Traficul de Fiinte Umane
-
Upload
ion-postolachi -
Category
Documents
-
view
85 -
download
1
description
Transcript of Traficul de Fiinte Umane
PLAN:
Introducere...............................................................................................................
Capitolul I. Fenomenul traficului de fiinţe umane...........................................
1.1. Cauzele care determină apariţia şi proliferarea traficului de fiinţe umane.
1.2. Forme ale traficului de fiinţe umane...........................................................
1.3. Instituţii implicate în lupta traficului de fiinţe umane................................
Capitolul II. Componenţa de infracţiune a traficului de fiinţe umane...............
2.1. Obiectul infracţiunii de trafic de fiinţe umane.............................................
2.2. Latura obiectivă a infracţiunii de trafic de fiinţe umane..............................
2.3. Latura subiectivă a infracţiunii de trafic de fiinţe umane............................
2.4. Subiectul infracţiunii...................................................................................
2.5. Victimele infracţiunii...................................................................................
Capitolul III. Aspecte privind instrumentarea infracţiunii de trafic de fiinţe
umane..........................................................................................................................
3.1. Urmărirea penală...........................................................................................
3.2. Judecarea cauzelor de trafic de fiinţe umane...............................................
3.3. Politica europeană privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe
umane..........................................................................................................................
Concluzii...................................................................................................................
Bibliografie................................................................................................................
1
INTRODUCERE
Anual, milioane de oameni din întreaga lume devin victime ale traficului de
fiinnţe umane.Traficul de fiinţe umane s-a dezvoltat în special în regiunile cu o rată
a şomajului foarte ridicată sau în zone zguduite de crize financiare, unde femeile
acceptă orice loc de muncă.
Acestea cad în capcanele traficanţilor prin intermediul ofertelor de posturi,
precum dansatoare, fotomodele, menajere, bucătăresesua chiar mirese
la ,,comandă,, - fiind îndrumate deseori de prieteni sau de cunoştinţe. Odată
capturate victimele sunt supuse violenţei, torturii psihice, toate cu scopul de a le
forţa să se prostitueze. Adeseori, ele sunt sechestrate în ţările gazdă, cu şanse
minime de evadare, de teama arestării, căci paşapoartele le-au fost confiscate de
traficanţi, victimele sunt oblugate să se prostitueze pentru a-şi plăti aşa-zisele
datorii, ca urmare a costurilor de transportastronomice imputate. Pentru a-şi câştiga
libertatea, ele trebuie să lucreze pentru a recupera preţul plătit de proprietarii
bordelurilor traficanţilor. Libertatea însă, dobândită cu atâtea sacrificii, este de
nenumărate ori inutilă, căci sunt infectate cu virusul HIVşi alte boli venerice.
Comerţul cu carne vie a plasat ilegal de la 200 mii la 500 mii de prostituate
în Uniunea Europeană, din care 2/3 provin din Europa Estică şi 1/3 din ţările
dezvoltate.
Traficanţii de fiinţe imane pot fi împărţiţi în:
Grupuri mici, bine organizate, specializate în trecerea ilegală a imigranţilor
dintr-o ţară în alta pe rute cunoscute, şi
Grupuri criminale transfrontaliere care conduc reţele internaţionale de
traficanţi(asigură acte, adăpostire şi ajutor în viitoarele ţări gazdă).
Traficanţii acţionează în III etape:recrutarea oamenilor prin promisiuni şi
perspective atractive,transportarea lor ilegală pe rute speciale şi introducerea
imigranţilor ilegali în circuitele ilegale. Pentru a exploata aceste persoane,
traficanţii comit şi alte infracţiuni cum ar fi: coruperea funcţoinarilor publici, furtul
sau falsificarea documentelor necesare în operaţiunile de trafic.
2
Majoritatea victimelor o constituie femeile, deşi nu este exclus să fie
traficaţi şi bărbaţii. În ultimii ani în Republica Moldova s-au făcut paşi concreţi în
vederea prevenirii, combaterii şi sancţionării traficului de fiinţe umane. În acest
sens, a fost creat Comitetul pentru combaterea traficului de fiinţe umane a
Ministerului Afacerilor Interne, a adoptat Planul naţional de acţiuni pentru
combaterea traficului de fiinţe umane. Începând cu anul 2003, Guvernul RM a
raportat o creştere constantă a numărului de dosare penale pornite şi rezultate în
sentinţa de comdamnare. În anul 2003, MAI a raportat intentarea a 260 de dosare
penale pe infracţiuni de trafic de fiinţe umane, cu transmiterea în instanţă a 170 de
cauze, rezultând în 34 sentinţe de condamnare; 6 fiind pedepse reale privative de
libertate. În 2004, acest număr s-a majorat la 382 dosare penale, cu transmiterea în
instanţele de judecată a 176 dosare, rezultînd în 95 sentinţe de condamnare; 13
persoane fiind condamnate la pedeapsă reală privativă de libertate. În 2005, a fost
efectuată urmărirea penală pe 397 dosare, cu transimeterea în instanţa de judecată a
314 dosare, cu pronunţarea a 172 de sentinţe de condamnare, 36 având pedepse
privative de libertate. Numărul de condamnări pe cazuri de trafic de fiinţe umane şi
în special la condamnări cu privaţiune de libertate, este nesemnificativ, comparativ
cu proporţiile problemei cu care se confruntă RM. Diferite surse atribuie acest fapt
efectuării cu neglijenţă a urmăririi penale, refuzul victimelor de a coopera,
indiferenţei organelor de drept, ignoranţei judecătorilor şi corupţiei la orice nivel,
însă în realitate aceste ipoteze nu şi-au gasit susţinere,poate din insuficienţa
probelor sau din alte motive încă nedescoperite.
3
1Capitolul I. Fenomenul traficului de fiinţe umane
1.1. Cauzele care determină apariţia şi proliferarea traficului de fiinţe umane
Traficul de fiinţe umane a cunoscut o creştere constantă în ultimii ani, devenind o problemă
naţională şi internaţională.
Fenomenul nu este unul episodic, implicând un număr mare de persoane, cunoscând
profunde conotaţii de ordin social şi economic, demonstrând încălcarea profundă a drepturilor
omului şi devenind o problemă ce se agravează constant.
În acest context, se impune formularea unei politici coerente penrtu prevenirea şi combaterea
traficului de fiinţe umane, proces ce întâmpină o serie de dificultăţi rezultate, în primul rînd, din
neconoaşterea dimensiunilor reale ale fenomenului, asigurată de menţinerea manifestărilor sale
în contextul unor activităţi aparent legale.
În plan regional, criza din Balcani din ultimul deceniu a favorizat dezvoltarea fenomenului,
România fiind citată ca ţară de origine şi ca ţară de tranzit pentru marile reţele de trafic de
persoane, şi în special de femei, provenind îndeosebi din Asia, dar şi din ţările vecine ca Ucraina,
Moldova sau Belarus, cu destinaţia în ţările din fosta Iugoslavie(mai cu seamă în fosta regiune
Kosovo), Turcia, Grecia şi statele din Europa Occidentală.1
Deşi fenomenul ia amploare în întreaga lume, nu doar în ţara noastră,el se manifestă cu
precădere în zonele în care lipseşte o legislaţie corespunzătoare şi un sistem de cooperare eficient
între instituţiile guvernamentale şi societatea civilă.
De aceea, un prim aspect care piveşte traficul de fiinţe umane trebuie rapotat la cauzele care
i-au determinat apariţia.
Traficul de persoane nu este un fenomen recent, existând rapoatre ale poliţiei din alte state,
datate la sfârşitul secolului al XIX-lea, care indicau răpiri şi vinderi de persoane, în special fete,
din satele locuite de evrei din Ţara Galiilor şi din alte ţări ale Europei Centrale şi de Est în
bordelurile din toată lumea, în special în America de Sud. În America Latină şi în Caraibe, în
particulat Argentina şi Brazilia, date despre astfel de cazuri sunt înregistrate înainte de anii
1860.2
Peste mai bine de un secol şi jumătate, factorii acestui fenomen au rămas practic aceiaşi, însă
datorită tendinţelor de industrializare, internaţionalizare şi globalizare au apărut şi cauze noi.
O examinare atentă a cauzelor care au determinat apariţia şi proliferarea fenomenului
traficului de fiinţe umane, la nivelul ţării noastre, face posibilă gruparea acestora.
1 Gh. Mateuţ, Violeta Elena Petrescu, Nicolta Ştefăroi – Traficul de fiinţe umane. Infractor. Victimă. Infracţiune. Asociaţia magiştrilor Iaşi. 2005, pag. 92 www.iatp.md
4
Astfel, efectele tranziţiei din ţările din sud-estul Europei au avut drept rezultat schimbări
politice, sociale şi culturale care, la rîndul lor, au determinat o creştere a sărăciei şi a ratei
şomajului, o distribuţie inegală de putere pe piaţa muncii între bărbaţi şi femei. În ultimii ani,
această tranziţie a creat situaţii de criză , răspîndirea traficului fiind efectul feminizării sărăciei şi
a migraţiei pe piaţa muncii. Discriminarea pe piaţa muncii relevată prin ratele ridicate ale
şomajului (pe piaţa muncii femeile sunt ultimele angajate şi primele concediate, în acest mod
fiind împinse tot mai mult către sectoarele neconvenţionale ale economiei, trebuind să
muncească „la negru” pentru a-şi cîştiga existenţa, unul dintre cele mai profitabile sectoare de pe
piaţa muncii la negru fiind industria sexului), combinată cu sărăcia motivată de remunerarea
proastă a muncii şi cu ocaziile de a emigra au determinat considerarea emigrării în ţările mai
dezvoltate, ca unică soluţie.
Corupţia autorităţilor poate constitui un factor care permite dezvoltarea fenomenului
traficului de persoane; traficul şi corupţia se completează reciproc, prin aceea că traficul creează
multiple oportunităţi care au ca finalitate coruperea funcţionarilor publici şi crearea premiselor
de subminare a întregului efort depus de alţi factori pentru combaterea acestui fenomen.
Controlul slab al graniţelor, lipsa sistemului de evidenţă a persoanelor care emigrează, în
ţara de origine, lipsa cadrului legislativ sau existenţa unui cadru legislativ neadecvat, inaplicabil
referitor la migraţie, la combaterea traficului de persoane, protecţia victimelor şi a martorilor
constituie, de asemenea, cauze care au determinat apariţia şi dezvoltarea traficului de fiinţe
umane.3
Restricţionarea oportunităţilor de migrare legală în ţările de destinaţie, precum şi
reglementările foarte restrictive cu privire la migraţia legală impuse de ţările cu o economie mai
dezvoltată, spre care tind victimele traficului, limitează cu severitate orice formă de migraţie
legală, situaţie care favorizează traficul.
Internaţionalizarea grupărilor criminale, profiturile mari obţinute în urma traficului de
femei; astfel, Interpolul califica traficul ca fiind crima cu cea mai rapidă ascensiune din lume, iar
O.N.U. accentua că traficul a devenit un business global cu o cifră de afaceri de 7 miliarde de
dolari.42
Factorii informaţionali scăzuţi privind realităţile pieţei muncii sau nivelul de trai în ţările de
destinaţie, posibilităţile reale de angajare оn cîmpul muncii peste hotare, consecinţele muncii la
negru determină aprecierea incorectă a şanselor reale de succes, favorizînd traficul.
Analiza migraţie, la combaterea traficului de persoane, protecţia victimelor şi a martorilor
constituie, de asemenea, cauze care au determinat apariţia şi dezvoltarea traficului de fiinţe
23 www. sens. org. ro4 www. migraţie. md
5
umane. Studiilor de caz şi a statisticilor poliţiei a permis structurarea unor categorii de cauze ce
generează şi sustin fenomenul traficului de persoane, în special pe linia prostituţie-proxenetism
(datele privind traficul în vederea prelevării de organe sunt foarte precare,insuficiente pentru o
concluzie pertinentă,la fel ca şi în cazul traficului în vederea exploatării muncii sau al unor forme
de sclavie şi practici similare).
Aceste cauze dintre care unele sunt de ordin personal şi contribuie la orientarea
individului spre activitatea de prostituţie sau proxenetism,iar altele ţin de contextele micro si
macrosociale ce favorizează şi menţin desfăşurarea unor astfel de ocupaţii, interacţionează în
proporţii diferite de la un caz la altul, iar cele mai relevante sunt următoarele:
CAUZE MACRO-SOCIALE
a. Factori socio-economici
nivelul de trai
şomajul
Nivelul de trai
Majoritatea declaraţiilor cuprinse în studiile de caz, referitoare la motivaţia alegerii
prostituţiei ca ocupaţie, relevă faptul că motivul determinant al practicarii prostituţiei în ţară, dar
mai ales în alte ţări, îl constituie situaţia materială foarte precară, combinată cu lipsa
perpectivelor de ameliorare a acestei stări de fapt. Cele mai multe dintre victimele intervievate
aparţin unor familii în care unul sau chiar ambii parinţi sunt şomeri, au mari dificultăţi materiale
sau au ele însele o situaţie materiala deosebit de grea, fiind abandonate de soţi şi avînd copii la
întretinere.53
Şomajul
In actuala conjunctură economică dificilă şi nesigură a ţarii, numeroase tinere, mai ales cele
cu grad scăzut de profesionalizare, nu îşi găsesc locuri de muncă ajungînd să aleagă prostituţia ca
mijloc de subzistentă. In acelaşi timp se evidenţiaza nivelul scăzut al salariilor, care nu acoperă
minimul necesitaţilor, astfel încat chiar în situaţii excepţionale nu reuşesc să-şi găsească un loc
de muncă, aceste persoane sunt de regulă angajate fără contracte de munca, prost plătite si tratate
discreţionar de catre patroni. De asemenea motivaţia unor traficanţi este centrată tot pe cauzele
de natură socio-economice ,între care se evidentiază şomajul.
In acelaşi timp însă, facem precizarea că nivelul sărăciei nu trebuie privit întotdeauna
ca o neacoperire a necesarului subzistentei. Pentru unii dintre subiecţi mai preocupaţi de propria
imagine, sărăcia reprezintă un minim de acumulare materială fără de care se consideră
marginalizaţi social în raport cu modelele de reuşită promovate de societate.
35 Tudor Tomozei Traficul de femei : fenonen şi crimă, Chişinău 2001, pag. 13 6
b. Factori educaţionali
Caracterele educaţionale pot fi considerate ca fiind cele ce precipită, de fapt, procesul
angajării în prostituţie sau proxenetism, poziţionîd subiectul în împosibilitatea altei alegeri.
Practic, gradul de instruire reprezinta cel mai important factor determinant al unei conduite care,
în final, mai ales în cazul prostituţiei, aduce celei ce o adoptă postura de victima. El apare ca o
rezultantă a educaţiei receptate şi sedimentate în familie, a pregătirii şcolare şi profesionale, a
percepţiei experienţelor proprii.6
Deşi, motivaţia declarată a practicării prostituţiei o reprezintă lipsurile materiale,în
realitate ceea ce determină această decizie este rezistentă scăzută la frustrarea produsă de aceste
lipsuri. Această incapacitate bazată pe o lipsă acută de încredere şi respect de sine, este
determinată de educaţia care formează anumite repere, limite şi puncte de sprijin la nivel
intelectual şi emoţional, datorită cărora o persoană se poate autovictimiza cu uşurintă.
c. Factori socio-culturali
Dezvoltarea fenomenului traficului de persoane, reflectă un complex de mentalităţi ale
societăţii care conduc la devalorizarea fiinţei umane în favoarea cîştigului material. Totodată este
rezultatul confuziilor, frustrărilor, inhibiţiilor (transformate apoi în exhibiţii), reprimărilor
referitoare la sexualitate, pe plan national şi mondial, ceea ce constituie terenul excelent pentru
comercializarea relaţiei umane referitoare la sexualitate. Prostituţia reprezintă de altfel, doar una
dintre faptele mozaicului de manifestări sexuale aberante, alături de homosexualitate,
transsexualitate, pornografie, corupţie sexuala, pornografie infantilă, etc.. ai căror protaginsti au
grave deficienţe psiho-caracteriale.
De asemenea, traficarea prostituatelor reflectă mentalitatea de devalorizare a femeii în raport
cu bărbatul: în timp ce bărbaţii care cumpără favorurui sexuale continuă să rămînă persoane
respectabile, femeile care le vînd aceste favoruri sunt stigmatizate, iar la nivelul percepţiei
generale, chiar dacă în relaţia proxenet-prostituata aceasta din urma este în cele mai multe cazuri
o victima, ea este mai culpabilizată decît proxenetul care o exploatează.74
Toate acestea se întamplă din cauza lipsei aproape totale de educatie susţinută referitoare la
sexualitate, relaţii înterumane, relatia de cuplu. In general, interesul natural pentru cunoasterea
sexualităţii, care apare la vîrste destul de mici, este ignorat, reprimat, ridiculizat, încărcat de
sentimente de ruşine şi vinovăţie, creionăndu-se astfel toate premisele pentru o explorare a
sexualităţii în condiţii de promiscuitate. Şcoala are doar unele tentaive minore de educare în
46 Gh. Mateuţ, Violeta Elena Petrescu, Nicolta Ştefăroi – Traficul de fiinţe umane. Infractor. Victimă. Infracţiune. Asociaţia magiştrilor Iaşi. 2005, pag. 39;7 T. Toader, Drept penal, partea specială, Ed. All Back, Bucureşti 2002, pag.130.
7
acest sens (şi se axează în principal pe igiena şi contracepţie), iar în dezvoltarea unor programe
educaţionale sau elaborarea unor legi referitoare la manifestări ale sexualităţii, de cele mai multe
ori aportul psihologilor sau al sexologilor este ignorat. In aceste condiţii tinerii, oricum
determinaţi de propria natura să-şi descopere aspectul sexualităţii, o vor face informandu-se de la
colegii la fel de confuzi ca şi ei,vor răspunde ignoranţei şi rigidităţii societăţii refugiindu-se în
promiscuitate sau, dimpotrivă, prin comportamente sfidătoare, iar reprimarea interesului firesc
pentru sexualitate îi va conduce la curiozitate maladivă,alimentată de materialele pornografice.85
Desele atitudini ale mass - media, pentru care tematica sexuală şi implicit cea referitoare la
traficul de fiinte umane constituie doar prilejul unor subiecte incitante, iar nu unul de aducere în
atenţia opiniei publice a faptelor complexe ale fenomenului, contribuie la permanentizarea stării
de confuzie, fiind, de altfel, rezultatul lipsei de educaţie în acest sens, valabilă şi pentru mulţi
dintre realizatorii mass-media.
CAUZE MICRO-SOCIALE
a. Modelul familial
Climatul familial din care provin persoanele traficate sau implicate în trafic îşi pune
amprenta asupra comportamentului şi orientării ocupaţionale. In general, este vorba de familii în
care alcoolismul, violenţa şi antecedentele penale sunt o constantă, ca şi lipsa afecţiunii
parentale. In plus, în multe cazuri se întîlnesc episoade traumatizante în care subiecţii au fost
supuşi violului, incestului, maltratării, abuzurilor diverse, abandonului familial. De această
situaţie profită unii dintre traficanţi, care mimează fata de victime interese de natura afectivă,
erijîndu-se în ocrotitori în momentul racolării.Caracterele afective din mediul familial pot fi
considerate de prim rang în complexul etiologic.
b. Apartenenţa la diferite grupuri
Nivelul scăzut de instruire, o anumită incapacitate de adaptare şi de relaţionare
conferă persoanelor traficate o viziune deformată referitoare la propria integrare în viaţa socială.
Astfel unele decizii sunt luate pe baza unor percepţii exagerate referitoare la obstacolele în plan
socio-profesional, sau prin imitarea comportamentului altora, a căror situaţie este apreciată în
mod superficial ca fiind similară ( cazul tinerelor pe care le introduc prietenii în reţelele de
prostituţie, a elevelor cu o conduită libertină faţă de sexualitate, care fac din prostituţie o
distracţie, iniţial în grupul pe care îl frecventează ajungînd apoi la profesionalizare, pe măsura
creşterii dorinţei de cîştiguri materiale facile, cazurile de prostituţie mascată de diverse ocupaţii
din domeniul modelling-ului).
58 www. migraţie. md8
Factori endogeni, predispozanţi
a. Factori individuali
Cele mai semnificative par să fie deficienţele structurale ale personalităţii subiectelor
implicaţi în trafic: cele moral-caracteriale, labilitate psihică, alienare. Unele pot fi consecinţe ale
debutului vieţii sexuale la vîrsta adolescenţei sau ale agrsării sexuale anterioare (în familie, în
grupul de cunoscuţi,la locul de munca ocazional,etc)
b. Lipsa generală de informare
Deşi traficul ia o amploare din ce în ce mai mare şi vizibilă, cel puţin la nivelul
autorităţilor abilitate să gestioneze situaţia,există în continuare o lipsă de informare frapantă la
nivelul întregii societăţi, referitoare la riscurile şi situaţiile traumatizante la care sunt supuse
persoanele traficate şi, în acelaşi timp, la metodele uzuale ale traficanţilor, de racolare a
victimelor. Metoda cea mai des întîlnită este cea a recrutării sub falsa promisiune a asigurării
legale a unei ocupaţii bine plătite în străinătate, iar aceasta înca persistă, deoarece fetele recrutate
au un nivel scăzut de instruire şi nu pot percepe inadvertenţele din argumentele traficanţilor,nu
sunt în măsură să ceară informaţii suplimentare, dar şi dacă ar face acest lucru, nu ar avea de
unde să le obţina.Firmele care derulează contracte comerciale cu tinere cărora le promit plasarea
în diferite servicii în Occident nu sunt verificate sub aspectul corectitudinii informaţiilor oferite,
al realităţii unor contracte verificabile cu partenerii străini, al unor asigurări a contractelor.9
Traficul în scopul exploatării sexuale rămîne cea mai mare şi mai importantă formă a traficului,
din simplul motiv că va reprezenta întotdeauna cea mai importantă sursă de profit pentru
traficanţi.
În concluzie, se poate spune că sărăcia, şomajul, discriminarea pe piaţa muncii, violenţa
domestică şi abuzul determină pentru femei şi tinere, în general, naşterea unei dorinţe de
„evadare către o lume mai bună,” astfel оncît ofertele înşelătoare ale traficanţilor sunt acceptate
cu uşurinţă.
1.2. Forme ale traficului de fiinţe umane
Prevenirea şi combaterea traficului de persoane (în special femei) constituie aspecte ce
reclamă din partea tuturor ţărilor (de origine, tranzit, destinaţie) o abordare globală şi
internaţională, adoptarea unor măsuri eficiente de prevenire a traficului, de pedepsire a
traficanţilor şi de protecţie a victimelor.
9 www. Osce.org/ moldova Traficul de fiinţe umane. Ambasadorul William Hill, Şeful Misiunii OSCE în Moldova,
Chişinău, 17 noembrie 2003
9
Din definiţia traficului de persoane cuprinsă în Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi
pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite
împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, rezultă şi formele în care se concretizează
această infracţiune, în raport de caracteristicile persoanelor traficate şi traficante, de scopul
urmărit şi interesul vizat, de natura cauzelor ce au generat fenomenul, de implicaţiile sociale, dar
şi de specificul valorilor sociale lezate (drepturile omului ). 106
− Privit din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de persoane include sclavia,
munca forţată, violenţa, abuzul de încredere, agresiunea fizică şi psihică a persoanei, fiind pe
deplin justificată aprecierea că traficul de fiinţe umane este o formă a sclaviei la început de
mileniu.
− Sub aspect economic, traficul presupune: interese financiare (profituri uriaşe), reţele
regionale şi internaţionale, circulaţia ilicită a banilor (spălarea banilor care provin din trafic şi pe
baza cărora se realizează activitatea de traficare).
− Din punctul de vedere al originii fenomenului, factorii care generează şi susţin traficul sunt
sărăcia accentuată a victimelor, nivelul educaţional scăzut, neîncrederea în sine, eşecurile în
viaţă, migraţia occidentalilor, amatori de experienţe sexuale către est, unde piaţa prostituţiei este
mai tentantă.
− Din perspectiva valorilor sociale lezate, persoanele traficate sunt reduse la condiţia de
“marfă”, sunt dezumanizate treptat, fiindu-le lezate sentimentele cele mai profunde, trauma
suferită marcîndu-le întreaga evoluţie viitoare.
Din perspectiva, datorită − implicaţiilor sociale creşterii alarmante din ultimii ani, traficul
de persoane devine un fenomen naţional şi transnaţional, fiind favorizat de procesul general al
globalizării şi de utilizarea tehnologiilor moderne.
Prin prisma scopului vizat, traficul presupune profituri scăzute pentru societate şi profituri
uriaşe pentru traficanţi, care reinvestesc veniturile obţinute în derularea în continuare a
activităţilor ilicite. Prostituţia (în general exploatarea sexuală a femeilor ) constituie principalul
scop al traficului şi modalitatea de obţinere a celor mai mari cîştiguri, de asemenea traficul în
scop de muncă forţată, comiterea de infracţiuni prin constrîngere de către victimele traficului şi
prelevarea de organe (victimele sunt bărbaţi, femei, ). Formele traficului variază în funcţie de:
numărul persoanelor implicate, tipul de traficanţi, de victime sau de „clienţi” ori „consumatori”,
de gradul de organizare pe care se bazează extinderea traficului şi în raport de care traficul
rămîne naţional sau se extinde peste graniţe. În traficul de fiinţe umane pot fi implicate
persoanele fizice (agenţi de recrutare, contrabandişti, complici care au abuzat de poziţia lor din
cadrul autorităţilor administrative ale statelor implicate), dar şi persoane juridice (companii
610 Tudor Tomozei Traficul de femei : fenonen şi crimă, Chişinău 2001, pag. 3010
hoteliere, de spectacol, agenţii de turism, societăţi de transport, firme de producţie şi distribuţie
de casete video, edituri, sex-shop-uri, companii care oferă spectacole de strip-tease etc.).
Din perspectiva organizării traficanţilor, traficul îmbracă următoarele forme:
- traficul ocazional, cînd se raportează doar la transportarea internă/internaţională a
victimelor;
- traficul în bande sau grupări mici, cînd traficanţii sunt bine organizaţi şi specializaţi în
traficarea cetăţenilor în afara graniţelor, folosind aceleaşi rute;
- traficul internaţional, cel mai laborios organizat, derulat de reţele periculoase şi greu de
combătut.
Din perspectiva victimelor – traficantie, traficul poate fi clasificat în funcţie de natura
abuzivă a actelor exercitate asupra lor şi care vizează:
- aspectul social (abuz psihologic, fizic, atac sexual sau viol, supravegherea pentru
împiedicarea deplasării ori liberei circulaţii a victimelor), lipsa puterii de decizie, lipsa accesului
la servicii medicale, obligarea de a consuma alcool şi droguri, avort forţat, malnutriţie, forţarea
victimei să-şi recruteze la rîndul ei rudele sau prietenii);
- aspectul juridic (deposedarea de acte identitate, posedarea şi utilizarea de acte false,
ameninţările cu predarea la poliţie);
- aspectul economic (împovărarea cu datorii, neplată, reţinerea unor plăţi nejustificate).
74. Instituţii implicate în lupta traficului de fiinţe umane
Fenomenul traficului de persoane este una din cele mai acute probleme din Europa, o crimă
ce subminează stabilitatea în regiune, cu particularităţi transfrontaliere şi conotaţii de ordin social
şi economic, demonstrînd încălcarea flagrantă a drepturilor fundamentale ale omului, principiilor
de bază ale statului de drept şi ale democraţiei, afectînd sănătatea morală şi fizică a populaţiei.
Începînd cu anii 90 traficul de persoane a intrat în atenţia organelor de drept, cînd problemele
economice şi sociale, generate de economia în tranziţie, au impus populaţia să caute posibilităţi
de muncă în afara ţării, în următorii 10 ani acest fenomen a luat amploare în toate ţările din
spaţiul ex-sovietic, inclusiv şi în Moldova.11
Combaterea lui eficientă a fost împiedicată de lipsa bazei legislative corespunzătoare, de
aceea iniţial în Codul penal al Republicii Moldova au fost introduse articole care prevedeau
răspunderea penală pentru traficul de persoane.
La 12 iunie 2003 a intrat în vigoare noul Cod penal, unde combaterii acestui flagel îi sunt
consacrate: în articolul 165 - Traficul de fiinţe umane.
Necesitatea combaterii eficiente a fenomenului traficului de persoane, a fost pe deplin
conştientizat de către conducerea ţării, fiind iniţiate o serie de reacţii naţionale anti-trafic: 711 www.mai.md
11
instituirea prin Hotărîrea Guvernului nr.1219 din 09.09.2001 a Comitetului Naţional pentru
combaterea traficului de fiinţe umane şi aprobarea prin Hotărîrea Guvernului nr.903 din 25
august 2005 a Planului Naţional de Acţiuni privind prevenirea şi combaterea traficului de
fiinţe umane.128
La 6 septembrie 2005 între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul SUA a fost semnat
Amendamentul III la Scrisoarea de acord, conform căruia, Republicii Moldova i-a fost oferită
asistenţă suplimentară pentru un şir de proiecte printre care crearea şi organizarea activităţii
Centrului pentru combaterea traficului de persoane (C.C.T.P.) în cadrul Ministerului Afacerilor
Interne. Planul în cauză prevede îndeplinirea acţiunilor concrete privind combaterea traficului de
fiinţe umane de către toate structurile de stat interesate, accentul fiind pus pe cooperarea cu
organizaţiile internaţionale şi cele nonguvernamentale, societatea civilă, ajustarea legislaţiei
naţionale la cea internaţională.
Conştientizînd faptul, că acest viciu social cu caracter transnaţional nu numai că societatea,
dar şi lezează grav drepturile omului, s-a impus consolidarea de cooperare între toate ţările
membre, în special ale Consiliului European, întru asigurarea securităţii şi stabilităţii în regiune,
protejarea intereselor statului şi a cetăţenilor Republicii Moldova aflaţi după hotarele ei. în acest
sens, una din priorităţile Ministerului Afacerilor Interne fiind realizarea Planului de Acţiuni
Republica Moldova - Uniunea Europeană în care sînt prevăzute activităţi concrete în domeniul
combaterii criminalităţii şi în special a traficului de persoane şi migraţiunii ilegale. O atenţie
deosebită în acest context, a fost acordată ajustării cadrului legislativ la standardele
internaţionale, ţinînd cont de prevederile Planului nominalizat.
Astfel, prin Legea nr. 67-XVI din 30.03.2006 a fost ratificată Convenţia Consiliului
Europei privind lupta contra traficului de fiinţe umane, semnată de către Republica Moldova
la 06.05.2005 în Varşovia, în conformitate cu prevederile căreia a fost ajustată legislaţia
Republicii Moldova la standardele internaţionale prin prisma respectării drepturilor omului şi
acordării asistenţei victimelor traficului şi totodată atragerea la răspundere a infractorilor care
până la acel moment profitau de lacunele existente în legislaţie.
În scopul eficientizării activităţii organelor de drept în domeniul combaterii traficului de
persoane la 20.10.2005 a fost adoptată legea specifica-Legea nr.241-XVI „Cu privire la
prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane"- prin care se reglementeaza
raporturile juridice privind:
a) prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;
812 www.mai.md12
b) cadrul de asistenţă la prevenirea şi combaterea traficului de
fiinţe umane, la protecţia şi acordarea de ajutor victimelor
acestui trafic;
c) colaborarea autorităţilor administraţiei publice cu organizaţiile
neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile în
activitatea de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe
umane;
d) cooperarea cu alte state şi cu organizaţii internaţionale şi
regionale competente în domeniu.
De asemenea, a fost completat alin. (3) al art.21, articolul 165 din Codul Penal referitor la
stabilirea răspunderii penale pentru persoanele juridice şi persoanele cu funcţii de răspundere
implicate în traficul de fiinţe umane şi în acţiuni legate de migraţiune ilegală. Au fost operate
modificări şi în Legea nr. 1458-XIII din 28 ianuarie 1998 privind protecţia de stat a părţii
vătămate, a martorilor şi a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal. Reieşind din
faptul, că infractorii care se ocupau de organizarea infracţiunilor de migraţie ilegală erau pasibili
de pedeapsă penală, Codul penal a fost completat cu un nou articol 362/1 „Organizarea
migraţiunii ilegale".139
Combaterea lui eficientă a fost împiedicată de lipsa bazei legislative corespunzătoare, de
aceea iniţial în Codul penal al Republicii Moldova au fost introduse articole care prevăd
răspunderea penală pentru traficul de persoane:
- în aprilie 1997 articolul 1131 - Vînzarea şi traficul de copii,
- în iulie 2001 articolul 1132 - Traficul de fiinţe umane.
e) prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;
f) cadrul de asistenţă la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe
umane, la protecţia şi acordarea de ajutor victimelor acestui trafic;
g) colaborarea autorităţilor administraţiei publice cu organizaţiile
neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile în activitatea de
prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane;
h) cooperarea cu alte state şi cu organizaţii internaţionale şi regionale
competente în domeniu.
i) prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;
j) cadrul de asistenţă la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe
umane, la protecţia şi acordarea de ajutor victimelor acestui trafic;
913 www.mai.md
13
k) colaborarea autorităţilor administraţiei publice cu organizaţiile
neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile în activitatea de
prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane;
l) cooperarea cu alte state şi cu organizaţii internaţionale şi regionale
competente în domeniu.
Ţinînd cont de recomandările Consiliului Europei privind crearea unor subdiviziuni
specializate de poliţie a fost creat Centrul pentru combaterea traficului de persoane cu statut de
organ operativ de investigaţie şi de urmărire penală, integrînd activitatea specialiştilor din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Vamal, Serviciului Grăniceri, Serviciului de
Informaţii şi Securitate, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei şi
Procuraturii Generale. Accentul forte a fost pus pe conlucrarea eficientă şi operativă în acest
domeniu, iar sarcina primordială a Centrului este de a investiga, reţine şi urmări penal persoanele
şi organizaţiile implicate în traficul de persoane în Republica Moldova şi în regiune.
Activitatea organismului antitrafic este extinsă în toate subdiviziunile teritoriale ale
Ministerului Afacerilor Interne, pentru care au fost desemnaţi tutori din cadrul CCTP, care
acordă ajutor practico-metodologic ofiţerilor locali. Totodată şefii de secţii au fost numiţi
responsabili de combaterea traficului de persoane pentru toate zonele CENTRU, NORD şi SUD
ale Republicii Moldova14.
În conformitate cu Planul de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană şi Planul
Naţional de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, un aspect de bază al activităţii
MAI este efectuarea unui complex de măsuri organizatorice şi practice, orientate la profilaxia
fenomenului de trafic al persoanelor, realizarea sarcinilor prevăzute de Programul de activitate al
Guvernului pentru anii 2005-2009 „Modernizarea ţării -bunăstarea poporului".
În perioada anului 2006 au fost efectuate 100 razii specializate în cadrul cărora au fost supuşi
verificării 185 agenţi economici care prestează servicii de turism şi de angajare în cîmpul muncii
peste hotarele Republicii Moldova, în rezultatul verificărilor efectuate, pentru comiterea
infracţiunilor au fost pornite 11 cauze în privinţa directorilor a 5 firme turistice. Au fost retrase
licenţele de activitate la 35 agenţi economici care prestau servicii în domeniul turismului cu
încălcări a legislaţiei.10
Problema traficului de fiinţe umane, permanent este mediatizată de către MAI în sursele
mass-media, informînd cetăţenii despre consecinţeje acestui fenomen, precum şi necesitatea
reacţionarii societăţii civile la astfel de cazuri. În acest scop, angajaţii MAI în comun cu
instituţiile statale, organizaţiile neguvernamentale şi cele internaţionale, la nivel naţional
1014 www.antitrafic.md 15 Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii „La Stada”. Statistica din 1 octombrie 2003, pag.232
14
organizează diferite companii de informare a societăţii prin susţinerea seminarelor, lecţiilor,
disputelor, în special în instituţiile de învăţământ. In acest sens se conlucrează activ cu OIM, "La
Strada"15, Centrul pentru combaterea traficului de femei, Organizaţia Internaţională a muncii, etc.
Este semnificativă campania de informare cu caracter preventiv - profilactic care a fost
desfăşurată în instituţiile de învăţământ, în special în mai multe licee din mun. Chişinău, în
cadrul cărora au participat şi cadrele didactice. Considerînd că cea mai eficientă sursă de
informare a societăţii este televiziunea, CCTP a organizat montarea unui filmul documentar
„Mirajul", ce reflectă problema vizată, consecinţele acestui flagel precum şi aportul Guvernului,
a altor instituţii statale şi neguvernamentale în contracararea fenomenului traficului de persoane.
Capitolul II. Componenţa de infracţiune a Traficului de Fiinţe Umane
2.1. Obiectul traficului de fiinţe umane
Lând în considerare caracterul complex al faptei prejudiciabile din contextul traficului de fiinţe
umane, obiectul juridic special al acestei infracţiuni este şi el complex. Atfel, obiectul juridic
principal al infracţiunii prevăzute la art. 165 CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la
libertatea fizică a persoanei, obiectul juridic secundar al traficului de fiinţe umane îl formează
15
relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică, integritatea corporală, sănătatea, libertatea sau
inviolabilitatea sexuală, ori viaţa persoanei, ori alte valori sociale.16
Obiectul material al traficului de fiinţe umane îl constituie corpul victimei.
2. Latura obiectivă a traficului de fiinţe umane
Latura obiectivă a traficului de fiinţe umane se exprimă în fapta prejudiciabilă care cuprinde
două acţiuni cu caracter alternativ:
acţiunea principală, constă în recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau
primirea unei persoane;
acţiunea adiacentă, care se concretizează în :
1) ameninţarea cu aplicarea sau aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru
viaţa şi sănătatea persoanei, inclusiv prin răpire, prin confiscarea documentelor şi prin
servitute;
2) înşelăciune;
3) abuz de vulnerabilitate a victimei sau abuz de putere, dare sau primire a unor plăţi sau
beneficii.
Acţiunea principală se poate exprima prin următoarele:
recrutarea este racolarea (prin selectare) a persoanelor traficate în vederea deplasării lor
către punctul de destinaţie, în care se preconizează că acestea să fie exploatate sexual sau
exploatate prin muncă sau servicii forţate, sau exploatate în sclavie sau în condiţii
similare acesteia;
Mijloacele de recrutare pot fi efectuate prin constrângere, răpire, înşelăciune parţială sau
totală. De regulă, recrutorii recurg la următoarele modalităţi şi anume, prin mijlocirea
persoanelor fizice, prin agenţii de turism, prin intermediul unor firme de plasare în câmpul
muncii peste hotare, prin agenţii patrimoniale.
În acest sens pot aduce următorul exemplu1711: Elena are 28 de ani şi este dintr-o localitate
din centrul republicii. Locuia cu mama şi cu cei doi fraţi ai ei mici. Tatăl decedase cu 7 ani în
unrmă, mama era pensionară. După ce a absolvit clasa a 9-a nu şi-a mai continuat studiile.
Situaţia familiară are pracară. Un timp Elena a lucrat de la o ocazie la alta, câştigând ceva
bani, care însă nici pe departe nu-i salvau situaţia. Odată Tamara, o bună cunoştinţă a Elenei, îi
vorbi despre posibilitatea de a lucra în Italia, în calitate de dădacă înt-o familie. Tamara a
convins-o lesne că va câştiga mulţi bani, se va întoarce acasă şi îi va fi mult mai uşor. În cîteva
zile,Elena s-a decis să plece şi a contactat-o pe Tamara, care în aceeaşi zi a luat-o cu ea la
Chişinău. Aici îi face cunoştinţă cu Ilie, un tînăr care urma să o ajute să-şi perfecteze
1116 S.Brînză, X. Ulianovschi, V. Stati, I. Ţurcanu Drept penal, partea specială, Ed. Cartier Juridic 200517 Revista naţională de drept, nr.10, octombrie 2005
16
documentele şi să-i organizeze călătoria spre Italia. Ilie a condus-o într-un apartament, unde
mai erau trei fete care aveau acelaşi scop – să plece în Italia.
În trei zile Ilie le făcu paşapoartele şi vizele. În a patra zi au plecat în România, la
Ttimişoara. Timp de o săptămînă au stat în maşină la marginea opraşului, unde veneau bărbaţi,
le priveau şi plecau. Peste o săptămână fetele au fost duse la Drobeta- Turnu Severin. Un bărbat
sârb o cumpără pe Elena(Ilie ia spus că anume el o va ajuta să ajungă în Italia). Un alt bărbat a
trecut-o cu barca peste Dunăre. Au înnoptat într-un sătuc de lîngă frontieră şi-a doua zi au mers
cu autobuzul pînă la Belgrad, unde a întîlnit-o bărbatul care o cumpărase. A fost dusă într-un
apartament, unde mai erau patru fete din Moldova; stăteau ziua încuiate. Peste trei zile a venit
un bărbat care a luat-o pe Elena şi pe încă două fete şi le-a dus într-un sătuc de la hotarul cu
Macedonia. În ziua următoare, însoţite de trei călăuze, care le mînau cu bîtele, ca pe nişte vite,
au trecut hotarul pe jos pe nişte poteci mai dosnice. Trei zile au dormit în casa unui necunoscut,
după care au fost duse într-un bar din Doobredol. Stăpînul barului le-a spus deschis că le-a
cumpărat cu 2500 de mărci fiecare şi fetele vor distra clienţii-vor bea cu ei şi dacă aceştia vor
solicita servicii sexuale ele le vor presta. Speriată Elena a început să plîngă, spunea că vea să
ajungă în Italia şi că niciodată nu va oferi servicii sexuale. Înfuriat stăpînul o bătu cu
bestialitate şi ia declarat că dacă nu va face ce i se va cere o va ucide. „Nu te va găsi
nimeni,eşti într-o ţară străină, fără documente, nimeni nu te cunoaşte, eşti marfa mea!”
...În bar mai lucrau şase fete trei dintre care erau din Moldova. Fetele au sfătuit-o să se
supună, altminteri într-adevăr pote s-o onâmoare. Dormeau toate într-o odaie cu trei paturi.
Deserveau clienţii direct în odaia lor sau, dacă era ocupată, în camere unui hotel improvizat din
apropierea barului. Stăpînul bordelului era un om foarte crud, le băte afără nici un motiv. Peste
cîteva luni Elena şi dat seama că a rămas însărcinată. Stăpînul a dus-o la medic, dar aceasta a
refuzat să-i facă avort- termenul sarcinii depăşea 12 săptămîni. Atunci stăpîmul ia pus condiţia
că dacă vrea să trăiască, va deservi clienţii pînă sarcina va deveni vizibilă, apoi o va trimite cu
avionul în Moldova. Elena continua să deservească cîte 1-3 clienţi pe noapte, încălzind-o gîndul
că imtr-o zi tot calvarul ei va lua sfîrşit.
Însă, peste trei săptămîni din nou a fost vîndută unui proprietar de bar în Tetova. Acesta ştia
că este gravidă, dar spera să-i facă avort. Medicul la care a dus-o a refuzat şi el. În barul noului
stăpîn mai lucrau doaă fete din Moldova. Toate trei locuiau în casa proprietarului, împreună cu
familia acestuia (soţia şi doi copii), iar noapte plecau cu clienţii într-un hotel din preajmă. La
hotel arau păzite de oamenii stăpînului. Noul proprietar se droga şi adesea bătea fetele fără nici
un motiv. Plus la toate, în fiecare dimineaţă, la ora 4, cînd închidea barul, viola cîte o fată.
Elena a fost violată de trei ori. Fata mărturisi că era crud bătută de stăpîn în fiecare seară- cu
pumnii, cu picioarele, deşi acesta ştia că este însărcinată. Fratele stăpînului a aflat de 17
comportamentul acestuia, a luat-o pe Elena şi a dus-o într-un sat de la frontiera cu Kosovo,
unde a preluat-o un albanez. Acesta a dus-o în barul său. Ş aici lucrau cîteva fete din Moldova.
Coşmarul violenţei îşi urma ciclu.
Într-o seară un client permanent al barului a plătit la poliţie. Abia atunci coşmarul a luat
sfîrşit.
În 77%din cazuri victimele au declarat că la momentul racolării nu presupuneau şi nu
admiteau că vor fi exploatate. Dintre cele 33%, majoritatea ştiau că vor lucra ca prostituate în
ţara de destinaţie. Totuşi, nici una din aceste victime nu ştia despre condiţiilşe abuzive de lucru,
limitatea libertăţii, violenţa la care vor fi supuse.1812
Odată capturate victimele sunt supuse violenţei, torturii psihice, toate cu scopul de a le forţa
să se prostitueze. Adeseori, ele sunt sechestrate în ţările gazdă, cu şanse minime de evadare, de
teama arestirii, căci paşapoartele le sunt confiscate de traficanţi, pentru că în acest mod fraficanţii
sunt siguri ca victimele lor vor ajunge la destinaţie şi, astfel acestea nu vor putea fugi. Victimele
sunt obligate să se prostitueze pentru a-şi plăti aşa- zisele datorii, ca urmare a costurilor de
transport astronomice imputate. Pentru a-şi câştiga libertatea, ele trebuie să lucreze pentru a
recupera preţul plătit de prorietarii bordelurilor traficanţilor.
Tot odată s-a constatat că faţă de fiecare a treia victimă au fost aplicate ameninţări cu
aplicarea violenţei sau aplicarea violenţei propriu-zise; fiecare a doua victimă a fost racolată prin
abuz de poziţie de vulnerabilitate şi aproape fiecare victimă a fost înşelată pentru a primi
consimtământul ei pentru a fi dusă peste hotare .
transportarea este deplasarea persoanelor traficate peste frontira de stat a RM sau în
interiorul RM, în vederea folosirii lor în scopurile prevăzute la art.165 CP al RM;19
Există mai multe căi de trafic şi state cu destinaţie.
În cazul RM ruta începe la Chişinău. Aici fetele vin în căutarea unui loc de muncă unde sunt
administrate de fraficanţi, adăpostite de către aceştia în nişte apartamente închiriate pentru cîteva
zile, pînă se formează un grup de persoane, care apoi părăsesc Moldova prin localităţile sudice,
Cuhul şi Vulcăneşti. În Romînia, Timişoara este cel mai important centru de vînzare- cumpărare
a femeilor, de unde traficanţii iau calea Balcanilor, Turciei, Italiei. Bulgaria la fel este o ţară de
tranzit, prin care traficanţii au stabilit rute bine organizate spre Macedonia, Iugoslavia şi Turcia;
hotarele cu aceste ţări sunt uşor de penetrat. În general, pentru fetele deportate din Turcia înapoi
în Moldova cu autobuzul Bulgatia este ţara celor mai mari necazuri; aici de obicei ele sunt oprite
de traficanţi şi reitoarse în ţara de destinaţie. Ţările Balcanice sunt atât ţări de destinaţie, cât şi
tări de tranzit. Frontiera cu Grecia poate fi trecută peste munţi, inclusuv în Macedonia. Hotarele
1218 Cristina Cojocaru, Holly L. Wiseman Traficul de fiinţe umane – analiza în profunzime a dosarelor penale arhivate din RM pentru perioada anului 2004 – septembrie 2005, Chişinău 200619 I. Macari Drept penal al RM. Partea specială – Chişinău 2003
18
Macedoniei (cu Iugoslavia, Albania şi Grecia) sunt toate atât de transparente ca şi cele din
Moldova, Romînia,Ucraina. Prin Ucraina, dar şi direct prin România, fetele sunt duse în
Iugoslavia. Aici ele pot fi vîndute în Kosovo, dar pot fi transportate mai departe, prin
Muntenegru, în Italia(pe mare). Pentru traficanţi este mai sigur să taverseze Adriatica cu punctul
de pornire prin Albania.
Unele victime sunt transportate peste mai multe frontiere şi revîndute de cîteva ori. Din
momentul trecerii frontierei de stat, tinerele îşi pierd statutul de cetăţean al RM şi sunt
transformate în marfă. Ele sunt folosite şi distribuite după bunul plac al traficanţilor. Pe percursul
unei perioade de timp îndelungate ele sunt supuse exploatării sexuale, torturi şi alte tratamente
inumane.
Până în prezent, în urma mai mulor investigaţii, s-a constatat că există 5 direcţii de trafic
internaţional. Primul traseu este spre Turcia, Cipru, Grecia, Liban, Izrael, Emiratele Arabe; al
doilea – spre România, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Cehia, Polonia; al treilea – spre Bosnia,
Macedonia, Albania, Kosovo, Muntenegru, Serbia; al partulea- spre Italia, Franţa, Portugalia,
Germaniaşi al cincilea – spre Rusia. Aceste ţări sunt, de regulă, ţări- gazdă sau de destinaţie,
Moldova constituind însă ţara- sursă sau de origine a victimelor traficului.
În ceea ce priveşte preţurile, ele diferă de la caz la caz, de la persoană la persoană şi de la ţară
la ţară. După ce se achită preţul pentru marfă, aceasta intră în posesia cumpărătorului, care se
consideră în drept să facă orice cu “bunul” său. Conform datelor Biroului de combatere a
traficului de fiinţe umane al MAI RM, femeile din Moldiva sunt vândute, în general, prin
România în Iugoslavia şi Albania şi tot prin România şi Bulgaria în Turcia, Grecia şi apoi Asia.
În fiecare an din Turcia sunt expulzaţi aproximativ 2500 de cetăţeni ai RM,în special femei care
se prostituează. După datele poliţiei, traficanţii primesc pentru fiecare moldoveancă de la 800$
până la 1500$.2013
transferul este transmiterea persoanelor traficate de la un traficant către altul, prin
vânzare-cumpărare, schimb, dare în chirie,cesiune în contul unei datorii;
adăpostirea sau plasarea persoanelor traficante într-un loc ferit, pentru a nu fi
descoperite de reprezentanţii organelor de drept sau de persoanele terţe, care ar putea
anunţa autorităţile despre infracţiunea de trafic de fiinţe umane,şi penrtu ca victima să fie
folosită în scopurile prevăzute la art.165 din CP al RM;
primirea sau luarea în „custodie” a persoanelor traficante de către un traficant de la
altul.
Frace-Presse îşi ilustrează ancheta cu marturia Alinei, o victimă a traficului de persoane.
Alina avea 20 de ani când "iubitul" său a păcălit-o să plece din ţară pentru a se angaja ca
1320 Revista naţională de drept, nr. 7, iulie 2006
19
vînzătoare în Portugalia. La fel ca numeroase compatrioate, săracă şi naivă, tînară nu suspecta
că de fapt va fi "vânduta" şi obligată să se prostitueze in Dubai. "Iubitul" său i-a obţinut viza
pentru Portugalia şi a condus-o la aeroport, unde a incredinţat-o altor doi barbaţi. Ajunsă la
Lisabona, ea a fost închisă împreună cu înca o tânară într-un apartament şi i s-a confiscat
paşaportul. "Atunci mi-am dat seama că am ajuns in mîinile traficanţilor", mărturiseşte ea,
plângând.
O săptămână mai târziu, cele doua au fost trimise in Dubai. "Pe aeroport, mi-a dat
pasaportul în ultimul moment, nu am îndraznit sa ţip, eram paralizată", a spus ea. La sosirea in
Dubai, cele doua tinere din Republica Moldova au fost "vândute" unei uzbece căsătorită cu un
politist din Emiratele Arabe Unite. Cuplul "controla" 11 moldovence si ucrainence, toate
îngrămădite intr-o cameră.
"Trebuie să te prostituezi in baruri, in discoteci, pe stradă, iar dacă refuzi te bat si pot chiar
să te omoare", a fost avertizată Alina de una dintre fetele care se afla de mai mult timp in Dubai.
"Patroana" fixa condiţiile: Alina, supravegheată in permanenţă, trebuia să produca 10.000 de
euro, dupa care urma să îşi primească primi paşaportul înapoi.
Dupa trei luni, a reusit să fugă, a cerut ajutor politiei, dar a fost trimisă în închisoare.
Înţelegând că nimeni nu va ajuta, decide să se prostitueze pentru a câştiga bani să se întoarcă în
ţară şi naşte un copil. La sfârşitul anului 2006, ea si copilul sunt eliberaţi şi repatriaţi, prin
intermediul ambasadei ruse la Dubai.
Ca majoritatea victimelor, nici Alina nu vrea să depune plângere în justiţie pentru ce i s-a
intamplat. "Politia si justitia sunt complicii traficantilor", crede ea.21
Studiul comparativ dintre acţiunile pentru care sunt cercetaţi penal şi condamnaţi traficanţii de
persoane14
Tipul de acţiunePentru care au fost cercetaţi Pentru care au fost condamnaţi
Numărul de cazuri
Procentaj Numărul de cazuri
Procentaj
Recrutare 55 77% 43 60%Transportare 50 70% 21 29%Transfer 7 10% 7 10%Adăpostire 20 28% 12 17%Primire 9 13% 4 6%Exploatare 30 42% 16 22%
Reeşind din declaraţiile victimelor la urmărirea penală, s-a constata că 74% din victime
au fost traficate în scopul exploatării sexuale, 21% pentru ţinerea lor în sclavie sau în condiţii
similare sclaviei, 5% pentru minci şi servicii forţate. Potrivit sentinţelor însă 61% din victime au
1421 www. antitrafic.md
20
fost traficate în scopul exploatării lor sexuale, 2% - în scopul exploatării lor în sclavie, 29% - cu
scopul exploatării lor la munci forţate.22
Acţiunea principală este însoţotă de acţiunea adiacentă, care, la rîndul ei, se poate
prezenta sub oricare din modalităţile:
a) prima din modalităţile care alcătuiesc acţiunea adiacentă se manifestă prin aplicarea
violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori prin ameninţarea cu
aplicarea unei astfel de violenţe,prin confiscarea documentelor şi prin servitute, inclusiv
prin răpire.
Prin „violenţă nepericuloasă pentru viaţă şi sănătate” se înţelege cauzarea intenţionată a
leziunilor corporalecare nu au avut drept urmare dereglarea de scurtă durată a sănătăţii sau o
pierdere neînsemnată, dar stabilă, a capacităţii de muncă, fie aplicarea intenţionată a loviturilor
sau săvârşirea altor acte de violenţă,care au cauzat o durere fizică, dacă aceasta nu a pus în
pericol viaţa sau sănătatea victimei.
Prin ameninţare se are în vedere acţiunea constituind o formă a violenţei psihice, care
presupune efectuarea de cărte făptuitor a unui act de natură să inspire victimei temere, fapt ce o
pune în situaţia de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrângerii.
Nu contează când a fost aplicată violenţa specifică sau ameninţarea cu ea- până la
confiscarea documentelor sau deţinerea în stare de servitute, ori concomitent cu aceasta. Este
important ca în aceste cazuri, violenţa nepericuloasă pentru viaţa şi sănătate sau ameninţarea cu
aplicarea acesteia să urmărească facilitarea confiscării documentelor de la victimă sau să aibă
scopul de a o deţine în stare de servitute ori de răpiri.
Confiscarea documentelor constituie lipsirea sub orice formă a victimei de de
documentele de identitate, de călătorie (paşaport, beletin de identitate, permis de şedere.
Servitute (sterea de dependenţă) presupune situaţia când victima este privată de libertate, inclusiv
de libertate de mişcare, ţinută ca ostatic, până cînd ea sau o terţă persoană nu va achita o
datorie stabilită legal sau ilegal.2315
Răpirea unei persoane presupune acţiuni contrare dorinţei sau voinţei victimei însoţită
de schimbarea locului de reşedinţă ori de aflare temporară în alt loc cu privarea ei de libertate.
Capturarea, schimbarea forţată a locului de reşadinţă cu privarea de libertate a victimei constituie
elemente obligatorii ca mijloace de comitere a traficului de fiinţe umane prin răpire.
Răpirea unei persoane presupune existenţa următoarelor trei etape succesive: a) capturarea
victimei; b) luarea şi deplasarea ei de la locul acesteia permanent sau provizoriu(locul de trai, de
1522 Cristina Cojocaru, Holly L. Wiseman Traficul de fiinţe umane – analiza în profunzime a dosarelor penale arhivate din RM pentru perioada anului 2004 – septembrie 2005, Chişinău 200623 Hotărîrea Penului Curţii Supreme de Justiţie a RM din 22. 11. 2004, nr. – Cu privire la practica aplicării legislaţiei în cauzele penale despre traficul de fiinţe umane şi traficul de copii
21
muncă, de odihnă); c) reţinerea persoanei cu privarea de libertate împotriva voinţei sale sau
nelurea în seamă a voinţei acesteia.
b) Cea de-a doua din modalităţile care alcătuiesc acţiunea adiacentă se manifestă prin
înşelăciune.
Înşelăciunea fie că se exprimă în prezentarea vădit falsă a realităţii, fie în trecerea sub
tăcere a realităţii, promisiuni false cu privire la locul de muncă, adică angajarea la o muncă
decentă şi bine plătită, cu toate că în realitate nu există această intenţie.
Înşelăciunea ca metodă de săvîrşire a infracţiunii se poate manifesta atît prin acţiuni active, care
constau în comunicarea informaţiilor false despre anumite circumstanţe sau fapte, cît şi prin
inacţiuni care rezidă în ascunderea, tăinuirea circumstanţelor sau faptelor reale.
c) Cea de-a treia din modalităşile care alcătuiesc acţiunea adiacentă se manifestă alterativ
prin:
1) abuz de poziţie de vulnerabilitate;
2) abuz de putere;
3) dare sau primire a unor plăţi sau beneficii.
Prin „abuz de poziţie de vulnerabilitate” se înţelege uzarea în mod exagerea de situaţia
vulnerabilă a victimei sub aspect economic(sărăcia extremă), afectiv(încrederea victimei în
promisiunile unei persoane apropiate care se dovedeşte a fi autorul traficului de fiinţe umane sau
complice la această infracţiune).
Abuz de poziţie de vulnerabilitate constă în utilizarea de către traficant a stării speciale în care
se găseşte o persoană datorită: a) situaţiei sale precare din punct de vedere al supraveţuirii
sociale; b) situaţiei create de o sarcină, boală, infirmitate, deficienţă fizică sau mintală; c)
situaţiei sale precare şi ilegale legate de intrarea sau şedere în ţara de tranzit sau de destinaţie.
Abuzul de poziţie de vulnerabilitate se înţelege situaţia de vulnerabilitate a victimei, fie ea
psihică, familială, socială sau economică. Se are în vedere ansamblul de situaţii disperate care
poate face un om să accepte exploatarea sa.
Prin „abuz de putere ” se are în vedere că persoana cu funcţie de răspundere reprezentînd
autoritatea publică se foloseşte în mod exagerat de atribuţiile ce i-au fost confetite prin lege.24
În cazul dării sau primirii unor plăţi sau beneficii, se are în vedere oricare plăţi sau
beneficii avînd rolulu de recompensă ilicită, care presupune indeplinirea comenzii parvenită de la
persoana interestată de a cumpăra consimţămîntul unei persoana care are se bucură de un control
faptic sau juridic asupra victimei.
Termenul „tortură” ca metodă a traficului se înţelege orice act prin care se cauzează unei
persoane în mod intenţionat suferinţe puternicesau dureri grave, fie fizice sau psihice.
22
Tortura reprezintă cauzarea intenţionată a unor suferinţe sau dureri fizice sau psihice grave în
scopurile de a obliga victma să se supună şi tot odată de a o exploata sexual, adică de a o impune
să se prostitueze.2516
Violenţa fizică şi psihică, considerete ca un tot întreg, aplicate persoanei, dacă au cauzat
dureri şi suferinţe grave şi au fost deosebit de aspre şi crude, pot fi calificate ca acte de tortură în
sensul art. 165 CP(privarea de somn, de mâncareşi apă, cauterizării cu factori termici, chimici,
intimidării,lipsirea persoanei de asistenţă medicală, de obiecte de igienă). Tortura constituie o
formă agravantă şi intenţionată a unui tratament inuman sau degradant.
Tratament inuman în sensul art. 165 CP constituie un ansamblu de operaţii aplicate
persoanei în scopul obţinerii subordonării ei. Prin tratament inuman se înţelege orice tratament,
altul decât tortura, de natură să provoace intenţionat suferinţe fizice ori psihice, care nu pot fi
justificate.
Tratamentul degradant reprezintă orice tratament, altul decât tortura, care umileşte îm mod
gosolan persoana în faţa altora, sau o impune să acţioneze contrar voinţei sale şi conştiinţei sale,
sau este de natură să producă victimei sentimente de teamă, de inferioritate, de îngrijorare, în
stare să o înjosească şi să-i înfrânga rezistenţa fizică şi morală pentru a asigura subordonarea
victimei.
Prin folosirea violului în cazul traficului de fiinţe umane se înţelege atentarea traficantului
asupra relaţiilor sociale referitoare la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, indiferent
de sex cu scop de expoatare a fiinţelor umane.
Dependenţa fizică înseamnă starea fizică sau psihică ce rezultă din interacţiunea
organismului victimei cu substanţe narcotice sau psihotrope, stare caracteristică prin modificări
de comportament şi alte reacţii, însoţite întotdeauna de necesitatea de a folosi asemenea
substanţe în mod continuu sau periodic, pentru a le resimţi, efectele psihice şi, uneori, pentru a
evita suferinţele.
Traficul de persoane se consideră săvîrşit cu bună ştiinţă asupra unei femei gravide în
cazul în care traficantul ştia cu certitudine că victima este însărcinată. În cazul în care acesta nu
ştia despre situaţia victimei, nu i se va imputa această circumstanţă.
Aplicarea armei în sensul art. 165 CP constă în utilizarea oricărei forme de arme de foc,
arme albe sau alte forme de arme întrucît legislatorul nu a specificat tipul de armă aplicată. Prin
1624 S.Brînză, X. Ulianovschi, V. Stati, I. Ţurcanu Drept penal, partea specială, Ed. Cartier Juridic 200525 Hotărîrea Penului Curţii Supreme de Justiţie a RM din 22. 11. 2004, nr. – Cu privire la practica aplicării legislaţiei în cauzele penale despre traficul de fiinţe umane şi traficul de copii
23
aplicarea armei se înţelege folosirea acesteia în vederea anihilării victimei sau a persoanei care
au încercat să o elibereze (tragerea ţintuită a focurilor de armă, aplicarea loviturilor cu arma albă,
demonstrarea armei în scopul înficoşării, sprijinirea armei de gîtul victimei, tragerea focului
armei în apropierea imediată a ei).
Ameninţarea cu divulgarea informaţiei confidenţiale constă în folosirea unor date
confidenţiale pentru intimidarea victimei ca un mecanism de control asupra ei (ameninţarea
persoanei cu dezvăluirea informaţiei cu caracter intim familiei acesteia).
Grup criminal organizat sau organizaţie criminală prevăzută la alin.3 art.165 CP se
consideră reuniunea asociată criminală care întruneşte semnele caracteristice prevăzute de art.46,
47 CP. Conform Convenţiei ONU privind crima organizată transnaţională din 15 noiembrie 2000
grupul criminal organizat este grupul structurat din 3 sau mai multe persoane care funcţionează o
perioadă de timp şi acţionează împreună pentru a comite una sau mai mult infracţiuni grave
definite în conformitate cu această Convenţie26, în scopul ibţinerii directe sau indirecte a unor
avantaje băneştisau alte avantale materiale. Infracţiunea se consideră săvîrşită de o organizaţie
criminală dacă a fost comisă de un membru al acesteia în interesul său sau de o persoană care nu
este membru al organizaţiei respective însă la însărcinarea acesteia. Organizatorul şi
conducătorul organizaţiei criminale poartă răspundere pentru toate infracţiunile săvîrşite această
organizaţie, iar membrii ei – doar pentru infracţiunile la a căror pregătire sau săvârşire au
participat. 17
3. Latura subectivă a infracţiunii de trafic de fiinţe umane
Latura subectivă a traficului de finţe umane se exprimă în vinovăţie sub formă de intenţie
directă. Motivele infracţiunii se concretizează de regulă prin interes material.
Interesul material se exprimă prin exploatarea sexuală comercială sau ne comercială, sau
al exploatării prin muncă sau servicii forţate, sau al exploatării în condiţii de sclavie sau condiţii
similare sclavie a victimei.27
Înfăptuirea acestor acţiuni au loc în vederea realizării următoarelor scopuri:
Prin exploatare sexuală se înţelege impunerea persoanei la practicarea prostituţiei sau a altor
acţiuni cu caracter sexual şi include în sine două aspecte:
- exploatare sexuală comercială -activitate aducătoare de profituri.
- exploatare sexuală necomercială -activitatea prin care traficantul nu urmăreşte obţinerea
unui profit material, victima fiind folosită în altă calitate de exemplu în concubinaj.
1726 Convenţia ONU privind crima organizată transnaţională din 15 noiembrie 2000
24
Exploatarea prin muncă în corespundere cu prevederile Convenţiei Internaţionale a
Muncii privind munca forţată sau obligatorie28 constituie:
a) determinarea victimei prin constrîngere să îndeplinească o muncă pe care din propria
iniţiativă şi voinţă nu ar îndeplini-o;
b) punerea victimei în situaţia de a presta o muncă la care nu era obligată de a o efectua;
c) ţinerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii;
d) obţinerea muncii sau a serviciilor prin înşelăciune, constrîngere, violenţă sau ameninţare cu
violentă.
Sclavie este starea sau condiţia unei persoane care este tratată ca un bun.
Condiţii similare sclaviei constituie punerea sau ţinerea unei persoane în condiţii în care o altă
persoană exercită stăpînire asupra acesteia sau determinarea persoanei prin utilizarea forţei sau
constrîngerii, înşelăciunii sau ameninţării cu violenţă să exercite anumite servicii, inclusiv să se
angajeze sau să rămînă în raport de concubinaj sau căsătorie;
Folosirea victimei în conflicte armate reprezintă antrenarea forţată a acesteia în
operaţiuni armate;
Folosirea în activitate criminală constituie atragerea forţată la săvîrşirea unor fapte ce
constituie infracţiuni;18
Constrângerea la prelevarea de organe sau ţesuturi pentru transplantare are loc în
cazul obligării victimei la prelevare de organe, ţesuturi sau alte elemente ale corpului – procedee
prin care oganele, ţesuturile sau celulele donate devin utile pentru transplant contrare
prevederilor Legii privind transplantul de organe sau ţesuturi şi celule umane.
Cerşetoria prevăzută în art. 165 CP constituie o formă de exploatare prin muncă sau prin
servicii forţate şi presupune acţiuni, prin care o persoană înjosindu-se, fiind impusă, să cerşească
cere cu stăruinţă de la persoane srăine, agenţi economici, organizaţii sau instituţii bani ori alte
bunuri materiale.
2.4. Subiectul infracţiunii de trafic de fiinţe umane
1827 I. Macari Drept penal al RM. Partea specială – Chişinău 2003 28 Hotărîrea Penului Curţii Supreme de Justiţie a RM din 22. 11. 2004, nr. – Cu privire la practica aplicării legislaţiei în cauzele penale despre traficul de fiinţe umane şi traficul de copii
29 Cristina Cojocaru, Holly L. Wiseman Traficul de fiinţe umane – analiza în profunzime a dosarelor penale arhivate din RM pentru perioada anului 2004 – septembrie 2005, Chişinău 200630 Gh. Mateuţ, Violeta Elena Petrescu, Nicolta Ştefăroi – Traficul de fiinţe umane. Infractor. Victimă. Infracţiune. Asociaţia magiştrilor Iaşi. 2005, pag. 39;
25
Subectul infracţiunii este persoana fizică, care la momentul comiterii infracţiunii a
împlinit vîrsat de 16 ani.
Despre profilul infractorului în domeniul traficului de fiinţe umane, putem spune că:
1. Dacă traficantul este de sex femenin atunci vîrsta medie este de 29 ani, iar daca este
de sex mascului – de 32 ani. Cel mai învîrsă traficant a fost de 64 ani, iar cel mai
tînăr – de 18 ani;29
2. În 36 % din cazuri este bărbat şi în 64 % - este femeie;
3. În 89% persoana atrasă la răspundere este cetăţian al R.M, în 6% - provine din
Turcia (fiind în toate cazurile bărbat), în 3 % - din Federaţia Rusă, în 1 % - din
Ucraina şi Izrael.
4. Doar în 5% din cazuri persoana nu mai fusese anterior condamnată.
Subiectul activ al infracţiunii de trafic de fiinţe umane poate fi orice persoană fizică care
are vîrsta cerută de lege, responsabilă şi care în momentul săvîrşirii faptei a dispus de libertatea
de a hotărî şi de a acţiona. Traficanţii sunt atât femei cât şi bărbaţi.30
În general, recrutorii sunt persoane tinere, îmbrăcate îngrijit şi care fac o impresie bună,
atât prin semnele exterioare ale bunăstării lor- vestimentaţie, maşină- cât şi prinpoveştile de
succes pe care le vehiculează privind propria reuşită ori a altor persoane care au plecat la muncă
în străinătate, fiind mai atât de convingători cu cât prezintă ca fiind foarte atractive condiţiile de
lucru : posturile în ţările vest europene, fiind foarte bine plătite şi care nu necesită o calificare
deosebită.
Femeile ca subiecţi activi ai infracţiunii de trafic de fiinţe umane sunt de cele mai multe
ori, prima verigă în lanţul de traficare şi captează foarte încrederea şi interesul tinerelor,
profitînd de lipsa experienţei lor de viaţă, de lipsa educaţiei, de starea lor materielă precară şi de
naivitatea lor, prin prezentarea aceloraşi cazuri ale persoanelor care au plecat să lucreze în
străinătate şi sau întors după o perioadă scurtă de timp cu sume mari de bani. De cele mai multe
ori, femeile traficante au fost la rîndul lor victime ale traficului, astfel încât cunosc foarte bine
mecanismele de traficare şi devin foarte experimentate în atragerea victimelor şi plasarea lor în
scopul exploatării. Uneori, femeile se ocupă de trafic de bună voie, datorită cîştigurilor mari
obţinute, însă alteori desfăşoară această activitate datorită presiunii exercitate asupra lor de către
traficanţii cărora le-au aparţinut, în schimbul eliberării lor. În prezent se înregistrează o creştere a
ponderii femeilor recrutor, ele desfăşurînd activităţi de traficarepe cont propriu ori în cadrul
grupurilor criminale specializate în trafic de fiinţe umane.
Comiterea abuzului de putere reclamă calitatea specială de persona funcţiei de răspundere
reprezentînd autoritatea publică centrală sau locală. Prin „fucţionar public”se înţelege orice
26
persoană care exercită permanent sau temporar,cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o
însărcinare de orice natură, retribuită , în serviciul unei unităţi.
Prin prisma acestor dispoziţii legale, din categoria subiecţilor activi ai infracţiunii de
trafic de fiinţe umane, calificaţi de calitatea de funcţionar public, pot face parte, lucrători vamali,
ofiţeri de poliţie, persoane din aparatul administrativ.
Subiectul pasiv al acestei infracţiuni îl constituie persoana împotriva căreia este
îndreptată acţiunea infracţională a traficanţilor şi care pote fi orice persoană , indiferent dacă
este bărbat sau femeie. 31
2.5. Victima traficului de fiinţe umane
Victimele traficului de fiinţe umane sunt: persoanele supuse la voilenţă, abuzuri de
autoritate sau ameninţărice au stat la baza procesului ce a dus la exploatarea lor sexuală, sau
persoanele ce au fost înşelate de traficanţi şi au crezut că au un contract de muncă atrăgător, fără
legătură cu comerţul sexual, sau persoanele care sunt conştiente de adevăratele intenţii ale
traficanţilorşi care au consimţit anterior la această exploatare datorită situaţiei lor vulnerabile
(psihică, socială, familiară economică, afectivă).
Traficul de persoane au un impact deosebit de grave (materialeşi morale) pentru
victime,consecinţe care nu se ţine cont de acesatea în timpul urmării penale împotriva
traficanţilor. Victimele care doresc să coopereze prin furnizarea de informaţii, ca martori, trebuie
ajutate, încurajate şi asistata permanent.19
Victimă a infracţiunii prevăzute la art.165 CP al RM poate fi numai persoana care la
momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 18 ani. Prin aceasta, infracţiunea dată se
deosebeşte de traficul de copii, care este incriminat la art.206 CP al RM.
Victimele traficului de fiinţe umane au următoarele carectere comune, şi anume, din
numărul total de 84:
14% sunt bărbaţi şi 86% -femei,
Vârsta medie a victimelor femei este de 21 de ani, iar a victimelor bărbaţi este de 27 de
ani,
În 13% din cazuri între victimă şi traficant existau legături stânse până la momentul
comiterii infracţiunii. Astfel, 6% din victime sunt traficate de propriile rude, 5%- de colegii de
clasă şi 2%- de prietene sau iubiţii lor. Restul 87% din victime fie îi cunoşteau superficial pe
traficanţii lor, fie au făcut cinoştinţă cu ei cu ocazia săvârşirii infracţiunii.32
În conformitate cu alin.(4) al art. 165 din CP al RM, victima traficului de fiinţe umane este
absolvită de răspundere penală pentru infracţiunile săvârşite de ea în legătură cu această
calitate procesuală, dacă a acceptat colaborarea cu organul de urmărire penală în cuaza dată.1931 Tudor Tomozei Traficul de femei : fenonen şi crimă, Chişinău 2001, pag. 35
27
De asemenea trebuie de menţionat că acţiunea art.362 alin. (4) din CP al RM nu se
extinde şi asupra persoanelor devenite victime ale trafucului de fiinţe umane.
Dintre persoanele traficate, distingem urmatoarele categorii:
femei care au ales in mod deliberat prostitutia, alte activitati infractionale ca
ocupatie si accepta sa fie traficate pentru a realiza venituri mai substantiale in alte tari.Dintre
acestea insa, majoritatea au devenit realmente victime din cauza reprezentarii nerealiste a
riscurilor si a tratamentelor la care vor fi supuse in zonele unde urmau sa fie traficate sau care au
fost inselate de traficanti cu privire la destinatia reala;
femei care nu intentionau initial sa se prostitueze sau sa desfasoare alte
activitati infractionale,ci se deplasasera in strainatate cu intentia gasirii unor locuri de munca,dar
care s-au lasat convinse de argumentele traficantilor referitoare la castiguri mari in perioade
scurte de timp si cu eforturi mici,obtinute din prostitutie, furt,etc.
femei care nu accepta prostitutia, activitatile infractionale,dar care au intrat
in retelele de trafic(prin discutii directe cu traficantii sau sub masca unor contracte comerciale cu
diverse firme),pentru ca li s-au promis locuri de munca in strainatate,iar acolo au fost constranse
sa se prostitueze sau sa aiba activitati in afara legii.
Reţelele de trafic sunt des răspîndite în Balcani20, traficanţii acţionînd transfrontalier : de
exemplu, femei traficate în Albania au fost găsite în Africa de Sud. Traumele acestor victime,
traficate cu scopul de a fi exploatate sexual, îşi au originea dintr-un abuz mintal şi fizic din
istoria lor de viaţă. De aceea, procesul lor de reintegrare şi recuperare a lor este de lungă durată,
persoanele angrenate în acest proces urmăresc continuu cauzele traficului, istoria şi fondul
personal al fiecărea persoane traficate.33
Cauzele care îi ajută însă pe traficanţisă îşi atingă scopurile sunt generate de habitatul
fiecărei femei, educaţia şi pregătirea socială, nevoile materiale şi morale. Vulnerabilitetea socială
stă la baza factorilor de risc pentru fiecare femeie traficată, factori ce includ medii de familii
abuzive, sprijin limitat, sărăcie, precim şi visul oricărei femei de a avea un viitor mai bun.
Femeile sunt ademenite prin promisiuni de cîştiguri importante, încheie contracte de lucru în bar(
ca dansatoare, animatoare,prostituate, ori acest lucru nu se specifică).
Din raportul unor victime-femei, s-a evidenţiat faptul că au fost transportate în grupuri, au
trecut pe la mai mulţi imtermediari şi ţări,au fost examinate medical şi nu au ştiut unde se află.
Ele erau obligate să se prostitueze în ţările de tranzit.
Traficul de femei se efectuează sub forma ofertelor de locuri de muncă sau sub acoperirea
agenţiilor matrimoniale prin poştă electronică. Femeile sunt recrutate prin anunţuri publicitare
2032 Cristina Cojocaru, Holly L. Wiseman Traficul de fiinţe umane – analiza în profunzime a dosarelor penale arhivate din RM pentru perioada anului 2004 – septembrie 2005, Chişinău 200633 Tudor Tomozei Traficul de femei : fenonen şi crimă, Chişinău 2001, pag. 45
28
care le promit o carieră de dansatoare, lucrător hotelier,chelneriţe, însă ajunse în ţara de
destinaţie sunt deposidate de paşapoarte şi silite să devină sclave ale traficanţilor. Transportul
femeilor în scopul explotării sexuale se poate de realizat şi prin consimţămîntul acestora, femeile
părăsimd ţara cu viză turistică, apoi se exercită violenţă, iar femeile sunt vîndute altui proprietar,
li se rupe contractul de transport, li se iau paşapoartele şi, în final ele sunt obligate să se
prostitueze.
Un caz particular în constituei bărbaţii care pot deasemenea deveni victime ale traficului de
fiinţe umane. Bărbaţii cad victime ale traficului în scop de executare de munci forţate în industrie
(construcţie, alimentaţie, hotelieră), în scop de transplantare de organe, dar şi prin utilizarea lor
în scopuri criminale, contrabandă, ori sun recrutaţi pentru operaţiuni paramilitare.
CAPITOLUL III. Aspecte privind instrumentarea infracţiunii de trafic de
fiinţe umane
3.1.Umărirea penală a infracţiunilor de trafic de fiinţe umane
În 83% din cazuri, dosarele penale de trafic de fiinţe umane este intentat la plîngerea
victimei, în 9% - în baza raportului organului de urmărire penală, în 6 % - în baza plîngerii
ruderol, în 2 % - în baza denunţului.
In mediu, organele de urmărire penală au nevoie de aproximativ 15 zile pentru a examina
sesizarea referitoare la comiterea infracţiunii de trafic de finţe umane, înainte de a lua decizia de
pornire a procesului penal. În 32 % din cazuri, data pornirii procesului penal coincide cu data
depunerii sesizării de comitere a infracţiunii. In 4% din cazuri, durata examinării sesizării înainte
intentării dosarului penal a depăşit 120 de zile.
Termenul de urmărire penală a cauzelor de trafic de fiinţe umane durează în mediu 4 luni.
Cel mai scurt termen a fost de 14 zile, iar cel mai lung – de 19 luni. În 13% din toate dosarele
examinate, urmărirea penală a fost prelungită pentru termene mai mari decît 6 luni, ceea ce
constituie doar unul din 8 dosare.34
În cele mai multe cazuri (66%), motivele invocate la solicitarea prelungirii termenului de
urmărire penală sunt legate de necesitatea stabilirii locului aflării bănuitului sau stabilirii
29
identităţii persoanelor necunoascute, suspectate în complicitate pe dosar.în 20 % din cazuri,
motivele pentru prelungirea termenului de urmărire penală au fost aşteptarea întoarcerii victimei
în ţară de a da declaraţii. În 7 % din cazuri, motivul prelungirii a fost necesitatea efectuării unei
cercetări suplimentare în vederea stabilirii de către procuror a necesităţii recalificării infracţiunii
din trafic de fiinţe umane în proxenetism. În alte 7% din cazuri – motivul prelungirii a fost
aşteptarea răspunsului la cererea de comisie rogatorie.conform prevederilor art.220 CCP RM, în
cazul în care există suficiente probe că infracţiunea a fost săvîrşită de o anumită persoană,
organul de urmărire penală întocmeşte unraport cu propunerea de a pune persoana respectvă sub
învinuire, ian ulterior, procurorul, în baza probelor din dosar, înaintează învinuirea. La acestsă
etapă bănuitul devine învinuit. În timpul efectuării urmării penale, acţiunile pot fi recalificare în
repetate rînduri.35 21
Înainte de transmiterea cauzelor în instanţă, în privinţa a 17 % din persoane, procurorii au
reîncadrat acţiunile de trafic de fiinţe umane la proxenitism şi doar într-un singur caz, de la
proxenitism la trafic de persoane. Prin urmare, din numărul total de 79 de invinuţi, 73 % au fost
informaţi de procurori că sunt învinuiţi de comiterea infracţiunii de trafic de finnţe umane.
La etapa urmăriirii penale în calitate de învinuiţi au fost reţiniţi doar 2 % din traficanţi. Asfel
70 % au fost privaţi de libertate (reţinuţi sau arestaţi), dintre care jumătate au fost eliberaţi la
aceiaşi fază procesuală. 30 % din traficanţi sau aflat în libertate pe tot parcursul urmăriirii penale,
ceia ce constituie fiecare al treilea traficant.
Cele mai fregvente metode de investigare a cauzelor traficului de persoane utilizate de
organul urmăriiri penale sunt: diverse tipuri de audieri desfăşurate cu victimile, traficanţii şi
martorii, ridicarea obiectelor şi documentelor, percheziţii, confruntări, prezentarea spre
recunoaştere, interceptarea comunicărilor, efectuarea expertizei, cercetarea la faţa locului şi
ridicarea corespondenţei.36
În cadrul urmăririi penale, victima este audiată în repetate rînduri, în diferite calităţi
procesuale(ca victimă, parte vătămată, parte civilă, iar uneori – ca martor), precum şi cu ocazia
deşfăşurării diverselor acţiunide urmărire penală(explicaţii pînă la pornirea procesului,
confruntarea cu traficantul, prezentarea persoanelor sau obiectelor spre recunoaştere victimei,
reverificarea declaraţiilor la locul infracţiunii, examinării corporale a victimei).declaraţiile făcute
de traficanţi la etapa urmăririi penale, s-a constatat că 41% din traficanţi îşi recunosc vinovăţia în
facilitarea migraţiei ilegale a victimei din ţară, 33% îşi recunosc vinovăţia în săvîrşirea acţiunilor
de proxenetism, 26% nu-şi recunosc vinovăţia în nici o formă sau au refuzat de a da orice
declaraţie. Nici unul dintre traficanţi nu a admis vinovăţia sa în săvîrşirea infracţiunii de trafic.
2134 Cristina Cojocaru, Holly L. Wiseman Traficul de fiinţe umane – analiza în profunzime a dosarelor penale arhivate din RM pentru perioada anului 2004 – septembrie 2005, Chişinău 200635 Codul de procedură penală
30
Din declaraţiile date de martori la etapa urmării penale, au fost audiţi martori direcţi care
confirmă poziţia acuzării în 44% din cazurile studiate, adică în fiecare al doilea dosar. În mediu
numărul persoanelor care fac depoziţii pentru confirmarea poziţiei acuzării sunt 3 la fiecare
dosar(pînă la 11 persoane). Martori indirecţi, care confirmă vinovăţia traficanţilor, figurează
practic în fiecare dosar(87%), numărul mediu de asemenea persoane pe dosar fiind de 5 (pînă la
49 de persoane).3722
În 84% din dosarele studiate, organele de urmărire penală au efectut ridicarea obiectelor şi
documentelor, anexîndu-le ulterior în calitate de probe la dosar. Analizând obiectele şi
documentele ridicate în dosarele de trafic de fiinţe umane, s-a constatat că în 50% din cazuri sunt
ridicate paşapoartele bănuiţilor şi învinuiţilor, în 45% din cazuri sunt ridicate documente care
confirmă transportarea victimelor în ţările de destinaţie, în 39 % din cazuri sunt ridicate
descifrările convorbirilor telefonice ale traficanţilor, în 10 %sunt ridicate documente care
confirmă transferul banilor, în 5% sunt ridicate arme şi muniţii de la traficanţi.
3.2. Judecarea cauzelor de trafic de fiinţe umane
Perioada între data înregistrării dosarului în instanţa de judecată şi data şedinţei
preliminare în mediu durează 25 de zile. Între data şedinţei preliminare şi data numirii cauzei
spre judecare – 16 zile.
Examinarea în fond a unui dosar de trafic de fiinţe umane în instanţa de judecată se
desfăşoară aproximativ în 7 şedinţe. Apelul, fiind declarat în 31 % din toate cauzele de trafic,
este examinat în mediu în 2 şedinţe.Recursul, care se utilizează în doar 13 % din dosarele de
trafic se examinează într - o singură şedinţă de judecată. Astfel pentru ca un dosar de trafic de
fiinţe umane să parcurgă toate etapele examinării sale judiciare în RM, sunt necesare circa 7-8
şedinţe de judecată. S-a constatat că în mediu a fost necesară o perioadă de timp şapte luni şi 10
zile pentru parcurgerea dosarului de la transmiterea cauzei în instanţa de judecată pînă la
pronunţarea sentinţei de condamnare. Cea mai mare perioadă de timp a fost de 711zile şi cea mai
scurtă – de 7 zile.38 23
Atît în cadrul urmării penale, cît şi în cadrul judecării cauzei le-au fost asigurat dreptul la
apărare a fraficanţilor. Astfel, la etapa de bănuit, 47 % au beneficiat de serviciile apărătorilor
numiţi din oficiu, iar 57% - au avut apărători aleşi. La etapa de învinuit, procentajul traficanţilor
care au avut încredere în serviciile gratuite ale apărătorilor s-a redus la 25%, 75% preferînd să fie
reprezentanţi de apărători aleşi. La etapa procesului de judecată rămîn deja doar 23% din
2236 Cristina Cojocaru, Holly L. Wiseman Traficul de fiinţe umane – analiza în profunzime a dosarelor penale arhivate din RM pentru perioada anului 2004 – septembrie 2005, Chişinău 200637Raportul anual al Departamentului de stat privind traficul de persoane, 20032338 Tudor Tomozei Traficul de femei : fenonen şi crimă, Chişinău 2001, pag. 49
31
inculpaţi care contează pe asistenţa apărătorilor numiţi, 77% încredinţîndu-şi soarta avocaţilor
plătiţi de ei.
Cu referire la publicitatea procesului de judecată a dosarelor de trafic de fiinţe umane, sa
constatat că doar în 22 % din cazuri, dosarele au fost examinate în şedinţe secrete, iar in 78 % în
şedinţe publice.
Din 71 inculpaţi, instanţele au condamnat 20 de persoane pentru trafic de fiinţe umane.
Astfel acesor 71 de persoane condamnate le-au fost aplicate următoarele pedepse:
17 – privaţiuni de libertade cu suspendarea condiţionată executării pedepsei;
23 – amnistie;
17 – amendă;
0 – nici o sentinţă de achitare;
14 - privaţiune de libertate.
Cele 14 condamnări la privaţiune de libertate au fost următoarele:
16 ani, trafic de fiinţe umane;
12 ani, trafic de finţe uname;
10 ani, trafic de finţe uname;
9 ani, trafic de finţe uname;
8 ani, trafic de finţe uname;
1 an 6 luni, fovorizarea infracţiunii.
În 13 % din toate victimele a fost dispusă încasarea prejudiciilor materile şi morale în
sumă de 138.800 lei, ceea ce înseamnă că în mediu fiecărei victime căreia iau fost acordate
despăgubiri îi revin aproximativ 12618 (echivalent aproximativ 1000 dolari SUA), iar în privinţa
celorlalte victime nu au înaintat pretenţii materiale şi morale faţă de traficanţi sau au renunţat la
ele în instanţa de judecată.39 24
2439 Raportul anual al Departamentului de stat privind traficul de persoane, 200332
CONCLUZII:
Pe parcursul ultimelor ani problema traficului de fiinţe umane a devenit o preblemă
naţională. Traficul în cauză afectează întreaga societate, demonstrează nerespectarea drepturilor
omului, violenţa contra femeii, în special, reprezentînd o modalitate a sex – businessului.
Traficul de fiinţe umane a fost cauzat, mai ales, de criza social- economică a statului. Pe
lîngă aceasta, tranziţia ecomoniei de piaţă a schimbat mult mentalitatea şi normele morale ale
oamenilor. Astfel, traficul de fiinţe umane, în special, cu femei a devenit o realitatea. Nu există
date precise cînd a apărut acest fenomen, aproximariv cu 8 ani în urmă. În general, femeile şi
populaţia nu aveau informaţie despre aceasta.oamenii fiind într-o situaţie disperată sunt
predispuşi să accepte orice serviciu în străinătate. Ei aveau încredere în toate companiile din
străinătate, care le promiteau că le vor acorda ajuto în ăutarea unui serviciu în ţătile străine. Abia
nu demult femeile au început să conştientizeze acest fenomen ca pe o formă a violenţei datorită
informaţiei negative acumulate de la victimele traficului în discuţie şi de la organele publice
naţionale şi internaţionale, apelul ţărilor străine către autorităţile Moldovei, interferenţa
Interpolului.
Este regretabil, desigur, a constata că Moldova este o ţară de origine a traficului de fiinţe
umane. Conform datelor victimelor independente această cifră ajunge la 800 mii. Guvernul nu
este în stare să controleze migraţia ilegală din cauza că la hotare, chiar şi după 18 ani de cînd a
33
fost proclamată independenţa, nu este conform standatelor internaţionale computerizată sistema
de control a persoanelor care pleacă din ţară.
Potrivit datelor Biroului de combatere a traficului de fiinţe umane al MAI din RM femeile
dim Moldova sunt vîndute, în general, prin Romînia în Iugoslavia şi Albania şi prin Romînia şi
Bulgaria în Turcia, Grecia şi apoi în – Asia.
Una dintre cele mai dezavantajate categorii sociale sunt femeile, deoarece ele devin
principala ţintă a catastrofei sociale. Aceasta se datoreză faptului că lovindu –se cu aşa probleme
ca: mizerie, violenţa, inchitatea socială, anarhia, indiferenţa statului faţă de problemele sociale,
femeile îşi pierd ultimele speranţe într-un viitor mai bun, iar viaţa lor în Republica Moldova se
transformă într-un infern. Situţia este şi mai deficilă, îndeosebi pentru tinerele reprezentante ale
sexului frumos, dat fiind faptul că această categorie de vîrstă, atît sub aspect fizic, cît şi sub cel
psihologic, este foarte sensibilă la toate procesele negative din societate, iar imunitatea contra
eventualelor consecinţe este foarte redusă şi , ca urmare, ele nu se pot acomoda la multiplele
greutăţi existente la ora actuală în Republica Moldova.
Fiind nevoite să-şi asigure minimul de trai, care nu poate fi materializat în condiţiile
Republicii Moldova, multe femei îşi vă „colacul de salvare” în străinătate, aspirînd că acolo le va
surîde norocul. În prezent, femeile din Republica Moldova, pentru a-şi cîştiga mijloacele de
subzistenţă, sunt nevoite să caute toate modalităţile posibile ca să ajungă în altă ţară, fiind
disponibile să presteze acolo oricare servicii în schimbul unei bucăţi de pîine amară.
Potrivit datelor poliţiei, infractorii, care se ocupă de acest business, încasează pentru
fiecare femeie, circa 800-1000$. Anual din Tuircia sunt deportaţi aproximativ 2500 de cetăţeni ai
RM, cel mai mare număr constituind femeile care practică prostituţia.
Din păcate, nu toate cazurile de trafic cu femei sunt înregistrate de către organele
judiciare. Aceasta se datorează faptului că uneori funcţionarii organelor de drept, din mai multe
considerente, tăinuiesc asemenea cazuri, însă de cele mai dese cazuri ori victimele
proxenetismului transnaţional nu se adresează organelor de drept din teama de a nu fi persecutate
de către traficanţi.
Starea de fapt din RM privind axtinderea acestui fenemen, denotă pericolul real care
ameninţă în prezent societatea, deoarece consecinţele fenomenului vizat nu se răsfrîng doar asura
victimelor. În argumentarea unei asemenea concluzii pot fi numite doar cîteva consecimţe ale
traficului de fiinţe umane, pe care societatea le resimte şi anume: victimele proxenitismului
reprezintă un focar de contaminare cu boli venerice a altor persoane; este pusă într-un pericol
real existenţa şi dezvoltarea familiei ca instituţie fundamentală în societate; scade nivelul
natalităţii din ţară, fapt care produc alte urmări negative în societate; este deteriorată grav
34
imaginea RM pe plan internaţional; populaţia pierde încrederea în forţa legii şi în viabilitatea
organelor de drept.
Ar fi o mare eroare dacă societatea, în continuare, va manifesta o indiferenţă totală faţă de
acest flagel, care pune în pericol viitorul ţării noastre. Este necesar a riposta ferm împotriva celor
care patronează dezvoltarea traficului de fiinţe umane, dar pentru aceasta se cere, mai întîi, a
stabili factorii ce contribuie la extinderea fenomenului în chestiune.
Statul nu a fost niciodată în stare să asigure sută la sută protecţia oamenilor săi. Trabuie
să ne asigurăm singuri. Peste hotare nu întotdeauna te aşteaptă o viaţă mai bună, iar cinstea şi
onoarea sunt mai presus de toate. A-l vinde pe om înseamnă a-i răpi sufletul, libertatea şi
legătura cu baştina – siguranţa vieţii sale.
BIBLIOGRAFIE
ACTE NORMATIVE
1. Constituţia RM;
2. Codul Penal al R.M;
3. Codul de procedură penală al RM;
4. Legea cu privire la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane din
20.10.2005;
5. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM din 22.11.2004, nr.37 –
Cu privire la practica aplicării legislaţiei în cauzele despre traficul de fiinţe
umane şi traficul de copii;
6. Convenţia Consiliului Europei privind lupta contra traficului de fiinţe
umane;
7. Revista naţională de drept, nr.10, octombrie 2005;
8. Revista naţională de drept, nr.7, iulie 2006;
MONOGRAFII
35
9. Sergiu Brînză, X. Ulianovschi, V. Stati, I. Ţurcanu, drept penal.partea
specială, Editura Cartier juridic Volumul II;
10. I. Macari, drept penal, partea specială – Chişinău 2003;
11. Problemele Globale Contemporane;
12. Traficul de finţe umane (analiza în profunzime a dosarelor penale arhivate
din RM pentru perioada anului 2004- septembrie 2005);
13.Tudor Tamazi, Traficul de femei: fenomen şi crimă, Chişinău 2001;
14. Cristina Cojocaru, Holly L. Wiseman, Traficul de fiinţe umane – analiza în
prifunzime a dosarelor penale arhivate din RM pentru perioada anului 2004 –
septembrie 2005, Chişinău 2006;
15. T. Toader, drept penal, partea specială, Ed. All Back, Bucureşti 2002;
16. Raportul anual al Departamentului de stat privind traficul de persoane,
2003;
17. Gh. Mateuţ, Violeta Elena Petrescu, Nicoleta Ştefăroi,Traficul de fiinţe
umane. Infractor. Victimă. Infracţiune, Asociaţia Magistraţilor Iaşi 2005;
18. Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii
„La Strada”. Statistica din 1 octombrie 2003.
36
38
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI A REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT „B. P. HASDEU”
FACULATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
CATEDRA DE DREPT
LA DREPT PENAL
PE TEMA:
EFECTUAT: SEVERIN SVETLANA
GRUPA:D0601
SPECIALITATEA: DREPT
SECŢIA: ZI
VERIFICAT: BLAŞCO OLESEA
LECTOR ASISTENT
CAHUL 2009