Traian Dorz: Cununile slăvite

Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 1

Traian Dorz

Cununile slăvite

2 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Coperta I: Ştefan ORTH

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului», Sibiu

str. Ch. Darwin, 11tel. 0269/216677; fax 0269/216914

ISBN 973-710-050-6

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiDORZ, TRAIAN

Cununile slăvite / Traian Dorz. - Sibiu: OasteaDomnului, 2006

ISBN (10) 973-710-050-6 ; ISBN (13) 978-973-710-050-4

821.135.1-4


C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E

9

TRAIAN DORZ

��

Scurte cugetări duhovniceşti

Apare cu binecuvântarea

ÎPS Sale Dr. LAURENŢIU STREZA,

Mitropolitul Ardealului

Editura «Oastea Domnului»Sibiu, 2006


Tot ce ţi-am spus aici cu lacrimie adevăr, urmaşul meu,mărturisit pe conştiinţă,în Numele lui Dumnezeu.

Nu-mi lepăda nici o frânturădin tot ce-ţi spun acum şi-ţi scriu,că tot ce nu-nţelegi tu astăzivei înţelege mai târziu.


Cununile slăvite…Cununile slăvite…Cununile slăvite…Cununile slăvite…

Cununile slăvite care sunt pregătite-n veşniciepentru acei ce pân’ la moarte, răbdând, vor fi biruitorisunt răsplătirile ce Domnul, în sfânta Lui credincioşie,le va-mpărţi în Strălucire, în Ziua Marii Sărbători.Ferice-n veci va fi de-aceia ce-n Faţa Lui vor fi aflaţismeriţi şi vrednici să le poarte– o, cum vor fi încununaţi…

*

Cununi slăvite sunt acuma cuvintele adevărateşi-nvăţăturile alese pe care-n Domnul le primim,căci ele ne îndrumă paşii mereu pe căile curateşi ele ne înştiinţează să nu cădem şi rătăcim.Ferice-n veci va fi de-aceia ce merg pe drumul lorfrumos!Cu ce cununi o să-i primească –la Sărbătoarea Lui – Hristos!

*

Cununi slăvite şi frumoase sunt binefacerile-ascunsepe care sufletele sfinte le fac spre semenii uitaţi;când toate-aceste binefaceri sunt de fiorul sfânt pătrunse,ce rod de har şi mângâiere aduc în ochii-nlăcrimaţi!Ferice-n veci va fi de-aceia ce se îmbogăţesc mereucu faptele de dărnicie,spre lauda lui Dumnezeu.


*Cununi slăvite sunt copiii cei ce-n credinţă şi-ascultarese nasc şi cresc spre bucuria lui Dumnezeu şi slava Sa;e greu acum aceasta-n lume, dar nu e binecuvântaremai mare ca aceasta care acei părinţi o vor avea.Ferice-n veci va fi de-aceia ce fii cereşti în Domnul cresc!Cu ce cununi o să-i primeascăIerusalimul cel ceresc!

*

O, fiul meu, eu n-am dorinţă mai fericită pentru tinedecât să cauţi cu-nţelepciune şi cu credinţă ne-ncetatsă-ţi strângi cununile acestea – şi să le porţi mereu mai bine,ca-n Faţa Domnului cu ele să fii găsit încununat.Ferice-n veci va fi de tine făcând aşa – urmaşul meu!Cununa slavei cea mai scumpăţi-o va da ţie Dumnezeu.


În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

I i s u s H r i s t o s ,Marele nostru Dumnezeu şi Luminător,

Slavă veşnică Ţie!

Pentru că toate făgăduinţele Tale veşnicesunt ca nişte cununi slăvitepe care le ţii deasupra capului fiecăruia dintre noi,gata s-o aşezi pe fiecare pe fruntea asudată de munca sfântăsau însângerată de spinii răbdăriia oricăruia care, prin acestea, se face vrednics-o primeascăsmerit.

Pentru că toate lacrimile singuratice şi tăcute,vărsate pentru dragostea Tasunt mărgăritarele de mare preţcu care Tu vei împodobi cel mai frumoscununile slăvite ale acelor sufletecare au dat pentru Tine jertfa cea mai grea,singurătatea şi tăcereaiubirii lor.

Şi pentru că toate legămintele noastre neuitatesunt ca un şir de lumini strălucitede-a lungul drumului nostru spre cerşi din împlinirea lor ne împleteşticele trei cununi slăvite,topite în una singură,şi o vei aşeza cu un sărut întreitpe frunţile noastre – una –,binecuvântându-ne:în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Slavă veşnică Ţie,Marele nostru Luminător şi Dumnezeu,

I i s u s H r i s t o s !Amin.


Strânge sfaturile bStrânge sfaturile bStrânge sfaturile bStrânge sfaturile buuuune...ne...ne...ne...

Strânge sfaturile buneşi la suflet ţi le pune,că puţini ţi le ştiu spune;tu le caută pe-orice caleşi oricând le afli – ia-le,ele-s laudele tale.

*

Strângesfânta-nţelepciuneşi în inimă ţi-o pune,şi-apăr-o cu rugăciune,şi pe fruntea ta o scrie,şi-o păstrează-n curăţie,că ea-i veşnic-avuţie.

*

Strânge-ţi faptele curatecum strângi nişte nestematetot mai binecuvântate,căci încununat cu eletu, urmaşul vieţii mele,eşti ca cerul plin de stele.

Strânge suflete smerite,pentru Domnul pregătiteca nişte cununi sfinţite,căci aceste flori curatesunt de Domnul mai căutateşi-n veci binecuvântate.

*

Strânge orice firimiturăde cuvânt şi-nvăţăturăizvorâte din Scriptură,căci pustia lumii-i lungăşi n-ai traistă, şi n-ai pungă,– să ai hrană să-ţi ajungă.

*

Strânge, fiul meu cuminte,toate-a’ mele-ndemnuri sfinteca pe nişte legăminte,căci cu pilda vieţii meleţi le las – să-ţi fie eleca un cer cu mii de stele.


1. ÎNAINTAŞI ŞI URMAŞI

1. Dumnezeu nu-i va uita niciodată pe marii înain-taşi ai Soliei Sale către Omenire,

pe acei binecuvântaţi bărbaţi vrednici ai credin-ţei Lui

care L-au iubit pe Domnul atât de multşi au făcut atâta pentru El!Din pricina acestor înaintaşi, Dumnezeu a făcut fa-

ţă de toţi urmaşii lor un legământ de veşnică bunăvo-inţă (Exod 20, 6).

Să nu-i uităm nici noi, fiindcă este sfântă porunca:Aduceţi-vă aminte de ei… (Evr 13, 7).

2. Faptele credinţei marilor noştri înaintaşişi meritele părinţilor noştri credincioşiau ajuns nu numai temeiul pentru care Dumnezeu

i-a înălţat şi binecuvântat pe ei înşişi, pe acei care auavut aceste fapte şi merite,

– ci ele devin apoi un veşnic temei pentru care suntprimiţi, ascultaţi şi ajutaţi şi toţi urmaşii acestora.


3. Din pricina părinţilor credincioşi, Dumnezeunu-i leapădă de tot nici pe urmaşii lor cei nevrednici.

Ci, pedepsindu-le vinovăţia, este gata totuşi să learate bunăvoinţa prin care, dacă o vor înţelege, vor do-bândi iarăşi pacea cu El, aşa cum au avut-o părinţii lor.

4. Dragi părinţi, dacă vă iubiţi cu adevărat nu nu-mai sufletele voastre, ci şi pe ale urmaşilor voştri,

luaţi aminte la marele bine veşnic pe care li-l pu-teţi face, întorcându-vă voi la Dumnezeu şi devenindfii ai Lui;

dacă voi Îl veţi iubi cu adevărat şi Îl veţi sluji vred-nici pe Dumnezeu, El îi va sfinţi şi pe copiii voştri (ICor 7, 14).

5. Atunci voi, fiind plăcuţi lui Dumnezeu, din pri-cina ascultării de Hristos, veţi atrage această dragoste alui Dumnezeu şi asupra fiilor voştri.

Ei se vor naşte sfinţi.Apoi vor învăţa de la voi sfinţeniaşi se vor deprinde s-o urmeze…Dar chiar dacă n-ar vrea să facă acest lucru în zilele

vieţii voastre, va veni vremea când, mai târziu, în mijlo-cul necazurilor lor, ei îşi vor aduce aminte de tot cele-aţi arătat voi.

Atunci vor striga către Dumnezeu, aducându-I a-minte de voi, părinţii lor credincioşi.

Iar El,din pricina voastră,Îşi va aduce aminte de ei şi-i va izbăvi (Deut 10, 15).


6. Bunule Doamne, Te rugăm să ne ajuţi ca să tră-im cu toată ascultarea inimii noastre în faţa Ta,

pentru ca şi noi să lăsăm copiilor noştri nu numaipilda unei vieţi vrednice,

ci şi un temei pentru care să poată şi ei cere bună-voinţa Ta în necazurile lor.

7. Căci Dumnezeu Însuşi este Acela Care are întoată vremea ochii îndreptaţi asupra Lucrării Sale,păzind-o şi ajutând-o, ca să n-o lase pradă vrăjma-şilor Lui.

Dumnezeu Însuşi are toată grija faţă de cauza Sa,ca să nu fie zădărnicită de nimeni şi de nimic…

Şi toţi cei ce îi vor face vreun rău vor avea de-aface cu mânia şi pedeapsa Lui.

8. Orice s-ar întâmpla cu mine – a zis PărinteleIosif – eu nu am nici cea mai mică îngrijorare şi teamăde viitorul Oastei Domnului.

Oastea este a Domnului şi Însuşi El va purta grijăde ea.

Dacă n-ar fi fost a Lui, s-ar fi risipit de mult. Darfiindcă este a Lui, nimeni n-o va putea smulge dinmâinile Sale (In 10, 28)…

9. Când nimeni nu mai poate face nimic pentruslobozenia alor Lui, Domnul Singur poate face totul.

Când asupritorul este peste măsură de pornit,când puterea vrăjmaşă nu se mai teme de nimic,când nici o rază de nădejde nu mai apare de

nicăieri,


când toată vlaga Lucrării Domnului pare nimicită,când lucrătorii cei răi, îndărătnici şi dezbinaţi vor

umbla făcând numai răuşi, ambiţioşi şi neîmpiedicaţi, vor semăna strică-

ciunea,Dumnezeu Însuşi va avea grijă să le frângă lor gâ-

tul – la vremea sa fiecăruia – mai înainte de a putea eifrânge Lucrarea Domnului.

10. Să ne ridicăm cu toată încrederea, toate rugă-ciunile şi toate strigătele noastre, toate lacrimile şi toatesfâşierile inimilor noastre îngrijorate de viitorul LucrăriiDomnului spre Dumnezeu, ca s-o izbăvească El.

Să-L chemăm să vină El, Domnul Însuşi, cu toatăgraba, în apărarea Cauzei Sale – contra stricătorilor şiîn sprijinul Lucrării Lui…

Să-Şi facă El dreptate Numelui Său batjocorit,aducând totdeauna izbăvirea şi biruinţa şi Lucrării Sale,şi Cauzei Lui.

Atunci când Domnul Îşi va înălţa Numele Lui, vorfi înălţaţi şi cei ce-L iubesc.

Când El Îşi va elibera Cuvântul Său, vor fi liberi şicei ce-L mărturisesc.

Şi când va birui Cauza Sa, se vor bucura şi cei careluptă şi suferă pentru ea.

12. Acei oameni cu care Dumnezeu a făcut minunişi ai căror ochi uimiţi de mirare şi înlăcrimaţi de recu-noştinţă au privit puterea minunilor lui Dumnezeu des-făşurată în faţa lor şi pentru ei


sunt şi vor fi datori cât vor trăi să nu mai uite nici-odată lucrul acesta,

ci să-l vestească necurmat.

13. Oricine, în necazurile sale, s-a împărtăşit dinmarile binefaceri, binecuvântări şi minuni ale lui IisusHristos, Domnul nostru,

este dator să le vestească mereu şi tuturora, spreslava lui Dumnezeu

şi spre îmbărbătarea acelora care vor mai ajungevreodată în astfel de stări,

ca să aibă credinţă,să alerge şi ei la Dumnezeu,să-I ceară şi ei ajutorul Lui şi, căpătând acest aju-

tor, să-L laude după cuviinţă (Ps 107, 21-22).

14. Şi cine să-I mărturisească marea putere a Dom-nului dacă nu voi, cei care aţi văzut binecuvântările Luişi le-aţi gustat?

Voi, care aţi fost morţi – şi numai El v-a putut învia;aţi fost pierduţi – şi numai El v-a aflat;aţi fost condamnaţi – şi numai El v-a eliberat;aţi fost în cea mai grea şi deznădăjduită stare – şi

numai El v-a umplut dintr-o dată inimile de bucurie şide lumină.

Ce mult Îi datoraţi voi slavă lui Dumnezeu!

15. Dumnezeu înalţă în locuri de cinste şi de stă-pânire pe cine vrea El şi astăzi, în orice parte a lumii,

şi tot El coboară sau prăbuşeşte din aceste locuri peaceia care nu-I împlinesc voia Sa şi planurile Sale

pentru împlinirea cărora îi înălţase.


16. Nimeni nu-şi poate lua o funcţie de înaltă răspun-dere singur, ci numai dacă i s-a dat din cer (In 19, 11).

De aceea noi suntem datori a-i privi pe aceştioameni totdeauna cu seriozitate şi cu respect.

17. De vreme ce un om este înălţat într-un loc demare răspundere, el are – sau trebuie să aibă – totdea-una şi conştiinţa răspunderii pe care i-o cere loculînsemnat ce-l ocupă. Căci dacă nu are şi dacă nu-şi for-mează această conştiinţă, va avea grijă Acela Care l-aînălţat acolo să-l şi coboare iarăşi.

18. Dar precum sunt unele vase pentru o întrebu-inţare bună,

iar altele pentru o întrebuinţare rea,tot aşa sunt înălţaţi şi oamenii: ori pentru a face

binele celor buni,ori pentru a pedepsi răul celor răi,ori pentru înălţarea şi propăşirea credinţei,ori pentru cernerea şi încercarea ei.Ca să îndrepte ce trebuie îndreptat şi ca să pedep-

sească ce trebuie pedepsit.

19. O, om, oricine ai fi tu, care eşti înălţat deDumnezeu până la vreo funcţie înaltă, pentru o vreme,

să ştii că, cu cât stai mai sus, cu atâta ai o răspun-dere mai mare faţă de Acela Care te-a înălţat acolo şiCare te ţine încă.

Nu te îngâmfa ca şi cum prin puterea ta sau prinmeritele tale

ai sta unde eşti,


ci teme-te!Căci Dumnezeu, Care te-a înălţat spre a-I împlini

un plan al Săuşi Care îţi cere să-ţi faci conştiincios datoria pentru

care te-a înălţat,poate foarte uşor să te coboaresau să te prăbuşească iarăşi înapoi, într-o clipă.

20. Trimişii Domnului au căpătat puterea nu numaisă se împotrivească vrăjmaşului lor, diavolul, ci să-l şibiruie.

Cine luptă cu încredere în puterea cea mare a luiDumnezeu totdeauna se întoarce biruitor, din orice con-fruntare cu orice vrăjmaş.

Hristos este Veşnicul Biruitor – niciodată biruit.Oricine stă şi luptă de partea Lui va fi sigur şi totdea-una biruitor.

Slavă veşnică lui Iisus Biruitorul!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

De poţi crede, ai din toate un mântuitor folos;totul este cu putinţă celui drept şi credincios.


2. ARME ŞI ROADE

1. Armele Duhului Sfânt sunt şi roadele Lui (Gal5, 22).

Sunt şi virtuţile sufletului credincios – dar sunt şiputerea lui.

Sunt meritul străduinţelor noastre – dar sunt şi da-rul lui Dumnezeu.

Când noi ne străduim cu smerenie şi sinceritate săaducem aceste roade, Domnul Duhul Sfânt face din elearmele noastre de apărare.

2. Neprihănirea este şi o armă de lovire, dar şi deapărare (II Cor 6, 7).

Râvna este un mijloc prin care sufletul capătă nunumai bucurie, dar şi roade.

Credinţa neschimbată şi vie este nu numai un pu-ternic scut de apărare împotriva săgeţilor arzătoare alecelui rău, ci este şi o mare putere biruitoare asupradiavolului.


3. Coiful mântuirii, adică adăpostul dreptei învă-ţături, este nu numai apărarea minţii împotriva înşelă-ciunii şi a rătăcirilor,

dar este şi puterea unei pătrunzătoare înţelepciuni,este o lumină şi un îndreptar folositor spre mântu-

irea multora.

4. Nimeni nu se poate dezvinovăţi spunând că elnu-L poate vedea şi că nu-L poate cunoaşte pe Dumnezeu,

când lucrările Sale grăiesc aşa de puternic despreDomnul,

când sunt atâtea mărturii atât din afara noastră, câtşi din lăuntrul nostru.

Şi când gândurile noastre care între ele se învino-văţesc sau se dezvinovăţesc, ele însele sunt o mărturieputernică din lăuntrul nostru.

Care dintre noi se poate dezvinovăţi că nu L-a pu-tut vedea şi simţi atât în afara, cât şi în lăuntrul său peDumnezeu?

5. Cunoscut este Dumnezeu – scrie Cuvântul SăuSfânt –

şi cunoscută este voia Lui fiecărui om, căci estedescoperită prin mintea şi prin conştiinţa sa fiecăruia,în măsura în care fiecare are nevoie de această cu-noaştere

şi o doreşte pentru mântuirea sa.Numai dacă mintea omului voieşte să asculte de

Dumnezeuşi dacă inima lui voieşte să-L urmeze.


6. Cunoscută îi este fiecărui om şi scurtimea vieţiiacesteia

şi cunoscută îi este şi apropierea morţii sale.Cunoscută îi este aşteptarea Judecăţii veşniceşi cunoscută îi poate fi şi răsplata faptelor sale de

pe pământ.Numai dacă sufletul lui vrea să ţină seama cu folos

de tot ce cunoaştesau dacă nu vrea.

7. Dumnezeu ştie cât cunoaştem fiecare dintre noidin poruncile şi voile Sale,

căci de Duhul Său şi de ochii Lui nu ne putem as-cunde nimeni dintre noi, cum nu ne putem ascunde depropriul nostru cuget.

De aceea răspunderea fiecăruia în faţa Lui ne ră-mâne întreagă.

8. Putem să trăim nepăsători ca şi cum nici n-ar fimoarte şi judecată, răsplată sau osândă veşnică nicio-dată – dacă vrem.

Dar vine Ziua cea Înfricoşată de care nu ne vomputea nici ascunde, nici feri, nici unul şi nicăieri.

Atunci va trebui să o vedem tremurând –nici unul nu va scăpa de asta!

9. Vine îngerul fioros al morţii, care ne va aflaoriunde vom fi

şi ne va târî la Judecata lui Dumnezeu, în care n-amcrezut (dacă n-am crezut)


şi ne va arunca în osânda Cuvântului Său pe carel-am batjocorit (dacă l-am batjocorit)

şi în chinurile conştiinţei, în focul veşnic de caream râs (dacă am râs).

Ce vei face tu atunci?Şi ce-ţi va mai rămâne după aceea?

10. Dacă puterea lui Dumnezeu n-ar pune un hotarpeste care tăria apei să nu treacă,

sau puterea focului să nu se ridice,sau zguduirea cutremurelor să nu-l depăşească,sau întinderea groazei să nu se lărgeascăşi pustiirile morţii să nu-l treacă,– cine li s-ar mai împotrivi?Dar bunătatea lui Dumnezeu a pus acest hotar

tocmai pentru a apăra viaţa – care în orice clipă ar puteafi nimicită fără apărarea Lui.

11. Ce va fi oare când mânia cea dreaptă a luiDumnezeu va porunci pedepsirea omenirii, îngăduindputerilor Naturii dezlănţuirea întregii lor urgii împotri-va acestei lumi ajunse la culmea nelegiuirilor şi a stri-căciunii ei?

O, Dumnezeule Bun, ai milă şi atunci de noi!

12. Ce va fi oare când toate puterile naturii, caresunt şi ele în mâna cea tare a lui Dumnezeu nişte unelteale mâniei şi ale dreptei pedepsiri a Lui...

ce va fi în Ziua cea Înfricoşată când ele se vor unica să împlinească zdrobitor, grabnic şi cumplit porun-cile nimicitoare asupra păcatului lumii


şi pedepsele judecăţilor înştiinţate de CuvântulSfânt (Mt 24, 21-22; II Ptr 3, 7-12; I Tes 5, 2-3;Apoc 16)?

Cine va mai putea sta atunci împotriva mânieiacestora, ca să le oprească şi să le întoarcă înapoi,

când Însuşi Dumnezeu le-a poruncit dezlănţuirea?De mânia lui Dumnezeu nu există decât o singură

scăpare: în braţele lui Iisus.Vino cu lacrimi de căinţă acum în aceste braţe ier-

tătoare!

13. Dacă nu vrei să vii acum la Domnul IisusHristos,

ca să te împace cu Dumnezeu, Tatăl cel Ceresc şiSfânt, şi să-ţi dea, sub Crucea Lui, adăpostul mântuitorde toată judecata şi pedeapsa viitoare – gândeşte-te.

Cine te va acoperi de ploaia focului, a grindinei şide căderea stâncilor?

Cine să-ţi vină în ajutor, dacă Singurul MântuitorCare te-ar putea ajuta este chiar Acela Care te osândeş-te că nu L-ai primit?

14. Rugăciunea nu-ţi poate aduce decât folos,oricând strigă către Domnul cineva pentru tine cu

credinţă şi oriunde cineva se roagă pentru sănătatea şimântuirea ta.

Dar este cu totul altceva când tu însuţi, cu glasul tău,cu lacrimile tale,cu inima ta sinceră,cu dragostea şi cu credinţa ta strigi fierbinte către

Bunul Dumnezeu,


înfăţişându-I cu adâncă sinceritate şi smereniecererile şi dorinţele pe care le ai.

Pe ce ştii că face altul, nu fi sigur niciodată. Fii si-gur numai pe ceea ce faci tu însuţi.

15. Nimeni altcineva de pe lumea aceasta nu poateplânge în locul tău

şi nu se poate înfăţişa atât de stăruitor înaintea luiDumnezeu

pentru trebuinţele tale, pentru iertarea şi mântuireata – decât tu însuţi.

16. Desigur, este bine ca oricine care crede înDumnezeu şi-L ascultă să se roage pentru iertarea şimântuirea ta.

Dar să plângă în locul tău pentru păcatele tale,să se căiască şi să se pocăiască sincer pentru ele…să se întoarcă la Dumnezeu din toată inima pentru

tine,– nimeni altcineva pe pământ n-o poate face în aşa

fel ca tine însuţi,nimeni în aşa fel, încât să nu mai fii dator s-o faci

tu personal.Nici nu lăsa niciodată şi nimănui grija asta, ca să

nu te trezeşti pierdut.

17. Numai dacă însoţeşti şi tu însuţi, cu partearugăciunii tale, rugăciunile celor ce strigă către Domnulpentru tine,

abia atunci poţi avea un folos adevărat din acesterugăciuni.


Altfel, dacă în timp ce alţii se roagă pentru tine,sau postesc, sau se luptă pentru mântuirea ta,

ţie nici nu-ţi pasă prea mult de aceasta, nu verşi la-crimi şi nici nu-ţi deschizi gura sau nu-ţi întristezi inima,

– atunci oricât de fierbinţi ar fi acele rugăciuni, s-arputea să nu-ţi folosească la nimic.

Atunci cele mai fierbinţi rugăciuni ale altora pentrutine s-ar putea să fie zadarnice (Ier 7, 16; I In 5, 16).

18. Nu te rezema niciodată numai pe ceea ce facalţii pentru tine, oricâte merite ar avea ei înaintea luiDumnezeu.

Nu te mulţumi numai că ai plătit la biserică să seroage pentru tine.

Nu rămâne numai la rugăciunea pe care o fac pen-tru tine cei care se roagă fierbinte pentru iertarea şimântuirea ta,

pentru vindecarea şi izbăvirea ta.Ci tu însuţi zdrobeşte-ţi inima în lacrimi şi pocă-

inţă. Numai aşa vei avea folos de rugăciune.

19. Poate că se roagă şi părinţii tăi sau soţul tăupentru tine,

ori copiii tăi, ori fraţii tăi,ori păstorul tău duhovnicesc, ori cei ce te iubesc şi

se gândesc la tine,– dar cazi şi tu însuţi înaintea Domnului, cu ge-

nunchii tăi,strigă şi tu către Domnul cu glasul tăuşi te roagă şi tu către El cu lacrimile tale.Numai aşa să fii sigur că eşti izbăvit.


20. O, câte binecuvântări ale lui Dumnezeu nule-am pierdut noi numai din pricină că nu ne-am ridicatglasul să le cerem cu credinţă şi cu răbdare!

Cât de bucuros ni le-ar fi dat nouă Tatăl nostru celCeresc dacă I le-am fi cerut

– şi îndată ce I le-am fi cerut – dacă am fi avutcredinţă şi lacrimi!

O, Dumnezeul nostru Sfânt, dă-ne tuturor credinţăşi lacrimi, pentru ca rugăciunile noastre să fie bineprimite la Tine.

* * *

Cuvinte înţelepte

Îndrumarea şi credinţa sunt surori de-aceeaşi mamă:când credinţa-i o comoară,îndrumarea-i ţine seamă.De sunt drepte, duc la viaţă;de sunt strâmbe, la pierzare.Scumpe sunt credinţa dreaptăşi-nţeleapta îndrumare.


Şi vântul şopteşteŞi vântul şopteşteŞi vântul şopteşteŞi vântul şopteşte

Şi vântul şopteşte – şi norii zâmbesc,şi zarea luceşte – şi razele cresc,şi frunzele cântă – şi zorii doresc,şi noaptea suspină:– Iisus, Te iubesc!

Dar vântul înceată – şi noaptea s-a stins,şi zarea surâde – şi raza s-a-ncins,şi frunza suspină – şi totu-i învinsde taina iubirii– Iisus necuprins!

Şi iarăşi grădina se uscă de jar,şi inima arde de singură iar,şi umbra-mi rămâne lipită de zid,şi uşa tot singur,– Iisus, o deschid!

Coboară-mi lumină din zorii târzii,deschide-ţi spre mine cărări auriişi-mi umple cuprinsul cu dragi simfonii;e ceasul, e clipa,– Iisus, ca să vii!


3. MEDITAŢIE ŞI TRĂIRE

1. Meditaţia înseamnă adâncirea Cuvântului luiDumnezeu.

Adâncirea înseamnă cunoaşterea Domnului Iisus.Cunoaşterea înseamnă trăirea în Duhul Sfânt.Trăirea înseamnă părtăşie şi împreună-lucrare cu

Dumnezeu (I Cor 3, 9)şi roadele doveditoare ale acestei Taine dumne-

zeieşti (Gal 5, 22).

2. Nimeni nu poate ajunge la o înaltă şi vrednicăpărtăşie şi împreună-lucrare cu Dumnezeu fără o lim-pede cunoaştere a Lui,

cunoaştere căpătată prin adâncirea şi meditarea stă-ruitoare asupra Cuvântului Său şi a Voii Sale.

3. Cum să poate cineva face voia lui Dumnezeusau învăţa pe alţii s-o facă,dacă el însuşi n-a adâncit mai întâi cu rugăciune

Cuvântul Sfânt?


Şi dacă nu şi-a deprins prin meditaţie mai întâi elînsuşi mintea,

spre a cunoaşte bine care este voia lui Dumnezeucea sfântă, plăcută şi desăvârşită?

Cum poate cineva să cunoască gândul lui Hristosdin Cuvintele Sale,

dacă nu cugetă liniştitşi nu s-a obişnuit să adâncească în fiecare zi înţe-

lesul acelui Sfânt Cuvânt?

4. Meditaţia este cheia de aur cu care deschiziîncăperile minunate ale tainelor Sfintei Scripturi.

Acolo sunt ascunse nebănuite bogăţii de frumuseţeşi de lumină.

Dar numai cei ce ostenesc pentru dobândirea lormerită să le afle.

5. O, câte ceasuri fericite petreci, când privirea şiinima ta cea nouă ţi se desfată,

privind şi simţind, din adâncirea Sfintelor Scrip-turi, haruri mereu mai proaspete şi mari, prin meditaţi-ile asupra Cuvintelor voii Domnului!

Este ca şi când, printr-un fir ceresc, ai primi comu-nicarea tainelor dumnezeieşti de la El,

care te învăluie în o tot mai fericită şi dulce luminăşi bucurie, îmbogăţindu-ţi mintea şi inima.

6. O, de ce mare dar se lipsesc acei care nu se obiş-nuiesc să se aplece în linişte şi în rugăciune

şi nu-şi fac timp să cugete în tăcere şi singurătateasupra cuvintelor lui Dumnezeu!


Meditaţia şi liniştea sunt cele două stări în care nevorbeşte Dumnezeu.

7. Acei care noaptea stau să gândească la atâtealucruri zadarnice şi vinovate şi nu caută să cugete laLegea Domnului,

meditând asupra îndrumărilor către fericirea trăiriiei, se lipsesc de cele mai cereşti binecuvântări.

Din cauza aceasta este atât de goală şi de searbădăviaţa şi vorbirea atâtor oameni,

dintre care mulţi se cred credincioşi.

8. Sufletul meditativ şi smerit capătă cea mailimpede încredinţare asupra dreptarului învăţăturii să-nătoase (II Tim 1, 13), după care să umble luminos.

Acela, cunoscând drept înţelesul Adevărului des-coperit, se îmbogăţeşte tot mai mult faţă de Dumnezeu,

îmbogăţindu-i şi pe alţii (II Cor 6, 10)…

9. Acela care în „meditaţia” sa nu este călăuzit deînvăţătura sănătoasă (Tit 1, 9)

şi de un cuget smerit şi evlavios, acela, dimpo-trivă, cu cât „meditează” mai mult, cu atâta se încurcămai rău.

Din aceste „meditaţii” vinovate ies apoi răstălmă-cirile şi abaterile de la adevăr

şi ies falsele crezuri şi toate celelalte dezbinăripăgubitoare.

Vai de cine se apropie de Cuvântul lui Dumnezeufără smerenie şi fără sinceritate.


10. Nimic nu poate fi mai plăcut înaintea lui Dum-nezeu decât ascultarea smerită şi evlavioasă a voii Sale.

Cu nimic nu-L putem bucura mai mult pe Dum-nezeu decât cu o smerită şi grabnică dorinţă de ascul-tare a Cuvintelor Lui.

Pe calea unirii cu fraţii. Şi pe urmele înaintaşilorsfinţi.

11. Ascultarea noastră din inimă este cea mai plă-cută jertfă pe care I-o putem aduce Domnului

şi nici o altă jertfă nu o poate înlocui sau întrece peaceasta (I Sam 15, 22).

În locul unei inimi ascultătoare, nimeni nu va puteapune înaintea lui Dumnezeu, nimic şi niciodată, ca să-Ipoată fi la fel de plăcut.

12. De câtă bunăvoinţă se învredniceşte fiul, saurobul, sau ucenicul care arată o evlavioasă ascultare deDumnezeu, oriunde ar fi el!

Când într-o casă se găseşte un astfel de suflet as-cultător, chiar întreaga casă este iubită din pricina lui.

Când o întreagă familie este aşa, ea va fi o binecu-vântare a întregii cetăţi unde se află

sau chiar a întregii ţări…

13. Niciodată n-am putea dori ceva mai fericit pen-tru poporul nostru decât să-şi primească şi să-şi păstrezetotdeauna un evlavios duh al ascultării de Hristos.

Căci din această mare binecuvântare şi binefacerecurg toate celelalte binefaceri sfinte,

cu un belşug şi cu o durată veşnică pentru toţi.


14. O, poporul meu, în mijlocul căruia au strălucitlumini pe care puţine popoare le-au avut,

poporul meu şi neamul meu, în mijlocul căruia aurăsărit cuvinte de foc şi pentru care au curs râuri de la-crimi sfinte şi îngereşti,

poporul meu, câte chemări stăruitoare ale dragosteilui Hristos ai auzit,

dar nu le-ai ascultat!O, de câte nenorociri ai fi putut fi scăpat şi tu,ca Ierusalimul cândva,dacă ai fi cunoscut şi tu vremea cercetării tale,vremea când te cerceta dragostea lui Dumnezeu…dar n-ai cunoscut-o!O, cetatea mea şi familia mea, pentru care s-au

înălţat spre cer atâtea rugăciuni şi jertfeşi către care au venit din cer atâtea dovezi de milă

şi de iubire,Dumnezeu să nu te lase să mori în neascultarea ta.

15. Preabunule Doamne, Te rugăm, ascultă-ne ori-când ne rugăm cu lacrimi amare şi fierbinţi

pentru toţi cei dragi ai noştricare totuşi nu voiesc şi nu voiescsă Te asculte!Nimic nu ne doare mai adânc decât această rană ca-

re nu se mai vindecă…nu ştim până când nu ni se mai vindecă…

16. De câte ori privim la aceste scumpe fiinţe cucare suntem de acelaşi sânge,

de aceeaşi carne şi de acelaşi os


şi gândim la starea lor, la viitorul care îi aşteaptă,fără să asculte şi să iubească voia Ta,

…de câte ori vedem că încă o zi trece, iar ei rămânîn aceeaşi rea stare, inima ni se rupe de durere...

Ce am mai putea face pentru ei, Doamne, când ori-ce cuvânt de chemare le-a ajuns de nemaisuferit?

O, Dumnezeule, ai milă nesfârşită faţă de ei…Ai o milă mai mare şi mai îndelungată decât neas-

cultarea lor.Şi mântuieşte-i, Doamne, totuşi şi pe ei.

17. Nici un păcat nu poate fi mai întâi şi nici maimare decât călcarea legământului făcut cu Dumnezeu.Şi făcut lui Hristos.

Căci atunci când inima omului se apleacă spre gla-sul ispitei,

atunci cel dintâi rău şi cel dintâi paseste călcarea legământului sfânt.

18. Toate Tainele Bisericii vii, toate aceste sfinteacte pecetluite cu Duhul Sfânt sunt legămintele noastrecu Dumnezeu.

Să nu le uităm nici o clipă!Şi să le ţinem cu cea mai sfântă temere de Dum-

nezeu.Toate acestea sunt legăminte cutremurător de sfin-

te, pe care fiecare dintre noi le-am făcut într-o veşnicămăsură

– sau le facem cu Dumnezeu…Dar vai, pe cât de uşor le fac, pe atât de uşor le şi

calcă mulţi dintre noi.


Şi vai veşnic de călcătorii legământului cu Dum-nezeu.

Când marele şi sfintele noastre legăminte cu Dum-nezeu au ajuns atât de dispreţuite şi de călcate în pi-cioare de cei mai mulţi,

cum să nu vină mânia lui Dumnezeu peste cei neas-cultători şi peste tot viitorul lor,

cum să nu vină dreapta pedeapsă meritată de laDumnezeu?

Căci numai din pricina călcării acestor mari legă-minte vin toate pedepsele,

atât peste cei care cred în Dumnezeu,cât şi peste ceilalţi.O, Dumnezeul nostru, Te rugăm, ajută-ne să ne

ţinem în sfinţenie tot legământul pus în faţa Ta.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Dacă-ncredinţarea minţii nu aduce după eaşi pe-a inimii – e semnul că o parte-a ei e rea.


4. DEPĂRTARE ŞI AMINTIRE

1. Câtă vreme cineva, înstrăinat fiind, îşi mai aduceaminte,

– oricât de departe ar fişi oricât de demult s-ar fi dus –tot mai poate afla iarăşi drumul înapoi…Fericit este oricine află drumul înapoi, spre Tatăl.

Dragostea îl va îmbrăţişa totdeauna. Numai să nu vinăprea târziu.

2. Când cel înstrăinat s-a rupt total de rădăcina lui,de familia lui,de fraţii şi apropiaţii luişi de locul dragostei lui dintâi,– atunci nu va mai simţi niciodată în inima lui

dorul arzător de a mai întoarce iarăşi înapoi la ei.Şi acesta va muri străin, aşa cum şi merită.

3. Când fiul unor părinţi a ajuns atât de departe şide sus, încât s-a rupt nepăsător de orice amintire a co-pilăriei lui


şi nu-şi mai aduce aminte, nici nu vrea să-şi maiaducă, de părinţii lui,

– atunci nu mai află nici timp, nici prilej de nimicpentru ei.

Atunci poate sta ceasuri, sau zile, sau ani întregi custrăinii, cu prietenii, cu distracţiile, cu păcatele şi cuoricine,

– dar nu mai găseşte nici câteva minute pentru oscrisoare sau pentru un drum spre părinţii lui;

şi nu există o depărtare mai amară ca asta nicăieripe lume.

4. O, cât de nenorocită poate fi starea unui sufletcare nu-şi mai aduce aminte!

Starea unui suflet împovărat de păcate,înlănţuit şi robit de patimi şi ispite,ruinat de destrăbălări şi neînstare de nici un gând

sau cuget curat, recunoscător şi frumos faţă de cei căro-ra le este dator atât de mult.

Acesta a ajuns o pricină de râs şi de plâns,de batjocură şi de ruşineşi totuşi nu-şi mai aduce aminte de starea sa, ca să

se trezească îngrozit şi să se ridice.

5. Vai de cel care, fiind tată sau mamă, s-a rupt decopiii săi sau de soţul său

şi nu-şi mai aduce aminte de fiinţele pe care el le-aadus la viaţă,

dar pe care tot el le-a nefericit apoi, luându-le totce le era mai de preţ: dragostea sa caldă, grija sa ocro-titoare, inima lui scumpă.


Nici banii săi, nici pâinea sa şi hainele sale şi nicinimic pe lumea asta

nu va mai putea înlocui în viaţa lor ceea ce le-a luatel plecând.

6. Ce nefericiţi sunt toţi cei care ar trebui să-şiaducă aminte de unde au plecat –

şi nu-şi mai pot aduce…Care ar trebui să-şi aducă aminte de părinţii lor

bătrâni şi neputincioşi care i-au crescutşi de care acum le este ruşine şi greu să-şi mai

aducă aminte...Aceştia au decăzut mai adânc decât nişte animale

sau fiare care totuşi îngrijesc de ai lor.

7. Înlătură, Doamne, de peste mintea tuturor aces-tora tot ce mai împiedică aducerea lor aminte

şi tot ce opreşte şi împiedică inima lor şi întoar-cerea lor la cei de lângă care n-ar fi trebuit să se poatărupe niciodată.

Ci fă-i să vină cu toată graba,cu toată pocăinţaşi cu toată dragostea lor la Tine şi la cei dragi unde

sunt atât de doriţi.

8. Cât de rar poţi întâlni la aceeaşi fiinţă omeneascăşi o inimă neprihănită, şi nişte mâini pricepute!

Şi o minte talentată, şi nişte purtări frumoase!De cele mai multe ori, aceste virtuţi sunt foarte

despărţite unele de altele pe pământ.Unde este una, mereu lipseşte cealaltă.


9. Numai la oamenii aleşi de Dumnezeu pentru ochemare deosebită, Duhul Sfânt uneşte aceste două în-suşiri frumoase [şi ele se întâlnesc] la aceeaşi fiinţă,

– acestea fiind neapărat şi condiţiile pe care le cereDumnezeu unui vas al Său, unui suflet sfânt cu care Elva lucra împreună pe pământ:

inimă neprihănită şi mâini pricepute.Nici una din marile lucrări ale lui Dumnezeu nu s-a

putut face decât cu astfel de oameni.

10. În toate vremile mari,în toate împrejurările marişi pentru toate marile hotărâri ale Sale, Domnul

Dumnezeu a ales, a pregătit şi a folosit numai slujitorineprihăniţi şi pricepuţi.

De aceea toate lucrările Domnului au fost rodniceşi durabile,

căci numai neprihănirea şi înţelepciunea sunt înstare a face ceva temeinic, frumos şi bun.

11. Pentru dobândirea amânduror acestor virtuţi,omul trebuie să se roage,să lupteşi să muncească.Numai aşa se pot şi dobândi.Şi numai aşa se pot şi păstra.

12. Fericite sunt vremile şi locurile unde au trăitsau mai trăiesc,

învăţând şi îndrumând,astfel de oameni. Şi cu inima neprihănită,


şi cu mâini pricepute.Şi cu o simţire curată, dar şi cu o putere înţeleaptă.

13. Prin astfel de oameni a propăşit Lucrarea luiHristos pe pământ – şi numai prin astfel de oameni.

Prin ei a fost împrăştiat întunericul păgânismului –şi numai prin ei.

Prin ei a fost înnobilată arta, ştiinţa, literatura, mu-zica – şi numai prin ei.

Prin ei s-a răspândit adevărata cultură sănătoasă,prin ei s-au aşezat înţeleptele rânduieli prin care

morala, şi dreptatea,şi bunul simţ, şi cinstea,şi pacea, şi iubireaau adus şi au păstrat omenia între oameni pe pă-

mânt, de-a lungul istorieişi de-a lungul „geografiei”.

14. Ferice de poporul şi popoarele care au avut şimai au oameni neprihăniţi şi pricepuţi.

Ferice şi mai degrabă de cei care i-au ascultat, i-aupreţuit şi i-au urmat când i-au avut sau cât îi mai au.

Un astfel de popor preţuitor al aleşilor săi estetotdeauna binecuvântat

şi moşteneşte totdeauna un tezaur preţios şi un vi-itor fericit.

15. Dar vai de acel popor care, avându-i,în loc să-i preţuiască şi să-i urmeze, îi dispreţuieşte

şi îi prigoneşte


şi caută să-i trimită – prin moarte, cât mai curând, cumâinile goale – înapoi la Dumnezeul Care i-a trimis la ei.

Ce viitor mai poate aştepta pe un astfel de popor?

16. Păcatul, la fel cu satana din care s-a născut, estenu numai un vrăjmaş al lui Dumnezeu, prin cuvântulcel batjocoritor şi potrivnic,

– ci este şi un mare tâlhar care umblă mereu numaisă fure şi să pângărească tot ce este al lui Dumnezeu

sau este vrednic de închinare.

17. Oriunde se iveşte o lucrare scumpă pentru Dum-nezeu şi un altar curat pentru Hristos

sau o părtăşie dulce pentru Duhul Sfânt,acolo vrăjmaşul cel tâlhar îşi trimite îndată iscoa-

dele sale prin care, armele lui: prefăcătoria şi lăudă-roşenia,

ori promisiunile mincinoase şi răstălmăcirile in-teresate,

ori dragostea amăgitoare şi batjocoritoare a lucru-rilor sfinte,

– toate aceste arme blestemate el şi le foloseşte cuviclenie, ca mijloace de nimicire.

18. O, dragi suflete credincioase,oricât de grea ar fi starea în care ar ajunge, în vre-

mea vieţii voastre, moştenirea cea scumpă a lui Hristosşi sfinţenia Templului Său,

– voi să nu vă pierdeţi niciodată nici nădejdea şinici timpul,

ci să faceţi în toată vremea tot felul de cereri şi derugăciuni Domnului (Ef 6, 18).


Nu încetaţi să-i aduceţi aminte lui Dumnezeu descumpa Lui moştenire pustiită,

de sfântul Lui locaş care era cândva atât de plin decântări, dar care astăzi geme plin de apăsarea păcatelor;

– nu încetaţi până ce Domnul va veni şi vă va răs-punde.

19. Nu încetaţi strigătele voastre până când Dom-nul Îşi va aduce iarăşi aminte cu duioşie de dragostea şide grija Lui faţă de tot ce este sfânt, dar care este astăziîntr-o stare atât de tristă…

Nu încetaţi până când duioasa Lui iubire va birui,îndepărtând de peste noi pedepsele dreptăţii Sale.

20. Ce grea este noaptea aceea în care nu se maipoate zări chiar nici o lumină!

Ce grozavă poate fi închisoarea aceea din care numai poţi avea chiar nici o scăpare!

Ce deznădăjduită e acea prăpastie din care nu maipoţi zări chiar nici o ieşire…

Starea care, ca o lespede de mormânt, te închide, tesugrumă fără să poţi scăpa…

Dumnezeule al Îndurării, numai Tu mai poţi fiatunci singura noastră salvare.

Te rugăm, fii salvarea noastră totdeauna!Amin.


Fii puternică şi mareFii puternică şi mareFii puternică şi mareFii puternică şi mare

Fii puternică şi mareîn Hristos, credinţa mea,nici nu ştii azi ce mai areîncă Dumnezeu să-ţi dea!Nici gândeşti cu ce-ndurarebunătatea Lui mai vreasă-ţi prefacă noaptea-n soare,– ai Iubirea,crede-n ea!

Ţine steagul sus, purtându-l,ochii ţintă la Iisus,sfânt şi drept să-ţi fie gândul,hotărât cuvântul spus;neschimbat urmează-ţi rândul,neclintit unde-ai fost pus,El te va-nălţa, nălţându-L,– ai Nădejdea,ţine-o sus!

Nu ceda un iot din drumulAdevărului frumos,oricât te-ar călca duiumulveacului necredincios;toate vor pieri în scrumulunui prăpăd nemilos,– vină focul, crească fumul,– tu fii sigurîn Hristos!


5. AMENINŢARE ŞI IZBĂVIRE

1. Ce îngrozitor de grea este într-adevăr starea carete înghite ca o mlaştină sau ca un balaur,

starea din care nu mai vezi nici o scăpare.Dar nu deznădăjdui nici chiar atunci.Mai este o salvare la Dumnezeu! El are totdeauna

încă o uşă de salvare.Dar crede atât de puternic cum cere minunea pe

care o aştepţi.

2. Dar în cele mai grele din stările sale, sufletul ne-norocit de tot nu mai găseşte nici o putere, nici să seroage, nici să plângă, nici să mai îndrăznească o nă-dejde.

Ci stă pierdut, copleşit, leşinat – aşteptând să fieînghiţit.

O, atunci, Doamne, fă numai Tu totul!

3. Căci sufletul doborât de tot nici măcar conştiinţan-o mai are clară,


când sufleteşte el este mort înainte de a muri tru-peşte,

fiindcă noaptea grozavă şi grea, noaptea desăvâr-şită a prăbuşirii l-a cuprins, acoperindu-l şi îngropându-itot mai adânc întreagă fiinţa sa – şi cea duhovnicească,şi cea sufletească, şi cea trupească.

Vai de cel ce a ajuns astfel! Acesta şi-a pierdut pâ-nă şi speranţa – singura frânghie de salvare cu care l-arfi ridicat din valuri Dumnezeu.

4. Atunci puterile credinţei, adică înflăcărarea, râv-na şi dragostea, nu mai pot fi cum trebuie,

iar răul şi nenorocirea se întind şi se adâncescpeste tot.

Cangrena roade ucigător totul, până când pierzareanu mai poate fi nici ocolită, nici amânată.

Ce mântuitoare binefacere este o rămăşiţă curată,sănătoasă şi vie în această Lucrare!

5. Rămăşiţa aceasta este conştiinţa acelei lucrăriduhovniceşti

– şi totul depinde de lupta pe care o dă ea atât curăul dinăuntru, cât şi cu cel din afară,

atât cu duhurile vrăjmaşe, cât şi cu vrăjmaşiivăzuţi,

care în ceasul cel mai slab dau năvală cel mai tare,din toate părţile, cu gând să nimicească totul.

6. O, Doamne Dumnezeul nostru Cel nemărginit debun,

Te rugăm, ai cea mai multă milă de noi când sun-tem în stări de grea nenorocire


şi când răul ne cuprinde şi ne întunecă de peste tot.Oricare ar fi cauza nenorocirii noastre, Te rugăm,

Doamne Iisuse, nu ne părăsi de tot, căci chiar atunciavem cea mai mare nevoie de ajutorul Tău.

7. Preabunule Doamne, noi ştim că suntem nespusde vinovaţi în faţa Ta,

căci numai din pricina neascultării noastre vinepeste noi nenorocirea;

dar vezi, Doamne, starea noastră care este de multeori atât de grea, încât nu mai avem putere nici să ne mairugăm sau să mai nădăjduim în ajutor.

Nu ne lăsa, Preabunule Doamne, să ajungem nicio-dată până la stări deznădăjduite,

pentru ca să nu ne pierdem cu totul şi pe totdeauna.

8. Sunt multe piedici în calea rugăciunilor noastrepână la Dumnezeu.

De aceea, dacă rugăciunea nu este puternică, stă-ruitoare şi mereu înaltă, adeseori nu poate birui pie-dicile potrivnice şi nu poate ajunge până la Dumnezeu(Dan 10, 12-13).

9. Cea dintâi piedică în calea rugăciunii noastreeste adesea lenevirea duhului nostru

şi îndoiala inimii noastre.Ne rugăm adesea şi nu avem încrederea puternică

(Iac 1, 6)şi nădejdea cu care trebuie să ne adresăm lui Dum-

nezeu.Nu avem credinţa biruitoare, fără de care puţină

nădejde mai rămâne rugăciunii noastre.


10. O altă piedică în calea rugăciunii noastre esteoboseala şi părăsirea noastră.

După cel mai mic efort duhovnicesc,după cea mai mică luptă de rugăciune,obosim îndată, slăbim şi părăsim îndată lupta…Uităm Cuvântul Domnului care ne îndeamnă să ne

rugăm neîncetat şi să nu ne lăsăm (Lc 18, 1).Atunci cum să ne preţuiască Dumnezeu rugăciunea

noastră, când noi îi dăm aşa de puţin preţ?

11. Mai sunt apoi şi alte piedici în calea rugăciu-nilor noastre, mai ales aceea că ne rugăm cerând ceeace nu este permis, ceea ce este împotriva voii lui Dum-nezeu…

Sau cerem ca să întrebuinţăm rău (Iac 4, 3).Sau cerem ceea ce ne-ar fi spre rău, dacă am primi.În astfel de cazuri, răspunsul cel mai bun pe care

ni-l dă Dumnezeu este neprimirea rugăciunii noastre;orice alt răspuns ne-ar fi numai spre rău.

12. Rugăciunea este o luptă pentru grăbirea biruin-ţei Lucrării Domnului,

un ajutor pentru desăvârşirea altora,pentru statornicia lor,pentru mai marea stăruinţă a noastră în împlinirea

voii lui Dumnezeu (Col 4, 12).O astfel de rugăciune este totdeauna binecuvântată

şi primită.

13. Rugăciunea este un mare sprijin pe care îlputem da mai-marilor noştri în munca şi în lupta lor,


o mare binefacere pentru cei care au însărcinărideosebite în lucrarea lui Dumnezeu (II Cor 1, 11).

O, cât de des ar trebui să folosim această ru-găciune!

14. Rugăciunea poate întoarce, prin voia lui Dum-nezeu, multe planuri ale celor răi, spre mântuirea şibiruinţa noastră (Flp 1, 19).

Şi ne poate grăbi revederea cu cei pe care îi iubimşi îi dorim (Flm 22).

Numai să nu încetăm a ne ruga niciodată (I Tes 5, 7).Să ne rugăm mereu fierbinte şi plini de credinţă

(Iac 5, 15).

15. Sufletul care a umblat vreme îndelungată în în-tunericul apăsării şi al durerilor,

în cel al umilirilor silnice şi al răpirii drepturilorsale

sau în cel al batjocoririi sălbatice şi abuzive,sufletul acela îşi adună în lăuntrul său atâta putere

de a răbda şi atâta voinţă de a răzbi,încât rugăciunile lui îndelungi, stăruitoare şi puter-

nice nu pot să nu le învingă până la urmă.

16. Duhul rugăciunii credincioase, oricât de apăsatşi nedreptăţit ar fi, nu se roagă ca arătarea Domnului –în apărarea şi ajutorul lui – să se facă în răzbunare, înmânie sau în judecată,

ci în strălucire.Căci numai strălucirea este o arătare vrednică de

Dumnezeu.


Strălucirea măreaţă şi slăvită este cadrul vrednic deChipul Domnului.

Căci în strălucire neapropiată locuieşte Domnul (ITim 6, 16; Fapte 26, 13-15).

17. O, credincioşi slujitori ai lui Hristos din toatetimpurile, nu uitaţi că şi voi trebuie să-L arătaţi peDumnezeu prin faptele şi cuvintele voastre în chipul celmai strălucit.

Dacă vorbiţi despre Hristos, căutaţi să vorbiţi des-pre El cât mai strălucit…

Dacă scrieţi despre El, scrieţi cât mai strălucit.Dacă umblaţi cu El şi pentru El, umblaţi strălucit…Şi răsplata voastră va fi în strălucirea Lui.

18. Căderea poate fi de multe feluri.Poate fi o cădere în păcat… Aceasta este starea cea

mai rea... Starea cea mai fără Dumnezeu. Starea cea maideznădăjduită.

Cea mai fără de lumină şi fără de mântuire.Aceasta este adevărata moarte (Ef 2, 1-5).Toate celelalte căderi nu-s atât de grele ca asta.Dumnezeu poate salva chiar şi din asta. Dar ade-

sea, cel care a căzut aşa nu se mai roagă niciodată.

19. Poate fi o cădere în ispită…într-una din multele ispite pe care vrăjmaşul sufle-

telor noastre le seamănă în calea vieţii noastre de cre-dinţă ca pe nişte curse viclene şi ucigaşe (II Tim 2, 26).

Din această stare se poate scăpa uşor, dar trebuieneapărat o mare credinţă.

Şi adeseori – o răscumpărare pe măsura căderii.


20. Poate fi o cădere în lenea duhovnicească,în nepăsarea faţă de lucrarea lui Dumnezeu,în nepăsarea faţă de rugăciune, în nepăsarea faţă de

cercetarea bisericii şi a fraţilor…În izolare de frăţietate şi de Biserica lui Hristos.În împuţinarea credinţei,în răcirea dragostei,în slăbirea râvnei…Multe pot fi căderile omului duhovnicesc; dar, da-

că se poate ridica cu lacrimi de căinţă, şi cu rugăciunefierbinte, şi cu inima zdrobită, Sângele lui Hristos îl cu-răţă din nou.

Dar îi porunceşte: Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţise întâmple ceva şi mai rău.

Doamne şi Dumnezeul nostru, Te rugăm, nu nelăsa să cădem.

Iar dacă am căzut, ajută-ne să ne ridicăm îndată, culacrimi şi cu pocăinţă.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Numai cinstea şi credinţa îţi dau inima seninăşi nădejdea neclintită faţă de-orice-ar fi să vină.


6. CĂDEREA ŞI RIDICAREA

1. În multe feluri poate fi căderea unui suflet.Dar ori de ce fel ar fi nenorocirea căderii unui su-

flet credinciossau a unei lucrări duhovniceşti,totdeauna ridicarea sa poate veni numai într-un

singur fel şi într-un singur loc şi anume:de la puterea lui Dumnezeu – şi din puterea lacri-

milor şi a îndreptării sincere şi smerite.

2. De la Dumnezeu Singur îi poate veni omuluiridicarea şi din celelalte, orice căderi şi nenorociri tru-peşti,

dacă sufletul se îndreaptă cu toată credinţa spre El,cerându-I ajutorul Său grabnic,

şi dacă aşteaptă răbdător venirea izbăvirii Lui.

3. Împăcarea poate veni cu adevărat numai cândfiecare din cei cercetaţi, recunoscându-şi partea lui devină, se va curăţi şi îndrepta prin pocăinţă.


Când tot ce a fost rău în ei şi între ei va fi înlăturatdeplin,

şi când ei, înnoiţi prin focul şi prin lacrimile că-inţei, sunt făcuţi vrednici iarăşi de încrederea DomnuluiIisus Hristos, ca El să le poată încredinţa din nou paceaLui şi încrederea Sa.

4. Dezbinarea vine din pricina depărtării noastrede iubirea ascultării şi de smerenia umblării după voialui Dumnezeu în care ar trebui să fi rămas fiecare din-tre noi.

Da, numai din pricina depărtării de Domnul şi devoia Lui vine dezbinarea şi depărtarea acelora care,prin trufia inimii lor şi prin rătăcirea minţii, se potrupe de fraţi,

şi se pot ridica împotriva ascultării frăţeşti,şi pot strica învăţătura de la început.

5. Atunci când Dumnezeu se îndură de cel căzut îndezbinare, ca să-i trezească pocăinţa şi hotărârea deîndreptare,

atunci cel dintâi lucru pe care îl face robul Dom-nului este că urăşte păcatul

şi se depărtează hotărât şi pe totdeauna de păcat.Numai acestea sunt semnele adevăratei îndreptări.

6. Iar următorul pas pe care îl face – şi chiar înacelaşi timp, cu toată fiinţa sa smerită, într-o puternicăizbucnire de lacrimi, de râvnă şi de încredere –

este că omul acela face sincer şi fierbinte înnoirealegământului său cu Dumnezeu…


Înnoirea hotărârii şi mai puternice de a nu se maidepărta niciodată de ascultarea lui Dumnezeu.

Prin aceasta, el pecetluieşte frumos smerita luiîndreptare.

7. Binecuvântat este şi binecuvântat să fie acelsuflet

sau acel popor al lui Dumnezeucare, făcând acest fericit salt spre Lumină şi spre

Adevăr, nu mai recade apoi niciodată de la harul în carea fost primit şi aşezat de Hristos.

Nu priviţi niciodată îndreptat pe acela ce nu faceastfel!

8. Deşi litera Cuvântului Sfânt este atât de lumi-noasă,

deşi sunetele limbii în care sunt spuse cuvinteleDomnului sunt aşa de clare şi de frumoase pentru ori-care dintre noi,

– totuşi Glasul Domnului din Cuvântul Lui este aşade puţin cunoscut, aşa de slab ascultat şi aşa de rarînţeles cum trebuie.

De aceea sunt o sută şi o mie de feluri în care esterăstălmăcit.

9. Îndrumătorii gloatelor, neînţelegând ei înşişiGlasul Domnului din Cuvintele Lui, îşi spun prin eleglasul lor.

Necunoscând gândul Domnului din Cuvântul Lui,îşi pun în el gândul lor…


Neurmărind foloasele lui Hristos, toarnă în inimileascultătorilor duhul lor…

Şi vai, iată roadele dureroase şi amare.

10. Ai milă Tu, Doamne, tot mai mult de biatagloată creştină cu numele, dar şi mai vinovată cu fap-tele decât păgânii.

Căci creştinii sunt vinovaţi nu că n-au ştiut glasulTău, ci pentru că, ştiindu-l, l-au răstălmăcit şi sugrumat

cu o minte înşelată şi înşelătoareşi cu o inimă îmbolnăvită de păcat şi vinovată de

neascultare.

11. Când sufletul omului se împotriveşte mereu laorice chemare, Dumnezeu nu luptă la nesfârşit cu el.

Când trufia inimii omului rămâne nesupusă la oriceînştiinţare, vine o vreme când Domnul îl lasă.

Când voinţa omului nu ascultă nici un îndemn bun,Dumnezeu nu-i mai trimite nici unul.

Iar după aceasta vine sigur numai iadul.

12. Când lăcomia fiinţei omului după slava lumiinu se satură

şi când pofta firii, lăudăroşenia vieţii şi îndărătnicianeascultării pun stăpânire totală pe inima omului,

atunci Dumnezeu îl lasă pe om în voia pornirilorunei minţi blestemate

şi astfel omul ajunge plin de orice fel de nelegiu-ire… De desfrânare, de viclenie, de răutate, de pizmă, deucidere, de ceartă, de înşelăciune, de tot răul…


Căci nu trebuie o mai mare nenorocire decât minteablestemată.

13. Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterea libereivoinţe nu numai să ştim deosebi clar voia lui Dum-nezeu şi binele de rău

– dar să o şi facem.Şi o facem aşa de uşor când cu adevărat noi avem

şi voinţa să o facem!

14. În această voinţă spre a face voia lui Dum-nezeu, luptând contra pornirilor rele din inima noastrăfirească,

stă tot meritul nostruşi toată datoria noastră.În această luptă şi muncă se arată valoarea noastră,pe măsura eforturilor pe care le facem spre acele

fericite realizări care sunt roadele Duhului Sfânt şitrăirea voii lui Hristos.

15. Prin această luptă şi muncă, noi avem biru-inţele sfinte;

şi, pe măsura biruinţelor cât mai strălucite pe carele avem în această luptă dusă neîntrerupt şi până lamoarte, avem răsplata cerească.

16. Acei care şi-au putut îndruma şi stăpâni echi-librat voinţa lor au ajuns înţelepţi prin înfrânarea lor…

Iar cei care s-au lăsat biruiţi de patimi au ajunsnebuni şi pierduţi.


În aceste două feluri se împart toţi oamenii de pepământ.

17. După realizările sau prăbuşirile în munca şilupta dintre bine şi rău, vor fi răsplătiţi oamenii sau vorfi pedepsiţi.

Vor fi răsplătiţi sau pedepsiţi nu totdeauna în viaţă,dar totdeauna în moarte.

Nu totdeauna şi de către oameni, dar totdeauna decătre Dumnezeu.

18. Iată cât de atenţi urmăresc ochii Domnului totce se petrece înaintea Feţei Sale

şi astăzi, şi pretutindeni, şi tot ce se face în Nu-mele Său.

Cât de mult ţine El la sfinţenia Casei Sale şi cumrăsplăteşte El fiecăruia dintre cei care merg în adunareaLui, după cum merită fiecare (II Cron 6, 30).

Cine n-a văzut încă, vine vremea curând să vadă.

19. Cu ce frică sfântă ar trebui să ne înfăţişăm noitoţi, întotdeauna înaintea Domnului Dumnezeu, în loculSău şi în adunarea Sa, unde stă El!

Cum ar trebui să vorbim şi să tăcem acolo!Cum ar trebui să mergem şi să stăm acolo în faţa Lui!Cum ar trebuie să mărturisim şi să ascultăm cu-

vintele Lui!Cum ar trebui să ştim mereu şi să nu uităm nici-

odată că Dumnezeu Însuşi stă acolo, binecuvântând şijudecând!


Ca să ne învrednicim de binecuvântarea, şi nu dejudecata Lui.

20. Fereşte-te de adunările păcatului şi ale des-frânării.

De ale neascultării şi de ale rătăcirilor,de ale minciunii şi de ale batjocoririi.Ca nu cumva, pe neaşteptate, să vină acolo mânia

lui Dumnezeu în vreun fel peste ei.Să nu te afle şi pe tine în mijlocul acelora, ca nu

cumva să pieri cu ei.Dumnezeule al Milei, dă-ne vegherea şi rugăciunea

prin care să fim izbăviţi de ispită şi ispititor.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Doar credinţa poate face să trăieşti folositor,să poţi suferi-n tăcereşi să poţi muri uşor.


Har ceresc, condu-mă tuHar ceresc, condu-mă tuHar ceresc, condu-mă tuHar ceresc, condu-mă tu

Har ceresc, condu-mă tunumai spre iubire,ce să fac şi ce să nu,ea să-mi dea de ştire,ce să ţin şi ce să las,ea să mă înveţe,zi cu zi şi ceas cu ceas,vreau a’ ei poveţe!

Apa Ta mi-o vreau izvor,Faţa Ta-mi vreau soare,pe aripa Ta să zborfloare după floare,plânsul Tău în ochi mi-l vreau,leagăn, Sânu-Ţi dulce,duhul numai Ţie-mi dauseara să se culce.

Vino, Doamne, numai Tuşi mi-ndrumă bine,ce e vrednic şi ce nu,eu să-mi ştiu reţine.– Tot ce-i drept şi luminos,azi şi-n veşnicie,Har ceresc al lui Hristos,numai Tu-mi spui mie!


7. ÎNFĂŢIŞAREA ŞI JUDECATA

1. Vor fi judecaţi şi toţi aceia care se vor lăsa is-pitiţi să vorbească în chip batjocoritor despre lăcaşulDomnului, din pricina celor nevrednici de slujba Luidin el (Rom 14, 4-12).

Tu, în Casa Domnului, să nu judeci pe nimeni,decât pe tine şi păcatele tale.

Acolo este Dumnezeu tocmai ca să judece – nu teaşeza în locul Lui.

Ci stai în pocăinţă, la locul tău, ca să nu fii judecat.

2. Mâna cea înţeleaptă a lui Dumnezeu ne-a alcă-tuit chipul cel văzut,

iar dragostea Lui veşnică ne-a alcătuit chipul celveşnic şi nevăzut, adică fiinţa noastră spirituală.

Din viaţa Lui s-a desprins suflarea de viaţă carene-a înviat.

Şi Puterea Lui a pus în noi mişcarea.Să ne judecăm totdeauna, spre a avea şi înfăţişarea

cea corespunzătoare pe care ne-o doreşte El.


3. Din însuşirile nevăzute ale lui Dumnezeu ne-amprimit oricare dintre noi înţelepciunea şi virtuţile,

talentul şi geniul.Din voinţa Lui avem voinţaşi din inteligenţa Sa este conştiinţa pusă în noi.Nici o altă fiinţă dintre creaturile Sale văzute nu

mai este înzestrată atât de minunat– pentru că toate celelalte sunt lucrările Sale,dar noi suntem fiii Lui.

4. Cât de mare cinste este pentru noi că ne tragemdin Dumnezeu!

Că suntem fiii Perfecţiunii,adică fiii a tot ce este Înalt, Curat şi Bun,Adevărat, şi Vrednic, şi Frumos…Că suntem direct fiii Aceluia în Care toate acestea

sunt desăvârşite.

5. Şi ce dovadă mai puternică ar fi că suntem fiiiAtotputernicului Creator, decât faptul că noi înşine amprimit puterea de a crea, asemănându-ne astfel direct cuTatăl şi Creatorul nostru?

Ce altă creatură a mai primit o astfel de putere?Prin harul Tatălui nostru şi prin moştenirile dăruite

din El, câte minuni am creat şi creăm încă!

6. Dar, vai, ce trist, ce ruşinos, ce înjositor este dinpartea unora dintre noi că înadins nu vor să-şi re-cunoască

şi să-şi cinstească această origine dumnezeiască,ci în chip nebunesc aleg mai degrabă să spună că se

trag dintr-o altă creatură, nespus de inferioară,


dintr-un animal urât şi lipsit complet de oriceraţiune,

de orice însuşire bună,de orice sâmbure de lumină, prin structura sa, de la

originea saşi din toată specia sa.

7. Cine ar putea crede sincer această prostie defăi-mătoare pentru toţi oamenii, că noi ne tragem dintr-omaimuţă?

De unde să le fi putut da acest „părinte” puilor luiînsuşiri pe care el niciodată nu le-a avut

şi nici nu le va avea niciodată?Numai marele mincinos, diavolul, a putut scorni şi

crede lucrul acestade care până şi copiii cei sănătoşi râd.

8. O, frate om,oricine ai fi tu şi de oriunde ai fi de pe pământ,

gândeşte-te că tu nu poţi fi puiul unei creaturi josnice şiurâte, inconştiente şi neputincioase,

căci tot ce moştenim prin naştere în fiinţa noastrăeste înalt şi frumos,

inteligent şi puternic,superior şi liber…Noi nu putem avea alt tată decât pe Dumnezeu,

Suprema Frumuseţe, Inteligenţă şi Puternicie.

9. Privind spre Dumnezeu, ştim îndemnul înălţăriispre tot ce este Perfect.

Dar privind spre maimuţă – spre ce putem fi în-demnaţi?


10. Avem obligaţia faţă de originea noastră să tră-im într-un chip vrednic de Tatăl din Care ne tragem.

Să ne avântăm spre tot ce este mai înalt,nu numai prin progresul tehnicii şi prin înălţarea în

Cosmos, ci mai ales prin cultura şi morala noastră,care ar trebui să înainteze cel puţin egal cu tehnica.

11. Să ne lepădăm de tot ceea ce este josnic, dacăvrem să ajungem cu adevărat până la cel Preaînalt,

– şi să nu ne prăbuşim până la cel prea josnic.

12. Pentru cel care aşteaptă în stări nebănuit degrăbite, în locul cel mai greu, o minune izbăvitoare,

orice clipă este grea.Pentru un astfel de suflet, orice secundă este mult

şi orice întârziere poate fi nimicitoare.De aceea strigătele lui se înmulţesc pe măsură ce

vremea treceşi cresc în tărie pe măsură ce şi primejdia creşte.

13. În multe privinţe, adeseori altele sunt gândurileşi căile lui Dumnezeu decât gândurile şi căile omului.

De multe ori, tocmai tăcerea şi odihnirea în care nise pare că stă Dumnezeu este cea mai potrivită lucraredin partea Lui pentru noi.

Mult trebuie să se zbuciume în zadar un credinciosal Domnului până ce află acest adevăr!

14. De multe ori, tocmai primejdia de care netemem şi de care nu ne-a scăpat Dumnezeu era ceea ceatunci lipsea stării noastre.


Pe o cale mai aspră şi mai grea, ea trebuia să aducăîn viaţa noastră tocmai binele cel mai mare şi maifolositor pentru noi.

Numai că asta am aflat-o în urmă – şi nu întâi.

15. De multe ori, fiinţa sau lucrul care era comoaracea mai de preţ a inimii noastre

– şi pentru care ne rugăm lui Dumnezeu să nu ne-o ia –ar fi fost cauza unei veşnice nenorociri pentru noi,dacă nu ne-ar fi fost luată atunci de Dumnezeu.

16. Avem o foarte mare nevoie de o totală în-credere în înţelepciunea şi în bunătatea hotărârilor luiDumnezeu

ori de câte ori avem rugăciuni stăruitoare pentruizbăviri grabnice înaintea Lui.

17. Când, printr-o viaţă de adâncă ascultare faţă deDumnezeu,

noi ne-am deprins a avea acelaşi fel de a voi cu El,atunci şi toate rugăciunile noastre sunt împlinirea

gândurilor noastre (I In 5, 14).

18. Când noi trăim o prea puternică viaţă firească,iar în rugăciunile noastre cumpănesc prea greu

dorinţele fireşti,– atunci ştie Dumnezeu că multe din acele rugă-

ciuni e mai bine să nu ni le asculte.Mai bine să nu ne răspundă la acele rugăciuni,

mai bine să nu Se „obosească” să ni le împlineascăDumnezeu.


19. Când o dragoste a inimii noastre este o primej-die pentru mântuirea noastră, atunci Domnul ne-o ia.

Căci, dacă odorul inimii noastre nu ne-ar fi luat, arajunge pentru noi mai târziu o pricină de ruşine şi denimicire.

Prin înlăturarea răului mai devreme, Domnul nescapă, să nu ajungem într-un rău şi mai mare…

20. O, pentru cât de mulţi ar fi fost mai bine dacăerau prinşi la prima lor hoţie…

şi să fi fost pedepsiţi la primul lor păcat…şi să fi fost descoperiţi la prima cădere…Mulţi n-ar fi ajuns să meargă cu îndrăzneală pe

calea cea rea până mult mai târziu, când n-au mai pututfi salvaţi de nimeni.

Bunul nostru Dumnezeu, ai milă de toţi şi ne scapămai degrabă de răul pe care ni-l credem bine.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Cine ca un şchiop păşeşte va ajunge chiar aşa;credinciosul cel „ca lumea”în curând va fi ca ea.


8. PERMIS ŞI NEPERMIS

1. Prin rugăciuni stăruitoare, uneori poţi smulgedin mâna lui Dumnezeu chiar şi ceea ce El n-ar fi voitsă-ţi dea; ceea ce El nu-ţi permite.

Dar, vai, de câte ori după aceea vei regreta că aicerut cu stăruinţă ceea ce ai primit!

Şi că ai smuls din mâna Lui ceea ce era nepermis!

2. Pricina multor nenorociri de ale noastre a fost căam cerut prea stăruitor ceea ce cunoşteam că n-avemdrept să avem;

şi asta ne-a fost spre rău.O, de câte lacrimi, şi griji, şi necazuri am fi fost

scutiţi dacă n-am fi cerutşi dacă n-am fi primitmulte din cele ce le doream!…

3. Puţini din cei care lucrează şi luptă contra luiDumnezeu îşi dau cu adevărat seama de grozăvia şi ne-bunia faptelor pe care le săvârşesc.


Mulţi dintre cei care fac planurile cele mai vino-vate şi întreprind acţiunile cele mai potrivnice contralui Dumnezeu

nu-şi dau cu adevărat seama de crima pe care osăvârşesc.

Dar în măsura în care îşi dau seama – răspund.

4. Într-adevăr, cum spune psalmistul, cei ce fac ră-ul şi-au pierdut mintea… sunt inconştienţi.

Fiindcă omul cu mintea sănătoasă, atâta timp câtare mintea la locul ei, nu poate face răul.

Mintea lui sănătoasă nu-l lasă pe om să facă rău.Omul face răul numai într-un moment de eclipsare

a minţii sale.

5. Nimeni n-ar face răul dacă i-ar fi mintea luitotdeauna atentă, sănătoasă şi la locul ei.

Omul alunecă numai când nu este atent.Păcătuieşte numai când nu cugetă curat.Luptă contra lui Dumnezeu numai când îşi pierde

dreptarul şi controlul unei minţi sănătoase.Nimeni nu se angajează într-o astfel de nesocotită

faptă când are în întregime un control sănătos al uneiminţi limpezi.

6. Multe pot fi cauzele care eclipsează o parte aminţii omului – sau care i-o pot chiar întuneca de tot –

cauzele care îi pot anula omului pentru un timp saupentru totdeauna judecata lui sănătoasă.

În toate cazurile însă, această pierdere a minţii arela temelie unul din păcatele de moarte.


7. Trufia îl face pe om să-şi închipuie că puterea sauînţelepciunea care i se pare că o are într-un moment dat

e mai mare şi mai durabilă ca a tuturor.Pe omul mic, importanţa care i se dă – sau care şi-o

dă el însuşi – îl ameţeşte şi îl întunecă.Şi atunci ridică pumnul sau piciorul.Ameninţă sau loveşte pe semenii săi,asupreşte pe supuşii săi,batjocoreşte pe binefăcătorii săişi îndrăzneşte să se ridice până şi împotriva Fă-

cătorului şi Binefăcătorului său din ceruri.

8. Un om trufaş, prin faptele sale, ajunge asociatuldiavolului în lupta contra lui Dumnezeu.

Face pact de tovărăşie cu diavolul spre acelaşiscop: lupta contra lui Hristos.

Acest om sau acest fel de oameniorganizează apoi lupta contra lui Dumnezeu, contra

Numelui Său şi contra alor Săi.Şi duce această luptă cu toate mijloacele pe care

le are,pe care le răpeşte sau le inventează,spre a-L nimici pe Dumnezeu din toate cele din

afară şi dinlăuntru ale oamenilor.

9. Acei pe care, din pricina neascultării lor, Dum-nezeu îi lasă în voia minţii lor stricate sunt în stare deorice rău.

Mintea lor stricată îi duce la cele mai cutremurătoareşi monstruoase crime şi nelegiuiri (Rom 1, 29-30).


10. Câtă vreme omul mai trăieşte încăşi îşi mai poate recunoaşte prăbuşirea în care se

află,ca să se poată căi şi îndrepta atât de adânc, în faţa lui

Dumnezeu şi a oamenilor, pe cât de adânc a păcătuit,– mai poate fi o salvare.Atunci, dacă poate face saltul salvator până la sin-

ceritatea unei ascultări totale de Hristos, pentru întregrestul vieţii sale,

sufletul acela poate fi salvat…Altfel, niciodată.Niciodată!

11. Locaşul Domnului este totdeauna plăcut cândsufletele, pătrunse de evlavie, se duc în el să admireslava Domnului.

Şi când – atâta timp cât stau acolo – sunt pătrunsede cutremurul sfânt al Prezenţei Sale Preasfinte,

toate sufletele petrec cu Dumnezeu. Şi fiecare simtePrezenţa Lui după măsura sensibilităţii şi curăţiei sale.

12. În locaşul Domnului, atmosfera trebuie să fietotdeauna înălţătoare,

rugăciunile fierbinţi şi lacrimile uşurătoare,cântările pline de frumuseţe şi inimile străbătute

de fior,căci lumina plină de o blândă duioşie a lui Hristos

umple sufletele curăţite, revărsând tuturor bucuria ce-rească şi binecuvântările Lui îmbelşugate.

Numai atunci totul este înălţător şi dumnezeiesc…


13. Când inima conducătorilor şi a poporului s-astricat de la curăţia dragostei faţă de Dumnezeu, – totfarmecul sfânt s-a dus.

Când au început să uite şi să calce cu toţii sfinteleDomnului legăminte, făcute cândva pentru a fi veşnicecu Dumnezeu, totul e decăzut.

Şi întunericul se lasă peste toţi, în plină zi.

14. Când în viaţa şi în inima tuturor încep a-şi faceloc tot mai larg iubirile cele mai străine de Dumnezeu,

lumina bucuriilor se stinge.Când paşii lor pornesc tot mai îndrăzneţ pe căile

păcatelor păgâneşti, atunci toată Faţa Domnului şi totDuhul Său sunt întristate neîncetat între ei

– şi, în urmă, îndepărtate de tot…

15. Istoricul Iosif Flaviu scrie că numărul celorucişi de romani în timpul războiului din anul 70 a fostun milion trei sute treizeci şi şapte de mii patru sutenouăzeci de vieţi.

Iar numărul celor luaţi în robie, o sută şi una miişapte sute de oameni…

Templul a fost nimicit şi totul a fost ars……Iată preţul neascultării.Iată plata păcatului!Iată lecţia cutremurătoare la care trebuie să me-

dităm şi noi!

16. Oameni care să fie plini de încrederea în Dum-nezeu chiar în orice împrejurări sunt foarte puţini.

Sunt foarte puţini acei oameni în inima cărora lo-


cuieşte statornic şi liniştit o încredere nezdruncinată înDumnezeu.

Adică acei oameni care, nici chiar în cea mai greaprimejdie, să nu-şi piardă încrederea în izbândă,

nici nădejdea în biruinţă,nici pacea în răbdareşi nici bucuria liniştită în voia lui Dumnezeu.

17. În stări de mari primejdii, vitejii Domnului îiîncurajează şi îi întăresc pe toţi ceilalţi care, adesea,sunt pierduţi de tot.

Nimeni nu poate socoti cât aur valorează astfel deoameni plini de încredere, în locurile cele de grea în-cercare

şi în vremurile de mare întuneric,la răscrucile de mari întâmplări ale istoriei oame-

nilor.

18. În jurul unor focuri puternice şi-au încălzitsufletele mulţi pierduţi…

În locuri uscate şi pustii, mulţi însetaţi s-au adăpatzilnic din curajul şi încrederea oamenilor viteji, înno-indu-şi astfel puterea şi rezistenţa,

adăpându-se din izvoarele limpezi şi mereu proas-pete ale încurajării şi încrederii celor ce se bizuiesc peDomnul cu toată tăria lor.

19. În mijlocul mulţimii ajunse în faţa unui vrăjmaşmai puternic…

sau în vremi de mare primejdie…sau în stări de mari lipsuri,


– în care cei mai mulţi îşi pierd mintea,sau răbdarea,sau îndrumătoriişi ajung în panică –o, ce mare bine este atunci pentru toţi un om viteaz

şi încrezător, liniştit şi cumpătat!Cât de mult ar trebui să-I cerem lui Dumnezeu

astfel de oameni!Câte nenorociri nu se pot ocoli,câte vieţi nu se pot salvaşi câte bunuri nu pot fi câştigate printr-un om vi-

teaz, înţelept şi hotărât!Dumnezeul nostru, Te rugăm, dă poporului Tău şi

poporului nostru totdeauna astfel de suflete mari.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

A credinţei bucurie rară e, da-n veac rămâne;bucuria necredinţei scurtă-i azi – amară-i mâne.


Nu mai plângeţi, ochi iubiţiNu mai plângeţi, ochi iubiţiNu mai plângeţi, ochi iubiţiNu mai plângeţi, ochi iubiţi

Nu mai plângeţi, ochi iubiţi,lacrimă amară,Faţa Scumpă ce-O doriţi,tot pe norul ce-l priviţi,Se va-ntoarce iară.

Nu mai plânge, suflet drag,lângă ţărmul mării,în curând, al Nunţii Steagîţi va străluci pe pragceasul Cununării…

Nu mai plânge cu amar,inimă zdrobită,peste-al tău cernit hotar,în curând veni-va iarlună strălucită.

Fă-ţi mai vrednic sfântul sporpentru Cel ce Vine,căci, grăbit, plecatul dor,pe acelaşi dulce nor,va grăbi la tine.

Faţă scumpă, nu purtavăl de văduvie,că-n curând, pe fruntea ta,dulce te va sărutaSoţ de Veşnicie!


9. ÎNCREDEREA ŞI BIRUINŢA

1. Numai acela în inima căruia locuieşte necurmatîncrederea în Dumnezeu,

doar singur acela poate.Poate avea mintea echilibrată şi cuvântul liniştitor,faţa încurajatoare şi spiritul prezentîn clipele şi în împrejurările de mare spaimă şi

primejdie pentru toţi.

2. Crezând puternic în izbândă, omul încrezător şivede limpede calea spre ea.

Văzând limpede, poate avea un duh liniştit şi uncuvânt dătător de putere şi de speranţă.

Iar mulţimea, care mai mult simte decât înţelege,i se alătură acestuia într-un salt salvator ca printr-oînviere.

3. O, cât de mult suntem şi noi datori să le fimrecunoscători vitejilor poporului nostru…

Şi cât de mult trebuie să ne rugăm Bunului Dum-


nezeu ca să ne trimită mereu astfel de suflete mari, în-ţelepte şi încrezătoare,

căci totdeauna este atâta nevoie de ele, fiindcă lup-ta credinţei totdeauna poate ajunge într-un loc

sau într-un moment primejdios.

4. Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Slăvit,Te rugăm, nu lăsa niciodată şi nicăieri pe pământ

mulţimile fără izvoare de îmbărbătare,fără înflăcăraţi îndrumători, curajoşi şi înţelepţi, în

ceasul lor greuşi la răspântiile lor grele.

5. Te rugăm, Doamne, mai ales pentru vremurile şipentru sufletele ajunse în mari primejdii şi întuneric,

să nu le laşi, – ci trimite-le celor care gem în robiaasupritorilor tovarăşi plini de încredinţare şi de tăriesufletească temeinică, plini de o înţeleaptă şi salvatoarejudecată,

pentru ca să oprească la timp prăbuşirea în deznă-dejde şi în moarte a celor chinuiţi.

Şi a le reaprinde în inimi iarăşi viaţa prin speranţă.Căci dacă au puterea speranţei, oamenii îndură cu

răbdare, neînchipuit de mult,rezistând şi luptând până la sosirea mântuirii lor.

6. Când poporul Domnului a trebuit să treacă prinpustia care era şcoala lor, încercarea lor şi curăţirea lor,

atunci, pentru ei, Domnul a fost, ani îndelungaţi,noaptea stâlp de foc, iar ziua stâlp de nor…

Noaptea – nu numai spre a-i conduce prin întune-ric, dar şi spre a-i încălzi prin frig.


Ziua – nu numai spre a-i purta pe drumul mereunecunoscut, ci şi spre a-i umbri de căldura dogoritoarea soarelui pustiei (Exod 13, 21-22).

Aşa este mereu Domnul pentru toţi ai Lui.

7. Hristos este – pentru Biserica Sa, pentru OasteaSa şi pentru fiecare fiu al acestei Biserici şi Oştiri – nunumai Căpetenia credinţei, dar şi Desăvârşirea faptelor(Evr 12, 2).

Este nu numai Cel care ne luminează cum să facemce trebuie făcut,

dar ne şi ajută, făcându-ne în stare să facem acestea.El este nu numai învăţătura călăuzitoare pentru noi,

ci şi puterea apărătoare de rătăciri.Este nu numai un Soare luminător, ci şi un Scut

împotriva vrăjmaşului nostru.

8. Nimic pe lumea asta nu poate da unui om obucurie şi o încântare asemenea aceleia pe care o dăHristos.

Nimic nu se poate nici asemăna cu ea– şi comoara ei cu nimic nu poate fi nici înlocuită

şi nici schimbată.Cine o are cu adevărat şi-o apără şi şi-o păstrează

cu orice preţ.

9. Nici un om din lumea aceasta nu va putea spuneniciodată că Dumnezeu, faţă de el, n-a fost binevoitor.

Fiindcă nu este nimeni care, cercetându-şi sincerviaţa sa în faţa cerinţelor voii lui Dumnezeu, să nurecunoască şi să nu vadă


că, faţă de dânsul, Dumnezeu S-a purtat mult maibinevoitor de cum s-ar fi căzut.

10. Adeseori nu poţi vedea bunăvoinţa lui Dumnezeufaţă de alţii, fiindcă nu le cunoşti cele ascunse ale lor.

Dar faţă de tine o poţi vedea totdeauna, căci pe aletale cele ascunse le ştii. Şi ştii ce ai fi meritat pentru ele.

Chiar şi acel om peste care a venit mânia lui Dum-nezeu, totuşi chiar şi el,

cu destul de îndelungat timp înainte şi după,vede şi ştie că Dumnezeu i-a fost binevoitor.

11. E adevărat că peste Sodoma şi peste Ierusa-lim au venit cumplite pedepse de la Dumnezeu pânăla urmă…

Dar înainte de acestea, câtă vreme nu răsunasezadarnic pe uliţele şi în pieţele lor chemările şi avertis-mentele dumnezeieşti!

12. Cât de lungă şi cât de îngăduitoare a fost într-a-devăr bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de cei loviţi!

Ea a aşteptat îndelung, trecând cu mult şi pestetimpul de la care se putea vedea bine că nu mai poate finici o nădejde de îndreptare… nici măcar una.

13. Atât de îndelungată vreme Domnul te-a răbdat,te-a aşteptat şi pe tine,

ca şi pe mine, ca şi pe alţi semeni ai noştri, să teîntorci din calea cea rea,

să o rupi cu păcatul şi cu neascultarea ta şi să tepredai Lui.


Şi poate n-ai făcut-o nici până azi.O, de când era timpul să faci asta!

14. Cât de binevoitor S-a arătat El faţă de tine, chiarşi în acest timp, neîndepărtându-Se încă mânios de tineşi neîncetând să te cheme,

ci continuând să te iubească şi să te cerceteze; aaşteptat neîncetat să-ţi vină odată mintea sănătoasă…

Nu-i aşa că bunăvoinţă şi mai mare încă a avutDumnezeu faţă de toţi?

15. Nu este om pe lumea aceasta căruia Hristos sănu-i fi acoperit o sumedenie de păcate.

Chiar şi celor care nu vor să se lase de calea lor cearea, ci cu îndrăzneală vor să meargă până la moarte pecalea pierzării,

chiar şi acelora Dumnezeu le-a arătat atât de multăîngăduinţă şi milă, acoperindu-le atât de multă vreme

şi în atât de multe locurifaptele lor vinovate şi ruşinoase…

16. Aceasta nu pentru că nu L-ar fi vătămat nelegiu-irile făcute şi nu L-ar fi îndurerat această rea stare,

ci pentru ca, prin bunăvoinţa arătată faţă de bietulpăcătos nenorocit şi căzut, să vadă el, în sfârşit, cât debun este Dumnezeu chiar şi cu el

şi să se trezească, părăsindu-şi calea sa nefericită şipierzătoare venind cu pocăinţă la mântuire.

17. Tâlharul, dacă ar vrea să-şi aducă aminte câtepăcate i-a acoperit Dumnezeu înainte de a-l lăsa să fie


descoperit, s-ar prăbuşi înaintea lui Dumnezeu, de ruşi-ne şi de recunoştinţă.

Desfrânatul, la fel;mincinosul şi înşelătorul, tot aşa;vânzătorul şi prefăcutul, asemenea;ucigaşul şi clevetitorul, toţi-toţi, la fel.Dar oare câţi recunosc asta – şi să se întoarcă

înainte de a fi prea târziu?

18. Dumnezeu Şi-a oprit ani îndelungaţi, plin dedurere şi de îngăduinţă, plata dreptăţii Sale împotrivacelor care păcătuiau cu tot mai mare îndrăzneală.

Domnul suferea, văzându-i mereu săvârşind cu totmai multă neruşinare fărădelegile lor, şi i-a răbdat, aş-teptându-i.

Dar toate acestea numai până într-o zi.Până în ziua care pentru unii a venit, iar pentru alţii

nu-i departe, ci e aproape să vină.

19. Există o margine peste care nici o îndelungărăbdare a lui Dumnezeu nu mai trece.

Atunci Dumnezeu scoate la iveală totul (Isaia 47, 3).Iar nelegiuitul îndrăzneţ trebuie să plătească totul.Chiar şi cele acoperite în urmă, timp îndelungat, de

răbdarea lui Dumnezeu.

20. Dragă suflete care spui că eşti credincios înDumnezeu şi cunoşti Cuvântul cel aspru al Lui împotri-va oricărui păcat,

– oare la al câtelea păcat încă nedescoperit eşti şi tu?Şi câte crezi că-ţi mai poate acoperi şi răbda Dum-

nezeu?


La a câta desfrânare eşti,la al câtelea furt,la a câta beţieşi la a câta neascultare de Dumnezeu?Teme-te, căci asta poate fi ultima! Vino acum, dar

chiar acum, în clipa asta, şi, prăbuşindu-te îngrozit lapicioarele Lui, mărturiseşte-I cu durere zdrobitoare pă-catele tale şi pune legământ să nu le mai faci.

Din durerea pocăinţei şi din legământul curăţiei săte naşti din nou, alt om.

Dumnezeu să-ţi ajute!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Cu cei fără credinţă şi frică de Hristos,din tot ce faci şi umbli,– să n-aştepţi vreun folos.


10. TEAMĂ ŞI POCĂINŢĂ

1. Dacă nu te întorci la Dumnezeu şi nu părăseştipăcatul, ce vei face în clipa descoperirii şi a judecăţiilui Hristos?

Ce vei face în clipa întâlnirii cu Dumnezeu, şi curuşinea păcatelor făcute,

şi cu dispreţuirea Cuvântului Său,ori cu batjocorirea Duhului Sfânt,şi cu călcarea în picioare a Sfântului Său Sânge,şi cu legământul tău?Ce vei face, ce vei face atunci cu toate câte sunt

asupra conştiinţei tale, împovărând-o (Evr 10, 29)?Ce vei face cu ele?

2. Nu există nici un cetăţean mai de preţ pentru oţară decât acela cu adevărat credincios!

Nici un alt fiu al unei patrii pământeşti nu-i poate fiatât de folositor şi de necesar acesteia ca acela care estemai întâi un fiu credincios al Patriei şi al Împărăţiei luiDumnezeu.


3. Un credincios adevărat, nu numai prin cinsteaprin care umblă şi munceşte

sau prin curăţia şi hărnicia vieţii şi faptelor saleeste un model frumos şi un îndemn în mijlocul

altora.Dar el luptă neîncetat şi prin rugăciunile lui înain-

tea lui Dumnezeu pentru bunăstarea ţării sale,pentru conducătorii ei,pentru vremi de pace şi belşug în eaşi pentru izbăvirea de năvălirea altor neamuri.

4. Noi suntem convinşi că nici un alt mijloc nuexistă pentru ca ţara noastră să ajungă la un înalt nivelluminos şi fericit decât prin Hristos;

noi vom continua să lucrăm totdeauna şi să nerugăm neîncetat pentru mântuirea întregului nostrupopor;

noi vrem să luptăm, cu orice sacrificii, până la ca-păt, ca şi ţara noastră să ajungă la fericita stare a ascul-tării de Hristos. Lucrând pentru ea, lucrăm pentru copiiişi urmaşii noştri.

Şi numai prin Hristos putem cu toţii a ne bucura decel mai fericit trai.

5. În mijlocul ţării noastre a ridicat-o Dumnezeuşi din mijlocul poporului nostru s-a născut Oastea

Domnului, cu mijloacele specifice naturii şi credinţeipoporului nostru, atât de dulci şi de apropiate,

şi în dreapta învăţătură a Bisericii strămoşilornoştri,

– pentru ca toţi să o simţim cu totul pentru noi.


6. Această mişcare duhovnicească, adânc patrioticăprin năzuinţele ei sociale

şi adânc evanghelică prin solia sa,credem că este singura cale pentru cea mai puter-

nică trezire şi formare a conştiinţei sfinte, şi demne, şifericite în poporul nostru.

Prin ea se poate face saltul fericit spre o trăire lacel mai înalt nivel moral a individului şi a societăţiinoastre.

Întreg sufletul poporului nostru a simţit şi simteaceasta.

7. Nu numai noi, dar toţi fraţii noştri care doresc cuadevărat ridicarea patriei noastre până la starea supe-rioară, demnă şi fericită nu trebuie să încetăm niciodatăa ne ruga lui Dumnezeu

şi a lucra, şi a lupta cu toată puterea noastră pentruacest scop,

adânc încredinţaţi că în felul acesta noi ne îm-plinim nu numai o sfântă şi mare datorie faţă deDumnezeu,

dar şi datoria cea mare – tot aşa de mare şi sfântă –pe care o avem faţă de aproapele nostru,

faţă de ţara şi poporul nostru în care trăim (Mt 22,36-40).

8. Va veni vremea când adevărul acesta va devenistrălucit pentru toţi.

Va veni vremea când fiii luminaţi ai poporului nos-tru vor dovedi ce înalt rod patriotic a avut şi are Lu-crarea Oastei Domnului pentru ţara noastră.


Atunci toţi vor vedea limpede cât de necesară afost ea,

dar şi cât de mare pagubă şi rău s-a pricinuit însăşiţării şi poporului nostru prin împiedicarea şi prigonireaei atâta vreme.

9. Abia atunci se va vedea cu adevărat cât de ne-înţeleşi au fost luptătorii care, prin ea, erau atât dedevotaţi cauzei poporului nostru

şi cât de departe s-ar fi ajuns spre viitorul fericit,dacă ar fi fost ajutaţi să facă lucrul lor neîmpiedicaţi.

Atunci se va vedea, cu uimire şi cu durere, cât dedeparte au văzut aceştia înainte,

– dar cât de prigoniţi pe nedrept au fost ei.

10. Atunci Dumnezeu va face dreptate memorieilor, iar jertfele lor, unite cu cele ale celor mai curaţi fiiai poporului şi ai lui Dumnezeu,

vor lumina mintea şi drumul urmaşilor, însufleţin-du-i pentru Tatăl Sfânt, Căruia ei şi-au închinat şi viaţa,şi moartea lor,

– adică pentru grăbirea venirii timpului fericit cândîn toată ţara noastră

şi în toate ţările lumiisă locuiască numai slava.Adică numai Hristos.

11. O Doamne, Dumnezeul Biruinţei şi al Luminii…Tu, Care cunoşti gândul înalt din care s-au născut

Ideea şi lupta Oastei Tale,Tu, Care ştii jertfele şi lacrimile acestei Lucrări în

lupta dusă pentru ca Tu să fii adus la trăirea ţării noastre


şi ţara noastră până la trăirea Ta,binecuvântează, Te rugăm, Lucrarea Oastei Tale şi

dăruieşte-i putere de muncă,de luptă şi de rugăciune,până când acest gând al Tău va fi realizat în chip

fericit pentru urmaşii noştri şi viitorul nostru.

12. Doamne, ridică mereu luptători şi lucrători har-nici, uniţi, înţelepţi şi viteji Oastei Tale Sfinte,

oameni plini de un evanghelic patriotism, prin careTu, Doamne, să poţi lucra, spre a face ca şi în ţara noas-tră să locuiască slava…

Slava şi lumina fericită a trăirii în demnitate şi încinste,

în adevăr şi în unitate,în frumos şi în credinţă pentru totdeauna.Fă ca toată ţara noastră şi tot poporul nostru să

ajungă o lumină şi o bucurie pentru toate celelaltepopoare.

13. Cea mai mare nenorocire din lumea aceastaeste starea de trăire în păcat,

adică în neascultare de Dumnezeu,în vrăjmăşie cu Cuvântul Său Sfânt şi cu Duhul

Său. Dar cea mai fericită eliberare este când un întregpopor se ridică din păcat.

14. Cea mai mare lipsă a oricărui suflet este lipsalui Hristos, adică lipsa darului şi a harului Său

şi lipsa Duhului Său (Rom 8, 9),adică lipsa vieţii şi a luminii, care este El (In 8, 12).


Toate celelalte nenorociri şi lipsuri care vin apoi,de orice fel, în viaţa unui suflet sau a unui popor

decurg numai din acestea două: din nenorocireapăcatului şi din lipsa lui Hristos.

15. Cine ascultă de Dumnezeu, prin chiar asculta-rea aceasta, este iertător şi răbdător,

înfrânat, blând şi cumpătat.Trăind în felul acesta, omul poate să treacă pe lân-

gă toate nenorocirile, căci nu va cădea în ele,fiindcă virtuţile sale şi puterea lui Hristos îl vor

apăra.

16. Pe cel bun, iertarea nu-l va lăsa să cadă încerturi şi bătăi, în procese şi în dezbinări…

Răbdarea nu-l va lăsa să cadă în mânie, în pizmă şiîn răzbunare.

Înfrânarea nu-l va lăsa să cadă în desfrânări, înstricăciuni şi în risipă.

Iubirea nu-l va lăsa să cadă în ură, în rătăcire şi întulburare…

Virtuţile lui sunt şi apărarea, şi ajutoarele sale.

17. Nenorocirea cea mai mare nu este doar atuncicând omul a căzut în păcat…

ci este mai ales atunci când cel căzut este lipsit de min-tea şi de voinţa cea bună, de dorinţa de a se ridica din el.

Aceasta este adevărata şi marea nenorocire.Căci, când omul le are pe acestea două, adică min-

tea şi voinţa, ele îl vor putea ridica din orice cădere.Harul lui Dumnezeu ajută totdeauna mintea şi vo-

inţa bună a omului, de ridicare.


18. Când omul e nenorocit e, desigur, un mare rău.Dar când e şi lipsit – aceasta este un rău şi mai mare.Dragă suflete, te rog, cercetează-te foarte nepărtini-

tor, [să vezi] care este şi starea ta faţă de acest adevăr!Cercetează-te faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi

faţă de propria ta conştiinţă,dacă nu cumva şi tu te afli căzut într-un păcat de

moarte sau în mai multe.Iar în nenorocirea aceasta, dacă nu cumva eşti total

lipsit şi de călăuzirea minţii tale spre lumină,şi de a voinţei tale spre îndreptare.Dacă te afli în această pierzătoare stare, strigă în-

dată la Dumnezeu să Se îndure de tine!Strigă să-ţi dea mintea cea curată şi voinţa cea pu-

ternică prin care să te ridici din această stare de moarteşi pierzare.

19. Căile Domnului se învaţă.Se învaţă tot aşa cum se învaţă şi orice alte căi în

care omul umblă sau trebuie să umble.

20. În învăţarea căilor Domnului, omul are mulţiînvăţători.

Ele se învaţă începând din familie, din copilărie, dela mama, de la cei care-l cresc…

Apoi din educaţia şcolii şi a cărţilor.Apoi din experienţa încercărilor, a minunilor şi a

trăirii sale personale.Doamne, învaţă-ne mereu căile Tale pe toţi!Amin.


Când ţi-e greuCând ţi-e greuCând ţi-e greuCând ţi-e greu

Când ţi-e greu, adu-ţi amintec-a fost şi uşor odatăşi că iarăşi o să fie,– n-avea inima-ntristată!

Când ţi-amar, adu-ţi amintecă ţi-a fost cândva şi dulceşi că iarăşi o să-ţi fie,nu te prăbuşi sub cruce!

Când ţi-e dor, adu-ţi amintecă ai fost şi împreunăşi că iar vei fi, nu-ţi pierdeliniştita voie bună!

Când eşti dus, adu-ţi amintecă doar ieri ai fost acasăşi că iarăşi vei fi mâine,– ţine-ţi inima voioasă!

Când eşti sus, adu-ţi amintecă ai fost şi jos pe scarăşi că iar poţi fi, – ia seama,– nu ştii ce-i până deseară!

Cât trăieşti, adu-ţi amintec-ai să mori pe ne-aşteptate,– umple-ţi zilele cu fapteşi cu umblete curate!


11. CĂILE BUNE ŞI CĂILE RELE

1. Tot aşa se învaţă şi căile păcatului, ca şi căileDomnului.

Sunt atâţia învăţători pentru oricare din aceste căi!Mai ales pentru căile rele, sunt prea destui învăţă-

tori răi: duhurile, oamenii, cărţile rele.Până când omul nu ştie să-i caute, avem datoria

să-l ajutăm.După ce ştie să-i caute, are datoria să se ajute singur.

2. Câtă vreme copilul nu poate deosebi răul debine, el fiind cu totul neînvăţat,

răspunderea pentru îndrumarea lui pe căile Dom-nului o au părinţii, îngrijitorii, educatorii lui.

Aceştia, cu toţii, au datoria de conştiinţă să-l în-drepte, învăţându-l căile Domnului, să-l îndrume în totce este curat, sfânt şi bun, sădind şi cultivând în inimaşi în mintea copilului, încă de la început, tot ce estesfânt, adevărat, cinstit, vrednic şi bun.


3. O dată cu graiul mamei lui, copilul trebuie săînveţe rugăciunea.

Şi o dată cu cunoaşterea, el trebuie să înveţe cre-dinţa în Bunul Dumnezeu – Tatăl.

4. Aceste căi ale lui Dumnezeu oricare copil învă-ţându-le şi păzindu-le de la început, el – viitorul om –va ajunge să fie un mădular sănătos al societăţii

şi un fiu vrednic al Bisericii lui Hristos.

5. Când copilul ajunge să-şi poată alege singur în-văţătorii şi învăţătura, el va şti să aleagă oamenii luiDumnezeu

de care să asculteşi va şti să aleagă Cartea lui Dumnezeu şi dreptarul

învăţăturii sănătoase şi încercatedin care să înveţe.Va şti să deosebească Duhul lui Hristos, de Care să

se lase pătruns şi stăpânit…Astfel va învăţa să umble el în căile frumoase ale

lui Dumnezeu.

6. Să-i învăţaţi pe copiii voştri şi pe ai altora numaicăile virtuţii şi ale sfinţeniei!

Să vă învăţaţi mereu şi pe voi înşivă – şi cu toatăgrija – aceste căi, fiindcă numai în felul acesta voiveţi creşte nişte fii demni şi folositori nu numai luiDumnezeu,

ci veţi creşte în acelaşi timp şi nişte fii vrednici şifolositori patriei lor, poporului lor, familiei lor.


7. Când priviţi aceste drăguţe şi nevinovate făpturicare se uită la voi cu aceşti ochişori frumoşi şi dulci,

pe care Dumnezeu vi i-a încredinţat să-i creşteţi,învăţându-i căile Lui, prin care ei vor putea fi fericiţi,

simţiţi-vă marea răspundere şi aveţi foarte multăgrijă ce le spuneţi urechilor şi ce le arătaţi ochilor lor.

8. Când cu ochişorii nevinovaţi şi cu urechile a-tente ei ascultă la voi, aveţi multă grijă ce le spuneţi şice îi învăţaţi pe copiii voştri sau pe copiii altora.

Uitaţi-vă atenţi, căci pe feţele lor dornice veţi citiscrisă puternic rugămintea:

„Învăţaţi-ne căile Domnului!”

9. Pe leagănul copilaşilor voştri,şi pe băncile lor de şcoală,şi pe tot viitorul neamului nostru, – uitaţi-vă bine şi

veţi vedea scris ca o poruncă pe totdeaunaşi ca o datorie pentru noi toţi, cu litere de foc:„Învăţaţi-ne, arătaţi-ne, croiţi-ne căile Domnului.”

10. Ascultaţi bine, să auziţi cum toţi copiii lumii văzic: „Dacă ne iubiţi,

dacă ne doriţi adevărata noastră fericire,învăţaţi-ne căile lui Dumnezeu!

11. Dacă vreţi ca noi, copiii voştri, să avem cu ade-vărat un viitor luminos şi fericit, învăţaţi-ne căile Dom-nului!

Iar dacă doriţi să ne vedeţi nefericiţi,dacă vreţi să ne ruinaţi şi să ne pierdeţi viaţa noas-

tră şi a neamului nostru,


– învăţaţi-ne căile păcatului, căile necredinţei, căilefără Dumnezeu.

Căci să ştiţi că, pentru tot ce ne învăţaţi astăzi, voiveţi răspunde în faţa lui Dumnezeu,

în faţa viitorului nostru,în faţa conştiinţei voastreşi a judecăţii lui Dumnezeu– şi vă veţi lua sigur răsplata meritată.”

12. În înţeles duhovnicesc, Sionul este starea ceaînaltă şi sfântă în care locuieşte şi stăpâneşte cu marebucurie şi binecuvântare totdeauna Dumnezeu.

Este acel înalt nivel duhovnicesc pe care îl potatinge în trăire numai sufletele care, stăruind printr-onecurmată luptă de rugăciune şi de înfrânare, de oste-neli şi de jertfe,

ajung în o aşa părtăşie de ascultare cu Hristos, în-cât inima lor devine o sfântă şi plăcută locuinţă pentruEl. Un Sion ceresc.

O, ce înaltă şi dumnezeiască stare este aceasta!

13. Într-o inimă stăpânită total de Hristos strălu-cesc înţelepciunea şi dragostea,

răbdarea şi bunătatea,curăţia şi toate roadele Duhului Sfânt,tot mai frumoase, tot mai dulci şi tot mai multe.Într-o astfel de viaţă – şi, prin ea, peste alţii – se

revarsă izvoarele nesecate şi fericite ale învăţăturii să-nătoase,

ale binefacerilor mângâietoareşi ale rugăciunii fierbinţi.


Iar peste viaţa şi inima aceasta odihneşte fericit şiliniştit, totdeauna cu plăcere, Duhul lui Dumnezeu (IPtr 4, 14).

14. Înţelepciunea cuprinde nu numai învăţăturaadevărului, ci şi limpezimea înţelegerii

prin care omul duhovnicesc se poate orienta întoate cu bucurie, fără greutate şi fără greş.

15. Puterea este nu numai biruinţa pe care i-o dăcredinciosului Duhul Sfânt, prin darurile Sale,

ci şi credinţa din inima curajoasă cu care se potprimi şi se pot păstra toate binefacerile şi cuceririle pecare le-a dobândit, cu osteneli şi cu jertfe, sufletulcredincios.

16. Dreptatea înseamnă nu numai măsura după careDumnezeu judecă şi răsplăteşte fiecare gând şi faptă,potrivit cu desăvârşita Sa sfinţenie,

ci şi curăţia de conştiinţă de care este călăuzit întoate ascultătorul lui Dumnezeu faţă de semenii săi.

Şi chiar faţă de orice fiinţă sau lucru din jurul său.

17. Iubirea este Lumina fericită şi dulce care leîmbracă pe toate celelalte virtuţi, în toate manifes-tările lor.

Iubirea este căldura tuturor virtuţilor,este gustul lor plăcut,este îmbrăcămintea lor frumoasă,este miezul dulce şi fiorul vieţii lorşi este preţul lor mare şi statornic.


O inimă care îşi are temeliile pe aceşti munţi înalţişi sfinţi nu poate rămâne ascunsă (Mt 5, 14).

Nu numai frumuseţea ei, ci mai ales revărsărileroadelor ei îi vor face pe mulţi să-L slăvească pe Dum-nezeu, văzând-o astfel (Mt 5, 16).

18. Din muntele cel mai înalt izvorăsc nu numaicele mai puternice, dar şi cele mai limpezi ape.

Cei ce locuiesc lângă munte nu duc niciodată lipsăde ape proaspete şi răcoroase, de ape dulci şi curate.

Având izvoare nesecate, muntele revarsă ape dinbelşug tuturor celor care vin la el şi rămân acolo.

19. Hristos este Nesecatul Rezervor de ape vii careţâşnesc în viaţa veşnică (In 4, 14).

Învăţăturile Sale dulci şi limpezi,nemuritoare şi rodnicesunt apele cele vii care înviorează şi întăresc su-

fletele neîncetat,de mii de ani, renăscând şi primenind mereu viaţa

tuturor.

20. O, ce izvoare binecuvântate sunt izvoarele luiHristos!

Credinţa lui Hristos care se naşte din Cuvântul şidin Duhul Său în sufletele noastre,

– ce izvor viu şi fericit este ea (Rom 10, 17)…Dumnezeul Vieţii şi Prospeţimii, înviorează mereu

Biserica Ta cea vie şi mădularele Tale vii cu acesteizvoare îmbelşugate şi puternice.

Amin.


12. VOINŢĂ ŞI REALIZARE

1. Voinţa dârză şi neobosită în urmărirea realizăriitot mai rodnice şi mai înalte a voii lui Dumnezeu, cutoate-toate realizările tuturor acestor însuşiri,

nu sunt oare şi acestea valurile şi undele limpezi şidulci,

şuvoaiele şi revărsările fericite, tot mai proaspeteale puterii şi mântuiriicare se revarsă neîncetat, înviorând, alimentând şi

răcorind omenirea mereu şi mereunumai din izvoarele lui Hristos!

2. Ce ar putea fi oare fără El, fără Hristos, Izvorultuturor?

Orice ape care nu-şi au izvorul în Hristos nu potavea şi nu pot da viaţă.

Adică nu pot nici să rodească binele, nici să durezeîn timp.

Ci sunt nişte ape moarte şi fără prospeţime, fărăgust şi fără putere.


De aceea, cine se adapă de la astfel de ape estenenorocit, sărac orb şi gol (Apoc 3, 17).

3. Oricine se adapă de la izvoarele lumeşti şi moar-te este mereu însetat şi veşted,

este uscat şi bolnavşi este infectat cu tot felul de microbi aducători de

moarte sufletească.

4. Dar ce sănătoasă este viaţa şi trăirea acelui sufletcare se adapă cu adevărat şi neîntrerupt din izvoarelelui Hristos!

Când mintea lui se adapă din Inteligenţa Divină,din Înţelepciunea lui Hristos, cât de curat înţelege Ade-vărul Sfânt al Învăţăturii Sale

şi cât de smerit se străduieşte să-l realizeze înfaptele sale zilnice!

5. Când credinţa cuiva îşi are izvorul puternic înCrucea răscumpărătoare şi în Învierea Slăvită a luiHristos, cât de luminoase îi sunt faptele,

cât de eroică răbdareaşi cât de biruitoare este ea în încercări!

6. Când educaţia omului credincios şi cultura lui şiîntreg felul lui de viaţă se alimentează neîncetat dinizvoarele lui Hristos,

cât de sigur şi de liniştit înaintează el prin toatecăile sale spre înălţimi!

7. Când inspiraţia omului duhovnicesc îşi are iz-voarele în Hristos,


ce lucrări strălucite va realiza el cu cuvântul său,cu condeiul său, cu dalta sa, cu penelul său, cu harfa sa

şi cu orice altă unealtă pe care o va ţine în mână,chiar dacă ar fi numai un ac, ca al Tabitei (Fapte

9, 39)!

8. Dragul meu, poate şi tu eşti o fântână, un pârâusau măcar un vas de la care vine cineva să se adape.

Cu cuvintele tale şi cu exemplul tău ori cu ideiletale şi cu lucrările tale, tu adăpi poate pe mulţi…

O, dacă şi tu ai avea toate izvoarele tale în Hristos, ceape bune ai avea să le dai celor care vin la tine însetaţi!

9. Ziarele, emisiunile, predicile, muzica, pictura,cărţile şi tot ce formează mijloc de educaţie şi de cul-tură, de informaţie şi de instruire

sunt fântâni de la care omenirea vine să se adape zi de zi.O, dacă toate acestea şi-ar avea izvoarele în Hristos…ce societate înaltă şi ce viaţă fericită ar fi pe pământ!

10. O, dacă toţi cei care alimentează aceste surses-ar alimenta mai întâi ei înşişi permanent din Hristos,

ce viaţă sănătoasă şi fericită s-ar desfăşura atuncipeste toată faţa pământului şi a Timpului oamenilor!

Să ne rugăm şi să luptăm neîncetat pentru aceasta.

11. Strigătul în rugăciune înseamnă o voinţă şi odorinţă puternică şi stăruitoare pe care inima omului oînfăţişează lui Dumnezeu.

Este rugăciunea care luptă puternic să-L facă peDumnezeu să o accepte

şi să o împlinească


întocmai

şi grabnic.

12. În focul unei mari iubiri,sau al unei mari disperări,sau al unei mari nebunii,sau al unei pofte stăpânitoare,sau al unei lăcomii puternice,inima omului, nemaiputând trăi fără o fiinţă sau

fără un lucru,strigă,arde,

cere!

13. În ceasul unei grele primejdii, îngăduită totprin voia lui Dumnezeu,

– căci nici o întâmplare nu vine întâmplător –inima omului slabă şi fără încredere în lucrarea lui

Dumnezeu tremură şi se frânge.Atunci strigă zi şi noapte înaintea lui Dumnezeu

până când vine o izbăvire:ori prin viaţă,– ori prin moarte.

14. O, de câte ori însă strigătele rugăciunii stărui-toare care biruie, smulgând de la Dumnezeu împlinireacererii lor,

au drept urmare cu totul altceva decât se gândiseînainte!

Când rugăciunea cuiva este prea îndelungată şiprea stăruitoare în ceea ce urmăreşte,

rareori aduce un folos adevărat celui care o face.


15. Dumnezeu orânduieşte toate lucrurile sprebinele omului înainte de a se ruga el.

Dar omul, uneori strigând mereu înaintea lui Dum-nezeu, a forţat modificarea bunei orânduiri, întorcândlucrurile spre nenorocirea sa.

Pe urmă vede omul ce bine ar fi fost dacă n-ar fiprimit ceea ce ceruse.

Dar e prea târziu.

16. Ce minunată pildă de totală încredere în în-ţeleapta orânduire a tuturor lucrurilor din partea luiDumnezeu Tatăl

a arătat tot timpul vieţii Sale pământeşti Mântu-itorul nostru Iisus Hristos!

Ca un miel dus la măcelărieşi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund,El nu Şi-a deschis gura să strige niciodată (Isaia

53, 7).N-a deschis gura nici să Se plângă,nici să cârtească,nici să blesteme.Nici măcar să Se apere n-a deschis El gura Sa, nici

când era osândit atât de pe nedrept la o moarte atât decrudă (Mt 26, 63 şi 27, 12-14).

17. Hristos n-a deschis gura Sa decât să mângâie,să lumineze, să Se roage, să cânte, să vindece şi sămulţumească pentru toate (Isaia 53, 12; Lc 23, 34; Mt11, 25; In 11, 41).

O, ce pildă şi putere dumnezeiască este DomnulIisus pentru noi!


18. Un adevărat credincios nici nu poate striga preanerăbdător şi supărător, zi şi noapte, înaintea Dom-nului, pentru nici o dorinţă personală a sa.

Având încredere deplină în Dumnezeu că, precumEl Însuşi a aranjat toate celelalte lucruri până astăzi, totaşa le va aranja şi mai departe pe toate, astfel ca dintoate să iasă până la urmă binele său.

Cel credincios nu strigă niciodată!…

19. Cel credincios nu se tulbură, nu se aprinde şinu se leagă puternic de nimic.

Nu ţine cu tărie să se facă neapărat şi numaidecât

voia lui.Ci se lasă, încrezându-se liniştit, în voia lui Dum-

nezeu.Atunci n-are de ce să strige.

20. Sufletul drept ştie că este în mâinile lui Dum-nezeu, Binefăcătorul său,

şi inima lui credincioasă tace cu răbdare şi cuîncrederea mielului.

Nu cu ţipete dârze şi nesuferite ca ale purceluluifricos şi nerăbdător, care te asurzeşte îndată ce pui mâ-na pe el

sau îndată ce nu i se dă ce vrea.O, de prea puţine ori suntem noi ca mieii, tăcând

liniştiţi sub mâna lui Dumnezeu.Te rugăm, Doamne Iisuse, fă-ne şi pe noi cum ai

fost Tu.Amin.


Şi azi îmi pari…Şi azi îmi pari…Şi azi îmi pari…Şi azi îmi pari…

Şi azi îmi pari minune,şi vis, şi înger sfânt,şi sol ceresc, şi zare,şi rază, – nu cuvânt!

– O, naştere cerească,ce taină te-a trimis?Viaţă eşti aievea,ori zare eşti şi vis?

E-adevărată oareneprihănirea ta,ori totul numa-i parecredinţei mele-aşa?

Crezând am oare cerulîntors în ochii mei,ori numai plin albastruldin el se vede-n ei?

O, Har ceresc, – o clipăîmi pare că sunt viu,dar iarăşi, peste-o alta,aş crede, – şi nu ştiu.

– Aievea-s eu în tinesau sunt numai un vis?Când oare voi şti bine,cerescule trimis?


13. DURERE ŞI RĂBDARE

1. Dintre toţi psalmii de rugăciune şi de durerestrigaţi către Dumnezeu în cele mai amare stări ale su-fletului credincios, poate că nici unul nu este mai trist şimai dureros ca Psalmul 88.

O, ce întuneric vine uneori peste viaţa noastră!Domnul să ne dea atunci o răbdare îndelungă şi încre-zătoare.

2. În toţi ceilalţi psalmi de durere mai străluceştepe ici, pe colo şi câte o rază de lumină.

În fiecare din ei mai este şi câte un luminiş desperanţă în mijlocul marilor încercări şi primejdii,

– dar în acest psalm nu este nici una.Ci de la începutul şi până la sfârşitul lui, sufletul

bântuit de toate puterile întunericului se chinuieşte fărănici o rază de mângâiere,

într-adevăr, în groapa cea mai de jos.Domnul ne trece şi prin astfel de stări, pentru ca să

ştim să-i ajutăm pe alţii când vor ajunge aşa.


3. Cartea lui Dumnezeu cuprinde îndrumări şiexemple pentru ieşirea din oricare ispită, din orice pri-mejdie sau încurcătură

în care ar putea ajunge un om,un neam sau un rând de oameni,în orice loc sau vârstă din viaţa lor.Toate fiind scrise pentru ca noi să putem cunoaşte

(Lc 1, 4)şi să putem crede (In 20, 31),ca să ne putem mântui – nădăjduind totdeaunaşi rugându-ne neîncetat.

4. ...Pentru ca să putem cunoaşte că există şi astfelde stări, de aceea au fost lăsate toate acestea.

Pentru acele stări de care nu pot fi altele mai grele,au fost scrise şi cuvintele acestui psalmşi pentru ca noi să putem crede că, prin puterea lui

Dumnezeu, există totuşi scăpare până şi din astfel delocuri!…

5. Sufletul părăsit chiar şi de către cei mai apropiaţiai săi trebuie să înţeleagă totuşi că totdeauna mai ră-mâne o nădejde pentru el: Dumnezeu, către Care maipoate înălţa un strigăt.

De această unică şi ultimă nădejde să se agaţe omulcu toată puterea,

ca un naufragiat de o stâncă.

6. Dacă ai fost cumva căzut într-o stare asemănă-toare cu cea descrisă în Psalmul 88, atunci ştii că înastfel de cazuri şi de stări numai singură puterea luiDumnezeu te mai poate însoţi, ajuta şi salva.


Iar dacă şi pe tine te-a ajutat şi salvat Dumnezeu, –nu uita niciodată şi nicăieri, până la moartea ta, nu uitarecunoştinţa şi ascultarea cu care Îi eşti dator lui Dum-nezeu pentru salvarea ta; şi semenilor tăi să le ajuţicând şi ei vor fi aşa.

7. Dacă încă n-ai trecut, teme-te şi umblă smeritînaintea lui Dumnezeu.

Nu te mândri şi nu te bizui nici pe agilitatea ta, nicipe poziţia ta, nici pe relaţiile tale, nici pe nimic ome-nesc sau drăcesc,

şi nu face mai departe răul, îndărătnic şi nepăsător,pentru că nici nu ştii ce te poate aştepta peste un pas şipeste o clipă.

8. Gândeşte-te că mânia lui Dumnezeu– sau bunătatea Lui –te poate trânti când nici nu te gândeşti, în groapa

cea mai de jos,ori ca o pedeapsă pentru trufia ta,ori ca o încercare pentru credinţa ta,ori ca o lecţie pentru alţii.Dar oricare ar fi cauza, vei vedea acolo ce cumplit

lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului Celui Viu(Evr 10, 31).

9. A cânta înseamnă a lăuda şi a ne ruga.Lauda şi rugăciunea bucuroasă şi fericită sunt cân-

tarea prin care ne arătăm noi mulţumirea şi recunoştinţacu dragoste către Dumnezeu,

pentru binefacerile Sale faţă de noi şi faţă de toţi…


10. A spune înseamnă a mărturisi cu înflăcărare şicu credinţă puternică,

cu cuvântul şi cu fapta noastră trăităvoia lui Dumnezeu.A cânta înseamnă a trăi în lăuntru prezenţa lui

Dumnezeu,a spune înseamnă a trăi-o în afară.A cânta înseamnă a contempla pe Dumnezeu,a spune înseamnă a activa pentru El.A cânta înseamnă meditaţie, învăţare, adâncire şi

cunoaştere a lui Hristos,a spune înseamnă osteneli, jertfe şi lupte pentru

Cauza Lui.Binecuvântat este numai cel ce le întruneşte pe

amândouă.

11. Amândouă aceste feţe ale vieţii din DuhulSfânt în fiinţa noastră şi prin fiinţa noastră

alcătuiesc cele două jumătăţi ale uneia şi aceleiaşilucrări.

12. Dumnezeu nu Se poate folosi în chip fericit şirodnic de noi în afară dacă mai întâi nu s-a făcut înlăuntrul nostru partea sănătoasei înnoiri şi adânciri.

Fiindcă niciodată nu va putea face în afară o curatălucrare pentru Dumnezeu acela care mai întâi nu şi-acurăţat bine partea dinăuntru a blidului său (Mt 23, 25).

13. Când totuşi un astfel de vas nesfinţit pe dina-fară, adică nenăscut din nou,

care, rostind Numele Domnului, nu se depărteazăde fărădelege,


– când un astfel de om se amestecă în lucrarea luiDumnezeu, el nu va face nimic bun în ea niciodată.

Ci va face totul rău sau ducător la rău.Fiindcă nu râvneşte după cunoaşterea Domnului, ci

după foloasele lumeşti (Flp 3, 10).

14. Acest fel de om nu va medita asupra Cuvân-tului mai întâi, cercetându-se pe sine cu sinceritate şi cusmerenie, pentru a rămâne mereu în lumina Domnului.

Nici nu va căuta cu rugăciune, cu pocăinţă şi cufrică să se apropie de altarul acestei slujbe.

Ci va învăţa ca pe o poezie câteva versete şi isto-rioare, iar dacă are memorie mai bună, va alcătui dinele, de fiecare dată, câte o predicuţă, cu care îşi va îm-plini o datorie

sau îşi va face un interes,– dar nu va face o zidire.Va face totul doar pentru folosul său lumesc, dar

nu spre folosul Domnului, ci spre paguba cauzei luiDumnezeu (Flp 2, 21).

15. Din astfel de oameni netăiaţi împrejur cu inima(Fapte 7, 51),

diavolul face apoi capii tuturor relelor din Lucrareaşi din Biserica lui Hristos.

Dintre aceştia se ridică răzvrătiţii şi dezbinătoriiBisericii Domnului.

Dintre ei se aleg călcătorii legământului şi ai învă-ţăturii drepte şi sănătoase (I In 2, 24; II In 9).

Din ei ies vârfurile tulburărilor şi ale dezbinărilorfraţilor (Rom 16, 17).


Ies purtătorii unui duh străin şi ai unei evangheliistrăine (Gal 1, 8-9).

Ies desfrânaţii şi defăimătorii (I Cor 5, 11).Ies stâncile ascunse, norii seci, pomii uscaţi, stelele

căzătoare (Iuda 12-13)…cu care se va judeca odată focul Înfricoşătorului

Dumnezeu, de Care ei nu s-au temut (Evr 10, 29-31).

16. Nu este nici un adevărat credincios care să nudorească binele fiilor săi

şi să nu lupte cu toată puterea sa, până la moarte,pentru mântuirea familiei sale şi a urmaşilor săi.Dacă totuşi este cineva aşa, acela nu este credin-

cios, ci este mai rău ca un păgân (I Tim 5, 8).

17. Câtă vreme copiii ascultă îndrumărileşi cât ei urmează pilda părinţilor lor credincioşi,atâta vreme şi binecuvântările Domnului se vor

revărsa larg şi fericit peste viaţa lor luminoasă şi îm-belşugată.

Căci este totdeauna binecuvântat acel fiu pentru carese roagă fierbinte şi neîncetat un părinte credincios.

18. Sub paza rugăciunii şi grijii părinteşti, min-tea fiilor ascultători se întregeşte, se înalţă şi creşteluminos,

iar inima lor capătă o tot mai frumoasă curăţie şi otot mai mare bogăţie a virtuţilor credinţei Domnului.

Aceasta le va deveni apoi lumina cărărilor vieţiişi armele de atac şi de apărare în toate luptele, cu

toţi vrăjmaşii trupeşti şi sufleteşti


pe care vor avea şi ei să-i întâlnească pe căilevieţii lor.

19. Începând bine şi mergând bine, copiii credin-cioşi vor şi sfârşi bine,

lăsând, la rândul lor, şi ei în urma lor tot nişte fiiastfel de binecuvântat crescuţi.

Ce privelişte fericită este totdeauna o astfel defamilie…

Dar cât de rari sunt astfel de părinţi credincioşi…

20. Dar cât de şi mai rari sunt astfel de fii credin-cioşi care să preia cu bucurie de la părinţii lor soliasfântă a credinţei ascultătoare de Hristos

şi să o ducă, la rândul lor, tot aşa de fericit mai de-parte, spre urmaşii lor!

De ce oare atât de des trebuie să întâlnim părinţicredincioşi plângând cu durere în faţa lui Dumnezeupentru copiii lor neascultători?

Desigur, sunt nefericiţi aceşti părinţi pentru viaţaasta.

Dar fiii lor sunt mai nefericiţi de o mie de ori – şipentru viaţa veşnică.

Dumnezeul milei, îndură-Te şi izbăveşte-i!Amin.


14. COPII ŞI PĂRINŢI

1. O, cât de adesea vedem copiii multor credincioşică, îndată ce se ridică puţin în creştere, nu vor să maiţină seama nici de respect, nici de ruşine,

ci, însoţindu-se cu neascultarea şi cu păcatul prie-teniilor rele,

se înstrăinează de credinţa şi de pilda părinţilor lor.Nu mai calcă la biserică,nici la adunarea frăţească,nici la rugăciune,nici la ascultarea îndemnurilor sfinte,– dar calcă tot mai nepăsători şi mai îndrăzneţi

peste cuvântul părinţilor lorşi peste poruncile lui Dumnezeu.Vai de viaţa lor şi de aici, şi din veşnicie!

2. Ce bine mai poate urma pentru nişte fii neascul-tători, din toate aceste umblări rele ale lor?

Şi ce viitor îi mai poate aştepta pe astfel de fii carebatjocoresc sfintele lucruri pe care ei le cunosc bine dincopilăria lor,


făcându-se mult mai vinovaţi decât cei care nule-au cunoscut niciodată?

3. Dacă în stările şi vremurile lor bune, copii răi nuvor să se îndrepte, va avea Domnul grijă şi bunătatefaţă de mântuirea lor

şi va aduce peste ei loviturile şi nuiaua Lui, ca să-itrezească.

Căci în vremea necazurilor lor, mulţi din aceştia auurmat calea fiului pierdut,

a fiului celui care numai în ziua cea rea şi-a adusaminte de credincioşia şi de evlavia casei părinteşti,

– întorcându-se iarăşi la ea (Lc 15, 17)…

4. Cine îşi aduce neîncetat aminte cât de scurtă esteviaţa sa pe pământ

şi cine învaţă să-şi numere bine nu numai anii, ci şizilele,

acela va căpăta o inimă înţeleaptă (Ps 90, 12),iar inima înţeleaptă îl va călăuzi totdeauna spre

Dumnezeu.

5. Moartea este totdeauna cel mai serios lucru.Nimeni nu râde în faţa morţiisau în preajma ei;nimeni nu priveşte la moarte cu neseriozitate,– decât cei nebuni…

6. Fiecare clipă trecută cu tic-tacul ceasului este obucăţică tăiată din viaţa cea scurtă pe care fiecare ne-oavem numai o dată aici.


Atunci cum s-o putem privi nepăsători?Şi cum s-o pierdem în chip uşuratic?Şi cum să n-o folosim cu grijă?

7. Răscumpăraţi timpul, spune înţelepciunea Dom-nului (Ef 5, 16);

şi dacă unitatea de măsură pentru timp este secunda,atunci fiecare secundă trebuie s-o răscumpărăm fo-

lositor, căci Timpul e Secunda.Dacă eşti înţelept, ai grijă şi răscumpără fiecare

secundă a ta!

8. Fiecare secundă din viaţa ta răscumpăr-o cu gri-jă, căci doar toată viaţa devine cât o singură Secundă înclipa sfârşitului ei.

E doar ca un sunet scurt (Ps 90, 9).Ca un abur care se arată puţintel şi apoi trece (Iac

4, 14).

9. Ca o secundă scurtă este viaţa noastră.Dar de secunda aceasta,de această nimicădepinde toată nesfârşita noastră veşnicie…Toată!O, de-am şti s-o folosim bine!

10. Numai existenţa ta este a ta în tot ceea ce teînconjoară!

Cu ce umpli tu acest vas scump şi unic acum, însecunda când poţi alege pentru vecii vecilor viitorultău?


Ce-ţi aduni tu în scurta secundă a trecerii tale pelângă aceste două izvoare: al Vieţii şi al Morţii?

Din aceste două grămezi: de aur, a Sfinţeniei, şi denoroi, a Stricăciunii,

ce-ţi alegi?

11. O, nu te amăgi, dacă eşti tânăr, că mai aitimp…

Tinereţea şi sănătatea, ca avuţia şi frumuseţea,nu pot fi un zid pe care îngerul năprasnic al morţii

să nu-l dărâme.Ia seama la acest avertisment serios: viaţa ta este

doar o secundă!Ia-o în serios!Răscumpăr-o înţelept.Învaţă şi munceşte în ea să-ţi câştigi cinstit pâi-

nea ta,luptă şi crede folositor, să-ţi câştigi mântuirea ta,lucrează şi poartă-te în chip vrednic lui Hristos,vorbeşte şi roagă-te frumos,meditează şi ascultă cu înţelepciuneşi răspunde şi trăieşte întreg în toate-toate, foarte

serios – căci curând vei vedea ce însemnat lucru a fostacesta!

12. Cine nu se deprinde să mediteze bine şi săadâncească cu luare aminte înţelesul asupra faptelor şiasupra oamenilor,

asupra întâmplărilor şi a vremurilor,acela trece prin viaţa aceasta fără să vadă nimic,

fără să înţeleagă nimic


şi trece în veşnicie fără să înveţe nimic, fără să ştienimic

şi fără să fie nimic, decât un pierdut.

13. Neobişnuindu-ne să luăm seama asupra tre-cutului, adică asupra Istoriei, noi nu vom descoperi ni-mic din profeţii,

nu vom înţelege nimic din prezentşi nu vom putea întrezări nimic din viitor.Vom trece peste viaţă cum trece o corabie fără

busolă peste ape: nu vom şti nici unde ne aflăm,nici unde ne ducem.

14. Dar cine ia seama bine cum citeşte (I Tim 4,13), – adică ia seama cum trebuie să se citească înCartea Cerului sau a întâmplărilor pământului,

acela va învăţa să desprindă din toate câte le vedeşi câte le aude miezul înţelepciunii

şi va putea cunoaşte adevărul.

15. Cunoscând adevărul, nu va mai rătăci niciodatăînşelat de minciună

sau de mincinoşi,ci inima lui se va întemeia tot mai statornic pe în-

credinţări neclintiteşi pe mântuirea neclintită.

16. Toată cartea istoriei patriei noastre este plină demângâietorul şi fericitul adevăr că numai Mâna ceaputernică a lui Dumnezeu ne-a ocrotit şi ne-a trecut cuviaţă prin atâtea cumplite încăierări cu moartea.


Cine altcineva decât Domnul şi puterea Lui ar fiputut salva acest copac atât de izbit de furtuni şi pestecare, de-a lungul atâtor veacuri, au trecut şi geruri, şiarşiţe deopotrivă de necruţătoare?

17. Cine ar fi putut bănui că se va mai refacevreodată acest pământ zdrobit de atâtea copite năvă-litoare

ale duşmanilor sau ale „prietenilor”,la fel de pustiitori?Pârjolit de atâtea flăcări,sugrumat de atâta silnicie?Fără Dumnezeu nu putem explica nimic din istoria

neamului nostru.

18. Bietul nostru popor… după sute de ani de asu-priri nimicitoare

şi după o ură care n-a cruţat nici urmele istorieisale – ce altă minune decât puterea lui Dumnezeu l-armai fi putut face să supravieţuiască şi să iasă biruitor?

Nici o istorie, a nici unui alt popor parcă n-a fostscrisă aşa de crâncen ca istoria poporului nostru,

săpată numai în pietre,în mănăstiri, în cruci şi în cimitire…

19. În rezistenţa cu orice preţ a neamului nostruaici, unde a fost adăpostit numai sub scutul Singur alcredinţei,

trăind, muncind şi suferind numai în nădejdeaAdevărului şi a Dreptăţii dumnezeieşti,

poporul acesta nu L-a avut decât pe Dumnezeu.L-a avut în trecut. O, dacă L-ar avea şi în viitor!


20. Sub scutul rugăciunii, al răbdării şi al speranţeiau luptat şi au rezistat părinţii şi înaintaşii noştri vea-curi şi veacuri,

copleşiţi de vrăjmaşi din toate părţile şi în numărnesfârşit. Singurul lor Aliat a fost numai Dumnezeu.

Singură Puterea dumnezeiască i-a întărit fiinţa şii-a înviat de fiecare dată speranţa,

după fiecare pustiire trecută,– ajutându-l să reziste totuşi până când a venit

ceasul cel mare şi de neuitat al Eliberării.O, Dumnezeul Părinţilor noştri, ajută-ne şi nouă să

Te ascultăm ca ei, ca să fii şi cu noi cum ai fost şi cu ei.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Fiecare are-n lume felul lui de-a înţelege,de aceea din credinţă numai ceartă se alege.Doar acei ce-L au pe Domnulşi-al credinţei Sale felau acelaşi fel şi-n vorbă, şi-n credinţă,ca şi El.


Ce puţin Tu mi-ai cerutCe puţin Tu mi-ai cerutCe puţin Tu mi-ai cerutCe puţin Tu mi-ai cerut

Ce puţin Tu mi-ai cerut,Scump Iisus, Domnul meu,dar şi-aceasta mi-a părutmult şi greu!O, de ce n-am putut– o, de ce mi-a părutmult şi greu,Domnul meu,Domnul meu!

Dar ce multe Tu mi-ai dat,Domnul meu, Scump Iisus,m-ai cinstit şi m-ai nălţattot mai sus;o, ce Bun şi BogatTu mi-ai dat şi mi-ai dat,şi mi-ai dus,– Scump Iisus,Scump Iisus…

O, ce mult îmi pare rău,Scump Iisus, Domnul meu,că m-am plâns de jugul Tăucă e greu,o, de ce n-am putut,– o, de ce mi-a părutcă-i prea greu,– Domnul meu,Domnul meu!

Dragul meu Cel Întristat,Domnul meu, Scump Iisus,o, de ce nu Ţi-am datgând curat,o, de ce nu Ţi-am dusdorul cel mai presuscum ai spus,Scump Iisus,Scump Iisus!…


15. SALVARE ŞI RECUNOŞTINŢĂ

1. O, Marele nostru Dumnezeu, Ocrotitorul părinţi-lor noştri,

Tu Singur ai fost Salvatorul neamului nostru şiSingurul lui loc de adăpost, din an în an şi din generaţieîn generaţie, până azi.

Poporul nostru, chiar de la naşterea lui, a fost lumi-nat de cunoaşterea Ta

şi istoria lui s-a născut o dată cu credinţa lui ceadreaptă în Tine, pe care au mărturisit-o părinţii noştripână astăzi.

Sub Scutul Tău s-au adăpostit în toată crâncena loristorie, din care cea mai mare parte este îngropată şi aziîn cel mai nepătruns întuneric.

Ajută-ne şi nouă să Te credem şi să Te iubim ca ei!

2. O Doamne, cât de recunoscător ar trebui să-Ţifie Ţie tot neamul nostru

şi cât de nedespărţit de Tine ar trebui să fie sufletullui pe totdeauna!


Căci numai datorită bunătăţii şi grijii Tale, Doam-ne, pe care Tu i-ai arătat-o în chip cu totul deosebit, arămas neamul nostru cu viaţă până azi.

3. Tu, Doamne, ai avut un plan binevoitor şi milos-tiv cu neamul nostru şi cu poporul nostru.

De aceea i-ai trimis atâtea înştiinţări şi chemăriminunate.

Nu înceta, Doamne, să-l iubeşti şi să-l chemi, pânăva veni la Tine.

4. Tu, Doamne, ai trimis neamului nostru şi soliaOastei Tale, spre a-i da astfel un mijloc binecuvântatprin care să poată a Te sluji mai fericit.

O Doamne, ai milă şi nu ne lăsa acum să ne lăsămde Tine,

ci dăruieşte-i acestui popor o minte sănătoasă cucare să vină iarăşi într-o şi mai fierbinte dragoste laTine.

Şi apoi să rămână pe veci la Tine.

5. Cele mai multe păcate le face omul pe faţă,– dar cele mai mari le face în ascuns.Oricât de căzut ar fi cineva în stricăciune, tot

mai are o parte de ruşine şi de frică în săvârşirea un-or păcate

şi nu le face chiar în văzul altora…

6. Deşi, în nebunia lui, omul care păcătuieşte cuuşurinţă de multe ori se laudă cu păcatele lui,


– totuşi sunt unele păcate pe care până şi celui maiticălos om îi este greu să şi le spună cu glas tare.

Aceste păcate întrec orice margine.Făptaşul lor le ascunde cât se poate mai tare şi cât

se poate mai mult,fiindcă acestea sunt păcatele în urma cărora ar avea

de suferit pedeapsa ce-i aduce ruşine din partea tuturor.

7. Dar oricât de bine ar căuta făptaşul să se as-cundă, este totuşi Cineva care îl vede şi îl urmăreştepas cu pas.

Cineva care îl ştie în tot ce faceşi chiar atunci când se aşteaptă mai puţin îi dă pe

faţă tot ce căutase el atât de mult şi atât de bine săascundă.

Păcate ascunse ani de zile ies dintr-o dată la ivealădin te miri ce nimic.

Asta este numai lucrarea lui Dumnezeu.

8. Pare ciudat cum şi făptaşul însuşi ajută la des-coperirea faptei sale ascunse.

Printr-o mică nebăgare de seamă,printr-un fir de păr lăsat,printr-o urmă de deget,printr-o vorbă scăpată,printr-o privire sau un pas,prin acestea s-au dat pe faţă adeseori nelegiuiri

ascunse ani şi ani…Dumnezeu Însuşi, Care a văzut totul, lucrează în

acest fel, spre a nu lăsa nedescoperit nici chiar pe pă-mântul acesta fărădelegea.


9. Chiar dacă necredinciosul nu vrea să recunoascăîn acestea lucrarea lui Dumnezeu, totuşi acesta esteadevărul: voia lui Dumnezeu îl descoperă. Numai voiaaceasta a lui Dumnezeu este cauza descoperirii multorpăcate ascunse.

Nu este oare o dovadă limpede pentru acest adevărşi faptul că, iată, nu rămâne nimic ascuns care să nu fieodată descoperit?

10. Fereşte-te, să nu faci nimic din ceea ce estenedrept, necinstit şi nebunesc.

Nu te bizui că ştii să ascunzi bine ceea ce ştii cănu-i permis să faci.

Nu este nici un ascunziş pe lume în care să poţiscăpa de fapta ta cea rea.

Vei fi descoperit sigur!

11. Păcatele pe care le faci vor fi cunoscute şi vormerge înaintea ta la judecata lui Dumnezeu,

iar pe urma lor vei merge sigur şi tu.Cele ce nu au mers încă vor merge şi ele sigur,

după tine (I Tim 5, 24-25).De aceea, opreşte-te!Nu mai face alt păcat.Iar cele pe care le-ai făcut, mai bine mărturiseş-

te-le, căci pedeapsa ta va fi mai uşoarăşi mântuirea ta mai cu putinţă – dacă le vei măr-

turisi şi le vei părăsi acum.

12. O, Mare Dumnezeu, Cunoscător a toate şi atuturor,


Te rugăm, veghează Tu Însuţi neîncetat asupra îm-plinirii Cuvântului Tău.

Nu lăsa nedescoperit nici un păcat – pentru ca să nusufere fără nădejde cel nevinovat în locul celui vinovat

şi pentru ca să nu se îngâmfe inima nelegiuitului,zicând că nu este cine să ştie şi cine să pedepsească fap-tele nelegiuirii sale.

13. Îngrozeşte-l, Doamne, pe îndrăzneţul nelegiuit,care nu se teme de nimeni şi de nimic, ci se îmbărbă-tează a face nedreptatea,

şi fă-l să vadă că totuşi are de ce să se teamă.

14. O, câte gânduri şi dorinţe, unele frumoase, alte-le îndrăzneţe, iar cele mai multe nevrednice nu maiajung niciodată la împlinire!…

Pentru că omul care le face nu învaţă să-şi numerebine zilele sale,

nici ale tinereţii,nici ale puterii,nici ale înălţării sale.Iar zilele în care ar putea face binele trec mai re-

pede decât prilejul aşteptatşi mai grăbite decât ocazia dorită.O, ce pustiu veşnic rămâne acolo unde nu este

Dumnezeu!

15. Omul care învaţă să calculeze milioanele de aniai altora nu învaţă adesea să-şi numere binele puţinelelui zilişoare


– şi se pomeneşte, la capătul lor scurt, fără să firealizat nimic altceva decât planuri…

Planuri goale şi planuri umflate,planuri slabe, frumoase, urâte…Planuri, – pleavă.

16. O, cât de atent îşi numără omul înţelept, omulcuminte valorile lui cele mai alese, zilele sale,

atunci când ştie bine că nu are timp şi îngăduinţă săle mai numere decât o singură dată în viaţa lui.

17. Cât de rodnic şi de folositor are grijă omulchibzuit să-şi trăiască fiecare zi din viaţa lui!

El este acel om care ştie să ia bine seama la puţinulnumăr al acestor zile

şi la marele număr de datorii pe care trebuie să leîmplinească în ele.

18. O, dacă cei înţelepţi ar putea găsi toate zilele pecare le pierd cei nebuni!…

Cu câte realizări fericite s-ar îmbogăţi lumea!

19. O, dacă cei bătrâni ar putea câştiga toate prile-jurile pe care le nesocotesc cei tineri,

cu ce opere frumoase s-ar îmbogăţi pământul!Şi dacă cei buni ar putea avea toate posibilităţile pe

care le risipesc cei răi,cât de minunat ar fi folosite toate acestea pentru

fericirea vieţii tuturor!

20. Dar, când omul învaţă să-şi ştie număra binetoate zilele sale,


adesea nu mai are, sărmanul, ce să numere.Înţelept este acela care vede înainte – spune

proverbul –căci în urmă toţi proştii văd.Ce mare lucru este să fii înţelept astăzi!Astăzi – ca Timp; acum – ca prilej.O, Duhule Sfânt, dă-ne înţelepciunea Ta.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Omul credincios se naşte şi din lut,şi din lumină;prima naştere-i umană,cea de-a doua e divină.


16. NUMĂRAT ŞI ÎMPĂRŢIT

1. Ţi-ai numărat tu bine puţinele zile pe care le maiai spre împlinirea multelor tale datorii?

Câte ai câştigat din zilele tale folosindu-le bine?Şi câte ai pierdut nefolosindu-le deloc sau folosin-

du-le rău?Câte prilejuri ai avut tu să te întorci la Dumnezeu,

dar nu le-ai folosit, nu te-ai întors, nu te-ai predat Lui,– ci eşti tot nehotărât şi azi.Până când nu înveţi împărţirea vieţii, spre mântuire?

2. Ai avut sau mai ai încă o funcţie înaltă pe lume,sau o mare posibilitate de a face bine multor

oameni,sau chiar Lucrării lui Hristos,– dar n-ai făcut.Te-ai temut că îţi vei pierde scaunul înalt pe care

stai, dacă vei face aceasta!Dar oare cât crezi că totuşi îl vei mai ocupa?Nu te temi mai degrabă de Dumnezeu?


3. Când nu vei mai avea „mâine” şi nu vei maiavea prilej, ce vei face?

Nu este tot acelaşi lucru dacă ajungi la capătul vie-ţii cu braţele pline de roade

sau cu mâinile goale.Ori dacă îţi vei încheia viaţa frumos sau dacă ţi-o

vei sfârşi ca un netrebnic.Trezeşte-te, căci vine curând marele examen!

4. Sub ocrotirea Celui Preaînaltşi la umbra Celui Atotputernicnu există nimic primejdios şi nimic greu.Chiar luptele lui Hristos, ostenelile şi jertfele şi

chiar munca pentru El,cu toate sudorile şi suferinţele lor devin ceva cu

totul uşor şi plăcut;atunci totul este îndulcit şi înviorat de prezenţa

fericită şi întăritoare a lui Hristos.

5. Domnul nostru Iisus Hristos, când ne-a chematsă călcăm pe urmele Sale, ne-a spus că în lume vomavea necazuri…

Că în lume va trebui să ne nevoim cu greu, ca sămergem pe calea Lui strâmtă, să purtăm crucea Sa

şi să intrăm pe uşa Lui cea îngustă.Dar la sfârşitul tuturor, ne-a aşezat cununa vieţii

veşnice.

6. După o viaţă întreagă de trudnică ascultare şi denecontenite eforturi trupeşti şi sufleteşti în slujba ceasfântă a lui Hristos,


iată, întrebaţi-i pe cei care, în toată curăţia inimiilor, au trăit o astfel de viaţă,

cum li s-a părut totul?Şi veţi vedea cum, cu o faţă plină de lumină şi de

recunoştinţă pentru Domnul,ei vor mărturisi cu toţii că toată viaţa lor cu

Hristos, deşi le-a fost împreunată cu toate aceste gre-utăţi, nu li s-a părut a fi decât ca o plăcută stare la oumbră răcoritoare,

ca lângă un izvor dulce– şi ca o dulce odihnă în pacea şi bucuria harului

lui Dumnezeu.Şi întocmai aşa şi este viaţa cu Hristos.

7. Pentru cel ce a umblat cu Dumnezeu, tot ce sepărea a fi arşiţă, şi durere, şi trudă, şi povară

s-a prefăcut într-o binecuvântată odihnă, chiar întimpul încercării…

sau îndată după aceea.

8. Nu există nicăieri pe lume un loc mai plăcut, maidulce şi mai odihnitor

ca la Umbra Celui Atotputernic.Acolo totul este liniştit şi mângâietor.Puterea şi dragostea lui Dumnezeu potoleşte valurile,alină durerile inimii,spulberă temerile friciişi înseninează lărgimile minţii şi ale cugetului…

9. Fericit este sufletul care, o dată ce a venit laHristos, rămâne cu hotărâre statornic în ascultarea sme-rită şi curată de voia Lui,


căci aceasta îi aduce toată binecuvântarea împărtă-şită de umbra şi de adăpostul cel sfânt al Domnului.

10. Multe puteri ale răului sunt pornite împotrivacelui credincios

şi multe curse şi primejdii îl pândesc neîncetat de-alungul drumului său.

Mulţi urmăritori vor fi puşi mereu pe urmele luisă-l iscodească, să-l învinuiască, să-l vândă.

Şi multe curse îi sunt aşezate în calea lui.Dar tocmai pentru aceasta Domnul a avut grijă

să-i dea credinciosului Său nu numai îmbărbătări lafiecare pas

şi învăţături cum să cunoască şi să se ferească deprimejdii şi de vrăjmaşi,

– ci şi asigurarea ajutorului Săuşi a ocrotirii Sale sigure şi puternice, în orice loc şi

împotriva oricărui vrăjmaş.

11. Să fii convins, să fii absolut sigur că trebuie să

nu ai nici un fel de teamă, de nici nu fel de vrăjmaş.Nici de cei ce umblă ziua în amiaza mare, adică

oarecum legal, în contra ta.Nici de cei care se furişează prin întuneric, adică

iscoditorii ascunşi şi pânditori.Da, trebuie să nu te temi de nici unii dintre ei.Căci Dumnezeul tău este totdeauna între tine şi ei.

12. De un singur lucru trebuie să te temi neîncetat:ca nu cumva să calci voia Domnului tău.

Ca nu cumva să te înşele vreun păcat.


Ca nu cumva să te dezlipeşti de Hristos, ieşind desub ocrotirea Lui.

Căci atunci, rămas fără adăpostul Lui, orice săgeatăte poate ucide,

şi orice vrăjmaş te poate birui,şi orice vânt te poate arunca în pierzare.

13. La picioarele mântuitoare ale lui Hristos, să ştiică, atâta vreme cât eşti acolo

şi rămâi acolo,poţi să fii deplin liniştit şi încrezător, nu trebuie să

te mai temi de nimic (Isaia 51, 7; Mt 10, 28).Scutul tău este atât de puternic, iar Stânca ta atât de

înaltă, că nici o săgeată nu te va putea ajungeşi nici o primejdie nu te poate ameninţa.

14. Puterile Domnului, îngerii Săi, sunt unele dinmijloacele Domnului de a ajuta şi de a înştiinţa,

de a salva şi de a pedepsi sau a ucide…Aceşti slujitori ai Domnului îi însoţesc mereu pe

oameni, de la naşterea lor până la moarte (Mt 18, 10),împlinind hotărârile lui Dumnezeu în viaţa lor de

pe pământ, fie de salvare, fie de pedepsire.

15. Nebănuite puteri şi fiinţe cereşti trimise de Dum-nezeu însoţesc paşii noştri, ai fiecăruia, în orice loc,

în orice clipăşi în orice cale.Ochii lor văd,urechile lor audşi mâinile lor înseamnă tot ce facem.


16. Dar cei care fac răul trebuie să se teamă per-manent,

căci dacă sabia slujitorilor pământeşti îi loveşte ne-cruţător pe cei potrivnici stăpânului lor văzut,

– cu cât mai necruţător va fi lovit acela care calcăporuncile Celui Nevăzut (Rom 13, 3-4; Evr 12, 25)!

17. Credinciosule al lui Hristos, ţine bine minte:îngerii lui Dumnezeu te însoţesc şi pe tine în orice calemergi,

ca să te ocrotească,şi să te apere,şi să te ajute.Ia bine seama pe ce căi mergi şi ce lucruri faci.Fă totul în aşa fel, ca niciodată sfinţii îngeri să nu

fie siliţi să-şi întoarcă faţa cu durere sau cu ruşine de lafaptele tale sau de la cuvintele tale.

18. Când, după o noapte liniştită pe care am petre-cut-o odihnind în aşternutul nostru paşnic

şi în mijlocul familiei noastre îndestulateori sub acoperişul nostru binecuvântat,noi ne trezim sănătoşi, spre bucuria unei noi zile de

muncă şi de mulţumiri,– atunci frumos este să-L lăudăm pe Domnul şi

să-I preamărim bunătatea Sa care ne-a ocrotit odihna,ne-a păstrat viaţaşi ne-a ţinut sub paza Sa tot ce avem.

19. După o zi muncită cu spor,după o cale urmată cu bine,


după o nouă împlinire a datoriei noastre,– cum ar trebui, cu o bucurie mărită, în conştiinţa

noastră împăcată,să-L lăudăm de frumos pe Domnul de la Care am

avut puterea şi ajutorul pentru toată munca şi luptarodnică de peste ziua care ne-am împlinit-o!

Să facem totdeauna asta, cu toată recunoştinţanoastră.

20. Iar când, din pricina neascultării noastre deDumnezeu

şi drept pedeapsă pentru căderile noastresau ca un mijloc pentru curăţirea şi întoarcerea

noastră din nou la El,vine o vreme în care Dumnezeu îngăduie să ajun-

gem în încercarea focului,atunci, chiar şi atunci, frumos ar fi să-L lăudăm pe

Domnul. Şi cu toată căinţa inimii noastre să căutămiarăşi împăcarea cu El.

Căci în tot ce a făcut, a fost numai bunătatea gri-jii Lui, ca noi să nu pierim căzuţi în osânda păcatuluinostru.

Dumnezeul nostru Bun, laudă şi mulţumire veş-nică Ţie!

Amin.


Te iubesc, IisuseTe iubesc, IisuseTe iubesc, IisuseTe iubesc, Iisuse

Te iubesc, Iisuse, da – pe totdeaunaviaţa mea cu Tine va fi veşnic una.Vei vedea-n vecie cât de-adevăratăŢi-a fost dată Ţie inima mea toată.Scump Iisus, Drag Iisus, – inima mea toată.

Vei vedea, Iisuse, peste-un an ori zece,chiar şi peste suteşi chiar mii de-ar trece,peste o-ncercare,peste zeci,ori sute,vei vedea, Iisuse, spusele-mi ţinute.Cât de tari vor fi atunceaspusele-mi ţinute!

Vei vedea, Iisuse, după jertfe date,după răni şi lacrimi îndelung purtate,vei vedea-n Vecie cât Ţi-am fost de UNA,cum Ţi-am spus eu Ţie: „DA” pe totdeauna.Cât am fost cum Ţi-am spus Ţie,„DA” pe totdeauna!


17. IERTARE ŞI LAUDĂ

1. Când Domnul Iisus, prin Sângele cel scump alCrucii Sale şi prin împărtăşirea cu El,

ne iartă păcatele,ne îndepărtează fărădelegileşi ne sfinţeşte fiinţa noastră,frumos este să-L lăudăm pe El cu cele mai înalte

simţiri ale fiinţei noastre recunoscătoare.

2. Când Domnul Iisus ne primeşte iarăşi în dulceaLui iubire

şi când ne dăruieşte bucuria sănătăţii,ori bucuria întoarcerii între cei iubiţi ai noştri,ori bucuria împlinirii dorinţelor sau a rugăciunilor

noastre fierbinţi,– cât de frumos trebuie să-L lăudăm noi pe El!Să o facem cu toată strălucirea lacrimilor noastre

iubitoare.

3. Când privim în urma vieţii noastre


şi ne aducem aminte de toate prin câte ne-a trecutDomnul din copilăria noastră şi până astăzi,

amintindu-ne de toate din câte ne-a izbăvit El prinputerea Sa,

şi de toate câte ne-a dăruit El, prin bunăvoinţa Sa,şi de toate câte le-a îndepărtat El de la noi,şi de toate binefacerile Lui făcute pentru ai noştri,ori pentru cei apropiaţi şi dragi,ori pentru întreagă omenirea aceasta,– o, ce frumos ar fi să lăudăm plini de evlavie, de

smerenie şi de mulţumire Numele Domnului Cel Sfânt,neuitând nici una din binefacerile Lui (Ps 103, 2)!

4. Când privim cerul înstelatori însorit,cu toate înălţimile sale nemărginite, pline de mi-

nuni şi de taine deasupra noastră,când privim măreţia cutremurător de frumoasă a

unui răsărit de soaresau a unui mereu nou apus, sau dezlănţuirea în-

spăimântătoare a furtunii în munţii împăduriţisau în munţii înspumaţi de valuri din largul mă-

rilor,– cât de smeriţi şi de uimiţi ar trebui să-L lăudăm

noi pe Dumnezeu!Fericiţi suntem cu adevărat numai când facem asta!

5. Roadele Duhului Sfânt, care însoţescşi care mereu trebuie să însoţească neapărat pe

orice om şi orice viaţă născută din nou prin CuvântulSfânt şi prin Duhul Sfânt,


sunt frumoasele dovezi ale unei vieţi trăite în as-cultarea de voia cea sfântă a lui Dumnezeu.

Orice credincios trebuie să aducă aceste roade.Roadele cele noi ale unei astfel de vieţi sunt tot-

deauna frumoase, dulci şi binecuvântate.Şi înaintea lui Dumnezeu, şi înaintea oamenilor.

6. Dacă într-adevăr sufletul nostru este un pomsănătos, sădit în via Domnului, în Casa Domnului,

în Duh (adică în dreapta credinţă)şi în Adevăr (adică în dreapta învăţătură),el nu poate rămâne niciodată neroditor.Oricine este zidit pe Temelia cea Sfântă (Ef 2, 20-

22; I Ptr 2, 5)nu se poate să nu aibă aceste roade ale Duhului

Sfânt.Căci dacă nu le are, ci numai se laudă, pe el îl aş-

teaptă securea.Îl aşteaptă sigur,ori azi, ori mâine, ori poimâine,dar nu departe (Lc 3, 9).

7. Cu cât viaţa trupească a unui credincios rodnicînaintează în ani, cu atât viaţa lui cea duhovnicească seîmbogăţeşte şi se înfrumuseţează în plăcutele roadedulci ale Duhului Sfânt.

Una o îmbogăţeşte pe altasau se osândesc împreună.

8. Acela care rămâne statornic în Biserica unde s-anăscut din părinţii săi trupeşti şi din cei sufleteşti,


păstrând mereu ceea ce a auzit de la început (I In2, 24),

acela se întinde binefăcător, prin lucrările sale bi-nefăcătoare, cât mai departe

peste alţii şi peste alţii.

9. Ce fericită privelişte este totdeauna să vezi uncredincios ajuns la bătrâneţe după ani de furtuni şi deîncercări biruite cu răbdare,

tare în credinţă şi mereu mai plin de roade bune!Când perii capului săi cărunţi încununează o frunte

cinstită, vrednică, statornică şi înţeleaptă,tot ce face sau spune el este luminos şi bun.O, câtă cinste Îi face lui Dumnezeu un astfel de

slujitor al Lui!

10. Când, prin rădăcinile adânci şi puternice aleunei încercate credinţe

şi ale unei îndelungate experienţe cu Dumnezeu,omul credincios îşi trage sucul vieţii lui duhovni-

ceşti din adâncurile tot mai bogate ale unei statornicepărtăşii cu Hristos,

acest suc dulce şi sfânt redă în afară binecuvântă-rile primite în roadele sale totdeauna mai luminoase,mai coapte şi mai frumoase!

Cât trebuie să-L lăudăm pe Domnul din pricinaunui astfel de suflet,

căci privelişti ca acestea vedem foarte rar acum.

11. Îngrijind de pomii cei tineri, să nu-i uitaţi nici-odată pe cei bătrâni.


Un pom tânăr poate să aibă roade fragede şi fru-moase, dar unul bătrân are totdeauna în gustul fructelorsale o aromă deosebită, o dulceaţă aleasă.

12. Nu uitaţi acest frumos îndemn niciodată: cu câtsunteţi mai bătrâni, dragi fraţi credincioşi, cu atât sun-teţi mai datori să fiţi încărcaţi de roade tot mai dulci şimai multe ale Duhului Sfânt.

Înţelepciunea voastră cumpătată, serioasă şi demnă,fiind îmbogăţită de ani şi de experienţă,

trebuie să aibă nu numai cuvintele şi sfaturile me-reu mai adânci şi mai curate, dar şi trăirea voastră să fiela fel, curată şi adâncă.

13. Cine nu vede măreţia lucrurilor lui Dumnezeu,acela nu-L poate vedea şi nu-L poate cunoaşte nici-odată, nici pe El.

Cine nu ştie să privească înalt, adânc şi departe…– adică până dincolo de frumuseţea şi de măreţia

lucrurilor văzute –acela n-are cum să-L descopere pe Dumnezeu.N-are cum să ajungă uimit în faţa Lui, adorându-L,– fiindcă Dumnezeu este totdeauna dincolo de

lucrările Sale.

14. Cine nu priveşte dincolo de binele ce i se facezilnic de către Dumnezeu…

dincolo de ploaia binefăcătoare,şi dincolo de soarele binefăcător,cine nu vede dincolo de timpurile rodnice,şi dincolo de vremurile de pace pe Acela care le dă...


şi dincolo de înlăturarea primejdiei,şi de bucuriile vieţii,şi de cutremurul morţiinu-L vede pe Cel ce le stăpâneşte,– acela nu-L va putea vedea niciodată pe Dum-

nezeu nicăieri.Pentru că nu vrea să-L vadă şi pentru că nu vrea

să-L creadă şi să-L recunoască.

15. Oamenii nu se pot reţine să nu strige încântaţişi extaziaţi:

Ce măreţi sunt aceşti munţi frumoşi!Sau: ce măreţe sunt aceste valuri puternice!Sau: ce măreţe sunt bolţile acestei peşteri!Ori: ce măreaţă este avalanşa aceasta de nori, stră-

bătută de nenumărate fulgere şi trăsnete…Ori: ce măreţe sunt aceste privelişti!…Oamenii aceştia se pot totuşi opri o viaţă întreagă

numai la aceste uimitoare măreţiidar fără să-L vadă îmbrăcat cu ele şi îmbrăcat în ele

pe Dumnezeul tuturor şi pe al lor, Care este dincolo deaceste acte ale Lui.

16. Unii oameni pot vedea toate măreţiile naturii,încântându-se de priveliştea lor, fără să vadă totuşi Ca-uza tuturor măreţiilor acestora;

sau se pot încânta de explicaţiile ori de descrierilelor – uimindu-se cum le-au scornit –,

dar nu se pot ridica până la [starea de] încântare defrumuseţea Lui, Care le-a creat.

Dincolo de acestea ei nu pot şi nu doresc să treacă,până la El.


Ce trist şi ce dureros faliment al inspiraţiei esteacesta!

17. Sufletul nobil strigă de fiecare dată când pri-veşte măreţia creaturilor şi frumuseţilor lui Dumnezeu:

O, ce măreţ eşti, Doamne, Făcătorul tuturor aces-tora!

O, ce măreţ împărăţeşti şi stăpâneşti Tu peste eleşi ce minunat ştii Tu să Te acoperi, îmbrăcat în toa-

tă lumina, înălţimea, puterea şi frumuseţea lor,ca să nu Te vadă decât cei care Te cred…

18. Dumnezeule măreţ, Împăratul şi Mântuitorulnostru,

uimindu-ne şi încântându-ne de fiecare dată şi defiecare din măreţiile din mijlocul cărora ne vorbeşti Tu,

noi ne închinăm Ţie şi Te slăvim pe Tine,crezând din toată inima şi cu toată bucuria în

Atotputernicia Ta.

19. Ne închinăm Ţie, Celui care Te învălui cu lu-mina soarelui sau cu umbra norilor…

Celui care ne grăieşti din frumuseţea înaltă a mun-ţilor sau din cea adâncă a apelor,

ori din cea înspăimântătoare a tunetelor Tale.Slavă Ţie, Celui care treci prin susurul adierilor în-

miresmate sau al mugetului furtunilor îmbrăcate înfulgere!

Slavă, slavă Ţie!

20. De la măreţia lucrărilor lui Dumnezeu, credinţa să-nătoasă şi trează ajunge totdeauna la conştiinţa puterii Lui.


Făcătorul iubitor şi înţelept al tuturor celor văzuteşi nevăzute, Dumnezeul nostru, este Cel ce stăpâneşteşi controlează cu Puterea Sa

şi cu puterile Sale totul,oriundeşi oricând.Slavă, şi slavă, şi slavă veşnică Lui!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Cine speră-n vreo minune crească-şi şi mai multcredinţa,prin credinţă-ajungi minunea,prin ea vezi făgăduinţa.


18. STĂPÂNIRE ŞI CONTROL

1. Nimeni şi nimic, niciodată nu poate scăpa desub Stăpânirea şi de sub controlul desăvârşit al luiDumnezeu.

Nimeni, nici duh, nici om nu poate face nicăieri ce-va fără învoirea şi controlul Său desăvârşit şi per-manent pretutindeni.

2. Pot fi duhuri oricât de înalteşi ceruri oricât de înalte,– mai înalt decât ele este totdeauna Dumnezeu!Pot fi locuri cât de adâncişi duhuri cât de adânci,– mai adânc decât ele este totdeauna El.

3. Pot fi oameni marişi împotriviri mari,– mai mare decât toţi este totdeauna Dumnezeu. Şi

El îi controlează pe toţi.


Pot fi puternice zidurile, şi porţile,şi seminţiile nedrepte, şi asupririle lumii,şi armele, şi ameninţările vrăjmaşilorori ale întunericului şi ale stihiilor,– mai puternic decât toţi aceşti puternici este Dom-

nul nostru Iisus Hristos!

4. Pot fi mari şi pot fi apropiate de noi durerile şiapăsările,

poate fi mare primejdia şi aproape moartea,– totdeauna să nu uităm că mai Mare decât ele şi

mai aproape de noi decât oricare din cele ce ne-ar puteaface rău

este Domnul Dumnezeul nostru şi Marele nostruMântuitor, IISUS HRISTOS. Şi El le controlează petoate.

5. Crede şi îndrăzneşte, căci oricât de tari ar fi pu-terile potrivnice, mai tare este Domnul tău.

Oricât de înălţaţi ar fi vrăjmaşii lui Dumnezeu, maipresus de toţi este Domnul tău. El îi controlează pe toţi.

Fii încredinţat cu bucurie că mai tare şi mai înalteste Dumnezeu ca orice înălţime şi tărie

şi nu te teme, nici nu te înfricoşa niciodată (In 14,27; Mt 10, 28; Lc 12, 4; I Ptr 3, 14).

6. Chiar când te vei găsi în mijlocul ameninţărilortale,

chiar când vei fi dat în mâinile chinuitorilor tăi,chiar când vor mugi în jurul tău cele mai furioase

valuri, spumegând şi ameninţându-te,


– nu-i da voie inimii tale să tremure,nici sufletului tău să se teamă,nici gurii tale să rostească cuvinte de cârtire, sau de

lepădare, sau de îndoială.Căci mai puternic decât orice ameninţare şi decât

orice ameninţătoreste Dumnezeul tău Care, deşi te dă în mâinile lor,

nu te lasă pradă acestor mâini.

7. Dumnezeu te va smulge la timp şi în chip minu-nat din mâinile lor,

nu numai pe tine şi cauza ta,ci, din pricina ta, îi va smulge chiar şi pe cei ce

sunt la un loc cu tine în aceeaşi corabiesau care zac cu tine în acelaşi întuneric (Fapte

27, 24).

8. Să nu vi se tulbure deci inima niciodată,nici să nu vi se înspăimânte.Aveţi credinţă – aveţi siguranţă puternică în Dum-

nezeu şi încredere absolută în Hristos,în orice împrejurare şi în orice mâini aţi fi.

9. Izbăvirea Domnului va apărea pentru noi cu atâtmai strălucită, cu cât noi suntem mai mici, iar vrăjmaşiinoştri mai mari

şi cu cât noi suntem mai slabi, iar vrăjmaşii noştrimai tari.

10. Cu cât ameninţarea este mai puternică,primejdia mai mare,


cruzimea mai barbară,iar noi mai liniştiţi,cu atâta va apărea mai frumoasă slava Domnului

nostru.Să nu uităm şi să nu uităm niciodată că – decât toţi

– este şi va fi veşnic mai puternic şi mai durabil Dum-nezeul nostru.

11. Dacă este fericit acela care are a face cu FaţaDomnului cea plină de lumină, de bunătate şi dragoste,

în vremea îndelungii Lui răbdări, căutând aceastăFaţă spre mântuirea şi iertarea sa veşnică (II Ptr 3, 15),

– apoi este grozav lucru să ai a face cu Faţa ceaîntunecată, mânioasă şi răzbunătoare a lui Dumnezeu

atunci când vremea mântuirii este trecută (Lc 19, 44).

12. Pentru că mânia lui Dumnezeu nu pedepseşteîndată,

pentru că puterea cea răbdătoare a Lui nu-l tre-zeşte pe cel nelegiuit chiar în clipa când săvârşeştenelegiuirea,

asta totuşi nu înseamnă că lui Dumnezeu prea puţinÎi pasă de nelegiuire şi de cel care o face (Iov 35, 15).

Cu cât mai târziu cade trăsnetul mâniei Lui, cu atâtva fi mai greu.

13. O, cât de nemărginit de bun este Dumnezeu!Dar şi când îndelungata vreme a răbdării Lui va fi tre-cut, tot aşa de mare va fi şi pedeapsa Lui.

Răbdarea îşi are totuşi vremea ei şi toate se sfâr-şesc odată.


Şi precum a fost de lungă răbdarea, tot aşa va fi decumplită pedeapsa pentru toţi cei care au rămas nepă-sători la chemările şi aşteptările lui Dumnezeu (Ef 5, 6;Col 3, 6; Evr 10, 31).

14. Cu Dumnezeul răzbunărilor vor avea a face toţiacei care păcătuiesc cu voia, după ce au primit cunoş-tinţa adevărului,

care uneltesc şi clevetesc,care tulbură şi dezbină sufletele fraţilorsau care şi-au părăsit frăţietatea lor şi Biserica lor,care şi-au lăsat credinţa dreaptă şi învăţătura cea

adevărată în care fuseseră născuţi şi crescuţi prin DuhulSfânt (Evr 10, 25-26).

Şi s-au dus acolo unde nu-i trimisese Dumnezeu.

15. Ne închinăm Feţei Tale iubitoare, luminoase şimântuitoare, Doamne, dorind să avem totdeauna a facenumai cu Faţa aceasta a Ta;

dar, cutremuraţi de teamă, ne rugăm să ne fereşti deorice păcat care ar aduce după el, peste noi şi peste ur-maşii noştri, mânia şi răzbunarea Ta.

16. Deschide-ne, Doamne, ochii şi mintea, pentruca, văzând cum vine peste alţii mânia Ta,

să ne îngrozim de rău,să fugim de păcatşi să ne lipim tare de Tine,ca nu cumva, căzând în neascultare ca acei alţii, să

cădem în răzbunarea Ta.


17. Când, noaptea, gândurile negre ne înfăşoarămintea şi sufletul,

– atunci fiecare dintre noi avem cea mai mare ne-voie să cerem cu toată stăruinţa lumina şi ajutorul luiDumnezeu.

În toată vremea trebuie să facem tot felul de ru-găciuni şi cereri (Ef 6, 18; Col 4, 2; I Ptr 4, 7).

Dar în vremea furtunilor tulburătoare, când gân-durile negre se frământă cu grămada înăuntrul nostru,

atunci avem cea mai mare nevoie de rugăciune.

18. Atunci când vrăjmaşul este cel mai tare, iar noisuntem în starea cea mai slabă, avem nevoie să ne ru-găm mult mai mult.

Căci în vremea aceea, puterea întunericului se luptăcel mai crâncen să ne doboare sufletul,

să ne zdrobească credinţa,să ne dezbine dragostea,să ne tulbure minteaşi să ne piardă viaţa.

19. Gândurile negre sunt ademenirile nimicitoareale ucigaşului satana, spre a ne azvârli în prăpastia dez-nădejdii.

Sunt uneltele cu care el sapă la temelia credinţei, anădejdii şi a iubirii noastre, spre a le dărâma.

Sunt împingerile lui spre faptele şi cuvintele celemai nefericite, mai rele şi mai nebuneşti,

cu care ne aruncă apoi vrăjmaşul în focul cel maiaprins şi mai mistuitor al păcatului şi al osândei.


20. Mai ales fii veghetor în clipa când eşti foarteamărât,

foarte părăsit,foarte despărţit,foarte jignit,foarte înşelat,foarte încercat,căci atunci gândurile negre vin cu grămada înă-

untrul tău,întunecând mintea şi inima ta.Dumnezeul luminii, Te rugăm, limpezeşte totdea-

una cerul inimii noastre, alungând norii gândurilor ne-gre şi aducând seninul gândurilor liniştite şi paşnice.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Crezi în Dumnezeu tu oare?O, nimic nu-ţi mai lipseşte!Sau nu crezi?Fără credinţă tot ce ai nu-ţi foloseşte.Poate să câştige omul chiar şi lumea-ntreagă-acum,dacă sufletul şi-l pierde,nu-i rămâne decât scrum.


Ţi-am spus, IisuseŢi-am spus, IisuseŢi-am spus, IisuseŢi-am spus, Iisuse

Ţi-am spus, Iisuse, „Te iubesc”de zeci de ori, de-o mie.Tu mi-ai şoptit: „Îţi mulţumesc,– dar oare o să ţie?Dup-o-ncercare,dup-un anori dup-o ispăşire,nu va ajunge-o vorbă-n vanşi-un vis a ta iubire?

O, câte vorbe Mi s-au zisşi câte legăminte,– şi toate-au fost curând doar vis,şi umbre, şi morminte.Ca florile s-au pârjolitîn cea dintâi dogoare,abia vedeam c-au înfloritşi s-au şi ars de soare!”

– Nu, Doamne, ci chiar dacă toţis-ar lepăda de Tine,eu, chiar să mor, să ştii că poţisă Te încrezi în mine!– O, fiul Meu, ferice-ar fide tine pe veciedac-ai răbda şi ţi-ai păzicuvântul dat azi Mie…


19. RĂBDAREA ŞI LOVITURILE

1. Fii răbdător în clipele nenorocirii şi ale loviturilor.Fii răbdător în ceasul cel greu al despărţirii şi al ne-

dreptăţii.Alungă atunci gândurile deznădăjduite şi negre ca-

re vin să te împingă în prăpastia hotărârilor nefericite.Amână răzbunarea,amână hotărârea grozavă şi grea.Amână lovirea şi jignirea, înjurătura şi revanşa.Amână-le pe toate acestea până peste altă clipă, pe

când gândurile negre nu vor avea atâta putere,până când va reveni iarăşi echilibrul în mintea ta.

2. Ce fericit vei fi apoi, după ce va fi trecut clipacea rea, când te vei vedea scăpat de ceea ce era să faci!

Primejdia trecută te va cutremura încăşi îţi va face rugăciunea plină de nemărginită recu-

noştinţă faţă de Domnul Iisus Hristos, Care te-a salvat.

3. Cântarea este de obicei izbucnirea fericită a unuisuflet vesel,


este izbucnirea unei veselii de care sufletul cuivaeste prea plin,

este strigătul unei bucurii pe care sufletul nu şi-omai poate stăpâni în tăcere,

sau al unei iubiri care caută cea mai frumoasă, ceamai dulce şi cea mai plăcută formă în care să se îmbrace

când se îndreaptă spre ceea ce iubeşte.

4. În urma împlinirii unei mari dorinţe, ce fericităeste cântarea!

În ceasul ascultării unei fierbinţi rugăciuni, nimicnu descarcă mai mult povara mulţumirii decât ea.

În clipa izbăvirii dintr-o grea primejdiesau după trecerea unei prea îndelungate şi prea

grele asupriri,– cântarea este cea mai mare nevoie a sufletului.

5. Nu există o mai fericită formă în care să-ţi poţidescărca sufletul

– spre Dumnezeu şi spre lume,în valuri de recunoştinţă şi de bucurie mai mari –,decât cântarea.O, cântarea cu lacrimi,cântarea cu toată inima,cântarea descărcării sufleteşti,ce dumnezeiască binecuvântare este ea!

6. Adevăraţii credincioşi, trăind neîncetat pe înălţi-mile duhovniceşti, rămân mereu deasupra tuturor zbu-ciumărilor lumii acesteia,

rămân în seninul dulce al păcii cu Dumnezeu şial păcii lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere(Flp 4, 7).


Bizuindu-se pe puterea lui Dumnezeu, aceştia au oneclintită încredere în izbăvirea Domnului Iisus Hristos

şi nu numai că n-au apoi motive să se plângă şi săcârtească,

– dar simt o nemărginită trebuinţă să se bucure şisă cânte din tot sufletul lor,

mulţumiţi şi mulţumitori.

7. Părtăşia la suferinţele lui Hristos (Flp 3, 10) ledă o aşa strălucită revărsare de bucurie, încât nu pot sănu cânte.

Cu trupul plin de rănisau cu picioarele în butucişi cu mâinile încătuşate,martirii flămânzi şi însetaţi,chinuiţi şi închişiau putut trăi stări atât de dumnezeieşti şi de înalte,

încât cântările lor şi puterea lui Dumnezeu au zguduitnu numai toate sufletele din jurul lor,

ci şi temeliile închisorilor unde erau aruncaţi (Fap-te 16, 25-34).

8. Fraţii mei iubiţi, este foarte adevărat că noi tot-deauna avem temeiuri să cântăm,

dar, vai, noi nu cântăm totdeauna.Sunt împrejurări în care îndemnul „Veniţi să cân-

tăm” răsună pentru noi nu numai foarte străin, dar şifoarte dureros.

9. Sunt câteodată vremuri – şi destul de lungi – încare lacrimile nu mai pleacă de la noi,


iar cântările nu mai vin.Sufletul ni se deprinde atunci cu un alt gust şi îşi

face o mai grabnică locuinţă în amărăciune, ca viermeleîn hrean, decât în cântare.

10. Doamne Iisuse, noi de dragul Tău am învăţatfrumuseţea şi am gustat dulceaţa cântării.

Slavă Ţie, Iisuse, de dragul Căruia am cântat tot ceam ştiut mai frumos şi mai mişcător…

cu o inimă care a dorit neîncetat să-Ţi cânte Ţie şimai mult,

şi mai frumos,şi mai bine!

11. Dar şi mai slavă Ţie, Iisuse Doamne, pentruanii când ne-ai făcut să descoperim că cea mai înaltă şimai fericită cântare este totuşi cea picurată de şiroirilelacrimilor prelinse în întuneric

şi amestecate cu sudoarea şi sângele părtăşiei la su-ferinţa şi la ocara Ta…

Căci această cântare îngerii nu o cunosc.

12. Oricât de bine v-ar merge pe pământul acesta învreo zi sau vreun loc,

– nu vă pierdeţi totuşi bunul cumpăt.Oricât de sus veţi fi ajuns pe scara vieţii între oa-

meni în vreo situaţie sau vremeşi oricât de siguri vi s-ar părea că puteţi fi pe scaun,– nu vă umpleţi totuşi de mândrie prea tare.Oricât de departe vi s-ar părea că sunteţi de moarteşi oricât de mult v-ar plăcea să nu fie adevărate în-

ştiinţările lui Dumnezeu,


– totuşi voi nu vă împietriţi inima în nebunia trufieişi nu dispreţuiţi înştiinţările înţelepciunii,şi nu râdeţi de Cuvântul lui Dumnezeu!

13. Căci dacă batjocoriţi credinţa părinţilor şi astrămoşilor voştri

şi dacă huliţi Biserica lui Hristos în care s-a închi-nat mama voastră,

voi vă veţi încuraja la rău,vă veţi prăbuşi în orbieşi vă veţi uni cu pierzătorul sufletului vostru, cu

diavolul,devenind ca el.

14. Nu-ţi aduna, prin împietrirea inimii tale, re-vărsarea pedepsei dreptei mânii a lui Dumnezeu(Rom 2, 5)!

Nu grămădi osânda asupra capului tău îndrăzneţ şitrufaş!

Nu-ţi îmbărbăta picioarele pe drumul încăpăţânăriisau al desfrânărilor!

Nu-ţi urzi chiar cu mâinile tale lanţul nimicirii, prinfaptele neascultării, ale nepăsării şi stricăciunii.

Nu-ţi acoperi ochii şi nu-ţi înfunda urechile!Nu-ţi împietri inima şi nu-ţi prăbuşi singur sufletul

în flăcări.Nu-i huli pe fraţi şi nu unelti împotriva nimănui.Ca să nu te trăsnească mânia lui Dumnezeu.

15. Nu lepăda mustrările tatălui tău şi nu batjocorilacrimile mamei tale!


Nu nesocoti îndemnurile mai-marilor tăi cinstiţişi nu râde de bunele sfaturi pe care se trudesc să ţi

le dea binevoitorii tăi.Căci pedeapsa pentru acestea poate veni peste tine

pe neaşteptate.

16. Frate sau soră, nu-ţi împietri inima ta ca să numai asculţi de fraţi,

ca să nu mai iubeşti părtăşia cu ei,ca să nu mai alergi în lucrul Domnului între ei, şi

să nu mai ţii la ei, şi ca să unelteşti contra cuiva…Teme-te din timp de soarta pietrelor.Şi nu te face de piatră, ca să nu fii împietrit pe veci.

17. Şi voi, tată sau mamă, nu vă împietriţi inimafaţă de copiii voştri,

căci dintre toate pietrele, piatra aceasta ar fi ceamai tare şi mai blestemată.

18. Voi, toţi cei care Îl provocaţi zilnic pe Dum-nezeu şi-L întărâtaţi împotriva voastră prin păcatele pecare le săvârşiţi,

– nu vă împietriţi,o, nu vă împietriţi inima, rămânând mereu aşa!Veniţi-vă în minţi şi prăbuşiţi-vă înaintea lui Dum-

nezeu cu pocăinţă!Căci imensa Lui milă se va îndura şi de voi.Nu rămâneţi cu inima împietrită mereu! Despietri-

ţi-vă inimile!

19. O Doamne, ai milă de toate acele inimi care tre-buia să rămână deschise până la moarte,


– dar s-au închis…Care trebuia să rămână calde, iubitoare, ascultă-

toare, apropiate de Tine şi de ai lor,– dar s-au împietrit, devenind gheaţă, şi lemn, şi

stâncă.Trimite peste ele iarăşi Duhul Tău de viaţă,ca să se moaie şi să se încălzească iarăşi.

20. Trimite, Doamne, focul încercării milostivepeste toate inimile împietrite pe care nu le moaie dra-gostea. Focul acesta să le dezgheţe mai înainte de aveni peste ele focul iadului,

care le-ar pietrifica pe veşnicie.Pune în noi toţi, în locul unei inimi de piatră, o

inimă de ceară, gata să se moaie, să se încălzeascăşi să se înduplece pentru orice lucru bun.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

De la Dumnezeu aşteaptă şi minunicând eşti la greu!De te rogi şi ai credinţă,le şi face Dumnezeu.


20. MUNCA ŞI LENEA

1. Progresul este de la Dumnezeu, regresul nu estede la El.

Datoria de a lupta să cunoşti tot mai multşi de a munci tot mai bine, pentru a trăi mai fru-

mos, este o poruncă divină.Lenea este un păcat satanic.

2. „Cântaţi Domnului o cântare nouă” înseamnă nunumai învăţarea unor cântări mereu mai noi şi maifrumoase decât cele de mai înainte,

ci înseamnă şi creşterea râvnei de a spori tot maimult în facerea binelui, realizându-l spre slava lui Dum-nezeu într-o formă tot mai nouă.

Delăsarea este o ispită a diavolului.

3. Toţi să dorim să aducem pentru slava Domnuluinostru Iisus Hristos, în mijlocul oamenilor, o trăire totmai curată şi mai luminoasă.


Căci acela care nu se străduieşte mereu să devinăaşa va îngheţa într-o stare îngustă,

într-o micime nefericităşi va muri într-o uscăciune jalnică.

4. Vai de omul care este totdeauna mulţumit cu câta făcut şi cu ce a împlinit pentru Dumnezeu.

Vai de omul care nu simte în el o nemulţumire faţăde ieri

– şi o avântată dorinţă spre şi mai bine faţă demâine!

5. Vai de omul care nu doreşte fierbinte să se de-păşească pe sine,

să-şi încarce ramurile zilelor sale cu roade neîn-cetat mai bune şi mai gustoase

şi cu lucrări mai frumoase,– adică cu cântări mereu mai noi.Cel care este mulţumit cu sine, acela moare uscat,fiindcă nu-şi depăşeşte inerţia.

6. Când poţi să faci şi mai mult, şi mai bine, şi maifrumos decât faci, atunci, neapărat, tu trebuie să nu temulţumeşti niciodată cu cât şi cum ai făcut.

7. Dacă sub Vechiul Aşezământ avea atâta însem-nătate felul cum omul trebuia să se înfăţişeze înaintealui Dumnezeu în Locaşul Său de închinare,

cu cât mai însemnat lucru este acum felul în careslujitorul – ispravnic al Tainelor lui Hristos –


şi credinciosul adevărattrebuie să se înfăţişeze înaintea Lui!

8. A fi în Hristos înseamnă a fi o făptură nouă (IICor 5, 17; Gal 6, 15).

A fi o făptură nouă înseamnă a te fi născut din nou(In 3, 3).

Apoi înseamnă a creşte mereu şi în toate privinţele,până la Cel care este Capul, adică Hristos (Ef 4, 15).

A avea roadele Duhului Sfânt (Gal 5, 22).A fi îmbrăcat cu toată armătura lui Dumnezeu

(Ef 6, 11)şi a umbla în Lumină (I In 1, 7).

9. O, cât de curate, cât de fără mânie şi cât de fărăîndoieli trebuie să fie mâinile care se înalţă spre Tine,Doamne!

Dar mâinile noastre sunt atât de lipsite de oricepodoabe ale milei, ale dărniciei şi ale ostenelii binefă-cătoare!

Inima noastră este atât de goalăşi nici o podoabă de bunătate, de blândeţe, de iu-

bire şi de smerenie nu străluceşte peste ea.Picioarele noastre nu sunt încălţate cu frumoasa în-

călţăminte a râvnei,iar pe fruntea noastră nu străluceşte cununa rănilorşi sudorile curatei răbdări iertătoare,şi nici a stăruitoarei rugăciuni pentru vrăjmaşii

noştri.O, Dumnezeul nostru, împodobeşte-ne cu acestea


pe toţi, pentru a ne putea înfăţişa cu vrednicie îna-intea Ta.

10. Viaţa noastră este atât de lipsită de podoabaroadelor Duhului Sfânt,

iar pe faţa noastră nu a strălucit poate niciodatăpodoaba lacrimilor în rugăciune, în meditaţie, în auzi-rea şi rostirea Cuvântului Tău.

O, Doamne Iisuse, cum să ne înfăţişăm noi înainteaTa în starea aceasta, lipsiţi de orice merite

şi fără nici una din sfintele podoabe cerute deTine?

Dăruieşte-ni-le, Te rugăm!

11. Venirea Domnului nostru Iisus Hristos,şi Învierea Morţilor,şi Judecata Veşnică a tuturor oamenilor,acestea sunt cele trei mari evenimente cu care se

va deschide şi va începe strălucita Împărăţie a luiDumnezeu,

– care nu va mai avea apoi sfârşit niciodată.

12. În această Împărăţie Fericită, o nouă ordine vadomni

şi o altă natură şi înfăţişare vor avea toate lucrurile.Acolo răul nu va mai fi– şi nici nu se va mai putea veşnic naşte el.Nu va mai fi minciună, durere şi păcat – sub nici o

formă;şi nimic din ceea ce întunecă acum bucuria pe

pământ sau în cer acolo nu va mai fi,


pentru că nu va fi satana, izvorul tuturor acestora.13. Hristos, Împăratul Veşnic, nimicind orice vrăj-

maş (I Cor 15, 24)şi unindu-Şi în Sine totul iarăşi,– după cum era în Sine totul înainte de Creaţiune –Se va Reintegra Desăvârşit apoi în Tatăl;aceasta, în chip cu totul strălucit şi tainic,în aşa fel că Dumnezeu va deveni Totulîn toţi,pe totdeauna.

14. Atunci cerul cel reînnoit şi pământul cel re-înnoit vor fi iarăşi atât de apropiate, încât nu va fi nici odistanţă şi nici o deosebire între ele,

confundându-se unul cu altul, ca înainte de păcat.Iar locuitorii lor, trecând unii la alţii cu aceeaşi

plăcere şi uşurinţă cu care trec fraţii unul în grădinaceluilalt, vor fi nemaidespărţiţi.

Nici cei din cer (Mt 5, 3),nici cei de pe pământ (Mt 5, 5),niciodată!

15. A te bucura în Domnul înseamnă a te bucura deAdevăr (I Cor 13, 6).

A te bucura de Pace.A te bucura de Dreptate.A te bucura de orice lucru şi cuvânt bun (II In 4).

16. A te bucura în Domnul înseamnă a fi fericitnumai când triumfă Adevărul asupra minciunii,


când biruie binele împotriva răului,când izbândeşte dreptatea asupra nedreptăţiişi când se înalţă lumina deasupra întunericului.

17. A te bucura în Domnul înseamnă a veghea ne-încetat, spre a nu te întina nici o ispită,

ca să nu te robească nici un păcat,ca să nu te rupă din dulcea părtăşie cu Hristos şi cu

fraţii nimic, nici din cele trupeştişi nici din cele sufleteşti.

18. A te bucura în Domnul înseamnă a duce ne-încetat o viaţă de ascultare atentă şi iubitoare de voiaLui cea sfântă şi de tot Cuvântul Lui.

Înseamnă a duce o viaţă de rugăciune,o viaţă de muncă harnică şi cinstită,o viaţă de luptă biruitoare împotriva păcatului din

tine şi din alţii.

19. A te bucura în Domnul înseamnă o alergarevoioasă spre Ţinta Cerească,

şi o curajoasă luptă, până la izbândă, pentru cauzalui Hristos în lume,

şi o viaţă de rod îmbelşugat prin harul şi prin pu-terea Duhului Sfânt.

20. A te bucura în Domnul înseamnă a fi statornicîn credinţă

şi hotărât în fapte.Înseamnă a fi ascultător de Biserică (Mt 18, 17).


A fi supus fraţilor (Evr 13, 17).A avea o inimă, o simţire şi un gând cu toţi ceilalţi

credincioşi, fraţii tăi (Flp 2, 2).A lua parte cu fapta la ajutorarea Lucrării Dom-

nului, la jugul şi la sarcina lui Hristos (Mt 11, 29;Flp 4, 10).

Asta înseamnă a te bucura în Domnul.Doamne Iisuse, dă-ne bucuriile acestea în Tine tu-

turor şi totdeauna!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Cu al mamei lapte, suge fiul bun credinţa ei,totdeauna mame sfinte au fost sfintele femei.

Totdeauna marii oameni au fost fii de mame sfinte,sfânta lor credinţă mare era-n ele mai nainte.


Am dorit Am dorit Am dorit Am dorit să-Ţi fiusă-Ţi fiusă-Ţi fiusă-Ţi fiu

Am dorit să-Ţi fiu, Iisuse,o lumină dulce,însă parcă Ţi-am fost numaiun sărut pe Cruce;şi-am dorit să-Ţi fiu o mânămoale şi uşoară,însă parcă Ţi-am fost numaicântec şi povară…

Am dorit să-Ţi fiu un zâmbetîntr-un ceas de jale,însă parcă Ţi-am fost numaiplâns şi dor pe cale.Am dorit să-Ţi fiu o umbrăîntr-o grea dogoare,însă parcă Ţi-am fost numaidragoste ce doare…

Am dorit să ai, Iisuse,un alin în mine,dar atât de prea departedragostea mea vineşi-a Ta sete-ndepărtatănu se mai alină;– orişicât Ţi-ar fi de dulce,apa mea-i puţină…


Doamne, când va fi odatăsă nu-Ţi fiu departe,tot ce n-am putut fi-n viaţăsă-Ţi pot fi în moarte,şi-apoi după Înviere,până-n Veşnicie,ce n-a fost nici Ieri, nici Astăzi,măcar Mâine fie.


21. BUCURIA ŞI ÎNTRISTAREA

1. Poate că tu te bucuri când poţi să înşeli, să ne-dreptăţeşti, să furi, să minţi, să-i păcăleşti pe alţii şi sărâzi de ei.

Când îi poţi atrage să facă răul – şi nu când îi veziumblând să facă binele.

Atunci mai bine întristează-te.

2. Poate că tu te bucuri mai degrabă când cinevacalcă voia lui Dumnezeu, nu când o ascultă.

Când îi vezi că le merge rău, nu când le mergebine.

Când duc lipsuri şi sunt nefericiţi, nu când se îm-pacă şi cresc în cele bune.

Poate că te bucuri când le poţi lua ceva altora, nucând le poţi da.

Când îi prosteşti, nu când îi luminezi.Când sunt prinşi în curse, nu când scapă.Atunci tu eşti un demon, nu om. Bucuriile acestea

nu sunt decât bucurii satanice.


3. Când vezi ceva măreţ, slăveşte-L cu toată putereacuvântului şi a tăcerii tale pe Dumnezeul Cel Măreţ,

Care a creat aceste măreţii şi Care ţi le arată şi ţie.El a creat măreţele frumuseţi ale munţilor străluci-

tori în apusul sau în răsăritul soarelui…El creează frumuseţea cerului înstelat.El, punţile mişcătoare de aur peste înaltul mării,

când răsare luna…

4. Dumnezeu a creat minunăţiile cerului însorit,şi a ierbii înrourate,şi a lanurilor aurii,şi a pădurii pline de viaţă şi de cântare,şi a izvoarelor dulci şi limpezi,şi a tot, a tot ce poate încânta ochii şi ferici inima.El, numai El – Cel Frumos, şi Fericit, şi Bun.Să-L slăvim neîncetat cu toţii şi din toată inima

noastră.

5. Laudă-L şi tu, fiul şi sufletul meu, înalt şi adâncpe Fericitul şi Minunatul Alcătuitor al tuturor acestorcomori de frumuseţe şi de măreţie…

Laudă-L uimit pe Singurul Care are Nemurirea, peMinunatul şi Dulcele Binefăcător,

Care ne-a iubit atât de mult, încât a creat pentruîncântarea sufletelor noastre atâtea frumuseţi.

6. Laudă-L şi tu pe Cel care locuieşte într-o luminăde care nu poţi să te apropii,

pe Care nici un om nu L-a văzut şi nici nu-L poatevedea,


Care are cinstea şi puterea veşnică.Fiindcă numai El le ţine şi le împrospătează neîn-

cetat pe toate,– pentru noi, pentru tine…

7. Când eşti purtat spre înălţimi de noi adevăruri,prin împărtăşirea Tainelor dumnezeieşti, şi te saturi debucuriile nepământeşti,

– atunci dă slavă lui Dumnezeu cu tot sufletul tău,cu tot cugetul tău,cu toată puterea taşi cu toată inima ta, care trăieşte clipe unice de feri-

cire unică şi cerească,prin harul Lui, numai prin harul Lui…

8. Ziua cea mare şi înfricoşată va fi sfârşitul vea-curilor, adică al timpului,

va fi nimicirea şi pedepsirea definitivă a Răuluişi transformarea şi sfinţirea desăvârşită a întregii

creaţiuni atinse de păcat.Va fi schimbarea tuturor legilor firii.Şi înnoirea veşnică a cerurilor şi a pământului.Va fi începutul veşniciei – pe care noi acum nici

n-o putem bănui ce înseamnă (Ps 102, 26-27; Mt 13, 43şi 24, 35; II Ptr 3, 13; Apoc 21, 1).

9. Pedeapsa face parte din iertarea celui care îţi do-reşte un bine şi mai mare.

10. Dacă orice fărădelege înseamnă o încălcare adreptei rânduieli aşezate de Dumnezeu între El şi noi,


– atunci fiecare stricare a acestui echilibru se cereîndreptată printr-o pedeapsă potrivită exact cu mărimeagreşelii săvârşite,

spre a readuce din nou la mijloc cumpăna dreptăţiidin Mâinile Lui.

11. Bunătatea şi dragostea Tatălui nostru Cel Ce-resc iartă într-adevăr greşelile noastre de care ne căimînaintea Lui,

iar ele ne sunt şterse şi uitate din pricina SângeluiScump al Domnului nostru Iisus Hristos, pentru JertfaLui răscumpărătoare şi mântuitoare (I In 2, 2).

Dar Sfinţenia şi Dreptatea lui Dumnezeu trebuie săcurăţească urmele acestor vinovăţii lăsate peste fiinţanoastră,

spre a fi noi din nou curaţi deplin.

12. Curăţirea urmelor vinovăţiei noastre o face nu-mai flacăra încercării, pedeapsa înnoitoare şi vinde-cătoare

prin care se înlătură şi se acoperă iarăşi totul.De aceea pedeapsa face parte din iertare.Da, căci numai după ce am trecut prin această

spălare şi frecare se curăţă deplin pata lăsată de vino-văţia săvârşită.

Şi poate fi ea depărtată deplin de pe haina con-ştiinţei noastre.

13. Dacă totuşi, păcătuind, am ajuns în pedeapsacare este neapărat trebuincioasă pentru iertarea şi cură-ţirea noastră,


să nu cârtim împotriva Domnului, nici să fim ne-răbdători;

oricât de lungă şi de amară ne-ar părea că este pe-deapsa Lui, să o răbdăm,

– căci numai aşa putem fi readuşi în starea de dina-inte de a păcătui.

14. După ce am trecut prin curăţirea suferinţei,sufletul nostru ne va fi uşurat şi înţelepţit prin aceasta

şi-L va lăuda fericit pe Dumnezeu, Care, chiar cupreţul unei grele, dar trecătoare amărăciuni,

ne-a dat din nou o stare de har,– refăcându-ne părtăşia cu El într-un fel mult mai

adânc şi mult mai înalt ca înainte.Orice suferinţă este urcarea cu încă o treaptă spre

viaţa sfinţită în Hristos.

15. Omul care, oriunde este trimis şi orice însărci-nare primeşte, nu murmură şi nu cârteşte,

nu se întunecă şi nu strigă,nu bombăneşte şi nu trânteşte,nu se arată împotrivitor şi nu se plânge,– ci, de fiecare dată, se arată gata să asculte cu bu-

curie,să dea cu inimă largă,să meargă cu bunăvoinţăşi să înceapă fără zăbavă ceea ce i se cere,– acela este adevăratul rob al lui Hristos.

16. Ce minunat este să vezi un suflet credincioscare, cu bucurie, este oricând gata să se facă tuturortotul (I Cor 9, 22).


Pe care oricine îl poate lua oricând ca pildă de bu-curie şi de răbdare,

de smerenie şi de bunăvoinţă,de cinste şi de hărnicie,de înţelepciune şi de cumpătare…Chiar dacă acela care priveşte la un astfel de frate

este mai bătrân ca el,sau mai învăţat,sau mai sănătos, el – ca dragul Timotei – poate fi o

pildă tuturor.Pe faţa unui astfel de om străluceşte totdeauna pa-

cea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepereşi care îi călăuzeşte neîncetat orice gând şi orice

hotărâre a inimii lui în chip deplin, bucuros şi grabnicîn Hristos (Flp 4, 7).

17. În relaţiile sale de fiu al bucuriei sfinte, nu nu-mai cu Dumnezeu, dar şi cu cel mai din urmă om, va fiîmpodobit totdeauna cu acea rară şi fericită virtute careeste buna-cuviinţă îndatoritoare.

Toate acestea îl vor face să fie admirat chiar şi deaceia care nu-l pot iubi din pricina credinţei şi a as-cultării lui de Hristos.

18. Dacă, şi aşa, tot trebuie să suferim,sau să lucrăm,sau să mergem,sau să luptăm,sau să stăm,– de ce să nu facem aceasta cu bucurie, când în

felul acesta totul este şi mai uşor,


şi mai plăcut,şi mai frumos,şi mai creştineşte pentru noi!Şi pentru Dumnezeu!

19. Nici o hotărâre nu-i mai folositoare şi mai să-nătoasă decât aceea pe care o ia omul când este condusde gândul de a se purta cu înţelepciune pe o cale ne-prihănită.

Această bună hotărâre– dacă omul o urmează totdeauna –îi fereşte viaţa de nenumărate păcate,şi conştiinţa de apăsarea oricăror poveri,şi amintirile de multe ocări, şi ruşine, şi durere.

20. Poartă-te cu înţelepciune faţă de tine însuţi,încă din vremea când ai viaţa înainte.

Şi ai grijă, cu atât mai mult, faţă de datoriile pecare le ai în familia ta, în societatea ta, în munca ta şi îngeneraţia ta.

Ca să nu-ţi pară rău la sfârşit pentru neîmplinireanici uneia din ele.

Pe calea asta mergi în pace, căci Dumnezeu va ficu tine.

Amin.


22. CUMPĂTAREA ŞI NECUMPĂTAREA

1. Nu lua hotărâri neînţelepte şi nu urma căi pripite,nu fi împins de uşurătate şi de încăpăţânare,nici de trufie sau de interes,în nici una din bucuriile sau întristările tale, ca să

nu deschizi vadul dezbinăriişi să nu ajungi o căpetenie de răzvrătiţi.Nu te lăsa târât de porniri fireştişi nici biruit de moleşeala cea „dulce” a ispitei,ca să nu ajungi o jucărie a păcatuluişi o batjocură pentru Lucrarea lui Dumnezeu.

2. Nu este mai mare comoară pentru o fiinţă pelume decât ochii treji, sănătoşi şi atenţi, care văd dreptşi bine, cu o minte cumpătată în toate.

Când o fiinţă are ochii sănătoşi, treji şi atenţi – nu ise poate întâmpla niciodată răul, fiindcă ochii săi, aces-te mădulare care sunt aşezate de Dumnezeu în frunte,văd de departe primejdia


şi le înştiinţează din timp pe toate celelalte mădu-lare asupra ei.

Vai de cei necumpătaţi, care nu au nici unele dinacestea!

3. Ochii îndreptaţi totdeauna înainte,adică pătrunzătoarea pricepere şi atenta desluşire a

viitorului,îl înştiinţează pe acela care îi areşi care îi ascultă.Nu numai pentru a şti şi a se putea feri la timp de

ceea ce i-ar putea fi spre rău,dar şi spre a face din timp ceea ce îi este de tre-

buinţă şi spre bine.

4. După cum ochii trupeşti sunt un aşa de scumplucru şi de un aşa mare preţ pentru fiecare vietate tru-pească – încât cine nu-i are este în fiecare clipă în pri-mejdie de moarte şi într-o jalnică stare nenorocită –

tot aşa sunt şi ochii sufleteşti.Duhovniceşte, ochii îndreptaţi înseamnă mintea

trează, atentă, sănătoasă şi ascuţită.

5. Şi după cum ochii îndreptaţi spre o ţintă bunăcălăuzesc bine toate mădularele trupului spre aceasta,

tot aşa, mintea sănătoasă va călăuzi toate poruncileşi toate dorinţele, gândurile şi simţirile noastre sufle-teşti şi trupeşti neîncetat spre împlinirea

în chip cât mai frumos, cât mai bine şi mai adevărat,a celor ce sunt cât mai după voia lui Dumnezeu.


6. Însemnată este pentru trup slujba fiecărui mă-dular al său, dacă acest mădular este sănătos şi as-cultător.

Dar din toate, cea mai însemnată este slujba acelormădulare care sunt aşezate în frunte, adică slujba ochi-lor trupului.

7. Ochii au slujba şi datoria de a veghea asupra tu-turor celorlalte mădulare,

fiind mereu îndreptaţi spre ceea ce are de făcut în-treg corpul condus de ei.

Dacă ochii sunt sănătoşi – tot trupul este plin delumină…

8. Picioarele nu pot vedea sau prevedea pe undemerg şi unde vor merge;

aceasta ochii trebuie să o facă.Nici mâinile nu pot vedea, ci ochii trebuie să aibă

grija de a nu ajunge mâinile arse sau pierdute.Nici gura nu ştie cu ce se hrăneşte: ochii trebuie să

aleagă hrana pe care trebuie ca ea s-o consume,pentru ca să nu se infecteze sau să se înece tot

trupul.O, dacă ar înţelege toţi acei ochi care citesc acestea

şi şi-ar împlini bine datoria lor!

9. Rugăciunile de formă şi rugăciunile de mântu-ială, cum să fie ele luate aminte de Dumnezeu?

Rugăciunile din obişnuinţă, care sunt rostite doarcu gura, fără nici o luare aminte la cuprinsul lor,


la felul cum trebuie rostiteşi la respectul cu care trebuie înfăţişate lui Dum-

nezeu,ce luare aminte din partea lui Dumnezeu mai pot

aştepta ele?De aceea Dumnezeu nici nu ia aminte la ele.

10. Cum vrei tu ca Dumnezeu să ia aminte la rugă-ciunea ta, când tu însuţi nu iei aminte la ea?

Cum vrei tu ca Dumnezeu să aibă răbdarea să-ţiasculte rugăciunea, când tu însuţi n-ai răbdarea s-o ros-teşti cuviincios, respectuos, desluşit înaintea Lui?

Cum vrei tu ca Dumnezeu să aibă plăcere şi bu-curie să vină spre rugăciunea ta,

când tu însuţi nu te duci cu plăcere şi cu bucurie pegenunchi înaintea Lui?

11. Ai tu grijă ca, atunci când stai să te rogi, să teînfăţişezi înaintea lui Dumnezeu cu o inimă care a iertattuturor semenilor totul,

ca şi El să-ţi poată ierta ţie, spre a te putea ascultarugându-te!

12. Ierţi tu, nu numai ceea ce ţi-ar fi păcătuit ţieoamenii,

ci şi tot ce i-ai fi văzut şi i-ai fi auzit păcătuindoriunde şi oricând,

oricui şi oricum?Căci dacă nu iei aminte să ierţi aşa tu altora,să ştii că nici Dumnezeu nu te va ierta pe tine aşa.


Iar dacă nu te va ierta, atunci nici rugăciunea ta nuva putea fi ascultată (Mt 18, 35; Isaia 1, 15).

13. Iei tu oare singur aminte la toată înfăţişarea tatrupească şi sufletească pe care o ai în vremea rugă-ciunii?

Iei oare bine seama la toate cerinţele lui Dumnezeu– ca apoi şi El să ia aminte la cererile tale?

Ia bine aminte mai întâi tu la tot ce îţi cere El ţie,şi apoi fii sigur că şi Dumnezeul cel Bun şi Sfânt

va lua totdeauna aminte la ceea ce Îi ceri tu Lui.

14. Prea multe rugăciuni de ale mele au fost făcutepentru lucruri care nu se cuvenea să le doresc.

Prea multe au fost rostite în grabă, fără luareaminte.

Prea multe au fost rostite doar de ochii şi urechileoamenilor.

Ce amară constatare este aceasta pentru oricinevrea să fie sincer!

15. Te rog fierbinte, Bunule Doamne, dăruieşte-mipe totdeauna Duhul Sfânt,

duhul rugăciunii de luare amintepline de respect şi de ascultare,de dragoste şi de sinceritate,de căldură şi de putere totdeauna.Pentru ca toate rugăciunile mele să-mi fie vrednice

de luarea Ta aminte.

16. Oricât ai fi înconjurat de veselii zgomotoase,adesea şi tu eşti singur – atât de singur!


Oricât ai fi în mijlocul unei mari mulţimi,oricât ar fi de numeroasă familia ta şi societatea ta,– uneori te simţi dureros apăsat de singurătate.

17. În frământările conştiinţei tale şi în faţa răspun-derilor pe care le ai înaintea lui Dumnezeu, în faţa Ju-decăţii Sale

şi în faţa tuturor,chiar a celor mai mari şi mai adânci probleme ale

tale,– tu eşti un singuratic!

18. Eşti un singuratic pentru că eşti o valoare de ununic fel,

fiind alcătuit de Dumnezeu numai într-un singurexemplar.

Nimeni dintre toţi oamenii care au fost pe lume,sau sunt, sau vor fi

nu mai este întru totul la fel ca tine.Şi nu va mai fi absolut la fel, în toate privinţele,

ca tine.Fiecare suntem un singuratic. De aceea avem ne-

voie de cineva.

19. Nimic, nimic nu va mai avea nimeni absolut lafel ca tine,

fiindcă aşa ne-a creat înţelepciunea Tatălui Ceresc:într-un fel unic pe fiecare.

De aceea şi răspunderea ta este unică şi este abso-lut personală.


Datoriile tale, la felşi starea ta, de asemenea.

20. Nimeni pe lumea aceasta nu poate face înlocul tău şi pentru tine ceea ce numai tu personal aidatoria să faci,

sau ai posibilitatea, sau ai harul să faci…De aceea nimeni nu te poate scăpa nici de răspun-

derea ta pentru împlinirea acestor datorii.Ajută-ne, Dumnezeul nostru, să ni le împlinim cu

dragoste şi vrednicie, în orice condiţii am fi!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Cumpătarea e ca sarea, iar tăcerea e ca mierea; sare pui pe-orice mâncare, miere,numai când se cere.


Domnul fie-vă în veacDomnul fie-vă în veacDomnul fie-vă în veacDomnul fie-vă în veac

Domnul fie-vă în veacdulcele iubirii plac,fie-vă Cuvântul Luipiatra legământului,fie-vă al Lui Sfânt Har,dulce-n tot ce e amar,bucurie-n tot ce-i plânsşi-avuţia-n tot ce-aţi strâns.

Fie-vă Iisus, fie-vă IisusSoare făr-apus, Soare făr-apus,fie-vă Hristos, fie-vă HristosRaiul luminos, Raiul luminos.

Fie-vă puterea Sapază tare-n vreme grea,fie-vă-nsoţirea Luicălăuza drumului,limpezirea zărilor,pacea depărtărilor,liniştea căminului,curgerea destinului.

Fie-vă, în ceas temut,Dumnezeu puternic Scut,fie-vă pe timp frumosSoare fericit Hristos,fie-vă pân’ la mormântmângâiere Duhul Sfânt,– la sfârşitul traiuluirăsplătirea Raiului!…


23. RĂSPUNDERE ŞI ÎMPLINIRE

1. Nimeni nu poate fi mama copiilor tăi ca tine şi înlocul tău. De aceea răspunzi de ei.

Nimeni nu poate să plângă ca tine şi în locul tăupentru păcatele tale. De aceea răspunzi de ele.

Nimeni nu se poate naşte din nou în locul tău şipentru mântuirea ta. De aceea răspunzi de ea.

Nimeni nu va putea muri în locul tău, cum nu s-aputut naşte nimeni pentru tine din părinţii tăi.

De aceea trebuie să-ţi împlineşti răspunderile.

2. Nimeni n-a păcătuit în locul tăuşi nimeni nu va merge pentru tine în faţa Judecăţii

lui Dumnezeu, decât tu singur.Căci tu eşti singuratic…Până la urmă, fiecare suntem câte un singuratic.Pentru tot ce eram datori să împlinim, va trebui să

răspundem singuri.

3. Nu vezi tu că în cele mai grele clipe, oricât deîmprăştiată ţi-ar fi fost inima prin altele


şi oricât de întinsă şi de largă ţi-ar fi fost fiinţa,– chiar în cele mai grele clipe pentru tine, vezi cum

ţi se smulg rădăcinile risipite şi ţi se adună fiinţa îm-prăştiată,

reducându-se până la marginile înguste ale sărăcieitale proprii

şi ale neputinţei tale mărunte şi personale.În cele mai grele clipe rămâi numai singur, cu tine

însuţi.

4. Numai nevoia îţi descoperă adevăratele taledimensiuni cât de reduse îţi sunt.

Numai în mijlocul durerii se vede adevărata valoa-re a omului cât de puţină este.

Şi numai dezbrăcat de podoabele vremelnice şiînşelătoare ale hainelor şi ale funcţiei sale,

când este privit fără ocheanul amăgitoarei măririlumeşti, atunci bietul om – oricare biet om –, scos dinmijlocul celor care îl duc sau pe care îi duce,

se vede ce este el în el însuşi.Un nimic, un abur care se arată puţintel, apoi

piere…

5. Tuturor oamenilor le place să se privească în-conjuraţi de condiţiile care le acoperă adevărata lorînfăţişare, adevărata lor nimică.

Căci condiţiile îi arată nespus mai frumoşi, maicurajoşi, mai înţelepţi şi mai buni de cum sunt.

O, cât de mult le place oamenilor să-şi retuşezechipul

– şi ce deşertăciune este şi asta!


6. Vine ziua când privirile de foc ale lui Dumnezeuvor arde toate învelişurile din afară sub care noi neascundem adevărata fiinţă lăuntrică

şi ne va şterge orice retuşuri,– iar atunci vom apărea în faţa Judecăţii Adevă-

rului goi, aşa cum am fost pe dinăuntru în trăirea şi însimţirea noastră.

Aşa cum am fost în singurătatea noastră lăuntrică,în felul de viaţă pe care ni l-am ales

şi în îmbrăcămintea de fapte pe care ne-am ţesut-onoi înşine.

Aceasta va fi apoi veşnic adevărata noastră în-făţişare.

Căci aceia am şi fost într-adevăr.

7. Cum trec norii peste faţa strălucitoare a soarelui,– iar el rămâne veşnic acelaşi,cum trec valurile umbrelor curgătoare pe lângă

stânca neclintită care le priveşte etern,– iar ea rămâne aceeaşişi cum trec vânturile pe lângă vârfurile munţilor

neclintiţi,– aşa trec, şi trec, şi trec mereu toate…Aşa toate se învechesc şi se schimbă,aşa se nimicesc, se pierd şi se uită…Numai Dumnezeu rămâne Acelaşi, Neschimbat şi

Neînvechit, Nepieritor şi Neuitat.Mereu Viu şi mereu Proaspăt,Cald şi Strălucitor, veşnic Necesar şi Prezent…Îl cunoşti tu?


8. Se schimbă vârstele omului şi ale omenirii – darDumnezeu rămâne la fel de necesar până la sfârşit,

pentru fiecare om şi fiecare generaţie.

9. Formele sub care Îl putem apropia pe Dumnezeude priceperea noastră se schimbă după măsura pri-ceperii noastre

şi după trebuinţele noastre.Dar El rămâne Acelaşi, pentru orice priceperecu putinţă de atinsşi cu neputinţă…

10. Când suntem copii la vârstă sau la minte,ni-L reprezentăm pe Dumnezeu într-un anumit fel

– dar totdeauna ca fiind cea mai înaltă întruchipare abunătăţii şi a înţelepciunii,

a frumuseţii şi a iubirii,– şi ni-L reprezentăm în felul până la care se poate

ridica priceperea noastră de atunci.Şi cuprins.Şi necuprins.

11. Când am depăşit vârsta copilăriei, anii şi pri-ceperea ei,

şi când priceperea noastră poate mai mult,– atunci şi imaginea noastră despre Dumnezeu ne

devine mai înaltă, mai luminoasă şi mai curată,– dar şi în această nouă, mai plină strălucire, El

rămâne Acelaşi. Mereu Înalt, mereu Sublim…Şi atins.Şi neatins…


12. În maturitatea noastră de gândire şi de price-pere, în plinătatea puterilor noastre de sesizare şi de pă-trundere,

până la oricât de mari înălţimi sau profunzimi amputea înainta noi în această plinătate,

Dumnezeu, căpătând noi dimensiuni, ne va rămâneAcelaşi.

Tot aşa de aproape sau de departe de noi,tot aşa de înţelessau de neînţeles.

13. Atrăgându-ne cu frumuseţea, cu strălucirea şicu splendoarea bucuriilor Sale

mereu promiţătoare, mereu părând cu putinţă deatins şi de cuprins,

– dar şi cu încredinţarea, cu setea, cu simţământulsfinţitor al trebuinţei de a lupta încă şi încă, El ne rămâ-ne mereu Acelaşi,

dar deasupra tuturor, mereu sus şi mereu neatins.Nu atât de greu, dar nici atât de uşor…Nici atât de greu ca să ne cuprindă deznădejdea,nici atât de uşor ca să zâmbim.

14. O, câte valuri au rostogolit vrăjmaşii înfuriaţi şispumegând împotriva Domnului nostru Iisus Hristos,

cu urlete mânioase şi năvăliri sălbatice, ridicân-du-se împotriva lui Dumnezeu…

Cerul se întuneca de stolurile negre ale ameninţărilor lorşi lumea vuia de armiile lor grele…Dar după ce vântul a trecut peste ei, spulberându-i

pe toţi şi pe totdeauna, El a rămas Acelaşi,Biruitorul şi groparul tuturor.


15. Câte furtuni de prigoane şi câţi nori de ură,câte neguri organizate cu vicleşugşi îndrumate cu meşteşug satanic,câte lupte cumplite, susţinute cu nespus de mare

preţ de îndărătnicie şi de cruzime,au fost pornite prin veacuri împotriva lui Dumnezeude către toată lumea cea rea, văzută, şi de către cea

rea, nevăzută,– dar Dumnezeu a rămas Acelaşi, Neclintit şi Stră-

lucitor.

16. După ce a trecut vremea lor, pământul şi mareai-a înghiţit pe toţi vrăjmaşii lui Dumnezeu.

Vremea şi furtuna care i-a adus i-a dus pe totdeauna.Unealta şi arma cea mai slabă şi mai trecătoare a

lui Dumnezeu, TIMPUL, i-a nimicit pe toţi…

17. Împrejurările se pot schimba,şi rânduielile şi legile pot să fie trecătoare,şi locurile şi vârstele pot pieri,şi legămintele, şi hotărârile, şi toate, toate celelalte

lucruri văzute şi nevăzute, lumeşti şi omeneşti, pot să senimicească şi să se mute,

– dar Dumnezeu şi Cuvântul Lui vor rămâne EternAceleaşi (Mt 24, 35; Isaia 41, 4).

Credinciosule, ai pe ce să te bizui, ca să nu te teminiciodată, de nimeni şi de nimic.

18. Binecuvântarea pe care noi I-o putem da luiDumnezeu este deplina împărtăşire a acestor simţămin-te care, revărsându-se de jos în Sus,


adică de la noi, cei mici, spre Tatăl şi Binefăcătorulnostru Cel Mare din ceruri,

este şi trebuie să fie învăluită în frumoasa evlavie aunei adânci smerenii

şi în curăţia unui desăvârşit respect ascultător.

19. Binecuvântările Domnului pentru noi, care,mereu revărsându-se de la Cel Preaînalt spre noi, cei decare El se îndură,

şi venind de la Cel Bogat spre noi, cei atât de săraci,cuprind şi ele toate bogăţiile duhovniceşti şi trupeşti,

văzute şi simţite,în care ne luminăm şi ne hrănim cu toţii, din care

ne mângâiem şi ne încălzim viaţa şi fiinţa,prin care trăimşi datorită cărora suntem.

20. Începând din inimile noastre – şi până la mar-ginea puterii noastre de cuprindere în afară,

în sus, în jos şi în toate părţile,tot ce ne bucură ochiişi tot ce întreţine viaţa noastră a tuturoreste numai revărsarea binecuvântărilor lui Dum-

nezeu…Slavă şi recunoştinţă veşnică Lui,totdeaunaşi din partea tuturor!Amin.


24. DAREA ŞI PRIMIREA

1. Când se înalţă binecuvântările de către noi spreDumnezeu ca nişte aburi calzi de pâine, plini de mi-reasmă plăcută,

El le va retrimite spre noi, dându-ni-le înapoi ne-spus mai multe, mai dulci şi mai îmbelşugate de cumle-am dat,

prin tot ce va mai adăuga la ele nemărginita Luiiubire pentru noi.

2. Cu cât vom înălţa noi mai multe binecuvântărispre cer, cu atât mai multe vom primi şi noi de acolo.

După cum, cu cât mai puţine şi mai zgârcite suntbinecuvântările noastre faţă de Dumnezeu, cu atât suntaşa şi ale Sale faţă de noi.

Fiindcă este scris: Tu Te porţi cu fiecare om dupăinima lui…

3. O, cât de binecuvântată este pentru sufletulcredincios binecuvântarea dată astfel de către el luiDumnezeu!


Dar cât de binecuvântată este şi mai mult viaţa ace-luia care trăieşte necurmat, în fiecare zi, într-o stare dincare se poate ridica spre cer o astfel de mireasmă sfântăpentru Dumnezeu!

4. „Atât de mult” este o măsură numai pentru noioamenii, spre a arăta marginile până la care putem ajun-ge noi cu picioarele noastre,

sau cu ochii noştri,sau cu mintea,sau cu inima noastră.Peste „atât de mult”, noi, oamenii, nu mai putem

trece.Dincolo nu mai ajungem, nu mai vedem, nu mai

pricepem…

5. Dar pentru Dumnezeu, „atât de mult” nu mai aremarginile pe care le are pentru noi.

Puterea Lui fiind nemărginită, pentru El nu existăminune care să nu poată fi făcută.

El fiind nemărginit, nu există loc în care să nupoată fi Prezent.

6. Pentru că în viaţă, pentru noi, lucrările luiDumnezeu întrec priceperea noastră.

Noi, acestor lucrări, de multe ori nu le putem în-ţelege rostul şi nu ne vine să le credem ca fiind ale Lui.

Pentru că şi priceperea lor întrece marginile pu-terilor noastre.

Ale priceperii da, dar ale credinţei nu trebuie să leîntreacă.


7. Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ?Cine poate să răspundă definitiv la această în-

trebare?Răspunsul se va deosebi de la unul la altul, pentru

că cerul este atât de sus pentru fiecare fiinţă, pe cât esteaceasta de jos faţă de cer.

8. Pentru o furnică, cerul începe la un milimetrudeasupra pământului…

Pentru un vultur, începe la cine ştie cât!Şi cu cât este cineva într-o stare duhovnicească mai

joasă, cu atât mai puţin va vedea marea bunătate a luiDumnezeu faţă de el,

deşi chiar faţă de el ea parcă este şi mai mare.

9. Cât este de departe Răsăritul de Apus?Pentru unii, este numai atât de departe cât este

naşterea de moarte şi leagănul de sicriu.Fiindcă pentru aceştia, numai atâta ţine Dumnezeu

departe fărădelegile lor de ei, până în clipa morţii.Atunci El le lasă să cadă asupra capului lor.

10. Pentru cei care se întorc la Domnul Iisus Hristos,care cred în El şi trăiesc o viaţă în deplină ascultare

de El necurmat,pentru aceştia Apusul nu va fi nicăieri şi Răsăritul

va fi pretutindeni…pentru că ei în veac nu vor mai vedea moartea, ci

vor trece din Timp în Veşnicie,ca lumina lunii într-a soarelui (In 8, 51).


11. Dragă suflete, depinde de noi şi numai de noiacest „atât de mult” cu care Dumnezeu măsoară îndu-rările Sale faţă de noi.

Şi cu care depărtează El pedeapsa fărădelegilornoastre de la noi.

Cât ţi-l apropii tu – sau cât ţi-l depărtezi?

12. Dacă vrem să ascultăm glasul şi chemarea luiDumnezeu,

dacă ne întoarcem din păcatele noastre cu pocăinţăsinceră

şi dacă din toată inima noastră punem legământ deascultare faţă de Domnul,

– atunci şi îndurările Lui faţă de noi nu vor maiavea sfârşit.

Fărădelegile noastre vor fi iertate definitivşi păcatul noastre, acoperit pe totdeaunacu Preţul cel mare al Sângelui Celui Sfânt al lui

Hristos,ca şi cum nici n-ar fi fost niciodată…

13. Din toată inima mea Îţi mulţumesc, Domnul şiDumnezeul meu, că Ţi-ai lungit răbdarea şi bunătateaTa faţă de mine până când şi inima mea s-a muiat decăldura bunătăţii Tale, aplecându-se la picioarele Cruciipe care ai suferit pentru mine.

Acolo Cerul s-a aplecat spre mine, cuprinzându-măîn el cu o iubire şi cu o iertare veşnică.

14. O, dacă ar vedea omul trăind ceea ce vedemurind!


Dacă ar căpăta înainte cunoaşterea pe care o capătăîn urmă

şi dacă ar avea în moarte prilejurile pe care le-aavut în viaţă,

ce căi curate ar croi oamenii cu picioarele lorşi ce urme luminoase ar lăsa ei pe pământ!Ce înţelepciune ar străluci din toate cuvintele

oamenilorşi ce lucrări ar izvorî din sfinţenia seriozităţii lor!Ce binefaceri ar face omenireaşi ce rai ar fi întreg pământul!…

15. Şi tu, semenul meu, oricare ai fi, eşti bântuit deatâtea primejdii neprevăzute care nimicesc în fiecareclipă mii de semeni ai noştri ca pe nişte biete şi fragedeflori trecătoare,

atât de trecătoare şi de fragede, de câmp…Şi tu ai cea mai mare nevoie să vii acum la adă-

postul lui Hristos.

16. Iată şi soarta ta: tremurând de orice adiere avânturilor şi în primejdie la orice asprime sau arşiţă,

poţi fi şi tu luat în orice clipă din lumea aceasta,oricine ai fi tu.

Nu te încrede şi nu te îngâmfa în scurtele clipe alecerului tău senin.

Nu-ţi închipui, când în jurul tău e totul cântec şiveselie, că eşti veşnic aici şi în locul acesta,

căci primăvara ta trece aşa de repede – şi tot aşa şitinereţea ta.

Caută-ţi din timp Sânul lui Hristos, de care să tealipeşti la noapte, la iarnă, la moarte…


17. Curând nu te va mai cunoaşte scaunul pecare stai

şi nici locul pe care îl cuprinzi (Iov 7, 10),iar peste mormântul tău, în curând copiii se vor

juca şi trecătorii vor privi nepăsători,fără să-ţi ştie poate nici numele, nici înfăţişarea…Iar tu, în Ţara Uitării Eterne, vei petrece numai cu

faptele tale, singurele pe care le-ai putut duce din câm-pul în care ai înflorit o clipă,

doar o clipă între două Veşnicii.Numai o clipă.Nu uita asta!

18. În orice stare ai fi acum, în clipa asta a vieţiitale, fii înţelept.

Dacă eşti încă numai mugur, numai copil, atunciînvaţă de pe acum să-ţi trăieşti folositor viaţa, ca săaduni un rod bun.

Nu-ţi închipui că ai timp fiindcă viaţa îţi este îna-inte – căci mâine nu-i al nimănui.

Poate să nu fie nici al tău.

19. Dacă eşti în plinătatea puterii tale, adună-ţi totce ai bun în tine, spre o sănătoasă rodire îmbelşugatăpentru Dumnezeu.

Atunci vei putea aştepta în pace veştejirea vârsteitale, pentru că rodul tău, rotunjit şi pârguit,

în urma unei sănătoase vieţuiri şi a unei înţeleptepregătiri,

va fi vrednic de răsplată.


20. A încerca să dovedeşti ceea ce este mai limpedeşi mai văzut ca orice, i s-ar părea oricui cea mai za-darnică muncă.

A încerca să dovedeşti că este soare pe cer sau apăpe mări,

ar fi cea mai lipsită de înţelepciune şi de folos os-teneală

şi ar dovedi cea mai scăzută părere despre ascultă-torii tăi.

Asta ar putea-o face numai un orb – sau un nebun.Tot aşa mi se pare şi osteneala de a dovedi că nu

este Dumnezeu.O, Strălucitul nostru Dumnezeu, ai milă de toţi

aceştia, cei mai orbi şi mai nebuni ca toţi.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Nu te-nghesui prea-n faţă,dar nici nu sta prea departe,ci cu cei cuminţi, la mijloc, liniştit, ia bună parte;cei prea-n faţă sunt cei lacomişi prea leneşi cei din spate –tu să ţii măsura dreaptă, bună şi cuminte-n toate.


Ia-mă, Iisuse, ia-mă cu TineIa-mă, Iisuse, ia-mă cu TineIa-mă, Iisuse, ia-mă cu TineIa-mă, Iisuse, ia-mă cu Tine

Ia-mă, Iisuse, ia-mă cu Tine,Iubitul, Iubitul meu Iisus,să nu fiu singur, să nu fiu singur,Iubitul, Iubitul meu Iisus!

Câte primejdii, câte primejdiiam când sunt singur, prea singur…să nu merg singur, să nu mor singur,Iisuse, nu singur, nu singur!

M-am despărţit, m-am despărţit de toţipentru Tine, doar pentru Tine,– nu am pe nimeni, pe nimeni, Iisus,decât doar pe Tine, pe Tine…

Să nu mă laşi, să nu mă laşi– să lupt – dar nu singur, nu singur.Să nu mă uiţi, Iisus, niciodată,să mor – dar nu singur, nu singur!

Să nu-mi laşi crinul curat necules,nici mână retrasă nestrânsă;– ce trist, o, ce trist e un crin neculesşi-o mână retrasă nestrânsă!

Ia-mă cu Tine, o, ia-mă cu Tine,Iubitul, Iubitul meu Iisus,– nu mai vreau, nu mai pot fără Tine,Iubitul, Iubitul meu Iisus…


25. DOVADĂ ŞI CREDINŢĂ

1. Ce ar însemna să încerci a-i dovedi cuiva că estesoare pe cer, când lumina şi binefacerile lui se văd şi sesimt pretutindeni şi de către orice vietate?

Ce ar însemna să dovedeşti cuiva că există aerulcare nu se vede şi nu se poate pipăi,

– dar fără de care nu poate exista nimic?Orice om sănătos n-are nevoie nici de dovezi şi

nici de explicaţii pentru acestea, pentru că fără elen-ar fi viaţă.

Aşa este şi cu Dumnezeu.

2.Când este vorba despre existenţa lui Dumnezeu,oare cum să priveşti şi oare cum să încerci a le explicaşi dovedi

acelora care nu cred?Pentru că mi se pare nu numai atât de lipsită de rost

încercarea de a dovedi ceea ce ESTE mai strălucit decâtsoarele şi mai pretutindeni ca aerul,


ci mi se pare şi ruşinos de degradant a privi pecineva chiar până la nivelul la care aceste adevăruri cerdovezi.

3. Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul nostru, Care nepriveşti de pretutindeni prin toţi ochii minunilor createde Tine

– şi pe care ochii noştri Te pot vedea pretutindeni,ca pe cel mai apropiat, mai tare şi mai bun Binefăcătoral nostru.

Slavă Ţie, Care nouă ne-ai arătat aşa de limpedeFaţa Ta şi prezenţa Ta, încât nu mai avem nevoie nici-odată de nici un fel de dovadă!

Nici măcar a minunii, pentru a Te putea crede şiiubi cu toată inima noastră.

4. Ai milă nemărginită, Doamne, faţă de toate acelenefericite creaturi ale Tale

care sunt atât de lipsite de vedereşi de minte,încât nu Te pot vedea şi nu Te pot crede pe Tine.

5. Pune, Doamne, lumină în ochii şi în mintea celorce au pierdut-o pe cea dintâi, cu care i-ai trimis în exis-tenţa aceasta.

Pentru ca să nu treacă în cealaltă existenţă fără eaşi să nu bâjbâie şi Acolo într-un întuneric şi mai

nefericit ca acesta în care bâjbâie acum.Iar celor care încă n-au pierdut-o, ajută-le să n-o

piardă.


6. Tu, Atotputernic şi Bun Dumnezeu, ai făcut încea dintâi Zi din timp cea dintâi minune din Zidirea Ta:Lumina.

Şi Tu ai făcut ca ea să fie aşezată la hotarul celordouă lumi pe care aveai să le alcătuieşti,

ca prin ea să le dai amândurora viaţa, frumuseţea şibucuria.

Şi prin ea Tu să le primeneşti mereuşi să le binecuvântezi cu neîncetată întinerire şi

încântare,din cele mai adânci stări ale lorpână în cele mai înalte.

7. Tu, Doamne, faci ca Înţelepciunea să fie mereuaceea prin care toate frumuseţile să fie preţuite şi sim-ţite, cuprinse şi gustate din plin.

Ce conştiinţă de sine este înţelepciunea Ta! Fericede cel căruia i-ai dat-o.

8. Lumina Inteligenţei care vine de Sus, de la Tine,Părintele Inteligenţelor (Iac 1, 17 şi 3, 17),

este singura călăuzitoare fericită a tuturor celorlaltevirtuţi. Prin ea, fiecare ajunge conştientă de sine însăşi.

Prin această lumină, toate celelalte capătă ordine,frumuseţe şi folos, atât pe dinăuntru, cât şi pe dina-fara lor.

Prin ea, totul se desfăşoară rânduit, armonios şirodnic, atât pentru existenţa aceasta, cât şi pentru exis-tenţa cealaltă.

Fără ea, totul se pierde în haos, în dezordine, înîntuneric.


9. Tu, Doamne, faci Primăvara,Tu faci Tinereţea, prin care totul se primeneşte

luminos şi zâmbitor,care încântă şi înfrumuseţează totul prin nădejde şi

nevinovăţie,care umple adâncul tuturor celor văzute de tainica

trăire a celor nevăzuteşi umple clipele celor trecătoare de fiorul divin al

celor eterne.

10. Când sufletul este plin de o cerească strălucire,aceasta se răsfrânge şi prin trup, luminându-l.

O, cum strălucesc, chiar şi înaintea oamenilor, o-chii trupeşti ai celor care Te-au cuprins pe Tine în ochiisufletului lor!

11. Tu, Doamne, faci Vara,adică bărbăţia şi maturitatea, în care tot ce este

sănătos se rotunjeşte, crescând în putere şi în întindere.Tu lărgeşti orizonturile priceperii,Tu înseninezi zarea cunoaşterii noastre.Tu ne zideşti temeinic şi sănătos bărbăţia hotărâ-

rilor cinstite şi îndrăzneţe.Tu adânceşti în toate frumuseţea trecerii de la

gingăşie la seriozitate,dând înfăţişării şi roadelor lor o tot mai preţioasă

strălucire.

13. Tu, Doamne, faci Toamna,Tu aduci o vreme în care fiecare creatură a Ta să

arate în afară ceea ce a avut înăuntrul ei.


Să dovedească cu rodul ceea ce a spus cu floarea şifrunza.

Să aibă prilejul de a înapoia lui Dumnezeu, în rod,ceea ce a primit de la El prin soare.

14. Tu rânduieşti, Doamne, vremea încercării, încare înfrunzăria vorbelor este înlăturată,

ca să se vadă sub ele cât şi cum s-a împlinit rodul,rodul aflat la umbra lor în vremea unei îndelungi

trăiri,adică ceea ce este preţios şi durabildin noişi dintre noi…

15. Şi Tu, Doamne, faci Iarna.Tu ai făcut ca, după toate acestea, să vină o odihnă

pentru cele trainiceşi un îngheţ pentru cele trecătoare.

16. Iarna le odihneşte şi le transformă pe cele ce numor, pregătindu-le pentru o nouă tinereţe şi o nouăroadă.

Iarna le aruncă la foc şi la gunoi pe cele ce n-auviaţă şi n-au statornicie.

Iarna face o dreaptă alegereşi o veşnică aşezare.

17. Nu este faptă sau cuvânt al nostru de care să nuse bucure cineva.

De unele se bucură satana,de altele se bucură Domnul Dumnezeu.


De unele se bucură stricăciunea,de altele se bucură virtutea.De unele se bucură cei răi,de altele se bucură cei buni…Şi aşa va fi de la acestea şi răsplata ce o vom primi

pentru ea.

18. Nu există om de care să nu se bucure cineva.Nu există viaţă sau moarte de care să nu aibă ci-

neva un folos.Nu există nimic din care să nu aibă cineva un câş-

tig sau o bucurie.Dar nu este tot una pentru noi dacă bucurăm cu

faptele şi cu vorbele noastre pe Dumnezeu sau pediavolul.

19. Desigur, noi putem sluji după voie ori lui Hris-tos, ori lui satana.

Putem face ori binele, ori răul,putem să binecuvântăm Numele Domnului Dum-

nezeu sau putem să-L blestemăm.Dar chiar dacă acest lucru pare acum pentru mulţi

fără prea mare însemnătate,vine ziua când se va vedea totuşi cât de mare a fost.

20. Vine ziua când se va vedea cât de deosebit lu-cru a fost a-I sluji lui Dumnezeu

sau a nu-I sluji (Mal 3, 18).A-L bucura pe Dumnezeu – sau a-L întrista.A folosi lui Hristos – sau a folosi diavolului.


Ce cumplită va fi atunci trezirea celor nepăsătoriacum!

Tu, semenul meu, care eşti încă viu şi mai poţiauzi, trezeşte-te acum şi vino la Domnul, ca să nu-l bu-curi pe satan – fiindcă aceasta ţi-ar fi spre plânsul şiscrâşnirea dinţilor tăi pe veşnicie, în chinurile iadului.

Dumnezeu să-ţi ajute să vii acum la El!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Nepăsarea şi mai rea e decât necredinţa chiar,e ca apa nemişcată, fără nici un val măcar,n-are unda bucuriei din credinţă-n jurul său,nici al necredinţei zbucium – e cum poate fi mai rău.

*

Fiul meu, în jur de tine, munţii dacă-ar fi să cadăşi întreagă lumea asta deznădejdii de-ar fi pradă,guri de iad de s-ar deschide, mii de trupuri să înghită,tu să ai credinţă tare şi statornic-neclintită.Căci puternic este Domnul cel Stăpân pe toate celeşi cu bine te va trece peste orice valuri grele.


26. BUCURIE ŞI ÎNTRISTARE

1. Cele ce-l bucură pe diavolul sunt nespus de mul-te şi de mari,

pe când cele ce Îl bucură pe Domnul sunt aşa depuţine şi de slabe!

Prea mult umblă cei mulţi să-l bucure pe cel rău şiprea puţin umblă cei puţini să-L bucure pe Cel Bun!

2. Din tot ce-l bucură pe satana, omul şi omenireaare numai blestem şi nenorocire.

Numai silnicie, sânge, lacrimi şi iad.Căci diavolul se bucură de ură, de cruzime, de dez-

binări, de răzbunare, de tiranie, de desfrânare– şi toate acestea vor aduce întristare veşnică celor

ce le fac.

3. Dar din tot ce Îl bucură pe Dumnezeu, viaţa tru-pească şi sufletească a omului are numai binecuvântareşi câştig.


Căci Dumnezeu se bucură de pace, de buna înţele-gere, de dragoste şi de adevăr.

4. Toată istoria vieţii, adică a realizărilor şi jertfe-lor creştine în slujba vestirii lui Hristos,

este dovada curatei ascultări pe care Trupul luiHristos a dorit s-o arate Capului său.

Adică Biserica cea vie, Mirelui ei Ceresc.

5. De la Înălţarea Domnului şi până la Venirea Luidin nou, Biserica cea vie a lui Hristos a făcut şi va facemereu această dumnezeiască slujbă de vestire a Nu-melui Său Sfânt.

Împlinind astfel cu preţul oricăror jertfe această ar-zătoare poruncă a Domnului,

în măsură tot mai mareşi în cercuri tot mai largi,şi cu toate mijloacele sale vechi şi noi.

6. De nimic nu are o mai mare nevoie omenireaastăzi decât de Hristos şi de vestirea Lui.

Iar Hristos nu are o altă mai mare nevoie astăzipentru omenire decât de vestitori ai Săi adevăraţi, sme-riţi, curaţi şi sinceri.

7. Domnul Iisus are nevoie de vestitori care, mer-gând printre neamuri, să nu ducă numai în mână Bibliaşi în gură predica,

ci să ducă – chiar mai presus de acestea,chiar mai puternic şi mai frumos decât acestea


şi chiar pentru acestea– să ducă trăirea lor strălucită, fierbinte şi sfântă,viaţa lor din Hristos

şi ca a lui Hristos.

8. Sufletele tuturor oamenilor, din toate neamurile,au nevoie numai de Hristos.

Duceţi-vă la toate popoarele şi vestiţi-L pe El.Toate popoarele au cea mai mare nevoie de Hris-

tos, dar vestirea Lui se face mai întâi cu viaţa, cu lacri-mile, cu înfrânarea, cu jertfa – apoi cu cuvântul.

9. Desigur, Cartea le este necesară celor analfabeţi,pâinea le este necesară celor înfometaţi,independenţa şi pacea le este necesară celor robiţişi progresul, şi culturale sunt necesare tuturor acestora,– dar Hristos le este cel mai necesar.Dându-le pe toate celelalte, nu lipsiţi nici un popor

şi pe nici un suflet de Bunul cel mai mare şi mai nece-sar ca toate: HRISTOS.

10. Niciodată pe pământul acesta, în nici o vremeşi în nici un loc,

poporul lui Dumnezeu n-a fost o gloată foarte ma-re, ci adesea un număr mic.

Mulţimea vine uneori numai să audă ceva maideosebit, să vadă ceva mai neobişnuit

şi să se mire de ceva nemaivăzut.Numai cei puţini merg până dincolo de acestea – la

Hristos.


11. Când este vorba de naşterea din nou,de luarea cruciişi de urmarea lui Hristos cu fapta, cu jertfa, cu răb-

darea şi cu toată trăirea zilnică,– atunci acei care se aleg şi se hotărăsc să meargă

după Hristos rămân mereu foarte puţini…Aceşti foarte puţini care aleg să-L asculte şi să-L

urmeze pe Domnul,din clipa ruperii din mulţime, ei înşişidevin celorlalţi nişte străini,cum le este şi Hristos.

12. Credinţa mulţimii este un fel de vis, care rămâ-ne în afara vieţii zilnice

şi care n-are nimic a face cu ea.

13. Pentru mulţime, Dumnezeu este ceva închis cutotul într-o casă şi într-o carte.

Într-o casă, în biserică, aşa ca un prizonier la carete duci din când în când,

ca să mai auzi de la el câte cevasau să mai vezi la el câte cevaşi să mai faci cu el câte ceva, căci aşa este obi-

ceiul…Şi într-o carte, în Sfânta Evanghelie,– pe care însă nu trebuie s-o deschizi niciodată,

fiindcă „în ea nu-i voie să citească oricine”.Şi astfel Dumnezeu rămâne, în realitate, un străin

pentru ei – iar ei nişte străini pentru El.Şi aşa trec în veşnicie.


14. Totuşi, în această sărmană cunoaştere despreDumnezeu, mulţimea are uneori izbucniri de râvnă

şi momente de înflăcărare.Atunci, deşi nu are despre Hristos o adevărată şi te-

meinică înţelegere, mulţimea aceasta,înflăcărată de o neobişnuită şi întâmplătoare râvnă,este gata să înfrunte primejdii şi să meargă până la

jertfe.Fiindcă deşi, în trăirea lor, oamenii nu-L urmează

pe Dumnezeu decât puţini – în conştiinţa lor, totuşi uniinu renunţă la El.

15. De râvna şi de hărnicia,de curăţia şi de lupta fermenţilor din aluatdepinde dospirea grabnică şi sănătoasă a frământă-

turii în care au fost puşi aceşti fermenţi.De felul cum aceşti foarte puţini fermenţi îşi îm-

plinesc datoria lor depinde dospirea şi coacerea frumoa-să, gustul şi creşterea întregii pâini.

O, iată marele vostru rost în mijlocul societăţii,fraţi credincioşi!

16. Oricât este de străin un aluat într-o frămân-tătură,

dacă fermenţii lui sunt foarte uniţi şi foarte harnici,ei izbutesc să schimbe în curând în jurul lor totul.Prin astfel de luptători a biruit Hristos marea fră-

mântătură a lumii păgâneşi tot prin ei va putea cuceri lumea de azi pentru

mântuirea Sa.


Binecuvântaţi să fie cei care Îl ajută, grăbind aceas-tă zi (II Ptr 3, 12).

17. Numai prin puterea lui Hristos au supravieţuitşi au răbdat fraţii noştri din primele veacuri creştine.

Ei au nădăjduit şi au luptat numai prin ajutorul Luişi au îndrăznit, au crezut şi au murit biruitori numai

prin puterea minunată a lui Hristos.

18. Având o singură armă: dragostea lui Hristos,o singură ţintă: mântuirea şi Împărăţia Lui,un singur steag: Crucea şi Jertfa Sa,creştinii dintâi, ei, cei foarte puţini şi străini,dar călăuziţi de porunca şi puterea lui Hristos,au îndrăznit să meargă să cucerească lumea pentru

Dumnezeu;– şi au cucerit-o.

19. Puterea lui Dumnezeu, care i-a sprijinit neîn-cetat pe cei puţini care au luptat după Cuvântul Lui şipentru triumful Său,

va sprijini şi mai departe această luptă a lor, pânăla desăvârşita biruinţă.

Puterea lui Dumnezeu va ridica mărturisitori şipăstori adevăraţi în toate generaţiile.

Pentru că toate neamurile sunt ale Lui – şi toatetrebuie să-L laude pe El.

20. Puterea lui Hristos îi va înfrânge pe toţi vrăj-maşii Săi,


va nimici toate dezbinările dintre ai Lui,va împrăştia tot întunericul păgânismului şi al pă-

catuluişi va supune toate conştiinţele oamenilor,înălţându-Şi Numele Său mai presus de orice numeşi va face ca să se întindă peste tot pământul strălu-

cirea Împărăţiei Lui.Atât de adevărat este acest Viitor pe cât de adevă-

rat este acest Trecut.Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Împărat şi Dum-

nezeu, Iisus Hristos!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Cântarea-ţi limpezeşte duhul,îţi stinge-aprinderea mânieişi-ţi potoleşte frământarea,redând seninul bucuriei.


Cât holdele-s plCât holdele-s plCât holdele-s plCât holdele-s pleeeecatecatecatecate

Cât holdele-s plecate şi spicele-s albite,cât dimineaţa-i bună şi soarele-i curat,ieşiţi, semănătorii Cuvintelor sfinţite,ieşiţi, secerătorii de ultim secerat!...

O, dă-le spor, Stăpâne al Holdelor Divine,şi şterge-le sudoarea cu sfintele-adieri,şi dulce fă-le hrana amiezilor senine,– să secere întruna cu proaspete puteri!

Ascute-le cu râvnă uneltele iubiriişi-apleacă-le genunchii ce spicele-mblătesc,să-Ţi umple-ntreg Hambarul din snopii mântuiriicu grâul greu şi galben ca aurul ceresc!

Fiţi binecuvântate voi, mâini care frământă,şi ochi ce-aduceţi stropii de rouă şi de mir,şi buze ce se roagă, şi-ndeamnă, şi cuvântă– s-aduceţi Sfânta Pâine spre Vinul din Potir.

Veniţi, luaţi sămânţa aleasă şi cernutăşi-o semănaţi udată cu lacrimi şi cu dor;nu treizeci să rodească,nu şaizeci,– ci o sută,să umple tot Pământul şi Cerul viitor.


27. LĂRGIME ŞI ÎNGUSTIME

1. Inima adevăratului credincios nu este îngustă,egoistă şi părtinitoare.

Ci ea este curată şi largă, căci doreşte fericirea tu-turor aleşilor lui Dumnezeu.

Este altruistă, pentru că se poate bucura deplinnumai atunci când întreg poporul său este bucuros…

Şi este nepărtinitoare pentru că luptă şi se roagă,suferă şi doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi,

ajungând şi dorind să moştenească binecuvântăriledumnezeieşti împreună cu toţi.

2. Adevăratul credincios priveşte pe cei puţini,se bucură de cei mai mulţi– şi crede pentru toţi.Priveşte pe cei aleşi, pentru că este în mijlocul lor,unit cu ei, lucrând, luptând şi rugându-se împreună

cu ei.Se bucură cu tot poporul său, pentru că toată aceas-

tă luptă şi jertfă a sa este în mijlocul acestui popor, spreridicarea şi înaintarea lui.


Şi se bucură de bucuria şi fericirea poporului săuîntreg.

3. Adevăratul credincios se laudă în nădejdea căBunătatea lui Dumnezeu va sprijini lupta sa

şi a tuturor celorlalţi fraţi ai săi credincioşi,– lupta lor frumoasă, dusă într-o simţire, într-un

gând şi pentru o singură şi mare dorinţă: bucuria şimântuirea tuturor oamenilor.

Fiindcă aceasta este voia lui Dumnezeu.

4. Cel credincios porneşte de la cei puţini aleşi, dela fraţii săi,

dar nu rămâne închis numai în acest fel sectar şiîngust de a vedea,

nu rămâne rupt de năzuinţele poporului său,nici departe de interesul pentru alţii,– ci luptă şi moare pentru marea ţintă: mântuirea

tuturor.

5. Simţindu-şi puternic răspunderea, dragostea şipărtăşia lui strânsă cu poporul său şi cu soarta concetă-ţenilor lui, adevăratul credincios lucrează pentru feri-cirea alor săi,

apoi, cu răspundere faţă de soarta întregii omeniri,el trăieşte şi lucrează potrivit acestor datorii sfinte, spremântuirea lumii întregi.

6. Frate credincios,fii în mijlocul alor tăi unit cu ei, harnic şi statornic

între ei, cu dorinţa de a-i ajuta pe toţi.


îmbrăţişează cu dragoste întreg poporul tăuşi fă tot ce poţi pentru toată omenirea.Nu căuta numai folosul alor tăişi mai ales nu-l căuta păgubindu-i pe alţii– căci aceasta este o mârşăvie înaintea lui Dum-

nezeu, Care îi iubeşte pe toţi oamenii…Şi nu va fi spre nici un bine, chiar pentru tine şi

ai tăi.

7. Nu-i iubi numai pe cei aleşi, ci deprinde-ţi inimasă îmbrăţişeze şi să iubească întreg poporul în mijloculcăruia te-ai născut şi trăieşti.

Pentru că şi fericirea ta depinde de a lui (Ier 29, 7).

8. Învaţă să nu te rogi numai pentru tine şi numaitot pentru ai tăi,

ci cuprinde totdeauna în rugăciunile tale pe tot po-porul tău,

pe toţi conducătorii puşi de Dumnezeu peste el,şi pe toţi nenorociţii lui care au nevoie de mântuire,şi pe toţi tinerii lui care au nevoie de lumină,şi pe toate mamele lui, şi învăţătorii lui,şi pe toţi părinţii şi păstorii lui,fiindcă de aceştia depinde, în mare măsură, viitorul

neamului tăuşi fericirea lui şi a ta.

9. Deprinde-te să cuprinzi în rugăciunile tale în-treaga omenire,

cu toate trebuinţele tuturor oamenilor, semenii tăi.


Căci învăţând să te rogi pentru toţi, vei învăţa să-işi iubeşti pe toţi

şi vei învăţa să cauţi binele tuturor cu o inimă plinăde bunătate şi de lărgime,

ca un adevărat fiu al lui Dumnezeu.

10. Te slăvim pe Tine, Domnul şi Dumnezeul nos-tru, pentru poporul în care ai făcut să ne naştem, sătrăim şi să lucrăm,

pentru că prin limba lui am primit Cuvântul Tăuşi printre fiii lui avem fraţii noştri cei mai buni,avem părinţii şi fiii noştrişi avem căminul şi pâinea noastră.

11. Şi Te rugăm neîncetat, Domnul şi Dumnezeulnostru, pentru fericirea poporului nostru, pentru dra-gostea şi unitatea lui,

pentru belşugul, pacea şi bunătatea lui.Fiindcă numai când tot poporul nostru are aceste

bunuri, atunci ne putem şi noi bucura în linişte de viaţacu Tine.

Şi, prin toate acestea, Te rugăm, dorind mântuireasufletelor tuturor oamenilor de pe tot pământul.

Căci toţi sunt fraţii noştri şi fiii Tăi.

12. Gândul cel scump al lui Dumnezeucu care l-a ales pe poporul său încă din părintele

lui, Avram,era ca, prin acest popor, să-Şi facă vestit şi cunos-

cut între toate celelalte popoare Numele Său şi Cunoaş-terea Sa (Fac 17, 5; Rom 4, 17).


Dar ce trist au zădărnicit mai-marii lor planul luiDumnezeu!

Vai de mai-marii unui popor care zădărnicescplanurile mântuitoare pe care Dumnezeu le are cu po-porul acela!

13. Învăţătura cea desăvârşită are nevoie de o do-vadă trăită,

pentru ca cei care aud această învăţătură să o pri-mească cu bucurie,

văzând cu ochii lor ce viaţă fericită dă ea celor ce oîmbrăţişează…

Fără această dovadă, cea mai frumoasă învăţăturărămâne zadarnică.

14. Încercarea cea dintâi a Vechiului Testament cuvechiul popor evreu a reuşit prea puţin.

Din cauza nesupunerii lor faţă de poruncile şilegile pe care trebuia să le trăiască întocmai şi cu toţii,

ei, cu toţii, au zădărnicit frumoasele gânduri pentruei şi planurile lui Dumnezeu pentru alţii (Rom 11).

15. La plinirea vremii rânduite mai dinainte,a venit Noul Adam – Fiul şi Dumnezeul ascultării

depline, Iisus Hristos – din Coasta Căruia,o dată cu Sângele şi Apa, s-a născut neamul cel

sfânt, poporul cel nou, moştenirea cea veşnică,– adică Biserica cea vie a lui Hristos.

16. Biserica Lui cea Una, curată şi binecuvântată,cea Vie şi lucrătoare,


împrăştiată peste tot pământul,prigonită de toţişi străină pretutindeni,dar care – prin învăţătura Lui pe care o păstrează

neschimbatăşi prin trăirea voii Sale de către cei care Îi sunt din

inimă părtaşi cu fapta şi cu adevărul,– împlineşte cu scumpătate în lume acum, strălucit

sau umbrit, voia lui Dumnezeu.

17. În multe din împrejurările sale, poporul evreu aavut parte de multă apăsare

şi adeseori au fost împrăştiaţi, trăind ca străini viaţacea amară a despărţirilor…

Tot aşa, în viaţa sa de pe pământ, Biserica lui Hris-tos are mereu parte şi ea de apăsare şi de împrăştieri.

18. Şi după cum a venit o vreme că vechiul poporîmprăştiat a fost strâns şi din toate robiile a fost scăpat,

tot aşa va veni foarte curând vremea când,cu atât mai mult pe Noul Său popor,Dumnezeul lui îl va scăpa şi îl va strânge în Patria

Sa veşnică, la o veşnică slobozenie şi unitate (Gal 4,26; Apoc 21),

fiindcă aşa a promis. Şi El Îşi va împlini promisiunea!

19. Toţi cei care, prin Harul lui Dumnezeu dat Bise-ricii lui Hristos, sunt credincioşi trăitori ai voii Sale,

care se bucură de dreptul de-a se face copii ai luiDumnezeu (In 1, 12)


printr-o naştere ca din nou (adică Taina Pocăinţei),printr-o cotitură puternic îndreptătoare,printr-o statornică şi evlavioasă ascultare de Cu-

vântul Voii Saleşi identificarea cu Iisus,primesc numele şi starea de răscumpăraţi ai Lui (Ef

1, 4-7; Col 1, 13-14; Apoc 5, 10).

20. În inimile tuturor aleşilor lui Hristos, dragostealui Dumnezeu a fost turnată prin Duhul Sfânt

şi locuieşte acolo în chip statornic.Iar în gurile lor, ea aduce neîncetat laude Numelui

Său Sfânt,– pentru că bunătăţile şi îndurările Lui sunt peste ei

neîncetat.Aşa zic cei răscumpăraţi cu adevărat.Harul Său veşnic să fie cu ei, cu toţi!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Decât să fii pus în cinste la străinu-asupritor,mai bine cu-ai tăi să suferi, moartea ta unind cu-a lor.


28. A ZICE ŞI A FACE

1. Cine zice că face parte din adevărata Biserică,vie, a lui Hristos,

dacă nu trăieşte şi el şi dacă nu se străduieşte sătrăiască aşa cum a trăit Hristos,

este un mincinos şi se înşală singur (I In 2, 4-11).

2. Cine face cu adevărat parte din trupul Viu alCărui Cap este Domnul,

nici nu poate fi altfel decât un mădular viu care,prin tot ce face, aduce laudă lui Dumnezeu.

3. Cine îşi cunoaşte inima sa, acela nu se va lăudacu ea niciodată.

Cine ştie cât de înşelătoare îi este adesea inima…cât de lipsită de înţelepciune şi cât de nestatornică

este biata inimă omenească,cât de gata este ea să se laude, să se umfle de mân-

drie, să se mânie, să se răzbune, să cadă în ispite,


acela ştie că, dacă mintea sănătoasăşi dacă duhul cumpătat nu-i pune inimii totdeauna

un frâu puternic,inima este gata să se arunce mereu în multe pri-

mejdii.

4. Mai ales trufia este păcatul care pune cel mai desstăpânire pe inima omului.

Fie inima chiar cât de credincioasă, în ispita trufieieste gata să cadă oricând cu plăcere.

5. Îndată ce a săvârşit o faptă bunăsau îndată ce a spus sau a scris un cuvânt frumos

sau un gând ales,inima omului este gata să se umfle de mândrie,să se înalţe trufaşă – şi să privească de sus spre

alţii, aşteptând laudă…Ori chiar să pretindă, fără ruşine, să i se dea lauda

aceasta.

6. Chiar când a suferit, într-o oarecare măsură pedreptate, şi nişte prigoniri pentru Lucrarea şi pentruNumele lui Hristos…

chiar dacă a trecut prin aceste încercări într-un chipjalnic de nevrednic, îndurând numai cu de-a sila, câr-tind, căzând, dezgolindu-se şi târându-se tot timpulîncercării,

– după ce încercarea ei a trecut, inima înşelătoareeste gata să se îngâmfe

şi să se laude cu „meritul” ei,– uitând cum a „cucerit” acest aşa-zis merit.


7. Înainte de suferinţă, inima nu mai poate de în-gâmfare.

Tinereţea şi sănătatea, puterea şi libertatea,neascultarea şi închipuirea, toate acestea o umflă şi

o îmbată, de nu-i mai poate ajunge nimeni marginea.Când omul acestei inimi îngâmfate se găseşte în

mijlocul acestor bunătăţi, inima lui uită tot ce este bine– şi îşi dă frâu liber spre tot ce este rău.

8. Dar Dumnezeu, Care este plin de bunătate şi deîndurare,

de înţelepciune şi de iubire,având milă de inima îngâmfată, intervine în chip

mântuitor şi înţelept pentru ea, cu suferinţa, cu nuiaua,cu mustrarea salvatoare,

– suferinţa fiind singurul mijloc prin care o astfelde inimă mai poate fi dezumflată şi cuminţită.

9. În focul suferinţei ard penele trufiei cu careinima nebună se împodobeşte şi se îngâmfă.

Sub călcâiul suferinţei inima se moaie şi se turteştepână la adevărata ei micime.

Atunci omul se arată ce este şi cât poate.

10. Numai suferinţa arată cu adevărat valoarea uneiinimi,

valoarea unei prietenii,valoarea unui cuvânt,valoarea unei idei.Până la suferinţă, toate acestea sunt necunoscuteşi pot foarte uşor înşela.


11. Foarte multe inimi care în suferinţă şi-au cu-noscut şi recunoscut josnicia,

îndată ce suferinţa lor a încetat,îndată ce călcâiul s-a ridicat de peste ele,– golul lor a început să se umfle din nou ca un ba-

lon de gumăşi toată suferinţa prin care trecuseră s-a dovedit

zadarnică (Gal 3, 4).Vai, sunt şi astfel de inimi printre noi! Şi multe

încă.

12. Tot ce părea că au învăţat aceste inimi însuferinţă a fost uitat în clipa ieşirii din ea.

Inima, smerită pentru un moment, a început să seîngâmfe din nou, mai punându-şi pe lângă vechile eipodoabe încă una, nouă: aceea că a „suferit” şi ea

– şi devenind încă mai de neînduplecat prin asta.

13. Dăruieşte-ne, Te rugăm, Doamne Iisuse, unduh puternic şi sfânt, care să stăpânească inima noastră,oprind-o de la tot ce este josnic, umflat şi înşelător.

Iar dacă este nevoie iarăşi de suferinţă pentru a-ceasta, Doamne, spre binele nostru, nu o cruţa.

14. Când inima noastră nu vrea să se supună niciminţii sănătoase,

nici duhului cumpătat,pune-o, Doamne Iisuse, sub călcâiul suferinţei şi

frământ-o până se va muia ascultătoare.Şi ai, Doamne, totuşi milă de acele inimi pe care

nici suferinţa nu le-a putut smeri până la adevăr.


Tu, Căruia toate Îţi sunt cu putinţă, găseşte mij-locul prin care să poată fi mântuiţi,

ca nimeni să nu piară, Doamne,şi suferinţa nici unuia să nu fie în zadar.

15. Înţeleptul cel fericit este acela care vede înainte

şi care ştie mai dinainte când să meargă şi cândsă stea.

Care ştie un lucru sau altul la timp, ce şi când săfacă

sau să nu facă,când să vorbească sau să tacă,ce să ia sau ce să lepede…care ştie ce este vrednic şi cât să caute şi să ţinădin tot ce dă sau tot ce primeşte.

16. Înţeleptul cel învăţat este acela care, din fie-care nenorocire şi din fiecare greşeală, învaţă înţelesulfolositor

şi îşi păstrează sufletul priceput.El, din fiecare cădere şi din fiecare suferinţă, strân-

ge lumină, pricepere, cuminţenie.

17. Înţeleptul cel cumpătat este acela care, la tim-pul său, vede şi face binele,

cunoaşte şi alege adevărul,iubeşte şi păstrează măsura.

18. Acela care din experienţele sale şi-a alcătuit undreptar de viaţă sănătos şi temeinic,


iar în mijlocul tuturor încercărilor sale, adâncin-du-se în sine însuşi şi învăţând să se cunoască pe sine şipe Dumnezeul Cel Adevărat,

priveşte totul în chip mântuitor, de jos în sus,care priveşte din smerenie spre slavă,din trecut spre Viitorşi din sine spre alţii,– acela este adevăratul înţelept.

19. Cea mai mare înţelepciune este a lua seama latoate lucrările lui Dumnezeu,

în toată desfăşurarea lor, din lumea asta văzută şidin cea nevăzută,

din cea cuprinsă şi din cea necuprinsă,din cea vie şi din cea fără viaţă…din cea trecută şi din cea prezentă.Căci Dumnezeu luminează cutremurător de vi-

zibil şi de măreţ în toată desfăşurarea vieţii şi a căilorzidirii Sale.

Dar mereu în acelaşi fel înţelept, frumos şi drept.Pe care însă îl pot cunoaşte numai cei cu adevărat

înţelepţi.

20. Cu oamenii, Dumnezeu lucrează cu bunătate;cu lucrurile, frumos;cu vremurile, iubitor;– dar numai omul cel înţelept ia seama la aceasta.Numai cel înţelept vede câtă bunătate şi răbdare are

Dumnezeu pentru oameni.Câtă frumuseţe şi lumină are El pentru lucruri


şi câtă înţelepciune şi ordine are El pentru vre-muri.

O, Dumnezeul Luminii, dă-ne tuturor înţelepciuneapătrunzătoare prin care să desluşim toate aceste minu-nate lucrări ale Tale.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Promite numai cât poţi da,dar ţine-te de vorba ta,căci, de promiţi şi ce nu poţi,curând o să te râdă toţi.

*

Fiul meu, măsoară-ţi vorba ori de câte ori nu taci,nu-i permis să spui în lume ce nu ţi-e permis să faci.


N-am loc nicăieriN-am loc nicăieriN-am loc nicăieriN-am loc nicăieri

N-am loc nicăieri pe lume,numai câte-un scurt popas,– am pierdut, Iisuse, totul,numai harfa mi-a rămas!

Cu ea stau plângând pe malulapelor din Babilonşi-Ţi trimit pe vântul seriidulcele iubirii zvon.

Numai sălcii plângătoareîmi ştiu psalmii pe de rost,numai ele ştiu ce-amarelacrimile mele-au fost.

O, de când muream departe,de străini şi-amar răpus,dacă n-ar fi fost cu minepsalmii Tăi şi Tu, Iisus!

În cântare e minuneacă mai supravieţuim– până cântecul trăieşte,eu şi fraţii mei trăim!

…Doamne, să mai pierd pe-atâteacâte-ai vrut să mi le iei,dar să nu Te pierd pe Tine,harfa mea – şi psalmii ei…


29. VEDERE ŞI PREVEDERE

1. Suflete dragă, poate că noi nu putem avea toţifericirea unei înţelepciuni care vede şi prevede înainte,

spre a ne lua din timp măsurile, ca să nu ajungemniciodată rău.

Poate că nu putem avea nici înţelepciunea unei stă-pânite cumpătări,

pentru ca, la timpul fiecărui lucru, să ştim alegepartea lui cea bună şi să nu scăpăm prilejul cel potrivit.

Dar înţelepciunea unei atente privirişi a unei veghetoare luări-aminte asupra vieţii

noastreşi asupra lucrărilor lui Dumnezeuo putem avea toţi, trebuie s-o avem.Şi vai de noi dacă n-o avem nici pe asta!

2. Cele prin care am trecut şi le-am suferit,şi le-am păţit, şi le-am petrecuttrebuie să ne înveţe să ştim fără îndoială deosebi,

mai bine şi mai deplin, binele de rău,


adevărul de minciunăşi aurul de gunoi.Cine nu învaţă nici din propria lui păţanie, acela

este un nebun şi un netrebnic.

3. O, cât de mult sunt deosebite una de alta inimileoamenilor!

Unii au o inimă gata să facă orice, fiindcă atuncicând inima este bună, ea este gata îndată să facă binele.

Cel care are o inimă rea este tot aşa de gata să facărăul.

4. Chiar dacă mintea mai calculată vine şi-i spuneomului că, pentru a face un bine, se cere osteneală, pa-gubă, suferinţă,

inima gata nu cântăreşte mult şi face.Inima bună face bine altuia, chiar dacă prin aceasta

îşi face sieşi rău.

5. Şi după cum inima cea bună nu ascultă de min-tea sa,

care de mai multe ori se gândeşte la comoditateaproprie decât la binele altuia,

tot aşa şi inima gata la rău nu ascultă de mintea ca-re o opreşte, înştiinţând-o despre urmări.

6. O inimă bună, deşi sângerează de multe ori,deşi gustă cu amar durerea nerecunoştinţei şi a de-

zamăgirilor din partea multora pe care i-a ajutatşi deşi se întoarce adesea cu răni şi cu vânătăi de pe

urma binefacerilor sale,


ea totuşi nu descurajează niciodatăşi nu renunţă la facerea ei de bine,pentru că aceasta este fericirea ei.Ea numai când face binele se simte fericită.

7. Lângă o inimă bună, nici o noapte nu-i întu-necoasă,

nici un necaz, deznădăjduitşi nici o luptă, necâştigată.Căci inima bună, gata de părtăşie curată, este o co-

moară şi pentru Dumnezeu, şi pentru oameni.

8. Este oare gata inima ta să asculte şi să împli-nească cu bucurie când aude îndemnul: Vino la bi-serică!

Sau: Vino la adunare!Sau: Vino să ajutăm!Sau: Vino să dăruim, să lucrăm, să postim, să răb-

dăm, să iertăm.Eu mărturisesc cu ruşine şi cu părere de rău că prea

de multe ori inima mea nu a fost gatacu bucurie să facă binele acesta.Dar mă rog neîncetat să fie. Roagă-te şi tu pentru

a ta.

9. Chiar dacă nicăieri nu s-ar mai citi sau vestiEvanghelia,

Cuvântul vorbit şi scris al lui Dumnezeu cătreoameni,

– noi toţi ştim acest Cuvânt…


Fiecăruia dintre noi El ne-a vorbit şi ne vorbeşte,dincolo de tot ce-i scris.

10. Dacă tu ai o inimă mai bună decât a mea, poţi fifericit.

Roagă-L pe Domnul să o facă să crească mereu înfacerea binelui.

Dar dacă ai una tot rea sau poate şi mai rea, atunciroagă-L neapărat şi mai cu grabă să ţi-o schimbe,

– spre a nu te duce cu ea la pieirea veşnică.

11. Dumnezeu ne-a vorbit prin înaintaşii noştri,vestitorii Soliei Sale,

care nu s-au ferit să ne facă cunoscut tot planul luiDumnezeu,

neascunzând nimic din ceea ce ne era de folos nouăspre mântuire (Fapte 20, 20-21).

Şi acesta era un glas al lui Dumnezeu pentru noi.

12. Dumnezeu ne-a vorbit şi prin părinţii noştri,prin învăţăturile primite de la ei,prin tot ceea ce am auzit de la îndrumătorii noştri

credincioşi – din copilărie până astăzi.Şi acesta era un fel în care ne vorbea Dumnezeu.

13. Dumnezeu ne-a vorbit şi prin conştiinţa noastră,prin binele pe care ni l-a făcut,prin soarele Său şi ploaia Sa,prin timpurile roditoare sau cele ce ne-au zguduit.Toate acestea sunt glasul prin care ne vorbeşte

Dumnezeu…


14. Cine dintre noi va putea spune vreodatăşi se va putea dezvinovăţi în vreun fel în faţa Ju-

decăţii Sale că nu L-a auzit pe Dumnezeu vorbindu-i?Care ureche n-a auzit aceste glasuri ale Luisau care ochi nu le-a văzut?Care inimă sau minte n-a fost cercetată de glasul

lui Dumnezeu în vreunul din aceste feluri– sau în toate?

15. Nimeni dintre noi nu va mai avea nici o dez-vinovăţire în privinţa asta,

fiindcă tuturor şi fiecăruia dintre noi, Bunul Dum-nezeu ne-a vorbit pe înţelesul nostru.

Numai că unii am vrut să-L ascultăm, alţii n-amvrut.

Şi uneori am vrut să împlinim şi Cuvântul Lui, al-teori n-am vrut.

Pentru asta vom răspunde toţi, cu siguranţă.

16. Dumnezeul nostru este Dumnezeul rânduielii,al ordinii, disciplinei şi statorniciei.

El a rânduit la Începutul Creaţiunii,în toate lucrurile văzute şi nevăzute,ordinea, ierarhia şi disciplina,în chip statornic şi etern.Iar noi, împreună cu toate creaturile şi Creaţiunile

Sale, suntem obligaţi să le ascultăm fără cârtire.

17. Când Dumnezeu a despărţit lucrurile şi când acreat fiinţele, aşezându-le în ordine, fiecare după fa-milia sa,


El arăta fiecărei familii datoria sa şi scopul său.Şi stabilea legile ascultării,precum şi înştiinţarea pedepsei oricărei neascultări.

18. Dumnezeu a rânduit şi în Vechiul Aşezământaceeaşi aşezare de legi şi între seminţiile care alcătuiaupoporul Său Israel.

El a poruncit ca fiecare seminţie să-şi aibă steagulei, ierarhia şi disciplina ei.

El a poruncit ca fiecare din fiii poporului Său să-şiaibă locul său statornic,

şi îndrumătorii de care trebuia să asculte,şi steagul sub care trebuia să lupte până la moarte.Nimeni n-avea nici o dezvinovăţire dacă nu asculta

– şi fiecare trebuia să suporte nemiloasa răsplată a ne-ascultării sale.

Dumnezeu este un Dumnezeu al rânduielii şi în Vi-itor, ca în Trecut.

19. Nici o abatere de la ordinea stabilită de Dum-nezeu nu era permisă, ci era pedepsită cu moartea (Num1, 51; 3, 10; 16, 40).

Core, Datan şi Abiram vor fi veşnică pildă împotri-va oricărei răzvrătiri (Num 16, 1; Rom 1, 18; Col 3, 6).

Şi, cum Dumnezeu este Acelaşi ieri, azi şi în veci,toţi cei neascultători, dezordonaţi uneltitori din poporulSău de azi ar trebuie să se teamă şi mai mult.

20. Dumnezeu i-a aşezat – şi în rândurile credin-cioşilor Săi de astăzi – fiecăruia familia şi ceata lui (ICor 15, 23; Ef 3, 15).


Şi El Însuşi a poruncit fiecăruia să nu-şi părăseascăfraţii (Evr 10, 25).

Să nu-şi calce legământul dintâi (I Tim 5, 12).Să nu-şi părăsească învăţătura de la început (I In

2, 24).Iar cine nu ascultă va avea a face cu răzbunarea

mâniei Lui.Dumnezeu să-i binecuvânteze în veci pe toţi cei

care au o inimă smerită, un cuget curat şi o umblareascultătoare şi statornică acolo unde au fost aşezaţide El.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Să nu te pripeşti în viaţă,ci grăbeşte-te încet –cei ce umblă-n prevederevor sfârşi fără regret.


30. BINECUVÂNTAREA ŞI BLESTEMUL

1. Orice credincios din poporul Domnului este da-tor să nu-i primească şi să nu-i urmeze pe cei care facdezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii primite întâi;

să nu-i primească şi să nu-i urmeze nici pe cei ce leaduc o altă evanghelie, adică o altă interpretare, deose-bită, asupra învăţăturii şi a credinţei lor.

Blestemându-i şi pe cei care o aduc,şi pe cei care îi primesc (Gal 1, 8-9 şi 5, 12; Rom

16, 17-18; II In 10, 11).

2. Dumnezeu a rânduit pentru noi steagul acesta şiOastea aceasta în care ne-a chemat şi ne-a poruncit să-Islujim şi să ieşim la luptele Lui.

În ea ni s-a dat făgăduinţa mântuirii, calea mântui-rii, slujba mântuirii şi în ea trebuie să ne-o ducem pânăla moarte,

aşa cum am primit-o de la început prin omul tri-mis de Dumnezeu, care ne-a spus clar solia cu care avenit el.


3. Nici unul dintre noi n-avem dreptul să n-ascul-tăm sau să părăsim calea asta pentru alta.

Nici unul dintre noi n-avem nici o dezvinovăţire şinici o iertare dacă n-ascultăm şi dacă nu o păstrăm în-tocmai cum am primit-o de la Dumnezeu.

4. Pentru fiecare dintre noi are valabilitate poruncaascultării de mai-marii noştri (Evr 13, 17; I Tes 5, 12-13; I Tim 5, 17).

Căci unde nu este ascultare, este neascultare;şi unde nu este ordine, este dezordine.

5. Aşa că dacă nu asculţi de părinţii tăi duhovni-ceşti şi de fraţii tăi, atunci de Dumnezeu nu asculţi.

Dumnezeu nu-ţi va trimite nici ţie şi nici nimănuiîngeri din cer să te lămurească,

ci te îndrumă să-i asculţi pe mai-marii tăi.Iar dacă nu-i asculţi şi nu-i recunoşti pe aceştia,alţii nu-ţi va mai trimite Dumnezeu niciodată (Lc

16, 31).Ci vei muri în rătăcirea trufiei tale.

6. Te rugăm, Domnul şi Dumnezeul nostru, dăru-ieşte tuturor ostaşilor un înalt simţ al înţelepciunii, aldisciplinei şi al statorniciei, cu care să Te slujească,

fiecare luptând cinstit şi credincios până la moartesub Steagul unde l-ai aşezat,

în Oastea în care l-ai înscris,între fraţii cu care l-ai unit,până la biruinţa din urmă a Ta şi a lor.


7. Nu lăsa, Doamne şi Dumnezeul nostru, pe niciunul dintre ostaşii Tăi să fie nesupus, nici dezertor,

nici vagabond, nici dezordonat,nici tulburător şi nici nepăsător,nici dezbinat de Oastea Ta şi de Biserica Ta,ci, în unitatea frăţească unde l-ai rânduit tu să stea,– acolo să lupte şi să trăiască,să moară şi să învie.

8. Orice credincios lucrător pentru Domnul va aveaneapărat de-a face cu gurile bârfitoare, cu gurile unelti-toare, cu gurile mincinoase.

Aceste guri rele se vor ţine mereu pe urmele lui canişte căţele,

lătrându-l neîncetat şi muşcându-l cât mai otrăvitorşi mai vrăjmaş,

ori de câte ori li s-ar da vreun prilej să facă asta.Vai de sufletele lor! De mii de ori ar fi fost mai bi-

ne să nu se fi născut.

9. Când vreodată lucrătorul Domnului se întâmplăsă greşească – fiindcă nu este om viu care să nu mai şigreşească –,

gurile rele, mărind greşeala luişi mai adăugând şi multe altele, pe care el nici nu

le-a gândit, nici nu le-a făcut,se lărgesc şi se lungesc, umplând ţara şi lumea cu

toate vorbele rele despre el.Ce tristă şi vinovată ocupaţie au aceste secături

batjocoritoare!


10. Toţi bârfitorii, netrebnici de un lucru bun, seocupă numai cu uneltiri.

Când nu au ce să mai spună, atunci scornesc şi in-ventează.

Când n-au nici ce mai inventa pentru prezent, răs-colesc în trecut.

Şi tot ce era necunoscut altora din viaţa fratelui lor,gurile acestea rele întorc pe dos,

numai spre a-l înfăţişa cât mai negru în faţa celorce-l iubesc şi îl preţuiesc pentru munca şi sufletul lui,

din pricina harului dăruit lui de Dumnezeu, Care,cunoscându-i inima şi viaţa,

îl are în dragostea Lui şi îl rânduieşte la o slujbăunică.

11. În toată istoria minunată a vieţii unui trimis alDomnului şi al lucrării lui Dumnezeu cu acesta,

gurile rele rămân mereu pomenite cu blestem şi cuscârbă.

Cei care le-au avut au împărtăşit soarta câinilor(Apoc 22, 15).

Aceasta a fost slujba lor în trecut, aceasta este şi înprezent – şi aceasta trebuie să le fie şi plata.

12. Dragă suflete,cu toată inima mea întristată te întreb:oare nu cumva ai şi tu o gură rea, bârfitoare, unel-

titoare şi mincinoasă?N-ai şi tu cumva ură împotriva vreunui frate, vreu-

nui îndrumător, vreunui binefăcător al tău sau al po-porului tău?


Iar ura aceasta care arde în inima ta îţi face ochiulrău şi limba bârfitoare?

13. Nu cumva veninul pizmei din tine se revarsăîmpotriva unui nevinovat

sau împotriva unui om ales al Domnului?Nu cumva te faci vinovat de păcatul lui Core

(Num 16)?Sau de al Mariei şi al lui Aaron (Num 12, 3-15)?Sau de acel urât păcat înaintea lui Dumnezeu pen-

tru care au fost osândiţi cei ce l-au bârfit pe David?

14. Nu-i lăsa, Doamne, pe cei bârfitori mai ales înamăgirea cea şi mai mare că, făcând o astfel de faptă, Îţiaduc o slujbă Ţie sau Lucrării Tale.

Căci o mai mare prăpastie ca aceasta nu este alta(In 16, 2).

15. Nu ne lăsa niciodată, Doamne, într-o astfel destare încât, făcând răul împotriva fraţilor noştri, să cre-dem că poate ieşi vreodată pentru cineva vreun bine dinacest rău (Rom 3, 8).

Căci oricine ar fi acela – osânda lui nu va întârzia.

16. De obicei, ori de câte ori unui om i se pare căeste lovit pe nedrept,

ori bârfit şi învinuit fără temei,ori judecat şi osândit pe nedrept,acel om îndată este ispitit să alerge la apărare şi la

răzbunare, la dreptate şi la despăgubire.


Unii aleargă la oameni, la judecători, la arme.Iar alţii aleargă la Dumnezeu.

17. Dar credinciosul adevărat, în vremea când estelovit şi învinuit pe nedrept,

va alerga la rugăciuneşi va spune Domnului: Doamne, ai milă de fratele

meu care m-a vorbit de rău, nefiind eu vinovat,căci sufletul lui s-a acoperit de vina unei judecăţi

nedrepte (In 8, 15).Fiindcă este cine să-l judece: cuvintele lui grele

şi neadevărate. Şi nu-i judecător care să-l osândeascămai greu.

18. Adevăratul credincios, în vremea suferinţei sa-le, va alege totdeauna alergarea la rugăciune.

Acolo, stând la picioarele Domnului, inima lui seva linişti

şi gândurile sale limpezite vor găsi măsura răb-dării, a tăcerii şi a răspunsului său

la învinuirile nedrepte aduse împotriva sa.Aşa cum a făcut şi Domnul său Iisus.

19. În rugăciune, sufletul credincios va avea ca-lea cea bună pe care trebuie s-o urmeze, faţă de ceicare au răspândit şi răspândesc lucruri neadevăratedespre dânsul;

acolo capătă el puterea de a-i înţelege şi de a-i iertape toţi vrăjmaşii şi bârfitorii săi.

Şi va căpăta milă şi iubire pentru ei.Aşa cum a avut Domnul său Iisus.


20. O, ce fericită este inima care este totdeauna ga-ta să alerge la rugăciune!

Care, ori de câte ori este lovită şi bârfită, nedreptă-ţită şi păgubită

sau înşelată, ameninţată şi zdrobită,aleargă îndată la rugăciuneşi îşi caută la picioarele Crucii lui Hristos liniştea

şi vindecarea,mângâierea şi despăgubirea,apărarea şi dreptatea ei.O, Preadulce şi Bun Mângâietorul şi Apărătorul

nostru, Te rugăm, dăruieşte-ne puterea şi ajutorul de ca-re avem nevoie, ca să suferim, să iubim şi să iertăm petoţi răufăcătorii noştri, rugându-ne pentru întoarcerea şimântuirea lor, cum ne-ai învăţat Tu.

Căci a Ta este Împărăţia, şi puterea, şi slava, Dum-nezeul nostru, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh

şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Urmează numai sfatul cu care plângi pe drum,şi nu acel cu care râzi nebuneşte-acum,căci cel care te face să plângi te-ndreaptă bine,dar cel cu râs te duce la blestem şi ruşine.


Ce zi a fost aceeaCe zi a fost aceeaCe zi a fost aceeaCe zi a fost aceea

Ce zi a fost aceea,ce taină şi răscruce,când Ţi-am simţit puternica’ dragostei porunci,când viaţa mea, o altăcărare-avea s-apuce,– ce rază strălucităm-a străbătut atunci!

Slăvit să fii, slăvitTu, Cel care-i venitşi minunat m-ai izbăvit,– Iisuse Preaiubit!

Fiinţa mea-ngheţată,şi frântă, şi zdrobită,fiinţa mea călcatăatât de nemilosmi-a înviat, Iisuse,atuncea-ntr-o clipită,cum ar pătrunde-o-ntreagăun fulger luminos!

Ce-a fost atunci – nici astăzieu nu pot înţelege,c-a fost o Înviere,un Praznic, un Mister;de-atunci a mea viaţăîn două părţi s-alege,– că-n iad eram nainte,iar astăzi sunt ca-n cer!


Slăvit să fie Domnul,căci El ne-a dăruitlumina şi-ajutoruls-ajungem la

…SFÂRŞIT.


CUPRINS

Cununile slăvite… ............................................... 5

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh .... 7

Strânge sfaturile bune... ....................................... 8

1. Înaintaşi şi urmaşi .............................................. 9

2. Arme şi roade .................................................... 16

Şi vântul şopteşte ............................................... 24

3. Meditaţie şi trăire .............................................. 25

4. Depărtare şi amintire ........................................ 32

Fii puternică şi mare ......................................... 39

5. Ameninţare şi izbăvire ...................................... 40

6. Căderea şi ridicarea .......................................... 47

Har ceresc, condu-mă tu .................................... 54

7. Înfăţişarea şi judecata ...................................... 55

8. Permis şi nepermis ............................................ 61

Nu mai plângeţi, ochi iubiţi ............................... 68

9. Încrederea şi biruinţa ....................................... 69

10. Teamă şi pocăinţă ............................................. 76


Când ţi-e greu .................................................... 83

11. Căile bune şi căile rele ...................................... 84

12. Voinţă şi realizare ............................................. 90

Şi azi îmi pari… ................................................. 96

13. Durere şi răbdare .............................................. 97

14. Copii şi părinţi ................................................ 104

Ce puţin Tu mi-ai cerut .................................... 111

15. Salvare şi recunoştinţă ................................... 112

16. Numărat şi împărţit ........................................ 119

Te iubesc, Iisuse ............................................... 126

17. Iertare şi laudă ................................................ 127

18. Stăpânire şi control ......................................... 135

Ţi-am spus, Iisuse ............................................ 142

19. Răbdarea şi loviturile ..................................... 143

20. Munca şi lenea ................................................. 150

Am dorit să-Ţi fiu ............................................. 157

21. Bucuria şi întristarea ...................................... 159

22. Cumpătarea şi necumpătarea ........................ 166

Domnul fie-vă în veac ...................................... 173

23. Răspundere şi împlinire ................................. 174

24. Darea şi primirea ............................................ 181

Ia-mă, Iisuse, ia-mă cu Tine ............................ 188

25. Dovadă şi credinţă .......................................... 189

26. Bucurie şi întristare ........................................ 196


Cât holdele-s plecate ....................................... 203

27. Lărgime şi îngustime ...................................... 204

28. A zice şi a face ................................................. 211

N-am loc nicăieri ............................................. 218

29. Vedere şi prevedere ......................................... 219

30. Binecuvântarea şi blestemul .......................... 226

Ce zi a fost aceea ............................................. 233

Cuprins .................................................................... 235


Colecţia «CUGETĂRI NEMURITOARE»

cuprinde:

1. Prietenul tinereţii mele (publicat)

2. Mărgăritarul ascuns (publicat)

3. Piatra scumpă (publicat)

4. Lumina iubitului fiu (publicat)

5. Calea bunului urmaş (publicat)

6. Avuţia sfântului moştenitor (publicat)

7. Păşunile dulci (publicat)

8. Săgeţile biruitoare (publicat)

9. Cununile slăvite (publicat)

10. Poruncile iubirii

11. Răsplata ascultării

12. Strălucirea biruinţei

13. Crucea mântuitoare

14. Eterna iubire

15. Mărturisirea strălucită

16. Porţile Veşniciei

17. Numele biruitorului

18. Garanţia netrecătoare

19. Lupta cea bună


20. Alergarea stăruitoare

21. Credinţa încununată

22. La Ţărmul întâlnirii

23. La capătul veşnic

24. La strălucirea viitoare

25. Întâi să fim

26. Dorim să fim

27. Acum să facem

28. Semănaţi Cuvântul Sfânt (neterminat)

Tehnoredactare computerizată,machetare şi copertă:

Editura «Oastea Domnului»

Tiparul executat la Tipografia «Oastea Domnului», Sibiu

Broşat la POLSIB SA, Sibiu

Traian Dorz: Cununile slăvite

Documents

Transcript of Traian Dorz: Cununile slăvite