimitoarele cuvinte –unice de la o fiinţă cerească atât de strălucită spre o fi-inţă pământească –, zicându-i: Plecăciune ţie, căreia ţis-a făcut mare har! Puterea Tatălui te va umbri, DuhulSfânt Se va coborî peste tine şi Fiul lui Dumnezeu Seva naşte din fiinţa ta... (Lc 1, 35).

6. Iată, toată strălucita Prezenţă a Sfintei Treimi!...Iată începutul şi mijlocul minunat al marii şi veşniceinoastre mântuiri. Iată fiinţa care şi-a unit jertfa şi sufe-rinţa ei împreună cu Fiul lui Dumnezeu, cu Jertfa şi su-ferinţa Lui. Pentru că lucrarea Fiului Sfânt totdeaunacuprinde în ea şi ceva din lucrarea şi jertfa Mamei Luisfinte.

7. În poporul nostru şi în Biserica noastră, cinstireabiblică a Maicii Sfinte are o tradiţie de veacuri, chiar dela naşterea noastră ca popor în istoria acestei lumi.

Şi trebuie să aibă o astfel de cinstire, pentru că eaeste potrivită cu Cuvântul lui Dumnezeu, care spune:„...toate neamurile mă vor numi fericită” (Lc 1, 48).

8. Maica Domnului a fost fiinţa cea mai aleasă depe pământ, investită cu cel mai mare har, acela de a fiîmpreună-lucrătoare cu Sfânta Treime, în cel mai gin-

Întâi să fim 109

gaş şi mai minunat fel, la mântuirea lumii din păcat şila împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu făcută primiloroameni ca singura lor salvare din osânda păcatului şi amorţii.

9. Din partea noastră a tuturor este o sfântă şi dulcedatorie să aducem faţă de Preasfânta Fecioară Maria,Maica Mântuitorului nostru, pioasa şi sfânta noastrăcinstire. Prin Iisus, Domnul nostru, ea este şi Maicanoastră rugătoare şi mângâietoare pentru noi.

10. După cuvintele Sfintelor Scripturi, ea esteacum la Dreapta Tronului Împărătesc al Fiului ei şiMântuitorului nostru, îmbrăcată în aur de Ofir – şi me-rită această cinstire, pentru că a stat la dreapta Fiuluisău şi când El era pe Cruce, îmbrăcată în haina de jaleşi de ocară (Ps 45, 9).

11. Dacă împăratul Solomon a făcut acea cinstirepentru mama sa când stătea pe scaunul său împărătescşi ea a venit să-i facă o rugăminte, şi el s-a închinatînain-tea ei şi a pus-o să stea pe un tron împărătesc ladreapta lui, în slava sa (I Regi 2, 19), atunci cu cât maimult va face aceasta, la vremea Sa, faţă de Maica Lui,Iisus, Fiul ei, când El este nespus mai mare şi mai înţe-lept ca Solomon! Şi, prin urmare, mult mai mărinimosşi mai iubitor ca el.

12. Hristos, Dumnezeul-Creator, Care din veşniciele-a creat pe toate şi fără de Care n-a fost făcut nimicdin creaţiune, a ales din veşnicie şi a creat în Timp acea


creatură unică din care, într-o Zi unică şi printr-o tainăşi minune unice, El S-a Re-creat pe Sine din ea, făcând-o pe veşnicie Maica Lui şi Împărăteasa fericită.

13. Hristos, Împăratul Ceresc, prin Maica Sa sfântăS-a înomenit pe Sine şi, prin înomenirea aceasta dinMaica Lui, a îndumnezeit-o pe ea.

14. Sfânta Fecioară Maria a fost femeia profeţităîncă din Eden, pentru ca sămânţa născută din ea săzdrobească puterea şarpelui (Gen 3, 15).

În planul cel veşnic şi tainic al Dumnezeirii, ea eracunoscută de atunci, rânduită de atunci şi fericită deatunci.

15. Sfânta Fecioară Maria a fost văzută cu uimirede profetul Isaia, inspirat de Duhul Sfânt când a zis, fă-ră să înţeleagă cum se va face asta, că „Fecioara va ră-mâne însărcinată şi va naşte un fiu”... Cum să fie fe-cioară şi să nască?... Cum să nască şi să fie fecioară?...Ce taină unică şi nepricepută!

Şi totuşi Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, din-colo de orice înţelegere a noastră.

Cât de adânc trebuie să ne smerim noi acum!

16. Copilul din ea născut va fi numit Minunat,Sfetnic, Dumnezeu Tare, Părintele Veşniciilor, Domnal Păcii (Isaia 9, 6).

Ce măreţie slăvită cuprind aceste cuvinte care auputut ajunge până la îngeri şi până la noi numai prinSfânta Fecioară Maria, Maica Dumnezeului Tare, a Pă-

Întâi să fim 111

rintelui Veşniciilor, a Domnului Păcii, Care este Mân-tuitorul nostru, făcându-Se Fiul ei!

17. Îngerul care stă înaintea Feţei lui Dumnezeu,venind să-i aducă cereasca Bună-Vestire, s-a apropiatcutremurat de ea şi, plecându-se înaintea ei, i-a zis:„Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har!...”

Ce uimit trebuie să fi fost chiar măritul arhanghelîn cer când Însuşi Tatăl i-a poruncit să meargă şi, îna-inte de a-i spune Dumnezeiasca Veste, să i se închine,arătându-ne prin aceasta şi nouă cum trebuie să neapropiem şi noi de acest vas şi altar sfânt.

18. Ce slăvit este arătată înălţimea necunoscută aomenescului pe care, prin Sfânta Fecioară Maria, Fiullui Dumnezeu ne-o dezvăluie acum prin faptul că El Seface Fiul unei Maici dintre oameni şi fratele oamenilor,Care din dragostea Sa desăvârşită de oameni Se dă peSine ca Jertfă pentru omenire, având-o pe Maica Luipărtaşă la această iubire şi jertfă.

19. În faţa acestei Taine şi Minuni, să ne aplecămşi noi, smeriţi, împreună cu strălucitul arhanghel Gavril,binecuvântând Numele Sfintei Treimi, Care, în nepă-trunsa Sa iubire şi înţelepciune, a ales această minunatăfiinţă pentru a Se Întrupa din ea minunata noastrământuire şi Minunatul nostru Mântuitor Iisus Hristos.

20. Preasfântă Fecioară Maria, te rugăm, primeşteşi din partea noastră o cântare fericită şi recunoscătoarepentru toată partea pe care, după alegerea Tatălui şi


umbrirea Duhului, ai adus-o la Întruparea, la suferinţeleşi la Jertfa Fiului pentru mântuirea noastră.

Şi roagă-te Fiului tău Dumnezeiesc pentru iertareaşi mântuirea noastră!

Amin.

* * *


Cei care-au ajuns la Domnulşi-L cunosc pe El deplinse împărtăşesc din toată Taina Harului Divinşi-mpreună cu El gustă încă de pe-acest pământ,ca arvună-a Veşniciei,stări cum numa-n ceruri sunt.

*

După cum din foc ies norii de scântei de-acelaşi fel,astfel ies din El fiinţeşi-apoi iar se-ntorc în El.El le-aprinde,El le stinge,din El nascşi-n El se-atrag.Slavă numai Lui, al Vieţii veşnic Drumşi veşnic Prag!

Întâi să fim 113

Plecăciune ţiePlecăciune ţiePlecăciune ţiePlecăciune ţie(Luca 1, 28)

Plecăciune ţie, plecăciune ţie,Fecioară Marie,căreia ţi-a dat Tatăl Cel Prea NaltHarul-I minunat!

Domnul te arată binecuvântată,Fecioară Curată,nu te teme dar, tu ai mare har:vei fi-un sfânt altar.

Plecăciune ţie, plecăciune ţie,Fecioară Marie,căci prin Duh de Sus, Fiu îţi va fi-adus,să-L numeşti Iisus...

Sfânta Lui Domnie veşnic o să ţie,Fecioară Marie,El va fi chemat Fiu Celui Prea Nalt,Domn şi Împărat.

Plecăciune ţie, plecăciune ţie,Fecioară Marie,Tatăl va voi, Duhul te-a umbri,Fiul te-a slăvi.


Plecăciune ţie, plecăciune ţie,Fecioară Marie,căci a Celui Sfânt Voie şi Cuvântsunt un legământ!...

* * *


Tot ce-i văzut şi nevăzute din Dumnezeul Savaot,El Singur a ieşit din Sineşi-apoi din El,– ce este – TOT.El Fără de-Nceput, El Singur,Izvorul Care le-a ivit,El Singur, printr-o Maică Sfântă,spre-a ne salva, S-a-Nnomenit.

*

El e-asemenea cu Sine, fără seamăn nicăiri,El, Izvorul şi Garantul nesfârşitei Nemuriri,El, Temeiul şi Măsuraşi-Adevăru-a câte sunt,El e Cel ce Este Veşnic– Lui fiorul cel mai sfânt!

Întâi să fim 115

17. TINERETUL CREATOR

1. Toate familiile şi grupările creştine se străduiescsă crească şi să formeze un tineret credincios din caresă aleagă pe parcurs lucrători binecuvântaţi în via Dom-nului, vestitori înflăcăraţi ai Cuvântului Sfânt, scriitori,poeţi, cântăreţi şi păstori ai turmei sfinte.

Un astfel de tineret dorim şi noi. Ne rugăm neîn-cetat pentru el şi suntem fericiţi că Domnul ne ascultăşi ni-l dă.

2. Ne bucurăm văzând că râvna pentru un tineretsfânt se desfăşoară frumos peste tot. Vedem cum toatefamiliile evanghelice se străduiesc să crească şi să for-meze indivizi desăvârşiţi, tineri destoinici, în stare deorice lucrare bună. Aceasta este o mare şi binecuvântatătrebuinţă şi noi ne rugăm pentru formarea de indivizidesăvârşiţi în toate privinţele.

3. Dar noi, în Sfânta Lucrare a Domnului în caresuntem, ne străduim să mergem un pas mai departe în


munca aceasta. Dorim şi luptăm să putem creşte şi for-ma nu numai indivizi desăvârşiţi, adică fiecare separatrealizându-se la cel mai înalt nivel duhovnicesc şicreator posibil, – ci la formarea unei conştiinţe de grupla acest nivel.

4. Duhul Domnului a dorit şi doreşte ca noi să nurămânem numai la o conştiinţă individuală de creştini şilucrători talentaţi ai Lui. Ci vrea să ne ridice mai sus, săne ducă la starea cea mai înaltă şi la posibilitatea multmai largă a unităţii şi colaborării creatoare între toţi ceiînzestraţi de El cu darul inspiraţiei divine.

5. Să simţim puternic în noi acel specific al Frăţie-tăţii noastre, al grupării sfinte din care facem parte, şiastfel să ne disciplinăm gândirea, voinţa şi simţireanoastră, dirijându-ne inspiraţia pe linia creatoare aacestui specific frumos şi sfânt.

La acest nivel binecuvântat trebuie să ne străduimsă ajungem.

6. Aceasta depinde de fiecare dintre creatorii dinLucrarea lui Dumnezeu. Manifestându-şi originalita-tea sa prin felul său personal de a lucra, totuşi fiecaresă se străduiască să-şi unească şi să-şi întrepătrundăaceastă originalitate cu mireasma şi lumina specificu-lui dulce şi cald al grupării sfinte, de care este pătruns.Ca o funie împletită strâns din toate corzile, fiecare cuo altă nuanţă, dar tocmai prin asta mai frumoasă în în-tregimea ei.

Întâi să fim 117

7. Noi toţi suntem copii ai lui Dumnezeu, darne-am născut într-o lucrare, într-o familie duhovniceas-că a Lui, care îşi are felul ei în Hristos, originalitatea ei,duhul ei, ca bisericile din Apocalipsa, fiecare, îngerulei, sfeşnicul ei, steaua ei, fiindcă îşi are fiecare solia ei,chemarea ei, scopul ei.

8. Ce minunat de înţelept le-a rânduit Cel ce le-afăcut şi le ţine în Mâna Sa pe toate!... Atât de felurite înstructura lor fiecare – şi totuşi atât de armonioase în di-versitatea lor toate împreună. Fiecare cu specificul eiaparte, – dar toate colaborând la scopul comun.

9. Şi dacă fiecare lucrare evanghelică are ceva al eiaparte, au totuşi comun toate împreună acelaşi mare şiunic scop, de a-L sluji pe Domnul şi Împăratul IisusHristos, Care este al tuturor.

Tot aşa, în cadrul fiecărei lucrări, fiecare creator şilucrător al ei, având originalitatea şi felul său deosebitde al celorlalţi, trebuie totuşi să ajungă pătruns în toateale sale de specificul împărţit de Duhul Harului grupăriişi familiei în care s-a născut.

10. Noi nu avem şi n-am fost rânduiţi să avem omisiune izolată, o lucrare aparte de ceilalţi fraţi ainoştri, un duh străin de al lor. Ci noi avem cu toţii îm-preună o lucrare sfântă de făcut. Trebuie împreună săîndeplinim un scop măreţ. Trebuie împreună să colabo-răm cât mai strâns, spre a realiza la un tot mai înalt ni-vel tot ce creăm pentru Domnul nostru, pentru fraţi şipentru toţi semenii noştri.


11. Acesta este scopul lui Dumnezeu, iar noi tre-buie să îmbrăţişăm scopul lui Hristos şi să ne identifi-căm cu el. Cât de minunat era organizat poporul luiDumnezeu în vechime! Fiecare seminţie a lui Israel îşiavea locul ei, rostul ei, specificul ei. În cadrul fiecăreiseminţii, familiile care o alcătuiau aveau, la fel, fiecarelocul lor, rostul lor şi specificul lor. Apoi în cadrul fie-cărei familii, fiecare suflet îşi avea tot aşa locul său,rostul său, chemarea sa.

Oare nu trebuie să fie la fel şi în Israelul duhovni-cesc?

12. Şi totuşi toţi indivizii, toate familiile şi toateseminţiile alcătuiau, prin întocmirea minunată a luiDumnezeu, un singur şi acelaşi popor, care împleteaprin frânghia lui toate corzile separate ale tuturor fiilorsăi, unite strâns şi armonios între ele.

13. Acesta este felul înţelept după care lucrează şiastăzi Duhul lui Dumnezeu, pentru că scopul şi voiaLui este să-i mântuiască pe toţi oamenii, toate familiile,toate seminţiile şi toate popoarele lumii, începând de lamic spre mare, de la individ spre grup. De aici şi pânăla marginile pământului.

14. Acesta este un adevăr: ca să avem un poporcredincios, trebuie să avem familii credincioase. Ca săavem familii credincioase, trebuie să avem indivizi cre-dincioşi. Şi ca să-i avem pe aceştia, trebuie să-i formămîn duhul dragostei de familie, de neam, de oameni.

Atunci merg armonios lucrurile, când merg la felatât de sus în jos, cât şi de jos în sus.

Întâi să fim 119

15. Pentru aceasta a dat Dumnezeul Darurilor totfelul de daruri unor oameni, tocmai pentru ca ei, fieca-re, să contribuie armonios cu darul său la formarea şila desăvârşirea vieţii tuturor celor care alcătuiescneamul lor, în vederea împlinirii marelui scop şi gândal lui Dumnezeu: fericirea fiecăruia în parte şi a tutu-ror la un loc.

16. Fiecare deci dintre cei care au primit un talentşi un talant de la Dumnezeu trebuie să ştie că el estedeosebit de obligat prin chiar primirea acestui dar, sălucreze cu el în vederea împlinirii scopului final al Ce-lui care i-a dat acest dar.

17. Şi cu cât cineva a primit un dar mai deosebit,mai mare, mai frumos, – cu atâta primitorul acesta tre-buie să se simtă mai îndatorat faţă de Cel care i-a datacest dar – şi faţă de cei pentru care i-a fost dat.

El este ca un slujbaş angajat într-un serviciu şi careeste obligat atât faţă de stăpânul său, cât şi faţă de su-puşii săi.

18. A crea este ceva dumnezeiesc. Dumnezeu esteCreatorul a toate. El a creat frumos tot ce a creat, pentrucă El este Frumuseţea şi Creatorul Frumuseţii. El ne-acreat şi pe noi într-un fel atât de minunat, cum spunesfântul psalmist: Te laud, căci sunt o creatură atât deminunată (Ps 139, 14).

19. Dumnezeu a pus şi în sufletele noastre daruldivin al creaţiei... O, ce dar divin este darul creaţiei! Şi


din acest dar partea cea mai frumoasă o au creatoriiCuvântului: poeţii, scriitorii, cântăreţii, vestitorii înflă-căraţi ai Evangheliei. Dar mai ales poezia şi cântarea,poeţii şi cântăreţii lui Hristos.

20. Toate celelalte feluri de creaţie vor înceta oda-tă, pentru că şi cunoştinţa de azi, şi vorbirea, şi ştiinţade azi vor avea sfârşit. Dar poezia şi cântarea nu vorsfârşi niciodată. În poezie şi cântare, Dumnezeu a pusun dar nemuritor. Lor, El le-a rânduit o existenţă eternă,o frumuseţe şi un scop veşnic.

De aceea voi, tineri poeţi şi compozitori, trebuie săvă daţi toate silinţele să vă înălţaţi până la înălţimeaacestui scop. Să vă formaţi o atât de înaltă conştiinţă,încât să vă identificaţi total cu gândul şi scopul Mareluişi Frumosului Creator care v-a dat însuşirea Sa strălu-cită, acest dar strălucit.

Şi să creaţi lucrări vrednice de El.Fiţi binecuvântaţi!Amin.

* * *


Cel ce luptă împotriva Adevărului curatîşi va pierde mântuirea, ajungând un blestemat.

Întâi să fim 121

Iisuse, unde-i locul TăuIisuse, unde-i locul TăuIisuse, unde-i locul TăuIisuse, unde-i locul Tău

Iisuse, unde-i locul Tău,Te rog, fă-mi loc şi mie,să nu fiu despărţit, Iisus,de Tine pe vecie.De unde Tu eşti alungat,să plec şi eu în pripă,să nu stau despărţit, Iisus,de Tine nici o clipă;– Iisus, să nu stau despărţitde Tine nici o clipă!

Când Tu posteşti şi rabzi arzândîn foame şi-n suspine,să ard şi eu, să rabd tăcândalăturea de Tine,să-ndur orice, dar să-mi păstrezfiinţa mea curată,să nu fiu despărţit, Iisus,de Tine niciodată;– Iisus, să nu fiu despărţitde Tine niciodată!

Când Tu eşti judecat şi puspe crucea pătimirii,să-Ţi stau alăturea şi eula Jertfa Ispăşirii.– Atunci aş fi încredinţat


că-n slava care vineai fi alăturea pe veci,Iisus, şi Tu cu mine;– Iisus, alăturea pe veciai fi şi Tu cu mine!

* * *


Ce divină frumuseţe e-ntr-un răsărit de soaresau într-un apus de lună,sau într-un boboc de floare,sau într-un covor de spice,sau într-un bobuţ de rouă– cât ne spune, ori ne-ascunde, frumuseţea asta nouă!...

*

Fiul meu, cu cât pe scara umilinţei urci mai suscu atâta învăţa-vei a-L cunoaşte pe Iisus,iar cu cât Îl vei cunoaşte mai adânc pe El, cu-atâtvei primi desăvârşirea ce din El a izvorât,vei primi din strălucirea care-mbracă Faţa Sa,şi-atunci lumea o să vadă ceva sfânt în viaţa ta.

*

Eşti om demn când orice faptă eşti atent s-o faci aşaca ceva să fie-n lume mai frumos şi bun prin ea.

Întâi să fim 123

18. SĂ NU UITĂM ÎN RUGĂCIUNE

1. Rugăciunea este o putere dumnezeiască. Rugă-ciunea este o cheie cu care deschizi cerul binecuvântă-rilor dumnezeieşti. Rugăciunea este un prieten al luiDumnezeu, care totdeauna îţi deschide uşa să poţi intrala El. Rugăciunea este vasul în care primim şi cu careaducem din cer toate binecuvântările de care avem ne-voie pe pământ.

2. Domnul Iisus a spus odată: Tot ce veţi cere cucredinţă prin rugăciune veţi primi (Mt 21, 22).

Şi dacă tot ce cerem cu credinţă prin rugăciunevom primi, – atunci câtă înţelepciune şi câtă grijă netrebuie ca să ştim folosi bine acest mijloc sfânt care arepromisiunea unei permanente izbânzi şi primiri.

3. Pentru ce se roagă în general oamenii, lui Dum-nezeu? Obişnuit, se roagă numai pentru daruri lumeştişi trupeşti. Şi nu vedem noi oare că într-adevăr toţi ceicare le cer pe acestea le şi primesc?


Ce puţine şi ce ieftine lucruri cerem noi Marelui şiBogatului nostru Împărat şi Stăpân, când El ar vrea şi aravea atât de scumpe şi de multe bogăţii să ne dea!

4. Cine se roagă cu credinţă şi cu stăruinţă, cerândlui Dumnezeu darurile Sale cereşti şi veşnice? Cine cereînţelepciunea de a cunoaşte tainele adevărului Său? Cinecere darul cel scump al dragostei, al rugăciunii, al ajuto-rării altora, al milei de semeni, al iertării şi al smereniei?

Ce pagubă mare avem noi că nu le cerem pe aces-tea când ne rugăm!

5. Ce puţini sunt cei ce se roagă stăruitor şi puter-nic lui Dumnezeu să dăruiască Lucrării EvanghelieiSale creatori de talent, oameni ai Cuvântului scris, aiPoeziei şi Cântării, scriitori de opere nemuritoare, pen-tru că cuvântul vorbit, oricât ar fi de frumos, se uită, seşterge, se deformează – dar cuvântul scris, poezia, me-lodia, cântarea, se va repeta mereu în noi şi noi ediţiifericite, reîmprospătându-se.

6. Iată, de fiecare dată trăim ca din nou bucuria şifrumuseţea cântării şi poeziei. Şi ori de câte ori le-amauzi, nu ne săturăm să le mai auzim încă...

Un mare şi bun prieten, medic foarte cunoscut şiapreciat, căruia i-am dat nu de mult o casetă cu poezii şicântări alese, mi-a spus cu lacrimi: „De patruzeci de oriam ascultat-o până acum. Şi încă tot doresc s-o mai ascult.Nu mă satur de frumuseţea lor. „Sunt creaţii divine!”

7. Fiţi fericite, voi, suflete dăruite de Dumnezeu cuacest har divin, cu această însuşire minunată care se

Întâi să fim 125

împrospătează mereu ca o apă limpede şi dulce într-unizvor fermecat, curgând spre inimile noastre şi dăruin-du-ne nouă, tuturor celorlalţi, aceste minunăţii cu carene bucurăm şi ne primenim sufletul!

8. Folosiţi puternic această însuşire minunată şi,după cum spune Sfântul Apostol Pavel fiului săuTimotei: „Înflăcărează darul lui Dumnezeu care este întine”, vă rugăm şi noi la fel. Munciţi, entuziasmaţi-vă şiînflăcăraţi cât mai mult darul acesta dumnezeiesc pe ca-re îl aveţi. Rugaţi-vă şi munciţi, iubiţi şi plângeţi, înăl-ţaţi-vă şi coborâţi-vă până la cele mai înalte sau maiprofunde zone sufleteşti – unde găsiţi filonul de aur alinspiraţiei.

9. Sensibilizaţi-vă sufletul până la a auzi muzicasferelor, armonia stelelor, melodia lunii, şopotul izvoa-relor, foşnetul frunzei, tăcerea ierbii, cântecul luminii,unduirea umbrelor...

10. Deconectaţi-vă cât mai des de vuietul deşertă-ciunii lumeşti. Desprindeţi-vă de angrenajul chinuitor algrijilor deşarte. Eliberaţi-vă cât mai total de tirania ni-micniciei în care vi se macină tot ce aveţi curat, nobil şifrumos – şi aruncaţi-vă cu toată sensibilitatea fiinţeivoastre dăruite în şuvoiul inspiraţiei nemuritoare.

11. Creaţi-vă stări sufleteşti înalte. Faceţi-vă timpşi linişte să auziţi în sufletul vostru undele divine careplutesc veşnic printre sferele de sus, unde cântă corurileveşnice ale îngerilor dragostei şi ai frumuseţii. Umpleţi-


vă acolo sufletul, ochii, toată fiinţa voastră cu tot cenumai voi puteţi auzi acolo; apoi întoarceţi-vă pe ge-nunchi şi ne spuneţi cu lacrimi ce v-a mai rămas dupăce aţi pătruns din nou în lumea asta a noastră.

12. Doriţi suferinţa şi, când vine, sub orice formăva veni ea, n-o urâţi, ci iubiţi-o! Ea vă va acorda harfainimii să poată cânta în cel mai limpede şi mai duios felcântarea dragostei nemuritoare din Jertfa lui Iisus, CelDintâi care ne-a învăţat-o.

13. Suferinţa şi iubirea sunt surori veşnice cu cân-tarea şi poezia nemuritoare. Orice creator adevărat le-acunoscut.

14. Nu fugiţi de suferinţă şi doriţi iubirea! Cine nule-a cunoscut şi n-a fost îmbrăţişat puternic de acestean-a cunoscut nici sferele înalte ale adevăratei creaţii.Numai aceste două mijloace divine pot da marile şiputernicele aripi cu care sufletul creator se poate ridicapână acolo de unde se întoarce totdeauna strălucind, caMoise de pe Sinai, ca Iisus de pe Tabor.

15. Durerea şi iubirea aduc în sufletul creatorului,în fiinţele celor inspiraţi de Dumnezeu, stările unice,singurele din care poţi într-adevăr să te contopeşti cuAcela care a suferit cel mai mult şi a iubit cel mai fru-mos. Care a muncit cel mai greu, a plâns cel mai amarşi S-a rugat cel mai fierbinte.

16. Să iubiţi suferinţa şi să-I mulţumiţi lui Dumne-zeu pentru ea! Să nu vă speriaţi de ea când se apropie

Întâi să fim 127

de voi, ci s-o întâmpinaţi cu linişte când vine, sub oriceformă v-ar veni şi oricât de adânc v-ar îmbrăţişa, şi ori-cât de mult v-ar ţine în braţele ei.

17. Orice suferinţă aduce cu ea ceva divin în fiinţacelui care o ştie primi ca trimisă din partea lui Dumne-zeu. Suferinţă trupească ori sufletească, suferinţă întrup ori în familie, suferinţă din cauza nedreptăţii oridin cauza iubirii, suferinţă din pricina Domnului ori dinpricina lumii – orice fel de suferinţă ne-o îngăduie orine-o trimite Dumnezeu şi ne este dată numai cu un scoppurificator, eliberator, sfinţitor.

18. Oricare din aceste feluri de suferinţă creează înnoi acel grad de sensibilitate şi trezeşte în noi acel felde corzi tainice cu care putem cânta şi plânge cel maidivin... Cu care putem înţelege şi simţi tainicele suneteale inspiraţiei trimise de Dumnezeu spre noi cel mai bi-ne numai prin acestea.

19. Cine nu şi-a sensibilizat sufletul său prin sufe-rinţă, prin iubire, prin lacrimi, prin rugăciune, prin acestetainice şi divine mijloace rânduite de Dumnezeu tocmaipentru această sensibilizare, – acela n-a creat niciodată şinici nu va putea să creeze vreo lucrare cu adevărat inspi-rată, o poezie de valoare, o melodie strălucită.

20. Dar acel suflet creator care a făcut cunoştinţăadâncă şi înaltă cu suferinţa, cu iubirea, cu rugăciunea,cu jertfa, cu lacrimile cele mai grele şi mai profunde, –acela să fie fericit. Suferinţele sale au trecut ori vor tre-


ce curând, – dar urmele lor, binecuvântările lor, creaţi-ile lor vor rămâne în etern. Înălţimile binecuvântate pecare i-au ridicat ele sufletul şi roadele inspiraţiei pe carele-a cules el de pe acolo – pentru el şi pentru alţii – suntacele sfere cereşti pe care le-au atins numai profeţii,numai sfinţii, numai inspiraţii lui Dumnezeu duşi deDuhul Sfânt.

Ce mai contează orice preţ dat suferinţei pentruacest mare şi veşnic câştig adus de ea?

Dumnezeul nostru, cât de mult trebuie să-Ţi mul-ţumim pentru ea! Dă-ne, Te rugăm, acest fel de a gândi!

Amin.

* * *


A cunoaşte-o confesiune bine e şi nu-i urât,dar pe Domnul a-L cunoaşte este mult mai mult de-atât;căci pe cât mai mult ca luna soarele-i mai strălucit,pe-atât, de-orice confesiune, Domnu-i mai desăvârşit.

*

Ostenind să tot răsufle aerul din lume greua ta inimă doreşte cel ceresc, la Dumnezeu,când îl simte al tău suflet cât de fericit petreci– fugi de ce e rău, fă bine, – şi-l vei respira în veci!

Întâi să fim 129

Cântările iubirii noastreCântările iubirii noastreCântările iubirii noastreCântările iubirii noastre

Cântările iubirii noastrevin spre iubirea Ta, Iisus,prin toate Porţile Albastredeschise la venit şi dus;– cântări cum nu-sÎţi dau, Iisus,în tot mai nou venit şi dus!

Cântările Iubirii Taledin care-mi vin lumini şi visle-aştept pe cea mai dulce caledin cerul cel mai larg deschis– şi psalmi cum nu-sîmi vin, Iisus,din cerul liber şi deschis.

Cântările iubirii noastreprin raze, către Tine curgîn dimineţi şi-n seri albastre,în liniştiri de zori şi-amurg– cântări cum nu-sÎţi vin, Iisus,în liniştiri de zori şi-amurg

Şi undeva-ntre nori şi stelene-mbrăţişăm preafericiţicum numai noi şi numai eleam fi în vecii nesfârşiţi;– cântări cum nu-s,să-Ţi dăm, Iisus,mereu prin vecii nesfârşiţi!


19. CURĂŢIA ŞI CREAŢIA

1. Un suflet creator trebuie să ştie ca pe cel maidintâi lucru că de Izvorul Divin şi curat al creaţiei nu tepoţi apropia decât prin curăţie. Terenul creaţiei fiind unloc sfânt ca şi rugul înflăcărat spre care mergea Moiseşi de unde îi vorbea Dumnezeu, – tot aşa ca şi acesta,trebuie să ne lepădăm şi noi încălţămintea noroioasă oriprăfuită de prin locurile prin care am umblat până aici.

2. Locul creaţiei este un rug totdeauna în flăcări;ori-cine se apropie de el este ori ars, ori sfinţit.

Cine se apropie murdar va fi ars. Cine se apropiecurat va fi sfinţit.

3. Inspiraţia este contactul cu Dumnezeu. Nu existăinspiraţie adevărată decât la atingerea acestui contact cuDivinitatea.

4. Pentru contactul acesta, sufletul omenesc trebuiesă se întindă din toate puterile sale spre cer până când,

Întâi să fim 131

de pe vârful picioarelor, cu vârful celor trei degete de lamâna dreaptă cu care face semnul sfânt al crucii, cu ca-re ţine condeiul sfânt al poeziei, cu care atinge corzilesfinte ale harfei, poate atinge cele trei degete ale luiDumnezeu, coborâte spre el până la limita permisăacestei coborâri.

5. Dacă cineva nu se întinde el însuşi până la celmai înalt punct posibil pentru om spre Dumnezeu, niciDumnezeu nu Se coboară spre el până la cel mai jospunct posibil pentru Dumnezeu.

6. Numai curăţia ne dă şi puterea, şi starea vrednicăsă se întindă şi să spere contactul cu Divinitatea, pentrua putea primi prin acest contact curentul puternic, im-pulsul sfânt, fiorul etern al revelaţiei, al creaţiei nemu-ritoare.

7. În momentele când în rugăciune, în jertfă, în su-ferinţă şi în lacrimi ne înălţăm cel mai mult spre Dum-nezeu, El coboară cel mai mult spre noi. Pentru că ru-găciunea, jertfa, suferinţa şi lacrimile au în ele focultotdeauna curăţitor prin care noi trecând spre Dumne-zeu căpătăm starea din care suntem vrednici să Se poatăapropia Dumnezeu de noi.

8. Cine nu trece prin aceste cerneri curăţitoare nupoate ajunge acel punct la care să se poată atinge el deFocul Ceresc – şi Focul Ceresc de el.

„Fiţi sfinţi, căci Eu sunt Sfânt!” – zice Domnul.


9. Atunci când împlinim condiţiile curăţiei şi alesfinţeniei, noi ne atingem de Dumnezeu şi DumnezeuSe atinge de noi. Acolo sare scânteia inspiraţiei. Şi cucât putem păstra mai îndelung şi mai deplin acest con-tact sfânt, cu atâta se revarsă în noi şi prin noi lumina şiputerea divină mai mult.

10. Dar la atingerea stării acesteia, la puterea de ane păstra cât mai mult în această îmbrăţişare cu HarulDivin, nu se ajunge chiar dintr-o dată. Şi nu se poatepăstra chiar uşor. Trebuie luptă uneori grea, trebuiestrăduinţă uneori îndelungată, trebuie voinţă şi oste-neală, ca la urcuşul pe un munte înalt, pe un povârnişgreu, spre un vârf ceresc.

11. Dar chiar şi ajuns acolo – ce puţin poţi rezista!Singurătatea dumnezeiască din acele înălţimi te înfio-rează, aerul sfânt te ameţeşte, lumina orbitoare te anu-lează şi te întunecă. Iar când vii înapoi simţi că în vasultău mic şi slab n-ai putut aduce mai nimic din imensi-tatea copleşitoare şi grea care te-a inspirat acolo.

12. Acestea sunt lucruri pe care mulţi, chiar dintrecei ce le doresc, nu le-au auzit niciodată. Dar cei sfinţiţide harul divin le cunosc ori le înţeleg că pot fi.

Voi însă, care sunteţi într-o oricât de mică măsurăcreatori ori doriţi să ajungeţi, trebuie neapărat să le cu-noaşteţi, să vă pătrundeţi de adevărul lor – şi să vă îm-părtăşiţi din ele.

13. Acesta este un adevăr. Şi voi, care vreţi şi dacăvreţi să realizaţi ceva pentru Dumnezeu, căutaţi să ajun-

Întâi să fim 133

geţi prin curăţia şi sfinţenia întregii voastre fiinţe la aceastare din care Dumnezeu să poată să Se atingă de voi.

14. Aduceţi-vă aminte de stările şi de momentelecând aţi trăit – dacă aţi trăit vreodată – acest contact cuDumnezeu. Melodia pe care aţi primit-o atunci, poeziape care aţi conceput-o atunci, expresia pe care aţi rostit-o atunci a fost desăvârşită. N-a mai fost şi nu va mai finevoie niciodată să reveniţi asupra ei, s-o corectaţi, să-iadăugaţi ori să-i ştergeţi ceva.

Şi rămâne pe veşnicie aşa, căci este ca şi Cuvântulcel veşnic al lui Dumnezeu, fiindcă de Acolo a venit.

15. Cine se atinge spre a scoate ori spre a adăugaceva la ceea ce a inspirat astfel Dumnezeu, acela seatinge de mântuirea sau osânda sufletului său.

Dacă suntem convinşi că cineva este inspirat deDumnezeu şi că o lucrare a sa este de inspiraţie divină, –atunci să ne cutremurăm şi să ne ferim să nu ne atingemcu nimic rău nici de creatorul acela, nici de creaţia lui.

16. Dacă un om este inspirat, – pe acela Dumnezeul-a inspirat; şi oricine este cu adevărat un inspirat al luiDumnezeu, acela este sfânt.

Dacă o operă ori o lucrare este inspirată de Dum-nezeu, acea operă ori lucrare este sfântă. Toţi cei caresunt convinşi de aceste adevăruri trebuie să le priveascăcu respect şi cu evlavie, ca pe ceva sfânt.

17. Greu este numai să facem deosebirea dintre ce-ea ce este cu adevărat aur şi ceea ce poate fi doar o în-şelătoare incantaţie.


Pentru a putea căpăta harul de a cunoaşte adevărul,noi trebuie să avem în această cunoaştere două criterii,două dovezi în lumină. Cheia prin care aflăm fără grabăşi fără îndoială dacă este sau dacă nu este acela un in-spirat al lui Dumnezeu. – Şi aceea, o inspiraţie de la El.

18. Primul criteriu şi prima dovadă este DuhulAdevărului, Care, dacă Îl avem, ne va încredinţa sigurduhul nostru sincer dacă este sau dacă nu, un inspirat şio inspiraţie.

19. Al doilea criteriu este Timpul, durata, anii...Timpul arată şi el, sigur, prin roadele şi urmările pe ca-re le aduce şi le lasă un creator şi o creaţie.

Ce este înşelător nu durează şi nu rodeşte. Ce du-rează şi rodeşte nu poate fi înşelător.

20. Dar chiar şi o creaţie primită prin atingere divi-nă poate fi de o calitate mai slabă sau de o durată maiscurtă, – potrivită cu modul cum şi cu timpul cât amavut această atingere cerească.

Cine se atinge doar cu un deget, şi nu cu toate...,cine stă acolo doar o clipă, şi nu toate, – acela va primicât merită şi ce merită efortul pe care l-a făcut el pentruaceasta.

Cu un preţ mic nu putem primi un lucru scump şicu o credinţă slabă nu putem vedea o minune puternică.

Dumnezeule al veşnicei inspiraţii, dă-ne totdeaunastarea din care să fim vrednici să ne-o transmiţi!

Amin.

Întâi să fim 135

Doamne, sunt din nou un tânărDoamne, sunt din nou un tânărDoamne, sunt din nou un tânărDoamne, sunt din nou un tânăr

Doamne, sunt din nou un tânărla cei douăzeci de ani,– parcă-n zbor înalt sunt vulturpeste munţii diafani,parcă-s vânt de primăvarăpeste-un câmp de trandafiri,parcă-s iezer ce sărutăcerul unei largi iubiri!

Toate zările trecutes-au făcut un tânăr visşi cu el în braţe-mi treceîngerul cu zbor deschis,legănând spre veşniciedouă crengi în drag salutşi-mpletind în roi de razeimnul sfânt de-abia-nceput...

... Străluceşte-mi, Soare Veşnic,peste tânărul izvor,zboară-mi, îngerul iubirii,legănând finici de dorşi-mpletiţi-vă, miresme,peste munţii diafani,– Tinereţe, stai-mi veşnicla cei douăzeci de ani!...


20. PLENITUDINEA PUTERII

1. Cuvântul Sfânt spune că cei sădiţi în Casa şi înLucrarea Domnului sunt plini de suc şi verzi chiar şi labătrâneţea lor (Ps 92, 13-14).

Prin urmare, ei sunt permanent într-o plenitudine aputerii creatoare. Şi ceea ce este plin de suc şi verde,rodind creaţii fericite şi dulci, este veşnic tânăr.

2. Tinereţea, vigoarea şi tăria sunt virtuţi divine.Oricine a găsit mijlocul de a şi le păstra totdeauna, ace-la nu îmbătrâneşte niciodată.

Chiar dacă omul nostru din afară – spune sfântul şibătrânul Apostol Pavel – se învecheşte şi se uzează, caorice lucru pământesc, omul nostru dinăuntru se înno-ieşte din zi în zi, după Chipul Celui ce l-a făcut (II Cor4, 16; Col 3, 10).

Ce bătrân era el când spunea aceste lucruri... şi to-tuşi ce tânăr era!

3. Oricine s-a altoit în Hristos prin naşterea din nouşi creşte şi se menţine în El prin curăţie şi rodire, acela

Întâi să fim 137

primeşte, prin însăşi starea şi lucrarea sa din Hristos,putere, sevă, viaţă din belşug în aşa fel, încât partea ce-rească din el menţine permanent viguroasă şi partea sapământească...

În acest înţeles este scris: Moartea a fost înghiţităde viaţă şi peste trupul trecător suntem îmbrăcaţi, chiarde pe când încă suntem în el, cu trupul cel nemuritor (IICor 5, 4).

4. Creatorul şi lucrătorul de creaţie trebuie să ră-mână mereu în starea cea mai înaltă, în plenitudineaputerii din Hristos, cum s-ar spune, la cei douăzeci deani..., la vârsta când ai ajuns la plinătatea puterii şienergiei creatoare.

5. Ne rugăm pentru toţi creatorii lui Hristos – laorice vârstă trupească ar fi ei – să ajungă şi să se menţi-nă până la sfârşitul tuturor zilelor lor la această stareînaltă, la această cotă superioară, la plenitudinea puteriişi inspiraţiei lor în Hristos.

6. De la această înaltă cotă a inspiraţiei, de la aceastăaltitudine duhovnicească curată şi sfântă, se creează operecare zboară..., care nu se târăsc molatic şi greoaie pe jos,neputând să se dezlipească de pământ, – ci zboară divin,planează înalt, înălţându-ne şi pe noi cu ei şi cu ele.

7. Fără aceste condiţii, creatorul este neputincios,creaţia se naşte infirmă şi oricât se trudesc amândoi săzboare, nu reuşesc decât, cel mult, să ţopăie, apoi săcadă gâfâind tot acolo de unde au vrut să plece...


8. Daţi-vă toate silinţele să ajungeţi la cota cea maiînaltă a creaţiei! Există această posibilitate. Dar suntpatru condiţii, mereu cele patru condiţii, fără de care nuse poate ajunge. Dar cei care le-au întrunit şi le-au păs-trat s-au convins de acest adevăr.

Şi nu numai ei, ci şi noi, care le cunoaştem istoriaşi creaţia lor.

9. Prima condiţie este a muncii... Să munceşti celmai mult, să fii un pasionat al muncii. Un plugar pasio-nat de arături adânci. Un miner pasionat de săpături stă-ruitoare. Un strângător de mărgăritare, pasionat dupătot ce este mai scump, mai frumos, mai rar. Un cititorpasionat după cunoaştere, un cercetător pasionat dupădescoperiri.

Aşa trebuie să fie de pasionantă munca pentru Hristos.

10. A doua condiţie este a rugăciunii. Să te rogi celmai mult. Să fii un însetat şi un flămând pasionat dupărugăciune. După stările de rugăciune înaltă şi profundă.După lacrimile rugăciunii, după pacea rugăciunii, dupăodihna şi mângâierea rugăciunii. După rugăciunea sin-gur, după rugăciunea în doi, după rugăciunea în grup.După rugăciunea de noapte, după rugăciunea de seară,după rugăciunea de amiază...

După rugăciunea necurmată...

11. A treia condiţie este a iubirii. A iubirii dusă pâ-nă la alb, până la punctul de sudură, până la topire... Aiubirii până la nebunie pentru Hristos. A iubirii până lajertfă pentru Evanghelie. A iubirii până la topire pentru

Întâi să fim 139

fraţi. A iubirii până la limita şi până la singurătatea ceamai absolută, pentru obiectul şi subiectul acestei iubiri.

12. A patra condiţie este a suferinţei. Să suferi, săpoţi suferi cel mai mult. Şi nu numai să poţi avea o răb-dare biruitoare pentru suferinţă – ci să ajungi să ai o do-rinţă, o plăcere şi chiar o trebuinţă absolută de ea. Să teadânceşti în ea ca într-o mină de aur curat..., ca într-ogrădină cu parfumuri scumpe. Ca în braţele şi contopi-rea celei mai pasionate şi unice iubiri.

Să te scalzi cu voluptate în lacrimile ei, să te aruncicu lăcomie în cuptorul ei, să te topeşti fericit şi transfi-gurat în retortele ei pentru a te decanta apoi în cele maistrălucite şi scumpe mirodenii şi nestemate, pentruDumnezeu şi pentru tot ce a făcut El şi vrea să facă me-reu mai frumos.

13. Nu există nimic pe lume care să fie într-adevărşi să rămână pe totdeauna frumos şi scump, şi viu, şistrălucitor – care să nu fi ieşit din aceste patru condiţii.Şi din vreo viaţă care să nu fi trecut prin ele.

14. Desigur, aceste cerneri sunt nespus de grele şide nimicitoare pentru tot ce este pământesc în noi, darsunt nespus de fericite şi încărcate cu binecuvântăripentru tot ce este ceresc şi sfânt în fiinţa noastră.

Toată paguba trecătoare pe care o avem trupeştedin cheltuirea asta nimicitoare pentru firea pământeascăne este şi ne va fi însă veşnic răsplătită infinit mai multprin câştigul cel sufletesc pe care îl vom avea mereu şimereu crescând de la Dumnezeu.


15. Cu cât este mai grea o lucrare, cu atâta va fimai frumoasă şi mai necesară. Şi cu cât este mai nece-sară şi frumoasă o lucrare, cu atâta se cere un preţ maigreu de muncă şi de jertfă.

16. Oamenii slabi, sufletele slabe, talentele mici nupot face, în mod normal, lucrări grele, decât într-un singurcaz: când ei recunosc cu umilinţă acest adevăr. Iar toc-maidin cauza asta, din pricina umilinţei şi recunoaşterii nepu-tinţei lor, Puternicul şi Marele Dumnezeu vrea să-i aleagă,spre a-Şi arăta în ei toată măreţia puterii Sale.

În nici un alt fel nu s-ar vedea aceasta mai strălucit.

17. Această măreţie a puterii lui Dumnezeu care serevarsă în noi şi prin noi, ne dă acea plenitudine a puteriidin care noi putem striga triumfători, spre cea mai mareslavă a lui Dumnezeu, tot ca sfântul şi slăbănogul Apos-tol Pavel ori ca Părintele nostru Iosif, şi mai slăbănog:Pot totul în Hristos, Care mă întăreşte! (Flp 4, 13).

18. Niciodată nu s-ar putea vedea atât de limpedeşi de strălucit puterea lui Dumnezeu ca în cazul celuimai sfânt, dar şi al celui mai slab vas omenesc, al unuislujitor al Său (II Cor 12, 9-10).

Pentru că, cu cât este mai slab un instrument, cuatâta se vede mai strălucit măiestria celui care poate săscoată din el nişte sunete de cea mai înfiorată frumuseţeşi armonie.

19. Citiţi psalmii minunaţi ai lui David, cântăreţulplăcut al lui Israel şi omul după inima lui Dumnezeu,

Întâi să fim 141

care, de pe când era doar un tinerel cu păr bălai şi cufaţa frumoasă, s-a cuprins în cea mai arzătoare îmbrăţi-şare cu suferinţa – şi veţi vedea ce acorduri divine auscos din harfa fiinţei lui acele patru condiţii cutremu-rătoare a lui Dumnezeu.

20. Să-L binecuvântăm şi noi pe Domnul că ne-asocotit vrednici de încredere şi ne-a pus în slujba Lui,dându-ne în suflete câte un dar sfânt şi punându-ne înmâini câte o unealtă, câte un instrument, câte un mijlocsfânt prin care să-L slujim făcând ceva pentru El.

Ce mare har este această mare încredere a Lui faţăde noi!

Să ne dăm toate silinţele şi să punem toată putereanoastră de iubire, de atenţie, de inspiraţie, de jertfă, sprea face pentru El şi tot cât putem de mult, dar şi tot câtputem de bine şi de frumos!

Cea mai înaltă curăţie şi ascultare să ne dea ceamai înaltă putere şi frumuseţe.

Amin.

* * *


Suferinţa-i şcoala sfântă, prin ea-i trece Cel Curatpe toţi cei ce-i pregăteşte spre tot ce-i adevărat.– Dacă Dragostea cu tine are-un lucru de făcutsă ştii că prin şcoala asta neapărat vei fi trecut!


Iubirea nu-ncetează...Iubirea nu-ncetează...Iubirea nu-ncetează...Iubirea nu-ncetează...

Iubirea nu-ncetează! O inimă când moare,vin alte şi-alte inimi s-o crească mai înalt;tot astfel, când un suflet şi-ncheie-a lui lucrare,Hristos aceeaşi slujbă o trece celuilalt.

Lumina nu sfârşeşte când soarele apune,ci trece mai departe de ape şi de munţi,tot astfel nu sfârşeşte divina-nţelepciune;Hristos, când cade-o frunte, o trece altor frunţi.

Nici calea nu sfârşeşte când urmele înceată,vin alte nume-n urmă şi-o calcă mai frumos;tot astfel când o viaţă sfârşeşte dintr-odată,Hristos ridică alta, cu rod mai luminos.

Cântarea nu-ncetează când cântăreţul cade,ea trece-n altă harfă, mai strălucită chiar,când un erou sfârşeşte luptând pe baricade,Hristos ridică-n locu-i alt tânăr voluntar.

... Trudeşte deci nainte şi luptă-te, şi cântătu, slujitor şi preot, şi-ostaş al lui Hristos,eroică şi naltă va fi izbânda sfântăa luptei pentru care tu mori victorios!

Întâi să fim 143

21. GREUTATEA ŞI FRUMUSEŢEAPSALMILOR

1. Cine a putut să suporte cu bucurie greutatea ce-lei mai mari suferinţe, a putut ajunge să realizeze ceamai curată frumuseţe. Altfel nu se poate! Hristos Dom-nul nostru a fost primul în privinţa aceasta.

Iar după El, toţi cei care au putut să-I urmeze celmai îndeaproape pilda Sa, – după cum El Însuşi apromis: „Cine crede în Mine va face şi el lucrările pecare le fac Eu, ba încă va face altele şi mai mari” (In14, 12).

2. Câtă credinţă în Dumnezeu şi câtă identificareprin profeţie cu suferinţele lui Hristos a realizat în viaţasa şi în lucrările psalmilor săi minunatul şi chinuitulpsalmist David! Toată istoria vieţii sale a fost o preîn-chipuire a vieţii şi a suferinţelor Domnului Iisus.

De aceea sunt atât de dumnezeieşti psalmii săi.

3. Niciodată nu s-au vărsat pe lume nişte lacrimi


atât de grele, dar nici atât de frumoase cum a vărsat Da-vid pe harfa lui cu care a cântat şi a plâns psalmii.

De aceea prin tot ce a creat el se vede ca un fir roşutrecând Jertfa Crucii. Şi ca un fir de aur, frumuseţea eibiruitoare.

4. Oricine are un suflet credincios, de câte ori ci-teşte psalmii, nu poate să nu-i stropească cu lacrimi.Pentru că acela care i-a scris prima dată le-a scos fru-museţea lor din muncă, din rugăciune, din iubire, dinlacrimi, din jertfă.

5. Din prima parte a psalmilor săi, David se plângede mulţimea duşmanilor care se ridicau împotriva sa.Răufăcătorii, bârfitorii, certăreţii, secăturile batjocori-toare care îl luau în gură, care îl urmăreau cu cele mairele şi mai nedrepte învinuiri l-au făcut însă să lucrezecel mai mult.

6. Cei care mâncau din pâinea lui, dar ridicau me-reu călcâiul împotriva sa, – l-au făcut să se roage celmai mult.

7. Cei nevinovaţi care erau sfâşiaţi de cei tari, decei lacomi, de cei hrăpăreţi l-au făcut să iubească celmai mult nevinovăţia chinuită, blândeţea sfâşiată, dra-gostea pângărită, adevărul sugrumat.

8. Identificarea lui cu misiunea mântuitoare a Pa-timi-lor, a Crucii şi a Jertfei Răscumpărătorului Careavea să vină l-a făcut să sufere şi să plângă cel mai mult.

Întâi să fim 145

9. Dar şi strălucita slavă şi biruinţă de care vor fiurmate toate acestea l-au făcut să cânte şi să-L laude peDumnezeu cel mai frumos.

Slava şi frumuseţea de la urmă sunt totdeauna pemăsura muncii, a rugăciunii, a iubirii şi a suferinţei careau putut fi date pentru ajungerea lor.

10. Fără greutăţi n-am munci. Fără duşmani nu ne-am ruga. Fără singurătate n-am iubi. Fără iubire n-amsuferi. Şi fără toate n-am cânta şi n-am plânge...

11. Aceasta a fost totdeauna, dar nu va fi pe tot-deauna, soarta tuturor cântăreţilor minunaţi ai lui Dum-nezeu, căci Însuşi Domnul le-a rânduit pe toate acesteaca singurele condiţii ce-i pot sensibiliza şi înălţa până lazonele inspiraţiei divine. Sau îi pot prăbuşi până la pro-funzimile suferinţelor umane.

12. Dar nu va fi aşa pe totdeauna, pentru că nicipentru David n-a fost, pentru că nici pentru MântuitorulHristos n-a fost şi nici pentru Biserica şi Lucrarea Jert-fei şi a Dragostei Lui nu va fi!

13. Va veni o zi, o vreme, o clipă de cataclismCosmic în care se va prăbuşi dintr-o dată, printr-un ful-ger trăsni-tor, toată alcătuirea aceasta nedreaptă şi înă-buşitoare pe care satana a construit-o cu atâta şiretenie,iscusinţă şi perseverenţă împotriva lui Hristos, de-alungul vremii îngăduite lui pentru aceasta – prin nepă-trunsa înţelepciune a lui Dumnezeu.


14. Atunci se vor aşeza din nou, pe veşnicie, lalocul lor primordial, toate lucrurile, a căror ordine di-avolul, păcatul şi moartea o răsturnaseră în clipa apa-riţiei lor.

15. Atunci tot ce a fost chinuitor în muncă va dis-părea pe totdeauna – şi va rămâne în ea numai ceea ceeste fericit.

16. Atunci tot ce a fost apăsător în rugăciune va fiînghiţit pe totdeauna de ceea ce este strălucit şi odihni-tor în ea.

17. Atunci tot ce a fost omenesc în iubire va pieripe totdeauna – şi va rămâne în ea pe veci numai ceea ceeste divin.

18. Atunci tot ce a fost povară şi osândă în sufe-rinţă se va transforma dintr-o dată în ceea ce este numaidespovărare şi sfinţire.

19. Atunci tot ce a fost moarte va fi înghiţit de vi-aţă, tot ce a fost păcat va fi anulat de Har. Tot ce a fostscuipat de oameni va fi sărutat de Dumnezeu.

20. Atunci tot ce a construit diavolul, de milenii,prin toată ingeniozitatea tuturor sistemelor şi teoriilorlui mincinoase, chinuitoare, tiranice şi îngâmfate, se vaprăbuşi într-o clipă, într-o clipeală de ochi.

Domnul Iisus le va spulbera cu o suflare a gurii Lui.

Întâi să fim 147

Şi le va nimici cu simpla Apariţie a Venirii Sale(II Tes 2, 8).

Doamne Iisuse, vino mai curând şi adu toate aces-tea! (Apoc 22, 20).

Amin.

* * *


Rabdă vorba, rabdă fapta, fără nici o-mpotrivire,fără ca să-ţi tulburi pacea, fără ca să-ţi ieşi din fire,căci răbdarea este lupta sufletului plin de harşi-ai să vezi cu ce lumină se-ncunună-al ei calvar!

*

Oamenii-ar vrea numai slava,nu şi chinul pân’ la ea,ar vrea numai partea bună,fără partea ei cea grea,ar vrea numai partea dulcefără-a ţine-n seamă iarăcă oricare parte dulce are partea ei amară.

*

Răbdarea e suişul nădejdii neclintiteprin care-ajungi odată nălţimile dorite.


Din Tine-i pacea dulceDin Tine-i pacea dulceDin Tine-i pacea dulceDin Tine-i pacea dulce

Din Tine-i pacea dulceşi freamătul divince-mi vine să se culcepe-al inimii suspinşi lacrima sfioasă,şi tainicul fior,când peste gând se lasăo aripă de dor.

Din Tine-i picurareaacordului divincând limpede cântareape corzi îmi vuie linşi dulce mi-o prelingeal Duhului Sfânt mircând sufletul mi-nvingeal lacrimilor şir...

Din Tine e minuneace-nvăluie tăcutcând toată rugăciuneami-e numai cântec mut,când ceasul meu de searămă nalţă ca-ntr-un vis,pe-a îngerilor scarăspre Cerul larg deschis.

Întâi să fim 149

22. RUGĂCIUNEA ŞI MULŢUMIREA

1. Orice rugăciune împlinită spre noi din parteaDomnului, trebuie neapărat să fie urmată de o mulţumi-re recunoscătoare din partea noastră spre El.

Ce sfântă este totuşi şi ce duioasă dorinţa Domnu-lui după mulţumire din partea noastră! Cuvântul Luiparcă ne roagă: „...şi fiţi recunoscători!” (Col 3, 15).

2. Când din cei zece leproşi vindecaţi, doar unul s-a întors să mulţumească, Mântuitorul Bun S-a întrebatcu tristeţe: „...De ce numai străinul acesta s-a întors sămulţumească lui Dumnezeu?” (Lc 17,18).

Abia al zecelea şi-a adus aminte de prima datoriecare este a fiecăruia dintre noi!

Dar oare acum al câtelea se mai află un recunos-cător pentru câte binefaceri primim?

3. „…Nu uita nici una din binefacerile Domnului”este una dintre cele mai duioase şi mai triste porunci aleCuvântului Sfânt (Ps 103, 2).


Duioasă, pentru că vorbeşte despre cea mai dulcedatorie a noastră.

Şi tristă, pentru că o împlinim atât de puţini şi atâtde puţin...

4. Cât de minunat este când rugăciunile noastre decerere sunt urmate în aceeaşi măsură de rugăciunilenoastre de mulţumire!

Nimic nu poate echilibra mai frumos relaţiile dedare şi de primire, de binefacere şi de recunoştinţă, deadus şi de dus – dintre noi şi Dumnezeu – ca rugăciu-nile noastre de mulţumire.

5. Dacă ne-am unit soarta noastră cu a lui Hristosşi cu a Evangheliei Sale, – nici noi nu putem aveaparte în lumea aceasta de o altfel de soartă de cum afost a Lui...

Dar dacă am înţeles cu adevărat voia şi lucrareacea nespus de înţeleaptă a lui Dumnezeu, Îi vom mul-ţumi totdeauna Lui pentru toate lucrurile (Ef 5, 20).

Nu numai pentru că aceasta este voia Lui cu privirela noi, ci şi pentru că tocmai acestea sunt spre cel maimare bine al nostru (Rom 8, 28).

6. Diavolul, pentru că nu poate lovi direct în Dum-nezeu, va lovi totdeauna în cei pe care Hristos îi iubeştecel mai mult, – tocmai pentru că şi ei Îl iubesc pe El lafel. Dar, în loviturile îngăduite de Domnul să le sufereei, Dumnezeu le dă o nespus mai mare mulţumire, toc-mai pentru că au fost învredniciţi să sufere din pricinaLui (Fapte 5, 41; Rom 5, 3).

Întâi să fim 151

7. Cei mai scumpi înaintea Domnului vor fi loviţide vrăjmaşul lui Hristos totdeauna cel dintâi. Pentru căsatana ştie cuvântul cel mai dureros al Domnului, carezice: „…cel ce se atinge de voi, se atinge de luminaochilor Lui” (Zah 2, 8).

Şi cine sunt mai scumpi înaintea lui Dumnezeu caacei care Îi cântă Lui mai inspirat?

8. Nu vă plângeţi niciodată când aveţi parte de vreosuferinţă, fie din partea lui Dumnezeu, fie din a oame-nilor; nu vă daţi seama câte adevăruri află omul înşcoala suferinţei! Ce află omul acolo nu mai află nicio-dată şi nicăieri în altă parte.

9. Părintele nostru duhovnicesc – dacă a aflatatâtea adevăruri minunate şi atâtea taine adânci ale luiDumnezeu – le-a aflat pe toate acestea numai în aniicei mai grei şi în cuptoarele cele mai aprinse ale sufe-rinţei...

10. „Suferinţa – zice el – mi-a dat mie mierea ceadulce cu care am uns toate cuvintele şi scrierile mele.Pentru asta le iubiţi şi pentru asta vă plac aceste scrieri.

Fără mierea aceasta ar fi şi ale mele toate uscate şiserbede ca şi ale celor care n-au trecut pe acolo.”

11. Dacă veţi cerceta viaţa oricăror oameni desfinţenie ori de geniu, veţi vedea de câtă suferinţă auavut parte în viaţa lor. Cu toate acestea sau poate toc-mai pentru această muncă, de ce înaltă frumuseţe auavut parte!


Suferinţa le-a perfecţionat într-atâta fiinţa şi le-a ţinut-o în aşa apropiere de Dumnezeu, încât au devenit aproapenepământeşti. Ori de câte ori ne atingem de ei simţim şinoi asta, cum spune Cuvântul Sfânt (I Cor 3, 10).

12. Trebuie să ne rugăm mult Duhului Sfânt să nedea harul priceperii de a discerne adevărul cel de aurdin multele adevăruri de paie.

Şi să-I mulţumim nu numai pentru că ni l-a dat, cişi pentru că l-am primit. Nu numai pentru că ni l-a lă-sat, ci şi pentru că l-am aflat. Nu numai pentru că l-amdobândit, ci şi pentru că l-am păstrat.

13. Totuşi, dacă trebuie să greşim în ceva, mai binesă greşim făcând prea mult pentru Domnul – decât fă-când prea puţin.

Dacă este ceva ce am spus prea mult, – cei care semulţumesc cu puţin pot să arunce restul... Dacă spunemzece mii de cuvinte, – cei ce sunt mulţumiţi cu cinci potsă uite restul.

De aruncat, putem arunca oricând. De aflat, nuaflăm chiar oricând. Mai bine să ai din ce alege decât săn-ai!

14. Totuşi noi, dacă suntem producători de grâu, secuvine să-l dăm celor ce ni-l cer selectat, curăţit, ales.Să nu trebuiască să-l cearnă ei. Mulţi n-au cu ce – şiatunci înghit şi ce nu le face bine.

15. Lucrarea alegerii grâului nostru o face ori vân-tul, ori ciurul.

Întâi să fim 153

Vântul o face blând, răcoros şi plăcut, ziua, în arieşi la lărgime. Ciurul o face dureros, aspru şi greu, ade-sea noaptea, în furtună şi în strâmtoare.

Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru linişte şi să nelăsăm curăţiţi de vânt şi lopată.

Şi să ne rugăm să nu ajungem în ciur, în furtună şistrâmtorare.

16. Dar chiar ajunşi în ciur – să-I mulţumim luiDumnezeu că nu ne lasă să putrezim cu gunoaiele în noi,ci face totul spre a ne curăţi de tot ce noi nu am vrut săne lăsăm curăţiţi uşor de vântul şi de Cuvântul Lui.

17. O rugăciune atunci este desăvârşită când în toateprivinţele este plăcută lui Dumnezeu: nu numai în cu-vintele ei sau în miezul ei duhovnicesc, – ci chiar şi înînfăţişarea noastră din afară, – în orice loc ne-am ruga.

18. Mulţi nu iau prea cu grijă seama la înfăţişareaşi la poziţia lor trupească în timpul rugăciunii, spunândcă starea lăuntrică este totul. Nu-i chiar aşa! Este foarteînsemnat lucru şi cum suntem îmbrăcaţi, şi cum stămaşezaţi în timpul cel sfânt al rugăciunii, când ne înfăţi-şăm chiar înaintea lui Dumnezeu, nu numai sufleteşte,ci chiar şi trupeşte.

19. Actul rugăciunii, ca şi actul creaţiei, trebuie săfie de acelaşi nivel sfânt. Când cerem ceva lui Dumne-zeu – sau primim ceva de la El –, s-o facem aşa încâtfie că ne dă El nouă, fie că Îi dăm noi Lui, să fie totulde acelaşi preţ divin.


20. Adevăraţii oameni ai rugăciunii au fost tot-deauna şi oameni ai mulţumirii.

Recunoştinţa este una dintre cele mai frumoase,mai înalte şi mai cereşti virtuţi.

Şi poate cea mai rară pe lumea asta.Doamne Dumnezeul Binefacerilor, fă-ne s-o avem

totdeauna aşa în viaţa noastră!Amin.

* * *


Cei buni sufăr, cei răi nu...ce dovadă mai vrei tuca să vezi că ei nu suntrăsplătiţi pe-acest pământ,ca să vezi mai lămuritcă răsplata-i la sfârşit?– Nu poţi premiul luapână nu vei alerga!

*

Suferinţele frumoase ale celui curajossunt cununi aduse-n cinstea omului mărinimos,el e preamărit prin ele şi, la rândul său, şi elva cinsti pe-acel ce-i face o cinstire de vreun fel.

Întâi să fim 155

La capăt de milenii suntem...La capăt de milenii suntem...La capăt de milenii suntem...La capăt de milenii suntem...

La capăt de milenii suntemşi parcă la sfârşit de lumi...Gândind la aste adevărurisimţi cum te-neci şi te sugrumişi parcă-un semn apocalipticapare dintr-un negru nor,cumplit şi crâncen, şi haotic,şi rece, şi-nspăimântător.

Talazuri şi talazuri – urletşi râset – vin şi trec căzând,tirani, tiranizaţi – grămadă –,aplaudând şi blestemând,minţiţi şi mincinoşi, de-a valma,ucişi şi ucigaşi se-adun’şi se împing către Infernulcel mai cumplit şi mai nebun.

Oh, iată-nfăţişarea gloateice, lepădând pe Dumnezeuşi sugrumându-şi conştiinţa,se-nchină-acestui Astarteucu semnul celui-fără-unuşi numărul cel fioros,mergând spre blestemul şi-osânda,şi Judecata lui Hristos.


... Mai este poate o scânteie,dar cea din urmă – să mai sperispre-o îndoielnică salvareîn clipa ultimei căderi.Agaţă-te de firu-acesta,rupându-te de-al lor şuvoinainte de-a cădea-n gheenaîngrozitorului Apoi!...

E încă Har, – se poate încă,dar se prea poate şi să nu,acum chiar parcă arde punteape care te mai legeni tuşi-i gata să se rupă firulşi cel din urmă ce-l mai ai,şi, vai, nu-ţi mai rămâne dupădecât un vai,– un veşnic vai!...

* * *


Fiindcă sute de-adevăruri oamenii şi-au născocit,astăzi nu-l mai pot cunoaşte pe cel Unul negreşit;fiindcă oamenii atâţia zei şi idoli şi-au creat,L-au pierdut pe Dumnezeul Unic şi Adevărat.

Întâi să fim 157

23. GREŞEALA ŞI OBSERVAŢIA

1. Orice greşeală cere o observaţie corectoare.Când observ eu singur greşeala mea şi mi-o corectezsingur este cel mai bine. Atunci oamenii nu mi-o văd,iar Dumnezeu Se face că nu mi-a văzut-o.

Când mi-o văd, dar nu mi-o corectez la timp, mi-ojudecă alţii şi mi-o mustră Dumnezeu.

Când nu vreau nici să mi-o văd şi nici să mi-o co-rectez, atunci mi-o judecă oamenii şi mi-o pedepseşteDumnezeu.

2. Un om curat îşi observă imediat şi caută să-şicorecteze pe loc greşeala sa.

O pată pe care o speli repede se curăţă total. Unape care o întârzii, se curăţă mai greu. Dar cea privită cunepăsare nu se curăţă poate niciodată, dar se înrăută-ţeşte mereu.

Să nu fim nepăsători niciodată faţă de absolut niciuna din greşelile noastre!

3. Primiţi cu bucurie de la oricare o observaţie pen-


tru o greşeală pe care nu v-aţi văzut-o sau poate nici nuv-aţi crezut-o ca greşeală. Dacă cineva v-a făcut o obser-vaţie pentru ea, înseamnă că, pentru el, a fost greşeală.

N-avem voie să rănim cugetul nici unui semen alnostru!

4. Dacă am făcut o lucrare care ni se pare nouă de-săvârşită – să nu ne supărăm pe o observaţie făcută deoricine asupra ei. Cine observă ceva acolo unde eu n-am observat nimic, înseamnă că vede mai bine.

Este spre îmbunătăţirea propriei mele lucrări dacăprimesc şi nu resping o observaţie binefăcătoare!

5. Orice observaţie competentă, frumoasă şi con-structivă adaugă o notă în plus la frumuseţea lucrării pecare o facem.

6. Orice lucrare facem şi pentru oricine am face-o,niciodată să nu spunem că merge şi aşa când are o gre-şeală! Dacă are o cât de mică greşeală, să o îndreptămîndată ce o observăm – ori ni se atrage atenţia asupra ei.

Aceasta cu atât mai mult atunci când lucrareaaceasta este pentru Domnul!

7. În lumea de acum, când se arde un bec, iar celcare trebuie să-l înlocuiască este un nepăsător, zice:„Merge şi fără el!”. Şi nu-l mai pune.

8. Când cade un şurub sau cade o ţiglă de pe aco-periş ori se strică un robinet la o conductă, – cel caretrebuie să aibă grijă de astea, dacă este necinstit, zice:

Întâi să fim 159

„Merge şi aşa!” Dar în curând, maşina fără şurub se de-fectează, casa fără ţiglă se dărâmă, conducta fără robi-net se pierde... şi adesea pagubele nu mai pot fi înlocu-ite niciodată.

Aşa este şi cu greşeala, aşa este şi cu păcatul!...

9. La Domnul şi în Lucrarea Sa nu trebuie nicio-dată să zicem unui lucru care nu este exact cum trebuie:„Merge şi aşa!”. Acolo trebuie să fim cu o exigenţă ab-solută în tot ce se face.

Cum este Dumnezeu în tot ce a făcut şi face El.

10. Dacă ne obişnuim să spunem: „E bine şi aşa!”la ceea ce nu-i chiar cum trebuie, – atunci mâine vom fiîngăduitori mai cu mult. Poimâine şi mai cu mult, pânăcând ochiul nostru se va deforma de tot, şi îngăduinţanoastră va ajunge desfrâu.

Pietricelele se vor face bolovani şi greşelile, păcate.

11. Cât de frumoase au ieşit toate din mâinile luiDumnezeu! Priviţi cerul cu stele şi lună ori cu soare şinori... Priviţi munţii cu zăpezi ori cu păduri. Priviţi iz-voarele, râurile, marea şi cu tot ce-i în ele, – cât de de-săvârşit de frumoase sunt toate!

Aşa trebuie să ne străduim să fie şi tot ce iese dinmâinile noastre pentru Dumnezeul nostru şi pentru se-menii noştri.

12. Va veni în curând clipa când toţi va trebui să neînfăţişăm cu toate lucrările noastre la recepţia Mareluinostru Stăpân şi Dumnezeu pentru Care lucrăm. Şi


controlul Său ne va arăta că nu merge oricum. Focul vafi mijlocul Său de control şi criteriul Lui de verificare (ICor 3, 13).

Atunci se vor convinge înspăimântaţi toţi cei ce aucrezut că merge oricum – că nu merge.

13. O melodie, o cântare atunci este cu adevăratreuşită când cei ce o ascultă, de la a doua ori a treiastrofă, încep să o cânte şi ei; iar când se cântă ultimaparte, deja o însoţesc cu toţii.

Asta este dovada că o astfel de melodie este reuşită,căci şi-o însuşesc cu plăcere şi uşurinţă toţi cei ce o aud.

Şi aşa este cu orice lucru reuşit.

14. O cântare reuşită o asculţi de o sută de ori şi totmai doreşti, fără să te saturi niciodată. Un tablou reuşitte odihneşte oricând te uiţi la el şi nu te oboseşte nici-odată... Un cuvânt înţelept te luminează şi te atrage tot-deauna când îl auzi ori îl citeşti – şi nu te îndepărteazăniciodată.

La acestea nu le găseşti niciodată – sau nu vrei săle găseşti – nici o greşeală.

15. Greşeli găseşti numai la oamenii cei pe carenu-i iubeşti... La cei pe care îi iubeşti nu afli nici o gre-şeală.

Şi dacă o afli, o îndreptezi cu îngăduinţă ori o aco-peri, – dar n-o trâmbiţezi.

16. Talentele nu sunt o proprietate a noastră, cisunt ale Duhului Sfânt. Şi El le împarte fiecăruia după

Întâi să fim 161

cum vrea (I Cor 12, 4-7) – şi după cum este scris; ele nesunt date spre folosul Lucrării lui Hristos şi trebuie săfie însufleţite de duhul acestei Lucrări.

Câtă vreme suntem în acest duh, talentului nostruDumnezeu îi revarsă inspiraţia. Când am părăsit acestduh, ne părăseşte şi inspiraţia Lui.

17. Nu omul compune, ci duhul Lucrării îl inspiră,îngerul Bisericii din care face parte şi căreia trebuie să-ifie subordonat.

Câtă vreme omul acesta este în duhul Lucrării, eleste un inspirat şi un creator binecuvântat. Când a rupt-o cu duhul acesta, – el ajunge o conductă stricată princare nu mai curge apa dulce şi limpede a Duhului, – cireziduurile tulburi ale firii sale pământeşti ori ale uneiambiţii netrebnice şi arogante.

18. Cine alunecă în astfel de abateri – dacă pri-meşte sincer observaţia şi se întoarce de unde s-a abătut– nu numai că poate fi salvat, dar experienţa făcută îi vafi folositoare în viitor.

Dar cine nu ascultă şi nu primeşte nici o observaţiedreaptă, acela este definitiv pierdut.

19. Când toţi ajungem să gândim şi să simţim lafel, este dovadă că suntem în acelaşi duh – şi că amajuns la cea mai fericită realizare.

Atâta vreme cât umblăm şi rămânem în acelaşi duh,tot ce facem este nu numai în asentimentul tuturor fraţi-lor, ci şi în lumina voii lui Dumnezeu. Umblând în aceastăambianţă sfântă, noi nu numai că aproape nu vom mai


putea greşi, dar, chiar dacă ar fi să greşim cumva, aceastani se va vedea repede şi se va corecta şi mai repede.

20. Umblând pe calea unui nepărtinitor şi dreptcontrol faţă de noi înşine, vom ajunge să greşim tot maipuţin şi tot mai uşor, până când, prin Harul lui Dumne-zeu, cum zice Sfântul Apostol Pavel: ... de-acum puţinîmi pasă de orice tribunal omenesc, – eu însumi nu maiam împotriva mea nimic (I Cor 4, 3-4).

De la un astfel de nivel următorul pas este în cer.Aşa să ne ajute Domnul Dumnezeul Sfinţeniei!Amin.

* * *


Dragostea de Adevăr e minunata însuşirecare sufletu-l conduce totdeauna la sfinţire,cum şi nerespectul faţă de-adevăr e calea careduce sufletul la moarte, la-ntuneric şi pierzare.

*

Fiul meu, priveşte totul,dar să nu culegi din toatedecât Adevărul caresă te lumineze poate.

Întâi să fim 163

O, muncă grea!...O, muncă grea!...O, muncă grea!...O, muncă grea!...

O, muncă grea, – ce fericităe mulţumirea care-o daiacelui ce-şi câştigă pâineacu cel mai sfânt şi aspru trai!

Ce liniştită-i faci odihnaacelui care-a ostenit,ce şi-a-mplinit cinstit lucrareachinuitor – dar fericit!

Ce paşnică faci locuinţazidită pe-un temei curat,când nici un lemn şi cui nu strigăcă-i necinstit ori că-i furat.

Ce ascultată-i rugăciuneadin seara când o spui trudit,cu mâinile bătătoriteşi trupul frânt – dar liniştit.

... Fii binecuvântată, muncăcinstită cum vrea Dumnezeu,ajută-ne ca pâinea noastrăaşa s-o câştigăm mereu!

Şi-ajută-ne ca rugăciuneaşi-odihna noastră, cât trăim,şi tot ce ducem către ceruricu tine să ni le-nsoţim!


24. INTIMITATEA CU DUMNEZEU

1. În colaborarea noastră cu Dumnezeu există anu-mite stadii de intimitate care depind de starea noastrăduhovnicească personală.

Dacă cineva doreşte să realizeze ceva vrednic deDumnezeu, ceva de folos pentru semeni şi ceva inspiratpentru îmbogăţirea frumuseţii şi sensibilizării suflete-lor, – acela trebuie neapărat să ajungă la o intimitate şiîntrepătrundere sfântă cu Dumnezeu.

2. Numai în această intimitate şi întrepătrundere cuDivinitatea noi realizăm adevărata noastră condiţie derodire. După cum s-a spus: Eu sunt viţa, iar voi, mlădi-ţele... (In 15, 5).

Între mlădiţă şi viţa din care face parte ea există oaşa intimitate şi întrepătrundere, că nu ştii cu adevăratunde sfârşeşte una şi unde începe cealaltă. Seva carevine din adânc până la vârf, nu ştii până în care loc esteputere şi din care loc se face rod.

Întâi să fim 165

3. Tot ceea ce avem dulce şi nobil în noi este dinceea ce ne dă Hristos din Sine. Puterea şi inspiraţia dinEl se fac poezie şi cântare în noi.

Dar ceea ce ne poate da El în adevăr depinde degradul în care noi realizăm mai deplin şi mai durabilaceastă intimitate şi întrepătrundere cu Dumnezeu.

4. În această muncă există etape. Nu chiar de la în-ceput poţi să ajungi la vârful acestei scări cereşti, ci ur-când treaptă cu treaptă, răbdător, uşor sau greu, darcontinuu, până unde poţi.

5. În urcarea şi coborârea cu Dumnezeu, pentru Elnu există limite, dar pentru noi există pentru fiecare unnivel. Acel nivel pe care un om duhovnicesc, luptând cutoate puterile sale, îl poate ajunge pe scara vredniciei.

6. Oamenii deosebiţi ai lui Dumnezeu care aumuncit cel mai mult, s-au rugat cel mai mult, au iubitcel mai mult şi au suferit cel mai mult au depăşit toatenivelurile umane şi au ajuns la hotarul cu divinul.

Ce uşor li S-a putut arăta acestora Dumnezeu! Şi cefericit a colaborat El cu ei!

7. Aceştia au fost geniile, sfinţii, profeţii şi aleşiilui Dumnezeu. Acestora li s-a dat cel mai mult, pentrucă li s-a şi cerut cel mai mult.

Iar ei nu s-au târguit cu Dumnezeu, nici n-au datmai puţin decât li s-a cerut... Cum facem noi, ceilalţi,care ţinem mai mult la pământ decât la cer. Şi la gu-noaie, decât la cunună.


8. Cine a ajuns la starea asta, trăieşte încă din exis-tenţa aceasta vremelnică în cea eternă. Moartea estenumai un prag peste care ei, având ochii aţintiţi spre vi-aţa în care au şi intrat, nici nu simt când l-au trecut.

9. De la venirea Sa pe pământ, Mântuitorul nostruIisus Hristos a avut în jurul Său nişte suflete care I-audevenit atât de intime, încât viaţa Lui s-a întrepătrunscu viaţa lor.

Cel dintâi astfel de suflet a fost sufletul curat şi sme-rit al Sfintei Fecioare Maria, din care a şi ales El ca să SeÎntrupeze ca Om. Nu mai există un altul cum a fost al ei,fiindcă Hristos nu Se va mai Întrupa încă o dată astfel.

Poate şi pentru că nu s-ar mai găsi un al doilea ast-fel de suflet.

10. Pe urmă au fost sufletele ucenicilor Săi. Ceitrei, în primul rând: Petru, Iacov şi Ioan. Apoi ale ce-lorlalţi. Apoi ale multor altor nenumăraţi ucenici şiucenice, până la Patimile Sale. Şi după acestea, până lamarginile pământului şi la capătul vremilor.

Toţi muritorii care au avut fericirea acestei intimi-tăţi cu Hristos au ajuns nemuritori ca El, prin El şi pen-tru El.

11. După Învierea Mântuitorului, El a umblat prin-tre ai Săi încă patruzeci de zile. A cutreierat adunărilelor. A însoţit căile lor, a binecuvântat pescuirile lor.

El le spusese înainte că va fi cu ei în orice zi şi înorice loc. Şi apoi le-a dovedit că este. Şi că, în adevăr,poate fi.

Întâi să fim 167

12. De-a lungul veacurilor, de când Domnul nostruPreaiubit S-a dus în cer să ne pregătească şi nouă un locAcolo, El este şi Acolo, dar este şi aici. Dumnezeu fi-ind, El este pretutindeni, – şi ce puternic simt inimilenoastre uneori că El este chiar aici cu noi şi printre noi!

Ce uşor, dar şi ce greu ne este să credem tot şi tot-deauna lucrul acesta!

13. Şi totuşi unii dintre noi Îl văd şi Îl simt aieveaşi azi umblând şi trăind în noi, între noi şi cu noi.

Toţi aceştia mărturisesc nu numai prin cuvântul sauoperele şi faptele lor, ci şi prin toată înfăţişarea şi atitu-dinea lor.

Aceştia sunt şi un har – dar şi o obligaţie pentrunoi. Şi un model că se poate trăi aşa, dar şi o mustrarecă noi nu trăim.

14. Ce puternică şi strălucită era apariţia pe neaş-teptate între ai Lui! Atunci toate nedumeririle se risi-pesc, toate întrebările tac, toate îndoielile dispar. Pre-zenţa Lui rezolvă totul, explică totul şi nici unii nu maidorim nimic.

Ce fericit simţim că într-adevăr El este totul şi cănoi avem toţi şi totul în El! (Ef 1, 23; Col 2, 10).

15. Anotimpul primăverii este cel mai însemnatano-timp din an. În acest anotimp sunt trei luni, celemai frumoase luni din tot anul, în care se întâmplă treievenimente, cele mai importante pentru tot cursul anu-lui: Învierea Domnului, Înălţarea Domnului şi Pogorâ-rea Duhului Sfânt.


16. Învierea înseamnă naşterea din nou, care esteînceputul vieţii noastre cu Dumnezeu. Începutul vieţiinoastre veşnice.

17. Înălţarea închipuie transformarea noastră du-hovnicească, maturizarea, pregătirea noastră pentruslujba, pentru roada, pentru slava noastră în Dumnezeu.

18. Pogorârea Duhului Sfânt înseamnă venirea Împă-răţiei lui Hristos, Domnul şi Împăratul nostru Veşnic, cutoate înnoirile eterne pe care le va aduce puterea Lui, –adică vremea când se vor face socotelile roadelor noastre.

19. Toate aceste trei mari evenimente închipuie celetrei mari schimbări, cele trei mari prefaceri care se petrecîn viaţa noastră cea duhovnicească. Totul începe cu Învi-erea, cu naşterea din nou, fără de care n-ar fi nimic.

Cu Învierea Mântuitorului a început Istoria Cre-dinţei, Istoria Bisericii, Istoria veşnică a Împărăţiei luiDumnezeu.

Şi cu naşterea din nou încep toate acele trei părţiale istoriei şi pentru noi.

20. Dacă n-ar fi Înviat Hristos – spune SfântulApostol Pavel –, zadarnică ar fi propovăduirea noastră,zadarnică, credinţa, zadarnică, speranţa, zadarnică, iu-birea, zadarnice ar fi toate.

Dacă noi nu avem în viaţa noastră evenimentulcrucial al naşterii din nou, zadarnice sunt toate efortu-rile noastre fireşti, – noi niciodată nu vom putea ajungela intimitatea şi întrepătrunderea cu Hristos.

Întâi să fim 169

Cum o mlădiţă nu poate ajunge la o totală şi viepărtăşie cu viţa ori cu trunchiul decât prin altoirea ei.

Dăruieşte-ne-o, Doamne, tuturor!Amin.

* * *


Adevărul sigur spune-lcu blândeţe, permanent,numai ceea ce-i nesigure spus dur şi violent.

*

Dacă pacea totdeauna o iubeşti, iubitul meu,tu ai cea mai dulce pace: împăcat cu Dumnezeu,iar această dulce pace când ajungi cu El s-o aitu ai starea fericită când de-aici trăieşti în rai,când şi moartea şi viaţa au acelaşi dulce preţ,pentru că ţi-aduc aceleaşi fericiri şi frumuseţi.

*

Firea lui e greu s-o schimbe orice om,oricât ar vrea,numai Duhul şi Cuvântul fac lucrarea asta grea.


În mersul către Mâine...În mersul către Mâine...În mersul către Mâine...În mersul către Mâine...

În mersul către Mâine – ajută-ne, Iisus,să ne sfinţim viaţa, să ne mărim puterea,mai răbdători să trecem spre ultimul apus,mai plini de vorbe sfinte să ne-ntâlnim tăcerea.

Prin cernerile nopţii să nu cădem gunoi,prin vânturarea zilei să nu ne-alegem pleavă,prin anii încercării mergi pas de pas cu noi,să ne găseşti la capăt învredniciţi de Slavă.

Credinţa neschimbată ne-ajută s-o păstrăm,nădejdea neclintită să ne-o-ntărim întrunaşi dragostea fierbinte cu lacrimi s-o-ncărcăm,căznindu-ne genunchii, să cucerim cununa.

Apleacă fruntea noastră mereu cu-atât mai joscu cât mai sus spre Tine ni-e inima nălţată,nimic să nu ne-atragă din ce-am simţit frumos,nimic să nu ne lege din ce-am lăsat odată.

Aşa, când o s-ajungem la Ţărmul Fericit,în Zorii-acelui Mâine ce-l tot dorim de-aseară,Iisuse, să ne-ntâmpini cu Prânzul pregătit,uitând de noaptea asta şi foamea ei amară!...

Întâi să fim 171

25. ÎNVIEREA – ŞI URMĂRILE EI

1. Învierea Domnului nostru Iisus Hristos a deschisbiruitor şi măreţ tot şirul strălucit şi puternic al tuturorevenimentelor care s-au petrecut şi se vor mai petrece pescara cosmică a istoriei cerurilor şi a pământului acestuia.

Aşa este naşterea din nou, cu deschiderea unorevenimente de o însemnătate veşnică în istoria oricăruisuflet de om.

2. Însămânţarea este primul act ce se petrece în viaţarecoltei. Iar însămânţarea închipuie naşterea din nou.

Fără însămânţare n-ar fi nici fertilizare, nici matu-rizare, nici rod, nici coacere, nici cules, nici viaţă.

Naşterea din nou este începutul tuturor acestora înviaţa noastră duhovnicească.

3. Naşterea din nou nu este botezul, cum în modnenorocit şi comod se face, în mare parte inconştientsau intenţionat, o generală confuzie între aceste douătaine.


Botezul este mărturia trupească, dar pocăinţa estemărturia duhovnicească a unui creştin…

Botezul este actul care ne înscrie în cartea uneiconfesiuni de pe pământ, – dar pocăinţa, adică naştereadin nou, este actul care ne înscrie în Cartea Vieţii, înCartea lui Dumnezeu, în Cartea din cer.

4. Toţi câţi se botează sunt scrişi în cartea unuicult... Cei ce se mai botează încă o dată se trec în carteaaltui cult... Cei ce se mai botează încă o dată sunt trecuţia treia oară, dar tot într-o carte a unui cult pământesc.

Numai cei ce se nasc din nou, cei ce împlinesc tai-na pocăinţei adevărate, se înscriu o dată şi pe totdeaunaîn Cartea Înfierii cereşti. În Cartea moştenitorilor Împă-răţiei lui Dumnezeu.

5. Cine se naşte din nou n-are voie şi n-are nevoiesă se mai boteze încă o dată, fiindcă nu pot fi două bo-tezuri, ci numai unul, după cum nu pot fi doi sau maimulţi Domni. Şi nu pot fi două sau mai multe credinţe.

Cine nu are naşterea din nou poate să se boteze dezeci de ori, la zeci de culte. Numele lui poate fi scris şişters, şi iarăşi scris în oricâte cărţi de cult, – dar nu va fiscris niciodată în Cartea lui Hristos din cer.

Ce bine ar fi să se spună fiecărui om acest adevărîntocmai aşa cum l-a spus Iisus – şi nu altfel! (In 3, 3).

6. Mântuitorul n-a înţeles apa trupească atuncicând a vorbit cu Nicodim despre Apă şi Duh, în Ioan,capitolul 3, – cum n-a înţeles această apă nici când avorbit cu samariteanca, în Ioan, capitolul 4, nici când avorbit cu mulţimea, în Ioan 7, 37-39.

Întâi să fim 173

În toate aceste locuri, cuvântul „Apă” ar trebui să fiescris cu literă mare, ca să nu se mai tot facă acea confu-zie nefericită care se face când este scris cu „a” mic.

Ce greu e totuşi să fie înţeles Cuvântul de oameniifireşti!

7. Apa deci, în înţelesul Mântuitorului, este Cu-vântul Sfânt, după cum Duhul este Duhul Sfânt. Aceş-tia sunt Părinţii Dumnezeieşti care nasc fii dumneze-ieşti prin Taina Pocăinţei, a convertirii, a naşterii dinDumnezeu (In 1, 12-13).

8. Acesta este deci adevărul lui Dumnezeu, – spredeosebire de adevărurile cultelor. Cine împlineşte ade-vărul lui Dumnezeu devine fiu al lui Dumnezeu şimembru al Bisericii vii şi duhovniceşti a lui Hristos.

Cine împlineşte adevărul unui cult devine fiulacelui cult şi membru al unei comunităţi omeneşti...Nimic mai mult!

9. Dar botezul trebuie neapărat să-l aibă oricine,fiindcă numai prin acest act putem ajunge şi la naştereadin nou.

În Biserica Domnului Iisus, acest act al botezului afost poruncit de Domnul Însuşi ca partea primă a lucră-rii mântuitoare... „Mergeţi, le-a zis Iisus sfinţilor Săiurmaşi, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-iîn Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, – apoiînvăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit Eu” (Mt 28,19-20). Deci întâi botezul, apoi învăţătura. Nu întâi în-văţătura şi apoi botezul.


10. După cum întâi vine îngroparea prin botez, apoiînvierea prin credinţa de la Coloseni 2, 12, nu poateveni deci învierea înaintea îngropării, nici credinţa îna-intea botezului, în cazul acesta.

11. Dar dacă sunt şi cazuri când totuşi ordineaaceasta a fost inversată, aceasta nu-i nici o nenorocire,căci împrejurările nu sunt la fel pentru toţi oamenii, iardragostea Domnului nu-i îngustime faţă de nimeni, cilărgământ sfânt faţă de fiecare suflet care Îl caută.

Să fie amândouă! – asta este porunca. Şi să se facăo singură dată fiecare. Apoi dacă unii, din cauza unorîmprejurări care nu depind de ei, o fac pe una înainteaceleilalte sau le fac amândouă deodată, sau le fac inversdecât alţii, încă o dată, noi credem că prin harul luiDumnezeu între cei ce le-au făcut nu trebuie să se facănici o deosebire. Dacă toţi au fost primiţi şi primeniţiprin Hristos, toţi sunt copii ai Lui.

12. O, dacă am fi convinşi toţi de acest adevăr, cerepede ar dispărea toate certurile şi luptele confesiona-liste dintre creştini, care durează de veacuri şi se totadâncesc!...

13. După vremea însămânţării, în natură, urmeazăvremea creşterii, vremea înălţării spre plinătatea rodirii...

Este o nespus de frumoasă privelişte creşterea şimaturizarea holdelor de grâu în luna de mijloc a primă-verii. Ce rod minunat se întrevede ca urmare a acesteicreşteri şi înălţări!

Este ceea ce privesc şi îngerii din cer cu fericităbucurie când această înălţare spre cer se petrece

Întâi să fim 175

duhovniceşte în viaţa unui credincios, în viaţa Bisericiivii a lui Hristos.

14. După evenimentul Înălţării, urmează al Pogorâ-rii. Aşa va fi atât în mare, în istoria întregii Bisericii, câtşi în mic, în istoria fiecărui credincios.

Ce minunată este această încredinţare, când ea estestrălucită şi neclintită în inimile noastre!

15. În anul calendaristic, în timpul omenesc, existătotdeauna un sfârşit. În anul lui Dumnezeu, în timpulduhovnicesc, nu există un sfârşit.

Noi nu sărbătorim niciodată 31 decembrie, adicăun sfârşit, ci sărbătorim 1 ianuarie, adică o altă înnoire.Nu sărbătorim niciodată un sfârşit, ci sărbătorim de fie-care dată un nou început, pentru că nu există un sfârşit,ci numai o trecere.

16. A fost un Început atunci când Cuvântul a făcutLumina şi existenţa aceasta... Şi nu va mai fi un sfârşit,ci numai o trecere, când se va încheia această existenţăprin înnoirea celeilalte.

17. Nu este niciodată un sfârşit nicăieri, ci este per-manent un nou început.

18. Nu există în an decât trei anotimpuri: însă-mânţarea, rodirea şi culesul. Celălalt anotimp este nu-mai trecerea la ciclul următor, la o altă însămânţare, lao altă rodire, la un alt cules.

19. Iarna nu-i o moarte, pentru că nu există moarte.


Un an trece în altul, un ciclu trece în altul, o apă se var-să în alta.

20. Când ni se va părea că noi am încheiat parteaaceasta de viaţă, ciclul acesta de existenţă, noi nu trecemprin moarte ca printr-un sfârşit, ci trecem prin ea ca printr-un început, căci moartea este un început, şi nu un sfârşit.Este începutul celeilalte existenţe, în care noi ne vomcontinua veşnic şi veşnic viaţa trăită în existenţa aceasta.

În cinste şi slavă veşnică – dacă am avut o viaţăsfinţită în Hristos aici în lumea aceasta; ori în ocară şiruşine veşnică – dacă am trăit aici aşa (Rom 2, 7-12).

Doamne Iisuse, sfinţeşte-ne aici, ca să fim sfinţiţişi Acolo!

Amin.

* * *


Sfârşitul dovedeşte,sfârşitul încununăcredinţa care-i dreaptă,lucrarea care-i bunăşi sufletul ce-n ele şi-a pus a lui avere– acest sfârşit e pragul de aur spre-nviere.

*

Viaţa asta-i doar o parte a eternei existenţerânduită după planul Înţeleptei Providenţe.

Întâi să fim 177

Ce tineri se lumină zoriiCe tineri se lumină zoriiCe tineri se lumină zoriiCe tineri se lumină zorii

Ce tineri se lumină zoriipeste-al tău dulce legământ,– o, tinereţe fericită,de Jertfa lui Hristos sfinţită,când clopotele Sărbătoriining peste tine cântec sfânt!

În liniştita-ţi legănare,răpită-n sfânt extaz te pierzi,– o, tinereţe fericită,de Harul lui Hristos sfinţităca lunecarea de izvoareprin însorite maluri verzi!

Când gândurile ţi-s uşoareca albe aripi peste nori,– o, tinereţe fericită,de Faţa lui Hristos sfinţită,ca nişte miei jucând în soarepe-un câmp înmiresmat de flori!

Fii fericită, tinereţeîmbrăţişată de Hristos,– o, tinereţe fericită,de munca lui Hristos sfinţită,a tale mii de sfinte feţevor străluci în veci frumos!


Împodobeşte-te ca lunaşi soarele cel strălucit,– o, tinereţe fericită,de slava lui Hristos sfinţită,ce dulce-ţi vei primi cununadin Mâna Mirelui Dorit!

* * *


Ce frumos este sfârşitul celui care-a biruittrecând credincios prin toate şi rămas de neclintit,ce cunună strălucită îl aşteaptă luminospe-un erou ce pân’ la moarteluptă drept şi credincios!

*

Mai bun este sfârşitul ca începutul – spuneşi-adeverirea vieţii, şi sfânta-nţelepciune,când e-nceputul dulce şi o sfârşeşte-amardeşertăciune-s toateşi-o luptă în zadar.

*

Binecuvântat e darul ce dă totul la sfârşitdupă ce se vede bine cine s-a învrednicit!

Întâi să fim 179

26. TALANŢII ŞI CETĂŢILE

1. În pilda cu talanţii, Domnul Iisus spune că Stă-pânul i-a zis celui ce câştigase zece talanţi: „Bine, robbun şi credincios, primeşte cârmuirea a zece cetăţi!”(Lc 19, 17).

Ce mare lucru erau zece cetăţi, faţă de cei zece policâştigaţi de slujitorul bun!

2. Socoteala polilor sau a talanţilor închipuie în-cheie-rea vrednică a unei slujbe aici şi trecerea într-oslujbă mult mai vrednică şi mai însemnată Dincolo.

Atât de mult va fi ceea ce îl aşteaptă pe un vrednicslujitor al lui Dumnezeu în existenţa cea veşnică, pe câteste de mult zece poli faţă de zece cetăţi.

3. Cine învaţă să-şi numere bine zilele de la însă-mânţare – acela îşi va pregăti bine şi rodirea, şi culesul.

Să-mi număr bine ziua asta, căci de cea următoarenu sunt sigur niciodată! Într-o zi va veni clipa culesului,– şi atunci voi merge cu ce mi-am strâns.


4. Primăvara, în vremea însămânţării, conteazănespus de mult orice ocazie, orice zi, orice clipă chiar.

Nu amânaţi însămânţarea, nu amânaţi naşterea dinnou! Astăzi este vremea ei! Astăzi dacă auziţi glasulLui, nu vă împietriţi inimile, nu amânaţi începutul (Evr3, 13-15).

Mai târziu, inima, ca şi pământul, se întăreşte şi seusucă – şi nu se mai prinde nimic.

5. Nimeni dintre noi nu-şi ştie câte zile mai poateavea şi câte ocazii ni se vor mai da ca să mai câştigămtalanţii, ca să ne mai înmulţim polii.

Să folosim bine ceea ce putem acum, cum spunecântarea:

„Nu-ţi da, nici părăsi, nici vinde aceste lucruri ni-cidecum,

că multe veacuri ţi-s legate de firul clipei deacum!”

6. Noi trăim o viaţă dublă: una trupească, ce mergemereu, scăzând în putere, în energie, în durată, în tot, –un timp limitat.

Şi una ce merge mereu crescând, într-o spirală ce-rească. Şi într-un timp etern.

7. Viaţa trupească are o măsură în creştere şi o li-mită în durată, după cum este scris: „Anii vieţii noastresunt şaptezeci...”

Dar cât de puţini ajung aceşti şaptezeci! Cei maimulţi mor la nici jumătate, la nici un sfert, la nici o ze-cime.

Întâi să fim 181

Ce înţelept şi ce normal lucru este să ştim valorifi-ca bine ceea ce ni se pare că încă mai avem din zilelenoastre numărate!

8. Şi dacă noi nu vrem să ne numărăm zilele, – to-tuşi este Cineva care ni le numără, după cum este scris:„În Cartea Ta sunt scrise toate zilele care îmi sunt rân-duite” (Ps 139, 16).

Aceste zile să ni le numărăm şi noi, ca să le ştimfolosi bine.

Aşa se câştigă polii, – aşa se moştenesc cetăţile!...

9. Cel născut din nou primeşte o viaţă care nu maiîmbătrâneşte niciodată, pentru că această viaţă izvorăştedin Hristos, Care este Acelaşi Ieri, Astăzi şi în Veci. Eleste ca Biblia, ca iubirea, ca armonia cântării care esteveşnic tânără.

Numai trupeşte suntem supuşi legilor îmbătrânirii,uzurii şi învechirii. Sufleteşte nu.

Vai de cei care sunt numai trupeşti!

10. Cea mai frumoasă parte a anului este primăva-ra. Cea mai frumoasă parte a primăverii este luna mai.Cea mai frumoasă zi a lunii este ziua întâi.

Cea mai frumoasă parte a vieţii este tinereţea. Ceamai frumoasă parte a tinereţii este iubirea şi cea maifrumoasă zi a iubirii este ziua naşterii din nou, ziua îm-brăţişării cu Hristos.

11. Primăvara vieţii spirituale înseamnă poezie,cântare. Acestea sunt adevăratele comori netrecătoareale unei vieţi fericite. Acestea sunt artele nemuritoare.


12. Cine se atinge de aceste minuni, se atinge deDumnezeu. Cine trăieşte în tinereţe, în poezie, în cânta-re, acela a cunoscut ceea ce poate fi mai înalt şi maifrumos pe lume. Singurele minuni pentru care merită sătrăieşti viaţa. Cu talanţii lor cumperi cetăţi.

13. Poezia şi Cântarea sunt ca apele curgătoare,limpezi şi adânci, pe care rândunica îşi coboară zborul,atingând cu aripa ei faţa lor limpede... Ea îşi răcoreşteastfel şi îşi împrospătează puterea de zbor.

Să atingem şi noi aripile sufletului nostru de apeleacestea divine!

14. Când ne atingem de poezia adevărată ca de faţalimpede a unui izvor ceresc, simţim cum un fior sfânt deputere fericită străbate toată fiinţa noastră. Şi putem zburaapoi din nou spre cer mai frumos, mai drept, mai uşor...

15. Toate sufletele oamenilor doresc după acesteizvoare fermecate, dar cei mai mulţi, în loc să afle apelelor cereşti, cad în băltoacele murdare şi tulburi ale otră-vitelor producţii lumeşti.

Şi sufletele lor se îneacă pentru totdeauna acolo.

16. Există două feluri de poezie şi cântare. Cea alumii şi cea a lui Hristos. Poezia şi cântarea lumeascăsunt ca apa cea sărată şi amară, care nu potoleşte nicio-dată setea sufletului... Sufletele care n-au decât apaaceasta duc o veşnică sete. Şi mor în această uscăciune.

17. Sufletul care află apa lui Hristos găseşte izvorul

Întâi să fim 183

pur şi divin din care adăpându-se, undele acestea vii seprefac în el însuşi un izvor cu ţâşnire eternă.

Din acest izvor se vor alimenta apoi toate cetăţileprin care va curge el.

18. Iată, noi care ne-am atins de cântarea lui Hris-tos şi ea s-a făcut în noi un izvor nesecat, ce fericiţi oducem cu noi pe toate drumurile vieţii şi cum ne răco-rim şi ne întărim zborul spre cer prin revărsarea ei!...

19. Îmbogăţiţi-vă cu talanţii virtuţilor divine şi lu-craţi cât mai harnici cu ei! Cu cât vom câştiga maimulţi, cu atâta vom fi mai vrednici să moştenim maimulte cetăţi...

20. Ce vor fi acele cetăţi din nemărginita viaţă vii-toare, – încă nimeni din noi nu poate şti.

Dar trebuie să fie ceva din cele ce ochiul n-a văzut,urechea n-a auzit – şi imaginaţia noastră nici nu poatecuprinde acum (I Cor 2, 9).

Doamne, fă-ne să fim vrednici să le moştenim!Amin.

* * *


Veşnicia-ncepe-n clipa cea dintâi de după moarteşi-apoi, fără Timp, vom merge mai departe, mai departe,prin lumină, cei de-a dreapta, din lumină-n mai lumină,şi prin noapte, cei de-a stânga, mai deplină, mai deplină.


Frumoasă curăţieFrumoasă curăţieFrumoasă curăţieFrumoasă curăţie

Frumoasă curăţie a dragostei dintâi,ce dulce ţi-era cerul şi ce-nflorit pământulcând îţi veghea un înger la orice căpătâişi-ţi mirosea a soare şi-a mir sfinţit veşmântul!

Ce binecuvântată şi limpede-ţi eralumina din privire şi apa din izvoare,cum străluceai de rouă când cerul se-nsera,cum te scăldai în raze în dimineţi cu soare!...

Frumoasă curăţie, ce rugăciuni aveaicând clopotul de Denii te legăna-n lumină,ce unduiri de raze te-mbrăţişau din Raicu cele patru semne pe faţa ta divină!

...Şi totuşi, cum deodată tu mi-ai plecat atuncicând numai pentru-o clipă eu m-am ascuns de soare,ce neguri somnoroase mi-au coborât pe lunci,ce umbre-nfrigurate mi-au plâns peste izvoare.

O, sfântă curăţie, revino şi-adu-mi iarlumina de la Denii, cu cele patru semne,şi îngerii cântării spre tainicul altar,fiinţa primenită prin Taină să mi-o-ndemne!...

Întâi să fim 185

27. BUNURILE DUHOVNICEŞTI

1. Două feluri de bunuri sunt pe lume: bunuri tru-peşti, cu care ne ţinem viaţa pământească şi care pier odată cu întrebuinţarea lor, şi bunuri duhovniceşti, cu ca-re ne ţinem viaţa sufletească şi care, cu cât le folosimmai mult, cu atâta devin mai nepieritoare.

2. Ce bun nemuritor, ce hrană şi ce comoară veş-nică este pentru orice suflet născut din nou Biblia,Sfânta Scriptură, Cuvântul cel Sfânt al lui Dumnezeu!Ne hrănim din el şi ne-am tot mai hrăni mereu. El seasimilează în noi, transformându-se în putere, în lumi-nă, în rod.

3. Ce bun înălţător este pentru noi rugăciunea!Ea ne îndumnezeieşte duhul, ni-l înalţă până în faţaScaunului de Har al Tatălui Ceresc. Ne îmbrăţişeazăcu Harul divin, ne străluceşte faţa şi ne întoarce di-naintea lui Dumnezeu încărcaţi cu bogăţiile binecu-vântărilor Lui.


4. Ce bun slăvit şi fericit e Cântarea Sfântă... La eaparticipă cu noi cetele îngereşti şi toate puterile ceruri-lor, care Îl laudă veşnic pe Tatăl şi Mântuitorul nostru.Cântând cântările Domnului, noi cântăm imnurile oşti-rilor de stele, de planete, de galaxii care Îl preamărescveşnic şi veşnic pe Tatăl şi Binefăcătorul nostru... Cumelodiile izvoarelor, ale râurilor, ale vântului. Cuşoaptele florilor, cu foşnetul frunzelor, cu tot ce cântăîn ceruri, pe pământ şi sub pământ.

5. Ce bun ceresc şi scump este pentru noi biserica,adunarea, frăţietatea sfântă a sufletelor credincioase în-tre care noi ne desfătăm sufletul ca între florile raiuluilui Dumnezeu.

6. Ce bun binecuvântat este credinţa cea vie princare noi avem o neclintită încredinţare despre iertareapăcatelor noastre prin Sângele Dulcelui, Dragului şiScumpului nostru Mântuitor Iisus Hristos, Care S-a datpe Sine ca Preţ de răscumpărare pentru noi – şi astfelne-a asigurat o mântuire sigură şi eternă. Prin ea, princredinţă, ne bucurăm neîncetat de toate nespus de mi-nunatele făgăduinţe ale lui Dumnezeu.

7. Ce bun salvator este nădejdea cea tare, prin careprivim cu biruinţă la toate împotrivirile lumii acesteia.Nădejdea cu care mergem ca şi cu o luntre puternicăpeste valurile acestei vieţi. Nădejdea care este pentrunoi aripa cea puternică şi sigură cu care zburăm sprePatria cerească, în care ştim că avem o casă, o comoarăşi o cunună netrecătoare şi neveştejită (I Ptr 1, 4).

Întâi să fim 187

8. Ce bun dulce şi gustos este Dragostea cea fier-binte prin care suntem cuprinşi în Hristos cu toţi fraţii şisurorile noastre din orice loc, de orice limbă, din oriceneam, din orice biserică vie şi sfântă, care au în HristosIisus, Mântuitorul nostru Scump, aceeaşi credinţă şi nă-dejde ca şi noi!

9. În dragostea aceasta ne învelim ca într-o plapu-mă caldă cu toţii când trecem prin ierni sufleteşti. În eane scăldăm ca într-o apă răcoroasă când trecem prin ză-duful încercărilor.

10. În dragostea aceasta ne întărim credinţa şi neînflăcărăm nădejdea.

În dragostea aceasta ne legăm rănile unii altora şine vindecăm toţi.

11. Ce bunuri scumpe sunt pentru noi părinţii cre-dincioşi, soţul sau soţia iubitoare, copiii sănătoşi, căsuţaliniştită, munca frumoasă, sănătatea binecuvântată!

Şi câte şi mai câte bunuri scumpe ca viaţa însăşine-a dăruit nouă Dumnezeu, pentru ca, preţuindu-le şisfinţindu-le, să ne ducem cu ele şi prin ele viaţa în modcât mai frumos şi fericit şi în existenţa asta, şi în cea-laltă.

12. Când ne aplecăm inima şi ne plimbăm sufle-tele printre versetele sfinte ale Bibliei, ale Evangheli-ei, ale psalmilor, cu ce reconfortare, cu ce desfătări şicu ce bucurii cereşti se întoarce sufletul nostru de fie-care dată!


13. Când gustăm poezia şi cântarea inspirată deDuhul Sfânt şi sufletul nostru se acordă ca o liră, ca oharfă, după tonul ei, după diapazonul divin, şi suntemla unison cu el, cât de fericiţi urcăm spre cer!

14. Parcă suntem ciocârlia care, în spirale tot mailargi şi mai înalte, se ridică în soarele tot mai străluci-tor, cântând şi contopindu-se cu înălţimile, cu eternita-tea, cu Dumnezeu...

15. În stări de acestea, noi trecem asupra lui Dum-nezeu mărginirea şi neputinţa noastră – şi El trece asu-pra noastră nemărginirea şi atotputernicia Sa.

16. Atunci noi devenim parte integrantă din Dum-nezeu şi El devine plinătate în noi. Cum picătura în ma-re şi marea în ea. Cum soarele în rouă – şi roua în el...

17. Când rugăciunea urmează unei astfel de stărisau când aceste stări urmează rugăciunii, omul reali-zează acel contact continuu cu Dumnezeu din care apoiprimeşte la fel, tot continuu, seva tot mai rodnică, soa-rele tot mai strălucit, rodul tot mai dulce.

18. Ce strălucite sunt aceste gânduri şi ce înalte parele uneori, chiar cu neputinţă de realizat pentru noi.

Dar când ne gândim la cei care le-au dobândit şi auadus din aceste stări comorile inspiraţiei şi realizăriledin care ne împărtăşim astăzi atât de recunoscători cutoţii, ne dăm totuşi seama că cei care le-au realizat aufost şi ei oameni.

Întâi să fim 189

19. Au fost, e adevărat, şi ei oameni, ca noi, de ace-eaşi natură ca noi, – dar au fost dăruiţi nespus mai multca noi, nu pentru că Dumnezeu nu ne-ar fi putut da şinouă un dar de acelaşi preţ ca al lor, – ci pentru că ei aumuncit, s-au rugat, au iubit şi au suferit nespus mai multca noi. Datorită acestor eforturi ale lor şi pe măsuraacestora, Dumnezeu le-a dat tot nemăsurat şi Harul Său.

20. Să nu fim geloşi niciodată pe cei care au avutori au un har mai deosebit ca noi! Ci să ne uităm la eicum au îndeplinit mult mai mult decât noi acele condiţiicare singurele i-au făcut pe ei – şi ne-ar face sigur şi penoi, dacă le-am îndeplini – părtaşi unui astfel de har.

Întâi să dăm acestea lui Dumnezeu – şi apoi ne vada şi El harul. Întâi să muncim, să ne rugăm, să iubim şisă suferim, spre a fi.

Apoi, sigur, Dumnezeu ne va face în stare să facem.Amin.

* * *


Spune Adevărul chiar de te loveşte,pentru tot ce suferi, el te răsplăteşte!


Doamne, ce cântare sfântăDoamne, ce cântare sfântăDoamne, ce cântare sfântăDoamne, ce cântare sfântă

Doamne, ce cântare sfântăsufletu-mi trezeşteDuhul Sfânt când mă-nveşmântă,lacrima când creşte,când în ceas tăcut de searăluna nouă iese,– atunci Harul Sfânt coboarăîn cântări alese.

Doamne, ce lumină dulceîmi dă Sfânta-Ţi Cartecând de starea ce-mi aducenu m-aş mai desparte;când o gust şi-a ei cuvinteung a mea durere,cu ce dragoste fierbinteeu în veac le-aş cere!...

Doamne, ce putere mareîmi dă rugăciuneacând în sfânta-i revărsareuit deşertăciuneaşi-ntre fraţi sunt ca-ntre îngeri,noaptea, ca-ntr-un soare,atunci toate-a mele plângerise prefac cântare.

Întâi să fim 191

28. UN MIRE ŞI UN MODEL

1. De la cea dintâi unire cu Hristos prin legământulnaşterii noastre din nou, Domnul Iisus stă permanent înfaţa noastră ca un Mire cu Care ne-am logodit prin le-gământul naşterii din nou – şi ca un Model cum trebuiesă trăim tot timpul nostru dintre logodna legământuluipână la cununia nunţii.

2. Este şi în viaţa asta obiceiul ca logodna să se fa-că cu un timp înaintea nunţii. Logodna este primul passpre însoţirea veşnică, iar cununia este al doilea pas.

Timpul dintre logodnă şi cununie este perioada deverificare, în care se va dovedi dacă făgăduinţa dată delegământul logodnei este păstrată curată până la cununie.

3. În acest timp, de obicei, mireasa se poate răz-gândi. Hotărârea ei poate uneori să se clatine. Şi dra-gostea ei este în primejdie să se schimbe.

Noi, şi nu Hristos, ne uităm uneori legământul, neslăbim dragostea şi ne întoarcem inima dinspre El.


4. Uneori, uşile noastre le închidem noi, pe dină-untru, alteori, ni le închid alţii, pe din afară, ca El să nupoată intra la noi ori noi să nu putem ieşi la El.

Noi ori nu vrem, ori nu putem ieşi atunci, dar Eltotdeauna poate.

5. Când închidem noi, El nu forţează uşa. Aşteaptă,doreşte, cere – dar nu forţează – până când ne trezim şideschidem.

Când închid alţii, El trece prin uşile încuiate, venindsă ne îmbrăţişeze ca Mire, ca să ne arate cum să iubim, –dar şi ca un model, ca să ne înveţe cum să facem.

6. Din clipa logodnei, din clipa legământului nostrucu Iisus, El este mereu nedespărţit de noi, ca soarele depământ. Când nu ne luminează Faţa Lui, ne odihneşteumbra Sa.

Când nu-L vedem cu o parte a fiinţei noastre, Îlvedem cu cealaltă. Când nu ne este lumină în muncă,ne este umbră în odihnă. Când nu-L vedem cu mintea,Îl simţim cu inima.

7. Sunt în viaţa noastră perioade mai lungi ori maiscurte când nu-L vedem nici cu mintea şi nu-L simţimnici cu inima.

Aceasta însă este numai din vina noastră. Nişte noriveniţi de pe pământ acoperă uneori faţa soarelui. Darasta nu-L anulează pe El, ci numai ne întunecă pe noi.

8. Cei nenăscuţi din nou sunt ca morţii din mor-minte. Oricât ar străluci soarele afară, ei nu-l pot nicivedea, nici simţi.

Întâi să fim 193

Clipa naşterii din nou este ca o înviere din morţi şica o ieşire din morminte (Ef 2, 1-6).

9. În clipa naşterii din nou se produce înviereanoastră, apoi, deschiderea mormântului. Oricine a trecutprin experienţa aceasta va mărturisi că momentul acestaeste o minune dumnezeiască, unică şi nemairepetată.Asemeni Învierii lui Hristos, prin care se şi petrece.

10. Biserica şi adunarea au în chip deosebit făgădu-inţa prezenţei Domnului Iisus în locul şi în mijlocul lor.

În biserică este ca un Mire; în adunare, ca un Model.

11. Să mergem totdeauna la adunarea frăţească,unde Cuvântul Său Sfânt şi copiii Săi sfinţi ni-L înfăţi-şează pe Domnul Iisus ca Modelul de viaţă, de asculta-re, de smerenie şi de jertfă, al nostru şi al tuturora.

12. Să mergem totdeauna la biserică, pentru ca să-Iarătăm mereu Mirelui nostru Scump Iisus dragostea şicredincioşia noastră pe care I le-am promis în legă-mântul nostru, la logodna noastră cu El.

13. Noi suntem ai lui Iisus, Răscumpărătorul nos-tru. Noi ştim că El ştie că noi avem această dulce încre-dinţare. Şi că Se bucură totdeauna când noi în chip deo-sebit trăim în prezenţa Lui Sfântă, atât în biserică, fiindlogodnica Lui, cât şi în adunare, fiind slujitoarea Sa.

14. Mergeţi în Casa Mirelui Sfânt pentru a-I cere şia-I da iubirea sufletului pe care I le-aţi promis. Pentru


a-I spune şi a-I asculta cuvintele celei mai dulci iubiri,pentru păstrarea curăţiei noastre în El şi a Lui în noi.

15. Mergeţi la adunare pentru a vorbi şi a ascultaCuvântul Domnului despre voia Sa ca Stăpân şi Domncătre noi. Şi despre datoria noastră de a asculta, ca robişi fii către El.

16. La biserică să-I arătăm noi Lui bucuria, dra-gostea şi recunoştinţa pentru El; la adunare, să ne arateEl nouă suferinţa, răbdarea şi Jertfa Sa pentru noi.

În biserică să-L adorăm şi să-L slăvim pentru tot cene-a făcut El nouă;

la adunare să vedem cât am făcut şi cât mai trebuiesă-I facem noi Lui.

17. În Ziua adoraţiei şi în Casa Rugăciunii, cereţi-Isă vă dea tot ce ştie El că este spre bucuria voastră...

Şi siliţi-vă să-I daţi tot ce ştiţi voi că este spre bu-curia Lui.

Şi dacă n-aveţi nimic de cerut şi nimic de dat, adu-ce-ţi-I înaintea Lui două lacrimi fierbinţi, şi două cu-vinte fierbinţi: Te iubesc!

18. Domnul este şi mai însetat după iubirea noastrădecât logodnica noastră, decât soţia noastră, decât copiiinoştri, decât cea mai dragă fiinţă a noastră din lume.

El a zis: Vreau ca tu să Mă iubeşti pe Mine mai multdecât pe mama ta sau pe tatăl tău, sau pe soţia ta, sau pecopiii tăi, sau casa ta – sau chiar viaţa ta (Mt 10, 37).

19. Domnul Iisus ne-a iubit pe noi întâi aşa. El ne-a

Întâi să fim 195

iubit mai mult decât pe Tatăl Ceresc, – căci L-a lăsatpentru noi. Mai mult decât pe Maica Sa Sfântă, căci şipe ea a lăsat-o, într-un fel, ca să ne caute pe noi. Maimult decât cerul, care era Locuinţa Sa, mai mult decâtpe îngeri – şi a venit să ne caute şi să Se unească cu noiîn logodna cea mai grea, dar şi cea mai frumoasă.

O, cât de mult trebuie să-L iubim noi pe Mirele şiModelul nostru Iisus!

20. Să-L iubim cu toată fiinţa noastră, cu o iubirecare să depăşească, întrecând, orice hotar omenesc... Şicu cât vom sui mai înalt prin spiralele cântecului iubirii,contopindu-ne cu El, se va tot împuţina în noi ceea ceeste de jos – şi va tot creşte ceea ce este de Sus, pânăcând, într-o clipă, tot ce mai avem uman va fi înghiţitde ceea ce este divin, – şi atunci vom fi pe totdeauna cuDomnul şi ca El (I In 3, 2-3).

Doamne Iisuse, Te rugăm, fă-ne să fim aşa!Amin.

* * *


Răsplata ascultării e liniştea când poţisă umbli-n curăţie şi-n dragoste cu toţi,c-atunci de orişiunde iubire-ai să primeşti,căci şi tu bunătate şi dragoste-mpărţeşti,– ferice-n veci de tine va fi, copil iubit,când ascultarea-ţi este un soţ nedespărţit!


Numai Tu mă poţi iubiNumai Tu mă poţi iubiNumai Tu mă poţi iubiNumai Tu mă poţi iubi

Numai Tu mă poţi iubi,numai Tu, Iisuse,oricâte-aş putea greşi,spuse ori nespuse,căci Tu vezi că-mi pare răude-orişicare datăcând n-ascult Cuvântul Tăucu fiinţa-mi toată.

Numai Tu mă poţi iertacând ştiu să fac bine,dar nu văd iubirea Tacum stă-n prag la mine;ştii că-n inimă dorescbinele cel mare,dar adesea făptuiescrăul ce mă doare.

Numai Tu poţi să m-ajuţisă-nving slăbiciuneaşi cu cei în veci plăcuţisă-Ţi trăiesc minunea;iar în lupta cu cel răusă-nving de-orice dată,ca să-mi umple Harul Tăuinima mea toată...

Întâi să fim 197

29. PĂMÂNT ŞI CER

1. Dumnezeu a pus în noi chiar şi o mână de pă-mânt, dar a pus şi un ocean de cer. După cum pământulfaţă de ceruri este doar o fărâmă, – tot aşa, ceea ce tre-buie să fie şi pământesc în noi, să fie atât de puţin câteste pământul... Şi ceea ce trebuie să fie ceresc în noitrebuie să fie cât este cerul.

2. Şi fiecare din aceste părţi din care suntem alcă-tuiţi ne cere mereu să-i dăm partea ei.

Dar ce nedrepţi suntem noi, cei mai mulţi: dămpământului puţin partea cea mare, a cerului.

Şi dăm cerului nemărginit partea cea mică, a pă-mântului...

Şi poate nici pe aceea!

3. Omul pământesc se plânge:

„Pământ avar, pământ avar,e-aşa puţin din tine-n noişi-aşa curând, aşa curând


ne ceri puţinul înapoi,pământ avar!...”

4. Omul ceresc suspină:„O cerule, o cer iubit,în ceasul sfânt când am să vin,deschide-te deplin-deplinşi fii senin, senin, seninşi plin de mii de cânturi plin,o cerule, o cer iubit,când am să vin, când am să vin!...”

Iată ce deosebire, ca de la pământ la cer, este întreomul pământesc şi omul ceresc!

5. Omul pământesc nu iubeşte sânul pământuluidin care s-a născut, – şi ar face totul ca să nu ajungă înel. Se plânge că pământul a pus aşa de puţin în el şi to-tuşi şi-l cere aşa curând acest puţin înapoi...

Iar când trebuie să-l dea silit, o face cu atâta groazăşi durere!...

6. Omul ceresc iubeşte din tot sufletul său sânul celcurat şi dulce al cerului – şi tot timpul este cu toategândurile sale acolo, dorind să ajungă în el cât mai cu-rând.

Iar când simte că a venit ceasul fericitei întoarceriacolo de unde este ruptă fiinţa sa duhovnicească, – oface cu atâta dragoste şi bucurie.

Iată ce deosebire, ca de la cer la pământ, este întreun om ceresc şi unul pământesc!

Întâi să fim 199

7. Făcătorul nostru Divin a pus în noi atâta din cer –atâta poezie, atâta cântare, atâta iubire –, încât noi ar tre-bui să dorim din ce în ce tot mai mult ca cerul nostru săse unească cât mai curând şi cât mai desăvârşit cu cerullui Dumnezeu, pentru ca să trăim în el desăvârşit şi etern.

8. Oricât de puţin este din pământul acesta în noi,cu cât stă el mai mult în noi, cu atâta se îngreuiază maitare şi se răceşte mai repede – şi îl cuprind neputinţeleşi putrefacţia.

Când o să treceţi de 70 de ani o să vedeţi ce greu şirece va deveni acest lut...

9. Dar cine are în el cerul cald, cine Îl are pe Hris-tos cel Dulce, acela se sfinţeşte, se înnobilează, se uşu-rează ca lumina, ca tinereţea, ca poezia şi cântarea ne-muritoare.

O, ce zbor prin străluciri cereşti este o astfel de viaţă!

10. Când avem timpul înainte, ni se pare că va fiatât de lung, că nu se va sfârşi niciodată.

Când îl avem în urmă, ni se pare atât de scurt cumnici n-ar fi fost niciodată.

Cine este înţeleptul care să ştie privi înainte, cândtoţi proştii ştiu privi numai înapoi!

11. Rusaliile încheie perioada începută la Înviere şitrecută prin Înălţare. Săptămâna Rusaliilor este cea maiînsemnată vreme pentru recolta unui an. Grâul de laPaşti este abia un firicel verde, dar la Rusalii el are dejaun bob format în spic.


Ce însemnat lucru este ca la Venirea Domnului noisă fim găsiţi deplin formaţi în El!

12. Mai demult, fecioarele curate şi harnice ale sa-telor noastre aveau un obicei biblic. De Rusalii, în aş-teptarea Pogorârii Duhului Sfânt, culegeau cele maifrumoase spice din recolta viitoare şi, împletindu-le încununi împodobite cu cele mai nemuritoare flori, leaşezau pe fruntea bisericii şi a caselor, pentru întâmpi-narea Marii Sărbători.

Acestea stăteau acolo în faţa altarului şi a soarelui în-treg anul, mărturisind despre încrederea în recoltă şi des-pre mulţumirea către Dumnezeu, Care împlineşte şi asigu-ră pâinea şi viaţa în holdele de grâu, în spicele de aur...

13. Timpul dintre Paşti şi Rusalii este deci cel maiînsemnat pentru recolta anului. Dacă în acest timpDumnezeu dă soare şi ploaie, recolta este asigurată.

Ce însemnate sunt binecuvântările cerului şi pentrurecoltele noastre sufleteşti!

14. În acest timp trebuiesc numărate cel mai binezilele. Atunci se face îngrijirea recoltei: plivitul, prăşi-tul, stropitul, toate lucrările care pregătesc recolta cu-rată, frumoasă, îmbelşugată.

Ce adânc îndemn este acesta şi pentru recolta su-fletească!

15. După ce ne-am născut prin Duhul la viaţa ceanouă, trebuie să se facă mereu în viaţa noastră sufle-tească marea lucrare de îngrijire a semănăturii sfinte. Să

Întâi să fim 201

plivim mereu tot ce apare străin, să prăşim tot ce estesănătos... Să stropim mereu cu lacrimi şi rugăciune to-tul, ca să crească mereu mai curat şi să se maturizeze,împlinindu-se mai frumos.

16. După cum, pentru recoltă, fiecare zi şi fiecareceas de primăvară trebuie folosit pentru îngrijirea ei, totaşa, pentru recolta noastră în Hristos, trebuie făcut totulla timp şi frumos.

În timpul acesta, gospodarul harnic este la lucru zişi noapte – şi tot aşa trebuie să fie la lucru dragostea şiconştiinţa noastră în holdele sufletului nostru care sepârguiesc.

17. Ce uşor se pot vedea în lumina soarelui atuncitoate holdele! Şi cât de bine se poate vedea unde s-a lu-crat cu grijă şi s-a muncit cu vrednicie!

Tot aşa se vede în lumina lui Hristos ţarina sufle-tului nostru, cum arată ea în ochii lui Dumnezeu Carene cercetează.

18. Dumnezeu ne-a dat pământul unde am pus să-mânţa... Cerul ni le dă pe toate celelalte.

Domnul ne-a dat trupul în care purtăm sămânţa ce-rească; în ea sunt puse acele însuşiri divine care suntdarurile Duhului Sfânt – şi printre care cele mai fru-moase sunt: dragostea, poezia, rugăciunea şi cântarea.

19. Să ne străduim să creştem în noi tot mai fru-moase şi mai împlinite recoltele acestor divine valori.

Ce frumos este să vezi în timpul împlinirii holdelorunduirea lor minunată în dulcile adieri ale vântului,


muzica cerească a îmbrăţişării spicelor, melodia imne-lor câmpului alinat de soare şi îmbrăţişat de îngeri...

Dacă nu v-aţi desfătat sufletul în aceste minunăţii,– atunci într-adevăr nu înţelegeţi ce este contopirea su-fletului cu Dumnezeu şi a pământului cu cerul!

20. Trei daruri divine a dat Hristos, Mirele şi Dom-nul nostru, Lucrării acesteia peste care a pus, ca o ga-ranţie biruitoare, Numele Său Biruitor, şi anume: tine-reţea, poezia şi cântarea.

Adunările noastre sunt formate aproape în totalita-tea lor numai din suflete tinere şi de feţe tinere.

Petrecerile noastre sunt formate aproape în între-gimea lor numai de poezie şi de cântare.

Aceasta este şi binecuvântarea prezentului, dar şigaranţia viitorului.

Recolta este frumoasă, împlinirea se desăvârşeşte,culesul va fi strălucit. Îngerii Domnului stau gata şigrânarele cereşti ne aşteaptă.

Binecuvântarea Domnului este peste noi toţi.Amin.

* * *


Tinereţea ta-i predată Dragostei, urmaş iubit,tu, din sânul mamei tale, Bunătăţii eşti sortit,foloseşte-o cât mai bine, s-aduci rod cât mai cu sporCelui ce te-a dat pe lume, să fii fiul iubitor!

Întâi să fim 203

Să mă primească iarăşiSă mă primească iarăşiSă mă primească iarăşiSă mă primească iarăşi

Să mă primească iarăşi iubirea mea zdrobităcu dulcea sărutare pe care i-o ştiam,n-ar fi pe lumea asta o zi mai strălucităşi nici un har mai mare n-aş mai dori să am.

Să mă privească Domnul cu-ncrederea deplină,cum mă privea odată cu ochii dragi şi moi,n-ar fi pe lumea asta o stare mai divinăşi n-ar fi-o fericire s-o mai doresc apoi.

...O, voi, acei ce treceţi pe lângă-a mea durere,nu vă miraţi de focul în care mă frământ,că nu-i păcat mai mare să-ţi toarne-atâta fiereca cel făcut iubirii în ceasul cel mai sfânt!

O, ascultaţi-mi plânsul, voi, cei ce veţi mai trecevreodată prin durerea ce-o-ndur acuma eu,să ştiţi, nu-i ispăşire s-o poţi mai greu petrecedecât pe rugul vinei aprins de Dumnezeu!

Să nu greşiţi Iubirii nici dac-aţi arde-o viaţă,păstraţi-o mai curată ca lacrima din zori,că nu-i ca a Iubirii mai strălucită faţăşi-orice păcat spre dânsa ţi-l plângi de mii de ori...


30. O TINEREŢE VEŞNICĂ

1. O tinereţe şi o întinerire eternă este în toată natu-ra alcătuită de Dumnezeu, atât în cea de sus, cât şi încea de jos, aşa cum a fost din prima zi a creaţiei – şicum va fi în veci şi în veci.

Accidentul morţii, intervenit prin păcat, a fosttransformat prin Har într-o continuă primenire.

2. Prin Hristos, Care a înnoit şi-a restabilit totul,prăbuşirea morţii a făcut o curbă înalt-săgetătoare spreviaţă, spre Eternitate.

Din prăbuşirea noastră în întunericul păcatului,Hristos a făcut să ţâşnească saltul nostru strălucit spreslavă.

3. Prăbuşirea noastră cea mai adâncă în pocăinţă afost chiar mijlocul prin care ne-am înălţat, prin IertareaSângelui Scump al lui Hristos, spre îmbrăţişarea cuDumnezeu.

Întâi să fim 205

4. Moartea noastră pentru firea pământească a fostchiar învierea noastră pentru firea cerească. Bătrâneţeani s-a prefăcut tinereţe; ceaţa, strălucire; disperarea, cer-titudine.

În momentul atingerii de Hristos ne-am vindecattoate bolile, ne-am întărit toate încheieturile şi am făcutsaltul în zonele nemuritoare.

5. Noi toţi avem acum un suflet tânăr. Chiar noi,cei care avem perii capului cărunţi, avem fruntea tot aşade luminoasă ca voi, cei la 20 de ani. Ochii noştri stră-lucesc la fel ca ochii voştri. Feţele noastre, chiar dacăau atâtea riduri, lăsate de lungile lupte prin care am tre-cut, sunt pline de aceeaşi lumină cerească întocmai cafeţele voastre.

Tinereţea noastră este la fel, fiindcă ea ne izvorăştedin Hristos, Preaiubitul nostru Cel Veşnic Tânăr.

6. Cântăm la fel, iubim la fel, simţim la fel – pentrucă ne hrănim de la acelaşi Sân, pentru că ne odihnim peacelaşi Braţ, pentru că ne încălzeşte aceeaşi Inimă a luiIisus, Cel ce ne-a înfiat şi ne-a înfrăţit pe toţi la fel.

7. Între trupurile noastre pot să existe uneori dis-tanţe, piedici, depărtări, intervale, – dar între sufletelenoastre nu există nici o distanţă şi nici un interval. Pă-şim la fel, în aceeaşi fericită coloană care Îl are înfrunte pe Iisus Biruitorul, urmat de cei mai apropiaţi aiLui, apoi şi aceştia urmaţi de cei mai apropiaţi ai lor,până la noi, care păşim pe urmele lor strălucitoare, înaceeaşi cadenţă şi aliniere: Oastea Domnului Iisus –


familia Lui, Lucrarea Lui, sămânţa Lui divină şi tânărăca El.

8. Iubirea noastră faţă de Domnul nostru n-a îmbă-trânit cu anii, după cum nici Lucrarea Sa n-a îmbătrânit.

Iubirea, ca şi credinţa şi nădejdea noastră, s-a ma-turizat, şi-a îmbunătăţit mereu calitatea, ca vinul celbun care, cu cât se învecheşte, devine mai de preţ.

9. Credinţa şi Dragostea noastră de Dumnezeu, ca-re sunt ca nişte vinuri superioare, cu cât trec prin maimulte experienţe şi decantări, cu cât trece peste ele tim-pul, anii, zecile de ani, şi le desăvârşesc zecile de încer-cări şi lupte, cu atâta capătă o mai mare valoare, cuatâta se dovedesc mai de preţ şi cu atâta îşi îndulcescmai plăcut gustul lor adevărat.

10. Să rămânem în Hristos mereu mai deplin şi me-reu mai devotaţi. Nu 30 sau 60, ci 100 la sută predaţirodnici pentru El. Făcând aşa, nu vom fi înşelaţi, nicidescurajaţi, nici îmbătrâniţi niciodată, ci vom merge dintinereţe în tinereţe, din viaţă în viaţă, din cer în cer. Pâ-nă ne vom înveşnici în tinereţea eternă, în viaţa eternă,în cerul etern.

11. Ce frumoasă şi pe nesimţite este pentru un su-flet credincios trecerea din realitatea asta pământească,îngustă şi scurtă la realitatea cerească cea nemărginităşi eternă!

Este aşa de frumoasă şi de pe nesimţite, ca trecereade la o cântare frumoasă la una şi mai frumoasă. De la

Întâi să fim 207

o stare dulce la una şi mai dulce. Ca de la o îmbrăţişarefericită la una şi mai fericită.

12. Domnul şi Mirele nostru Iisus va face aceastătrecere atât de fericit şi de dulce, cum trece de liniştitălumina de la o noapte cu lună plină la o zi cu soare plin.

13. Nici nu vom simţi că a fost o noapte, căci va fio trecere de lumină de la mare la şi mai mare. De la ostrălucire la o şi mai strălucire... Noaptea care a fostcândva nu va mai fi niciodată.

Bucuria Luminii ne va şterge amintirea nopţii petotdeauna.

14. Pământul aduce învierea, ploaia aduce creşte-rea, soarele aduce rodirea. Pământul, Ploaia şi Soareleînchipuie Învierea, Înălţarea şi Biruinţa.

15. Ce triunghi divin este acesta cu cele două laturipe pământ, iar cu vârful în cer! Naşterea, creşterea şirodul. Primăvara, vara şi toamna. Alt anotimp nici numai există. Încep din nou cele trei.

16. Dar – iarăşi – ca să ai ani buni, trebuie să ai zilebune. Şi ca să poţi avea zile bune, trebuie să ai ceasuri,minute şi secunde bune, adică bine folosite şi harnic în-cărcate cu rod şi spor sfânt.

Toată recolta şi tot culesul nostru de la sfârşit de-pind de folosirea înţeleaptă a oricărui timp şi a oricăreicondiţii.


17. Fermentul este bun, soarele este prielnic, ploaiaeste caldă, totul este binecuvântat, numai noi să fim pecâmpul de muncă zi şi noapte în aceste zile, săptămânişi luni hotărâtoare.

18. Să ne desfătăm în toate aceste binecuvântări ca-re se revarsă din belşug peste noi. Munca înţeleaptă,frumoasă şi înviorătoare la care suntem împreună cuDomnul nostru, cu îngerii Lui şi cu fraţii noştri lucrândalături de noi este cel mai fericit har, de care trebuie săne bucurăm cel mai mult. Să o iubim cel mai puternic şisă o facem cel mai cu drag!

19. Lucrarea în care suntem noi este o grădină aDomnului, pe care Marele şi Dulcele Grădinar Iisus oiubeşte cel mai mult; a sădit în ea cele mai frumoaseflori, cei mai nobili pomi, cele mai alese viţe. A investitîn ea cea mai înaltă iubire, cele mai adânci lacrimi, celmai inspirat Har, cea mai scumpă Jertfă!

20. Să ne desfătăm în Lucrarea acestei Tinereţieterne, să ne bucurăm de toate frumuseţile ei, – dar săşi purtăm grijă de ea, muncind cu tot ce avem bun înnoi, ca să fie tot mai curată, tot mai rodnică, tot maifrumoasă.

Spre bucuria Domnului şi Stăpânului nostru cerescşi spre fericirea noastră veşnică.Aşa să ne ajute Dumnezeul nostru şi Stăpânul ei!Amin.

Întâi să fim 209

Slăvit să fie Domnul,căci El ne-a dăruitlumina şi-ajutoruls-ajungem la...

... SFÂRŞIT!


CUPRINS

Întâi să fim ............................................................ 4În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh ...... 5

Trei Nume-n Unul Singur ......................................61. Întâi să fim ............................................................. 7

În fruntea luptei noastre ..................................... 122. Sinceritatea şi smerenia ...................................... 13

Sunt ochii mei ..................................................... 193. Slujba şi inima ..................................................... 20

Eternele-mi Poeme ............................................. 264. Ceea ce ne dă Hristos .......................................... 27

O, Sărbătoarea Ta… .......................................... 325. Totul în Hristos .................................................... 33

Vino, Vântule Ceresc .......................................... 396. Lucrarea Domnului Iisus .................................... 41

Pot să mă duc… ................................................. 477. Puterea şi primirea ei .......................................... 48

E ceru-n sărbătoare ........................................... 538. Să nu pierdem legătura ....................................... 54

Întâi să fim 211

Frumoasă este calea .......................................... 599. Semănat şi seceriş ................................................ 60

Alătură-te celor buni .......................................... 6510. Cercetarea de sine ............................................. 66

Tu ne-arăţi, Iisuse ............................................. 7211. Colaborarea în Domnul .................................... 74

Datorită numai Ţie ............................................. 8012. Câte binecuvântări avem noi… ........................ 81

Întoarce-mi, Iubire ............................................. 8613. Condiţia mântuirii ............................................. 87

Mă doare-adânc… ............................................. 9314. Lucrarea profetică ............................................. 94

Ce loc frumos… .................................................. 9915. Ce gând frumos! .............................................. 100

Te realeg pe Tine .............................................. 10616. Despre cinstirea Maicii Domnului ................. 107

Plecăciune ţie ................................................... 11317. Tineretul creator ............................................. 115

Iisuse, unde-i locul Tău .................................... 12118. Să nu uităm în rugăciune ................................ 123

Cântările iubirii mele noastre .......................... 129Curăţia şi creaţia ................................................... 130

Doamne, sunt din nou un tânăr ........................ 13520. Plenitudinea puterii ......................................... 136

Iubirea nu-ncetează… ....................................... 14221. Greutatea şi frumuseţea psalmilor ................ 143

Din Tine-i pacea dulce ..................................... 14822. Rugăciunea şi mulţumirea .............................. 149

La capăt de milenii suntem .............................. 15523. Greşeala şi observaţia ..................................... 157


O, muncă grea!… ............................................. 16324. Intimitatea cu Dumnezeu ................................ 164

În mersul către Mâine… ................................... 17025. Învierea – şi urmările ei .................................. 171

Ce tineri se lumină zorii ................................... 17726. Talanţii şi cetăţile ............................................. 179

Frumoasă curăţie ............................................. 18427. Bunurile duhovniceşti ..................................... 185

Doamne, ce cântare sfântă ............................... 19028. Un Mire şi un Model ....................................... 191

Numai Tu mă poţi iubi ...................................... 19629. Pământ şi Cer ................................................... 197

Să mă primească iarăşi .................................... 20330. O tinereţe veşnică ............................................ 204

Întâi să fim 213

Colecţia «CUGETĂRI NEMURITOARE»

cuprinde:

1. Prietenul tinereţii mele

2. Mărgăritarul ascuns

3. Piatra scumpă

4. Lumina iubitului fiu

5. Calea bunului urmaş

6. Avuţia sfântului moştenitor

7. Păşunile Dulci

8. Săgeţile Biruitoare

9. Cununile Slăvite

10. Poruncile Iubirii

11. Răsplata Ascultării

12. Strălucirea Biruinţei

13. Crucea Mântuitoare

14. Eterna Iubire

15. Mărturisirea Strălucită

16. Porţile Veşniciei

17. Numele Biruitorului

18. Garanţia Veşnică

19. Lupta cea bună


20. Alergarea stăruitoare

21. Credinţa încununată

22. La Ţărmul întâlnirii

23. La capătul veşnic

24. La strălucirea viitoare

25. Întâi să fim

26. Dorim să fim

27. Acum să facem

28. Semănaţi Cuvântul Sfânt

Întâi să fim 215

Tehnoredactare computerizată,îngrijirea ediţiei şi tipar:

Editura şi Tipografia «Oastea Domnului», Sibiu

Broşat la POLSIB SA, Sibiu

Traian Dorz: Întâi să fim

Documents

Transcript of Traian Dorz: Întâi să fim