Traficul de Fiinte Umane

64
PLAN: Introducere............................................ ....................................................... ............ Capitolul I. Fenomenul traficului de fiinţe umane........................................... 1.1. Cauzele care determină apariţia şi proliferarea traficului de fiinţe umane. 1.2. Forme ale traficului de fiinţe umane............................................ ............... 1.3. Instituţii implicate în lupta traficului de fiinţe umane................................ Capitolul II. Componenţa de infracţiune a traficului de fiinţe umane............... 2.1.Obiectul infracţiunii de trafic de fiinţe umane............................................ . 2.2. Latura obiectivă a infracţiunii de trafic de fiinţe umane.............................. 2.3. Latura subiectivă a infracţiunii de trafic de fiinţe umane............................ 2.4. Subiectul infracţiunii..................................... .............................................. 1

description

teza de an

Transcript of Traficul de Fiinte Umane

PLAN:

Introducere...............................................................................................................

Capitolul I. Fenomenul traficului de fiinţe umane...........................................

1.1. Cauzele care determină apariţia şi proliferarea traficului de fiinţe umane.

1.2. Forme ale traficului de fiinţe umane...........................................................

1.3. Instituţii implicate în lupta traficului de fiinţe umane................................

Capitolul II. Componenţa de infracţiune a traficului de fiinţe umane...............

2.1. Obiectul infracţiunii de trafic de fiinţe umane.............................................

2.2. Latura obiectivă a infracţiunii de trafic de fiinţe umane..............................

2.3. Latura subiectivă a infracţiunii de trafic de fiinţe umane............................

2.4. Subiectul infracţiunii...................................................................................

2.5. Victimele infracţiunii...................................................................................

Capitolul III. Aspecte privind instrumentarea infracţiunii de trafic de fiinţe

umane..........................................................................................................................

3.1. Urmărirea penală...........................................................................................

3.2. Judecarea cauzelor de trafic de fiinţe umane...............................................

3.3. Politica europeană privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe

umane..........................................................................................................................

Concluzii...................................................................................................................

Bibliografie................................................................................................................

1

INTRODUCERE

Anual, milioane de oameni din întreaga lume devin victime ale traficului de

fiinnţe umane.Traficul de fiinţe umane s-a dezvoltat în special în regiunile cu o rată

a şomajului foarte ridicată sau în zone zguduite de crize financiare, unde femeile

acceptă orice loc de muncă.

Acestea cad în capcanele traficanţilor prin intermediul ofertelor de posturi,

precum dansatoare, fotomodele, menajere, bucătăresesua chiar mirese

la ,,comandă,, - fiind îndrumate deseori de prieteni sau de cunoştinţe. Odată

capturate victimele sunt supuse violenţei, torturii psihice, toate cu scopul de a le

forţa să se prostitueze. Adeseori, ele sunt sechestrate în ţările gazdă, cu şanse

minime de evadare, de teama arestării, căci paşapoartele le-au fost confiscate de

traficanţi, victimele sunt oblugate să se prostitueze pentru a-şi plăti aşa-zisele

datorii, ca urmare a costurilor de transportastronomice imputate. Pentru a-şi câştiga

libertatea, ele trebuie să lucreze pentru a recupera preţul plătit de proprietarii

bordelurilor traficanţilor. Libertatea însă, dobândită cu atâtea sacrificii, este de

nenumărate ori inutilă, căci sunt infectate cu virusul HIVşi alte boli venerice.

Comerţul cu carne vie a plasat ilegal de la 200 mii la 500 mii de prostituate

în Uniunea Europeană, din care 2/3 provin din Europa Estică şi 1/3 din ţările

dezvoltate.

Traficanţii de fiinţe imane pot fi împărţiţi în:

Grupuri mici, bine organizate, specializate în trecerea ilegală a imigranţilor

dintr-o ţară în alta pe rute cunoscute, şi

Grupuri criminale transfrontaliere care conduc reţele internaţionale de

traficanţi(asigură acte, adăpostire şi ajutor în viitoarele ţări gazdă).

Traficanţii acţionează în III etape:recrutarea oamenilor prin promisiuni şi

perspective atractive,transportarea lor ilegală pe rute speciale şi introducerea

imigranţilor ilegali în circuitele ilegale. Pentru a exploata aceste persoane,

traficanţii comit şi alte infracţiuni cum ar fi: coruperea funcţoinarilor publici, furtul

sau falsificarea documentelor necesare în operaţiunile de trafic.

2

Majoritatea victimelor o constituie femeile, deşi nu este exclus să fie

traficaţi şi bărbaţii. În ultimii ani în Republica Moldova s-au făcut paşi concreţi în

vederea prevenirii, combaterii şi sancţionării traficului de fiinţe umane. În acest

sens, a fost creat Comitetul pentru combaterea traficului de fiinţe umane a

Ministerului Afacerilor Interne, a adoptat Planul naţional de acţiuni pentru

combaterea traficului de fiinţe umane. Începând cu anul 2003, Guvernul RM a

raportat o creştere constantă a numărului de dosare penale pornite şi rezultate în

sentinţa de comdamnare. În anul 2003, MAI a raportat intentarea a 260 de dosare

penale pe infracţiuni de trafic de fiinţe umane, cu transmiterea în instanţă a 170 de

cauze, rezultând în 34 sentinţe de condamnare; 6 fiind pedepse reale privative de

libertate. În 2004, acest număr s-a majorat la 382 dosare penale, cu transmiterea în

instanţele de judecată a 176 dosare, rezultînd în 95 sentinţe de condamnare; 13

persoane fiind condamnate la pedeapsă reală privativă de libertate. În 2005, a fost

efectuată urmărirea penală pe 397 dosare, cu transimeterea în instanţa de judecată a

314 dosare, cu pronunţarea a 172 de sentinţe de condamnare, 36 având pedepse

privative de libertate. Numărul de condamnări pe cazuri de trafic de fiinţe umane şi

în special la condamnări cu privaţiune de libertate, este nesemnificativ, comparativ

cu proporţiile problemei cu care se confruntă RM. Diferite surse atribuie acest fapt

efectuării cu neglijenţă a urmăririi penale, refuzul victimelor de a coopera,

indiferenţei organelor de drept, ignoranţei judecătorilor şi corupţiei la orice nivel,

însă în realitate aceste ipoteze nu şi-au gasit susţinere,poate din insuficienţa

probelor sau din alte motive încă nedescoperite.

3

1Capitolul I. Fenomenul traficului de fiinţe umane

1.1. Cauzele care determină apariţia şi proliferarea traficului de fiinţe umane

Traficul de fiinţe umane a cunoscut o creştere constantă în ultimii ani, devenind o problemă

naţională şi internaţională.

Fenomenul nu este unul episodic, implicând un număr mare de persoane, cunoscând

profunde conotaţii de ordin social şi economic, demonstrând încălcarea profundă a drepturilor

omului şi devenind o problemă ce se agravează constant.

În acest context, se impune formularea unei politici coerente penrtu prevenirea şi combaterea

traficului de fiinţe umane, proces ce întâmpină o serie de dificultăţi rezultate, în primul rînd, din

neconoaşterea dimensiunilor reale ale fenomenului, asigurată de menţinerea manifestărilor sale

în contextul unor activităţi aparent legale.

În plan regional, criza din Balcani din ultimul deceniu a favorizat dezvoltarea fenomenului,

România fiind citată ca ţară de origine şi ca ţară de tranzit pentru marile reţele de trafic de

persoane, şi în special de femei, provenind îndeosebi din Asia, dar şi din ţările vecine ca Ucraina,

Moldova sau Belarus, cu destinaţia în ţările din fosta Iugoslavie(mai cu seamă în fosta regiune

Kosovo), Turcia, Grecia şi statele din Europa Occidentală.1

Deşi fenomenul ia amploare în întreaga lume, nu doar în ţara noastră,el se manifestă cu

precădere în zonele în care lipseşte o legislaţie corespunzătoare şi un sistem de cooperare eficient

între instituţiile guvernamentale şi societatea civilă.

De aceea, un prim aspect care piveşte traficul de fiinţe umane trebuie rapotat la cauzele care

i-au determinat apariţia.

Traficul de persoane nu este un fenomen recent, existând rapoatre ale poliţiei din alte state,

datate la sfârşitul secolului al XIX-lea, care indicau răpiri şi vinderi de persoane, în special fete,

din satele locuite de evrei din Ţara Galiilor şi din alte ţări ale Europei Centrale şi de Est în

bordelurile din toată lumea, în special în America de Sud. În America Latină şi în Caraibe, în

particulat Argentina şi Brazilia, date despre astfel de cazuri sunt înregistrate înainte de anii

1860.2

Peste mai bine de un secol şi jumătate, factorii acestui fenomen au rămas practic aceiaşi, însă

datorită tendinţelor de industrializare, internaţionalizare şi globalizare au apărut şi cauze noi.

O examinare atentă a cauzelor care au determinat apariţia şi proliferarea fenomenului

traficului de fiinţe umane, la nivelul ţării noastre, face posibilă gruparea acestora.

1 Gh. Mateuţ, Violeta Elena Petrescu, Nicolta Ştefăroi – Traficul de fiinţe umane. Infractor. Victimă. Infracţiune. Asociaţia magiştrilor Iaşi. 2005, pag. 92 www.iatp.md

4

Astfel, efectele tranziţiei din ţările din sud-estul Europei au avut drept rezultat schimbări

politice, sociale şi culturale care, la rîndul lor, au determinat o creştere a sărăciei şi a ratei

şomajului, o distribuţie inegală de putere pe piaţa muncii între bărbaţi şi femei. În ultimii ani,

această tranziţie a creat situaţii de criză , răspîndirea traficului fiind efectul feminizării sărăciei şi

a migraţiei pe piaţa muncii. Discriminarea pe piaţa muncii relevată prin ratele ridicate ale

şomajului (pe piaţa muncii femeile sunt ultimele angajate şi primele concediate, în acest mod

fiind împinse tot mai mult către sectoarele neconvenţionale ale economiei, trebuind să

muncească „la negru” pentru a-şi cîştiga existenţa, unul dintre cele mai profitabile sectoare de pe

piaţa muncii la negru fiind industria sexului), combinată cu sărăcia motivată de remunerarea

proastă a muncii şi cu ocaziile de a emigra au determinat considerarea emigrării în ţările mai

dezvoltate, ca unică soluţie.

Corupţia autorităţilor poate constitui un factor care permite dezvoltarea fenomenului

traficului de persoane; traficul şi corupţia se completează reciproc, prin aceea că traficul creează

multiple oportunităţi care au ca finalitate coruperea funcţionarilor publici şi crearea premiselor

de subminare a întregului efort depus de alţi factori pentru combaterea acestui fenomen.

Controlul slab al graniţelor, lipsa sistemului de evidenţă a persoanelor care emigrează, în

ţara de origine, lipsa cadrului legislativ sau existenţa unui cadru legislativ neadecvat, inaplicabil

referitor la migraţie, la combaterea traficului de persoane, protecţia victimelor şi a martorilor

constituie, de asemenea, cauze care au determinat apariţia şi dezvoltarea traficului de fiinţe

umane.3

Restricţionarea oportunităţilor de migrare legală în ţările de destinaţie, precum şi

reglementările foarte restrictive cu privire la migraţia legală impuse de ţările cu o economie mai

dezvoltată, spre care tind victimele traficului, limitează cu severitate orice formă de migraţie

legală, situaţie care favorizează traficul.

Internaţionalizarea grupărilor criminale, profiturile mari obţinute în urma traficului de

femei; astfel, Interpolul califica traficul ca fiind crima cu cea mai rapidă ascensiune din lume, iar

O.N.U. accentua că traficul a devenit un business global cu o cifră de afaceri de 7 miliarde de

dolari.42

Factorii informaţionali scăzuţi privind realităţile pieţei muncii sau nivelul de trai în ţările de

destinaţie, posibilităţile reale de angajare оn cîmpul muncii peste hotare, consecinţele muncii la

negru determină aprecierea incorectă a şanselor reale de succes, favorizînd traficul.

Analiza migraţie, la combaterea traficului de persoane, protecţia victimelor şi a martorilor

constituie, de asemenea, cauze care au determinat apariţia şi dezvoltarea traficului de fiinţe

23 www. sens. org. ro4 www. migraţie. md

5

umane. Studiilor de caz şi a statisticilor poliţiei a permis structurarea unor categorii de cauze ce

generează şi sustin fenomenul traficului de persoane, în special pe linia prostituţie-proxenetism

(datele privind traficul în vederea prelevării de organe sunt foarte precare,insuficiente pentru o

concluzie pertinentă,la fel ca şi în cazul traficului în vederea exploatării muncii sau al unor forme

de sclavie şi practici similare).

Aceste cauze dintre care unele sunt de ordin personal şi contribuie la orientarea

individului spre activitatea de prostituţie sau proxenetism,iar altele ţin de contextele micro si

macrosociale ce favorizează şi menţin desfăşurarea unor astfel de ocupaţii, interacţionează în

proporţii diferite de la un caz la altul, iar cele mai relevante sunt următoarele:

CAUZE MACRO-SOCIALE

a. Factori socio-economici

nivelul de trai

şomajul

Nivelul de trai

Majoritatea declaraţiilor cuprinse în studiile de caz, referitoare la motivaţia alegerii

prostituţiei ca ocupaţie, relevă faptul că motivul determinant al practicarii prostituţiei în ţară, dar

mai ales în alte ţări, îl constituie situaţia materială foarte precară, combinată cu lipsa

perpectivelor de ameliorare a acestei stări de fapt. Cele mai multe dintre victimele intervievate

aparţin unor familii în care unul sau chiar ambii parinţi sunt şomeri, au mari dificultăţi materiale

sau au ele însele o situaţie materiala deosebit de grea, fiind abandonate de soţi şi avînd copii la

întretinere.53

Şomajul

In actuala conjunctură economică dificilă şi nesigură a ţarii, numeroase tinere, mai ales cele

cu grad scăzut de profesionalizare, nu îşi găsesc locuri de muncă ajungînd să aleagă prostituţia ca

mijloc de subzistentă. In acelaşi timp se evidenţiaza nivelul scăzut al salariilor, care nu acoperă

minimul necesitaţilor, astfel încat chiar în situaţii excepţionale nu reuşesc să-şi găsească un loc

de muncă, aceste persoane sunt de regulă angajate fără contracte de munca, prost plătite si tratate

discreţionar de catre patroni. De asemenea motivaţia unor traficanţi este centrată tot pe cauzele

de natură socio-economice ,între care se evidentiază şomajul.

In acelaşi timp însă, facem precizarea că nivelul sărăciei nu trebuie privit întotdeauna

ca o neacoperire a necesarului subzistentei. Pentru unii dintre subiecţi mai preocupaţi de propria

imagine, sărăcia reprezintă un minim de acumulare materială fără de care se consideră

marginalizaţi social în raport cu modelele de reuşită promovate de societate.

35 Tudor Tomozei Traficul de femei : fenonen şi crimă, Chişinău 2001, pag. 13 6

b. Factori educaţionali

Caracterele educaţionale pot fi considerate ca fiind cele ce precipită, de fapt, procesul

angajării în prostituţie sau proxenetism, poziţionîd subiectul în împosibilitatea altei alegeri.

Practic, gradul de instruire reprezinta cel mai important factor determinant al unei conduite care,

în final, mai ales în cazul prostituţiei, aduce celei ce o adoptă postura de victima. El apare ca o

rezultantă a educaţiei receptate şi sedimentate în familie, a pregătirii şcolare şi profesionale, a

percepţiei experienţelor proprii.6

Deşi, motivaţia declarată a practicării prostituţiei o reprezintă lipsurile materiale,în

realitate ceea ce determină această decizie este rezistentă scăzută la frustrarea produsă de aceste

lipsuri. Această incapacitate bazată pe o lipsă acută de încredere şi respect de sine, este

determinată de educaţia care formează anumite repere, limite şi puncte de sprijin la nivel

intelectual şi emoţional, datorită cărora o persoană se poate autovictimiza cu uşurintă.

c. Factori socio-culturali

Dezvoltarea fenomenului traficului de persoane, reflectă un complex de mentalităţi ale

societăţii care conduc la devalorizarea fiinţei umane în favoarea cîştigului material. Totodată este

rezultatul confuziilor, frustrărilor, inhibiţiilor (transformate apoi în exhibiţii), reprimărilor

referitoare la sexualitate, pe plan national şi mondial, ceea ce constituie terenul excelent pentru

comercializarea relaţiei umane referitoare la sexualitate. Prostituţia reprezintă de altfel, doar una

dintre faptele mozaicului de manifestări sexuale aberante, alături de homosexualitate,

transsexualitate, pornografie, corupţie sexuala, pornografie infantilă, etc.. ai căror protaginsti au

grave deficienţe psiho-caracteriale.

De asemenea, traficarea prostituatelor reflectă mentalitatea de devalorizare a femeii în raport

cu bărbatul: în timp ce bărbaţii care cumpără favorurui sexuale continuă să rămînă persoane

respectabile, femeile care le vînd aceste favoruri sunt stigmatizate, iar la nivelul percepţiei

generale, chiar dacă în relaţia proxenet-prostituata aceasta din urma este în cele mai multe cazuri

o victima, ea este mai culpabilizată decît proxenetul care o exploatează.74

Toate acestea se întamplă din cauza lipsei aproape totale de educatie susţinută referitoare la

sexualitate, relaţii înterumane, relatia de cuplu. In general, interesul natural pentru cunoasterea

sexualităţii, care apare la vîrste destul de mici, este ignorat, reprimat, ridiculizat, încărcat de

sentimente de ruşine şi vinovăţie, creionăndu-se astfel toate premisele pentru o explorare a

sexualităţii în condiţii de promiscuitate. Şcoala are doar unele tentaive minore de educare în

46 Gh. Mateuţ, Violeta Elena Petrescu, Nicolta Ştefăroi – Traficul de fiinţe umane. Infractor. Victimă. Infracţiune. Asociaţia magiştrilor Iaşi. 2005, pag. 39;7 T. Toader, Drept penal, partea specială, Ed. All Back, Bucureşti 2002, pag.130.

7

acest sens (şi se axează în principal pe igiena şi contracepţie), iar în dezvoltarea unor programe

educaţionale sau elaborarea unor legi referitoare la manifestări ale sexualităţii, de cele mai multe

ori aportul psihologilor sau al sexologilor este ignorat. In aceste condiţii tinerii, oricum

determinaţi de propria natura să-şi descopere aspectul sexualităţii, o vor face informandu-se de la

colegii la fel de confuzi ca şi ei,vor răspunde ignoranţei şi rigidităţii societăţii refugiindu-se în

promiscuitate sau, dimpotrivă, prin comportamente sfidătoare, iar reprimarea interesului firesc

pentru sexualitate îi va conduce la curiozitate maladivă,alimentată de materialele pornografice.85

Desele atitudini ale mass - media, pentru care tematica sexuală şi implicit cea referitoare la

traficul de fiinte umane constituie doar prilejul unor subiecte incitante, iar nu unul de aducere în

atenţia opiniei publice a faptelor complexe ale fenomenului, contribuie la permanentizarea stării

de confuzie, fiind, de altfel, rezultatul lipsei de educaţie în acest sens, valabilă şi pentru mulţi

dintre realizatorii mass-media.

CAUZE MICRO-SOCIALE

a. Modelul familial

Climatul familial din care provin persoanele traficate sau implicate în trafic îşi pune

amprenta asupra comportamentului şi orientării ocupaţionale. In general, este vorba de familii în

care alcoolismul, violenţa şi antecedentele penale sunt o constantă, ca şi lipsa afecţiunii

parentale. In plus, în multe cazuri se întîlnesc episoade traumatizante în care subiecţii au fost

supuşi violului, incestului, maltratării, abuzurilor diverse, abandonului familial. De această

situaţie profită unii dintre traficanţi, care mimează fata de victime interese de natura afectivă,

erijîndu-se în ocrotitori în momentul racolării.Caracterele afective din mediul familial pot fi

considerate de prim rang în complexul etiologic.

b. Apartenenţa la diferite grupuri

Nivelul scăzut de instruire, o anumită incapacitate de adaptare şi de relaţionare

conferă persoanelor traficate o viziune deformată referitoare la propria integrare în viaţa socială.

Astfel unele decizii sunt luate pe baza unor percepţii exagerate referitoare la obstacolele în plan

socio-profesional, sau prin imitarea comportamentului altora, a căror situaţie este apreciată în

mod superficial ca fiind similară ( cazul tinerelor pe care le introduc prietenii în reţelele de

prostituţie, a elevelor cu o conduită libertină faţă de sexualitate, care fac din prostituţie o

distracţie, iniţial în grupul pe care îl frecventează ajungînd apoi la profesionalizare, pe măsura

creşterii dorinţei de cîştiguri materiale facile, cazurile de prostituţie mascată de diverse ocupaţii

din domeniul modelling-ului).

58 www. migraţie. md8

Factori endogeni, predispozanţi

a. Factori individuali

Cele mai semnificative par să fie deficienţele structurale ale personalităţii subiectelor

implicaţi în trafic: cele moral-caracteriale, labilitate psihică, alienare. Unele pot fi consecinţe ale

debutului vieţii sexuale la vîrsta adolescenţei sau ale agrsării sexuale anterioare (în familie, în

grupul de cunoscuţi,la locul de munca ocazional,etc)

b. Lipsa generală de informare

Deşi traficul ia o amploare din ce în ce mai mare şi vizibilă, cel puţin la nivelul

autorităţilor abilitate să gestioneze situaţia,există în continuare o lipsă de informare frapantă la

nivelul întregii societăţi, referitoare la riscurile şi situaţiile traumatizante la care sunt supuse

persoanele traficate şi, în acelaşi timp, la metodele uzuale ale traficanţilor, de racolare a

victimelor. Metoda cea mai des întîlnită este cea a recrutării sub falsa promisiune a asigurării

legale a unei ocupaţii bine plătite în străinătate, iar aceasta înca persistă, deoarece fetele recrutate

au un nivel scăzut de instruire şi nu pot percepe inadvertenţele din argumentele traficanţilor,nu

sunt în măsură să ceară informaţii suplimentare, dar şi dacă ar face acest lucru, nu ar avea de

unde să le obţina.Firmele care derulează contracte comerciale cu tinere cărora le promit plasarea

în diferite servicii în Occident nu sunt verificate sub aspectul corectitudinii informaţiilor oferite,

al realităţii unor contracte verificabile cu partenerii străini, al unor asigurări a contractelor.9

Traficul în scopul exploatării sexuale rămîne cea mai mare şi mai importantă formă a traficului,

din simplul motiv că va reprezenta întotdeauna cea mai importantă sursă de profit pentru

traficanţi.

În concluzie, se poate spune că sărăcia, şomajul, discriminarea pe piaţa muncii, violenţa

domestică şi abuzul determină pentru femei şi tinere, în general, naşterea unei dorinţe de

„evadare către o lume mai bună,” astfel оncît ofertele înşelătoare ale traficanţilor sunt acceptate

cu uşurinţă.

1.2. Forme ale traficului de fiinţe umane

Prevenirea şi combaterea traficului de persoane (în special femei) constituie aspecte ce

reclamă din partea tuturor ţărilor (de origine, tranzit, destinaţie) o abordare globală şi

internaţională, adoptarea unor măsuri eficiente de prevenire a traficului, de pedepsire a

traficanţilor şi de protecţie a victimelor.

9 www. Osce.org/ moldova Traficul de fiinţe umane. Ambasadorul William Hill, Şeful Misiunii OSCE în Moldova,

Chişinău, 17 noembrie 2003 

9

Din definiţia traficului de persoane cuprinsă în Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi

pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite

împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, rezultă şi formele în care se concretizează

această infracţiune, în raport de caracteristicile persoanelor traficate şi traficante, de scopul

urmărit şi interesul vizat, de natura cauzelor ce au generat fenomenul, de implicaţiile sociale, dar

şi de specificul valorilor sociale lezate (drepturile omului ). 106

− Privit din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de persoane include sclavia,

munca forţată, violenţa, abuzul de încredere, agresiunea fizică şi psihică a persoanei, fiind pe

deplin justificată aprecierea că traficul de fiinţe umane este o formă a sclaviei la început de

mileniu.

− Sub aspect economic, traficul presupune: interese financiare (profituri uriaşe), reţele

regionale şi internaţionale, circulaţia ilicită a banilor (spălarea banilor care provin din trafic şi pe

baza cărora se realizează activitatea de traficare).

− Din punctul de vedere al originii fenomenului, factorii care generează şi susţin traficul sunt

sărăcia accentuată a victimelor, nivelul educaţional scăzut, neîncrederea în sine, eşecurile în

viaţă, migraţia occidentalilor, amatori de experienţe sexuale către est, unde piaţa prostituţiei este

mai tentantă.

− Din perspectiva valorilor sociale lezate, persoanele traficate sunt reduse la condiţia de

“marfă”, sunt dezumanizate treptat, fiindu-le lezate sentimentele cele mai profunde, trauma

suferită marcîndu-le întreaga evoluţie viitoare.

Din perspectiva, datorită − implicaţiilor sociale creşterii alarmante din ultimii ani, traficul

de persoane devine un fenomen naţional şi transnaţional, fiind favorizat de procesul general al

globalizării şi de utilizarea tehnologiilor moderne.

Prin prisma scopului vizat, traficul presupune profituri scăzute pentru societate şi profituri

uriaşe pentru traficanţi, care reinvestesc veniturile obţinute în derularea în continuare a

activităţilor ilicite. Prostituţia (în general exploatarea sexuală a femeilor ) constituie principalul

scop al traficului şi modalitatea de obţinere a celor mai mari cîştiguri, de asemenea traficul în

scop de muncă forţată, comiterea de infracţiuni prin constrîngere de către victimele traficului şi

prelevarea de organe (victimele sunt bărbaţi, femei, ). Formele traficului variază în funcţie de:

numărul persoanelor implicate, tipul de traficanţi, de victime sau de „clienţi” ori „consumatori”,

de gradul de organizare pe care se bazează extinderea traficului şi în raport de care traficul

rămîne naţional sau se extinde peste graniţe. În traficul de fiinţe umane pot fi implicate

persoanele fizice (agenţi de recrutare, contrabandişti, complici care au abuzat de poziţia lor din

cadrul autorităţilor administrative ale statelor implicate), dar şi persoane juridice (companii

610 Tudor Tomozei Traficul de femei : fenonen şi crimă, Chişinău 2001, pag. 3010

hoteliere, de spectacol, agenţii de turism, societăţi de transport, firme de producţie şi distribuţie

de casete video, edituri, sex-shop-uri, companii care oferă spectacole de strip-tease etc.).

Din perspectiva organizării traficanţilor, traficul îmbracă următoarele forme:

- traficul ocazional, cînd se raportează doar la transportarea internă/internaţională a

victimelor;

- traficul în bande sau grupări mici, cînd traficanţii sunt bine organizaţi şi specializaţi în

traficarea cetăţenilor în afara graniţelor, folosind aceleaşi rute;

- traficul internaţional, cel mai laborios organizat, derulat de reţele periculoase şi greu de

combătut.

Din perspectiva victimelor – traficantie, traficul poate fi clasificat în funcţie de natura

abuzivă a actelor exercitate asupra lor şi care vizează:

- aspectul social (abuz psihologic, fizic, atac sexual sau viol, supravegherea pentru

împiedicarea deplasării ori liberei circulaţii a victimelor), lipsa puterii de decizie, lipsa accesului

la servicii medicale, obligarea de a consuma alcool şi droguri, avort forţat, malnutriţie, forţarea

victimei să-şi recruteze la rîndul ei rudele sau prietenii);

- aspectul juridic (deposedarea de acte identitate, posedarea şi utilizarea de acte false,

ameninţările cu predarea la poliţie);

- aspectul economic (împovărarea cu datorii, neplată, reţinerea unor plăţi nejustificate).

74. Instituţii implicate în lupta traficului de fiinţe umane

Fenomenul traficului de persoane este una din cele mai acute probleme din Europa, o crimă

ce subminează stabilitatea în regiune, cu particularităţi transfrontaliere şi conotaţii de ordin social

şi economic, demonstrînd încălcarea flagrantă a drepturilor fundamentale ale omului, principiilor

de bază ale statului de drept şi ale democraţiei, afectînd sănătatea morală şi fizică a populaţiei.

Începînd cu anii 90 traficul de persoane a intrat în atenţia organelor de drept, cînd problemele

economice şi sociale, generate de economia în tranziţie, au impus populaţia să caute posibilităţi

de muncă în afara ţării, în următorii 10 ani acest fenomen a luat amploare în toate ţările din

spaţiul ex-sovietic, inclusiv şi în Moldova.11

Combaterea lui eficientă a fost împiedicată de lipsa bazei legislative corespunzătoare, de

aceea iniţial în Codul penal al Republicii Moldova au fost introduse articole care prevedeau

răspunderea penală pentru traficul de persoane.

La 12 iunie 2003 a intrat în vigoare noul Cod penal, unde combaterii acestui flagel îi sunt

consacrate: în articolul 165 - Traficul de fiinţe umane.

Necesitatea combaterii eficiente a fenomenului traficului de persoane, a fost pe deplin

conştientizat de către conducerea ţării, fiind iniţiate o serie de reacţii naţionale anti-trafic: 711 www.mai.md

11

instituirea prin Hotărîrea Guvernului nr.1219 din 09.09.2001 a Comitetului Naţional pentru

combaterea traficului de fiinţe umane şi aprobarea prin Hotărîrea Guvernului nr.903 din 25

august 2005 a Planului Naţional de Acţiuni privind prevenirea şi combaterea traficului de

fiinţe umane.128

La 6 septembrie 2005 între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul SUA a fost semnat

Amendamentul III la Scrisoarea de acord, conform căruia, Republicii Moldova i-a fost oferită

asistenţă suplimentară pentru un şir de proiecte printre care crearea şi organizarea activităţii

Centrului pentru combaterea traficului de persoane (C.C.T.P.) în cadrul Ministerului Afacerilor

Interne. Planul în cauză prevede îndeplinirea acţiunilor concrete privind combaterea traficului de

fiinţe umane de către toate structurile de stat interesate, accentul fiind pus pe cooperarea cu

organizaţiile internaţionale şi cele nonguvernamentale, societatea civilă, ajustarea legislaţiei

naţionale la cea internaţională.

Conştientizînd faptul, că acest viciu social cu caracter transnaţional nu numai că societatea,

dar şi lezează grav drepturile omului, s-a impus consolidarea de cooperare între toate ţările

membre, în special ale Consiliului European, întru asigurarea securităţii şi stabilităţii în regiune,

protejarea intereselor statului şi a cetăţenilor Republicii Moldova aflaţi după hotarele ei. în acest

sens, una din priorităţile Ministerului Afacerilor Interne fiind realizarea Planului de Acţiuni

Republica Moldova - Uniunea Europeană în care sînt prevăzute activităţi concrete în domeniul

combaterii criminalităţii şi în special a traficului de persoane şi migraţiunii ilegale. O atenţie

deosebită în acest context, a fost acordată ajustării cadrului legislativ la standardele

internaţionale, ţinînd cont de prevederile Planului nominalizat.

Astfel, prin Legea nr. 67-XVI din 30.03.2006 a fost ratificată Convenţia Consiliului

Europei privind lupta contra traficului de fiinţe umane, semnată de către Republica Moldova

la 06.05.2005 în Varşovia, în conformitate cu prevederile căreia a fost ajustată legislaţia

Republicii Moldova la standardele internaţionale prin prisma respectării drepturilor omului şi

acordării asistenţei victimelor traficului şi totodată atragerea la răspundere a infractorilor care

până la acel moment profitau de lacunele existente în legislaţie.

În scopul eficientizării activităţii organelor de drept în domeniul combaterii traficului de

persoane la 20.10.2005 a fost adoptată legea specifica-Legea nr.241-XVI „Cu privire la

prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane"- prin care se reglementeaza

raporturile juridice privind:

a) prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;

812 www.mai.md12

b) cadrul de asistenţă la prevenirea şi combaterea traficului de

fiinţe umane, la protecţia şi acordarea de ajutor victimelor

acestui trafic;

c) colaborarea autorităţilor administraţiei publice cu organizaţiile

neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile în

activitatea de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe

umane;

d) cooperarea cu alte state şi cu organizaţii internaţionale şi

regionale competente în domeniu.

De asemenea, a fost completat alin. (3) al art.21, articolul 165 din Codul Penal referitor la

stabilirea răspunderii penale pentru persoanele juridice şi persoanele cu funcţii de răspundere

implicate în traficul de fiinţe umane şi în acţiuni legate de migraţiune ilegală. Au fost operate

modificări şi în Legea nr. 1458-XIII din 28 ianuarie 1998 privind protecţia de stat a părţii

vătămate, a martorilor şi a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal. Reieşind din

faptul, că infractorii care se ocupau de organizarea infracţiunilor de migraţie ilegală erau pasibili

de pedeapsă penală, Codul penal a fost completat cu un nou articol 362/1 „Organizarea

migraţiunii ilegale".139

Combaterea lui eficientă a fost împiedicată de lipsa bazei legislative corespunzătoare, de

aceea iniţial în Codul penal al Republicii Moldova au fost introduse articole care prevăd

răspunderea penală pentru traficul de persoane:

- în aprilie 1997 articolul 1131 - Vînzarea şi traficul de copii,

- în iulie 2001 articolul 1132 - Traficul de fiinţe umane.

e) prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;

f) cadrul de asistenţă la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe

umane, la protecţia şi acordarea de ajutor victimelor acestui trafic;

g) colaborarea autorităţilor administraţiei publice cu organizaţiile

neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile în activitatea de

prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane;

h) cooperarea cu alte state şi cu organizaţii internaţionale şi regionale

competente în domeniu.

i) prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;

j) cadrul de asistenţă la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe

umane, la protecţia şi acordarea de ajutor victimelor acestui trafic;

913 www.mai.md

13

k) colaborarea autorităţilor administraţiei publice cu organizaţiile

neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile în activitatea de

prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane;

l) cooperarea cu alte state şi cu organizaţii internaţionale şi regionale

competente în domeniu.

Ţinînd cont de recomandările Consiliului Europei privind crearea unor subdiviziuni

specializate de poliţie a fost creat Centrul pentru combaterea traficului de persoane cu statut de

organ operativ de investigaţie şi de urmărire penală, integrînd activitatea specialiştilor din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Vamal, Serviciului Grăniceri, Serviciului de

Informaţii şi Securitate, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei şi

Procuraturii Generale. Accentul forte a fost pus pe conlucrarea eficientă şi operativă în acest

domeniu, iar sarcina primordială a Centrului este de a investiga, reţine şi urmări penal persoanele

şi organizaţiile implicate în traficul de persoane în Republica Moldova şi în regiune.

Activitatea organismului antitrafic este extinsă în toate subdiviziunile teritoriale ale

Ministerului Afacerilor Interne, pentru care au fost desemnaţi tutori din cadrul CCTP, care

acordă ajutor practico-metodologic ofiţerilor locali. Totodată şefii de secţii au fost numiţi

responsabili de combaterea traficului de persoane pentru toate zonele CENTRU, NORD şi SUD

ale Republicii Moldova14.

În conformitate cu Planul de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană şi Planul

Naţional de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, un aspect de bază al activităţii

MAI este efectuarea unui complex de măsuri organizatorice şi practice, orientate la profilaxia

fenomenului de trafic al persoanelor, realizarea sarcinilor prevăzute de Programul de activitate al

Guvernului pentru anii 2005-2009 „Modernizarea ţării -bunăstarea poporului".

În perioada anului 2006 au fost efectuate 100 razii specializate în cadrul cărora au fost supuşi

verificării 185 agenţi economici care prestează servicii de turism şi de angajare în cîmpul muncii

peste hotarele Republicii Moldova, în rezultatul verificărilor efectuate, pentru comiterea

infracţiunilor au fost pornite 11 cauze în privinţa directorilor a 5 firme turistice. Au fost retrase

licenţele de activitate la 35 agenţi economici care prestau servicii în domeniul turismului cu

încălcări a legislaţiei.10

Problema traficului de fiinţe umane, permanent este mediatizată de către MAI în sursele

mass-media, informînd cetăţenii despre consecinţeje acestui fenomen, precum şi necesitatea

reacţionarii societăţii civile la astfel de cazuri. În acest scop, angajaţii MAI în comun cu

instituţiile statale, organizaţiile neguvernamentale şi cele internaţionale, la nivel naţional

1014 www.antitrafic.md 15 Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii „La Stada”. Statistica din 1 octombrie 2003, pag.232

14

organizează diferite companii de informare a societăţii prin susţinerea seminarelor, lecţiilor,

disputelor, în special în instituţiile de învăţământ. In acest sens se conlucrează activ cu OIM, "La

Strada"15, Centrul pentru combaterea traficului de femei, Organizaţia Internaţională a muncii, etc.

Este semnificativă campania de informare cu caracter preventiv - profilactic care a fost

desfăşurată în instituţiile de învăţământ, în special în mai multe licee din mun. Chişinău, în

cadrul cărora au participat şi cadrele didactice. Considerînd că cea mai eficientă sursă de

informare a societăţii este televiziunea, CCTP a organizat montarea unui filmul documentar

„Mirajul", ce reflectă problema vizată, consecinţele acestui flagel precum şi aportul Guvernului,

a altor instituţii statale şi neguvernamentale în contracararea fenomenului traficului de persoane.

Capitolul II. Componenţa de infracţiune a Traficului de Fiinţe Umane

2.1. Obiectul traficului de fiinţe umane

Lând în considerare caracterul complex al faptei prejudiciabile din contextul traficului de fiinţe

umane, obiectul juridic special al acestei infracţiuni este şi el complex. Atfel, obiectul juridic

principal al infracţiunii prevăzute la art. 165 CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la

libertatea fizică a persoanei, obiectul juridic secundar al traficului de fiinţe umane îl formează

15

relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică, integritatea corporală, sănătatea, libertatea sau

inviolabilitatea sexuală, ori viaţa persoanei, ori alte valori sociale.16

Obiectul material al traficului de fiinţe umane îl constituie corpul victimei.

2. Latura obiectivă a traficului de fiinţe umane

Latura obiectivă a traficului de fiinţe umane se exprimă în fapta prejudiciabilă care cuprinde

două acţiuni cu caracter alternativ:

acţiunea principală, constă în recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau

primirea unei persoane;

acţiunea adiacentă, care se concretizează în :

1) ameninţarea cu aplicarea sau aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru

viaţa şi sănătatea persoanei, inclusiv prin răpire, prin confiscarea documentelor şi prin

servitute;

2) înşelăciune;

3) abuz de vulnerabilitate a victimei sau abuz de putere, dare sau primire a unor plăţi sau

beneficii.

Acţiunea principală se poate exprima prin următoarele:

recrutarea este racolarea (prin selectare) a persoanelor traficate în vederea deplasării lor

către punctul de destinaţie, în care se preconizează că acestea să fie exploatate sexual sau

exploatate prin muncă sau servicii forţate, sau exploatate în sclavie sau în condiţii

similare acesteia;

Mijloacele de recrutare pot fi efectuate prin constrângere, răpire, înşelăciune parţială sau

totală. De regulă, recrutorii recurg la următoarele modalităţi şi anume, prin mijlocirea

persoanelor fizice, prin agenţii de turism, prin intermediul unor firme de plasare în câmpul

muncii peste hotare, prin agenţii patrimoniale.

În acest sens pot aduce următorul exemplu1711: Elena are 28 de ani şi este dintr-o localitate

din centrul republicii. Locuia cu mama şi cu cei doi fraţi ai ei mici. Tatăl decedase cu 7 ani în

unrmă, mama era pensionară. După ce a absolvit clasa a 9-a nu şi-a mai continuat studiile.

Situaţia familiară are pracară. Un timp Elena a lucrat de la o ocazie la alta, câştigând ceva

bani, care însă nici pe departe nu-i salvau situaţia. Odată Tamara, o bună cunoştinţă a Elenei, îi

vorbi despre posibilitatea de a lucra în Italia, în calitate de dădacă înt-o familie. Tamara a

convins-o lesne că va câştiga mulţi bani, se va întoarce acasă şi îi va fi mult mai uşor. În cîteva

zile,Elena s-a decis să plece şi a contactat-o pe Tamara, care în aceeaşi zi a luat-o cu ea la

Chişinău. Aici îi face cunoştinţă cu Ilie, un tînăr care urma să o ajute să-şi perfecteze

1116 S.Brînză, X. Ulianovschi, V. Stati, I. Ţurcanu Drept penal, partea specială, Ed. Cartier Juridic 200517 Revista naţională de drept, nr.10, octombrie 2005

16

documentele şi să-i organizeze călătoria spre Italia. Ilie a condus-o într-un apartament, unde

mai erau trei fete care aveau acelaşi scop – să plece în Italia.

În trei zile Ilie le făcu paşapoartele şi vizele. În a patra zi au plecat în România, la

Ttimişoara. Timp de o săptămînă au stat în maşină la marginea opraşului, unde veneau bărbaţi,

le priveau şi plecau. Peste o săptămână fetele au fost duse la Drobeta- Turnu Severin. Un bărbat

sârb o cumpără pe Elena(Ilie ia spus că anume el o va ajuta să ajungă în Italia). Un alt bărbat a

trecut-o cu barca peste Dunăre. Au înnoptat într-un sătuc de lîngă frontieră şi-a doua zi au mers

cu autobuzul pînă la Belgrad, unde a întîlnit-o bărbatul care o cumpărase. A fost dusă într-un

apartament, unde mai erau patru fete din Moldova; stăteau ziua încuiate. Peste trei zile a venit

un bărbat care a luat-o pe Elena şi pe încă două fete şi le-a dus într-un sătuc de la hotarul cu

Macedonia. În ziua următoare, însoţite de trei călăuze, care le mînau cu bîtele, ca pe nişte vite,

au trecut hotarul pe jos pe nişte poteci mai dosnice. Trei zile au dormit în casa unui necunoscut,

după care au fost duse într-un bar din Doobredol. Stăpînul barului le-a spus deschis că le-a

cumpărat cu 2500 de mărci fiecare şi fetele vor distra clienţii-vor bea cu ei şi dacă aceştia vor

solicita servicii sexuale ele le vor presta. Speriată Elena a început să plîngă, spunea că vea să

ajungă în Italia şi că niciodată nu va oferi servicii sexuale. Înfuriat stăpînul o bătu cu

bestialitate şi ia declarat că dacă nu va face ce i se va cere o va ucide. „Nu te va găsi

nimeni,eşti într-o ţară străină, fără documente, nimeni nu te cunoaşte, eşti marfa mea!”

...În bar mai lucrau şase fete trei dintre care erau din Moldova. Fetele au sfătuit-o să se

supună, altminteri într-adevăr pote s-o onâmoare. Dormeau toate într-o odaie cu trei paturi.

Deserveau clienţii direct în odaia lor sau, dacă era ocupată, în camere unui hotel improvizat din

apropierea barului. Stăpînul bordelului era un om foarte crud, le băte afără nici un motiv. Peste

cîteva luni Elena şi dat seama că a rămas însărcinată. Stăpînul a dus-o la medic, dar aceasta a

refuzat să-i facă avort- termenul sarcinii depăşea 12 săptămîni. Atunci stăpîmul ia pus condiţia

că dacă vrea să trăiască, va deservi clienţii pînă sarcina va deveni vizibilă, apoi o va trimite cu

avionul în Moldova. Elena continua să deservească cîte 1-3 clienţi pe noapte, încălzind-o gîndul

că imtr-o zi tot calvarul ei va lua sfîrşit.

Însă, peste trei săptămîni din nou a fost vîndută unui proprietar de bar în Tetova. Acesta ştia

că este gravidă, dar spera să-i facă avort. Medicul la care a dus-o a refuzat şi el. În barul noului

stăpîn mai lucrau doaă fete din Moldova. Toate trei locuiau în casa proprietarului, împreună cu

familia acestuia (soţia şi doi copii), iar noapte plecau cu clienţii într-un hotel din preajmă. La

hotel arau păzite de oamenii stăpînului. Noul proprietar se droga şi adesea bătea fetele fără nici

un motiv. Plus la toate, în fiecare dimineaţă, la ora 4, cînd închidea barul, viola cîte o fată.

Elena a fost violată de trei ori. Fata mărturisi că era crud bătută de stăpîn în fiecare seară- cu

pumnii, cu picioarele, deşi acesta ştia că este însărcinată. Fratele stăpînului a aflat de 17

comportamentul acestuia, a luat-o pe Elena şi a dus-o într-un sat de la frontiera cu Kosovo,

unde a preluat-o un albanez. Acesta a dus-o în barul său. Ş aici lucrau cîteva fete din Moldova.

Coşmarul violenţei îşi urma ciclu.

Într-o seară un client permanent al barului a plătit la poliţie. Abia atunci coşmarul a luat

sfîrşit.

În 77%din cazuri victimele au declarat că la momentul racolării nu presupuneau şi nu

admiteau că vor fi exploatate. Dintre cele 33%, majoritatea ştiau că vor lucra ca prostituate în

ţara de destinaţie. Totuşi, nici una din aceste victime nu ştia despre condiţiilşe abuzive de lucru,

limitatea libertăţii, violenţa la care vor fi supuse.1812

Odată capturate victimele sunt supuse violenţei, torturii psihice, toate cu scopul de a le forţa

să se prostitueze. Adeseori, ele sunt sechestrate în ţările gazdă, cu şanse minime de evadare, de

teama arestirii, căci paşapoartele le sunt confiscate de traficanţi, pentru că în acest mod fraficanţii

sunt siguri ca victimele lor vor ajunge la destinaţie şi, astfel acestea nu vor putea fugi. Victimele

sunt obligate să se prostitueze pentru a-şi plăti aşa- zisele datorii, ca urmare a costurilor de

transport astronomice imputate. Pentru a-şi câştiga libertatea, ele trebuie să lucreze pentru a

recupera preţul plătit de prorietarii bordelurilor traficanţilor.

Tot odată s-a constatat că faţă de fiecare a treia victimă au fost aplicate ameninţări cu

aplicarea violenţei sau aplicarea violenţei propriu-zise; fiecare a doua victimă a fost racolată prin

abuz de poziţie de vulnerabilitate şi aproape fiecare victimă a fost înşelată pentru a primi

consimtământul ei pentru a fi dusă peste hotare .

transportarea este deplasarea persoanelor traficate peste frontira de stat a RM sau în

interiorul RM, în vederea folosirii lor în scopurile prevăzute la art.165 CP al RM;19

Există mai multe căi de trafic şi state cu destinaţie.

În cazul RM ruta începe la Chişinău. Aici fetele vin în căutarea unui loc de muncă unde sunt

administrate de fraficanţi, adăpostite de către aceştia în nişte apartamente închiriate pentru cîteva

zile, pînă se formează un grup de persoane, care apoi părăsesc Moldova prin localităţile sudice,

Cuhul şi Vulcăneşti. În Romînia, Timişoara este cel mai important centru de vînzare- cumpărare

a femeilor, de unde traficanţii iau calea Balcanilor, Turciei, Italiei. Bulgaria la fel este o ţară de

tranzit, prin care traficanţii au stabilit rute bine organizate spre Macedonia, Iugoslavia şi Turcia;

hotarele cu aceste ţări sunt uşor de penetrat. În general, pentru fetele deportate din Turcia înapoi

în Moldova cu autobuzul Bulgatia este ţara celor mai mari necazuri; aici de obicei ele sunt oprite

de traficanţi şi reitoarse în ţara de destinaţie. Ţările Balcanice sunt atât ţări de destinaţie, cât şi

tări de tranzit. Frontiera cu Grecia poate fi trecută peste munţi, inclusuv în Macedonia. Hotarele

1218 Cristina Cojocaru, Holly L. Wiseman Traficul de fiinţe umane – analiza în profunzime a dosarelor penale arhivate din RM pentru perioada anului 2004 – septembrie 2005, Chişinău 200619 I. Macari Drept penal al RM. Partea specială – Chişinău 2003

18

Macedoniei (cu Iugoslavia, Albania şi Grecia) sunt toate atât de transparente ca şi cele din

Moldova, Romînia,Ucraina. Prin Ucraina, dar şi direct prin România, fetele sunt duse în

Iugoslavia. Aici ele pot fi vîndute în Kosovo, dar pot fi transportate mai departe, prin

Muntenegru, în Italia(pe mare). Pentru traficanţi este mai sigur să taverseze Adriatica cu punctul

de pornire prin Albania.

Unele victime sunt transportate peste mai multe frontiere şi revîndute de cîteva ori. Din

momentul trecerii frontierei de stat, tinerele îşi pierd statutul de cetăţean al RM şi sunt

transformate în marfă. Ele sunt folosite şi distribuite după bunul plac al traficanţilor. Pe percursul

unei perioade de timp îndelungate ele sunt supuse exploatării sexuale, torturi şi alte tratamente

inumane.

Până în prezent, în urma mai mulor investigaţii, s-a constatat că există 5 direcţii de trafic

internaţional. Primul traseu este spre Turcia, Cipru, Grecia, Liban, Izrael, Emiratele Arabe; al

doilea – spre România, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Cehia, Polonia; al treilea – spre Bosnia,

Macedonia, Albania, Kosovo, Muntenegru, Serbia; al partulea- spre Italia, Franţa, Portugalia,

Germaniaşi al cincilea – spre Rusia. Aceste ţări sunt, de regulă, ţări- gazdă sau de destinaţie,

Moldova constituind însă ţara- sursă sau de origine a victimelor traficului.

În ceea ce priveşte preţurile, ele diferă de la caz la caz, de la persoană la persoană şi de la ţară

la ţară. După ce se achită preţul pentru marfă, aceasta intră în posesia cumpărătorului, care se

consideră în drept să facă orice cu “bunul” său. Conform datelor Biroului de combatere a

traficului de fiinţe umane al MAI RM, femeile din Moldiva sunt vândute, în general, prin

România în Iugoslavia şi Albania şi tot prin România şi Bulgaria în Turcia, Grecia şi apoi Asia.

În fiecare an din Turcia sunt expulzaţi aproximativ 2500 de cetăţeni ai RM,în special femei care

se prostituează. După datele poliţiei, traficanţii primesc pentru fiecare moldoveancă de la 800$

până la 1500$.2013

transferul este transmiterea persoanelor traficate de la un traficant către altul, prin

vânzare-cumpărare, schimb, dare în chirie,cesiune în contul unei datorii;

adăpostirea sau plasarea persoanelor traficante într-un loc ferit, pentru a nu fi

descoperite de reprezentanţii organelor de drept sau de persoanele terţe, care ar putea

anunţa autorităţile despre infracţiunea de trafic de fiinţe umane,şi penrtu ca victima să fie

folosită în scopurile prevăzute la art.165 din CP al RM;

primirea sau luarea în „custodie” a persoanelor traficante de către un traficant de la

altul.

Frace-Presse îşi ilustrează ancheta cu marturia Alinei, o victimă a traficului de persoane.

Alina avea 20 de ani când "iubitul" său a păcălit-o să plece din ţară pentru a se angaja ca

1320 Revista naţională de drept, nr. 7, iulie 2006

19

vînzătoare în Portugalia. La fel ca numeroase compatrioate, săracă şi naivă, tînară nu suspecta

că de fapt va fi "vânduta" şi obligată să se prostitueze in Dubai. "Iubitul" său i-a obţinut viza

pentru Portugalia şi a condus-o la aeroport, unde a incredinţat-o altor doi barbaţi. Ajunsă la

Lisabona, ea a fost închisă împreună cu înca o tânară într-un apartament şi i s-a confiscat

paşaportul. "Atunci mi-am dat seama că am ajuns in mîinile traficanţilor", mărturiseşte ea,

plângând.

O săptămână mai târziu, cele doua au fost trimise in Dubai. "Pe aeroport, mi-a dat

pasaportul în ultimul moment, nu am îndraznit sa ţip, eram paralizată", a spus ea. La sosirea in

Dubai, cele doua tinere din Republica Moldova au fost "vândute" unei uzbece căsătorită cu un

politist din Emiratele Arabe Unite. Cuplul "controla" 11 moldovence si ucrainence, toate

îngrămădite intr-o cameră.

"Trebuie să te prostituezi in baruri, in discoteci, pe stradă, iar dacă refuzi te bat si pot chiar

să te omoare", a fost avertizată Alina de una dintre fetele care se afla de mai mult timp in Dubai.

"Patroana" fixa condiţiile: Alina, supravegheată in permanenţă, trebuia să produca 10.000 de

euro, dupa care urma să îşi primească primi paşaportul înapoi.

Dupa trei luni, a reusit să fugă, a cerut ajutor politiei, dar a fost trimisă în închisoare.

Înţelegând că nimeni nu va ajuta, decide să se prostitueze pentru a câştiga bani să se întoarcă în

ţară şi naşte un copil. La sfârşitul anului 2006, ea si copilul sunt eliberaţi şi repatriaţi, prin

intermediul ambasadei ruse la Dubai.

Ca majoritatea victimelor, nici Alina nu vrea să depune plângere în justiţie pentru ce i s-a

intamplat. "Politia si justitia sunt complicii traficantilor", crede ea.21

Studiul comparativ dintre acţiunile pentru care sunt cercetaţi penal şi condamnaţi traficanţii de

persoane14

Tipul de acţiunePentru care au fost cercetaţi Pentru care au fost condamnaţi

Numărul de cazuri

Procentaj Numărul de cazuri

Procentaj

Recrutare 55 77% 43 60%Transportare 50 70% 21 29%Transfer 7 10% 7 10%Adăpostire 20 28% 12 17%Primire 9 13% 4 6%Exploatare 30 42% 16 22%

Reeşind din declaraţiile victimelor la urmărirea penală, s-a constata că 74% din victime

au fost traficate în scopul exploatării sexuale, 21% pentru ţinerea lor în sclavie sau în condiţii

similare sclaviei, 5% pentru minci şi servicii forţate. Potrivit sentinţelor însă 61% din victime au

1421 www. antitrafic.md

20

fost traficate în scopul exploatării lor sexuale, 2% - în scopul exploatării lor în sclavie, 29% - cu

scopul exploatării lor la munci forţate.22

Acţiunea principală este însoţotă de acţiunea adiacentă, care, la rîndul ei, se poate

prezenta sub oricare din modalităţile:

a) prima din modalităţile care alcătuiesc acţiunea adiacentă se manifestă prin aplicarea

violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori prin ameninţarea cu

aplicarea unei astfel de violenţe,prin confiscarea documentelor şi prin servitute, inclusiv

prin răpire.

Prin „violenţă nepericuloasă pentru viaţă şi sănătate” se înţelege cauzarea intenţionată a

leziunilor corporalecare nu au avut drept urmare dereglarea de scurtă durată a sănătăţii sau o

pierdere neînsemnată, dar stabilă, a capacităţii de muncă, fie aplicarea intenţionată a loviturilor

sau săvârşirea altor acte de violenţă,care au cauzat o durere fizică, dacă aceasta nu a pus în

pericol viaţa sau sănătatea victimei.

Prin ameninţare se are în vedere acţiunea constituind o formă a violenţei psihice, care

presupune efectuarea de cărte făptuitor a unui act de natură să inspire victimei temere, fapt ce o

pune în situaţia de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrângerii.

Nu contează când a fost aplicată violenţa specifică sau ameninţarea cu ea- până la

confiscarea documentelor sau deţinerea în stare de servitute, ori concomitent cu aceasta. Este

important ca în aceste cazuri, violenţa nepericuloasă pentru viaţa şi sănătate sau ameninţarea cu

aplicarea acesteia să urmărească facilitarea confiscării documentelor de la victimă sau să aibă

scopul de a o deţine în stare de servitute ori de răpiri.

Confiscarea documentelor constituie lipsirea sub orice formă a victimei de de

documentele de identitate, de călătorie (paşaport, beletin de identitate, permis de şedere.

Servitute (sterea de dependenţă) presupune situaţia când victima este privată de libertate, inclusiv

de libertate de mişcare, ţinută ca ostatic, până cînd ea sau o terţă persoană nu va achita o

datorie stabilită legal sau ilegal.2315

Răpirea unei persoane presupune acţiuni contrare dorinţei sau voinţei victimei însoţită

de schimbarea locului de reşedinţă ori de aflare temporară în alt loc cu privarea ei de libertate.

Capturarea, schimbarea forţată a locului de reşadinţă cu privarea de libertate a victimei constituie

elemente obligatorii ca mijloace de comitere a traficului de fiinţe umane prin răpire.

Răpirea unei persoane presupune existenţa următoarelor trei etape succesive: a) capturarea

victimei; b) luarea şi deplasarea ei de la locul acesteia permanent sau provizoriu(locul de trai, de

1522 Cristina Cojocaru, Holly L. Wiseman Traficul de fiinţe umane – analiza în profunzime a dosarelor penale arhivate din RM pentru perioada anului 2004 – septembrie 2005, Chişinău 200623 Hotărîrea Penului Curţii Supreme de Justiţie a RM din 22. 11. 2004, nr. – Cu privire la practica aplicării legislaţiei în cauzele penale despre traficul de fiinţe umane şi traficul de copii

21

muncă, de odihnă); c) reţinerea persoanei cu privarea de libertate împotriva voinţei sale sau

nelurea în seamă a voinţei acesteia.

b) Cea de-a doua din modalităţile care alcătuiesc acţiunea adiacentă se manifestă prin

înşelăciune.

Înşelăciunea fie că se exprimă în prezentarea vădit falsă a realităţii, fie în trecerea sub

tăcere a realităţii, promisiuni false cu privire la locul de muncă, adică angajarea la o muncă

decentă şi bine plătită, cu toate că în realitate nu există această intenţie.

Înşelăciunea ca metodă de săvîrşire a infracţiunii se poate manifesta atît prin acţiuni active, care

constau în comunicarea informaţiilor false despre anumite circumstanţe sau fapte, cît şi prin

inacţiuni care rezidă în ascunderea, tăinuirea circumstanţelor sau faptelor reale.

c) Cea de-a treia din modalităşile care alcătuiesc acţiunea adiacentă se manifestă alterativ

prin:

1) abuz de poziţie de vulnerabilitate;

2) abuz de putere;

3) dare sau primire a unor plăţi sau beneficii.

Prin „abuz de poziţie de vulnerabilitate” se înţelege uzarea în mod exagerea de situaţia

vulnerabilă a victimei sub aspect economic(sărăcia extremă), afectiv(încrederea victimei în

promisiunile unei persoane apropiate care se dovedeşte a fi autorul traficului de fiinţe umane sau

complice la această infracţiune).

Abuz de poziţie de vulnerabilitate constă în utilizarea de către traficant a stării speciale în care

se găseşte o persoană datorită: a) situaţiei sale precare din punct de vedere al supraveţuirii

sociale; b) situaţiei create de o sarcină, boală, infirmitate, deficienţă fizică sau mintală; c)

situaţiei sale precare şi ilegale legate de intrarea sau şedere în ţara de tranzit sau de destinaţie.

Abuzul de poziţie de vulnerabilitate se înţelege situaţia de vulnerabilitate a victimei, fie ea

psihică, familială, socială sau economică. Se are în vedere ansamblul de situaţii disperate care

poate face un om să accepte exploatarea sa.

Prin „abuz de putere ” se are în vedere că persoana cu funcţie de răspundere reprezentînd

autoritatea publică se foloseşte în mod exagerat de atribuţiile ce i-au fost confetite prin lege.24

În cazul dării sau primirii unor plăţi sau beneficii, se are în vedere oricare plăţi sau

beneficii avînd rolulu de recompensă ilicită, care presupune indeplinirea comenzii parvenită de la

persoana interestată de a cumpăra consimţămîntul unei persoana care are se bucură de un control

faptic sau juridic asupra victimei.

Termenul „tortură” ca metodă a traficului se înţelege orice act prin care se cauzează unei

persoane în mod intenţionat suferinţe puternicesau dureri grave, fie fizice sau psihice.

22

Tortura reprezintă cauzarea intenţionată a unor suferinţe sau dureri fizice sau psihice grave în

scopurile de a obliga victma să se supună şi tot odată de a o exploata sexual, adică de a o impune

să se prostitueze.2516

Violenţa fizică şi psihică, considerete ca un tot întreg, aplicate persoanei, dacă au cauzat

dureri şi suferinţe grave şi au fost deosebit de aspre şi crude, pot fi calificate ca acte de tortură în

sensul art. 165 CP(privarea de somn, de mâncareşi apă, cauterizării cu factori termici, chimici,

intimidării,lipsirea persoanei de asistenţă medicală, de obiecte de igienă). Tortura constituie o

formă agravantă şi intenţionată a unui tratament inuman sau degradant.

Tratament inuman în sensul art. 165 CP constituie un ansamblu de operaţii aplicate

persoanei în scopul obţinerii subordonării ei. Prin tratament inuman se înţelege orice tratament,

altul decât tortura, de natură să provoace intenţionat suferinţe fizice ori psihice, care nu pot fi

justificate.

Tratamentul degradant reprezintă orice tratament, altul decât tortura, care umileşte îm mod

gosolan persoana în faţa altora, sau o impune să acţioneze contrar voinţei sale şi conştiinţei sale,

sau este de natură să producă victimei sentimente de teamă, de inferioritate, de îngrijorare, în

stare să o înjosească şi să-i înfrânga rezistenţa fizică şi morală pentru a asigura subordonarea

victimei.

Prin folosirea violului în cazul traficului de fiinţe umane se înţelege atentarea traficantului

asupra relaţiilor sociale referitoare la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, indiferent

de sex cu scop de expoatare a fiinţelor umane.

Dependenţa fizică înseamnă starea fizică sau psihică ce rezultă din interacţiunea

organismului victimei cu substanţe narcotice sau psihotrope, stare caracteristică prin modificări

de comportament şi alte reacţii, însoţite întotdeauna de necesitatea de a folosi asemenea

substanţe în mod continuu sau periodic, pentru a le resimţi, efectele psihice şi, uneori, pentru a

evita suferinţele.

Traficul de persoane se consideră săvîrşit cu bună ştiinţă asupra unei femei gravide în

cazul în care traficantul ştia cu certitudine că victima este însărcinată. În cazul în care acesta nu

ştia despre situaţia victimei, nu i se va imputa această circumstanţă.

Aplicarea armei în sensul art. 165 CP constă în utilizarea oricărei forme de arme de foc,

arme albe sau alte forme de arme întrucît legislatorul nu a specificat tipul de armă aplicată. Prin

1624 S.Brînză, X. Ulianovschi, V. Stati, I. Ţurcanu Drept penal, partea specială, Ed. Cartier Juridic 200525 Hotărîrea Penului Curţii Supreme de Justiţie a RM din 22. 11. 2004, nr. – Cu privire la practica aplicării legislaţiei în cauzele penale despre traficul de fiinţe umane şi traficul de copii

23

aplicarea armei se înţelege folosirea acesteia în vederea anihilării victimei sau a persoanei care

au încercat să o elibereze (tragerea ţintuită a focurilor de armă, aplicarea loviturilor cu arma albă,

demonstrarea armei în scopul înficoşării, sprijinirea armei de gîtul victimei, tragerea focului

armei în apropierea imediată a ei).

Ameninţarea cu divulgarea informaţiei confidenţiale constă în folosirea unor date

confidenţiale pentru intimidarea victimei ca un mecanism de control asupra ei (ameninţarea

persoanei cu dezvăluirea informaţiei cu caracter intim familiei acesteia).

Grup criminal organizat sau organizaţie criminală prevăzută la alin.3 art.165 CP se

consideră reuniunea asociată criminală care întruneşte semnele caracteristice prevăzute de art.46,

47 CP. Conform Convenţiei ONU privind crima organizată transnaţională din 15 noiembrie 2000

grupul criminal organizat este grupul structurat din 3 sau mai multe persoane care funcţionează o

perioadă de timp şi acţionează împreună pentru a comite una sau mai mult infracţiuni grave

definite în conformitate cu această Convenţie26, în scopul ibţinerii directe sau indirecte a unor

avantaje băneştisau alte avantale materiale. Infracţiunea se consideră săvîrşită de o organizaţie

criminală dacă a fost comisă de un membru al acesteia în interesul său sau de o persoană care nu

este membru al organizaţiei respective însă la însărcinarea acesteia. Organizatorul şi

conducătorul organizaţiei criminale poartă răspundere pentru toate infracţiunile săvîrşite această

organizaţie, iar membrii ei – doar pentru infracţiunile la a căror pregătire sau săvârşire au

participat. 17

3. Latura subectivă a infracţiunii de trafic de fiinţe umane

Latura subectivă a traficului de finţe umane se exprimă în vinovăţie sub formă de intenţie

directă. Motivele infracţiunii se concretizează de regulă prin interes material.

Interesul material se exprimă prin exploatarea sexuală comercială sau ne comercială, sau

al exploatării prin muncă sau servicii forţate, sau al exploatării în condiţii de sclavie sau condiţii

similare sclavie a victimei.27

Înfăptuirea acestor acţiuni au loc în vederea realizării următoarelor scopuri:

Prin exploatare sexuală se înţelege impunerea persoanei la practicarea prostituţiei sau a altor

acţiuni cu caracter sexual şi include în sine două aspecte:

- exploatare sexuală comercială -activitate aducătoare de profituri.

- exploatare sexuală necomercială -activitatea prin care traficantul nu urmăreşte obţinerea

unui profit material, victima fiind folosită în altă calitate de exemplu în concubinaj.

1726 Convenţia ONU privind crima organizată transnaţională din 15 noiembrie 2000

24

Exploatarea prin muncă în corespundere cu prevederile Convenţiei Internaţionale a

Muncii privind munca forţată sau obligatorie28 constituie:

a) determinarea victimei prin constrîngere să îndeplinească o muncă pe care din propria

iniţiativă şi voinţă nu ar îndeplini-o;

b) punerea victimei în situaţia de a presta o muncă la care nu era obligată de a o efectua;

c) ţinerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii;

d) obţinerea muncii sau a serviciilor prin înşelăciune, constrîngere, violenţă sau ameninţare cu

violentă.

Sclavie este starea sau condiţia unei persoane care este tratată ca un bun.

Condiţii similare sclaviei constituie punerea sau ţinerea unei persoane în condiţii în care o altă

persoană exercită stăpînire asupra acesteia sau determinarea persoanei prin utilizarea forţei sau

constrîngerii, înşelăciunii sau ameninţării cu violenţă să exercite anumite servicii, inclusiv să se

angajeze sau să rămînă în raport de concubinaj sau căsătorie;

Folosirea victimei în conflicte armate reprezintă antrenarea forţată a acesteia în

operaţiuni armate;

Folosirea în activitate criminală constituie atragerea forţată la săvîrşirea unor fapte ce

constituie infracţiuni;18

Constrângerea la prelevarea de organe sau ţesuturi pentru transplantare are loc în

cazul obligării victimei la prelevare de organe, ţesuturi sau alte elemente ale corpului – procedee

prin care oganele, ţesuturile sau celulele donate devin utile pentru transplant contrare

prevederilor Legii privind transplantul de organe sau ţesuturi şi celule umane.

Cerşetoria prevăzută în art. 165 CP constituie o formă de exploatare prin muncă sau prin

servicii forţate şi presupune acţiuni, prin care o persoană înjosindu-se, fiind impusă, să cerşească

cere cu stăruinţă de la persoane srăine, agenţi economici, organizaţii sau instituţii bani ori alte

bunuri materiale.

2.4. Subiectul infracţiunii de trafic de fiinţe umane

1827 I. Macari Drept penal al RM. Partea specială – Chişinău 2003 28 Hotărîrea Penului Curţii Supreme de Justiţie a RM din 22. 11. 2004, nr. – Cu privire la practica aplicării legislaţiei în cauzele penale despre traficul de fiinţe umane şi traficul de copii

29 Cristina Cojocaru, Holly L. Wiseman Traficul de fiinţe umane – analiza în profunzime a dosarelor penale arhivate din RM pentru perioada anului 2004 – septembrie 2005, Chişinău 200630 Gh. Mateuţ, Violeta Elena Petrescu, Nicolta Ştefăroi – Traficul de fiinţe umane. Infractor. Victimă. Infracţiune. Asociaţia magiştrilor Iaşi. 2005, pag. 39;

25

Subectul infracţiunii este persoana fizică, care la momentul comiterii infracţiunii a

împlinit vîrsat de 16 ani.

Despre profilul infractorului în domeniul traficului de fiinţe umane, putem spune că:

1. Dacă traficantul este de sex femenin atunci vîrsta medie este de 29 ani, iar daca este

de sex mascului – de 32 ani. Cel mai învîrsă traficant a fost de 64 ani, iar cel mai

tînăr – de 18 ani;29

2. În 36 % din cazuri este bărbat şi în 64 % - este femeie;

3. În 89% persoana atrasă la răspundere este cetăţian al R.M, în 6% - provine din

Turcia (fiind în toate cazurile bărbat), în 3 % - din Federaţia Rusă, în 1 % - din

Ucraina şi Izrael.

4. Doar în 5% din cazuri persoana nu mai fusese anterior condamnată.

Subiectul activ al infracţiunii de trafic de fiinţe umane poate fi orice persoană fizică care

are vîrsta cerută de lege, responsabilă şi care în momentul săvîrşirii faptei a dispus de libertatea

de a hotărî şi de a acţiona. Traficanţii sunt atât femei cât şi bărbaţi.30

În general, recrutorii sunt persoane tinere, îmbrăcate îngrijit şi care fac o impresie bună,

atât prin semnele exterioare ale bunăstării lor- vestimentaţie, maşină- cât şi prinpoveştile de

succes pe care le vehiculează privind propria reuşită ori a altor persoane care au plecat la muncă

în străinătate, fiind mai atât de convingători cu cât prezintă ca fiind foarte atractive condiţiile de

lucru : posturile în ţările vest europene, fiind foarte bine plătite şi care nu necesită o calificare

deosebită.

Femeile ca subiecţi activi ai infracţiunii de trafic de fiinţe umane sunt de cele mai multe

ori, prima verigă în lanţul de traficare şi captează foarte încrederea şi interesul tinerelor,

profitînd de lipsa experienţei lor de viaţă, de lipsa educaţiei, de starea lor materielă precară şi de

naivitatea lor, prin prezentarea aceloraşi cazuri ale persoanelor care au plecat să lucreze în

străinătate şi sau întors după o perioadă scurtă de timp cu sume mari de bani. De cele mai multe

ori, femeile traficante au fost la rîndul lor victime ale traficului, astfel încât cunosc foarte bine

mecanismele de traficare şi devin foarte experimentate în atragerea victimelor şi plasarea lor în

scopul exploatării. Uneori, femeile se ocupă de trafic de bună voie, datorită cîştigurilor mari

obţinute, însă alteori desfăşoară această activitate datorită presiunii exercitate asupra lor de către

traficanţii cărora le-au aparţinut, în schimbul eliberării lor. În prezent se înregistrează o creştere a

ponderii femeilor recrutor, ele desfăşurînd activităţi de traficarepe cont propriu ori în cadrul

grupurilor criminale specializate în trafic de fiinţe umane.

Comiterea abuzului de putere reclamă calitatea specială de persona funcţiei de răspundere

reprezentînd autoritatea publică centrală sau locală. Prin „fucţionar public”se înţelege orice

26

persoană care exercită permanent sau temporar,cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o

însărcinare de orice natură, retribuită , în serviciul unei unităţi.

Prin prisma acestor dispoziţii legale, din categoria subiecţilor activi ai infracţiunii de

trafic de fiinţe umane, calificaţi de calitatea de funcţionar public, pot face parte, lucrători vamali,

ofiţeri de poliţie, persoane din aparatul administrativ.

Subiectul pasiv al acestei infracţiuni îl constituie persoana împotriva căreia este

îndreptată acţiunea infracţională a traficanţilor şi care pote fi orice persoană , indiferent dacă

este bărbat sau femeie. 31

2.5. Victima traficului de fiinţe umane

Victimele traficului de fiinţe umane sunt: persoanele supuse la voilenţă, abuzuri de

autoritate sau ameninţărice au stat la baza procesului ce a dus la exploatarea lor sexuală, sau

persoanele ce au fost înşelate de traficanţi şi au crezut că au un contract de muncă atrăgător, fără

legătură cu comerţul sexual, sau persoanele care sunt conştiente de adevăratele intenţii ale

traficanţilorşi care au consimţit anterior la această exploatare datorită situaţiei lor vulnerabile

(psihică, socială, familiară economică, afectivă).

Traficul de persoane au un impact deosebit de grave (materialeşi morale) pentru

victime,consecinţe care nu se ţine cont de acesatea în timpul urmării penale împotriva

traficanţilor. Victimele care doresc să coopereze prin furnizarea de informaţii, ca martori, trebuie

ajutate, încurajate şi asistata permanent.19

Victimă a infracţiunii prevăzute la art.165 CP al RM poate fi numai persoana care la

momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 18 ani. Prin aceasta, infracţiunea dată se

deosebeşte de traficul de copii, care este incriminat la art.206 CP al RM.

Victimele traficului de fiinţe umane au următoarele carectere comune, şi anume, din

numărul total de 84:

14% sunt bărbaţi şi 86% -femei,

Vârsta medie a victimelor femei este de 21 de ani, iar a victimelor bărbaţi este de 27 de

ani,

În 13% din cazuri între victimă şi traficant existau legături stânse până la momentul

comiterii infracţiunii. Astfel, 6% din victime sunt traficate de propriile rude, 5%- de colegii de

clasă şi 2%- de prietene sau iubiţii lor. Restul 87% din victime fie îi cunoşteau superficial pe

traficanţii lor, fie au făcut cinoştinţă cu ei cu ocazia săvârşirii infracţiunii.32

În conformitate cu alin.(4) al art. 165 din CP al RM, victima traficului de fiinţe umane este

absolvită de răspundere penală pentru infracţiunile săvârşite de ea în legătură cu această

calitate procesuală, dacă a acceptat colaborarea cu organul de urmărire penală în cuaza dată.1931 Tudor Tomozei Traficul de femei : fenonen şi crimă, Chişinău 2001, pag. 35

27

De asemenea trebuie de menţionat că acţiunea art.362 alin. (4) din CP al RM nu se

extinde şi asupra persoanelor devenite victime ale trafucului de fiinţe umane.

Dintre persoanele traficate, distingem urmatoarele categorii:

femei care au ales in mod deliberat prostitutia, alte activitati infractionale ca

ocupatie si accepta sa fie traficate pentru a realiza venituri mai substantiale in alte tari.Dintre

acestea insa, majoritatea au devenit realmente victime din cauza reprezentarii nerealiste a

riscurilor si a tratamentelor la care vor fi supuse in zonele unde urmau sa fie traficate sau care au

fost inselate de traficanti cu privire la destinatia reala;

femei care nu intentionau initial sa se prostitueze sau sa desfasoare alte

activitati infractionale,ci se deplasasera in strainatate cu intentia gasirii unor locuri de munca,dar

care s-au lasat convinse de argumentele traficantilor referitoare la castiguri mari in perioade

scurte de timp si cu eforturi mici,obtinute din prostitutie, furt,etc.

femei care nu accepta prostitutia, activitatile infractionale,dar care au intrat

in retelele de trafic(prin discutii directe cu traficantii sau sub masca unor contracte comerciale cu

diverse firme),pentru ca li s-au promis locuri de munca in strainatate,iar acolo au fost constranse

sa se prostitueze sau sa aiba activitati in afara legii.

Reţelele de trafic sunt des răspîndite în Balcani20, traficanţii acţionînd transfrontalier : de

exemplu, femei traficate în Albania au fost găsite în Africa de Sud. Traumele acestor victime,

traficate cu scopul de a fi exploatate sexual, îşi au originea dintr-un abuz mintal şi fizic din

istoria lor de viaţă. De aceea, procesul lor de reintegrare şi recuperare a lor este de lungă durată,

persoanele angrenate în acest proces urmăresc continuu cauzele traficului, istoria şi fondul

personal al fiecărea persoane traficate.33

Cauzele care îi ajută însă pe traficanţisă îşi atingă scopurile sunt generate de habitatul

fiecărei femei, educaţia şi pregătirea socială, nevoile materiale şi morale. Vulnerabilitetea socială

stă la baza factorilor de risc pentru fiecare femeie traficată, factori ce includ medii de familii

abuzive, sprijin limitat, sărăcie, precim şi visul oricărei femei de a avea un viitor mai bun.

Femeile sunt ademenite prin promisiuni de cîştiguri importante, încheie contracte de lucru în bar(

ca dansatoare, animatoare,prostituate, ori acest lucru nu se specifică).

Din raportul unor victime-femei, s-a evidenţiat faptul că au fost transportate în grupuri, au

trecut pe la mai mulţi imtermediari şi ţări,au fost examinate medical şi nu au ştiut unde se află.

Ele erau obligate să se prostitueze în ţările de tranzit.

Traficul de femei se efectuează sub forma ofertelor de locuri de muncă sau sub acoperirea

agenţiilor matrimoniale prin poştă electronică. Femeile sunt recrutate prin anunţuri publicitare

2032 Cristina Cojocaru, Holly L. Wiseman Traficul de fiinţe umane – analiza în profunzime a dosarelor penale arhivate din RM pentru perioada anului 2004 – septembrie 2005, Chişinău 200633 Tudor Tomozei Traficul de femei : fenonen şi crimă, Chişinău 2001, pag. 45

28

care le promit o carieră de dansatoare, lucrător hotelier,chelneriţe, însă ajunse în ţara de

destinaţie sunt deposidate de paşapoarte şi silite să devină sclave ale traficanţilor. Transportul

femeilor în scopul explotării sexuale se poate de realizat şi prin consimţămîntul acestora, femeile

părăsimd ţara cu viză turistică, apoi se exercită violenţă, iar femeile sunt vîndute altui proprietar,

li se rupe contractul de transport, li se iau paşapoartele şi, în final ele sunt obligate să se

prostitueze.

Un caz particular în constituei bărbaţii care pot deasemenea deveni victime ale traficului de

fiinţe umane. Bărbaţii cad victime ale traficului în scop de executare de munci forţate în industrie

(construcţie, alimentaţie, hotelieră), în scop de transplantare de organe, dar şi prin utilizarea lor

în scopuri criminale, contrabandă, ori sun recrutaţi pentru operaţiuni paramilitare.

CAPITOLUL III. Aspecte privind instrumentarea infracţiunii de trafic de

fiinţe umane

3.1.Umărirea penală a infracţiunilor de trafic de fiinţe umane

În 83% din cazuri, dosarele penale de trafic de fiinţe umane este intentat la plîngerea

victimei, în 9% - în baza raportului organului de urmărire penală, în 6 % - în baza plîngerii

ruderol, în 2 % - în baza denunţului.

In mediu, organele de urmărire penală au nevoie de aproximativ 15 zile pentru a examina

sesizarea referitoare la comiterea infracţiunii de trafic de finţe umane, înainte de a lua decizia de

pornire a procesului penal. În 32 % din cazuri, data pornirii procesului penal coincide cu data

depunerii sesizării de comitere a infracţiunii. In 4% din cazuri, durata examinării sesizării înainte

intentării dosarului penal a depăşit 120 de zile.

Termenul de urmărire penală a cauzelor de trafic de fiinţe umane durează în mediu 4 luni.

Cel mai scurt termen a fost de 14 zile, iar cel mai lung – de 19 luni. În 13% din toate dosarele

examinate, urmărirea penală a fost prelungită pentru termene mai mari decît 6 luni, ceea ce

constituie doar unul din 8 dosare.34

În cele mai multe cazuri (66%), motivele invocate la solicitarea prelungirii termenului de

urmărire penală sunt legate de necesitatea stabilirii locului aflării bănuitului sau stabilirii

29

identităţii persoanelor necunoascute, suspectate în complicitate pe dosar.în 20 % din cazuri,

motivele pentru prelungirea termenului de urmărire penală au fost aşteptarea întoarcerii victimei

în ţară de a da declaraţii. În 7 % din cazuri, motivul prelungirii a fost necesitatea efectuării unei

cercetări suplimentare în vederea stabilirii de către procuror a necesităţii recalificării infracţiunii

din trafic de fiinţe umane în proxenetism. În alte 7% din cazuri – motivul prelungirii a fost

aşteptarea răspunsului la cererea de comisie rogatorie.conform prevederilor art.220 CCP RM, în

cazul în care există suficiente probe că infracţiunea a fost săvîrşită de o anumită persoană,

organul de urmărire penală întocmeşte unraport cu propunerea de a pune persoana respectvă sub

învinuire, ian ulterior, procurorul, în baza probelor din dosar, înaintează învinuirea. La acestsă

etapă bănuitul devine învinuit. În timpul efectuării urmării penale, acţiunile pot fi recalificare în

repetate rînduri.35 21

Înainte de transmiterea cauzelor în instanţă, în privinţa a 17 % din persoane, procurorii au

reîncadrat acţiunile de trafic de fiinţe umane la proxenitism şi doar într-un singur caz, de la

proxenitism la trafic de persoane. Prin urmare, din numărul total de 79 de invinuţi, 73 % au fost

informaţi de procurori că sunt învinuiţi de comiterea infracţiunii de trafic de finnţe umane.

La etapa urmăriirii penale în calitate de învinuiţi au fost reţiniţi doar 2 % din traficanţi. Asfel

70 % au fost privaţi de libertate (reţinuţi sau arestaţi), dintre care jumătate au fost eliberaţi la

aceiaşi fază procesuală. 30 % din traficanţi sau aflat în libertate pe tot parcursul urmăriirii penale,

ceia ce constituie fiecare al treilea traficant.

Cele mai fregvente metode de investigare a cauzelor traficului de persoane utilizate de

organul urmăriiri penale sunt: diverse tipuri de audieri desfăşurate cu victimile, traficanţii şi

martorii, ridicarea obiectelor şi documentelor, percheziţii, confruntări, prezentarea spre

recunoaştere, interceptarea comunicărilor, efectuarea expertizei, cercetarea la faţa locului şi

ridicarea corespondenţei.36

În cadrul urmăririi penale, victima este audiată în repetate rînduri, în diferite calităţi

procesuale(ca victimă, parte vătămată, parte civilă, iar uneori – ca martor), precum şi cu ocazia

deşfăşurării diverselor acţiunide urmărire penală(explicaţii pînă la pornirea procesului,

confruntarea cu traficantul, prezentarea persoanelor sau obiectelor spre recunoaştere victimei,

reverificarea declaraţiilor la locul infracţiunii, examinării corporale a victimei).declaraţiile făcute

de traficanţi la etapa urmăririi penale, s-a constatat că 41% din traficanţi îşi recunosc vinovăţia în

facilitarea migraţiei ilegale a victimei din ţară, 33% îşi recunosc vinovăţia în săvîrşirea acţiunilor

de proxenetism, 26% nu-şi recunosc vinovăţia în nici o formă sau au refuzat de a da orice

declaraţie. Nici unul dintre traficanţi nu a admis vinovăţia sa în săvîrşirea infracţiunii de trafic.

2134 Cristina Cojocaru, Holly L. Wiseman Traficul de fiinţe umane – analiza în profunzime a dosarelor penale arhivate din RM pentru perioada anului 2004 – septembrie 2005, Chişinău 200635 Codul de procedură penală

30

Din declaraţiile date de martori la etapa urmării penale, au fost audiţi martori direcţi care

confirmă poziţia acuzării în 44% din cazurile studiate, adică în fiecare al doilea dosar. În mediu

numărul persoanelor care fac depoziţii pentru confirmarea poziţiei acuzării sunt 3 la fiecare

dosar(pînă la 11 persoane). Martori indirecţi, care confirmă vinovăţia traficanţilor, figurează

practic în fiecare dosar(87%), numărul mediu de asemenea persoane pe dosar fiind de 5 (pînă la

49 de persoane).3722

În 84% din dosarele studiate, organele de urmărire penală au efectut ridicarea obiectelor şi

documentelor, anexîndu-le ulterior în calitate de probe la dosar. Analizând obiectele şi

documentele ridicate în dosarele de trafic de fiinţe umane, s-a constatat că în 50% din cazuri sunt

ridicate paşapoartele bănuiţilor şi învinuiţilor, în 45% din cazuri sunt ridicate documente care

confirmă transportarea victimelor în ţările de destinaţie, în 39 % din cazuri sunt ridicate

descifrările convorbirilor telefonice ale traficanţilor, în 10 %sunt ridicate documente care

confirmă transferul banilor, în 5% sunt ridicate arme şi muniţii de la traficanţi.

3.2. Judecarea cauzelor de trafic de fiinţe umane

Perioada între data înregistrării dosarului în instanţa de judecată şi data şedinţei

preliminare în mediu durează 25 de zile. Între data şedinţei preliminare şi data numirii cauzei

spre judecare – 16 zile.

Examinarea în fond a unui dosar de trafic de fiinţe umane în instanţa de judecată se

desfăşoară aproximativ în 7 şedinţe. Apelul, fiind declarat în 31 % din toate cauzele de trafic,

este examinat în mediu în 2 şedinţe.Recursul, care se utilizează în doar 13 % din dosarele de

trafic se examinează într - o singură şedinţă de judecată. Astfel pentru ca un dosar de trafic de

fiinţe umane să parcurgă toate etapele examinării sale judiciare în RM, sunt necesare circa 7-8

şedinţe de judecată. S-a constatat că în mediu a fost necesară o perioadă de timp şapte luni şi 10

zile pentru parcurgerea dosarului de la transmiterea cauzei în instanţa de judecată pînă la

pronunţarea sentinţei de condamnare. Cea mai mare perioadă de timp a fost de 711zile şi cea mai

scurtă – de 7 zile.38 23

Atît în cadrul urmării penale, cît şi în cadrul judecării cauzei le-au fost asigurat dreptul la

apărare a fraficanţilor. Astfel, la etapa de bănuit, 47 % au beneficiat de serviciile apărătorilor

numiţi din oficiu, iar 57% - au avut apărători aleşi. La etapa de învinuit, procentajul traficanţilor

care au avut încredere în serviciile gratuite ale apărătorilor s-a redus la 25%, 75% preferînd să fie

reprezentanţi de apărători aleşi. La etapa procesului de judecată rămîn deja doar 23% din

2236 Cristina Cojocaru, Holly L. Wiseman Traficul de fiinţe umane – analiza în profunzime a dosarelor penale arhivate din RM pentru perioada anului 2004 – septembrie 2005, Chişinău 200637Raportul anual al Departamentului de stat privind traficul de persoane, 20032338 Tudor Tomozei Traficul de femei : fenonen şi crimă, Chişinău 2001, pag. 49

31

inculpaţi care contează pe asistenţa apărătorilor numiţi, 77% încredinţîndu-şi soarta avocaţilor

plătiţi de ei.

Cu referire la publicitatea procesului de judecată a dosarelor de trafic de fiinţe umane, sa

constatat că doar în 22 % din cazuri, dosarele au fost examinate în şedinţe secrete, iar in 78 % în

şedinţe publice.

Din 71 inculpaţi, instanţele au condamnat 20 de persoane pentru trafic de fiinţe umane.

Astfel acesor 71 de persoane condamnate le-au fost aplicate următoarele pedepse:

17 – privaţiuni de libertade cu suspendarea condiţionată executării pedepsei;

23 – amnistie;

17 – amendă;

0 – nici o sentinţă de achitare;

14 - privaţiune de libertate.

Cele 14 condamnări la privaţiune de libertate au fost următoarele:

16 ani, trafic de fiinţe umane;

12 ani, trafic de finţe uname;

10 ani, trafic de finţe uname;

9 ani, trafic de finţe uname;

8 ani, trafic de finţe uname;

1 an 6 luni, fovorizarea infracţiunii.

În 13 % din toate victimele a fost dispusă încasarea prejudiciilor materile şi morale în

sumă de 138.800 lei, ceea ce înseamnă că în mediu fiecărei victime căreia iau fost acordate

despăgubiri îi revin aproximativ 12618 (echivalent aproximativ 1000 dolari SUA), iar în privinţa

celorlalte victime nu au înaintat pretenţii materiale şi morale faţă de traficanţi sau au renunţat la

ele în instanţa de judecată.39 24

2439 Raportul anual al Departamentului de stat privind traficul de persoane, 200332

CONCLUZII:

Pe parcursul ultimelor ani problema traficului de fiinţe umane a devenit o preblemă

naţională. Traficul în cauză afectează întreaga societate, demonstrează nerespectarea drepturilor

omului, violenţa contra femeii, în special, reprezentînd o modalitate a sex – businessului.

Traficul de fiinţe umane a fost cauzat, mai ales, de criza social- economică a statului. Pe

lîngă aceasta, tranziţia ecomoniei de piaţă a schimbat mult mentalitatea şi normele morale ale

oamenilor. Astfel, traficul de fiinţe umane, în special, cu femei a devenit o realitatea. Nu există

date precise cînd a apărut acest fenomen, aproximariv cu 8 ani în urmă. În general, femeile şi

populaţia nu aveau informaţie despre aceasta.oamenii fiind într-o situaţie disperată sunt

predispuşi să accepte orice serviciu în străinătate. Ei aveau încredere în toate companiile din

străinătate, care le promiteau că le vor acorda ajuto în ăutarea unui serviciu în ţătile străine. Abia

nu demult femeile au început să conştientizeze acest fenomen ca pe o formă a violenţei datorită

informaţiei negative acumulate de la victimele traficului în discuţie şi de la organele publice

naţionale şi internaţionale, apelul ţărilor străine către autorităţile Moldovei, interferenţa

Interpolului.

Este regretabil, desigur, a constata că Moldova este o ţară de origine a traficului de fiinţe

umane. Conform datelor victimelor independente această cifră ajunge la 800 mii. Guvernul nu

este în stare să controleze migraţia ilegală din cauza că la hotare, chiar şi după 18 ani de cînd a

33

fost proclamată independenţa, nu este conform standatelor internaţionale computerizată sistema

de control a persoanelor care pleacă din ţară.

Potrivit datelor Biroului de combatere a traficului de fiinţe umane al MAI din RM femeile

dim Moldova sunt vîndute, în general, prin Romînia în Iugoslavia şi Albania şi prin Romînia şi

Bulgaria în Turcia, Grecia şi apoi în – Asia.

Una dintre cele mai dezavantajate categorii sociale sunt femeile, deoarece ele devin

principala ţintă a catastrofei sociale. Aceasta se datoreză faptului că lovindu –se cu aşa probleme

ca: mizerie, violenţa, inchitatea socială, anarhia, indiferenţa statului faţă de problemele sociale,

femeile îşi pierd ultimele speranţe într-un viitor mai bun, iar viaţa lor în Republica Moldova se

transformă într-un infern. Situţia este şi mai deficilă, îndeosebi pentru tinerele reprezentante ale

sexului frumos, dat fiind faptul că această categorie de vîrstă, atît sub aspect fizic, cît şi sub cel

psihologic, este foarte sensibilă la toate procesele negative din societate, iar imunitatea contra

eventualelor consecinţe este foarte redusă şi , ca urmare, ele nu se pot acomoda la multiplele

greutăţi existente la ora actuală în Republica Moldova.

Fiind nevoite să-şi asigure minimul de trai, care nu poate fi materializat în condiţiile

Republicii Moldova, multe femei îşi vă „colacul de salvare” în străinătate, aspirînd că acolo le va

surîde norocul. În prezent, femeile din Republica Moldova, pentru a-şi cîştiga mijloacele de

subzistenţă, sunt nevoite să caute toate modalităţile posibile ca să ajungă în altă ţară, fiind

disponibile să presteze acolo oricare servicii în schimbul unei bucăţi de pîine amară.

Potrivit datelor poliţiei, infractorii, care se ocupă de acest business, încasează pentru

fiecare femeie, circa 800-1000$. Anual din Tuircia sunt deportaţi aproximativ 2500 de cetăţeni ai

RM, cel mai mare număr constituind femeile care practică prostituţia.

Din păcate, nu toate cazurile de trafic cu femei sunt înregistrate de către organele

judiciare. Aceasta se datorează faptului că uneori funcţionarii organelor de drept, din mai multe

considerente, tăinuiesc asemenea cazuri, însă de cele mai dese cazuri ori victimele

proxenetismului transnaţional nu se adresează organelor de drept din teama de a nu fi persecutate

de către traficanţi.

Starea de fapt din RM privind axtinderea acestui fenemen, denotă pericolul real care

ameninţă în prezent societatea, deoarece consecinţele fenomenului vizat nu se răsfrîng doar asura

victimelor. În argumentarea unei asemenea concluzii pot fi numite doar cîteva consecimţe ale

traficului de fiinţe umane, pe care societatea le resimte şi anume: victimele proxenitismului

reprezintă un focar de contaminare cu boli venerice a altor persoane; este pusă într-un pericol

real existenţa şi dezvoltarea familiei ca instituţie fundamentală în societate; scade nivelul

natalităţii din ţară, fapt care produc alte urmări negative în societate; este deteriorată grav

34

imaginea RM pe plan internaţional; populaţia pierde încrederea în forţa legii şi în viabilitatea

organelor de drept.

Ar fi o mare eroare dacă societatea, în continuare, va manifesta o indiferenţă totală faţă de

acest flagel, care pune în pericol viitorul ţării noastre. Este necesar a riposta ferm împotriva celor

care patronează dezvoltarea traficului de fiinţe umane, dar pentru aceasta se cere, mai întîi, a

stabili factorii ce contribuie la extinderea fenomenului în chestiune.

Statul nu a fost niciodată în stare să asigure sută la sută protecţia oamenilor săi. Trabuie

să ne asigurăm singuri. Peste hotare nu întotdeauna te aşteaptă o viaţă mai bună, iar cinstea şi

onoarea sunt mai presus de toate. A-l vinde pe om înseamnă a-i răpi sufletul, libertatea şi

legătura cu baştina – siguranţa vieţii sale.

BIBLIOGRAFIE

ACTE NORMATIVE

1. Constituţia RM;

2. Codul Penal al R.M;

3. Codul de procedură penală al RM;

4. Legea cu privire la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane din

20.10.2005;

5. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM din 22.11.2004, nr.37 –

Cu privire la practica aplicării legislaţiei în cauzele despre traficul de fiinţe

umane şi traficul de copii;

6. Convenţia Consiliului Europei privind lupta contra traficului de fiinţe

umane;

7. Revista naţională de drept, nr.10, octombrie 2005;

8. Revista naţională de drept, nr.7, iulie 2006;

MONOGRAFII

35

9. Sergiu Brînză, X. Ulianovschi, V. Stati, I. Ţurcanu, drept penal.partea

specială, Editura Cartier juridic Volumul II;

10. I. Macari, drept penal, partea specială – Chişinău 2003;

11. Problemele Globale Contemporane;

12. Traficul de finţe umane (analiza în profunzime a dosarelor penale arhivate

din RM pentru perioada anului 2004- septembrie 2005);

13.Tudor Tamazi, Traficul de femei: fenomen şi crimă, Chişinău 2001;

14. Cristina Cojocaru, Holly L. Wiseman, Traficul de fiinţe umane – analiza în

prifunzime a dosarelor penale arhivate din RM pentru perioada anului 2004 –

septembrie 2005, Chişinău 2006;

15. T. Toader, drept penal, partea specială, Ed. All Back, Bucureşti 2002;

16. Raportul anual al Departamentului de stat privind traficul de persoane,

2003;

17. Gh. Mateuţ, Violeta Elena Petrescu, Nicoleta Ştefăroi,Traficul de fiinţe

umane. Infractor. Victimă. Infracţiune, Asociaţia Magistraţilor Iaşi 2005;

18. Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii

„La Strada”. Statistica din 1 octombrie 2003.

36

37

38

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI A REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT „B. P. HASDEU”

FACULATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

CATEDRA DE DREPT

LA DREPT PENAL

PE TEMA:

EFECTUAT: SEVERIN SVETLANA

GRUPA:D0601

SPECIALITATEA: DREPT

SECŢIA: ZI

VERIFICAT: BLAŞCO OLESEA

LECTOR ASISTENT

CAHUL 2009